Vntul trece lin, uor

Printre arbori i deodat

C-un parfum mbttor

S-a umplut pdurea toat.

Florile din jur se-ntreab:

Poate vine-n ospeie

Vreo zei de la ngeri?

S ne-mbete, cine tie?

Nu, rspunde-nfumurat,

ndreptnd capul spre soare,

Floarea care printre flori,

Este-n codru cea mai mare.

Nu e alta-aici ca mine,

O zei sunt doar eu!

Ah, i zice atunci pdurea,

Ai miros urt i greu.

Eti tu mare, eti ghimpoas,

Dar zei-i alt floare,

Uite-o colo subiric,

Ginga, fermectoare.

St cuminte, st n umbr,

Aplecat spre pmnt,

Lacrimi albe, mici, rotunde,

Clopoei de-argint n vnt

Ea e floarea, ea-i zeia,

A-nflorit ntia oar.

Ne-a adus parfum ceresc

i-i vom zice Lcrmioar.