coala Provita: Bioetica pe nelesul tuturor (articol introductiv)

de Guest Post
Natalia Vlas*
Uneori denumita si filosofie morala, etica se preocupa cu ceea ce este corect si gresit din punct de
vedere moral. Termenul se aplica, de asemenea, oricarui sistem sau teorie cu valoare morala. Unii autori
considera ca etica se ocupa de ceea ce este bine (adica de valorile si virtutile pe care omul ar trebui sa le
cultive) si ceea ce este corect (adica care sunt indatoririle morale ale omului).[1] Se poate vorbi despre
etica o data cu introducerea primelor coduri morale.
Aproape fiecare societate umana are un mit care explica originea moralitatii. La muzeul Louvre din
Paris exista o coloana babiloniana cu un relief reprezentandu-l pe zeul soare Shamash, inmanand codul
de legi lui Hammurapi. In Protagora lui Platon, este o relatare mitica despre felul cum Zeus, fiindu-i
mila de oamenii care traiau in conditii vitrege in grupuri mici, a dat acestora un sens moral si capacitatea
de a da legi si a face dreptate, astfel incat acestia sa poata trai in comunitati mai mari si sa coopereze
intre ei. In Vechiul Testament, este relatat modul in care Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci
pe Muntele Sinai.
Punctul comun intre acestea este dat de atribuirea unei origini divine acestor coduri morale, pentru a se
asigura cea mai profunda motivatie a respectarii lor. Legatura dintre moralitate si religie a fost atat de
stransa, incat s-a considerat ca nu poate exista moralitate fara religie. In conformitate cu aceasta
abordare, etica nu este un domeniu independent de studiu, devenind, de fapt, teologie morala.[2] Emil
Brunner defineste etica crestina astfel: stiinta conduitei umane, asa cum este ea determinata de conduita
divina, iar Georgia Harkness considera etica un studiu sistematic al modului de viata exemplificat si
invatat de Isus, aplicat la problemele si deciziile cotidiene ale existentei umane.[3]
Etica este in general divizata in trei subdiscipline majore: metaetica, etica normativa si etica aplicata.
[4]
Metaetica se axeaza pe problemele legate de natura conceptelor si judecatilor morale. Etica
normativa se preocupa in principal cu stabilirea standardelor sau normelor de conduita si este de obicei
asociata cu teoriile generale cu privire la cum ar trebui sa traiasca cineva. Una din problemele centrale
ale eticii normative moderne este legata de intrebarea daca actiunile umane trebuie judecate ca fiind
corecte sau nu doar dupa consecintele lor. In mod traditional, teoriile care judeca actiunile doar luand in
considerare consecintele lor sunt cunoscute ca fiind teleologice, iar cele care judeca corectitudinea unor
actiuni dupa conformitatea lor cu un principiu sau regula formala, se numesc deontologice.
Cel mai mare interes insa, este suscitat incepand cu a doua jumatate a secolului al XX-lea, de
catre etica aplicata. Aceasta reprezinta aplicarea teoriilor normative la problemele morale practice.
[5] Etica aplicata nu este un domeniu de cercetare total nou. Inca incepand de la Platon, filosofii morali
au fost preocupati de probleme practice precum suicidul, abandonul copiilor, tratamentul femeilor si
comportamentul potrivit pentru oficialii publici.
Filosofii crestini, in special Augustin si dAquino, au fost preocupati de intrebari despre justetea
razboiului, daca exista sau nu justificare pentru minciuna, daca era corect ca o femeie crestina sa comita
suicid pentru a evita un viol. Hobbes a avut un scop practic in scrierea Leviathanului, iar Hume a scris
despre etica suicidului. Preocuparile practice au continuat cu utilitaristii britanici: Bentham a acoperit o
paleta incredibil de mare de subiecte, iar Mill a fost laudat pentru eseurile sale asupra libertatii si asupra
supunerii femeii.
In a doua jumatate a secolului al XX-lea insa, au devenit proeminente chestiunile legate de egalitatea
rasiala si sexuala, drepturile omului si justitie, precum si cele legate de valoarea vietii umane, care au
dat nastere unor controverse cu privire la avort si eutanasie. In stransa legatura cu acestea sunt si
implicatiile etice ridicate de dezvoltarea tehnicilor de reproducere, cum ar fi fecundarea in vitro, bancile
de sperma, manipularea genetica si clonare. De aceste probleme se ocupa bioetica.
Desi se considera de obicei ca bioetica a aparut ca urmare a dezvoltarii sistemelor de sustinere a vietii, a
dezvoltarii tehnologiilor reproductive si a miscarilor pentru drepturile pacientului, conceptul de bioetica
se poate recunoaste inca din vremuri stravechi in toate tarile.[6] Fiecare tara a avut reglementari cu
privire la avort, infanticid, uciderea batranilor etc. De pilda, in Sparta, practica uciderii celor slabi si a
copiilor nascuti cu malformatii era legalizata. Tot asa, unele popoare primitive considerau drept o
datorie uciderea unui nou-nascut, in anumite situatii: erau omorati slutii, bolnavii, copiii care, dupa
unele indicii, erau socotiti aducatori de nenorocire (gemenii nascuti cu dinti).[7] De asemenea, in
Japonia, prin Mabiki, copiii handicapati erau lasati sa moara ori erau ucisi, lucru care se intampla in
majoritatea culturilor stravechi.[8]
Cuvantul bioetica a fost pentru prima oara folosit in Anglia, in anul 1970, de catre Potter si Hellegers,
cu referire la etica mediului, respectiv la etica medicala[9] si provine din limba greaca (bios- viata si
ethos- morala). Trebuie remarcat insa faptul ca inainte de introducerea acestui termen de catre cei doi,
inca din anul 1969, aparuse faimosul Hastings Center sub influenta filosofului Daniel Callahan si
psihiatrului Willard Gaylin, care se ocupau cu studierea si elaborarea de norme, mai ales in domeniul
cercetarii si experimentarii biomedicale, fara insa a folosi termenul de bioetica.[10]
Conform Dictionarului Oxford, bioetica este disciplina care studiaza problemele etice rezultate din
progresele medicinei si biologiei. Pentru Marie Luce Delfosse, filosof din Namur, bioetica este
spatiul in care sunt examinate din punctul de vedere al mizelor etice si al articulatiilor lor sociale,
practicile efective si virtuale, legate de stiintele vietii.[11] Coen considera bioetica o problema a
limitelor, a inceputului vietii si a sfarsitului vietii, a acelor momente imponderabile cand totul este
posibil: si continuarea vietii si disparitia ei.[12] In editia din 1995 a Encyclopedia of Bioethics,
W.T.Reich dadea urmatoarea definitie bioeticii: Bioetica este studiul sistematic al dimensiunilor
morale inclusiv viziunea morala, deciziile, conduita, liniile directoare etc ale stiintelor vietii si
tratamentelor sanitare, cu folosirea unei varietati de metodologii etice intr-o abordare interdisciplinara.
[13] Claudiu Dumea considera ca cea mai potrivita definitie data bioeticii este urmatoarea: Bioetica
este studiul sistematic sau stiinta comportamentului uman in cadrul stiintelor vietii si al ingrijirii
sanatatii, cand acest comportament este examinat la lumina valorilor si a principiilor morale. [14]
Pentru cei mai multi, campul de actiune al bioeticii ar trebui sa se limiteze la:
1. Inginerie genetica
2. Procreatie asistata medical
3. Avortul terapeutic
4. Diagnostic prenatal, diagnostic postnatal, sfat genetic
5. Experientele pe fiintele umane
6. Eugenia, inclusiv sterilizarea handicapatilor genetic
7. Terapia indarjita
8. Eutanasia dreptul de a muri demn
9. Dreptul la adevar cat trebuie comunicat bolnavului
Dar bioetica mai poate cuprinde transplantul de organe si tesuturi si intersexualitatile, indeosebi
transsexualitatea.
In conditiile in care omul a devenit stapan al procreatiei, ereditatii si creierului, la rigoarea rece a stiintei
trebuie adaugate si caldura vietii si profunzimea reflectiei inspirate de dragostea pentru om. Arta de a
dirija cercetarea stiintifica prin bioetica devine un gardian al aplicarii acestor cuceriri la om.[15]
Bioetica nu se preocupa doar de prescrierea regulilor deontologice dupa care trebuie judecate
problemele ridicate mai sus, ci bazandu-se pe principiile puse la dispozitie de alte discipline, de traditia
culturala si de contextul socio-cultural, ea a devenit o disciplina normativa, in sensul ca se pronunta
asupra calitatii obiectivelor ei, a eficientei si perspectivelor lor pentru viata si promovarea acesteia. Din
nefericire, ea nu apeleaza in mod direct la concursul pe care morala crestina i l-ar putea da, in
fundamentarea normelor prescrise omului de stiinta si a principiilor de care trebuie sa tina cont
performantele acestuia in materie de viata. Or, omul de stiinta nu scapa preocuparilor lui Dumnezeu,
deci nici moralei crestine care, la randul ei, se intereseaza de toate temele care constituie obiectul
bioeticii, pronuntandu-se asupra lor, pe baza ratiunii luminate de Duhul Sfant, si a revelatiei divine.
Finalitatea bioeticii este reprezentata, in acceptiunea seculara, de analiza rationala a problemelor
morale legate de biomedicina si de conexiunea lor cu dreptul si cu stiintele umane. Aceasta implica
elaborarea de linii etice bazate pe valori ale persoanei si pe drepturile omului, respectand toate
confesiunile religioase, printr-o fundamentare rationala si metodologica adecvata stiintific.[16] Dintr-o
perspectiva crestina, finalitatea bioeticii este reprezentata de aplicarea principiilor Scripturii la
problemele biomedicale. Liniile etice care trebuie elaborate sunt bazate pe voia lui Dumnezeu, sunt
absolute, prescriptive si deontologice.
Cateva teme principale strabat domeniul acoperit de bioetica. Una dintre acestea, legata de avort si
eutanasie, este daca calitatea vietii umane poate fi invocata in deciziile de intrerupere a vietii sau de
incetare a eforturilor de prelungire a ei. Deoarece stiinta medicala permite astazi pastrarea in viata a
unor copii handicapati, care acum cativa ani ar fi murit la scurt timp dupa nastere, medicii sunt deseori
pusi in situatia de a decide, in fiecare caz, daca sunt sau nu intrunite conditiile unui standard de calitate a
vietii. Un asemenea caz a fost facut public in 1981 in Marea Britanie, cand un renumit medic a fost
acuzat de crima impotriva unui nou-nascut, suferind de sindromul Down. Dovezile din cadrul procesului
au indicat faptul ca parintii nu doreau ca acel copil sa traiasca si de aceea, medicul i-a administrat un
narcotic letal. Drept urmare, medicul a fost achitat.
Un caz similar a starnit controverse in SUA. In ciuda controverselor si eforturilor oficialitatilor de a
asigura un tratament ce sa permita supravietuirea copiilor handicapati, nici in Marea Britanie, nici in
SUA si nici in alte tari, nu exista un consens cu privire la decizia ce trebuie luata in cazul nasterii unor
copii cu un handicap foarte grav. La fel stau lucrurile si in cazul deciziei de a pune capat vietii unui
pacient ce sufera de o boala dureroasa incurabila. Se pune intrebarea daca calitatea vietii constituie un
motiv pentru care eutanasia ar trebui practicata si cine ar trebui sa ia decizia.
Dezvoltarea tehnologica a ridicat si mai multe probleme etice in biologie si medicina. In 1978, nasterea
primului copil conceput in afara corpului uman a initiat o dezbatere cu privire la etica fertilizarii in vitro.
Aceasta a condus in curand la intrebari legate de congelarea embrionilor umani si ce ar trebui facut cu ei
daca, asa cum s-a intamplat in Australia, in 1984, parintii ar muri.
O alta controversa in acest domeniu, este legata de mamele surogat, care sunt inseminate cu sperma
sotului unui alt cuplu si ulterior cedeaza copilul cuplului respectiv. Din punct de vedere etic, se pune
intrebarea daca este corecta acceptarea faptului ca o femeie sa-si imprumute uterul in scopuri materiale
si ce se intampla daca aceasta se razgandeste si nu mai vrea sa cedeze copilul.
Punctul culminant al tehnologiei reproductive este dat de ingineria genetica. Probabil aceasta va fi tema
dominanta in etica secolului XXI. Incercarile tot mai dese de clonare a oamenilor, dupa ce in prealabil s-
a reusit clonarea mai multor animale, reprezinta o noua provocare pentru bioetica.
Bioetica este o disciplina care nu se limiteaza doar la teoretizarea pe marginea fundamentelor vietii, ci
urmareste si impune oamenilor de stiinta norme precise privind comportamentul lor fata de ceea ce
numim viata. Bioetica preia o serie de elemente si de principii din biologie si medicina, din deontologia
medicala, dar si din alte discipline si domenii de activitate (cum ar fi: filosofia, sociologia, psihologia,
dreptul) si pe baza lor, clarifica deciziile si alegerile posibile din punct de vederetehnic, in biologie,
genetica si medicina.
La ora actuala, cateva paradigme de bioetica comparata privesc:
Respectul persoanei supuse cercetarii, indiferent de statutul acesteia;
1. Acordul opiniei publice privind cercetarea;
2. Efectuarea sa in institute specializate;
 3. Confidentialitatea rezultatelor;
4. Minimalizarea riscurilor si maximalizarea beneficiilor;
5. Contentia asupra rezultatelor-succese;
6. Valorificarea euristica a eventualelor erori, ca si profesiunea de credinta fata de ele,
cu asumarea riscurilor, dupa posologia lor prealabila.[17]
Transcendenta persoanei, valoarea fundamentala a vietii, omul vazut ca un tot unitar, format din trup,
suflet si duh rezultat din sinteza valorilor fizice, psihologice si spirituale raportul de prioritate si
complementaritate dintre persoana si societate, o conceptie personalista si de comuniune a iubirii
conjugale constituie puncte de referinta solide pentru bioetica.[18] Aceste valori trebuie sa constituie
liniile calauzitoare pentru cei care incearca sa rezolve problemele generate de dezvoltarea stiintei
biomedicale, care astazi pare animata de un entuziasm optimist al progresului, uitand de marile
provocari ale bolilor iesite de sub control, de prevenirea relelor tipice societatii tehnologice, generate de
exploatarea ecologica.[19]
1. Perspectiva umanista seculara asupra bioeticii
Tehnologia a creat noi probleme etice. Inseminarea artificiala, fecundarea in vitro, mamele surogat,
transplantul de organe, prelevarea de organe, manipularea genetica si clonarea sunt toate realitati
medicale. Nu se mai pune problema daca acestea pot fi realizate, ci daca trebuie realizate. Si aici
punctele de vedere pot fi divizate in doua categorii: o abordare umanista seculara si perspectiva iudeo-
crestina. Si nicaieri linia de demarcatie intre aceste doua abordari nu e mai clara decat in problemele
biomedicale.
Umanistii seculari si-au exprimat in mod repetat crezurile. In Manifestele Umaniste (1933, 1973), ei
sprijina avortul, eutanasia si suicidul. Omul este considerat autonom, in masura sa-si elaboreze propriul
cod etic. Bunastarea omului este valoarea suprema, acestuia fiindu-i permis sa faca orice pentru a
dobandi fericirea. Nu recunosc ca Dumnezeu este suveran si se lauda: nici o divinitate nu ne va salva;
trebuie sa ne salvam noi insine. Cu alte cuvinte, ei afirma ca valorile morale deriva din experienta
umana. Etica este astfel autonoma si situationala, fara a avea nevoie de sanctiuni teologice sau
ideologice. [20]
In acest capitol vom prezenta, in termeni generali, cele trei modele de bioetica, care sunt considerate
reprezentative pentru abordarile si directiile de gandire seculara, adoptate in dezbaterea actuala cu
privire la bioetica. Este vorba despre modelul liberal-radical, modelul utilitarist si modelul
sociobiologic.
1.1. Modelul liberal-radical
La baza acestui model sta principiul autonomiei si libertatii absolute si neingradite a omului. Morala
nu se intemeiaza pe fapte, nici pe valorile obiective sau transcendente, ci pe optiunea autonoma a
individului.[21]Aceasta conceptie a debutat odata cu Revolutia franceza si a atins apogeul odata cu
existentialismul ateu al lui Jean-Paul Sartre, care nega existenta lui Dumnezeu, a oricarei legi si a
oricarui legislator.[22] Actiunile nu pot fi divizate in bune sau rele. Fiecare individ hotaraste in dreptul
lui ce este bine si ce este rau, in functie de circumstante, cu conditia de a nu incalca libertatea celuilalt.
In practica, acest model legitimeaza liberalizarea avortului, eutanasia, alegerea de catre parinti a
sexului copilului lor, prin metoda selectiei, transsexualitatea, fecundarea artificiala chiar si in
cazul femeilor singure, experimentele neingradite, sinuciderea, homosexualitatea etc.
Atunci cand libertatea se intoarce impotriva vietii, insa, se distruge pe ea insasi. Asa se face ca
liberalismul etic a sfarsit prin a aluneca spre legitimizarea violentei si a legii celui mai puternic.[23]
Actionarea in baza propriei constiinte, fara a tine cont de preceptele divine universale si absolute, duce
la un relativism moral fara limite si la ideologia conform careia scopul scuza mijloacele.
Daca Dumnezeu nu exista, omul are dreptul de a crea viata, dupa propriul plac. Omul are datoria de a
crea o rasa superioara, cu ajutorul ingineriei genetice. Manipularea genetica constituie premisa crearii si
brevetarii de noi animale. Bancile de sperma, fecundarea in vitro si mamele surogat fac astazi posibila
crearea fiintelor umane superioare, prin interventiile asupra patrimoniului genetic al embrionului.
Scopul ultim este crearea unei fiinte umane superioare ale carei caracteristici sa fie predeterminate pe
baza ingineriei genetice.
Fiind creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, omul poate fi, asa cum se afirma de multe ori, fie
administratorul operei divine, fie un pretins creator autonom. Distinctia are consecinte diferite. In
ipoteza in care omul este un simplu administrator, datoria lui este sa prezerve viata asa cum este sau s-o
amelioreze, prelungind foarte putin opera divina. Pentru sustinatorii celui de-al doilea punct de vedere,
omul nu este doar administrator al vietii, ci este si creator; prin urmare, nimic nu-l impiedica sa intervina
in planul creatiei, cu conditia de a urmari ameliorarea conditiei umane. Ingineria genetica este astfel nu
numai justificata, ci si necesara.[24] In acest sens, exista deja posibilitatea ca, prin intermediul testelor
prenatale, parintii sa fie preveniti cu privire la urmasii impuri din punct de vedere genetic, iar acestia ii
pot elimina prin avort, contribuind astfel la dezideratul ameliorarii speciei umane. Este vorba despre
cea mai evidenta forma de autonomie luciferiana, in care omul il da la o parte pe Dumnezeu, pentru a-
i lua locul.[25]
Opinia noastra este ca omul este atat administrator al creatiei, prin insarcinarea pe care Dumnezeu i-a
dat-o, aceea de a lucra si de a pazi gradina Eden, cat si impreuna-lucrator cu Dumnezeu, prin porunca pe
care a primit-o, de a creste si a se inmulti, dat fiind faptul ca actul creational se repeta in miniatura, in
fiecare nastere.
1.2. Modelul pragmatic-utilitarist
Principiul fundamental in aceasta abordare este calculul consecintelor unei actiuni pe baza raportului
cost-beneficiu. Aceasta abordare ce urmareste maximizarea beneficiilor pentru un numar cat mai mare
de oameni, isi are originea in lucrarile lui John Stuart Mill si Jeremy Bentham.
Bentham (1748-1832) aseaza omul sub incidenta a doi stapani: placerea si durerea. Pentru a fi bun, un
lucru trebuie sa produca placere, sau sa fie un mijloc prin care sa fie produsa placerea si evitata durerea.
La fel, un lucru este rau daca produce durere, ori constituie un mijloc de a produce durere sau de a priva
omul de placere.[26] Pe aceasta baza, Bentham a argumentat ca binele si raul pot avea semnificatie doar
cand sunt folosite in conformitate cu principiul utilitarismului, astfel incat orice lucru care face placerea
sa prevaleze asupra durerii este corect, iar tot ce face ca durerea sa prevaleze, este rau. Astfel, Bentham
propunea un calcul hedonist, prin care orice actiune era masurata in termenii placerii sau durerii pe care
o producea.[27]
Mill avea ca baza pentru pozitia lui conceptul maximizarii fericirii, definita ca si prezenta a placerii si
absenta durerii.
Etica utilitarista a elaborat conceptul de calitate a vietii, care vine in contradictie directa cu principiul
sacralitatii vietii. Conform acestuia, un individ care nu poseda un standard al calitatii vietii nu este
considerat persoana si i se refuza dreptul la viata. In aceasta categorie intra copiii handicapati, depistati
fie inainte de nastere, fie dupa nastere, bolnavii incurabili sau batranii. Sunt astfel justificate atat
eutanasia, fecundarea in vitro, suicidul, cat si avortul si infanticidul.[28] Pornind de la ideea
responsabilitatii pe care o are omul de a ameliora rasa umana, sunt justificate si tehnicile de manipulare
genetica.
In cautarea acestei fericiri si a calitatii vietii, unii autori recurg la reducerea categoriei de persoana la cea
de fiinta care simte, intrucat doar aceasta este capabila sa simta placere sau durere. Acest fapt are drept
cosecinte: a. lipsa de consideratie pentru protejarea drepturilor indivizilor care nu au facultatea senzitiva
(indivizii in coma vegetativa, embrionii etc ); b) justificarea eliminarii indivizilor care experimenteaza
mai multa durere decat placere, sau care provoaca in altii mai multa durere decat bucurie (handicapatii,
muribunzii, copiii malformati); c) justificarea unor interventii menite a suprima viata, cu conditia de a se
evita suferinta (permiterea avortului, daca acesta are loc prin metode nedureroase pentru fetus).[29]
H.D. Aiken considera ca avortul eugenic si eutanasia eugenica a nou-nascutilor sunt obligatorii. El
spune: Pretentiile asupra dreptului la supravietuire biologica depinde in intregime de capacitatea pe
care o are individul in chestiune de a-si construi, cu ajutorul altora, o viata umana. Ceea ce inseamna ca,
in situatiile in care nu exista posibilitatea nici unei apropieri de o viata cu adevarat umana, dreptul la
existenta biologica sau fizica isi pierde ratiunea de a fi si, ca atare, acea miloasa suprimare a vietii, in
sensul biofizic al cuvantului este acceptabila sau poate chiar obligatorie.[30]
1.3. Modelul socio-biologic sau materialist
Acest model propune o etica descriptiva. In evolutia ei, societatea elaboreaza si modifica norme si
valori, in functie de stadiul ei de dezvoltare. La baza acestui model sta transpunerea teoriei evolutioniste
a lui Darwin, in domeniul social. Aceasta este coroborata cu sociologismul lui Max Weber si cu
sociobiologismul lui H.J. Heisenk si E.O.Wilson.
Ideea fundamentala a acestui model, este urmatoarea: la fel cum toate formele de viata au evoluat,
pentru a se adapta mai eficient, tot asa evolueaza si societatile si de aceea, valorile morale, sistemul de
valori, trebuie sa se schimbe.[31]
In aceasta abordare, deosebirile dintre om si animal sunt foarte mult estompate, psihicul uman nefiind
radical diferit de cel animal, dupa cum sustinea Freud. Acesta este si unul dintre argumentele in favoarea
suprimarii embrionului uman in primele stadii ale dezvoltarii, pana incepe sa se dezvolte sistemul
nervos.[32] Pornind de la acesta, embrionul uman este considerat inferior unui animal care sufera,
deoarece acest embrion nu are capacitatea de a suferi. Asa se face ca in Germania sunt acceptate
experimentele pe embrionii umani, dar se incearca interzicerea lor pe animale. Adesea se considera ca
embrionul nu este uman. Dealtfel, Dr. James Watson, unul dintre castigatorii premiului Nobel, a
sustinut ca nici un nou-nascut n-ar trebui sa fie declarat uman pana nu trece cateva teste referitoare la
mostenirea sa genetica: Daca un copil n-a fost declarat viu pana la trei zile dupa nastere, atunci fiecarui
parinte ar trebui sa i se permita sa ia decizia de a lasa copilul sa moara, salvandu-l astfel de mizerie si
suferinta.[33]
1.4. Evaluarea eticii biomedicale umaniste
Principiul utilitarist al calitatii vietii, versus principiul biblic al sacralitatii vietii. Utilitaristii au
inlocuit principiul sacralitatii vietii cu cel al calitatii vietii. Asa cum s-a vazut mai sus, in conformitate
cu acest principiu, un individ trebuie sa aiba un anumit standard al calitatii vietii, pentru a putea fi
considerat persoana si astfel sa aiba dreptul la viata.[34] In virtutea acestui fapt, copiii malformati,
batranii, handicapatii, bolnavii incurabili nu au dreptul la viata. Dar se ridica intrebarea ce semnifica
acest concept de calitate a vietii? Se ia in discutie calitatea fizica, sociala sau spirituala, sau poate o
sinteza intre acestea? Si cine decide ce semnifica calitatea vietii si care este nivelul calitatii vietii
necesar pentru a avea dreptul la existenta?[35] Apoi, care oameni vor beneficia de acest tratament de
calitate si pe ce baza se va face discriminarea? Varsta, rasa, rang social? In al patrulea rand, cine
cunoaste care sunt toti factorii necesari pentru ameliorarea rasei umane prin inginerie genetica? Iata
intrebari care raman fara un raspuns rezonabil din partea umanismului secular.
Suveranitatea asupra vietii apartine lui Dumnezeu, nu omului. Conform Scripturii (Iov 1:21; Gen.
1:21,27) Dumnezeu a creat viata si tot el o sustine (Fapte 17:28; Gen. 9:6). De aceea, omul nu are
dreptul de a lua viata nimanui, indiferent de situatie. (Exod 20:13).[36] Eu dau viata si Eu omor, Eu
ranesc si Eu tamaduiesc si nimeni nu poate scoate pe cineva din mana Mea, afirma Dumnezeu in textul
din Deuteronom 32:39.
Omul nu are datoria de a crea o rasa superioara.[37] Evolutionistii si-au dorit totdeauna sa duca mai
departe procesul evolutiv si sa produca o rasa superioara. Intr-adevar, faimoasa lucrare a lui Darwin,
Despre originea speciilor (1859) are tonalitati rasiste. Ducand mai departe ideea lui Darwin, Hitler a
folosit selectia naturala ca model pentru producerea rasei superioare. Doar pentru ca noi putem face
ceva, nu inseamna ca si trebuie sa facem acel lucru. Chiar daca putem face schimbari in specia umana,
de unde putem sti ca acestea o vor face mai buna? Dupa ce standarde o vom judeca fiind mai buna?
Scopul nu scuza mijloacele. Mijloacele trebuie sa aiba propria lor justificare. Apoi, chiar scopurile au
nevoie de justificare. Nu orice scop este bun, chiar daca este dorit de multi oameni. De pilda, multi
germani au dorit exterminarea evreilor, ceea ce nu justifica actiunea. In al treilea rand, daca scopurile
bune justifica orice mijloace, atunci ar fi justificata si uciderea disidentilor politici, de dragul armoniei
sociale, sau uciderea bolnavilor de SIDA, pentru a opri raspandirea acestei boli. O simpla reflectare
reveleaza numeroase ilustratii similare cu consecinte inacceptabile in cazul in care ar fi aplicata o astfel
de etica.
2. Perspectiva crestina asupra eticii biomedicale
Daca umanistii abordeaza etica biomedicala in termenii jocului de-a Dumnezeu, conform abordarii
crestine, progresul in medicina trebuie folosit pentru a-l servi pe Dumnezeu. Tehnologia trebuie folosita
pentru a ameliora suferinta umana, nu pentru a crea viata. Crestinii cred ca Dumnezeu este suveran
asupra vietii. De aceea, trebuie sa-l slujim pe Dumnezeu, nu sa ne jucam de-a Dumnezeu. Tratamentul ar
trebui sa fie voluntar, nu obligatoriu. Scopul medical este de a ameliora suferinta umana, nu de a crea
viata. Dumnezeu ne-a dat rolul de a administra viata, nu de a o manipula. Pe scurt, rolul crestinului in
domeniul biomedical este terapeutic, nu eugenic.
Principiile de baza in abordarea crestina a acestei problematici sunt urmatoarele:
Suveranitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat orice fiinta vie (Gen. 1:21) si omul e creat dupa
chipul si asemanarea Sa (Gen. 1:27). Acest lucru inseamna ca omul are atributele unei persoane, asa
cum le are si Dumnezeu. Cu alte cuvinte, omul este o fiinta personala, ceea ce inseamna in primul rand o
fiinta relationala, apoi este o fiinta rationala, care gandeste, este de asemenea o fiinta volitionala, care
alege si o fiinta emotionala, care simte.[38] Dumnezeu controleaza atat viata, cat si moartea. El da viata
si tot el o ia (Iov 1:21). Omul este din tarana si in tarana se intoarce (Gen.3:19). Fiind creat de
Dumnezeu, omul ii apartine lui si de aceea nu are dreptul de a cauta sa obtina controlul asupra vietii
umane. [39]
Demnitatea omului. Omul e creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, este coroana creatiei Lui.
De aceea, a ucide un om este un pacat extrem de grav, intrucat e un afront adus direct lui Dumnezeu.
Aceasta demnitate a vietii umane, ce rezulta din asemanarea omului cu Creatorul Sau, include corpul
sau, care trebuie ingrijit (Efeseni 5:29) si chiar ingropat cu respect, anticipandu-se invierea sa ulterioara
(1Cor. 15).[40]
Sacralitatea vietii. Oamenii au fost creati dupa chipul lui Dumnezeu. Din moment ce Dumnezeu e
sfant (Lev.11:44), iar noi am fost facuti dupa chipul sau, inseamna ca intr-un anume fel, noi impartasim
asemanarea lui morala. Aceasta sacralitate a vietii, care reflecta in mod unic caracterul lui Dumnezeu,
este baza unei atitudini pro-viata, incepand de la conceptie si pana la moarte. Nu conteaza cat de
desfigurat ar fi un om, acesta poarta inca chipul lui Dumnezeu si merita sa fie tratat ca un lucru sacru,
asa cum este. Toate marile religii sustin ca viata este inviolabila toate interzic uciderea semenilor
nostri. Imperativul este regasit si in juramantul hipocratic si in deontologiile formulate de-a lungul
secolelor. Nu numai atat. Viata trebuie aparata chiar si atunci cand devine nesigura. Pornind de aici,
eticianul E. W. Keyserlingk considera caracterul sacru al vietii, fiind singurul principiu important din
univers, care nu cunoaste nici o restrictie si nici o exceptie.[41] Nu exista viata lipsita de calitate, cum
afirma etica utilitariana.
Viata umana este sacra fiinca de la inceputul ei comporta actiunea creatoare a lui Dumnezeu si ramane
pentru totdeauna intr-o legatura speciala cu Creatorul sau care este unicul sau scop.[42]
Dragostea agape. Dragostea este esenta eticii crestine, intrucat Isus a spus ca aceasta este cea mai
mare porunca (Mt. 22:37-39). De aceea, e necesara aplicarea acesteia fata de fiintele umane in fiecare
aspect al vietii, si mai cu seama in problemele biomedicale.
 3. Linii calauzitoare pentru abordarea problemelor bioetice
Interventiile medicale trebuie sa fie totdeauna voluntare. Din principiul demnitatii si libertatii deriva
principiul autonomiei, care impune consimtamantul in deplina cunostinta de cauza. Pacientul trebuie
informat cu privire la natura si posibilele consecinte ale tratamentului sau operatiei si trebuie sa-si dea
liber consimtamantul. Daca acesta se afla in imposibilitatea de a-si da consimtamantul, nu ar trebui sa i
se aplice nici o procedura medicala, cu exceptia celor necesare pentru prezervarea vietii. Un tratament
fortat, indiferent cat de benefic ar fi pentru societate, este imoral.
Este corecta permiterea mortii naturale, atunci cand ea apare. Este o mare diferenta intre a lua viata
unei fiinte si a-i permite acesteia sa moara. Prima este totdeauna gresita. Ultima poate fi justificata in
anumite conditii. A lua viata cuiva este crima, insa a-i ingadui acestuia sa moara din cauze naturale,
poate fi un act de mila.
Nu exista datoria de prelungire a mortii. Biblia declara ca atat pacatul prin comitere cat si cel prin
omitere sunt gresite (Iacov 4:17). Astfel, a nu preveni moartea cuiva este echivalent cu a o produce. In
acest sens, omul are datoria de a prelungi viata umana, iar daca sunt disponibile mijloace tehnice si
medicale, acestea trebuie folosite corect. Nu trebuie confundata, insa, datoria de a prezerva viata cu
obligatia de a prelungi moartea.
Folosirea mijloacelor artificiale si naturale. Trebuie facuta orice incercare de a prezerva viata umana,
prin toate mijloacele disponibile. Evident, nimeni nu ar trebui sa fie privat de hrana, apa si aer, intrucat
privarea de aceste mijloace naturale ar fi echivalenta cu cauzarea mortii, adica cu comiterea unei crime.
Daca exista mijloace tehnologice disponibile, acestea ar trebui folosite pentru prezervarea vietii. Acestea
nu trebuie insa folosite pentru a prelungi moartea.
Incurajarea mijloacelor contraceptive. Mijloacele contraceptive reprezinta doar o metoda de limitare
a nasterii, nu una de ucidere a copiilor nenascuti, cum este in cazul avortului. Bineinteles, exista si
metode contraceptive care sunt prin natura lor abortive, intrucat duc in mod direct la moartea ovulului
fecundat (care este fiinta umana): pastila contraceptiva de a doua zi sau dispozitivul intrauterin
(steriletul).[43]
Corectarea vietii este justificata, insa nu si crearea ei. Traim intr-o lume imperfecta, devenita astfel
din pricina pacatului omului. De aceea, nu este gresit sa cautam sa corectam anumite imperfectiuni.
Totusi, este o mare diferenta intre a corecta imperfectiunile umane si a crea dupa bunul nostru plac fiinte
perfecte. Usurarea suferintei umane, rezultate in urma caderii in pacat, este o datorie morala, dar
fabricarea de fiinte umane nu este.[44]
Acestea sunt principiile crestine pe baza carora consideram ca trebuie formulate raspunsurile la
problemele presante determinate de avansul tehnologic.
Sumar si concluzii

Unde sunt embrionii? n frigider, lng beri!

Conflictul de opinii bazat pe problemele biomedicale se cristalizeaza la doi poli. La unul dintre acestia
se gaseste perspectiva crestina, iar la celalalt perspectiva umanista seculara. Ultima neaga faptul ca
exista un Creator, ca lumea a fost creata si ca exista niste legi date de Dumnezeu. Aceasta conceptie
priveste omul ca fiind in principal un animal superior, dotat cu inteligenta superioara, iar aceasta
inteligenta poate fi folosita pentru a imbunatati specia umana. De aceea, umanistii seculari favorizeaza
avortul, eutanasia si ingineria genetica drept mijloace de indeplinire a acestui scop.
In contrast cu etica biomedicala umanista, crestinii cred ca Dumnezeu a creat oamenii dupa chipul sau si
le-a dat niste imperative morale pentru a prezerva demnitatea si sanctitatea vietii umane. De aceea, din
punct de vedere crestin, obligatia omului este de a-L sluji pe Dumnezeu, nu de a se juca de-a
dumnezeu. Omul este doar custodele vietii, nu creatorul ei. De aceea, interventiile medicale trebuie
sa fie corective nu creative. Noi trebuie sa reparam viata, nu s-o reconstruim. Tehnologia trebuie sa fie
subordonata principiilor morale si nu invers.
Chiar in lumea decazuta din cauza pacatului, Dumnezeu a dat anumite principii care sa ghideze
prioritatile morale:[45]
1. Trebuie sa intelegem datele stiintifice in contextul ordinii create, in care faptele sunt
incarcate cu valoare de insasi mana lui Dumnezeu.
2. Fiecare viata are valoare: atat a animalului cat mai ales a omului.
3. Exista o diferenta intre specia umana si celelalte animale cu privire la gradul de
protectie ce li se cuvine.
4. Este absolut interzisa uciderea unui om, acesta avand dreptul inviolabil de a nu fi
ucis.
Motivul ce sta la baza acestor principii este faptul ca Dumnezeu a facut pe om dupa chipul si
asemanarea Sa. Despre aceasta Westermann spunea: faptul ca omul e creat dupa chipul lui Dumnezeu
nu pune problema unei calitati a omului, ci inseamna ca Dumnezeu a creat omul ca si o contraparte a
Lui si ca fiintele umane pot avea o istorie cu Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu se manifesta doar in
relatia individului cu Dumnezeu.[46]
* Natalia Vlas este doctor n Relaii Internaionale i Studii Europene al Universitii Babe Bolyai,
Cluj Napoca. Preedinte al Institutului de cercetri Sociale i Politici Publice.
(Eseu publicat n original n revista Perspective, sub titlul Bioetica i perspectiva cretin)
________________________________________
BIBLIOGRAFIE
Atkinson, David, Pastoral Ethics A Guide to the Key Issues of Daily Living, Lynx Communications,
Sandy Lane West Oxford, England, 1994.
Baird, Robert N. si Stuart E. Rosenbaum, Euthanasia-Moral Issues, Prometheus Books, Buffalo, New
York, 1989.
Barnette, H., Henlee, Introducing Christian Ethics, Broadman Press, Nashville, Tennessee,1961.
Biblia sau Sfanta Scriptura, Societatea Biblica Interconfesionala din Republica Moldova, 2001.
Berdiaev, Nicolae, Noul Ev Mediu, Ed. Omniscop, Craiova, 1995.
Birch, C., Bruce, & Rasmussen, L., Larry, Bible and Ethics in the Christian Life, Augsburg Publishing
House Minnesota, 1976.
Brown, Colin, Filosofia si credinta crestina, Ed. Cartea Crestina, Oradea, 2000.
Buergenthal, Th. si R. Weber, Dreptul international si drepturile omului, Ed. All, Bucuresti, 1996.
Connery, John S.J., Abortion: The Development of the Roman-Catholic Perspective, Loyola University
Press, Chicago, 1977.
Congregatia Pro Doctrina Fidei Donum Vitae, 22 februarie 1987.
Pro Doctrina Fidei referitor la eutanasie, Roma, 5 mai 1980.
Pro Doctrina Fidei Declaration on Procured Abortion, 18 nov 1974.
*** Constitutia Romaniei, 1991.
Crabb, Larry, Intelegand oamenii, Ed. Shalom, Oradea, 1990.
Delumeau, Jean, Religiile lumii, Humanitas, Bucuresti, 1998.
Duculescu, Victor, Constitutia Romaniei comentata si adnotata, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997.
Dumea, Claudiu, Omul intre a fi si a nu fi Probleme fundamentale de bioetica, Ed. Arhiepiscopiei
Romano-Catolice, Bucuresti, 1998.
Encyclopaedia Britannica, 2001, s.v. Origins of Ethics.
Erickson, J. Millard, Teologie crestina, vol. 2, Ed. Cartea Crestina, Bucuresti, 1998.
Geisler, L. Norman, Filosofia religiei, Ed.Cartea Crestina,Oradea, 1996.
Geisler, L. Norman, Christian Ethics- Options and Issues, Baker Book House, Grand Rapids, Michigan,
1989.
Gluvoski, G., Progrese in medicina, Ed. Helicon, 1997.
Grenier, Hubert, Marile doctrine morale, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995.
Henry, F.H. Carl, Christian Personal Ethics, Wm. B.Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids Michigan,
1965.
Holmes, F. Arthur, Ethics-Approaching Moral Decisions, Inter VarsityPress, Downers Grove, Illinois,
USA, 1984.
Internet: www.crestinismortodox.ro
www.lumeam.ro
www.rcrc.org
Ioan Paul al II-lea, Enciclica Evangelium Vitae, 30 martie 1995.
Jewett, Paul K., The Relationship of the Soul to the Fetus in Birth Control and the Christian, Christian
Medical Society, Tyndale House Publishers, 1969.
Kant, Immanuel, Intemeierea metafizicii moravurilor, Critica ratiunii practice, Ed. Stiintifica, Bucuresti,
1972.
Lindsell, Harold, The World, the Flesh and the Devil, Canon Press, Washington DC, 1973.
Lossky, Vladimir, Teologia mistica a Bisericii de Rasarit, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1990.
Macer, Darryl R.J., Gene Therapy Newsletter, no.4/1994.
Macer, Darryl, Bioethics for the People by the People, Eubios Ethics Institute, Christchurch, 1994.
Macer, Darryl, Eubios Journal of Asian and International Bioethics, no.5/1995.
MacIntre, A., Tratat de morala, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1998.
Martinica, Isidor, Etica doctrinei sociale crestine, Ed. Gramar, Bucuresti, 1999.
Mason, K.J., Human Life and Medical Practice, Edinburgh University Press, 1981.
Maximilian, Constantin, Stefan Milcu si Sylvain Poenaru, Noil frontiere Introducere in bioetica, Ed.
Pan Publishing House, Bucuresti, 1995.
Maximilian, Constantin, Stefan Milcu si Sylvain Poenaru, Fascinatia imposibilului, Ed. Editis,
Bucuresti, 1994.
Monitorul Oficial al Romaniei, anul II, nr.5, Partea a II-a, 15 martie 1991.
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 008, 13 ianuarie 1998.
Monitorul de Cluj, anul V, nr. 489, miercuri, 14 august, 2002.
Montgomery, John Warwick, The Christian View of the Fetus, in Birth Control and the
Christian, Christian Medical Society, Tyndale House Publishers, 1969.
Murray, John, Principles of Conduct, The Tyndale Press, 1957.
Noonan John T., An Almost Absolute Value in History, in John T. Noonan, ed., The Morality of
Abortion: Legal and Historical Perspectives, Harvard University Press, Cambridge, 1970.
Pana, Stelian et al., Sexualitatea umana, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998.
Paul al VI-lea, Enciclica Humanae Vitae, 25 iulie 1968.
Pierce, T. Burton, Etica lucratorului crestin, Ed. Life, Oradea, 1999.
Popescu, Dumitru si Doru Costache, Introducere in dogmatica ortodoxa, Ed. Libra, Bucuresti, 1997.
Popescu, Dumitru, Teologie si cultura, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane, Bucuresti, 1993.
Raduca, Vasile, Studii teologice, seria a II-a, anul LI, nr.3-4, iulie-decembrie, 1999.
Raicu, Petre, Genetica generala si umana, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997.
Scripcaru, Gheorghe et al., Bioetica, stiintele vietii si drepturile omului, Ed. Polirom, Iasi, 1998.
Scripcaru, Gheorghe, Bioetica si drepturile omului, in Psihiatria si conditia umana, Ed. Psihomnia,
1995.
Sgreccia, Elio si Victor Tambone, Manual de bioetica, Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti,
2001.
Trobish, Ingrid, Bucuria de a fi femeie, Ed. Logos, Cluj-Napoca, 1995.
*** Textes du Conseil de lEurope, Strasbourg, 1993.
*** Textes du Conseil de lEurope, Strasbourg, 1996.
Vere, Duncan W., Therapeutic Abortion and Sterilization as Ethical Problems, in Birth Control and
the Christian, Christian Medical Society, Tyndale House Publishers, 1969.

NOTE
[1] Arthur F. Holmes, Ethics Approaching Moral Decisions, InterVarsity Press, 1984, p.10.
[2] Encyclopaedia Britannica 2001, s.v. Origins of ethics.
[3] autorii sunt citati de Henlee H. Barnette, Introducing Christian Ethics, Broadman Press, Nashville,
Tennessee, 1961, p.3.
[4] Vezi Enciclopedia Britannica 2001, s.v. Ethics: Normative ethics
[5] Ibidem.
[6] Darryl Macer, Bioethics for the People by the People, Eubios Ethics Institute, Christchurch, 1994,
p.20.
[7] Nikolai Losski, Condiiile binelui absolut Bazele eticii, Ed. Humanitas, Bucureti, 1997, p. 102-
103.
[8] Darryl Macer, Eubios Journal of Asian and International Bioethics, nr.5/1995, p.144-146.
[9] Ibidem, p.146.
[10] Elio Sgreccia i Victor Tambone, Manual de bioetic, Arhiepiscopia Romano-Catolica de
Bucureti, 2001, p.4.
[11] Citat de Constantin Maximilian et al., Fascinaia imposibilului Bioetica, Ed. Editis, Bucureti,
1994, p.6.
[12] Ibidem, pg.7.
[13] Citat de Elio Sgreccia i Victor Tambone, op. cit., p.14.
[14] Claudiu Dumea, Omul ntre a fi sau a nu fi Probleme fundamentale de bioetic, Editura
Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureti, 1998 , p. 5.
[15] Gh. Scripcaru et al., Bioetica, tiinele vieii i drepturile omului, Ed. Polirom, Iai, 1998, p. 19.
[16] Elio Sgreccia i Victor Tambone, op.cit., p. 15.
[17] Gh. Scripcaru, op.cit., p. 60.
[18] Elio Sgreccia i Victor Tambone, Manual de bioetic, Arhiepiscopia Romano-Catolic de
Bucureti, 2001, p.17.
[19] Ibidem, p.18.
[20] Norman L.Geisler, Christian Ethics Options and Issues, Baker Book House, Grand Rapids,
Michigan, 1989, p. 174.
[21] Ellio Sgreccia i Victor Tambone, op.cit., p. 43.
[22] Claudiu Dumea, op. cit., p. 11.
[23] Ellio Sgreccia i Victor Tambone, op.cit., p. 44.
[24] Constantin Maximilian, tefan Milcu, Sylvain Poenaru, Noile frontiere Introducere n bioetic,
Ed. Pan-Publishing House, Bucureti, 1995, pg.38
[25] Ibidem, p. 12.
[26] Enciclopaedia Britannica 2001- Ethics
[27] Arthur F. Holmes, Ethics Approaching Moral Decisions, InterVarsity Press, Downers Grove,
Illinois, USA, Leicester, England, 1984, p. 43.
[28] Claudiu Dumea, op.cit., p. 13-14.
[29] Ellio Sgreccia, op.cit., p.46.
[30] citat de Claudiu Dumea, op.cit., p. 14-15.
[31] Ellio Sgreccia, op.cit., p. 42-43.
[32] Claudiu Dumea, op.cit., p. 17.
[33] Norman L. Geisler, op. cit. p.175.
[34] Claudiu Dumea, op.cit.,p.13.
[35] Ibidem, p.13.
[36] Norman L. Geisler, op.cit., pg.177
[37] Ibidem, p. 178.
[38] Larry Crabb, nelegnd oamenii, Ed. Shalom, Oradea, 1998, p.98-106.
[39] Norman L. Geisler, op.cit., p.180.
[40] Ibidem, p. 182.
[41] Constantin Maximilian et al., Noile frontiere Introducere n bioetic, p. 69.
[42] citat din Donum Vitae, n Claudiu Dumea, Omul ntre a fi i a nu fi, Ed. Arhiepiscopiei Romano-
Catolice, Bucureti, 1998, p.20.
[43] Acestea vor fi tratate ntr-un capitol ulterior, destinat combaterii avortului.
[44] Norman L. Geisler, op.cit., p. 180-184.
[45] David Atkinson, Pastoral Ethics A Guide to the Key Issues of Daily Living, Lynx
Communications, Sandy Lane West Oxford, England, 1994, p.204-205.
[46] Ibidem, p.205.