"Lucian Blaga este poate cel mai original creator de imagini pe care l-a cunoscut literatura românã pânã

acum: imagini neasteptate si profund poetice. Pentru a reda impresia linistei, el cel dintâi a auzit zgomotul
razelor de lunã bãtând în geamuri. Imaginea nu este unul din elementele poeziei lui Lucian Blaga, ci pare
poezia lui însãsi. Din poezia lui Blaga reiese o bucurie de a trãi, un optimism, nu conceptual, ci pur
senzorial; senzatia proaspãtã întretine multumirea vietii. Gãsim deci în poet si o unitate sufleteascã si o
oarecare atitudine." Eugen Lovinescu

Lucian Blaga 9 mai 1895 - 6 mai 1961 a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist,
profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a
culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate
compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

1919 - Poemele luminii1921 - Pașii profetului1924 - În marea trecere1929 - Lauda somnului1933 -

La cumpăna apelor1938 - La curțile dorului1942 - Poezii, ediție definitivă1943 - Nebănuitele trepte

Gânditor si poet, om de culturã si artist, Lucian Blaga a marcat prin personalitatea sa, mai mult de cinci
decenii, spiritualitatea româneascã. Opera sa ridicã probleme deosebite, care constituie o ispitã
permanentã pentru critica literarã si filosoficã, deoarece opera sa numãrã peste 10 000 de titluri. Opera
sa - cuprinzând poezie, teatru, eseuri, filosofie, memorialisticã, aforisme - reflectã tendintele moderne
ale epocii de a reda ideile într-un limbaj aluziv si fluid, în formã metaforicã, si de a reflecta prin aceasta
raporturile omului cu universul.
Melancolie
Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

Titulu
titlul exprimă în mod direct starea redată de coninutul textului,
f i i n d îmbinate astfel diferite metafore-simbol ale tristetii.

Figure de stil
Printre cele mai predominante figuri de stil din text sunt, bine
î n e l e s , metaforele, prin ele fiind exprimate profunzimile trăirii eului liric si
anume

Met 1 “Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri”- semnifică sentimentele
trecătoare
met 2 “in picurii de ploaie care curg”- picurii semnifica fiecare suferintă pătimită
“picură”în suflet, lăsând o urmă dureroasă.

precum si epitetele -vânt răzlet, lacrimile reci, ugerele pline,

f i e c a r e amplificând sentimentul de melancolie

starea eului liric - eul liric isi exprima cu multa pregnanta metaforica si expresiva starea de

deprimare, amestecată cu visare și cu dorința de izolare.

Simboluri : ploaie si vintul

ploaia simbolizeaza melancolia,depresia
vintul-simbolizeaza vanitatea ,instabilitatea

In concluzie,poezia este un portal catre lumea melancolica a eului liric,facind corespondenta

dintre pamint si cer si dintre exterior si profunzimile trairii interioare,sentimentele fiind singurele
care ne leaga de o lume mai presus de cea a noastra .