Etape:

1. Intocmirea tematicii de analiza

Etapa in care trebuie specificate problemele specifice ale analizei.
2. Culegerea materialului pentru analiza
In functie de obiectivele concrete ale analizei se trece la gruparea
informatiei.
3. Verificarea complexa a datelor supuse analizei.
Presupune in esenta verificarea celor doua laturi
v de fond, care priveste masura in care se oglindesc veridic evenimentele
economice avand in vedere definirea lor in esenta si structura;
v formala, se refera la etalonul de exprimare utilizat, la metoda de calcul,
la exactitatea datelor de intrare.
4. Prelucrarea si studierea datelor pe baza metodelor si procedeelor
analizei economice.
5. Elaborarea concluziilor si masurilor pentru sporirea eficientei firmei.
Obiectivele analizei economice:
Ca disciplina stiintifica, analiza a jucat si joaca un rol deosebit de important
in viata sociala si economica a oamenilor. Ea a contribuit si contribuie in
continuare la evolutia si progresul societatii iar de-a lungul timpului ca si
alte stiinte si-a modificat, modernizat si aplicat conceptele, tehnicile si
modalitatile de calcul aplicative pastrandu-si insa neatinsa baza teoretica
inchegata rational, avand viitorul deschis spre orice refacere si innoire.
Analiza economico-financiara studiaza realitatea obiectiva, respectiv
rezultatele aferente activitatii desfasurate sub forma indicatorilor economico-
financiari prin prisma corelatiei cauza-efect (un factor poate constitui cauza
aparitiei, modificarii sau dezvoltarii unui fenomen, dar acesta se poate
transforma intr-un fenomen de investigat). Prin metodele, procedeele si
tehnicile pe care le utilizeaza, analiza serveste la descompunerea unui
fenomen sau proces economic in partile sale componente, studiind
comportamentul acestora independent sau in corelatie cu alte componente.
Ea ofera solutii de combinare si substituire a factorilor care au un rol
relevant in mecanismul de functionare a firmei in scopul maximizarii
performantelor acesteia.
Complexitatea activitatilor desfasurate in cadrul oricarei firme, caracterul
dinamic si agresiv al mediului economic fac ca analiza sa devina un sistem
complex de tratare a informatiilor economice curente si de perspectiva care
sa urmareasca:
modernizarea managementului pe baza unui diagnostic eficient si
prestabilit;
adoptarea unor decizii de maxima siguranta si eficienta cu privire la
datoria firmei;
organizarea eficienta a activitatii firmei pe baza analizelor efectuate in
raport cu mediul economic si concurentii;
organizarea eficienta a activitatii bursiere;
analiza comparativa in timp si spatiu a performantelor firmei cu cele ale
altor competitori.
n concluzie, in ceea ce priveste obiectivele compartimentului de analiza
economico-financiara trebuie sa se aiba in vedere:

1) Maximizarea valorii de piata a actiunilor firmei (maximizarea averii

actionarilor) reprezinta conditia de baza a firmei de supravietuire pe piata. n
economia concurentiala firma constituie un activ supus legilor pietei, iar
valoarea lui variaza in functie de locul in sistemul economiei nationale sau
regionale, de performantele obtinute in competitie firma trebuind sa-si
asigure supravietuirea si obtinerea performantelor.
2) Asigurarea echilibrelor financiare reprezinta unul dintre obiectivele
conform caruia firma isi asigura atat derularea activitatilor economice cat si
evolutia performantelor financiare. Desfasurarea activitatilor firmei in
conditii de dezechilibre financiare majore, conduce pe termen lung la
pierderea controlului financiar asupra firmei. Compartimentul de analiza
economico-financiara este acela care trebuie sa raporteze in orice moment
aparitia oricarui dezechilibru financiar, astfel incat firma sa poata aplica la
timp solutiile necesare indepartarii situatiilor nefavorabile.
3) Scaderea gradului de vulnerabilitateacesta reprezinta gradul de rezistenta
al firmei la conditiile dificile ale mediului economico-social, capacitatea de a
se regla si echilibra prin forte proprii in urma situatiilor prin care a trecut.
nca din prima zi de viata firma trece printr-o multitudine de situatii negative
cum ar fi: instabilitatea pietelor de desfacere, inflatiei, concurentei etc.
4) Evitarea si inlaturarea riscului de falimentriscul reprezinta o amenintare
permanenta asupra oricarei afaceri, pe care orice firma trebuie sa o evite.
Monitorizarea constanta a acestuia reprezinta una din solutiile de evitare a
unui esec economic al firmei. O neatentie a acestui risc si in special in faza
de maturitate a firmei reprezinta o greseala fundamentala a managementului
financiar cu consecinte fatale asupra firmei.

Cantificarea activitatii de productie si comercializare utilizeaza un sistem de

indicatori valorici care cuprinde
1. cifra de afaceri CA
Reprezinta suma totala a veniturilor din activitatea comerciala intr-o
perioada determinata.
Nu se include veniturile din activitatea financiara si exceptionala.
2. cifra de afaceri din activitatea de baza
Reprezinta totalitatea vanzarilor din activitatea de baza a unei societati
comerciale, iar pentru nevoile interne de conducere se poate stabili si
productia marfa vanduta si incasata.
3. productia marfa fabricata Pmf
Reprezinta productia obtinuta destinata livrarii si care cuprinde valoarea
produselor finite si semifabricatelor destinate livrarii, valoarea lucrarilor
executate si valoarea serviciilor prestate.
4. valoarea adaugata VA
Este un indicator care exprima masura valorii nou create realizata de
activitatea societatilor comerciale, respectiv capacitatea unei firme de a
produce bogatie.
Valoarea adaugata se poate calcula de regula ca diferenta dintre valoarea
productiei globale si consumurile intermediare, respectiv cheltuielile cu
materialele.
5. valoarea adaugata neta
Se calculeaza scazand din valoarea adaugata amortizarile.
6. productia exercitiului, respectiv productia globala PG
Este un indicator care dimensioneaza intreaga activitate a societatii
comerciale si cuprinde :
a) valoarea productiei vandute ;
b) diferentele de stoc de semifabricate si de productie neterminata ;
c) productia imobilizata, respectiv productia folosita intern productiv, care
cuprinde impbilizarile corporale si necorporale realizate in regie proprie.
Intr-un interval de timp dat intre indicatorii valorici mentionati se considera
ca fiind normale urmatoarele relatii :
(nota = indice de Ca = Ica s.a.m.d)
1. Ica Ipmf
Inseamna ca are loc o reducere a stocurilor de produse finite.
2. Ipmf Ipg
Inseamna ca trebuie sa aiba loc o reducere a stocurilor de productie
neterminata de semifabricate si a consumului intern productive dar pana la
limita la care sa se asigure o desfasurare normala a procesului de productie.
3. Iva Ipg
Inegalitatea marcheaza o reducere a ponderii cheltuielilor materiale, situatie
in care are loc o valorificare superioara a materiilor prime, dar nu trebuie
afectata calitatea produselor prin reducerea cheltuielilor materiale.
4. Iva net Iva,
ca urmare a variatiilor cheltuielilor cu amortizarea.
Analiza raportului static si dinamic dintre indicatorii valorici
Raportul static intre indicatorii valorici permite caracterizarea elementelor
care ii diferentiaza.
Spre exemplu raportul dintre cifra de afaceri totala (CA) si valoarea
productiei marfa fabricata (Pmf) exprima modificarile intervenite in
stocurile de produse finite.
Raportul dintre valoarea Pmf si PG caracterizeaza evolutia stocurilor de
productie neterminata, a stocurilor de semifabricate precum si a consumului
intern productiv.
Raportul dintre VA si productia execitiului (PG) evidentiaza modificarile in
evolutia ponderii consumurilor intermediare sau a cheltuielilor cu
materialele.
Raportul dinamic dintre indicatorii valorici contribuie la concluzii
similare despre elementele ce diferentiaza acesti indicatori.
Analiza diagnostic a valorii adaugate
Indicatorul este des utilizat in lucrarile de analiza economico-financiara atat
in caracterizarea activitatii agentilor economici cat si a activitatii ramurilor,
iar la nivel national suma valorii adaugate este egala cu PIB.
Valoarea adaugata potrivit ordonantei 3 / 1992 este egala cu diferenta dintre
vanzarile si cumpararile aceluiasi stadiu al circuitului economic.
Pe aceasta baza din 1993 se determina taxa pe valoarea adaugata care este un
impozit indirect asupra operatiilor privind transferul proprietatii bunurilor
precum si a celor privind prestarile de servicii.
Taxa se aplica asupra valorii adaugate in fiecare stadiu al circuitului
economic si reprezinta un venit al bugetului de stat.
Valoarea adaugata indeplineste si alte functii ca :
v stimularea agentilor economici pentru reducerea consumurilor
intermediare ;
v baza pentru determinarea indicatorilor de eficienta.
Metoda balantiera folosita in analiza valorii adaugate
Valoarea adaugata reprezinta valoarea nou create si consumul de capital
(amortizarea) pe o perioada de timp.
Valoarea adaugata se calculeaza dupa metoda indirecta prin scaderea
consumului intermediar din productia realizata.
Prin metoda directa valoarea adaugata se calculeaza prin insumarea
elementelor ce o compun.
a) cheltuielile cu personalul care cuprind
v salarii, indemnizatii, prime, sporuri, compensatii, impozite pe salariu,
contributia la asigurarile sociale, pentru pensia suplimentara, pentru fondul
de somaj, alocatii pentru copii, avantaje in natura.
b) impozite si taxe
v impozitul pe profit, taxa asupra valorii adaugate, impozite pe cladiri, taxe
asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate
de stat, taxe vamale de la persoane juridice, taxe de timbru, impozite pe
dividende.
c) amortizarea
d) profitul.
Analiza modificarii fata de programul sau fata de perioada trecuta a valorii
adaugate urmareste explicarea acestei modificari in primul rand prin prisma
elementelor componente si aprecierea variatiei fiecarui element.
Pentru determinarea contributiei fiecarui element la modificarea totala se
utilizeaza metoda balantiera.
Metoda factoriala folosita in analiza valorii adaugate
VA = PB CI
( PB = produnctia bruta, CI = consumul intermediar )
Consumul intermediar al unitatilor producatoare reprezinta valoarea tuturor
bunurilor cu exceptia bunurilor de capital fix si a serviciilor consumate in
perioada considerata pentru realizarea altor bunuri si servicii ( consum intern
productiv ).
Consumul intermediar include urmatoarele categorii de bunuri si servicii
cumparate din afara:
a) bunuri cumparate de pe piata si efectiv consummate de unitatea ce le-a
cumparat in perioada considerata, adica cumpararile curente de bunuri
majorate de bunurile similare din stocurile ce existau la inceputul perioadei
si diminuate cu bunurile similare stocate la sfarsitul perioadei ;
b) servicii cumparate in decursul perioadei considerate;
c) sume platite pentru inchirierea cladirilor si a altor bunuri de capital fix ;
d) cumparari de servicii de cercetare stiintifica, de publicitate, de studii de
piata etc.
= Modificarea absoluta a indicatorului VAB
VAB = VAB1 VAB 0 =