pasiune, ceas, tren

Luminile au inceput sa palpaie. Timp de o secunda ardeau in valvatai salbatic

a, iar apoi, timp de secuna pareau a fi toate lovite de
un vant puternic, ce ar putea rostogoli trenul plin de oameni agitati pe o parte
. Din limbile salbatice de foc se desprindeau pete rosii
ce se lipeau de hainele pasagerilor si de toate obiectele de lemn din vagoane. A
poi prindeau viata. Se extindeau cu o viteza uluitoare
prin vagoane, dezintegrand totrul in calea lor. In scurt timp, vagoanele nu mai
erau nimic altceva decat niste cutii ce pierdeau incet
din viteza, intrucat probabil ca si conductorul si-a dat seama ca tipetele ce se
aud nu sunt doar efectul gerului trecand cu viteza pe
langa locomotiva.
Dupa ce s-a oprit complet, conductorul a pasit tremurand de frig si o cu o tr
anspiratie rece invaluindu-i tot corpul in zapada tundrei
Siberiene. O liniste de mormant domina toata aria. Apoi un geam spart sa auzit l
a cativa metri departare, de la unul dintre vagoane.
In cateva clipe, din locul in care sticle a fost crapata, un corp, nu se putea s
pune daca era o femeie sau un barbat, s-a tarat afara, iar
urma fiintei a izbucnit o noua flacara nebuna, lingand pasional peretii exterior
i ai vagonului si trimitand afara destula caldura incat
toata zapada din jur s-a risipit intr-o clipita. Desi controlorul ar fi trebuit
sa se duca sa verifice adunatura aceea de materie de culoarea
taciunelui, pentru cateva clipe a ramas pur si simplu pironit in loc de focul pa
sional, distrugator ce iesea din vagonul carbonizat. In
noapte, parea a fi chiar placut, cu toate ca din cauza lui au murit zeci de oame
ni. Dupa ce a iestit din transa, controlorul a realiza ca
acel corp se taraste cu greu la o distanta cat mai mare de vagon. A lasat pete
de sange in urma sa. Probabil ca s-a taiat in sticla sparta.
Intr-o goana nebuna, controlorul a ajuns langa fiinta distrusa ce s-a asezat l
a poalele unui copac. La lumina focului, nu ii putea distin-
ge clar trasaturile, dar si-a putut da seama ca era o femeie tanara. Fata ei par
ea neatinsa de flacari, dar parul ei a fost scurtat aproape
pana la sclap si mirosea a ars, iar rochia ei neagra de dantela a fost arsa in m
are parte. Buzele ei negre si crapate pareau ca incearca
sa articuleze niste cuvinte. Cuvantul ''apa'' a iesit din gura ei de parca si-ar
fi pus sufletul in el pentru al scoate din ea.
Va supravietui. Nu avea arsuri grave. Inainte de a fii in totalitate invaluit
i de frigul padurii siberiene, conductorul a luat-o in brate si
a dusa gentil pana in locomotiva. Acolo a adormit-o. Va fi bine.