Imaginea spatiului romanesc in jurnalele calatorilor straini

Insemnarile calatorilor straini despre spatiul romanesc in Evul Mediu sunt numeroase si
bogate in date. Veniti cu diferite misiuni in Tarile Romane, calatorii straini au cercetat cu
atentie situatia politica, economica, sociala si culturala. Aceste insemnari sunt cu atat
mai pretioase, cu cat reusesc sa surprinda specificul national si trasaturile caracteristice
ale profilului moral si spiritual al poporului roman. Astfel, ideea romanitatii, a originii
latine a poporului roman, precum si caracterul de continuitate al elementului romanesc
in vatra sa istorica au fost inca de timpuriu constatate si mai apoi confirmate de diversi
calatori straini. Importanta scrierilor calatorilor straini care au vizitat spatiul romanesc a
fost apreciata in mod deosebit de istoricul Nicolae Iorga, care a scris chiar o istorie a
romanilor, asa cum rezulta ea din insemnarile calatorilor straini.

Unul dintre acesti calatori a fost calatorul italian Glovan-Andreea Gromo, care pe la
1550 a trecut prin Transilvania si a relatat despre bogatia acelor pamanturi, despre
culturile de grau, mei, canepa si legume. A fost impresionat de bogatiile ce se scoteau
din pamant: fier, aur, argint si argint viu ( mercur ), sarea cea mai frumoasa ,
pucioasa si cinabru ( un compus chimic natural din mercur si sulf, folosit la colorarea
ceramicii ).

O suta de ani mai tarziu, pastorul german Conrad Jacob Hiltebrandt a calatorit si el
prin Tarile Romane, avand numai cuvinte de lauda la adresa nobilului popor roman.El
spune despre romanii din Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova ca sunt renumiti
graniceri ai acestor pamanturi si urmasi ai romanilor invingatori ai regelui Decebal.
Confuzia pe care o face acesta, confuzie rezultata din insuficienta cunoastere a istoriei
noastre, este aceea ca el considera ca acesti vechi locuitori au fost adusi de Traian
dupa victoria sa asupra dacilor.

Un alt reporter a fost Paul de Alep, secretar al patriarhului Macarie al III-lea din Siria.
Acestia au efectuat intre anii 1652-1659 o calatorie in tarile romane.Paul de Alep a
descris aspectul caselor taranesti cladite din barne si scanduri, cu acoperisuri inalte, iar
in interior cu pereti acoperiti de covoare. A fost impresionat de portul femeilor, de
salurile purtate peste vestminte si de maramele de pe cap.De mare importanta sunt si
informatiile asupra datinilor si obiceiurilor romanilor la diferite momente ale vietii lor:
nunti, inmormantari si parastase. A descris cu lux de amanunte ospetele de la curtile
domnitorilor Vasile Lupu si Constantin Serban.Aflam in scrierile calatorului sirian
informatii despre agricultura practicata in tarile romane in acele timpuri, aflam despre
graul si legumele ce se cultivau, despre faptul ca fructele erau o raritate pe masa
romanilor.El isi exprima uimirea fata de multimea animalelor crescute, ofera informatii
despre preturile practicate si descrie pescuitul la gurile Dunarii. Este interesat sa
cunoasca detalii despre bogatiile solului, in special despre arama si sare.
Secretarul florentin al lui Constantin Brancoveanu, Anton-Maria Del Chiaro, descrie in
cuvinte frumoase portul femeilor din Tara Romaneasca, remarcand faptul ca ele purtau
un amestec de haine facute dupa moda greceasca si cea turceasca. Aminteste ca cele
maritate isi invelesc capul cu o marama alba, adusa dupa barbie . El remarca obiceiul
acestora ca in zile de sarbatoare sa iasa imbracate bogat, cu giuvaieruri scumpe,
purtand pe piept atarnata o salba de bani de aur de marimi deosebite .

Misionarul italian Marco Bandini, calator si el prin Tarile Romane in anul 1648,
completeaza imaginea portului boieresc din acele timpuri. El relateaza ca hainele erau
purtate dupa obiceiul turcesc, pana la calcaie, folosind pentru ele in special matase. Ei
stralucesc de bumbi de argint si de aur la piept si la brate . De asemenea arata ca
negustorii si boierii foloseau captuselile din blanuri scumpe de samur.

Secretarul domnitorului Petru Cercel, Franco Silvori, participant la serbarile de

Craciun, ramane impresionat de acestea si asterne pe hartie date importante.
Povesteste faptul ca in acele zile oamenii isi fac daruri unii altora, iar toti dusmanii se
impaca . Oamenii se duc la slujbe in Ajun, apoi a doua zi domnitorul ofera vestminte si
mancare tuturor cersetorilor din oras. Sunt zile de bucurie, petreceri si ospete.

O alta relatare interesanta este cea a calatorului turc Evlia Celebi, care tot in secolul al
VII-lea, face o calatorie prin Bucuresti. Afla un oras asezat pe un loc deluros, prin care
trece Dambovita, orasul intinzandu-se pe ambele sale maluri . Din relatarea sa aflam
ca trecerea dintr-o parte intr-alta se facea peste 21 de poduri de lemn, precum si faptul
ca orasul era mare dar nu avea fortareata.In schimb arata ca in oras erau 14 mari
manastiri, fiecare dintre acestea fiind construita asemenea unei cetati
puternice.Palatul domnesc (seraiul) era construit in mijlocul orasului, avea un etaj, fiind
imprejmuit cu fortificatii de stejari grosi si pamant.

Scrierile englezului Robert Bargrave, calator pe la 1650 prin Moldova, ne ofera

informatii importante despre domnia lui Vasile Lupu. El remarca faptul ca toata puterea
se afla concentrata in mainile sale, in fiecare zi sezand el insusi in scaunul de
judecata. E impresionat de alaiul mandru al domnitorului, precum si de garda sa
puternica.Aflam din scrierile sale ca domnia era electiva dar domnitorul platea
Sultanului un haraci anual de 120.000 de taleri pentru a avea pace si liniste din
partea lui . Asezarea geografica a Tarilor Romane pe drumurile ce legau Occidentul
european de porturile Marii Negre a favorizat vizitarea lor de numerosi calatori straini.
Acestia erau fie soli, agenti diplomatici ori misionari trimisi de papalitate sa predice
credinta catolica si in aceste parti ortodoxe ale lumii.Marturiile acestora despre spatiul
romanesc sunt foarte importante, ele constituind surse de reconstituire a istoriei
noastre.