Lucian Blaga - Biografie

Unde i cnd m-am ivit n lumin nu tiu,

din umbr m ispitesc singur s cred
c lumea e o cntare.
Strin zmbind, vrjit suind,
n mijlocul ei m-mplinesc cu mirare.
Cteodat spun vorbe cari nu m cuprind,
cteodat iubesc lucruri cari nu-mi rspund.
De vnturi i isprvi visate mi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
cnd vinovat pe coperiele iadului,
cnd fr pcat pe muntele cu crini.
nchis n cercul aceleiai vetre
fac schimb de taine cu strmoii,
norodul splat de ape subt pietre.
Seara se-ntmpl mulcom s-ascult
n mine cum se tot revars
povetile sngelui uitat de mult.
Binecuvnt pnea i luna.
Ziua triesc mprtiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse n gur

am cntat i mai cnt marea trecere,
somnul lumii, ngerii de cear.
De pe-un umr pe altul
tcnd mi trec steaua ca o povar.