1.

Notiunea si particularitatile raporturilor juridice de protectie sociala

Raportul juridic reprezinta relatia sociala care care sub incidenta normei juridice sau care
este reglementata de ea, in cadrul careia pariticipantii apar ca titulari de drepturi si de
obligatii reciproce prin realizarea carora se realizeaza scopul normei juridice.
Indiferent de normele carei ramuri de drept sunt reglementate, raporturile juridice se
stabilesc intre subiectii de drept , care nu pot fi decat oameni priviti individual sau
organizati in colectivitati corespunzatoare; au un anumit continut ce reprezinta legatura
propriu-zisa dintre subiecti si care consta in drepturile si obligatiile reciproce ale acestora;
se refera la un obiect care nu este altceva decat actiunea sau conduita asupra careia sunt
indreptate drepturile subiective si obligatiile participantilor.
Prin raporturi juridice de protectie sociala desemnam relatiile nascute odata cu
survenirea riscurilor sociale in domeniul asigurarii sau asistentei sociale, intre stat,
reprezentat de organele sale competente, si persoanele in etate, incapabile de munca, sau
alte categorii de persoane care necesita protectie sociala.
Din cele expuse rezulta ca din punct de vedere structural raporturile juridice de
protectie sociala conexeaza trei element: obiectul, subiectii si continutul.
1) Obiectul raporturilor de protectia sociala constituie conduita pe care o pot avea ori
trebuie sa o aiba partile ca urmare a stabilirii, acordarii unui tip de asigurare sau
asistenta sociala, precum si solutionarii litigiilor aparute.
2) Subiecti ai raporturilor de protectie sociala sunt participantii la aceste raporturi,
detinatori ai capacitatii juridice la un anumit tip de asigurare sau asistenta sociala.
Raporturile de protectie sociala sun raporturi bilaterale, in cadrul carora unul dintre
subiecti intotdeauna este statul in persoana unir organe competente, iar alt subiect
este persoana fizica sau familia sa.
3) Continutul raporturilor de protectie sociala este format din totalitatea drepturilor si
obligatiilor partilor. Specific continutului este faptul ca subiectii din cadrul
raporturilor deprotectie sociala nu se afla nici pe pozitie de subordonare juridica,
nici pe pozitie de egalitate juridica. Statul, reprezentat prin organele sale speciale,
apare ca un subiect purtator de obligatii juridice, care nu poate refuza, neintemeiat,
acordarea asigurarii sau asistentei sociale, iar titularul de drepturi este cetateanul sau
familia, care pot liber cere sau refuza asistarea sau asigurarea sociala.

Pentru nasterea, modificarea sau stingerea raporturilor deprotectie sociala este necesara
imbinarea urmatorilor factori:
a) existenta unui temei obiectiv.
b) Manifestarea de vointa a persoanei fizice
c) Actul organului competent deacordare a unui tip de protectie sociala.

Doctrina de specialitate evidentiaza urmatoarele particularitati distinctive ale

raporturilor de protectie sociala:
- Natura economica a raporturilor, care rezulta din distribuirea fondurilor sociale in
functie de necesitatile anumitor cetateni sau familii.
 - Specificul subiectilor. Unul dintre subiectii acestor raporturi intotdeauna este statul
in persoana organelor competente; celalalt subiect este intotdeauna persoana fizica
precum si familia sa.
- Obiectul raporturilor poarta un caracter patrimonial, indiferent de forma in care este
acordata protectia sociala: in forma baneasca,sub forma de servicii sociale,sau de
alta natura.

Faprele juridice care genereaza nasterea, modificarea si stingerea raporturilor de

rpotectie sociala sunt enuntate in legislatie, fiind denumite si riscuri sociale.
Faptele juridice reprezinta imprejurarile si evenimentele care se produc independent de
vointa omului, dar care, potrivit legii dau nastere, modifica sau sting raporturil juridice,
provocand prin aceasta anumite consecinte juridice.

2. Subiectii raporturilor de protectie sociala

2.1 Notiunea si clasificarea subiectilor dreptului protectiei sociale

Orice raport juridic are intotdeauna cel putin doi subiecti: unul activ si altul pasiv.
Subiectul activ, are capacitatea de a pretinde la ceva. Subiectul pasiv poarta obligatia
corespunzatoare pretentiei. Cel mai des insa fiecare dintre subiecti este in acelasi timp si
activ si pasiv.
Din punct de vedere terminologic, in literaturajuridica se folosesc ca sinonime
sintagmele subiect al raportului juridic si subiect de drept, fara ca autorii sa aiba in
vedere deosebiri calitative intre cele doua notiuni.
Totusi nu putem sa nu observam ca cele doua notiuni nu se identifica, nu se suprapun
intotdeauna. Orice participant la un raport juridic este obligatoriu subiect de drept de drept.
In schimb, nu este obligatoriu ca orice subiect de drept sa fie in acelasi timp si subiect al
raportului juridic. Este cazul unui celibatar care fara sa aiba vreo interdictie la inregistrarea
casatoriei, nu o va face niciodata. Celibatarul este subiect de drept dar nu este subiect al
raporturilor juridice ce decurg din relatia de casatorie.
Dupa cum sa mentionat, aparitia raporturilor juridice in dreptul protectiei sociale este
generata de un sir de evenimente, denumite riscuri sociale: nasterea, decesul, boala,
somajul, batrinetea, invaliditatea,pierderea intretinatorului, incapacitatea de munca, etc.
Anume interventia acestora acorda persoanei dreptul de a beneficia de prestatii banesti,
prestatii in natura si servicii sociale, prevazute de legislatie.
Odata cu reformarea sistemului de asistenta sociala se contureaza o noua categorie de
subiecti ai raporturilor de protectie sociala prestatorii privati, a caror precizare o gasim in
proiectul legii cu privire la serviciile sociale care, in calitate de prestatori privati de servicii
sociale enumera: asociatii si fundatii; institutii private cu caracter necomercial si alte
forme organizate ale societatii civile; organizatii sociale si persoane fizice care se pot
organiza si presta servicii sociale numai daca sunt acreditate legal.
Cand vorbim despre subiectii raportului juridic de asigurari sociale, vom mentiona ca
cetateanul ca persoana fizica, trebuie sa aiba capacitate juridica aptitudinea unei
persoane de a fi titulara de drepturi si obligatii si a le exercita. Capacitatea juridica include
capacitatea de exercitiu si capacitatea de folosinta.
 Capacitatea de folosinta ca aptitudine generala si abstracta de a fi titular de drepturi si
obligatii, il insoteste pe om, considerat persoana fizica pe intreb parcursul vietii.
Capacitatea de folosinta il insoteste pe om, considerat persoana fizica, pe tot parcursul
vietii.
Capacitatea de exercitiu este definita ca fiind aptitudinea persoanei de asi exercita ea
insasi fara reprezentantul legal, drepturile si de asi asuma obligatii. Daca analizam viata
persoanei fizice din punct de vedere al capacitatii de exercitiu, ea se imparte in trei
perioade distincte: perioada in care persoana este lipsita in totalmente de capacitate de
exercitiu pana la virsta de 14 ani; perioada capacitatii de exercitiu restrinsa; perioada
capacitatii de exercitiu depline.

2.2 Caracterizarea unor categorii de subiecti ai raporturilor de protectie sociala

Casa Nationala de Asigurari Sociale este o institutie publica autonoma, de nivel

national, cu personalitate juridica, care administreaza si gestioneaza sistemul public de
asigurari sociale in Republica Moldova. CNAS, in activittatea sa, se calauzeste de Statutul
elaborat in baza prevederilor Legii privind sistemul public de asigurari sociale nr. 489-XIV
din 25 iulie 2000.
Statutul CNAS stabileste atributiile presedintelui Casei Nationale, ale Consiliului de
Administrare, precum si modul de organizare si functionare a Casei Nationale si a caselor
teritoriale.
In activitatea sa CNAS se mai calauzeste de prevederile Constitutie Republicii
Moldova, de legile si hotaririle Parlamentului RM, hotaririle si dispozitiile Guvernului
RM, decretele Presedintelui RM, dar si de alte acte normative din domeniu. CNAS prin
intermediul Trezorariei deStat a Ministerului Finantelor, gestioneaza bugetul asigurarilor
sociale de stat, care este format din fonduri de asigurari sociale de stat