Biogeografia sau geografia vietii a aparut ca stiinta limitrofa intre biologie si

geografie.Cel care i-a pus bazele a fost Charles Darwin.

Biogeografia tinde sa stabileasca raporturile care exista intre populatiile vegetale si
animale cu celelalte fenomene si procese care au loc in cadrul celorlalte invelisuri
terestre.
Biogeografia imbratiseaza un domeniu vast de probleme din care se pot desprinde
3 marii directii de cercetare in domeniul lumii vegetale si animale :
ecologia
corologia
biocenologia
Ecologia studiaza relatiile care se stabilesc intre organismele vii si mediul
inconjurator al acestora respectiv raporturile de interactiune si de influenta
reciproca existente intre organisme si mediu.
Corologia se ocupa cu studiul raspandirii diferitelor specii, genuri sau familii de
organisme animale si vegetale, cu spatiul pe care il ocupa si cu modul in care
pamantul este regionat floristic si faunistic.
Biocenologia este partea biogeografiei care se ocupa cu studiul asociatiilor
vegetale si animale privite sub diferite aspecte : organizare, componenta
taxonomica, dinamica si repartitie pe suprafata globului.
Biogeografia(dupa R.Calinescu) este ramura geografiei care studiaza arile de
repartitie a organismelor vii, modul in care organismele isi extind/restrang aceste
arii, de asemenea studiaza factorii mediului ambiant si felul in care acestia
actioneaza asupra organismelor si mai studiaza modul in care se asociaza fiintele
vii pe suprafata terestra generand regionarea floristica si faunistica a globului.
Taxonomia este ramura biologiei care are ca obiect de studiu clasificarea ierarhica
a organismelor vii in functie de originea lor si de gradul de inrudire dintre acestea.
Unitatile de clasificare se numesc unitati taxonomice sau sistematice sau
taxoni.Aceste unitati sunt :
specia cea mai mica unitate de clasificare
genul
familia
ordinul
clasa
increngatura
Biocenoza este ansamblul format din totalitatea populatiilor vegetale si animale
care traiesc intr-un mediu cu caractere relativ omogene.Este formata din :
fitocenoza totalitatea speciilor vegetale dintr-un teritoriu
zoocenoza totalitatea speciilor animale dintr-un teritoriu
Mediul de viata al unei biocenoze este biotopul.
Ansamblul dintre biotop si biocenoza formeaza ecosistemul.
Flora este totalitatea speciilor de planta dpv taxonomic.
Vegetatia este totalitatea speciilor de plante care prezinta adaptari fata de aceleasi
conditii de mediu.

Limitele biosferei
Materia vie este inegal distribuita pe suprafata terestra, astfel ca regiuni intinse ale
ale continentelor sunt sarace in organisme vii : largul marii sau oceanelor,
adancimile oceanului planetar, domeniile aride.
Dar exista regiuni ale globului in care viata are mare concentrare : in oceane in
zona recifurilor coraligene, in delte, in estuare, platforma continentala, in padurile
ecuatoriale.

Limitele biosferei in atmosfera

Frontiera superioara a biosferei in atmosfera este conditionata de intensitatea
critica a radiatiei solare dincolo de care nu mai poate exista viata.Intensitatea
corespunde cu inaltimea de 25-30 km.Densitatea cea mai mare a organismelor vii
este instratul inferior al acesteia in troposfera inferioara(50-70 m).

Limitele biosferei in hidrosfera

Aici viata ajunge pana la cele mai mari adancimi oceanice adica peste 11 000
m.Limita regnului vegetal este pana la 400 m, exceptie facand bacteriile
anaerobe.Limita regnului animal este pana la peste 1000 m adancime.

Limitele biosferei in litosfera

Aici se pare ca frontiera inferioara a biosferei ajunge pana la cea mai profunda
zona a paturii sedimentare.Este o limita teoretica intrucat din cauza absentei
fisurilor deschise si hranei este rar atinsa.In principiu microorganismele pot
patrunde in adancurile litosferei pana unde patrund si capilarele acvifere(resursele
de apa).

O.B.A(orizontul bioactiv) este un strat superficial bogat in substante organice in

care se dezvolta sistemul radicular al plantelor.

Organizarea generala a biosferei

Sistemul biosferei este pe baza de feedback(preluare de substanta si producere

de energie).Sunt 2 tipuri de ierarhie la nivelul biosferei :
individuala care cuprinde toate sistemele din interiorul unui organism :
celula, tesut, organe, organism
supraindividuala care cuprinde : individul, populatia, biocenoza, biomul,
biosfera

Factorii de mediu
Categorii de factori :
factori abiotici care pot fi : de natura climatica, geomorfologica sau edafici
factorii biotici care se concretizeaza in ansamblul relatiilor care se stabilesc
intre organismele vii : relatii fitogene(planta-planta), relatii zoogene(animal-
animal) si relatii biogene(planta-animal)
factorul antropic se concretizeaza prin actiuni voluntare, involuntare ale
societatii omenesti cu impact asupra organismelor

Factorii abiotici

Influenta luminii asupra organismelor vii

Lumina influenteaza speciile vegetale si animale : influenteaza raspandirea,
influenteaza procesele metabolice din viata plantelor si animalelor, influenteaza
bioritmul speciilor si anumite functii(nutritie, reproducere).

Influenta luminii asupra plantelor

Cantitatea de lumina difera, variind in functie de procesele atmosferice.
Procese fiziologice influentate de lumina :
procesul de asimilatie clorofiliana(fotosinteza)
Majoritatea plantelor verzi pt a realiza fotosinteza au nevoie de lumina,
exceptiile fiind reprezentate de ciuperci, bacterii, unele plante superioare
parazite sau carnivore
evacotranspiratia care asigura circulatia substantelor minerale nutritive de la
radacina la frunza si se materializeaza prin eliminarea de catre planta a apei
din sol si acest proces creste dp cu lumina

Adaptari ale speciilor vegetale fata de intensitatea luminii :

- cresterea si forma plantelor
- coloramentul arborilor
- competitia pt lumina

Dupa lumina sunt mai multe categorii de plante(plante indicatoare de lumina) :

o plante fotofile(heliofile sau eurifote) adaptate la intensitatea mare
a luminii si sunt specifice mediilor de tundra, stepa, preerie, pampas,
deserturi, stratul superior al padurilor si versantilor cu expunere S, S-
V, E
o plante heliosciofile care suporta o usoara umbrire(semiumbra)
o plante ombrofile(sciofile sau fotofobe) care sunt in stratul inferior
al padurilor tropicale umede, versantii umbriti sau in pesteri

Influenta luminii asupra animalelor :

asupra coloritului
asupra ritmului activitatii
asupra bioritmurilor zilnice si sezoniere care duc la diapauza insectelor,
reproducerea pasarilor, a mamiferelor, migratia, hibernarea

Adaptari ale animalelor in conditii diferite de iluminare :

homocromia permanenta care este capacitatea organosmelor de a copia
culoarea mediului de viata
culoarea de avertizare care reprezinta schimbarea aspectului coloristic in
functie de situatie

Dupa lumina sunt :

animale fotofile
animale ombrofile

Influenta temperaturii asupra organismelor vii

Limitele de toleranta ale organismelor fata de temperatura

Exista un ecart termic pe care majoritatea organismelor il suporta intre 0 si 50
grade Celsius.

Dupa gradul de adaptabilitate la variatiile de temperatura organismele se clasifica

in :
organisme euriterme care suporta variatii de temperatura
organisme stenoterme care nu suporta variatii
Dupa capacitatea de a regla temperatura corpului in functie de mediul ambiant
sunt :
organisme poikiloterme
organisme homeoterme

Adaptari ale planteor fata de temperaturile scazute :

dispunerea ramurilor pe sol rezultand formatiuni vegetale pitice pt a
conserva energie
cresterea plantelor sub forma de pernite(covor)
formarea tulpinilor si ramurilor in sol, la suprafata aparand numai frunzele si
florile
trecerea sezonului nefavorabil/calduros sub forma de seminte, bulbi sau
tuberculi
piederea frunzelor

Adaptari ale animalelor :

dezvoltarea unui strat de blana gros
acumularea de tesut adipos sub piele
aglutinarea indivizilor unei specii

Adaptari comportamentale :
cautarea microhabitatelor cu temperaturi mai favorabile care se
concretizeaza prin migratii
construirea de tuneluri sau galerii
ingroparea in nisip ziua
hipotermie adaptiva(hibernare) adica stare de latenta det de frig
estivarea generala de incalzire excesiva

Temperatura are rol in etajarea pe altitudine si definirea zonelor de vegetatie

latitudinala(stratificare termica).

Plantele se pot grupa in categorii(plante indicatoare de temperatura) :

plante megaterme in medii unde t.m.a=ct >20 grade C
plante mezoterme in medii unde t.m.a intre 15 20 gr C
plante microterme t.m.a intre 0 15 grade C
plante hechistoterme t.m.a = 0 grade C

Influenta umiditatii asupra organismelor vii

Apa intra in alcatuirea organismelor vii.Este sursa de hrana pt viata deci este
vitala.Apa este mediu de viata pt majoritatea speciilor de pe pamant.
Categorii de plante dupa umiditate :
plante hidrofile
plante higrofile
plante mezofile
plante xerofile

Influenta solului asupra organismelor vii

Prin calitatile sale, respectiv continutul in substante minerale, Ph textura si

structura, solurile influenteaza dezvoltarea si raspandirea pe suprafata terestra a
speciilor vegetale si animale.
In functie de dependenta fata de sol se disting 2 categorii principale de plante :
plante independente de sol
plante dependente de sol

Dupa componenta chimica a solurilor se disting :

plante nitratofile concentratie mare de compusi ai azotului
plante halofile soluri bogate in clorura de sodiu
plante calcifile bogate in carbonat de calciu
plante glicofile sol sarat in sare(soluri dulci)

Dupa Ph-ul solurilor se disting :

plante acidofile(oxifile) soluri cu Ph scazut intre 5.5 6.2
plante neutrofile Ph intre 6.2 7
plante bazifile Ph > 7(soluri alcaline)

Dupa textura si structura solurilor :

plante psamofile adaptate la soluri nisipoase
plante litofile cresc pe prundisuri si bolovanisuri
plante casmofile cresc pe stancarii

Factorii biotici

Acesti factori rezida in totalitatea relatiilor care se stabilesc atat intre indivizii
aceleiasi specii > relatii intraspecifice, cat si intre indivizi care apartin unor specii
diferite > relatii interspecifice.

Relatiile interspecifice reprezinta trasatura fundamentala a oricarei biocenoze care

determina o anumita organizare la nivelul sistemului biocenotic, orienteaza
actiunea selectiei naturale si determina ritmul acesteia.Anumite relatii
interspecifice pot avea caracter permanenet fiind esentiale pt mentinerea
biocenozei ca un intreg iar altele pot avea rol secundar, efemer si
neesential.Aceste relatii se stabilesc atat intre reprezentantii aceluiasi regn cat si
intre specii din regnuri diferite.
Dupa apartenenta la regn a indivizilor unei specii se disting 3 tipuri de relatii
interspecifice :
relatii fitogene
 relatii de simbioza
relatii zoogene
Mai exista relatia de mutualism(relatie tacita reciproc avantajoasa), competitia pt
hrana, relatia de comensalism, relatii biogene(planta + animal).

Dupa functiile pe care le-au generat sau au stat la baza lor relatiile interspecifice
sunt :
relatii legate de reproducere
relatii legate de diseminarea indivizilor(raspandirea)
relatii legate de protectia speciilor
relatii trofice(legate de nutritie)

Arealul biogeografic

Acesta reprezinta teritoriul pe care se afla raspanditi indivizii unei specii.Un rol
important in formarea arealelor biogeografice revine centrului biogenetic care
reprezinta punctul in care a aparut pt prima data o specie pe suprafata terestra.Din
acest centru indivizii tind sa se extinda in teritoriu atat de mult cat le permit
conditiile de mediu fata de care acestea prezinta anumite adaptari.Intre cauzele
care pot influenta extinderea la distanta mai mare sau mai mica de acest centru a
indivizilor unei specii pot fi mentionate : cauzele orografice, cauzele climatice,
cauzele hidrologice, cauza antropica.

Caracteristici ale arealelor :

marimea arealelor
forma arealelor
densitatea indivizilor intr-un areal
vechimea arealelor

Marimea arealelor
Factori care influenteaza marimea :
adaptabilitatea indivizilor unei specii la variabilitatea cond de mediu :
- specii cu valenta ecologica mare(specii
euribionte,euritope,ubicviste)
- stenobionte(stenotope)
capacitatea de prolificitate a speciilor
vechimea speciei
mijloacele de diseminare ale indivizilor unei specii :
- diseminarea activa(autocorie) presupune raspandirea indivizilor
unei specii prin mijloace proprii
- diseminarea pasiva imbraca mai multe forme in functie de agentul
care intermediaza raspandirea indivizilor :
o anemocoria cu aj vantului
o hidrocoria cu aj apei
o zoocoria cu aj altor specii faunistice
o de om voluntar sau involuntar

Forma arealelor :
 cvasicirculare
discontinue

Tipuri de areale
Dupa marime :
cosmopolite(ubicviste) areale mari
endemice cu o raspandire limitata dupa vechime :
- paleoendemice
- neoendemice

Dupa forma :
circumterestre care inconjoara globul intre anumite grade de
latitudine corespunzatoare unor specii cu preferinte climatice diferite si au
subtipuri :
- circumpolar boreale
- circumtemperat boreal
- pantropical(circumtropical)

Cartarea si reprezentarea cartografica a arealelor poate pune in evidenta aspecte

referitoare la marimea arealului, de raspandire a unei specii, forma arelului,
valenta ecologica a speciei, orezenta unor obstacole pe care indivizii unei specii
nu le pot depasi concentrandu-se in proximitatea acestora.Poate pune in evidenta
dinamica sau evolutia in timp a arealului unei specii rezultat din analiza unor
reprezentari cartografice la un anumit interval de timp.
Metodologia cartarii si reprezentarii cartografice a arealului unei specii :
1. documentarea asupra preferintelor ecologice si asupra comportamentului
speciei respective
2. identificarea si inventarierea punctelor sau statiunilor in care a fost
semnalata prezenta cel putin a unui reprezentant al speciei respective
3. inscrierea pe harta a raspandirii speciei utilizand in acest scop metoda
menita sa sugereze cel mai bine caracteristicile arealului de raspandire :
- a punctelor sau semnelor conventionale indicatoare at cand
statiunile de raspandire se afla la distante mari unele fata de altele
- a limitelor este indicata at cand specia are o raspandire continua pe
un anumit teritoriu iar in limitele acestui teritoriu statiunile de
raspandire au o anumita constanta
- metoda fondului calitativ at cand perimetrul arealului este foarte
mare

Dpv stiintific si practic prezinta importanta deosebita reprezentarea cartografica a

arealelor urmatoarelor categorii de elemente floristice si faunistice :
arealele unor specii endemice rare sau foarte rare sau noi pt stiinta
arealele unor specii floristice/faunistice care isi au centrele biogenetice
in afara granitelor unei tari
arealele unor specii vulnerabile/periclitate/amenintate cu disparitia
arealele unor specii cu valoare economica
arealele unor specii cu valoare terapeutica
etc.
Modelul arhitectural al formatiilor vegetale

Zonele de vegetatie sunt determinate latitudinal si reprezinta prelungiri ale

vegetatiei la nivelul continentului european.

Pe teritoriul Romaniei se desfasoara urmatoarele zone de vegetatie :

zona de stepa cu climat continental excesiv
zona de silvostepa
zona padurilor cu frunze cazatoare(foioasa sau zona nemorala)

Etajele de vegetatie din Romania sunt determinate de etajarea altitudinala a

reliefului :
etajul padurilor de foioase(nemoral) cu subetaje :
- al gorunului
- gorun in amestec cu fag
- al fagului
- fagul in amestec cu rasinoase
etajul coniferelor(rasinoaselor sau boreal)
etajul subalpin
etajul alpin

Culori ecologice pe hartile de specialitate :

zona stepei portocaliu
zona silvostepei galben
zona nemorala maroniu sepia
etajul nemoral verde
etajul boreal albastru
etajul subalpin gri deschis
etajul alpin gri inchis
Fisa biogeografica

Reprezinta un model de evaluare pe teren a modelului arhitectural al formatiilor

vegetale(stratificare, componenta floristica a acesteia, abundenta si dominanta pe
specii vegetale si straturi de vegetatie) precum si a potentialului ecologic al
teritoriului pe care este localizata formatia vegetala analizata.
Este structurata pe 3 sectiuni :
1. Informatii referitoare la localizarea fizico-geografica si biogeografica a
suprafetei de proba sau experimentale in cadrul careia vor fi efectuate
observatiile
Alegerea suprafetei de proba trebuie sa tina cont de natura formatiei
vegetale(ierboasa sau lemnoasa).Dimensiunile suprafetei de proba trebuie sa
permita surprinderea unui nr cat mai mare de specii floristice si faunistice
caracteristice formatiei vegetale pe care dorim sa o analizam.Dimensiunile
standard pt formatii forestiere sunt intre 100 500 m patrati iar pt formatii de
pajiste intre 1 10 m patrati

2. Informatii referitoare la caracteristici ale modelului arhitectural respectiv :

straturile de vegetatie, componenta floristica a fiecarui strat de vegetatie,
 abundenta pe specii vegetale, dominanta pe straturi de vegetatie, speciile
animale existente in cadrul formatiei vegetale si alte obs
Straturile de vegetatie se vor inscrie prin urmatoarele nr de cod :
5 pt stratul arborilor mai mari de 7 m
4 pt stratul arborescent intre 3.5-7 m
3 pt stratul arbustiv intre 1.5-3.5 m
2 pt stratul subarbustiv intre 0.5-1.5 m
1 pt stratul erbaceu si muscinal sub 0.5 m
0 litiera(continua sau discontinua)
Abundenta pe specii este gradul de prezenta sau nr de indivizi dintr-o specie care
apare in cadrul unui strat de vegetatie.
Dominanta pe specii este ponderea detinuta de fiecare specie in cadrul unui strat
de vegetatie.
Dominanta pe strat este gradul de acoperire in suprafata de proba realizat de catre
fiecare strat de vegetatie.

Pe fisa dominanta pe specii/straturi de vegetatie se inscrie prin urmatoarele nr de

cod :
5 dominanta intre 75-100 %
4 intre 50-75 %
3 intre 25-50 %
2 intre 10-25 %
1 intre 1-10 %
+ sau p sub 1 %

3. Informatii referitoare la potentialul ecologic pe care este suprafata de proba

Potentialul ecologic reprezinta ansamblul factorilor abiotici ai mediului care
reprezinta suport si resurse pt existenta si dezvoltarea organismelor vegetale si
animale.

Etapele intocmirii unei fise biogeografice :

alegerea suprafetei de proba
realizarea inventariului cat mai complet al speciilor vegetale care
caracterizeaza fiecare strat de vegetatie
aprecieri asupra abundentei si dominantei
informatii referitoare la potentialul ecologic

Metoda grafica
Piramida de vegetatie este o metoda grafica cu ajutorul careia se reprezinta
modelul arhitectural al unei formatii vegetale.Pt realizarea ei se folosesc
informatiile din sectiunea 2 a fisei biogeografice : nr de cod corespunzatoare
stratelor de vegetatie si dominanta pe strat.
Importanta practica a piramidei de vegetatie
Poate oferi informatii referitoare la straturile de vegetatie care caracterizeaza o
anumita formatie vegetala, gradul de acoperire in suprafata realizat de catre
fiecare strat de vegetatie, tendintele evolutive ale stratelor de vegetatie,
caracterizarea litierei, informatii referitoare la protectia suprafetei topografice in
raport cu procesele de modelare actuala, natura formatiei vegetale.
Determinarea sezonului de vegetatie cu ajutorul histofenogramei

Sezonul de vegetatie reprezinta perioada fiziologica activa din viata plantelor in

care acestea au aparat foliar(frunze) in diferite stadii de dezvoltare.Pe parcursul
sezonului de vegetatie se succed mai multe etape evolutive in viata plantelor
concretizate prin modificari sezoniere ale morfologiei acestora.Aceste etape se
numesc faze fenologice sau fenofaze.Principalele fenofaze sunt :
inmugurirea
infrunzirea
inflorirea
fructificarea
coacerea
diseminarea
pierderea partiala/totala a frunzelor
Declansarea si sfarsitul sezonului de vegetatie sunt dependente de temperatura si
sunt ip cu altitudinea si latitudinea.
Histofenograma este o metoda grafica cu ajutorul careia se determina durata
sezonului de vegetatie si a fenofazelor care se succed pe parcursul acestuia intr-
un anumit teritoriu.Pt relizarea ei se folosesc valorile t.m.l anuale sau mediile
lunare multianuale.

Importanta practica a histofenogramei :

ofera informatii asupra duratei medii si efective a sezonului de vegetatie si a
fenofazelor acestuia intr-un anumit teritoriu
histofenogramele anuale releva variabilitatea de la an la an a sezonului de
vegetatie si a fenofazelor acestuia
analiza lor atesta faptul ca durata sezonului de vegetatie scade cu altitudinea
si latitudinea iar durata fenofazelor prezinta modificari legate de distributia
altitudinala a invelisului vegetal
prezenta pe grafic a tuturor prgurilor termice si larga desfasurare in timp a
intervalului cu t.m.l de peste 20 gr C explica prezenta in teritoriul analizat a
unui potential termic favorabil dezvoltarii unor elemente floristice cu exigente
diferite fata de temperatura si explica frecventa ridicata a elementelor
termofile iar inexistenta pragurilor termice de 15 sau 20 gr C atesta conditii
termice nefavorabile dezvoltarii plantelor termofile si explica frecventa mai
ridicata in teritoriul analizat a speciilor microterme si hechistoterme
histofenograma ofera informatii asupra posibilitatii introducerii unor specii
floristice in cadrul spatiilor verzi din mediul urban precum si introducerea
unor plante de cultura in cadrul ecosistemelor agricole

Profilul biogeografic

Reprezinta o sectiune realizata in cadrul invelisului vegetal pe un anumit

aliniament rezultata din intersectarea acestuia cu un plan vertical.Sunt 3 metode
de realizare :
metoda hartilor la aceeasi scara(superpozabile)
metoda fiselor biogeografice
direct pe teren
Realizarea profilului prin prima metoda :
 construirea profilului morfologic(topografic) pe baza hartii hispometrice sau
topografice
reprezentarea sub linia profilului morfologic prin metoda benzilor colorate a
succesiunii tipurilor genetice de soluri preluate de pe harta solurilor la
aceeasi scara cu harta hipsometrica sau transformate la scara acesteia
pe profil vor fi inscrise prin metoda benzilor colorate cu culori ecologice
domeniile biogeografice traversate de aliniamentul de profil
pe aliniament : categoriile de ecosisteme, tot ce este padure=ecosistem
forestier
pot fi inscrise ariile protejate traversate de aliniamentul de profil