Degradarea solului i msuri de protecie

Solul -este stratul superficial al uscatului terestru, care are ca nsusire esentiaa
fertilitatea,, capacitatea de a oferi loc de fixare, apa si substante nutritive
trebuincioase vietii plantelor. nfatisarea solului este variata , depinznd de tipul
genetic, n care se fac simtite nrauririle diferitilor factori patogenetici, (care la
rndul lor fac cu putina deosebirea de soluri zonale, intrazonale si azonale), dar si
de stadiul de evolutie al solului. Pe lnga acestea, nfatisarea solului este evidenta si
nraurirea proceselor de modelare a reliefului.

Astfel, pe povrnisuri, sub un covor vegetal natural, neinfluentat sensibil de om, au

loc deplasari usoare de material, o eroziune foarte slaba, care nu influenteaza vizibil
profilul solului, deoarece procesele pedogenetice, adica procesele de transformare a
rocii n sol, avanseaza n acelasi ritm n adnc, astfel nct grosimea orizonturilor nu
sufera schimbari sensibile.Acelasi lucru se petrece si pe suprafetele orizontale, unde
au loc depuneri nensemnate de material, care se nsereaza pe nesimtite n sol,
ceea ce face ca nici aceasta sa nu sufere modificari nsemnate. Dar starea aceasta,
echilibrata, nu este generala; din contra, pe ntinderi mari, solul fie ca este deplin
format, fie ca este n decurs de formare, este supus unor procese puternice,
degradaoare.

Cauzele degradarii solului sunt fie naturale, fie legate direct sau
indirect de activitatea omului.

Procesele naturale, care duc la degradarea solurilor sunt procesele de

modelare a reliefului care se desfasoara cu mai multa putere dect pot
avansa procesele pedogenetice. Acestea sunt: eroziunea, alunecarea,
curgerea, solifluxiunea, prabusirea si ntr-o masura mai mica "creep-ul", iar
pe suprafetele de la baza povrnisurilor, pe podul teraselor sau pe lunci
aluvionarea si coluvionarea.

Eroziunea. Prin aceasta notiune n sens restrns, se ntelege actiunea de

desprindere si ndepartare a unor particole de diferite forme si marimi din
scoarta terestra, datorita apelor curgatoare, vntului, valurilor sau ghetarilor
si zapezilor.

Fiecare din acesti agenti pot avea rol dominant n anumite regiuni sau
n anumite perioade, putnd alterna sau putndu-se combina, n functie de
conditiile climatice si de apropierea de marginea marilor sau a lacurilor.

Rolul mai important l au apele organizate n retea hidrografica si apele

provenite din precipitatii torentiale care coboara ca o pnza subtire pe
suprafetele ntinse de pe povrnisuri. Eroziunea exercitata de apele care se
scurg pe versanti duce pe de-o parte la formarea de ogase si rpi, sapate
att n sol ct si n roca de sub el, si pe de alta parte la alternare de material
de pe suprafete ntinse din orizonturile superficiale ale solului numita
impropriu "eroziune n supratafa", fara a da nastere unor forme care sa
tulbure nfatisarea povrnisului.

Suprafetele pe care se desfasoara aceste procese, ca si intensitatea rol

sunt variate, depinznd de nclinarea povrnisului, de nsusirile fizice ale
solului si rocii, si de gradul de acoperire cu vegetatie.
 Deflatia. Modelarea reliefului datorita actiunii vntului, numita deflatie,
are rol hotartor n regiunile desertice, dar ea are un rol sensibil si n
regiunile muntoase, n locurile unde acesta este puternic, sau n cele colinare
si de cmpie, unde nisipul are ntindere mare si vegetatia este saracacioasa.

Astfel, n delta, pe grindurile nisipoase, are loc naintarea dunelor peste

suprafete cu soluri fertile sau n vatra satelor ca la Caraorman; peste munti
are loc roaderea solurilor, pe anumite muchii orientate de-a curmezisul
vntului.

Alunecarea. Deplasarea materialului ssub forma de strate de grosimi si

ntinderi variate, joaca unrol foarte nsemnat, sar putea spune chiar
determinant, n modelarea reliefului si n degradarea solurilor din anumite
regiuni de pe suprafata pamntului.

La noi n tara, urmarile acestui proces se pot ntlni pe suprafete foarte

ntinse producnd uneori pagube mari. n general stratul alunecat cuprinde
tot solul, n orice stadiu de evolutie ar fi el, ct si o parte din roca pe care se
gaseste acesta.

Prin alunecare, solul este supus adesea la diferite schimbari sau

degradari, sau poate ajunge chiar n locuri cu conditii asemanatoare cu
acelea n care s-au format si au evoluat pna n momentul deplasarii. Astfel,
n unele cazuri, pe o pornitura provenita dintr-o arie cu un sol si o vegetatie
uniforma nainte de deplasare, se poae ajunge la un adevarat mozaic de
soluri si de asociatii vegetale dupa alunecare.

Aceasta se datoreaza faptului ca, n locul povrnisului cu conditii

uniforme ca drenaj, ca nclinare, si ca alcatuire, s-a ajuns, prin alunecare, la o
suprafata valurita, n cuprinsul caruia, alaturi de un sol bine drenat, se
gasesc soluri gleice sau chiar mlastini.

n stadiul de tinerete al porniturilor, se pot gasi si potice cu sol vechi,

format nainte de deplasare, alaturi de soluri tinere;daca solurile evoluate
ajung ntr-un loc cu conditii de drenaj normal, si mentin caracterele.

n alte cazuri, solurile formate n conditii de umezeala, ca solurile

gleice, humicogleice sau lecovistile, pot ajunge la locuri cu grenaj bun, astfel
ca nct ncep sa sufere transformari, cautnd sa ajunga ntr-o stare de
echilibru cu noile conditii, adica evolund, fie spre soluri litomorfe, daca roca
impune acest stadiu, si apoi mai departe spre soluririle zonale, fie direct spre
soluri zonale.

Solurile formate n conditii de drenaj bun, deplasate n locuri cu exces

de umezeala si de saruri, sufera procese de gleizare si daraturare.

Cazurile enumerate arata destul de locvent golul alunecarii n

schimbarea si degradarea solului. n regiunea Subcarpatilor, n zona colinara
a Moldovei si a Transilvaniei se gasesc numeroase exemple care sa ilustreze
aceste fenomene.
 Curgerea. Deplasarea materialului - mai mult sau mai putin - de noroi
duce, pe anumite suprafete la sfarmarea si amestecarea solului cu roca,
formnd materialul care coboara pe fundul vailor cu panta mare, ca un suvoi,
cu o viteza variata, n unele locuri doar de ctiva decimetri pe zi.

n celemai multe cazuri, la marginea suvoiului de noroi se constata, pe

anumite suprafete, o oarecare mbogatire n umezeala si chiar o deplasare
pe unele portiuni. Dar, dupa trecerea "undei", ncepe statornicirea,
ntelenirea si formarea altui sol pe ariile unde solul vechi a fost ndepartat.
Materialul deplasat ncepe evolutia potrivit conditiilor noi.

Solifluctiunea. Despre solifluctiune n sensul restrns al acestei notiuni,

nu poate fi vorba dect n tinuturile cu clima rece si nghet peren. Este vorba
de curgerea stratului dezghetat peste stratul nghetat. n tinuturile
temperate, pe povrnisurile repezi sapate n roci argiloase, n perioadele
foarte umede ale anului, se constata un fenomen asemanator, care consta n
deplasarea stratului superficial, cu un sol tnar, peste roca alterata,
compacta, la suprafata careia se formeaza un strat subtire de noroi.

Prabusirea. Pe coastele foarte repezi, au loc prabusiri, fenomen care

consta n ruperea si caderea unor blocuri din partea de sus a abruptului sau
de pe tot abruptul - sol si roca - la baza povrnisului, unde se sfarma si se
amesteca. Acest fenomen este caraceristic povrnisurilor repezi, sapate n
roci poroase (locss, nisip, pietris), sau nroci carstificabile , cu goluri
subterane si de sufoziune. Daca materialul sfarmat dupa prabusire nu este
supus deplasarii mai departe, ncepe procesul de solificare, care n genere
este de durata foarte lunga.

"Creep"-ul este un fenomen foarte frecvent pe toate povrnisurile, care

afecteaza n deosebi orizonturile superioare ale solului, cu urmari de mica
nsemnatate si care consta n deplasarea particulelor de sol fara a duce la
stricarea arizonturilor profilului, astfel nct solul si pastreaza nfatisarea.

Aluvionarea. Dintre procesele de depunere, aluvionarea cuprinde

suprafetele cele mai mari si este mai usor de observat. n timpul viiturilor
apele ies din matca lor si acopera o parte din lunca, lasnd la retragere un
strat de aluviuni, variat ca grosime si textura, n funcsie de marimea viiturii si
de natura rocii din care provine materialul.

n timpul viiturilor mari, cum a fost cazul n anul 1970, soluri de diferite
tipuri, de la solurile aluviale tinere pna la soluri evoluate, zonale sau
intrazonale, au fost acoperite de strate de aluviuni de diferite grosimi. Aceste
aluviuni provoaca schimbari nsemnate ale nsusirilor solurilor, pna se
ajunge la integrarea stratului de aluviuni n solul pe care l-au acoperit.

nsa n unele locuri stratul de aluviuni este att de gros, nct solul
acoperit iese de sub influenta proceselor patogenice, iar pe aluviunile
acoperitoare se formeaza cu timpul unsol nou.
 n unle locuri datorita aluvionarii, nivelul apei freatice se poate rdica
astfel nct solurile, drenate normal pna la aluvionare, vor ncepe sa treaca
spre soluri gleice si chiar mlastinoase.

Couvionarea. Pe unel esuprafete de pe podul teraselor sau de pe sesul

luncilor, n apropierea povrnisurilor care le domina, are loc depunerea unui
material adus n suspensie sau prin rostogolire de pe povarnis.

Puterea de depunere depinde de nclinarea povrnisului care domina

sesul, de roca n care este sapat, de densitatea covorului vegetal, si de
regimul precipitatiilor. n acest fel solul de pe sesul de la baza povrnisului
este acoperit de materiale venite relativ recent, slab solificate sau
nesolificate. Faptul acesta arata o crestere a activitatii modelatoare a apelor,
iar gradul de degradare depinde de contrastul dintre nsusirile solului
evoluat, si nsusirile fizico-chimice ale amterialului colovial, depus peste
acest sol.

n unele cazuri , cum este n N localitatii Patrlage (jud. Buzau), peste

un sol brun nchis humifer, destul de fertil, a venit un strat magnos bogat n
saruri, care practic nu poate fi folosit.

Salinizarea. Un alt proces degradator al solurilor este salinizarea, adica

mbogatirea n saruri a solurilor sin anumite arii, cum sunt zonele de stepa si
silvostepa. Aceasta mbogatire poate merge pna la formarea de soluri, - asa
zise - "halomorfe", soloneturi sau solonceacuri.

Sarurile sunt aduse de ape, n stare de solutie, sau odata cu materialul

magnos, n stare de suspensie. Prin evaporarea apei n perioadele calde,
sarurile se concentreaza n sol facndu-l impropriu agriculturii. Tot n cadrul
fenomenelor naturale de degradare a solurilor se include si procesele de
gleizare si de nmlastinire a solurilor de pe unele parti ale luncilor, ca urmare
a ridicarii nivelului freatic.

n perioadele cu foarte multa umezeala nunele parti din Cmpia

Romna, apa freatica se ridica pna aproape de suprafata. Dacaa cest
fenomen se repeta des, se va ajunge si la schimbari n nfatisarea si n
nsusirile solului de pe aceste suprafete.

3.2 DEGRADAREA SOLURILOR CA URMARE A ACIUNILOR

UMANE

Cultivnd anumite plante de care acea nevoie pentru hrana si

mbracaminte, omul a sapat si a arat solul din timpuri foarte ndepartate. n
acest fel, el a distrus covorul vegetal si a afnat solul, astfel nct apele din
precipitatii au nceput sa-l atace mai puternic dact nainte. Dar mijloacele
de lucru fiind rudimentare si actionate de om, patrundeau n sol la adncime
mica iar lucrarile acestuia erau destul de rare. Pe masura ce uneltele s-au
perfectionat si s-a trecut la folosirea tractiunii animale si n cele din urma,
mecanice, lucrarile agricole s-au facut din ce n ce mai adnc, maides si pe
suprafete tot mai ntinse. n aceeasi masura solul a avut de suferit tot mai
mult; grosimea orizontului arat a crescut, iar pe povrnisuri a avut loc si o
deplasare spre baza a particulelor de sol, un fel de "creep" antropic. n acest
fel, omul, fara sa vrea, a ajutat mult desfasurarea eroziunii pe ntinderi tot
mai mari, n unele locuri fiind chiar factorul principal al dezlantuirii acestui
proces.

Aratul de toamna, care n general este recomandat, pe povrnisuri este

daunator daca dupa acest arat, urmeaza ploi abundente. n acest caz
ntregul strat arat este luat de pe unele parti ale povrnisurilor si depus sub
forma de proluvii sau coluvii, acoperind solul normal de pe suprafetele cu
nclinare mica de la poala versantului sau este dus mai departe si depus sub
forma de aluviuni pe luncile rurilor mari sau chiar n delta. n acest fel se
degradeaza atat solul de pe povrnis, cat si cel de pe sesul de la baza
acestuia.

Desfundarea sau aratul solului cu pluguri mari n vederea plantarii

vitei-de-vie are efecte foarte daunatoare pe povrnisuri, pentru ca ntregul
profil de sol este inversat; orizontul superior ajunge la adncime de circa 1m,
n timp ce orizontul inferior, sau chiar roca nisipoasa este adusa la suprafata.
n unele locuri, unde solul este relativ tnar si cu profilul scurt el se pierde
prin materialul marnos rascolit de pe povrnis. n acest fel solul este supus
unei eroziuni puternice, care poate duce, pe unele arii, la nepartarea totala a
lui.

Desfundarea sau chiar aratul adnc sunt daunatoare chiar si pe

suprafete orizontale sau foarte slab nclinate, unde sunt soluri brune
podzolite puternic sau chiar podzoluri argiloase, doarece n acest fel se
ajunge ca orizontul superior, cu textura luto-nosipoasa si mai bogata n
suprafete nutritive sa fie ngropat sub un strat argilos, care retine apa la
suprafata n perioadele umede iar n cele uscate creapa.

Aratul cu unelte mecanice grele si la ceeasi adncime mai multi ani la

rnd duce la formarea unui strat compact, cu structura stricata, numit talpa
plugului sau hardpan. Existenta acestui strat are urmari nsemnate asupra
dezvoltarii plantelor, att direct prin mpiedicarea dezvoltarii normale a
radacinilor, ct si indirect, prin schimbarea circuitului normal al apei n sol,
datorita lipsei structurii.

Extragerea materiei organice, prin recoltarea plantelor cultivate si

strngerea tuturor resturilor de plante(paie, coceni), duce la saracirea
treptata a solului n humus. Potrivit rezultatelor unor cercetari facute de un
colectiv de la Timisoara, condu de profesorul C.V.Oprea, efectuate la
intervale de 10-15 ani, asupra rezervei de humus din grupele de soluri cu
cea mai amre raspndire pe cuprinsul tarii, pierderile anuale de humus
variaza ntre 0,5-1,5 t/ha, respectiv, 50-150 kg/ha azot, la care se adauga
fosforul, potasiul, magneziul, molibderul, fierul, cobaltul, sulful, s.a.

Daca avem n vedere cantitatea medie de ngrasaminte chimice, care

se administreaza annual, ne putem imagina proportiile acestei pierderi, care
daca nu sunt oprite la timp si definitiv, pot deveni iremediabile.

Fertilitatea naturala, singura capabila de autoregenerare, nu poate fi

suplinita de fertilitatea artificiala, creata prin folosirea ngrasamintelor
chimice. Aceasta situatie, dupa cum remarca colecivul mentionat, are un
caracter general.

n Europa mai bine de o treime din soluri si-au pierdut peste 50% din
humus, ceea ce a facut ca proportia pamnturilor bogate sa scada la 85%
din totalitatea terenurilor agricole de 41,3%.

De aceea, n aceste cazuri, trebuie intervenit ct mai repede, pentru a

reda solului structura si humusul corespunzator conditiilor zonale, prin
ngrasaminte organice (gunoi de grajd).

Masuri ameliorative aplicate gresit. La degradarea solurilor duc si unele

actiuni care au de fapt menirea de a le mbunatati nsusirile, de a le face sa
aiba o fertilitate mai mare si mai constanta. Asa este cazul unor masuri
anticrozionale aplicate gresit sau a unor sisteme de drenare facute pentru
soluri evoluate foarte argiloase, pseudogleice.

Adesea, prin irigatii, dnd solului mai multa apa dect avea n conditii
naturale, apar schimbari n procesele care au loc n sol, si n cele din urma,
se produce schimbarea profilului.

Ridicndu-se pnza freatica ncepe formarea unui strat de glei la baza

profilului, sau daca el exista n adnc, are loc urcarea lui, catre orizonturile
superioare.n unele cazuri, se poate ajunge la urmari mult mai daunatoare;
asa de exemplu de la soluri aluviale fertile sa se ajunga fie la saraturi, ca
urmare a concentrarii solurilor din spa freaica ajunsa pna aproape de
suprafata, fie la soluri gleice sau chiar soluri de mlastina, n urma ridicarii
nivelului freatic pna la suprafata. Chiar daca nu se ajunge la astfel de
transformari mari ale solului, n urma irigarii mai multi ani succesivi, se
constata o scadere a stabilitatii microagregatelor.

La degradarea solului mai contribuie ntrebuintarea excesiva a

ngrasamintelor chimice potasice, care contin sodiu, sulfat de amoniu, etc.,
care "provoaca dispersarea argilei si astfel scaderea numarului de agregate
stabile".

Defrisarea padurilor de pe terenurile cu panta accentuata si pasunatul

excesiv pot duce la o eroziune intensa, mergnd pna la degradarea
avansata a solurilor.

Deseurile o cauza a poluarii solului, apei , atmosferei

Cantitatile de materiale refolosibile produse de intreprinderile industrialesint

enorme .astfel , in Europa , sint generate in fiecare an , aproximativ patru
miliarde de tone de materiale refolosibile si deseuri solide. Generarea de
materiale refolosibile si deseuri este o problema deosebitde importanta
deoarece, pe de o parte , poate afecta mediul ambiant si sanatatea umana
si, pe de alta parte , este o reflectare a modului eficient in care societatea
utilizeaza resursele.
Corozive Deseuri periculoase Usor
Inflamabile

Instabile Contin compusi

Produse de mutogeni,
cancerigeni ,
Gospodar Minerit,
Agricultura
ii industruia Industrie