Lacul, de Mihai Eminescu

FIȘĂ DE LUCRU
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Și eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,

Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;

Să plutim cuprinși de farmec

Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foșnească,
Undoioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic

În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

1. Ce moment al zilei este descris în poezie? Indicaţi elementul din text care v-a ajutat să
răspundeţi la această întrebare. (1p.)

2. Selectaţi din text verbele cu ajutorul cărora se creează o atmosferă de vrajă, de visare. (1p.)

3. Arătaţi ce sugerează verbele la modul indicativ, persoana I, singular, însoţite de adverbul

parcă din strofa a II-a. (1p.)

4. Identificaţi epitetele din strofa a patra şi observaţi ce rol au acestea în crearea atmosferei.
(1p.)

5. Explică, in 2-3 rânduri semnificaţia următorului vers, referindu-te la forma negativă a

verbului şi la punctele de suspensie: „Dar nu vine...” (1p.)

6. Comentaţi relația dintre felul în care este prezentată natura, în acord cu trăirile poetului,
aducând argumente din text. (4p.)