Ion tema si viziunea despre lume

Incadrare in context
Se poate spune ca Liviu Rebreanu propune o incercare de investigare
literara a lumii taranesti de la finalul secolului XIX, ce reprezinta o sursa de
inspiratie. Acest autor a dezvoltat in romanele sale, precum Ciuleandra,
Padurea Spazuratilor sau Ion (aparut in 1920), ideea destinului tragic al
omului care nu tine cont de normele morale.

Roman realist
Ca roman realist, Ion propune o lume fictionala creata in concordanta
cu resorturile realitatii, pe care nu o copiaza, ci o reface prin analogie.
Rebreanu impune realismul de substanta, ale carui coordonate puncteaza
reflectarea la limita dintre veridic si verosimil astfel, se realizeaza impresia
de viata. Omul este prezentat ca produs al mediului social-istoric in care
traieste si cu care este in interdependenta. Prin amploarea epica este un
roman fresca, oferind o panorama vasta asupra vietii, la fel ca in Comedia
umana a lui Balzac.

Perspectiva narativa si tehnici narative

Perspectiva narativa ilustreaza punctul de vedere al unui narator
heterodiegetic asupra evenimentelor relatate la persoana a treia (Ana
simtise; George era vesel): viziunea auctoriala este aproape naturalista,
avand in vedere transformarea infricosatoare a personajelor (O sa ma omor,
Ioane!). Ca tehnica narativa traditionala se intalneste inlantuirea, care se
imbina cu cele moderne, precum anticiparea (titlu), simetria (incipit-final),
detaliul (in descrierea caselor a drumului), simbolul (Hristosul de tinichea)
iar la nivel de personaj este intalnita portretizarea in trepte (evolutia
personajului) si pluriperspectivismul. O ultima tehnica narativa este
contrapunctul, intrucat fiecare scena este dominata de figura unui personaj.

Tema
Problematica reflecta viziunea despre lume a autorului. Principala tema
a romanului este cea a posesiunii, ilustrand dorinta obsesiva a taranului
roman de a avea pamant. O alta tema centrala este socialul: zugrazirea
monografica a taranimii ardelenesti, surprinsa in ritmul unor traditii (hora,
nasterea, inmormantarea, Craciunul etc). Aceasta este secondata de tema
iubirii, ce este strans legata de tema destinului. Sunt conturate doua planuri
sociale: familia intelectualilor (Herdelea, Belciug) si cea taraneasca, impartit
si ea in bogotani(Bulbuc) si sarantoci (Glanetasu).

2 secvente reprezentative
Una dintre cele mai importante secvente narative este scena sarutarii
pamantului ( isi cobori fruntea si isi lipi buzele cu voluptate de pamantul
ud). Astfel, este materializata patima lui Ion pentru posedarea pamantului
acesta este surprins in ipostaza de ibovnica, dovada ca, in final, Ion va fi
alaturi de aceasta prin moarte (Pe urma Ion fu coborat in pamantul care i-
a fost prea drag []).

De asemenea, bataia dintre Ion si George Bulbuc releva alte trasaturi

ale personajului: violenta, caracterul impulsiv. Datorita ingustarii la minte,
provocata de obsesia pentru pamant, acesta varsa furia asupra lui George,
neputand sa steagra rusinea adusa de cearta cu Vasile Baciu (I se infipse in
creier gandul ca trebuie sa se rafuiasca cu George).

Semnificatia titlului
Titlul operei este dat de personajul principal, sugerand caracterul
comun al protagonistului. Prin titlu este ilustrat, nu un destin individual, ci
unul al unei intregi societati de ardeleni, care au suferit din cauza privarii de
drepturi si de pamant. Romanul este structurat in doua parti, ale caror titluri
numesc cele doua instante din forul interior al personajului, intre care acesta
oscileaza: Glasul Pamantului si Glasul iubirii. Titlurile celor treisprezece
capitole sunt simbolic-rezumative: Iubirea, Inceputul, Nunta, Copilul,
Zvarzolirea etc.

Relatia incipit final

Un aspect important in relatia dintre incipit si final il constituie motivul
drumului, care evidentieaza aspectul de corp sfenoid al romanului. Drumul
apare in ipostaza de suprapersonaj, care reprezinta un intermediar intre
lumea cititorului si cea a textului, procedeu intalnit si in incipitul nuvelei
Moara cu noroc a lui Slavici. In descrierea drumului sunt folosite verbe ca
spinteca, alearga, coteste, ce prefigureaza destinul lui Ion, dar si
atitudinea sa: e incalca normele satului. De asemenea, atat prezenta crucii
(o cruce stramba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi
[]), cat si podul mancat de carii tradeaza intoarcerea comunitatii rurale
de la traditii.

In ceea ce priveste finalul, acesta este inchis la nivel de actiune

(moartea simbolica a lui Ion), avand o dimensiune moralizatoare, ca in
nuvela Moara cu noroc. Actiunea se incheie, in mod simbolic, tot duminica,
dar peisajul este diferit (satul parc-a intinerit). Crucea (Hristosul de
tinichea cu fata poleita de o raza intarziata) si podul refacut confirma
reintoarcerea la vechile valori.

Cronotop
Prezenta autoritatilor, situatia invatatorului de a preda in limba
maghiara si chestiunile legate de actele pentru pamant trimit catre secolul
XIX. Timpul este linear, actiunea incepand la hora duminicala, in plina vara.
Tot in incipit sunt amintite atat localitati reale, componente ale spatiului
exterior (Cluj, Bucovina, Somes, Carlibaba, trecatoarea Baraganului), ce
confera textului veridicitate, cat si toposuri simbolice, care anticipeaza
destinul tragic al personajului principal, Ion (Cismeaua mortului; Rapele
Dracului). Satul constituie un spatiu thanatic (Satul parca e mort).

Comstructia personajului
Nu in ultimul rand, personajul central, Ion, este urmarit atat din
perspectiva mai multor instante narative (caracterizare directa, facuta de
alte personaje George: Ion e artagos ca un lup nemancat, Vasile Baciu:
calici tantosi), cat si cea auctoriala, el avand o constructie complexa. In
scena horei, Ion este caracterizat direct, drept iute si harnic, dar sarac,
osciland intre Ana si Florica. Protagonistul penduleaza intre brutalitate
(agresiunile fata de Ana), ipocrizie si incantare, fiind o personalitate
dominata de instincte.

Opinia
In opinia mea, prezentarea verosimila a evenimentelor ofera iluzia
realitatii, fapt sustinut de stilul neutru, impersonal. De asemenea, realismul
operei este dat si de personajul pivot, care, in urma actiunilor sale imorale,
are un destin tragic. Prin prezenta elementelor anticipative, al detaliilor
semnificative si a personajelor emblematice este amplificata tensiunea
actiunii, realizandu-se o viziune asupra evolutiei personajului central, al unui
caz patologic.

Concluzia
In concluzie, in romanul Ion, viata este transfigurata in universul
fictional, in care sunt claustrate destinele personajelor. Personajele
rebreniene actioneaza liber, manifestand tensiuni dramatice. Respectul
pentru adevar genereaza obiectivitatea si realismul romanului.