STUDI HIDRONIME DE ORIGINE VECHE TURCICA IN SUDUL MOLDOVEI DRAGO$ MOLDOVANU 1. Stadiul cercetat Toponimia de origine veche turcica din Romania nu a facut ined obiectul unei cercetiri lingvistice sistematice, in pofida convingerii ci pecenegii si cumanii au Hisat urme adanci, atat in toponimia noastré, cat si in limba”. Pana la Gustav Weigand, s-a incercat descoperirea reflexelor toponimice ale etnonimelor antice desemnand pecenegii (Peceneaga, Picineaga, Picinegul, Pecenisca) si cumanii (Comanul, Comana, Comanca, Comani, Coménesti, Valea lui Coman), dar mai putin a creatiilor acestor popoare, cu cateva exceptii: Teleormanul (< teli orman, glosat in Codex cumanicus prin ‘padure nebuna’, adica ‘slbatica’), Caracalul (< kara kala ‘castelul negrv’, in acelasi Codex) si Iasii (< yaast ‘arcasi’, de la yaa ‘arc’ in Codex)’, Ultima etimologie a fost contestati pe drept cuvant de catre Ovid Densusianu, care a sesizat si faptul ca yunele” toponime au un suport etnonimic aparent, cle fiind creatii roménesti de Ia nume de persoana care, la origine, aveau o semnificatie etnonimica’. ——— 1 | -A, Candrea, Probleme de toponintie (curs litografiat), Bucuresti, 1931, p. 237. 2 [gale Saincanu,Influenfaorientald asupra linbei si cultureiromdne, 1, Bucuresti, 1900, p. XV. 3 Ovid Densusiany, storia limbii roméne, 1. Originile, Bucuresti, 1961, p. 245 (editia princeps, in limba frances’, este din anul 1901). in principiu, toate denumirile ou aspect de singular (exceptindu-le pe cele slave cu sufixul -ka) sau cu formantul colectiv -est! sunt toponime personale. Fle an, deci, o legiturd indirecti cu pecenegii si eu cumanii, neputind fi considerate drept sure” uane sou pecenege in toponimia roméneascd (asa cum le etichet, intre ai, Sextil Puseariny Limba romand; | Privire generalé?, Bucuresti, 1976, p. 313), ei doa in antroponimia roméneasca, Astiel de veeine” exista ins, mécar uneot, in denumirle cu aspect de plural, find confirmate documenta: (de empl, satal Comanii din fafa Vidinului este atestat Ia 1385 ca “Vadul Cumanilor, sselo kumansky trod), in legiturd cu fasii,explicat din cumand de Géza Kuun (Codex cumanicus, Budapest, 1880, p. LXXXII-LXXXIV), Alexandru Philippide observa ci doar in limba ‘maghiar jasz inseamna Peay’, nu gin vechea tured, unde eorespondentul siu era faict (Originea romanitor, 1) Ce spun limbile romana i albanezé, lasi, 1927, p. 361). ALIL, t. XLVII-XLVII, 2007-2008, Bucuresti, p. 9-2810 DRAGOS MOLDOVANU Ca si in alte domenii ale lingvisticii, si aici Weigand a fost un deschizator de dram*, El a sustinut c& 0 serie de hidronime romanesti terminate in -ui/-o1 au 0 origine pecenegs sau cuman’, fiind compuse cu apelativul ui/oi, care inseamna vale, rau” in dialectele turcice din Asia Centrala’. Prin numeroase exemple, preluate din atlasul Iui Sticler, el a dovedit & acest tip formativ funetioneaz in zona respectivi si in sudul Rusiei, Observand faptul 04, in unele hidronime romanesti, finala -wi este precedaté de alti formanti (-/- si --), nua putut preciza dac& acestia sunt turcici sau roménesti®, Etimologiile, excerptate de el din marele dictionar al lui Radloff, sunt si ele discutabile, iar unele de-a dreptul amuzante. Astfel, Bakluiul este un derivat de la tt. dahil “fericit’, insemnand ‘Valea Fericitilor’”. Indiferent de valoarea etimologiilor sale, Weigand a reusit sa acrediteze ideea ca hidronimele in -1i sunt de origine pecenego-cumana®. Descoperirea reminiscentelor romanesti ale limbilor vechi turcice I-a preocupat si pe Alexandru Philippide, care le-a consacrat 0 ampli not’ din opera sa capitala®. Uzand de 0 bogata informatie istoricéa, el a aratat c&, in timpul dominatiei de trei secole si jumatate a turanicilor in provinciile transcarpatice, @ avut loc ,contactul indelungat $i temeinic al dacoromanilor” cu acestia, reflectat in yurmele “echi turcesti din limba romaneasca” si in cfteva ,strivechi nume de localitati romanesti”; Barladul, Tecuciul, Vasluiul, Covurluiul, Galagii, Falcil, Bahtluiul, ‘Berheciul si Pereschivul. Marea majoritate a acestor toponime au insi o origine slavas doar hidronimele in -lui par si aiba originea indicata de Philippide, desi etimoanele propuse de el nu conving"®. fntr-unul din cursurile sale de toponimie, L-A. Candrea formuleazé doua obicotii la etimologiile lui Weigand. Spre deosebire de acesta, spune Candrea, .cu ——— 4 Gustav Weigand, Ursprung der sitdkarpatischen Flussnamen in Rumadinien, in Jahresbericht des Instituts flir ruminische Sprache 21 Leipzig”, XXVI-XXIX, 1921, p. 70-103. 5 Ibidem, p. 96-97. * Ibidem, p. 98. Ibidem. ® Veci Constantin C. Giurescu, Istoria romédnilor*, 1, Bucuresti, 1942, p. 312; lorgu lordan. Toponimia romaneased, Bucuresti, 1963, p. 94, nota 2 gi passin Cicerone Poghire, L“hydromvmie roumaine, in ,.Linguistique balkanique”, XVII, 1974, nr. 2, p. 41; G. Ivinesey, Istoria limbii rom Iasi, 1980, p. 437; Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giureseu, [storia romdnilor din cele mai vechi timpuri si paind astézi, Bucuresti, 1971, p. 198; Victor Spinei, Realitati etice si politice in Moldova meridionala in secolele X-XIII. Roméni i turanict, Tasi, 1985, p. 151 % Alexandru Philippide, op. cit., 11, p. 350-379. "© Vezi aprecierea de ansamblu a lui Aurel Decei: etimologiile turcice date mai multor toponime din Romnia de riposatul Al, Philippide (.. sunt cel mai adesea fanteziste” (Topomvmie turque de la Roumanie, tn Troisiéme Congrés International de Teponymie et d'Anthroponymicy I Leninin, 1951, p. 372, nota 17). Obiecti de detaliu intemeiate face si T. Hotmog (Cateva nume topice roménestt de origine eunand, extras din ,Anuarul Liceului National", 1932-1933, p. 10: Vastu pentru Covurlui, vezi infra. :3 HIDRONIME DE ORIGINE VECHE TURCICA iN SUDUL MOLDOVEI u mu pornese de la -ui, ci de la -Iui, deoarece acele cuvinte terminate in -ui se pot explica si din elemente neturanice, pe cind terminatiunea -/ui ne indica totdeauna elemente de origine turanica”"'. A doua obiectie vizeazi interfixul -wi-, de care uzeazi Weigand faird si spuna ce reprezinti si pe care nici el nu il poate intelege’”. fn aceast’ privinta, putem preciza faptul ca, in vechea turcica, -ul- este fie un afix de pasiy, fie un afix medial, atasat la radicalele verbale tranzitive sau intranzitive’’. Lista de toponime de origine veche turcici alcdtuiti de Candrea era insé un adevarat mozaic de nume de diverse origini gi din diverse epoci, dintre care multe romanesti, formate de la apelative sau de la nume de persoand de origine turcica (Bulibasa, Cobuza, Durducu, Ciurlic, Hucu, Ciolanu, Arman, Hadémb, Turew, Ichim, Bursucu, Ghiolu, Cerdacu, Noianu, Cantemir etc.). fn marele sau studiu privind romani din Evul Mediu timpuriu, N. Draganu fnregistreazi exhaustiv toponimele din toate provinciile romanesti, create de la numele etnic al pecenegilor si cumanilor, care ,dovedesc aseziri pecenege” sau ne reamintesc de cumani” si de cazari'*, Cat priveste denumirile date de acestia, el se Timiteaza la a cita ctimologiile predecesorilor sai, fficdnd ins’ observatia important cA unele derivate cu sufixul -ui, considerate turanice, ar putea fi hipocoristice ale unor nume de persoanii cu sufixul de origine slava omofon®. Ca si Weigand, tot pe dictionarul lui Radloff se sprijina si T. Hotnog in mamunchiul séu de etimologii hidronimice. Unele dintre acestea pot fi preluate, dar vratorul se dovedeste nesigur in privinfa finalei, apreciat& fie ca sufix cuman (-Iui), fie ca adaptare romaneasca analogica (-lu + ni Sub acest aspect, ampla not’ consacratéi onomasticii de origine cuman’ de catre orientalistul maghiar Lészlé Résonyi, intr-un_ studiu privind originea Basarabilor, aduce precizari importante””, Referindu-se la explicatia dati de ee “A. Candvea, op. cit, p. 230-231. Acest sufix tl recunaseuse, intr-o serie de hidronime, Vasile Bogrea, care fi reprosa lui G. Paseu faptul 8 nur! inclusese in monografia consaqaXs sufixelor romanesti (Paginiistorico-ilologice, ed. Mircea Borcila si Ton Marii, Cuj, 1971, p- 304). Este inst vident cd Paseu se ocupase doar de sufixele care functionau ca atare in limba romén8, nu $1 de cele din numele proprii stBine, preluate in intregime de cdtre romani, 121A. Candrea, op. cit., p. 231. © Akademija Nauk SSSR. Institut Jazykosnenija, Dreyer slovar’ Leningrad, 1969p 656. Nicolae Driganu, Romanii in veacurile IX-XIV pe baza toponimiei si a onomastice Bucuresti, 1933, p. 515, 530, 534. 15 idem, p. 533. Exemplul dat de el (Vaswi < Vasdiu ‘Vasile’) este corect, asa cum a dovedit ALP. Arbore, cae a citat si numele vechi al satului, Secdtura tui Vasuiu (Teponimie pputneand, in ‘Milcovia", I 1930, p. 34-35). Se pot da si alte exemple de hipocoristice slave propriu-zise, de pild’ Bratuj < Bratumil, care poate fi regisit in numele pargului Bréuia din Oltenia (Documente privind istoria Roméniei, seria B, XVIII, p. 204). ‘6-7 Hotnog, op. cit., p. 5-6. 17 Tgecle Rasonyi, Contributions a Uhistoire des premiéres cristalisations Stats des Roumains. Lorigine des Basarabas, in Archive Europae Centro-Orientalis" I 1935, p. 225, nota See eeeeeee aeeteceee12 DRAGO$ MOLDOVANU Weigand, el sustine cZ, in hidronimele rominesti, mu este vorba de cuvantul 1 ‘yale’, ci de ,sufixul cel mai freevent in numele de rauri turcesti, formantul adjectival -Iy,-lig, Lup, -liig, in care 7 ~ g fost schimbat, dintr-un motiv sau altul, fin -y”, ca in n. pers. Furdui Ihidem, p. 162. 5 Cicerone Poghitc, op. cit., p. 41 2% Verbul a urlui provine din magh. 6rd! si are sensul ‘a macina cereale’; @ turlui este Iregistrat doar in glosarul lui Udrescu, cu intelesul a e&nta (prost) din fluier’ si ‘a bea cu zgomot din plosca’ (DLR). 2 Emil Suciu, Swfixul onomastic -ui, in Stdti de onomasticd, V, Bucuresti, 1990, p. 57-82,14 DRAGOS MOLDOVANU zeoi de toponime se preteazi la aceeast explicatie, simpla si convingatoare”™. Alte hidronime rezisti ins asaltului etimologic al lui Suci. ‘Astfel, el nu poate justifica aparitia unor ,variante” sufixale in cadrul sistemului derivativ romanesc. De Ii, tema antroponimica este BaldealBaldea, derivatul exemplu, daci in Baldéi , i nu putem vorbi, asteptat ar fi *Baldui; cat timp nu putem motiva intraziunea lui - aici gi in situatii similare, de o ,,derivare clara”. Aceeasi obiectic la ,,derivatele” in -@f-ui, unde primul element al sufixului compus mane obscur. Interfixele -/- i vf, neclarficate de Weigand pe terenal limbilor turcice, n-30 fost elucidate nici de Scciu in cadral limbii romaine. in plus, tocmai la hidronimele cu acesi¢ interfixe, baza antroponimica romaneascd n-a putut Bi refécutd de catre Suct intr-o maniera convingitoare. Astfel, Gdldiqui este raportat la un nume de persoana Galat, care, la randul lui, a fost extras arbitrar din oiconimul Galagi®; dar nici in aceasta ipotezi evolutia fonetica > f nu este cu putinta. Inexistente sunt antroponimele Desna (din Desnifui), Bah (din Bahlui), Vas- (din Vaslui, dacd eliminam hipocoristicele tarzii de la Vasile, fie rominesti, fie slave), Dereh (din Derehlui), Tazl-ITesl- (din TézluilTeslui) $i altele, care il obligé pe autor la adevarate contorsiuni etimologice (Geamartalui, corelat cu Ciomartan si Geaméra; Savarlui ou Saveri ‘Sever’ etc.). Doar aparent personale sunt toponime precum Tuglui sau Chiclui, in realitate termeni entopici pentru forme de relief pozitiv’'. ‘Tinind seama de deficientele analizelor morfologica si etimologic& semnalate aici — si asupra cfrora vom reveni — ipoteza lui Suciu este destul de precara: .Se poate presupune ci majoritatea numelor de Jocuri derivate cu sufixul -wi(e) sunt, la origine, antroponime, fapt dovedit de toponimele derivate, care nu pot fi explicate decat din nume de persoane””, Avem a face cu un paralogism de tipul circulus in demonstrando: antroponimele sunt atestate de toponime a céror origine antroponimicd tebuie dovedit’, O a doua nedumerire se referd la natura “onomastica” a sufixului ui: daca el are functia unui hipocoristic, atunci numele de Tocuri trebuie considerate antroponime in functie toponimici absoluta (n. pers. ‘Barld — n. pers. Barlui > hidronimul Barlui). Este limpede cé, in perechile de tipul Amaradia ~ Amérdzuia, -ui este sufixul lexical cu valoare diminutivala folosit pentna a desemna afluentul unui rau; dar in hidronimele citate de Conea . Donat, aceasta valoare nu exist’, fiind vorba nu de structuri opozitive, ci de nume _— 28 Ihidem, p. 61-68. ® Ibidem, p. 68-69. 2 Ibidem, p. 64. Explicatia aceasta apare mai intéi la N.A. Constantinescu, Dictionar onomastic romdnesc, Bucuresti, 1963, p. 61, s.v. Galatie. : 3 Emil Sucit, op. eit, p- 70 gi 71. Vezi insa Dumitru Losonti, Toponime roménesti care descriu forme de relief, Cluj, 2000, p. 101 $i 88. 32 Emil Suciu, op. cit., p. 75.id HIDR« IME DE ORIGINE VECHE TURCICA iN SUDUL MOLDOVEI 15 singulare. Prin urmare, la fel ca Barluiul, bidronimele Covurlui, Suhurlui, Bahlui etc, ar fi, in opinia autorului, antroponime in functie toponimica absolutd. Judecand dupa denumirile geografice, Campia Romani n-a fost locuita de pecenegi si nici micar de cumani, ci de niste romani de-ai nostri cu nume strani: alde Desndtui, alde Geamartalui, alde Sartalui, alde Vaslui, alde Derehlui §.2., ale caror amprente s-au pastrat nu in oiconime, cum ne-am fi asteptat (*Desndtuiestii, *Derehluiestit 5.a.), ci doar in hidronime”. : fn analiza diacronicé a hidronimiei, trebuie si se tina seama de cateva principii cu caracter orientativ. Mai intai, probabilitatea unei format personale este invers proportionald cu valoarea hidronimului respectiv", Or, cAteva hidronime in -lui au o valoare medic, desemnand cursuri de apa cu o lungime care depiigeste 50 km: Calmdjuiul' (+ Dunare, 145 km), Cailmétuiu? (> Dunire, 134 km), Bahhuiul (> Jijia, 110 km), Desndyuiul (+ Dunare, 95 km), Tesluiul (—> Olt, 92 km), Vasluiul (— Barlad, 64 kn) $i Suhurluiul (— Siret, 61 km). fn aceasta situatie, este mai putin probabil ca numele unei persoane si fie suficient de cunoscut pentru a fi utilizat ca element distinctiv de catre denominatori. Pentru marea mas a locuitorilor riverani, denumirca ar prea lipsiti de motivatic si, in consecinta, nu s-ar putea socializa. {fn al doilea rand, probabilitatea unui hidronim personal scade pe mésurd ce cobordm in timp. Hidronimele vechi au, de obicei, un caracter descriptiv. Un indioiu de vechime il confera documentele: douiisprezece hidronime in -/ui si -dfui din Tara Roméncascé sunt atestate in secolele al XIV-lea ~ al XVI--lea®® — constatare valabila $i pentru corespondentele lor din Moldova. in al treilea rand, concordanjele formale dintre hidronime si antroponime nu trebuie interpretate intotdeauna ca 0 dovada a originii antroponimice a hidronimelor. Relatia dintre cele doua categorii nu este unidirectionald, cum a apreciat-o NA. Constantinescu’, ci reversibilé: dup cum existi antroponime in fanctie hidronimici absolut, exist si hidronime in functie antroponimica absoluté’”. Dacd, in cazul hidronimelor majore, numele de persoana sunt, in mod cer, posttoponimice, in cazul celor minore sau cu o valoare medie trebuie sé uzam de ee 33 Asa cum au aritat I. Conea si 1. Donat, in cateva cazuri hidronimele originare s-au pastrat in umele alter obiecte geografice, aflate in vecinitate (op. cit, p. 151). Vezi, in acelagt sens, $1 Emil Suciu, op. cit., p. 75. 34 pentru conceptul de valoare toponimici, vezi Dragos Moldovanu, Stratificarea geneticd a toponimiei romnesti si problema continuitdyit romenilor (Q), in ALI, XXIX, 1983-1984, seria A, p.419 siurm 38 1. Conea gil. Donat, op. cit., p. 151 38. Constantinescu, Rapports entre toponymtes et anthroponymes dans l’onomastique roumaine, tn Contributions onomastiques... p. 122123; idem, Dictionar onomastic romdnese, passin. 37 Am formulat aceasti obiectie in studiul Hidronime romdnesti de origine slava, in ALIL, XXXI, 1986-1987, seria A, p. 29516 DRAGO$ MOLDOVANU. 8 un ctiteriu de departajare suplimentar. Cénd antroponimul este imprumutat dintr-o limba strdind, in care el funcfioneazd ca atare, Sait cand este format pe terenul limbii roméne dupa regulile de derivare si compuneré proprit_ sistemului antroponimic romdnesc, atunci putem avea certitudinea unui toponim personal. Cand ins aceste condifii nu sunt respectate, atunci antroponimul este secundar (posttoponimic). Din aceasta perspectiva, numele de persoan’ Covurlui nu poate fi explicat de la o baz romaneasca Covur-, detasata arbitrar din substantivul covru de citre N.A. Constantinescu” sau din antroponimele Cover, Covarnache, Covrea de catre Emil Suciw”, pentru simplul motiv c& un formant oxiton -/ui nu existé in sistemul derivativ romanesc. Tot astfel, numele de persoana Calmdtui, atestat in documente, nu este nici imprumutat din limbile turcice, cum crede NA. Constantinescu”, si nici creat de la 0 tema Calm- romaneasca, detasata din reflexele antroponimice ale etnonimulsi calmuc (Calmac, Calmdsu, Calmosu, Calmuc, Calmus), cum consider’ Emil Suciu"', deoarece in antroponimia noastra pu existi ,varianta -dfui a sufixului -wi", imaginaté de autor. Prin urmare, in ambele cazuri, numele de persoan’ Covurlui si Calmdtui trebuie considerate secundare (posttoponimice) in raport cu hidronimele corespunzatoare. Putem conchide ca Emil Suciu nu are niciun motiv s& se felicite pentru’ea 2 inlaturat definitiv ipoteza originii cumane, turcice sau gepide a toponimelor formate cu acest sufix” si nici nu credem ci ,se poate afirma cu certitudine cf numele analizate s-au format pe terenul limbii romaine, de la teme onomastice roménesti, cu ajutorul unui sufix mostenit”, El a reusit intr-adevar s& infirme ipoteza originii vechi turcice a hidronimelor in -1i, dar a gresit extinzdnd aceasta concluzie la hidronimele in -Iui si -fui, a ctor origine romAneasca nu poate fi dovedita. Chestiunea a fost reluati de Gh. Bolocan in céteva articole din DTRO. in primul volum, s.v. Balddlui®, e) schiteazé o perspectiva general de interpretare a toponimelor considerate de origine cumani, care sa permit orientarea investigatiei etimologice pentru fiecare nume din dictionar. Se rectificd, mai intdi, opinia lui Suciu, privind inexistenta, in Asia Centrala, a compuselor cu termenul entopic of/uj ‘vale, ru’, contestindu-se insi impactul acestui sistem asupra_toponimiei romanesti, Urmarindu-se corespondenta dintre antroponime si toponime, se ajunge ——— 38 Dicfionar onomastic roménese, p. 251. » Op. cit., p. 70. in aceasti serie sunt incluse si toponime fra nicio legaturd cu. presupusa baz: Coverca, Covrog, Covragi = toate provenite din apelative romanesti : N_A. Constantinescu, Rapports, p. 122; idem, Dictionar onomastic romdnesc, p. compusului (vezi infra) i face incompatibil cu un nume de persoand tureese, *' Op, cit., p. 69-70. [bidem, p. 80. 6 ai Dictionarul toponimic al Roméniei. Oltenia (DTRO), vol. | (A~B), sub red ! , vol. . ti iv. dr, Gheorghe Bolocan, Craiova, 1993, p. 286-287. : comida 2. Sensul9 HIDRONIME DE ORIGINE VECHE TURCICA IN SUDUL MOLDOVEL 7 la concluzia c& ,toponimele in -wi, in marea lor majoritate, au o baza antroponimica”. (Din lista autorului ar trebui excluse inst entopicele in functie toponimica, precum Paicui, Cucui, Chiclui, Tuglui.) Regasim, practic, concluzia lui Suefu, numai cd, in analiza concreta a hidronimului Balddlui, Gh. Bolocan ezita in a-l considera personal (de la un Balde) sau descriptiv (de la baldd ‘balta’), optand in final pentru a doua solutic. Dar o etimologie nu inseamna doar determinarea bazei, ci clarificarea formatiei in intregul siu; or, terminatia -Iui nu se justificd in limba romana ca element derivativ, iar acest fapt infirma premisa unei creatii roménesti, oricdt de roméneasca ar parea baza. in articolul Bandgui, Gh. Bolocan demonstreaz& originea sa antroponimica, dar ezita in interpretarea sufixului, care ar putea fi sau diminutival, sau o varianta fonetica a augmentativului -of (data fiind alternanta lor in numeroase nume de persoand). Tot aici observa just ca antroponimele Tezlui si Calmdjui, atestate in veacul al XVI-lea, sunt posttoponimice™. Totusi, in articolul Ca/mdjui, el sustine originea hidronimutui din numele de persoan’ Calmdiui, ,demonstraté de Suciu” (?!), aducdnd totodata un argument suplimentar, anume »taspandirea pe un teritoriu foarte mare (Basarabia, Moldova, Muntenia, Oltenia) 2 numelor de sate si ape, situatie imposibil de explicat prin influenta cumana™®, Asa-zisul argument este pur si simplu o enormitate, pentru c& atat informatiile istorice, cat si arheologia confirma prezenta cumanilor in acest intins spatiu geografic. in plus, raportul statistic dintre toponim (freovent) si antroponim (accidental) sugereaz faptul ci avem a face cu un toponim descriptiv, desemnand o calitate natural prezenta in foarte multe locuri. in articolul Desndfui nu se mai da etimologia, ci se trimite la articolele anterioare (unde chestitmea originii denumirilor in -ui este discutaté doar in principiu); altfel spus, ar avea si el o baz antroponimica — nu stim care -, de unde s-a format — nu stim cum - acest hidronim**, Se mai face trimitere la o carte a lui Emilian N. Buretea, in care acest toponomast propune o explicatie originala: la 0 tema slavi Desn- ‘drept’ s-a adiugat sufixul slav -dj (cf. Bucovéi, Lipovat ete.), apoi sufixul antroponimic roménese -oi (*Desndfoit)), devenit -ui prin asimilare regresivi”, Dar un nume de persoana de la desini nu se cunoaste si nici nu poate exista; singurul derivat este desinica ‘mana dreapta’. in Bucovat si Lipovat, -ec este sufix diminutival cu functie hidronimic8. Revenind la DTRO, observim ci hidronimul Gemdrtaluiu rezist& oricérei incereari de asociere cu un antroponim; de aceea este lasat fard etimologie™. A * Ibidem, p. 293. 45 Ihidem, vol. 2 (C-D), Craiova, 1995, p. 60. 46 Ibidem, p. 356-357. 47 Emilian N. Buretea, Contributi fa studiu! toponimiei romdnesti, Craiova, 1994, p. 151. 48 DTRO, vol. 3 (E-A, Craiova, 2002, p. 121 Seascale18 DRAGO$ MOLDOVANU 10 Considerim c& ipoteza lui Rasonyi privind originea veche turcicd a hidronimelor in -lui a fost eliminata faré o verificare etimologica, adoptandu-se solutia facil a grupirii acestora impreuna cu toponimele in -wi, cu baza antroponimic3 mai mult sax mai putin certa. De aici explicatiile fortate, care nu satisfac sub aspectul determinarii unei baze verosimile si, ou atat mai putin, al justficariisufixului in cadrul sistemului derivativ romanese. fn aceeasi situatie sunt hidronimele in -ui, pentru care mu s-a dat inc o explicatie, nici in romana si nici in Timbile turcice. In sférsit, mu s-au oferit ined solutit etimologice plauzibile pentru alte hidronime, care nu se incadreaza in seriile derivatelor in -lui sau -ful dar pot avea o ofigine veche turcica. in cele ce urmeaza, vom incerca s& elucidam aceste trei aspecte, cu aplicatie la nomenclatura geograficé din sudul Moldovei, plecand de la premisa c nu este cu putin{a ca locuirea, timp de mai bine de trei secole, a taranieilor in provincile extracarpatice sf nu fi lsat urme certe in toponimie, asa gum a lésat in antroponimia si in lexical limbii romane. Considerdm c negarea in toto a acesteiinfluente este 0 eroare a toponomastilor nostri, cu consecinte negative fice a disciplinei. asupra evolutiei $1 2. Elanul Mare afluent drept al Prutului, cu 0 lungime de cca 70 km, este mentionat in limba veche, din secolul al XV-lea®, in forma Jalan, care trebuie considerat& etimologic4, cu evolutia fonetica Jalan > Telan® > Elan*, similara cu Iasi > Tesi > Esi, Mai rar este varianta Ilan™, care apare si la Cantemir, in unele documente externe si la memorialistii straini, ce se poate explica de la Telan > *Iilan > Ilan®. Robert Roesler avea impresia c& este de origine rateana®’, Gh. Ghibanescu il raporta la v.bg. jelent ‘cerb™*, G. Pascu la rus. jalanj ‘mare loc gol in padure; poiand’ (care este ins un imprumut térziu din turca)®, G. Weigand la un tat., cum. jalan ‘fals, inselitor’, adic’, spune el, ‘o apa care dispare uneori’ (metafora lipsita ——— + prima atestare este din anul 1445, cf. Documenta Romaniae Historica (abreviat: DRM), seria ‘A, Moldova, I, Bucuresti, 1975, p. 364. 2 Gheorghe Ghibinescu, Surete si izvoade, VII, lagi, 1912, p. 127 (anul 1686), 223 (anul 1708). 5 Jide, VU, p. 124 (anul 1638), 7 (anul 1721). 2 Jhidem, VII, p. 129 (anul 1794). 3 Dragos Moldovanu, Toponimia Moldovei in cartografia europeand veche (cca 1395-1789), in Tezaurul toponimic al Roméniei. Moldova, vol. 1, partea 2 4-a, Iasi, 2005, p. Cl. , 5 Robert Roesler, Romanische Studien. Untersuchungen zur dlteren Geschichte Roméniens, Leipzig, 1871, p. 325. : > Gheorghe Ghibinescu, op. cif., VII, p. V-VI, X-XI. 58 G Pascu, Din toponimia roménd, in Arhiva”, XV, 1904, nr. 4, p. 154, Pentru etimologie, of Max Vasmer, Etimologiéeskij slovar’ russkogo jazyka, 1V, Moscova, 1973, p. 554. aWW HIDRONIME DE ORIGINE VECHE TURCICA IN SUDUL MOLDOVEI 19 de o motivare geografica)”, Sergiu Haimovici la un turco-tatar idlan ‘sarpe’, adic& ‘apa cu multe meandre”* (dar Elanul nu iese in evidenta prin aceasta calitate, iar forma veche turcic&, la care ar trebui facut’ trimiterea, este jilan™). Etimonul este v.ture. alan ‘ses, pagune, lunc’’, cu iotacizarea slava estica a lui a- initial. Aceeasi bazi o au hidronimele ucrainene Jalanec (in bazinul Bugului), Jalanka (in bazinul Nistrului), derivate de la jalan cu sufixe diminutivale slave’, Elanéyk, cu variantele Ianéyk, Jalanéyk (in regiunea Donet). in unele limbi turcice, alaturi de alan s-a inregistrat varianta elan (de unde o serie de hidronime si de oiconime Elan din Rusia)®, cunoscuti si in sud-estul Belorusiei cu sensul de ,luminis in padure, poiana” (de unde numele satului Elany/Jalany din raionul Svetlogorsk)", iar in alte cAteva dialecte turcice varianta jalan ‘cdmpie, vale’®, de unde si te. osmanliu jalant ‘campic’, Find un hidronim de valoare medie, Elanul este anterior invaziei tatérasti (1241), care a pus capa stpanirii semintiilor turcice in Moldova, alungandu-le in Transilvania. Denumirea s-a aplicat initial cdmpiei strabatute de rau (numité, in harti, Sesul Elanului), dupa care s-a restrans la desemnarea cursului de apa. Varianta iotacizatd, care nu se intalnea in vechea turcic’ (asa cum a fost reconstruit ea de autorii dictionarului citat de noi), trebuie atribuiti stratului vechi ucrainean, care s-a suprapus celui turanic prin secolele al XIil-lea — al XIV-lea, acomodand fonetic toponimele deja existente. —— 57 G. Weigand, Ursprung, p. 90. Acceptat de D. Ciurea, care jl include intre toponimele cumano-turvesti din Moldova (Fardmifarea feudala si lupta pentru centralizarea statulu, in ,Anuaral Institutului de Istorie si Atheologie «A.D. Xenopol»”, XVI, 1979, p. 312). 58 Sergiu Haimovici, Unele observatii privind raspéndirea in holocen a elanului (Alces Alces L,) pe teritoriul Roméniei, in .Natora” (Biologie), XX, 1968, nt 1, p. 81. Asemdnarea unui 20 sinuos cca un garpe se reflect in hidronimie, Astfl, un afluent al réului Isére se numeste Drac(o), linge Grenable. Procopius (De aed. lustin. V, 2) spune c& in Bithinia curgea fluviul Draco, ou nenumérate meandre, care fi obliga pe edftori sil traverseze de 20 de ori suecesiv. Dragon se numee, din ace/asi rmotiv, un rdu care izvora din Vezuviu, trecdnd pe langi orasul Nuceria (idem, Hist Miscel. 1, 55). Pentre toate aceste informati, vezi Bustbe Salverte, Des sciences occultes ou Essai sur la magie, les prodiges et les miracles, Paris, 1843, p. 478-479 (cu abrevierile autorului).. 9 Drevnetjurskij slovar’, p. 266. 9 Thidem, p. 33. © Toponimiényj slovnyk-dovidnyk Ukrajins ‘koji RSR, Kiev, 1973, p. 168. © BS, Otin, Hidronimy shidnoji Ukrajiny, Kiev, 1977, p. 81. in regiunile tatdresti apare, la hidronime, sufixul -gik: Elangyk (ibidem, p. 80). ® E si V. Murzaev, Slovar’ mestnyh geografigeskih ferminov, Moscova, 1959, P. Th MINN, Met’heev, Geografigeskie nazvanija Vostoénoj Sibir, Irkutsk, 1969, p. 102. VA. Zuckevig, Krathij toponimiceskij slovar’ Belorusii, Minsk, 1974, p. 116-117. Acest inteles il are si in limba baskird. 65. Radloff, Versuch eines Wrterbuches der Tiirk-Dialekte, IIh, Petersburg, 1905, p. 157.20 DRAGOS MOLDOVANU 12 3. Covurluiul Desemneazi afluentul principal al raului Chineja, lacul de pe acest parau (aproape de confluenta), un alt leo, in Balta Talomitei, si un al treilea la apus de Tomail, in Basarabia (astizi Cuhurlui). Atestat la 1435 ca nume de tinut, in forma Covorlui® (rezultati dintr-o asimilare vocalica progresiva), apoi ca hidronim, la 1448, in varianta Covéirlui (prin delabializare), a evoluat fonetic, din secolul al XVillea (Cohurlui 1a 1628)", suportand schimbarea lui -y- intervocalic in -h-, proprie graiurilor moldovenesti, care ins nu @ reusit si se generalizeze. Dupa G. Weigand, etimonul ar fi un compus curan, *Fuswar-ul-uj ‘vale [care] seaca””. Observim, mai inti, un anacronism: apelativul w/ nu exista in vechea tured, unde corespondentele sale semantice erau sublsuylsuv”. in al doilea rand, evolutia foneticd la Covurlui este dificila, obligandu-ne sa admitem 0 seme de accidente fonetice, De aceea, probabil, Philippide nu i-a retinut etimologia, cia propus 0 alta, de la un te. kuryu “uscdciune’ ou sufixul adjectival -lu: *kuryulu > (prin metateza) “tuurlu. El crea astfel un now adjectiv, desi stia cA in limba cumand exista deja adjectivul kuru(y) ‘uscat?; in plus, lisa neexplicaté finala -i, pusi pe seama influentei sufixului romanesc -ui’'. Cu totul fantezista este incercarea de etimologie 4 lui Emil Suciu, de la 0 baz antroponimicd roméneasca *Covur- (vezi supra). Partial satisficdtoare este solutia lui Lészlé Résonyi, care refficea wn v.56. *govurluy < *goyurluy < qoyur ‘mic, neinsemnat’ cu sufixul adjectival -luy, specializat ca formant hidronimic™. Savantul maghiar lasa neclarificats evolutia la “Ta spirantei guturale fonice -7. Ea se poate clucida invocand corespondenta stabilita de Heinz F. Wendt intre cumanul -q (-7, g) in pozitie finalé si pecenegul -y, de exemplu v.ture. gatag ‘tare, vartos’ — peceneg gatay ‘fortareata’, v.turc. odag — ——— © Mihai Costichescu, Documentele moldovenesti inainte de Stefan cel Mare, I, lagi, 1932, p. 682: mliny kovorluiskyi ‘morile covurluiene’ 67 DRH, A, I, p. 397, Ibidem, XIX, p. 402. % G, Weigand, Ursprung..., p- 98; idem, Die Namen der ruméinischen Judefe im Altreich, in |Balkan-Archiv", IV, 1928, p. 169. Etimologia sa fost acceptaté de Lorgu lordan, op. cit, p. 129, de Sentl Puscariu, op. cit, I, p. 315, de G. Iwineseu, op. ct, p. 437 si de autorii Dicyionaruul toponimic ar Romaniei. Muntenia (coordonat de prof. N. Saramandy), Il, Bucuresti, 2007, p. 175. in ‘Drevnesjurskij slovar’, p. 475: quvar- ‘a se usca’. % Drevnetjurskij slovar’, p. $12, 513, 515. 7 Alexandra Philippide, op. ci, Il, p. 372-373. Adiugam faptul c, in vechea turc’, adjectival uryu avea eu totul alt infeles decat acela presupus de Philippide pe baza limbilor turco-titare modeme: ‘uguratic, neserios; nesocotit; imprudent” (Drevnetjurshij slovar’, p. 467). 7 Lasalé Rasonyi, op. cit, p. 225, nota 9. in Drevnesjurskij slovar’, p. 45, goyur, este considerat vorianté a Tui qoqur, cu acelagiingeles. Tot aici, la p. 656, se iregistreazl funcfile lexicale ale sufixului activa i, lig, ey, lig lag, ig posesiv(atributiv) dela baza primar si de apartenen3 HIDRONIME DE ORIGINE VECHE TURCICA iN SUDUL MOLDOVEI 21 peceneg oday (in cazah ‘coliba din fan’) > rom. odaie”, Covurluiul este deot un hidronim de origine peceneg’, creat probabil in secolul al X-lea, in perioada stipanirii acestui neam asupra Moldovei sudice. Morminte pecenege, din secolele al X-lea — al XI-lea, au fost descoperite in localitati de pe valea Chinejei, in vecin&tatea unor asezri apartinand culturii ,,balcano-dundrene” sau »Dridu’™, Este probabil c& schimbarea consonanticd a spirantei -y- > -v- din tema hidronimului peceneg s-a produs mai tarziu, dupa venirea in regiune a cumanilor (deceniul al “Tea al secolului al XI-lea): fenomenul fonetic, propriu limbii cumane, a fost datat in secolul al XIlf-lea si exemplificat prin cuvantul gadaq > gaday> gadav"’. 4, Calndttuiul Triburile turanice au ocupat zona de silvostepa dintre Chineja si Barlad, isfndu-si amprenta asupra nomenclaturii geografice. Unul dintre fluentii vechiului Barlad (inainte de mijlocul secolului al XV-tea) este Calmajuiul, mentionat la 1448, care astizi se varsi in Siret, lang satul Tudor Viadimirescu. ‘Atestat si ca antroponim”, hidronimul a fost explicat ca un transfer evident”, altfel spus, ca un antroponim in functie toponimicd absoluta. in Muntenia si in Oltenia au fost inregistrate 8 hidronime Calmdfui, dintre care 4 disparute; dows ins’, care se menfin pan astizi, pot fi considerate hidronime medit la nivelul provinciei istorice, desemnand cursuri de apa de 145 si 134 km. Prin urmare, probabilitatea provenientei lor de la nume de persoana este foarte redus’ (vezi supra), Am ardtat, de asemenea, c& un nume de persoand Calmétui mu poate fi descompus in formant antroponimici reali, ceea ce inseamna cA el este secundar (posttoponimic) in raport cu bidronimul. Dimpotriva, hidronimul se preteazd la 0 etimologie plauzibilé, desi nu toate explicatiile date sunt pe deplin satisficitoare. ns Heinz F. Wendt, Die tiirkischen Elemente im Ruménischen, Bertin, 1960, p. 26-28, 51. Vezi si EM. Murzaev, Oderkt toponimiki, Moscova, 1974, p. 168. Opozitia ‘y(0) reflecta o diferentiere Tegionala a semintillor turcice, fmpaetite de unii savanti in doul ‘mari grupe, dupa felul in care pronungi cuvantul ‘munte’: tag sau sa? (A.A. Abdrahmanoy, Voprosy toponimiki Kazahstana, in ol. Toponimika Vostoka, Moscova, 1962, p. 52-53). N.A. Baskekov distinge grupa ‘at a limbilor Kipéaée si grupa tay a limbilor Eagataje (Tjurskie jazyk — obiéie svedenija i tipologideskaja havakterstlta, in vol. Jazyki naradoy SSSR. Il. Tjurskie jazyk, Moscovs, 1966, p. 16). % Victor Spinei, Antichitdtile nomazilor turanici din Moldova in primul sfert al milenitlui al I-Tea, in Studi $i cercetisi de itorie veche”, XXV, 1974, nr. 3,p. 404,411, 413 75 Heinz F. Wendt, op. cit., p. 27. 76 DRH, A, I, p. 397. 77 yA. Constantinescu, Dictionar onomastic roménese, P- 232. %8 Emil Suciu, op. cit., p. 69, 75, acceptat de autorli Dicfionarului toponimic al Romaniei. Oltenia, 2, p. 60 si de cei ai Diefionarlui toponimic al Roméniei, Munteniay 2, p. 43. Primul care a emis aceasta ipotezd a fost N.A. Constantinescu, Rapports, p. 122. Se2 DRAGOS MOLDOVANU 14 Din limbile turcice, s-au propus pané acum urmatoarele etimologii: v-ture. galmaz > cuman. *galmas (* magh. qalmac) cu -ui analogic (Laszl6 Résonyi”); cuman, kalma ‘rimasita’ si su ‘apa, parau’ (K. Grénbech™); cuman. kalma-suitt ‘api de ramasita’ ori ‘garld stafionard, care se opreste’, unde suit, in compuse, este forma posesiv a lui su ‘apa, rau, parau’ (T. Hotnog"!); te. kalmak ‘a curge incet’ (G. Weigand”). in ce ne priveste, presupunem wn compus peceneg *galma-sui, unde suf este pronuntia pecenegi a v.turc. su? ‘apa’ (vezi supra, 3). In toponimia de origine turco-tatara din Ucraina, formantul -sw are si variantele -suv, -sug, suh $i ssui (de exemplu, Ak-suf ‘Pardul Alb’, ‘Tiki-sut rom, fared, magh. szerszdm > rom. farfam, magh. szikla > rom. ticléiu, sl. selina > rom. felind ete. 5. Suhurluiul Afluent de 61 km al Barladelului (= vechiul curs de ap al Barladului), langa satul Piscul, este atestat la 1448 in forma Suholui®, care, teoretic vorbind, poate fi considerati fie primar, fie rezultatul unei disimilari. Prin metatezA vocalici s-a ajuns la Sohului, forma atestata la Cantemir, pe care 0 regasim partial in pronuntia populard actuala Sohurlui®. Evolutia fonetica -I- > -rl- reflect fenomenul de despicare a consoanelor” ~ cum |-a numit poetic Sextil Puscariu®’ -, ca in bg. jnogilo > rom, mocirld, iar nu o influenté a lui Covurlui, cum credea Torgu Tordan”. Neinspirat, G. Weigand apropia numele de t&t. swk- ‘a bate’, presupunand un a ® Op. cit., p. 226, nota 9. % Komanisches Worterbuch. Tiirkischer Wortschatz zu Codex Cumanicus, Copenhaga, 1942, p. 13-114 ° : " Op. cit, p. 3-4. © Ursprung, p. 98. 8 ES. Otin, op. cit., p. 65. 4 DRH, A, I, p. 397. : an eee - Romédniei. Moldova si Bucovina. Date despre localititi st informatori (Vasile 4 ee : ee es elian Dumistricel, Jon A. Fiorea, lon NufS, Adrian Turculet), 4% Sextil Pugcariu, Limba roménd, IL. Rostirea, Bucuresti, 1994, p. 147. 87 Jorgu lordan, op. cif., p. 128, nota 9.15 HIDRONIME DE ORIGINE VECHE TURCICA iN SUDUL MOLDOVE! 23 derivat sohug ‘bataie’, similar cu Boiana de origine slava®*. Emil Suciu il considera un antroponim cu baza Suh- in functie toponimica absoluté”. Aceasti baz nu este jns& romAneasci, ci slavi si a patrans in limba romani numai cu sufixe antroponimice sau toponimice de aceeasi origine. Un apelativ romanese sud ‘vale care seaci vara” nu este autentic, ci un rezultat accidental al resemantizirii toponimelor Sha’. Un hidronim Sulu! nu poate fi explicat de la un antroponim cu articolul hotirat, ci ca 0 adaptare morfologica Ja genul entopicului (= pardu) a formei originare Sula, de origine slavi. Iorgu Jordan a vazut in hidronim un \Mischname” de la o tema slava sult- ‘sec’ cu sufix turanic”. Un cale partial *Sulto-luf dupa v.bg. *Suhodolit ‘valea seacé’ ar actedita ideea suprapunerii straturilor toponimice peceneg si bulgar, iar, implicit, ideea simbiozei etnice si lingvistice bulgaro-turanice in sudul Moldovei. in vechea turc’ este atestati ins o tema verbald suyul- ‘a seca”™”, susceptibila de a fi selectata de sufixul deverbal -uq/-iik, cu ajutorul caruia se formeaza adjective si substantive, dup’ modelul: adug ‘deschis’ < aé- ‘a deschide’, jarug ‘lumina’ -v- din tema unor hidronime pecenege (*qoyurluy > *govurluy) este proprie limbii cumane, denotand o stratificare etnolingvistica a triburilor turanice in sudul Moldovei. g) Terminatia -lui a hidronimelor romanesti poate avea o origine multipla. Ea provine fie din sufixul adjectival -Iwy, fie din sufixul deverbal -ug atasat unei teme in -I-. h) Hidronimele Oituz, Uz si Tazldu indict 0 penetratic a triburilor pecenege si in dreapta Siretului, desi lipsese mirturiile arheologice care s& le confirme prezenta stabila. Este drept c& teremul deluros si impadurit din bazinul mijlociu al Trotusului nu era potrivit pentru exercitarea ocupatiilor traditionale ale turanicilor (pastoritul si cresterea vitelor), dar existenfa sarii avea pentru ei o important economic deosebit. Chiar daca nu 0 exploatau ei insisi, sarea era adusa de aici de citre pecenegi in regiunile invecinate, in care isi aveau asezarile stabile. De aceea credem ci cele trei hidronime nu sunt cre accidentale, ci trebuie si fi avut gio justificare istoricd precisa. HYDRONYMES D’ORIGINE TURQUE ANCIENNE DANS LA PARTIE SUD DE LA MOLDAVIE RESUME Selon Iauteur, les recherches toponymiques n'ont pas réussi, jusqu’a présent, &prouver @une rmaniére convaincante Vorigine pétchénégue-comane d'un bon nombre de hydronymes ayant les Bee eee ree28 DRAGOS_MOLDOVANU 20 teminaisons i, ltd ou ui. La supposition de leur origine roumaine, comme anthroponymes en fenetion hydronymique absolue, peut étre acceptce POM quelques hydronymes en -Wi, mais non pas pour les autres, Les etymologies proposées Pet Tranteur sont les suivantes: Elan < anc. turg, alan Tplane’, avec Ia pré-iotacsaton slave; Os < ane, of tuz ‘dépression avec du sel’; Uz < ane fog, u2 “46h Covurlul < ane. tura. gov “pet égligeable’ avec le suffixe adjectival lu Colina -< anc, turg, *galma-suy “Te Tuisseau de Pétang’; Suburlui < anc, curg. *supul-ng “le cache’: Tesiui < Maz-luy ‘ie rapide’ et de méme ‘Tacliu (pat filiére hongroise). Les errespondances phonétigues données par Wendt permetert ia constatation que le changement de F,rrr”r~”r~—~—~—.=Ci Sissi pétchénégue, Par conséquent, les créateurs des toponyimes en -/u ont été & coup sir les Pétchénegues, au X° siecle. La terminaison -lui Ges hydronymes roumains peut donc avoir une origine ‘multiple: soit du suffixe adjectival -luy, soit du affine déverbal -uq attaché & un théme en -h. Les hydronymes Oituz, Uz et Tazléu prouvent ta présence des tribus pétchénégues & droite du Siret, bien qu'il manque le témoignage archéologique {qui la confirme. Les gisements de sel, d'une importance toute particuliére pour les éleveurs des vesutens, représentaient assurément une grande attraction pour eux Insritutul de Filologie Roménd A. Philippide” Iasi, str. Codrescu nr. 2