STEFAN TINCA

0 RELATIE TRANSATLANTICA
PENTRU SECOLUL XXI

UNIUNEA EUROPEANA STATELE UNITE

44: -
44
01..
4 "-.1111 *
WM
OMNI=

ii
[gl
1

13;fj ssl

tig

I.
,

Editura Biblioteca Bucuretilor

www.dacoromanica.ro
 STEFAN TINCA

0 RELATIE TRANSATLANTICA PENTRU

SECOLUL 30(I
UNIUNEA EUROPEANA-STATELE UNITE

www.dacoromanica.ro
 STEFAN TINCA

0 RELATIE TRANSATLANTICA
PENTRU SECOLUL XXI
UNIUNEA EUROPEANA STATELE UNITE

Editura Biblioteca Bucurestilor

Bucurqti 2009

www.dacoromanica.ro
 Tehnoredactare si conceptie grafica:
Cezar-Octavian Dit

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei

TINCA, STEFAN
0 relatie transatiantia pentru secolul XXI :
Uniunea Europeani - State le Unite / Stefan Tinca.
Bucurelti : Biblioteca Bucurqtilor, 2009
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-8369-33-7
327(4:73)20"
341.217(4)UE

www.dacoromanica.ro
 CUPRINS

LISTA DE ABREVIERI 7
INTRODUCERE 11

Capitolul I. DISPARIT1A BIPOLARISMULUI SI D1STRIBUTIA

DE PUTERE PE PLAN GLOBAL 23
Relatfile internationale si sfirsitul Rdzboiului Rece 28
Repozitionari la scard globald interpretari ale relatiilor
internationak 38
Tipuri de putere 41
Principalii actori globali, prezenti si viitori 43
Capitolul II. RELATIA TRANSATLANTICA DUPA 1989
PERSPECTIVE NEOREALISTE, LIBERALE SI
CONSTRUCTIVISTE 61
Orientdri politice si civice in spatiul transatlantic 81

Capitolul III. CONSTRUCTIA POLITICA EUROPEANA

INTRE EXTINDERE SI APROFUNDARE 95
Mize le reformei politice a Uniunii Europene 97
Propunerile Tratatului de la Lisabona 103
Unitatea si diversitatea Europei 108

Capitolul IV. CAPACITATEA DIPLOMATICA A UNIUNII

EUROPENE 137
Diplomatia europeana in primii ani postbelici 140
Perioada Razboiului Rece 150
Perioada de destindere (detente) 153
Reunificarea Germaniei si era Maastricht" a diplomatiei
europene 158
Perioada constitutionald" 164
Aspecte structurale 170
Legitimitatea actiunilor politice 175

www.dacoromanica.ro
Capitolul V. NATURA PUTERII EUROPENE: !NITRE PUTERE
HARD" SI PUTERE SOFT" 179
Dimensiunea strategica a politicii de vecindtate a UE 195
Relatia de putere transatlanticd 202
Capitolul VI. FACTORI SECURITARI CU IMPACT ASUPRA
RAPORTURILOR TRANSATIANTICE 209
Noul context de securitate 209
Caracteristicile noului context de securitate 210
Solutii propuse de partenerii transatlantici 221
Situatia la nivelul NATO 222
Abordri la nivelul UE 225
Abordari americane 229
Relatia UE-NATO 231
Capitolul VII. FACTORI NON-SECURITARI IN SPAT1UL
EUROATLANTIC 237
Catre o societate a cunoasterii in Europa 243
Cunoagerea in societatea europeand 244
Energia la inceputul secolului XXI 252
Capitolul VIII. DEFINIREA UNUI MODEL PENTRU RELATIA
TRANSATLANTICA 273
Teoria jocurilor in relatiile internationale 285
Consecinte ale teoriei jocurilor pentru modelarea relatiei
transatlantice 289
Modelul aliantei asirnetrice 294
Capitolul IX. MODELUL ALIANTEI ASIMETRICE IN
PERSPECTIVA GLOBALA 301
1) Mode lul aliantei transatlantice asimetrice si
ascensiunea Rusiei 304
2) Modelul aliantei transatlantice asimetrice si puterile globale
emergente China, India, Brazilia 309
3) Mode lul aliantei transatlantice asimetrice si lumea
islamicd 314
4) Mode lul aliantei asimetrice si partenerii internationali de
aceeasi orientare 318
Capitolul X. CONCLUZII 321

INDICE SELECTIV 331

BIBLIOGRAFIE GENERALA 339

www.dacoromanica.ro
 LISTA DE ABREVIERI

ADM Arme de distrugere in masd

ASEAN Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est
BM Banca Mondiall
CAER Consiliul de Ajutor Economic Reciproc
CAG RE, Consiliul Afaceri Generale si Relatii Externe
CED Comunitatea Europeand a Apararii
CEE/CE Comunitatea Economia. Europeana/
Comunitatea Euro peand
CIG Conferinta Interguvernarnentala
COPS Comitetul Politic si de Securitate
CPI Curtea Pena la. Internationald
CSCE/OSCE Conferinta pentru Securitate i Cooperare
in Europa/ Organizatia pentru Securitate
Cooperate in Europa
CSI Comunitatea Statelor Independente
CTBT Tratatul Cuprinzator pentru Interzicerea
Experimentelor cu Arme Nucicare
C&D Cercetare si Dezvoltare Tehnologica
EDA Agentia Europeand de Aware
ENP Politica EuropeanA. de VecinAtate

www.dacoromanica.ro
EUPM Misiunea UE de Politie in Bosnia si
Hertegovina
FMI Fondul Monetar International
G8 Grupul celor 8 state industrializate
GNL Gaze Naturale Lichefiate
ISAF Forta Internationala de Stabilizare in
Afganistan
ISS Institutul UE de Studii de Securitate al UE
IR Inaltul Reprezentant UE pentru Politica'
Externa si de Securitate
JAI/JLS Justitie si Afaceri Interne / Justitie, Libertate
si Securitate
MENA Orientul Mijlociu si Africa de Nord
MERCOSUR/ Comunitatea Economia a Tarilor din
America de Sud
NAC Consiliul Nord-Atlantic
NATO Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord
NRF Forta de Reactie Rapida a NATO
NSM Noile State Membre UE
OCDE Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare
Economia
OMC Organizatia Mondiala a Comertului
OMG Organisme Modificate Genetic
ONG Organizatii Non-Guvernamentale
ONU Organizatia Natiunilor Unite
OPEC Organizatia Statelor Exportatoare de Petrol
PESC Politica Externa si de Securitate Comuna a
UE
PESA/UESA Politica Europeana de Securitate si Aparare/
Uniunea Europeana de Securitate si Aparare
QMV Vot prin Majoritate Calificata
SEAE Serviciul European de Actiune Externa

www.dacoromanica.ro
SHAPE Cartierul General Aliat in Europa
SITCEN Centrul de Situatii
TC/TR/TL Tratatul Constitutional/ Tratatul de
Refound./ Tratatul de la Lisabona
TUE Tratatul UE
UE Uniunea Europeand
UEO Uniunea Europei Occidentale
UNASUR
V4 Grupul de la Visegrad

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE

Relatia transadantica intr-o lume aflata in continua reasezare

iatd o provocare pentru domeniul relatiilor internationale.
Multe aspecte ale vietii internationale, de la securitate,
economie, diplomatie, pAnd Ia culturd si educatie, sunt
orientate in mare mdsura dupd realitatea transatlantica in
respectivele domenii.
La inceputul mileniului III, relatia transatlantica, cea mai
solida relatie pe plan global, este consecinta logica a interesului
strategic comun al Europei si al Americii de Nord, a legaturilor
lor economice de neegalat si a mostenirii lor culturale comune.
Relatia este solida, dar si extrem de complexa. Nu exist
domeniu al vietii publice, nici in America de Nord, nici in
Europa, care sd nu fie afectat sau care sd nu afecteze relatia
transatlantica. Tocmai aceastd complexitate face ca relatia
transatlantica sd fie deschisa, teoretic, oricarei sorti: ea poate
sd ramand o relatie cooperanta intre aliati sau parteneri, egali
sau mai putin egali, sau o relatie cu caracter concurential/
conflictual.
Relatia transadantica este sensibila si sub aspectul studiului
relatiilor internationale, intr-un moment in care tocmai acestea

11

www.dacoromanica.ro
sunt puse de numerosi analisti sub semnul intrebarii in ceea ce
priveste relevanta si chiar utilitatea lor1. Scoala neorealista a
suferit un important recul in urma disolutiei URSS si aceasta
dupa ce neorealismul insusi reusise sd reabiliteze curentul realist
in general, duo dificilii ani '60 ai secolului trecut2. Liberalismul
nici el nu a putut anticipa prabusirea sistemului international
dinainte de 1989, dar triumful doctrinei liberale in Europa
Centrala si de Est a dat acestui curent perspective incurajatoare3.
In cele din urma ins, nici liberalismul nu mai poate aspira la
o pozitie dominanta deoarece, duo' aproape doua decenii de
la disparitia comunismului ca factor generator al relatiilor
internationale, libertatile individuale sunt serios puse in pericol
de masurile de securitate, in contextul luptei impotriva
terorismului, si aceasta in bastionul democratiei si al drepturilor
omului, iar fibertatea economica, promovata de neoliberalismul
economic, pare si ea in pericol prin resuscitarea protectio-
nismului si a nationalismului economic.
Globalizarea este realitatea inceputului de secol )0U. Ca si
ascensiunea capitalismului, in urma cu patru secole, prima parte
a globalizarii este intr-o mai mica masura dirijata, procesul
ajustandu-se mai mult de la sine si mai putin institutionalizat.
Reactia la globalizare vine nu doar din partea statelor, cat si

Philip Evens, The Events in Eastern Europe and the Crisis in the Discipline
ofInternational Rektions, The End of the Cold War, Haga, Boston, Londra,
Kluver Law International, 1994, pag 55-64 sau Pierre Allan, The End of
International Relations Theory? The End of the Cold War, Haga, Boston,
Londra, Kluver Law International, 1994, pag. 238-240.
2 Ibidem, pag. 240.
3 J.J. Roche, Theories des Relations Internationales, Paris,
Montchrestien, 1997, pag.91-92. Ideea este de fapt filonul central al
lucrarii celebre a lui Francis Fukuyama, The End of History and the Last
Man, New York, The Free Press, 1992, p.418

12

www.dacoromanica.ro
din partea actorilor non-statali, ceea ce inseamna cd, din aceasta
perspectivd, teoriile de relatii internationale care sunt centrate
pe rolul altor entitati deck cele statale par sd chtige teren4.
Actuala crizd economicd va accelera astfel de tendinte.
Pe acest fond, valorile, cultura, identitatile, normele
cantdresc tot mai mult in viata internationala, iar globalizarea
a facilitat aceastd evolutie. Teoriile reflectiviste, cu precadere
constructivismul, care pun in centrul atentiei rolul acestor
factori in relatiile internationale, continua sa. genereze
controverse in comunitatea academica, in sensul cd se spune
cd acestea sunt intr-o mai mica masurd teorii de relatii
internationale propriu-zise, cat mai ales teorii ale cunoasterii5.
Indiferent din ce perspectiva privim principalele curente de
relatii internationale, ele sunt inca cele mai relevante pentru
a explica relatia care existd intre America de Nord si Europa.
Inainte de toate, consideram necesar de clarificat ce
intelegem, in aceasta lucrare, prin relatie transatlantica.
Acceptand din start cd prezenta analiza isi propune abordarea
relatiei respective in sensul cel mai larg al notiunii de relatii
internationale, vom constata cd aceasta implica doi actori bine
definiti (statele din Europa si din America de Nord, dar si UE,
de exemplu), intre care existd un anumit grad de cooperare, dar
si un potential conflictual, ambele cuantificabile, in principiu,
si a caror relatie poate fi eventual guvernata de un cadru juridic6.

4 Ibidem, pag.141- 142

5 Ibidem, pag. 136
6 Doi intre State le Unite i Uniunea Europeana exista un nuniar
important de acorduri punctuale, in baza cirora s-a dezvoltat in timp
o stransa relatie, nu exist nici un acord general UE-SUA. Se poate
concluziona el UE-SUA reprezinta cea mai soli& relatie extra-juridica
(non-constringatoare sau informala, duo alte dermitii) de pe scena
internationall.

13

www.dacoromanica.ro
 In cazul relatiei transatlantice, lucrurile sunt mult mai
complexe. Ceea ce multi numesc generic relatia dintre
America si Europa" reprezinta, in fapt, relatia dintre SUA si
Uniunea Europeana. Spatiul euroatlantic sau transatlantic este
insa ceva mai vast deck UE si SUA, chiar daca, bunaoara,
includem in UE si statele nernembre ale acesteia, care in muke
privinte raman actori internationali de prima mana. Prin
urmare, actorii spkiului euroatlantic sunt in primul rand UE
si SUA, statele membre UE, Canada, Norvegia, Elvetia,
eventual si Turcia si statele care vor adera in viitor la UE. Avern
de a face deci cu mai multi actori, dar rdrnane de verificat in
ce mdsurd acestia au un rol in modelarea relatiei transatlantice
in general".
Pentru neorealisti, studiul relatiei transatlantice este
interesant doar prin prisma relatiei Washington-Bruxelles, cu
adaugarea unor capitale mai importante din UE Paris,
Londra, Berlin, eventual Madrid si Roma. Deciziile importante
in spatiul euroatlantic se iau mai ales in aceste locuri, deci pentru
un neorealist relatia transatlanticd se rezumd la relatia dintre
SUA si un nucleu dur" european, in care intrd desigur si
centrul de clecizie de la Bruxelles.
Pentru liberalii institutionalisti, relatia transatlantica s-ar
rezuma in esentd la NATO, care la aproape 20 de ani de la
desfiintarea fostului bloc rival, Tratatul de la Varsovia, rdmine
unica expresie institutionala a parteneriatului transatlantic. Deci
relatia transatlantica insearnnd NATO si cei 26 de membri ai sdi.

7 Canada joaca un rol in apropierea transatlantica, mai ales in dosare

divergente intre UE si SUA (schimbarile clirnatice). Norvegia este un
vector de promovare a valorilor fundamentale europene pe scena
transatlantica, in timp ce Turcia isi joacd, qi o va face si in urmatoarele
decenii, cartea geostrategica.

14

www.dacoromanica.ro
 In abordarea liberall traditional, relatia transatlanticd
inseamnd relatia dintre cea mai mare forta economicd (SUA)
si cea mai mare fort comerciall din lume (CE/UE), adicl
primul spatiu comercial al lumii si un spatiu care atrage
majoritatea investitiilor globale (deocamdatd, singura zond in
care se fac zilnic investitii si cornert de peste cinci miliarde de
dolari)8.
Poate sensul cel mai larg al relatiei transatlantice il gdsirn
la constructivisti. Acestia afirmd cd identiatile, normele sau
cultura joaca un rol important in politica internationald. In
aceastd situatie, este firesc a studia intregul spatiu euroatlantic,
pentru CA aici gdsim o identitate comund, norme si valori in
general unanim acceptate, iar culturile apartin aceleiasi
civilizatii. Ar fi deci incorect a omite cazurile speciale ale
Canadei, Norvegiei si Elvetiei .si chiar gresit, pentru cd aceste
tad (in special Canada) reprezinta lianti importanti intre SUA
si statele de orientare eurocentristd.
Din cele de mai sus rezulta un numar de argumente in
favoarea unei definitii mai ample a relatiei transatlantice, care
sa includd intregul complex de relatii dintre statele europene
si cele nord-americane. Este adevarat cd relatia direct UE-SUA
este cea care determinl ansamblul relatiei transatlantice si, din
acest rnotiv, o bura parte din analiza care urrneaza se va
concentra, dar nu se va limita exclusiv, la relatia bilaterala
UE-SUA. Pe parcursul lucrarii va fi insa precizat, ori de care
ori este necesar, pentru intelegerea relatiei transatlantice, despre
ce actori este vorba, respectiv Europa (insemnnd Uniunea

8 Jim Cloos, director la Sccretariatul General al Consiliului UE

...[chiar si daca s-ar clod] nu poti pune capat unei relatii care este
fundamentata pe 2.500 miliarde de dolari reprezentand investitii si
cornert" Interviu acordat Agentiei Euractiv, la 27 ianuarie 2006.

15

www.dacoromanica.ro
Europeana si actorii europeni non-comunitari) si America de
Nord (respectiv SUA si Canada).
Existd o bogata literatura dedicata relatiilor transatlantice,
iar publicatiile ce tratea7.1 aceastd tematicd au cunoscut o
proliferare atat pe continentul european, cat si in America de
Nord, mai ales dupa frictiunile nemaiintalnite ce au urmat
razboiului din Irak din 2003.
Principalele centre de excelenta" in materie de relatii
transatlantice din Europa sunt Londra (London School of
Economics), Paris (Institului de Studii de Securitate ISS,
Sciences Po / CERT), Maastricht Haga (Institutul European
de Administratie Publica EIPA, Clingendael) si Bruxelles.
In State le Unite tematica transatlantica se regaseste in general
in sfera de preocupare academia pe coasta de Est, in special
Boston (Harvard) New York Washington DC.
Lucrarea prezenta se inspira din lucrari dominate de
diverse gandiri politice, deoarece relatia transatlantica este
interpretabila in diverse moduri. Abordarea realista sau
pragmatica a relatiei transatlantice o regasim in lucrari precum
Z. Brzezinski (Marea tabla de sah" si Triada geostrategica"),
Fr. Heisbourg (Apararea europeana") sau S. Duke
(Hyperpower and the Hype"). R Kagan, W. Kristoll, H.
Kissinger, Ch. Patten sunt autori care in cartile kr sau in
eseurile publicate au insistat mai ales pe limitarile obiective ale
relatiei transatlantice, ins se remarcd diferente importante in
abordarea realista americana, care interpreteaza aceste limitari
ca find expresia slabiciunilor europene, in timp ce abordarea
realista europeand evidentiaza excesele de putere americana care
limiteaza in mod inevitabil aprofundarea relatiei dintre Europa
si SUA.

16

www.dacoromanica.ro
 A doua abordare stiintifica prezenta in literatura de
specialitate este cea neoliberald. Autori precum W. Pfaff, D.
Phinnemore, W. Wallace, F. Fukuyama sau F. Cameron
evidentiazd necesitatea regandirii instrumentelor si a consoliddrii
cadrului contractual dintre cei doi actori transatlantici. In mare
mdsurd, lucrdrile acestor autori pun un accent mai mare pe
Uniunea Europeand ca actor politic de sine stdator si mai putin
ca un conglomerat de state-natiuni (asa cum sugereazd lucrdrile
neorealiste). Temele predilecte abordate in aceastd literaturd
sunt viitorul NATO, crearea pietei transatlantice i relatia
Europa-SUA in cadrul institutiilor internationale (in special
ONU i OMC).
Al treilea tip de literaturd este inspirat de abordarea
relativistd, desi autorii in sine nu sunt neaparat relativisti. R.
Cooper (Destrdmarea natiunilor"), J. Nye si R. Keohane
(Putere si interdependente, Paradoxul puterii americane")
sau N. Gnesotto (Putere si Europa") evidentiazd in lucarile
kr meritul puterii alternative, bazatd i pe instrumente si
capacitati non-militare. Argumentul de bazd folosit aici este
c intr-o lume transatlanticd post-modernd, puterile de tip soft"
sau smart" (Europa) reusesc cu mijloace mai putine sd obtind
rezultate suficient de bune pentru a putea exercita influenta
in raport cu puterile de tip hard" (SUA).
In ceea ce priveste autorii romni care s-au aplecat mai mult
asupra tematicii transatlantice, remarcdm, intre altii, pe N. Sava
(Studii de securitate"), A.-M. Stoian (Relatiile UE-SUA la
inceputul sccolului XXI"), I. Mihailescu (Relatia transatlantica
in perspectiva Europei lArgite").
Prezenta lucrare propune o analizd multidimensionald a
relatiei transatlantice avnd in vedere modele diverse ale acesteia,
mai precis: modelul aliatilor egali, modelul aliatilor inegali,

17

www.dacoromanica.ro
modelul partenerilor, modelul concurential si mentinerea
actualei stari de lucruri9. Fiecare dintre aceste modele se inspird
din anumite curente de relatii internationale.
In acest sens, o prima directie a analizei va consta in
examinarea relatiei transadantice din punct de vedere neorealist.
Elementul central al curentului neorealist este faptul c
interactiunea dintre state este unica sursd generatoare a structurii
sistemului international. Viata internationala este marcatal de
vointa fiecarui stat de a se conserva, de a supravietui si de a-si
promova interesul national. Diplomatia constituie un instrument
in acest scop, dar cel mai important mijloc in promovarea
interesului national Ii constituie forta militara. Conform lui K.
Waltz, statul detine monopolul violentei legitime, iar paradigma
viedi internationale nu este ajungerea la un echilibru prin
intermediul puterii, ci doar ajungerea la stadiul de securitate
stabile'. In cazul particular al relatiei transatlantice, actorii sunt
statele SUA, Canada, statele europene dar la fel de bine pot
fi SUA i UE, alaturi de statele celelalte. Acest curent este relevant
atat din perspectiva americana, cat si europeand, deci putem
considera neorealismul drept curent de relatii internationale
relevant pentru prezenta lucrare.
0 a doua abordare a temei relatiilor transatlantice va fi
realizata din perspectiva liberalismului. Acest curent este mai
eterogen deck realismul / neorealismul, in sensul cd mai multe

9 Modelul aliafilor egali ar putea avea ca exemplu relatia

franco-germana de dupa 1945; modelul aiiai br inegali ar putea avea ca
exemplu actuala relatie americano-britanica; modelul partenerilor egali
ar avea ca expresie concreta relatia viitoare dintre UE si Federatia Rusa,
in timp ce modelul concurential se bazeaza pe rivalitate de exemplu relatia
de perspectiva SUA-China sau SUA-URSS din timpul Razboiului Rece.
lo K. tz Theory of International Politics, New York, Mc Graw
Hill, 1979, pag. 103 si J.J. Roche, op. cit., pag 41.

18

www.dacoromanica.ro
derivate se revendica de la liberalism. Elementul central al
acestora 11 constituie deosebirea fata de realism /neorealism,
potrivit cdreia existd i alte entitati non-statale care conteazd
in viata internationala (organizatii internationale, companii,
piece, etc.). In cazul particular al relatiei transadantice, avem
de a face cu organizatii internationale in care se reflecta
raporturile transatlantice (NATO, in primul rand, dar si ONU,
OSCE, OMC s.a.) i cu entittile economice transadantice care
genereazd cel mai intens flux economic si comercial din lume
in prezent. Prin urmare, pentru analiza de fata, liberalismul
este un curent relevant atat din perspectiva economicd
(neoliberalism), cat si institutionala.
0 a treia perspectiva asupra relatiilor transatlantice se inspird
din curentul critic / reflectivist. Constructivismul este un curent
relativ nou, ndscut din ideile lui Keohane, care sublinia
importanta variabilelor instabile norme, idei, identitati in
viata internationalan. Constructivismul social, promovat de
Wendt, se prezinta ca a treia dezbatere" sau a treia cale de
studiu al relatiilor internationaleu. Elementul central al
constructivismului 11 constituie istoria, traditiile fiecdrui actor

" R. Keohane si R. Axelrod, Achieving Cooperation Under Anarchic

Strategies and Institutions, Cooperation Under Anarchy, Princeton NJ,
Princeton University Press, 1986, pag. 229.
12 Al. Wendt, Anarchy is What Make of It, in International
Organisation", 1992, 46/2, pag. 391-425. Aici Wendt elaboreaza o noua
teorie, plecand de la lacunele demonstrate, in opinia sa, ark de
realisti/neorealisti, cat si de liberali. Pe de aka parte, adesea se
exagereaza distantarea contructivismului de realism si liberalism. Chiar
si pentru Wendt, statele joaca un rol central, iar anarhia constituie o
premisa esentiaid a constructiei sale, ceea ce 11 apropie mult de realisti.
Ceea ce ii distinge de ultimii este interpretarea anarhiei, de exemplu,
in termeni culturali mai degraba deck in termeni materiali, asa cum
o fac reaIitii si in general scolile rationale.

19

www.dacoromanica.ro
si interactiunea acestuia cu factori interni si externi. Politica
externd a unui stat este reflectarea valorilor si convingerilor
dominante din randul opiniei publice, intre altele, nu doar
instrument de promovare a interesului national".
Obiectivul acestei lucrari este de a elabora un model pentru
relatia transatlantica conform specificului inceputului de secol
XXI. Vom recurge la trei scoli reprezentative pentru domeniul
relatiilor internationale, respectiv neorealismul, liberalismul
(neoliberalismul) si constructivismul, precizand totodata in ce
masurd aceste teorii de relatii internationale pot modela relatia
transatlantica in acest moment.
Pentru a intelege prezentul si eventual a anticipa viitorul,
este nevoie de a intelege trecutul. Este necesar deci sa intelegem
ce reprezintd, de fapt, sfarsitul Razboiului Rece, nu doar politic,
strategic sau economic, ci si din punct de vedere al teoriei al
relatiilor internationale. Acesta este obiectivul capitolului II, in
care vom analiza in mod critic cum interpreteazd cele trei scoli
acest moment crucial in istoria universala.
Sfarsitul Razboiului Rece nu inseamnd neaparat triumful
modelului politic si economic liberal, asa cum considera deseori
occidentalii. El nu inseamnd neaparat un cataclism geopolitic,
asa cum il considera rusii14. Sfarsitul Razboiului Rece inseamnd

13 Un studiu de caz interesant in acest sens este politica externd a

Germaniei de dupa unificare. Vezi Henning Boekle,Volker Rittberger,
Wolfgang Wagner, Norms and Foreign Policy: Constructivirt Foreign PAy
Theory, Tubingen,Tiibinger Arbeitspapiere zur Internationalen Politik
und Friedensforschung, 1999, editia in engleza,
http://www.uni-niebingen.de/polhaps/tap34a.htm.
14 Presedintele V. Putin aprecia, in primavara anului 2005, cu ocazia
discursului asupra starii natiunii, cl acest moment ar constitui cea mai
mare catastrofa geopolitica a secolului XX", vezi BBC
(Jutp://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4480745.stm).

20

www.dacoromanica.ro
consacrarea declinului sistemului post-westfalian, bazat pe
echilibrul de putere si pe cale de consecinta sfirsitul lumii
moderne'5.
Capitolul II este dedicat interprearilor celor trei scofi asupra
relatiei transatlantice in aceastd noud perioadd. Lumea
post-rnodernd, care succede Rdzboiului Rece, vine cu o noud
interpretare a rolului puterii si a interesului national. Aceste
considerente au o importanta cruciald pentru relatia
transatlanticd, adicd relatia dintre singura superputere arnasd
dupa 1990 si continentul pe care au aparut embrionii lumii
post-moderne6. Din acest motiv, relatia transatlanticd ar putea
fi, datoritd complexitatii si intensitdtii acesteia, prima relatie
fundamentatd pe noi principii, conforme realitdtii
post-moderniste. Nici o aka' relatie bilaterald cu anvergurd
globald nu ar putea fi refondata in acest fel. De asemenea,
deoarece in relatia transatlanticd avem in principiu de a face
cu o constantd SUA si o variabild Europa este logic cd
in cursul acestei lucari se va pune un accent mai mare pe
evolutia europeand si pe intelegerea puterii europene in
prezent. Urmatoarele capitole vor explora in detaliu cele cloud
directii de cercetare.
Capitolul III este alocat analizei evolutiei politice europene,
recurgand pentru aceasta la metoda juridica si istoricd.
Capitolul IV constituie o particularizare a celui anterior si este
dedicat analizei politicii externe europene, incepnd cu 1945,

15 Cf. Robert Cooper, The Breaking of Nations Order and Chaos

in the Twenty-First Century, Londra, Atlantic Press, 2004, pag. 1-22.
16 Ibidem, pag. 26-27. Germenii lumii post-moderne ii gasim, dupa
Cooper, in Tratatul de la Roma privind constituirea Comunitatilor
Europene, i in Tratatul privind Fortele Conventionale in Europa (CFE),
ulterior lista find completata cu infiintarea Curtii Penale Internationale.

21

www.dacoromanica.ro
recurgand pentru aceasta tot la metoda istorica si juridica
(pentru sectiunea privind Tratatul de la Lisabona). in capitolul
V vom evalua natura puterii europene, propunand o analiza
prin raportare la puterea americana.
Pentru cea de-a doua directie de investigare (factorii cu
impact), ne vom concentra asupra vectorior de putere in lumea
post-moderna. Securitatea si forta militara vor ramane
caracteristici importante de putere si pentru Europa si pentru
SUA (capitolul VI), dar o importanta egala vor avea si factorii
non-securitari accesul la resurse, care pentru aceasta lucrare
au fost impartite in cloud categorii: resursele de cunoastere (unde
au fost incluse si cele umane) si resursele energetice.
Concluziile celor cloud piste de investigatie vor facilita
conturarea modelului de relatie transatlantica in ultimele
capitole ale lucrarii. Interactiunea puterii americane si a celei
europene va fi modelata recurgand la teoria jocurilor. Asa cum
remarca J-J. Roche, in domeniul relatiilor internationale
scoala centrata pe state si scoala centrata pe transnationalism
sunt complementare, dar si concurentialer. Ele sunt
condamnate s coexiste in acest fel. Pe de ait parte, lumea
post-moderna va prelua tot mai putine supozitii ale scolii realiste
si tot mai multe liberale, dar mai ales constructiviste. De aceea,
modelul care va fi propus in final pentru relatia transatlantica
va fi inspirat in cea mai mare parte din neoliberalism (punand
accent pe state, dar si pe actori non-statali sau transnationali
si evidentiind importanta institutiilor supranationale) si din
constructivism (cu accent pe norme obligatorii pentru actorii
transatlantici, valori comune si convergenta culturala).

17 J. J. Roche, op. cit., pag.146.

22

www.dacoromanica.ro
 Capitolul I.
DISPARITIA BIPOLARISMULUI SI
DISTRIBUTIA DE PUTERE PE PLAN
GLOBAL

Terminarea Razboiului Rece, moment ce coincide, dupa unii,

cu data caderii zidului Berlinului, dupa altii, cu disparitia URSS,
a luat oarecum prin surprindere comunitatea oamenilor de stiinta
politica din acea perioada. Mai mult, evenimentele care au urmat,
pe parcursul anilor '90, au contrazis in mare masura previziunile
facute in primii ani dupa caderea zidului Berlinului. In Europa,
de exemplu, nu a izbucnit nici un conflict in Europa Centrala,
desi tensiunile etnice care au fost ingradite in timpul regimurilor
totalitare au facut pe multi sd se gandeasca la o generalizare a
instabilitatii in aceasta zond. URSS si Cehoslovacia s-au destrainat
prin cai pasnice. Din contra, problernele au fost mult mai grave
in Iugoslavia, taxa' care se bucura de ani buni de un anumit
liberalism economic, de independenta fata de URSS si era un
stat foarte apropiat de Occident, din multe puncte de vedere.
Daca Ph. Everts si multi altii au remarcat presiunea
crescanda la care a fost supus domeniul stiintific al relatiilor
internationale si, dupa cum am vdzut, unii au mers at5t de

23

www.dacoromanica.ro
departe incat au pus sub semnul intrebarii chiar utilitatea
teoriilor relatiilor internationale, trebuie observat ca
transformarile din 1989-1991 au afectat cel mai serios
fundamentele curentului realist / neorealismul in mod special",
care a fost pus in fata a cel putin trei momente care au contrazis
respectivele abordari: terminarea Razboiului Rece, destramarea
pasnica a URSS si terminarea regimului de apartheid si
renuntarea unilaterala de cdtre Republica Africa de Sud la
programul de arme nucleare. Mai mult, nici realismul, nici
liberalismul i nici constructivismul nu au putut oferi explicatii
credibile de ce, cu toatd descatusarea tendintelor nationaliste
din Europa Centrala, ce a urmat lui 1989, regiunea nu a
cunoscut nici un singur conflict deschis, desi ea nu a dus lipsa
de provocari". 0 explicatie ar putea fi interesul tarilor
central-europene de a se reconecta la spatiul de valori Si cultura
european si mai ales la polul economic si de dezvoltare care
este Uniunea Europeana. Este o explicatie plauzibila, dar care
este pusal la indoiala de dezmembrarea i apoi alunecarea
Iugoslaviei in razboaiele din 1992-199920.

18 I. Grunberg, T. Risse-Kappen, A Time of Reckoning? Theories of

International Relations and the End of the Cold War, The End of the Cold
War, Haga, Boston, Londra, Kluver Law International, 1994, pag. 105
19 Observatia vizeaza regiunea consacrata a Europei Centrale, adica
statele care au aderat la UE si NATO in perioada 1999-2007. Statcle
din fosta Iugoslavie (cu exceptia Sloveniei) constituie impreund cu
Albania grupul Balcanilor Occidentali.
20 Este vorba mai ales de felul in care statele din Europa Central
si de Est au rezolvat chestiunile legate de minoritati (Romania,
Slovacia, statele baltice), relatiile de buna-vecinatate (Procesul
Royaumont) sau separarea statala (fosta Cehoslovacie). Toate acestea
sunt deja considerate ca find povesti de succes ale regiunii. Paradoxal,
desi fosta lugoslavie era in 1990 mai occidentalizata decat toate statele

24

www.dacoromanica.ro
 Faptul ca Uniunea Europeana a facut diferenta in toata
aceasta perioada in Europa Centrala si de Est poate fi explicata
prin mai multe abordari21. In primul rand, neorealismul a fost
supus la cele mai mari provocari in urma cu 15-20 de ani, dar
el nu a devenit catusi de putin desuet. In Europa de Est,
incheierea Razboiului Rece a condus la terminarea hegemoniei
sovietice (rusesti), sub care conflictele si tensiunile au fost tinute
in stare latenta, si intrarea regiunii sub influenta occidentala,
respectiv a UE si NATO. Inlocuirea hegemoniei rusesti cu
preponderenta europeana ofera deci o explicatie plauzibila a
rnentinerii stabilitatii in aceastd parte a Europei.
Internationalismul si doctrina liberala, care, in teorie, pun
actorii non-statali pe un loc cel putin la fel de important ca si
statele, ofera iarasi o posibila explicatie a acestei evolutii.
Evolutia Europei Centrale din anii '90 a fost puternic marcatd
de activitatea ONG-urilor, a investitiilor multinationalelor, a
implicarii institutiilor financiare internationale, precum FMI.
Prin aceasta, statele central-europene au descoperit cd interesele
nationale pot fi mai bine servite prin cooperare si dialog deck
prin confruntare. Mai sus am vdzut o explicatie de naturd
economicd a acestei evolutii. In sfArsit, teoria constructivista
explica evolutia pasnica a regiunii prin insasi natura Uniunii

din Europa Centrala si de Est, in acest spatiu nu au fost rezolvate nici

problemele minoritatilor, nici relatide de buna-vecinatate si nici
modalitatile de secesiune statala.
21 Implicarea UE in Europa Centrala si de Est poate fi interpretata
distinct de fiecare dintre cele trei curente aflate in discutie o
reechilibrare a raporturilor de putere in Europa (neorealismul),
triumful liberalismului politic si economic (liberalismul si
neoliberalismul), triumful valorilor si normelor europene, care constituie
fundamentul constructiei europene (constructivismul social).

25

www.dacoromanica.ro
Europene o constructie bazata eminamente pe norme si valori,
deci de inspiratie constructivistd, care a exercitat de la
inceputul deceniului trecut o atractie mai mare pentru tarile
central-europene decAt perspectiva luptei pentru influenta
regionala sau satisfacerea unor orgolii nationale.
Prin urmare, Uniunea Europeana a fost factorul decisiv care
a pus Europa Centrala pe orbita dezvoltarii, a modernizarii si
a deschiderii sociale si economice, cu mentiunea cd intregul
proces s-a bucurat de sprijinul si uneori impulsul Statelor Unite
(in cazul securitatii, extinderii NATO). Un proces similar (dar
care ar putea sd difere prin finalitate si durata) se deruleaza in
prezent in spatiul dintre Rusia si UE (partea europeand a CSI,
din perspectiva Moscovei, vecindtatea esticd, din perspectiva
UE, in orice caz, un spatiu de interferenta si deocamdata de
competitie intre cele doua). Dupd 15 ani, se poate constata cd
SUA este, in general, multumita de extinderea influentei
europene in zonele limitrofe ale Europei, dar au anumite retineri
fata de procesul de aprofundare a constructiei europene, de
unde analisti americani, de expresie neoconservatoare mai ales,
vad rnai multe pericole la adresa interesului global american.
Pe de alta parte, SUA .si Uniunea Europeana sunt angajate
de cativa ani intr-o competitie acerba pentru resurse, in sensul
larg al termenului. Aici trebuie incluse resursele energetice, cele
umane si, mai nou, cunoasterea, nemaivorbind de resursele
financiare necesare asigurdrii securitdcii. La cele de rnai sus mai
trebuie adaugata rearanjarea raporturilor de putere, dupa
incheierea Razboiului Rece. Se indreapta lumea cdtre o
structurd unipolara, una multipolara sau una cu o superputere
si cu rnai multe puteri regionale, cu aliante sectoriale bine
definite?

26

www.dacoromanica.ro
 Scopul prezentei lucrari nu este de a anticipa natura si
structura relatiei transatlantice la inceput de mileniu, cu o
proiectie pe circa 15 20 de ani. La acel moment, relatiile
internationale se vor baza probabil pe un raport diferit de forte
si pe o lume akfel structuratd (lumea post-moderna), daca nu
chiar pe o ordine mondiala diferita (daca nu chiar pe o
dezordine mondiala noud). Conceptul de putere globala ar
putea fi akul decat in prezent. 0 astfel de proiectie, desi
tentantd, este susceptibild a fi pusd sub semnul intrebarii de
mediul Inca foarte volatil care caracterizeazd viata internationala,
iar rezultatele unei astfel de previziuni vor sta oricand sub
semnul hazardului. Mai importanta si mai utild este, insd,
studierea elementelor de arhitectura ale scenei internationale
din acest secol. Asa cum rezulta si din aspectele enumerate mai
sus si din evolutiile politice din ultimii 15 ani, este dal- Inca
de pe acum cd de natura si soliditatea relatiei dintre Europa
si State le Unite va depinde configuratia internationala in viitor.
Relatia transatlantica este un element-cheie al scenei
internationale viitoare, indiferent care va fi aceasta. Scopul
principal al acestei lucrari este de a studia natura, provocarile,
istoria si perspectivele relatiei transatlantice.
in acest capitol va fi abordata baza teoreticd a problemei
relatiei transatlantice. Va fi analizat apoi, de o maniera criticd,
felul cum explica diversele teorii ale relatiilor internationale
terminarea Razboiului Rece, distributia de putere pe plan
international, la inceput de secol )0(I, si vom retine ulterior
doar acele teorii ale relatiilor internationale care raspund cel
mai bine obiectivului acestei lucrari.

27

www.dacoromanica.ro
 Relatiile internationale i sfdrsitul
Rdzboiului Rece

Inca din 1989, Zbigniew Brzezinski aprecia c Razboiul

Rece se va incheia fie odata cu demolarea zidului Berlinului,
fie atunci cand unul sau mai multe state comuniste vor organiza
alegeri libere si democratice22. Din contra, John Mearsheimer
are in vedere o abordare mai mult axata pe sfera securitatii
atunci cand considera Ca slarsitul Razboiului Rece ar avea loc
odata cu prabusirea ordinii mondiale bipolare stabilite in 1945,
respectiv desfiintarea NATO si a Tratatului de la Varsovia si
repatrierea trupelor sovietice, americane si britanice stationate
in Europa23. Aceste doua opinii diametral opuse aveau sd fie
contrazise de evenimentele ce au urmat. Dernolarii zidului
Berlinului i primelor alegeri dernocratice din Po Ionia (1989)
si apoi celelalte state din blocul comunist, unde in cea mai mare
parte au castigat forte opuse comunismului (Cehoslovacia,
RDG, Ungaria), le-a urmat tentativa de puci de la Moscova,
din august 1991. Autorii acelei lovituri de stat" au urmarit
inlaturarea lui Gorbaciov de la putere si refaccrea prestigiului
si fortei URSS. Tentativa nu a avut 'Ana la urnid succes, dar
a atras atentia asupra faptului c schimbarile din 1989-1990
erau amenintate de forte nostalgice care actionau in numele
refacerii puterii URSS. Nici cea de-a doua opinie nu a fost
confirmata de evenimente la aproape 20 de ani de la disparitia
URSS, NATO continua s existe, a suferit importante
transformari, schimbAri de concept si a dezvoltat o relatie

22 Z. Brzezinski, Ending the Cold War, in The Washington

Quarterly", toamna 1989, p. 33.
23 j. j. Mearsheimer, Back to the Future: Instability In Europe After
the Cold War, in International Security", vol. 15, nr.1, 1990, pag. 5-57.

28

www.dacoromanica.ro
strategica in raport cu Rusia. Trupele americane sunt Inca
prezente in Europa, desi intr-un numar mai mic si specializate
pentru noi tipuri de misiuni, altele deck apararea Europei de
un eventual atac din partea URSS. Deci se constata cd
demolarea zidului Berlinului, schimbarile dernocratice din
Europa Centrala, reunificarea Germaniei, in 1990, si
destramarea URSS sunt etape ale unui proces prin care sistemul
bipolar postbelic a fost abolit. Uniunea Sovietica a disparut
ca stat. Notiunea de Razboi Rece a devenit desueta. Din acest
motiv, este de preferat ca momentul incheierii Ra'zboiului Rece
sd 11 reprezinte sfirsitul anului 1991, cand URSS a incetat a
mai exista ca subiect de drept international.
intrebarea care se pune si care este de interes pentru prezenta
lucrare este daca Rdzboiul Rece a avut invingdtori si invinsi,
mai exact daca este corectd afirmatia cd SUA este invingatoarea
si URSS invinsa. Este ceea ce au incercat exponentii diferitelor
curente in relatiile internationale sa explice in primii ani ai
deceniului trecut.
Adeptii aborddrii sistemice, care pune accentul pe
redistribuia de forte si capabilitati in relatiile internationale (de
exemplu neorealistii), sustin cd terminarea Razboiului Rece a
avut la origine factori sistemici, si nu factori interni (din SUA
si din URSS). Potrivit neorealistilor (de ex. Kenneth Waltz,
in Theory ofinternational Polities), exist un comportament tipic
al actorilor intr-o ordine internationala bipolara si un altul, tot
tipic, intr-o ordine internationala multipolara. Respectivele
comportamente sunt in esentd generate de interesul national,
dar si de variatia raportului de forte dintre protagonisti24. Pe

24 K. Waltz, Structural Realism After the Cold War, in International

Security", yol.25, nr. 1, 2000, pag. 5-41.

29

www.dacoromanica.ro
aceasta bazd, neorealistii au recurs rnai usor la teoria jocurilor
pentru a modela relatia sovieto-americana in anii '80.
Tntr-un studiu bazat pe teoria jocurilor a lui John Nash,
privind situatiile de echilibru in diversele jocuri intre doi
protagonisti, Vinod Aggarwal si Pierre Allan ajung la concluzia
cd existd cloud faze ale relatiei sovieto-americane25: intre 1950
si 1985 (anul venirii in fruntea PCUS a lui Gorbaciov), and
ambii actori erau stabili si puternici si in consecintd pozitia de
echilibru in care s-au aflat a fost cea de no consensus", respectiv
Rdzboi Rece; intre 1985 si 1991, and URSS s-a transformat
intr-un actor stabil, dar slabit, in timp ce SUA a ramas stabild
si puternica. In acest caz, echilibrul dintre ele a fost pozitia de
castigator a SUA. Pentru neorealisti, Razboiul Rece s-a
incheiat datoritd incapacitatii URSS de a-si mai impune
hegemonia. Din acest conflict a rezultat un castigator SUA
si un invins URSS, care a pierdut blocul comunist (CAER
Tratatul de la Varsovia) si s-a dezmembrat, pierzand imediat
controlul asupra celor trei state baltice si, dupa aproape un
deceniu, urmasul direct al URSS, Rusia, se confruntd cu o
pierdere a hegemoniei sale in republici europene ex-sovietice.
Aggarwal si Allan remarcau, pe de aka parte, ca argumentul
neorealist este atacabil prin explicatia deficitara a trecerii URSS
de la un actor puternic si stabil la unul slab si stabil, in anii
'90 (trebuie retinut ca.' teoria neorealista considera c singurii
actori rationali in relatiile internationale sunt statele).
Neorealistii nu neaga posibilitatea ca, in timp, in situatia in
care si URSS si SUA erau stabile si puternice, relatia dintre
cele cloud sd evolueze, gradual, prin mici concesii reciproce,

25 V. Aggarwal i Pierre Allan, Cold War Endgames, The End of the

Cold War, Haga/Boston/Londra Kluver Law International, 1994, pag.
29-39.

30

www.dacoromanica.ro
de la tensiunile tipice Razboiului Rece (in situatie
non-consensuala) la o stare de destindere, asa cum s-a
intamplat in anii '70 (deci in situatie consensuala). Problema
este cal pe aceastd linie logica, ar fi trebuit ca relatia dintre SUA
si URSS sd varieze intre destindere si tensiune, in nici un caz
nu ar fi trebuit sd conduca la infringerea vreunuia din actori.
In logica lui Waltz, s-ar putea face observatia cd poate
Gorbaciov nu a urmat interesul firesc de autoconservare al
URSS (desi observatia este pur teoreticd si post-factum, din
moment ce Gorbaciov si-a dorit sincer mentinerea URSS cu
orice pret)26. 0 alta justificare neorealista" ar fi a anumiti
factori interni din URSS au condus la diminuarea capacitatii
economice si la deteriorarea pozitiei internationale a Orli, dar
in final factorii interni nu ar fi jucat vreun rol important in
interactiunea dintre URSS si SUA. Si aici se poate face
observatia cd desi acesti factori interni nu au influentat direct
si de la inceput (1985-1988) relatia SUA-URSS, pe rnasurd
ce devenea evident cd SUA face mai putine concesii si numai
de forma Eta de rivali, opinia publica, o mare parte a clasei
politice, o mare parte din aparatul represiv, din URSS dar si
din celelalte state ale blocului comunist, a devenit sceptica fata
de capacitatea sistemului de a supravietui. Aceste segmente ale
societdrii din URSS au acceptat triumful liberalismului (politic
si economic), deci al SUA, ceea ce explica esecul puciului din
1991, de la Moscova, dar si lipsa vreunei opozitii semnificative
la procesul de dezmembrare a URSS. Deci factorii interni au
jucat un rol mai mare in destinul URSS decit sustine in general
curentul neorealist27.

26 Grunberg, T. Risse-Kappen, op. cit., pag 117.

27 Ibidem, pag. 134-137.

31

www.dacoromanica.ro
 In privinta contributiei teoriilor liberale la explicarea
incheierii Razboiului Rece, trebuie precizat c diversele
curente, dintre care cele mai importante sunt liberalismul
republican si liberalismul comercial, au cateva trdsdturi
comune: in primul rand, individualismul metodologic, prin
care analiza pleacd de la individ si cautd sd inteleagd modul de
interactiune a colectivitatilor de indivizi; in al doilea rand,
statele, desi dupa unii liberali au rol preponderent in afacerile
internationale, sunt la randul lor influentate de grupuri
nationale sau transnationale (deci sub-unitati); al treilea
element comun este c in politica internationala i ideile si
valorile joacd Ufl rol, nu numai capacitatile materiale de a
proiecta putere28.
Pe acest fond, chintesenta gandirii liberale in relatiile
internationale este cd statele, ca si popoarele, impartasesc o
comunitate de interese care sunt generale, implicite i pe termen
lung. Liberalismul presupune astfel c interesul unui stat nu
se urmdreste in detrimentul altui stat in esemd relatiile
internationale nu constituie un joc cu sumd nub:.

" Vezi V.Puscas, Relatiile Internationale Transnationale,

Cluj-Napoca, Sincron, 2005, pag. 35. Este un principiu de baza al teoriei
elaborate de A. Wendt in Anarchy Is What States Make of It: The Social
Construction ofAnarchy and Power. Interesant in aceasta teorie este curn
actioneaza factorul national in formularea i aplicarea politicii externe
(vezi scoala constructivista englezd, originard la London School of
Economics Manning, Wight sau Bull, sau Koala germand, originara
din Frankfurt Boehle, Rittberger si Wagner). Provocarea lansatd de
constructivism pentru analiza interactiunii dintre politica americana
esentialmente un melanj de neorealism si neoliberalism si politica
externa europeand un melanj de politici externe nationale si, intr-o
oarecare mdsura, idealism european, este in acest context evidenta.

32

www.dacoromanica.ro
 Revenind la incheierea Razboiului Rece, se impune
observatia cd indiferent de perspectiva din care liberalii privesc
lucrurile republicana, deci cu accent pe drepturile omului
si pe norme democratice, sau comercial, deci cu accent pe piata
liber si liberalism economic, ei sunt de parere cd disputa
Est-Vest nu a fost una hegemonica, ci una bazat pe valori
diferite. Liberalii pun schirnbrile survenite in blocul comunist
duo' 1985 pe seama mutatiilor aparute la nivelul individului.
State le din acest bloc, in primul rand cele din Europa
Centrald, au fost cel mai expuse la valorile occidentale, proces
care a avut loc gradual si constant in timp si care a beneficiat
din pfin si de impactul noilor tehnologii. In consecinrd, baza
populara si legitirnitatea regimurilor in aceste rani a suferit o
erodare sistematicd, care, avand la origine, intre altele,
contraperformantele in plan economic. Aici liberalii vad
cheia schimbarii naturii raporturilor dintre Est si Vest. Si
liberalii, ca si realistii, sunt categorici in a afirma cd. Razboiul
Rece s-a incheiat cu victoria sistemului condus de SUA si cu
infrangerea celui condus de URSS.
I. Grunberg si T. Risse-Kappen atrag insd atenria cd nici
curentul liberal nu poate explica in integralitate de ce si cum
s-a terminat Razboiul Rece29. Liberalii au explicat de ce s-a
terminat, dar nu pot explica nici de ce abia duo' 1985, deci
duo' 4 decenii, si nici de ce in cele mai multe cazuri, desi
eliberarea de comunism s-a facut prin revolte si demonstratii
de strad impotriva regimului, aceasta a fost posibila
esentialmente datorita retragerii strategice a URSS si a
noninterventiei armatei sovietice in fostele state-satelit.

29 Isabelle Grunberg, Thomas Risse-Kappen, op. cit., pag. 126-130.

33

www.dacoromanica.ro
 La acest ultim punct a incercat totusi un rdspuns Pierre
Hassner, prin invocarea dialectelor factorilor endogeni si
exogeni"30, adic recunoasterea faptului ca in transformarile
de atunci, pe linga mutatiile interne, au jucat un rol si
influentele externe. 0 serie de autori au explorat sinergiile dintre
teoria structurilor interne, care explica daca si cum interesele
societdfii sunt preluate in sistemul politic, si teoria procesului
de formare a coalitiilor, prin care se explicl ce rezultat este de
asteptat in urma configurarii unei anumite coalitii politice.
Aceasta sustine argumentele aduse de Keohane, Riise-Kappen
si chiar Nye potrivit cdrora aceastd abordare intermediard are
avantajul de a explica mai bine sfarsitul Razboiului Rece, acolo
unde teoriile liberale si realiste au intampinat obstacole
conceptuale31. Ei explica tergiversarea incheierii conflictului prin
faptul cd structura de putere sovieficd era de asa naturd cd nu
putea fi influentat usor de evolutii, nici de cele interne, nici
de cele externe. Mai mult, existd aici si o explicatie credibild
privind perioada de stagnare de sub Brejnev (mai precis
decalajul important intre dificultatile economice si
transformdrile politice, de cel putin 15 ani). Pe de altd parte,
potrivit teoriei structurilor interne, un sistem de tipul celui
sovietic nu putea fi schimbat la scard larga deck din interiorul
PCUS, de la cel mai inalt nivel. State le din Europa Centrala
au evoluat altfel tocmai pentru cd aici exista in general o
congfintd civicd, avndu-si radacinile in istoria si traditia

30 Pierre Hassner, Un cadavre encombrant, in Revue Politique et

Parlementaire", iulie 1990, P. 79
31 T. Ruse, Rational Choice Constructivism and the Study of
International Institutions, 2000 la intalnirea anuala a APSA (American
Political Science Association) si R.O. Keohane Realism, Neorealism and
the Study ofWorld Politics, New York, Columbia University Press, 1986,
pag 1-26.

34

www.dacoromanica.ro
democratica antebelica. Repudierea doctrinei Brejnev a
descatusat energiile interne din aceste taxi, ceea ce nu a fost
nicioclata cazul in Rusia sau URSS. Cu toate acestea, nici aceastd
abordare nu reuseste sa explice magnitudinea schimbarilor, care
nu doar cd au deschis calea cdtre reforme economice si politice,
ci au condus in final la distrugerea sistemului insusi32.
in acest context, teoriile cognitive par sa joace un rol
important in exercitiul pe care ni-1 propunem. Constructivismul
pleaca de la prernisa cd identitatile, normele, cultura, valorile
sau ideile joacd un rol important in sfera relatiilor internationale.
Abordarea constructivistd considera cd identitatea si interesul
unui stat nu este deterrninata in mod structural, ci sunt
rezultatul unor interactiuni, norme, institutii, culturi, astfel cd
in aceastd optica procesul precede structurii.
In cazul sfirsitului Razboiului Rece, schimbarile introduse
de Gorbaciov si echipa sa au fost marcate de o schimbare de
optica asupra lumii exterioare, care a succedat unui amplu
proces de invdtare, desfasurat practic pe toate palierele
socieratii si care isi are originile in deceniul 8 al secolului trecut.
Sovieticii au inteles cd vechea conceptie asupra lumii, ca lupta
internationald de clasa, nu mai avea fundament. In societatea
sovieticd a avut loc un profund schimb de repere morale si de
prioritati, care s-a regasit ulterior si in deciziile guvernantilor
si, in general, in comportamentul sovieticilor.
Procesul respectiv a fost intr-o mare masurd facilitat de
relaxarea Est-Vest, din anii '70, si de influenta americana asupra
unui grup de intelectuali reformisti concentrati in citeva medii
academice. Factorul esential 1-a constituit trecerea unor astfel
de teoreticieni in politica, iar in deceniul 9 ii gasim alaturi de
Gorbaciov. G. Holden vede o efervescenta a cercetdrii in

32 Isabelle Grunberg, Thomas Risse-Kappen, op. cit., pag 131-135

35

www.dacoromanica.ro
domeniul pacii, influentata de Occident, pe fondul anchilozarii
marxismului in conceptii depasite33. F. Griffiths considera ca
elemente ale noii gandiri in politica externd sovieticd au inceput
a fi vizibile Inca de pe timpul lui Brejnev, cand la Moscova se
luptau pentru putere cloud scoli: internationalistii expansionisti
(deci cu angajarea tuturor resurselor pentru cuceriri externe
Africa, Orientul Mijlociu, Afganistan) si internationalistii
reformisti (care constientizau epuizarea rapida a resurselor
interne si puneau accentul pe schimbari structurale in
interior)34. Griffiths identified apoi un alt curent, de la care se
vor revendica ulterior Gorbaciov si apropiatii sdi curentul
internationalist-reformist. Faptul cd reformistii nu au reusit sd
preia puterea imediat dupa Brejnev, ci doar dupa ce alti doi
conducatori conservatori au fost la putere pentru scurt timp,
se datoreaza mai ales jocurilor de putere de tip sovietic35.
Exemplul este, insa, semnificativ pentru maniera in care
curentul constructivist se raporteazd la abordarea structuri
interne-coalitie descrisa anterior. Venirea lui Gorbaciov la
putere, in 1985, a intdrit convingerea acestuia si a grupului
internationalist-reformist potrivit careia o relaxare durabila intre
Est si Vest ar fi putut avea loc doar printr-o schimbare
fundamentald de politica externd in URSS. Elementul cel mai
interesant aici este cd, potrivit abordarii constructiviste,

33 Gerard Holden, Soviet New Thinking in Security Policy, in Mary

Kaldor et al. Eds., The New Detente: Rethinking East-West Relations,
Londra, 1989, pag. 235-250.
34 Franklyn Griffiths, Attempted Learning: Soviet Policy Toward the
United States in the Brezhnev Era, in Breslauer and Tetlock (eds.),
Learning in U.S. and Soviet Foreign Policy, Boulder (CO), Westview
Press, pag 630-683.
35 Isabelle Grunberg, Thomas Risse-Kappen, op. cit. pag. 141.

36

www.dacoromanica.ro
constientizarea necesitatii schimbarii de sistem nu echivaleaza
cu o infrangere, cel putin nu in sensul dat de realisti si de
liberali. Din aceasta perspectiva, nu rezulta foarte clar cine sunt
invingatorii si cine sunt invinsii sau daca sunt invingatori sau
invinsi in urma Razboiului Rece36.
Principala critica la adresa explicatiei cognitive a terminarii
Rkboiului Rece este ca adesea aceasta are loc post-factum si di
ea fill poate fi folosita prea des in anticiparea evenimentelor.
Principalul avantaj al ei este cd, in corelatie cu argumentul bazat
pe conjugarea structurilor interne cu constructia de coalitii, ea ofera
un tablou mai complet asupra cauzelor terminarii Razboiului Rece.
In cele de mai sus am recurs la explicatiile diverselor scoli
de relatii internationale privind incheierea Razboiului Rece.
M-am oprit la neorealism, la liberalism (cu doua curente
principale, republicanism si comercialism), la cumularea
teoriei structurilor interne si a teoriei constructiei coalitiilor si
am incheiat sirul cu teoriile cognitive, cu accent pe
constructivism. Am optat pentru o evaluare critica a acestor
explicatii, am accentuat meritele lor, dar am scos in evidenta
si sincopele kr. Desi in discutie mai pot fi aduse si ahe curente,
apreciem cd, pentru obiectul acestei lucrari, cele mentionate
pina acum sunt suficiente pentru a putea forma o imagine de
ansamblu asupra explicarii sfarsitului Razboiului Rece.
Analiza efectuata ne permite cateva concluzii importante
pentru capitolele ce vor urma. Astfel:
i) Terminarea Razboiului Rece este un moment unic in
istoria universala, iar efectele sale directe continua si astazi. El
a scos in evidenta limitele diverselor teorii de relatii
36 Hakan Wiberg, Peace Research in Eastern Europe: How Much Need
for a Reapprisal?, The End of the Cold War, Haga/Boston /Londra
Kluver Law International, 1994, pag 147-150.

37

www.dacoromanica.ro
internationale care pand in acel moment se bucurau de un
succes deosebit. Am vdzut c diversele teorii explica mai bine
sau mai putin bine de ce i cum s-a terminat aceast
confruntare, dar dacd fiecare dintre acestea are lacune, este de
notat cd, nici la 15 ani de la consumarea momentului, nu se
poate repudia vreuna din teoriile mentionate. Fiecare dintre
ele contribuie la completarea acestui tablou foarte complex.
ii) Maniera in care a luat sfarOt Razboiul Rece demonstreaz
in mod ireversibil cd in relatiile internationale ideile, valorile,
cultura joacd un rol la fel de important ca statele sau ceilalti
actori din teoriile sistemice. rind la terminarea Razboiului Rece
au fost supraevaluate meritele factorilor sistemici i materiali.
iii) Asa cum terminarea RAzboiului Rece este determinant
pentru configurarea raporturilor de forte pentru secolul XXI,
tot asa putem afirma c in urma acestui conflict asistdm la un
nou echilibru intre diversele teorii de relatii internationale,
echilibru care incd nu a fost pe deplin definit37.

RepozitionAri la scar globald

interpretri ale relatiilor internationale

Provocarea lansata de incheierea Razboiului Rece asupra

comunitdrii giintifice din domeniul relatiilor internationale a
fost evidentd. Tn egala masurl, perioada ce i-a urmat a fost
marcard de dificultati similare din partea curentelor teoretice
in a explica atitudinea Marilor Puteri. Este la fel de adevarat
ca arhitectura internationala de dupd 1989 este atAt de

37 Vezi Pierre Allan, op. cit., pag. 240-241.

38

www.dacoromanica.ro
complicata cum nu a fost niciodata dupa momentele de rascruce
din istoria omenirii nici dupa 1945, nici dupa 1918 si nici
dupa 1815 (Congresul de la Viena).
Disparitia URSS a transformat arhitectura bipolara, de dupa
1945, intr-una unipolara. State le Unite au rdmas cu puterea
nealterata, in timp ce mostenitoarea de drept a URSS,
Federatia Rusd, a intrat intr-un lung proces de transformari
adesea sinusoidal, si ea s-a retras, practic, de pe scena
internationala principala pentru circa un deceniu (1991-2001).
Am ardtat deja cd aceastd transformare a ordinii mondiale
este interpretata de cele mai multe curente ale teoriei relatiilor
internationale drept victoria SUA in Razboiul Rece. Existd,
desigur, variatii ale aceleiasi realitaci: liberalii considera ca a fost
victoria libertatii si drepturilor omului asupra totalitarismului
sau victoria economiei de piata asupra celei planificate sau
victoria societatii deschise asupra izolarii. Problema care se pune
acum este cum interpreteazd principalele teorii de relatii
internationale evolutiile post-1990 si mai ales cum se
configureaza ordinea mondiala a inceputului de mileniu III,
adica lume unipolara, bipolara, multipolara, aliante variabile,
integrare regionala etc.
In acceptiunea neoliberalismului, destrarnarea URSS a
insemnat aparitia unui important gol de purere, care a
bulversat intreaga lume, inclusiv SUA. Desi au rdmas cu puterea
nealterata de evenimentele din perioada 1989-1991, americanii
s-au vdzut in fata unei logici neobisnuite in istoria lor.
Neorealismul considera ultimul deceniu al mileniului trecut
drept o perioada in care diversii actori globali s-au antrenat
intr-o goand pentru umplerea acestui gol.

39

www.dacoromanica.ro
 Pentru liberali (si pentru internationalist, perioada
1989-1991 are o semnificatie distincta. Francis Fukuyama
vorbeste de sfarsitul istoriei" deoarece, in urma Razboiului
Rece, au triumfat valorile democratiei si ale economiei de piata,
iar aceasta s-a petrecut fie prin acceptarea de bunavoie a noilor
valori (in Europa Centrala si de Est), fie prin impunerea kr
via institutii si organizatii internationale (Africa, America
Latina)38. Spre deosebire de neorealisti, pentru liberali si
neoliberali nu este prea important cum urma a se umple golul
de putere aparut dupa 1991, ci universalizarea valorilor care
au triumfat in 1989 si sistemul de guvernare international39.
Aparut in mare masurd ca reactie la teoriile liberale si realiste,
dar si la curentele reflexiviste, constructivismul pune intr-o aka
lumina sistemul international prin raportarea la societatea
internationala. Constructivistii nu neap' rolul puterii, dar
argumenteazd cd o putere nu trebuie doar s se afirme, ci s
fie si recunoscutd ca atare. Astfel, dificultatea cu care se
contureazd noua ordine mondiala este explicata de
constructivisti prin faptul cd distributia de putere este rezultatul
interactiunii dintre norme, culturi si traditii. Pentru a evalua
contributia fiecareia dintre teoriile de mai sus este necesar, in
prealabil, sd analizam cum se pozitioneazd principalele state ale
lumii (intentionat nu m-am referit doar la puteri, deoarece prin
principalele state" se va intelege puteri globale, puteri
regionale, puteri emergente sau potentiale).

38 F. Fukuyama, The End of Histoty and the Last Man, New York
Free Press, 1992
39 Ibidem, p. 7 [...] un remarcabil consens privind legitimitatea
democratiei liberale ca sistem de guvern5mant a aparut peste tot in lume
in ultimii ani, urmare faptului ca aceasta a rivalizat cu ideologii precum
monarhismul ereditar, fascismul si mai recent, comunismul."

40

www.dacoromanica.ro
 Tipuri de putere

Supoputerea: Este un termen specific Razboiuhti Rece, cand

SUA si URSS dominau din punct de vedere politic si militar
scena international. Termenul a avut rolul nu doar de a
evidentia amploarea puterii celor doul state, ci si distinctia
acestora in raport cu alte puteri puteri regionale ( vezi rnai
jos) sau foste mari puteri, aflate in declin dupa 1945 (in special
fostele imperii coloniale). Superputerea reprezinta un stat
capabil s exercite un rol decisiv in sfera relatiilor internationale
prin capacitatea militara, econornicd si tehnologica. In general,
termenul de superputere este utilizat in contextul unei ordini
mondiale bi sau multipolare.
Hzperputerea: Acest termen a aparut dupa 1989, cand
diversi comentatori politici au simtit nevoia de a distinge intre
tipul de putere al SUA in timpul Razboiului Rece si tipul de
putere al SUA dupa 1990 (lume unipolara). Primii care au
remarcat noul gen de superputere au fost Ben Wattenberg
(omniputere) si Peregrine Worsthorne (hiperputere)".
Termenul de hiperputere" avea s fie popularizat de fostul
ministru de Externe francez H. Vdrine, la inceputul anului
1998.
In esent, hiperputerea constituie un stat care domin scena
internationala din punct de vedere militar, economic si
tehnologic. Desi acest termen a fost utilizat pentru a caracteriza
natura puterii americane dupa 1990, anumiti analisti si

40 B.J. Wattenberg, The First Universal Nation, New York, Simon

Schuster, 1992, Peregrine Worsthorne, The Bush Doctrine, in The
Sunday Telegraph", 3 martie 1991, conform definitiei termenului
"hiperputere" date de Wikipedia.

41

www.dacoromanica.ro
istorici au relevat faptul cd, in trecut, doar Imperiul Britanic
a mai avut caracteristicile unei hiperputeri, intre 1815 si 191441.
Puterea global& Este, de asemenea, un termen aparut recent,
dupd 1990, si are o conotatie mai largd decat cea de
hiperputere, in sensul cd o putere globald nu este neaparat si
hiperputere, iar exemplul cel mai des utilizat, cel putin in
prezenta lucrare, este Uniunea Europeand, care este o putere
globald, dar nu are caracteristicile de putere hard", care definesc
obligatoriu o hiperputere. Dealtfel, existd numeroase definitli
ale puterii globale, nu toate convergente. Fiecare curent de
relatii internationale are o interpretare proprie asupra
termenului; nu existd deci o definitie precisd a puterii globale.
Plecand de la lucrarile lui J. Nye, cel care a postulat notiunea
de putere soft"42, vorn retine pentru aceastd lucrare c o putere
globald este acel stat sau entitate care dispune de rnijloace
(politice, econornice, militare si tehnologice) si de o metodd
proprie (soft sau hard) pentru a influenta scena internationald
in ansamblul sdu. In acest context, UE, China sau Federatia
Rusd tind sd devind puteri globale.
Putere regionaki: Este o particularizare a conceptului
precedent la o zond geografica limitat. Astfel, India, Iran sau
Israel sunt exemple de puteri regionale, care joacd un rol
determinant in regiunile din care fac parte (Asia de Sud,
respectiv Orientul Mijlociu). Mai problematicd. este

41 Niall Fergusson, Hegemony or Empire?, in Foreign Affairs",

Council on Foreign Relations, Inc., Sept/Oct. 2003, disponibil si pe
http://www.foreignaffairs.org/2003090 I fareviewessay825 I 2/niall-fergus
on/hegemony-or-empire.html.
42 Lucrarile cele mai importante in acest sens sum The Paradox of
American Power: Why the World's Only Super Power Can't Go It Alone,
Oxford Univ. Press, 2002, sau Soft Power The Means to Success In
World Politics, Public Affairs, 2004.

42

www.dacoromanica.ro
caracterizarea unor state precum Brazilia, Japonia, Canada sau
Australia, care sunt in mod clar puteri regionale, dar al calor
rol pe plan global este in continua crqtere i influenta lor pe
plan international nu este tocmai aleatoric. Uneori termenul
de putere mijlocie" sau middle power" poate oferi o cale de
a departaja puterile regionale in functie de ambitiile kr globale,
dar aceasta ar reprezenta o discutie mai mult academia frd
o relevant deosebita pentru actuala lucrare, motiv pentru care
nici nu vom insista in mod specia143.

Principalii actori globali, prezenti si viitori

Este evident c interesul lucrarii se indreapta catre State le

Unite, care a ramas superputere/hiperputere duo. 1990,
Federatia Rusk motenitoarea defunctei URSS, i Uniunea
Europeand, care include foste mari puteri Franca, Marea
Britanie i Germania". Dupa cum se va vedea ulterior, intr-un

43 B. Wood, The Middle Powers and the General Interest, Middle

Powers and the International System, The North-South Institute,
Ottawa, Canada, 1988, pag. 17.
44 Se poate pune intrebarea, dealtfel pertinenta i legitima, de ce nu
existd un rol al Chinei sau Indiei, puteri globale emergente, in aceasta
lucrare? Fara a incerca o argumentatie exhaustiva, care poate ar necesita
un capitol distinct, vom justifica aceastd opriune prin faptul a India
si China 4i poiecteazA interesele in spatiul lor (puteri regionale
indiscutabile) i mai nou pe continente terte Africa, America de Sud.
Opinia personala a autorului acestor rinduri este ca India i China se
vor consacra drept puteri globale intr-una din urmatoarele situatii: a)
Europa/Atlanticul de Nord nu mai reprezinta centrul scenei
internationale, ci Pacificul, sau b) India i China reu.sesc sl exercite o
influenra considerabila in spatiul euro-atlantic. Deocamdata, in viitorul

43

www.dacoromanica.ro
alt capitol, este clar cd Europa va continua sd joace un rol in
sfera relatiilor internationale, atat prin intermediul Uniunii
Europene, dar si separat, prin acele state membre care au avut
o influenta internationald importanta in istorie. Desi taxi ca
Franta sau Marea Britanie detin locuri permanente in Consiliul
de Securitate, stint puteri nucleare i pose& armate relativ
performante, iar impreund cu Germania si Italia, constituie
grupul de state europene din G8, in virtutea puterii lor
economice, este deja clar ca nici una din marile tari europene
nu se va mai putea afirma de una singurd ca putere globald45.
In ceea ce priveste China, India si Brazilia, ele au deja o
relevanta regionala, dar, deocamdatd, nu sunt puteri globale
in adevaratul sens46. China si India sunt puteri nucleare, sunt
in plina expansiune economicd si incep sl conteze in relatiile
internationale, atat in plan economic, cat si in cel al securitdtii.
Brazilia merita studiata nu neaparat prin ceea ce este, cat prin
ceea ce ea incepe s reprezinte un lider de opinie al

previzibil, Europa/ Atlanticul de Nord va ramane in centrul arenei

globale, iar influenta europeand in Extremul Orient sau Asia de Sud,
desi relativ modesta, este mai puternica deck influenta conjugata
sino-indiana in Europa. Situatia este cu totul diferita in ceea ce priveste
Federatia Rusa si influenta ei asupra evolutiilor europene. Am incercat,
astfel, foarte succint o argumentatie pentru alegerea actorilor globali.
In lucrare, India si China, dar si alte puteri/poli emergenti precum
Brazilia etc. vor fi mentionate in continuare, in diverse circumstante.
45 Forta UE deriva tocrnai din faptul ca ea este o uniune de foste
mari puteri si de puteri rnijlocii sau regionale. Fara a neglija rivalitatea
care poate rezulta din aceast ahturare (de foarte multe ori cauza
blocajelor PESC sail a cronicizarii principiului celui mai mic numitor
comun in PESC), pe termen lung aceasta va da foga Uniunii si valoare
adaugata PESC.
4 Vezi The Coming Work! Realignment, Raport al PINR, 20 iunie
2005, accesibil la www.pinr.com.

44

www.dacoromanica.ro
nealiniatilor, al rdrilor in curs de dezvoltare si, poate chiar mai
important, un varf de lance al alternativei la globalizare
(alter-mondialismul). Exista desigur si alte tali care au
capacitatea de a influenta relatiile internationale si care pot
prezenta un anumit interes pentru scopul acestui studiu (intre
care Pakistan, Indonezia, Nigeria, Japonia). Capacitatea
acestora de a exercita o influenta asupra unuia din actorii
transatlantici sau asupra relatiei transatlantice in sine este insa
limitata atat geografic (de exemplu Japonia in Asia, Indonezia
in randul statelor islamice), cat si din punct de vedere al
dorneniilor in care acest lucru poate avea loc (Nigeria, in
domeniul energiei, Pakistan, in dosarul combaterii
terorismului).
Potrivit unui studiu referitor la contextul global al viitorului,
elaborat de Institutul European pentru Studii de Securitate
(ISS)4, in urmtorii 25 de ani, globalizarea economiei va
continua intr-un ritm sustinut, devenind un impuls puternic
pentru societate si politica. Aceasta va mafi interdependenta,
creind in acelasi timp diferente economice si culturale, care
pot genera reactii adverse fata de globalizare. In tarile
dezvoltate, reducerea pietei muncii, Irnbatranirea populatiei si
migratia, vor conduce la profunde transforrnari sociale.
Efectele combinate ale tensiunilor culturale, excluderea sociala
si riscuri potentiale care vor afecta viata de zi cu zi pot destabiliza
credibilitatea sisternului politic si autoritatea statului. In tarile
in curs de dezvoltare, problemele sociale, economice,

47 Studiul a lost de fapt comandat de Agentia Europeana de Apkare

EDA, in cadrul unui proiect mai amplu denumit Long Term Vision".
Acest proiect a fost finalizat in 2006 (Comitetul Director al EDA I-a
aprobat pe 3.10.2006) i este disponibil pe site-ul EDA:
www.eda.europa.eu).

45

www.dacoromanica.ro
demografice si de mediu pot fi agravate de incapacitatea elitei
conducatoare de a le solutiona. State le vor continua sd
reprezinte actorii centrali in relatiile internationale. Totusi,
actorii non statali vor avea un rol crescut in arena mondiala,
in timp ce gruparile teroriste i crima organizata tind sd se
consolideze, reprezentand o amenintare puternica la securitatea
societdtii si a cetatenilor.
In 2025, Uniunea Europeana va continua sd reprezinte una
din zonele cele mai bogate si mai sigure ale lumii. Cu o
populatie varstnicd, Europa va cduta sd atraga forta de muncd
tanard. Zona UE concentreazd 6% din populatia globala,
regiunea insd va beneficia pe ansamblu de o crestere demografica
de 2% pentru urmdtorii 20 de ani, insd datorita tendintelor
de imbatranire a populatiei, apararea UE devine din ce in ce
mai dificil de asigurat. La acest capitol, pe termen mediu si
lung, competitivitatea, imbatranirea populatiei i situatia
fmanciard vor constitui principalele provocari pentru UE.
Domeniile de varf in care UE va detine suprematia, vor fi
reprezentate de telecomunicatii i energie. Raspandirea
sentimentelor de teama Eta* de globalizare, reprezinta un mediu
propice pentru populism si protectionism economic, care poate
afecta negativ integrarea (extinderea) UE. La granita Uniunii
se afla regiuni cu potential ridicat de probleme si tensiuni,
Africa, Orientul Mijlociu i zonele cu conflicte nesolutionate
(asa-numite conflicte inghetate) in spatiul ex-sovietic.
SUA vor continua sd reprezinte cea mai importanta putere
mondiala, din punct de vedere politic, militar si economic, insd,
asa curn am vdzut, cresterea fragmentarii sociale i polarizarea,
poate conduce in anumite situatii la tulburari. Cu toate acestea,
SUA isi vor asuma un rol conducator pe arena politica
mondiala, sustinute de puterea economica i militara. Urmare
a dezvoltarilor politice, centrul politicii externe arnericane se

46

www.dacoromanica.ro
va deplasa spre Asia, ceea ce ar putea diminua importanta
relatiei transatlantice pe termen lung. Aceasta tendinta nu este,
insa., confirmat de statistici. Pentru a echilibra rolul major al
Chinei pe continentul asiatic, SUA pot fi determinate sd
intareasc a. legaturile cu aliatii traditionali din regiune (inclusiv
India).
Federatia Rusd se va confrunta cu probleme sociale (saracie,
alcoolism, criminalitate, probleme demografice) care pot
deschide calea spre nationalism, autoritarism si xenofobie. Rolul
acestui stat in afacerile internationale va fi ambiguu, rarnanand
totusi un actor important, in principal datorita statutului de
membru permanent al Consiliului de Securitate, de putere
nucleard si de mare furnizor de hidrocarburi (petrol si gaze).
Este de presupus cd va continua s utilizeze exportul energetic
ca mijloc de politica externd. Totodata, va cduta sd isi asigure
stabilitate in regiunea de vecindtate (deschidere spre China) si
nu sunt excluse conflicte de interese cu SUA, indeosebi pentru
regiunea Caucazului de Sud si influenta in Europa.
Africa este un continent cu dezvoltari ingrijordtoare si cu
rezultate negative la toti indicatorii analizati. El se va confrunta
cu agravarea conditiilor de mediu, indeosebi datorita lipsei apei
si a unei urbanizari dezechilibrate. Desi cu un ritm pozitiv al
cresterii demografice, media de viatd va continua s rdmand
scdzutd in tarile africane, datorita sdrdciei si bolilor. Economia
se va baza, in continuare, pe agricuhura si export de materii
prime. Statele esuate din regiune vor favoriza aparitia de grupdri
criminale, teroriste.
Orientul Mijlociu si Regiunea Golfului, desi importanti
furnizori de energie pe plan global, vor ramine probabil marcate
de conflicte de durata, evolutii la care se mai aclauga degradarea
mediului (datorita urbanizarii si lipsei apei potabile). Lipsa
locurilor de muncd, inegalitatile sociale, creeazd teren propice

47

www.dacoromanica.ro
propagarii sentimentelor de ura, alienare, neliniste, favorizand
fundamentalismul islamic, ca alternativa la regimurile
autoritare.
China isi va consolida pozitia economic si rnilitara in thndul
marilor puteri. Principalele provocari vor fi determinate de
infrastructura si sursele energetice. Nu exist semnale potrivit
carora liberalizarea economiei va declansa democratizarea vietii
politice. Intentiile Chinei de a-si diversifica aprovizionarea cu
resurse energetice din Africa, Orientul Mijlociu si Asia
Centrala, poate conduce la rivalitati cu alte puteri.
Studiul ISS mentionat concentreazd analiza pe sapte factori,
considerati esentiali pentru viitoarea configuratie a scenei
internationale, dupa cum urmeaza:
1. Mediul inconjurlitor. Continuarea emisiilor de gaze
necontrolate, va accentua efectul de sera', care va conduce la
accelerarea fenomenului incalzirii globale, cu repercusiuni
asupra extinderii zonelor de desert din Africa si Asia. La
agravarea acestei tendinte va concura industrializarea si
urbanizarea, cu un profund impact asupra degradarii mediului
inconjurator. Europa va fi afectata indeosebi de poluarea din
industrie si transport. Cele mai afectate regiuni vor fi cele din
sudul Europei unde se vor semnala frecvent secete, iar in nordul
Europei, inundatii.
Arnericile (de Nord si de Sud), isi vor reduce emisiile de
gaze la 22% in 2030 (in prezent 25%). Efectele asupra
mediului inconjurator se vor manifesta aproximativ ca in
Europa. In America Latina, jungla amazoniand va fi expusd
defrisarii accelerate (30-42% pind in 2020).
Africa va fi expusa desertificarii si influentelor catastrofelor
(angrenate de El Nirio). Se va extinde zona secetoasa din Cornul
Africii si din zona de sud a continentului (in prezent 46% din
teritoriu este afectata de degradarea solului).

48

www.dacoromanica.ro
 Orientul Mijlociu si Africa de Nord: In prezent, este cea
mai aria zond de pe glob (87% din suprafata desert), iar
absenta unui program international de management al
cursurilor de apd va exacerba sdracia acestei resurse. Regiunea
va deveni dependent de importul de resurse alimentare.
China: Scaderea precipitatiilor si cresterea temperaturii va
conduce la supraaglomerari urbane in zonele de coastd. La
aceasta se vor adluga si problemele nerezolvate din mediul rural,
respectiv din China interioard48.
Asia de Sud si India: Cresterea frecventei musonilor si a
numdrului taifunurilor va produce numeroase inundatii,
avand ca efect concentrarea populatiei in zona de coastd. Aceasta
situatie va facilita raspandirea mai usoard a bolilor infectioase.
2. Demografia. Cresterea de populatie, pand in 2025, va fi
de 23% (pand la 7,9 miliarde), indeosebi in trile in curs de
dezvoltare din Africa, Asia si America Latin. La nivelul UE,
cresterea demografica va fi de 2%, cresteri semnificative
inregistrandu-se in Marea Britanie si Franta, insd cu un declin
semnificativ in Germania, Italia si Spania, avand consecinte
foarte mafi asupra sisternului de pensii. Pentru a compensa
descresterea demografica, UE va prirni anual aproximativ

48 Un eseu interesant al lui Peter Pedroni si James Yudong Yao,

publicat in august 2005 la Williams College, Regional income
Divergence in China" este disponibil la (http://www.williams.edu/
Economics/wp/pedronichina.pdf).. tn acest document, autorii arat ca
politica guvernamentala chineza, dupa 1980, a fost de a incuraja
dezvokarea regiunilor de coastd care sd radieze apoi dezvoltare si
prosperitate catre interior. Rezultatele statistice din 1995 aratau o
tendinta de polarizare a Chinei, cu decalaje inter-regionale in crestere.
Pedroni si Yao atrag atentia ca intotdeauna in is toria Chinei revolmiile
au inceput din interiorul tarii si au avut ca principala cauza discrepantele
dintre regiuni.

49

www.dacoromanica.ro
800 000 imigranti. Ca urmare, se va manifesta o crestere a
valului de migratie din randul populatiei tarilor in curs de
dezvoltare spre Wile dezvoltate. Regiunea care va furniza valul
cel mai mare de imigranti va fi Africa Sub-sahariana, Orientul
Mijlociu si Africa de Nord. Migratia reprezinta un factor de
raspandire a epidemiilor. Majoritatea tarilor dezvoltate vor avea
ritmuri demografice negative, tendinta find de imbatranire a
populatiei. Ritmuri pozitive ale ratei demografice se vor
manifesta in Wile in curs de dezvoltare, care insd vor deveni
exportatori de creiere (indeosebi Asia si America Latina).
SUA vor atinge in anul 2030 o populatie ce se va situa
undeva in marja a 350 de rnilioane, din care locuitorii de origine
hispanica si asiatica vor reprezenta aproximativ 20% (Eta de
6% in prezent). Japonia si Federatia Rusd se vor confrunta cu
rate demografice negative. Spatiul CSI reprezinta o regiune cu
una din cele mai mari rate de infectie cu SIDA. Populatia din
Africa va fi puternic afectata de malarie qi SIDA. Populatia
Chinei, de 1,4 miliarde, va crea mari probleme sociale. India,
cu o populatie de 1,3 miliarde, insd considerabil mai tandrd,
nu se va confrunta cu acelasi tip de probleme.
3. Economia. Globalizarea economicd va continua sd se
dezvolte, generand o competitie acerba. Globalizarea va fi
benefica acelor tari care vor participa la dezvoltarea tehnologiilor
si a comunicatiilor. Conditii de integrare de succes, in
globalizare, sunt:
Retinerea unei forte de muncd semnificative
Atragerea de investitii strdine
Adaptarea sistemului politic si social
SUA, UE si Japonia vor resimti din On presiunea pietelor
emergente, insd isi vor mentine sectoarele economice cheie:
industrie, piata de capital si cercetarea. SUA va continua sd
ramana o putere economicd si in 2025 (resurse umane de

50

www.dacoromanica.ro
calitate; piata flexibild, cu productivitate inalta; cercetare in
domenii cheie: tehnologia informatiei, biotehnologii si
nanotehnologii). UE va rdmane in continuare lider in domenii
ca: telecomunicatii, industria automobilelor si aviatia civild.
China si India vor cunoaste ritmuri inalte de dezvokare,
datorita PNB/cap de locuitor, Inca, redus, dar vor rmlne in
categoria tkilor in curs de dezvoltare. Succesul, in ambele tki,
va depinde de ritmul reformelor si asigurarea de resurse
energetice. Desi cresterea economicd se va resimti direct asupra
cresterii produsului intern brut, repartitia acestuia pe cap de
locuitor va crea mari inechitti. Doud treimi din importurile
Chinei vor proveni din Asia, in timp ce jumatate din
exporturile sale va fi adresata acestei piete. China va amine
dependenta de importurile din agricultura. Majoritatea tkilor
africane vor fi exportatoare de materii prime.
Rusia nu va fi foarte atractivd pentru investitiile straine,
indeosebi datorita administratiei si sistemului legislativ precar,
la care se alatura o ratd crescutd a coruptiei i criminalitkii
organizate. Diversificarea industriei rusesti se va realiza greu,
datoritA impedimentelor curente legate de liberalizarea acesteia.
4. Energia. Ritmul anual al cererii de energie va creste cu
1,6% pe an (in 2030, nevoile energetice vor fi mai mari cu
50% deck acum). Petrolul va continua sd ramand resursa cea
mai utilizata, iar pand in 2020, gazele naturale vor deveni a
doua resursd energetica (depasind ckbunele). Ponderea
energiei nucleare va creste cu precklere in tkile in curs de
dezvoltare, ceea ce va ridica anumite probleme de neproliferare
si controlul tehnologiior nucleare. Preturile energiei vor
continua sd fie mari, insd nu sunt excluse socuri in
aprovizionarea cu energie. Va creste utilizarea energiei
hidraulice, eoliene si solare.

51

www.dacoromanica.ro
 Principalii exportatori de petrol sunt:
Zona OPEC: Arabia Saudit va rdmane cel mai mare
exportator de petrol (cu cele mai mari zdcdminte o crestere
cu 75% a productiei, pand in 2030). Totodata, reprezinta al
4-lea producator de gaze naturale din lume (duo' Rusia, Iran
si Qatar). Mile din zona Golfului (Irak, Iran, Kuweit si
Emirate le Arabe Unite) vor reprezenta principalii exportatori
de produse petroliere si gaze naturale. Venezuela, urmat de
Nigeria, Libia si Algeria, sunt importanti producatori din afara
Orientului Mijlociu
Federatia Rus (care detine 6% din rezervele mondiale),
Norvegia si zona Mdrii Caspice-Asiei Centrale, indeosebi
Kazahstan, care prezinta un potential considerabil, dar si
Azerbaidjan.
Principalii exportatori de gaz natural furnizorii sunt in
mare masur aceiasi statele Golfului (Qatar, Iran, Irak),
Federatia Rus, Algeria, Norvegia si Asia Centrald-Caucaz, mai
ales Turkmenistanul.
Importatori majori de energie sunt:
UE: Cererea de energie va creste cu 13%, pand in 2025.
Structura consumului energetic in UE: 38% petrol, 29% gaze
naturale, 19% clrbune, 8% hidro, eoliand si solar si 6%
nucleara. Majoritatea importurilor vor fi din tarile OPEC
(Algeria va deveni cel mai mare furnizor pentru UE (80%),
in prezent, 45%, restul find furnizat de Federatia Rusg. si
Norvegia. Gaze le se vor importa in principal din Federatia Rusa
(60%), Norvegia si Algeria. Utilizarea GNL va permite
importuri din Qatar si Egipt.
SUA consumul de energie va creste cu 38,4% in
urinkorii 20 de ani. Structura importului: 33% din America
de Sud, 23% din Orientul Mijlociu si 16% din Canada. Find
in 2025, SUA isi va reduce importul din Orientul Mijlociu

52

www.dacoromanica.ro
cu 75%. Importul din Africa, va aduce SUA in competitie cu
China (care este deja prezenta in Sudan si Angola)49.
5. Stiinta ,si Tehnologia: Tehnologia informatiei reprezinta
un domeniu in continua expansiune. Nanotehnologia (stiinta
hibrida, care combina elemente de chimie cu cele de inginerie)
va transforma radical productia de bunuri. Se apreciaza ca
nanotehnologia va deveni coloana vertebrala a urmatorului val
tehnologic (platforme mult mai mici si mult mai puternice).
Biotehnologia poate aduce solutii pentru bolile cu care ne
confruntam in prezent, malnutritie si poluare.
Investitiile in cercetare si dezvoltare (C&D), indeosebi in
nanotehnologie (de unde se ateapta rezultate deosebite) si in
tehnologia satelitara vor capata o importanta deosebita. in 2015,
tehnologia informatiei va suferi transformari radicale (fibre
nanometrice de silicon sau carbon vor conduce la o triplare a
performantelor procesoarelor actuale). Este de asteptat ca, in
2010, viteza de calcul a ordinatoarelor sd fie de [Ana la 1000
de ori mai mare decit in prezent.

Cresterea investiciilor in C&D.

in prezent, SUA reprezinta liderul mondial in domeniu
(35% din investitiile mondiale). 37 din primele 50 universitati
din lume se gasesc in SUA, fapt pentru care va reprezenta
destinatia favorita pentru elita studentilor (majoritatea din
China si India). 50% din doctoratele sustinute la universitatile
americane in inginerie, matematica i informatica, sunt
sustinute de studenti strdini.

49 Dosarul energetic va fi mai amplu analizat ulterior in aceastd lucrare

(in capitolul VIII).

53

www.dacoromanica.ro
 Dezvoltarea tehnologiei informatiei ar avea ca efecte:
pierderea intimitkii; cresterea vulnerabilitatilor de sisteme;
aparitia disparitatilor regionale.
Nanotehnologia , cu evolutii contradictorii, poate avea efecte
daunatoare; ea poate, insa, si sa.' conduca la aparitia unor noi
tehnologii.
Biotehnologia are ca efecte controversate clonarea, organisme
modificate genetic. Tehnologia creatd pentru imbunatatirea
conditiilor de viatd poate conduce si la deteriorarea acesteia.
6. Cultura ,si societatea: Globalizarea, creeald in acelasi timp
omogenizare (convergenta obiceiurilor sociale), dar si
fragmentare (redescoperirea culturii locale). Globalizarea va Pi
mai putin occidentala, creand oportunitati pentru aparitia de
culturi hibride. Reactii de respingere pot conduce la numeroase
ciocniri, care vor reprezenta o provocare la adresa canalelor
traditionale ale democratiei.
Ritmul crescand al schimbarilor va crea o presiune asupra
regimurilor islamice. Miscarile fundamentaliste islamice vor
oferi o alternativa atat pentru islamismul traditionalist, cat si
pentru modernitate.
Provocarea principala. pentru UE imbdtranirea societdcii
va necesita acceptarea migratiei de cdtre opinia publica, bazata
pe cresterea coeziunii sociale si construirea unor politici
eficace de integrare.
SUA devin o societate multiculturala., in care limba
spaniola va fi limba materna.' a unui numdr mai mare de
locuitori deck cei pentru care limba materna' va fi limba engleza.
Inegalitatile sociale vor fi mutt mai pregnante decat in
societatea occidentala. Religia va continua sd joace un rol
important in societatea americana.
China se va afirma ca o societate structuratd pe valori
fundamentale. Vor creste disparitatile sociale dar clasa de mijloc

54

www.dacoromanica.ro
se consolideaza, in special in zonele de coastd (deja, raportul
dintre tarani si clasa de mijloc este de 1/7). Lipsa reformelor
(fara control social si politic tipic economiilor occidentale),
pot conduce la capitalism de tip primitiv in China. Coruptia
va fi una dintre marile provocdri ale Chinei. In contrast cu
China, India dispune de o democratie stabild, cu alegeri libere,
libertati dernocratice, deci este mai putin vulnerabila la astfel
de provocdri.
Orientul Mijlociu si Africa de Nord: Lipsa locurilor de
muncl, a drepturilor dernocratice fundamentale (vot, libertate
de expresie, egalitatea sanselor) creeazd numeroase frustrari.
Neofundamentalistii sunt instralinati atIt de societatea
traditionalk cat si de lumea occidentald. Opinia publica din
lumea arabd sprijind principiile democratice si buna guvernare.
Esecul in implementarea unor reforme va creste resentimentele
si creeaza potential de radicalizare. Islamul ca ideologic va
reprezenta o fort potentiald in societatile musulmane.
Perspectiva raspindirii fundamentalismului este conditionat
de capacitatea guvernelor tkilor din Orientul Mijlociu si Africa
de Nord de a construi o societate deschis, prin implementarea
bunei guvernari si de a tine sub control actualele tensiuni.
Federatia Rusk in pofida unei anumite linisti sociale, va fi
amenintata de cresterea disparitatilor intre sectorul public si
cel privat, de un sistem politic nefunctional, de ritmul
demografic negativ, de un ritm alarmant al SIDA. Pot aparea
valuri de nationalism, xenofobie, antisernitism, indeosebi in
rndul tinerilor.
7. Guvernarea globald: Aceasta const dintr-un set de
institutii, proceduri si retele care interactioneaza in scopul
modelarii optiunilor (alternativelor) colective (conventii,
reguli, decizii), astfel ineat sd poata fi gestionate problemele
globale.

55

www.dacoromanica.ro
 Dezvoltarea Chinei si Indiei va afecta actualul echilibru
global de putere. Se va extinde rolul si importanta unor forme
alternative de guvernare (summit-ufi internationale de tip G8),
iar organizatiile regionale si retelele trans-guvernamentale vor
cunoaste o puternica extindere. State le vor continua s alba
un rol central in cadrul guvernarii globale, concomitent cu
cresterea rolului actorilor non-statali (mai ales multinationalele,
dar nu numai). Dreptul international si utilizarea fortei vor
trebui sd se adapteze acestor dezvoltdri, in care un rol esential
il va avea gasirea unui echilibru intre eficacitate si legitimitate.
Provockile globalakii necesit o reactie coordonata, pe care
actualele institutii nu sunt in mdsurd sd o asigure. Asa cum piata,
pentru a se dezvolta, are nevoie de reguli si legi bine stabilite,
globalizarea necesitd guvernare. Extinderea globalizkii va
schimba si natura securitdtii. Riscurile la adresa securiatii intr-o
lume globalizata vor avea o naturd multipla. Pe cale de
consecintd, impactul va fi mai mare deck efectele cumulate
(amenintari teroriste asupra nodurilor globalizkii
infrastructura de transport sau de producere a energiei;
cresterea probabilitkii producerii si raspandirii epidemiilor sau
a dezastrelor provocate sau a celor naturale). Acesta se va
propaga in valuri, afectand securitatea persoanelor sau a
infrastructurii, a economiei si societtii in ansamblul sdu.
Orientul Mijlociu, Africa Sub-sahariand si Asia Centrald vor
continua sd reprezinte factori de instabilitate sistematicd. La
aceasta se va adauga aparitia unor noi actori regionali sau globali
(China, India, Brazilia, Indonezia si Pakistan unele dintre
ele fiind democratii formale sau in curs de consolidare), care
pot promova nationalismul in conduita internationala.
Lumea multipolard, in competitie pentru resurse, piece si
sfere de influentd, va permite raspndirea stdrii de insecuritate
si dezordine. Saracia si statele esuate nu vor ameninta direct

56

www.dacoromanica.ro
lurnea occidentald, insd ele reprezinta un pericol in mdsura in
care armele de distrugere in masa (AMD) sau terorismul gasesc
in aceste zone un teren fertil pentru dezvoltare.
Actori non-statali. Printre evolutiile cele mai probabile,
enumerate in studiul Long Term Vision", se regasesc:
extinderea parteneriatului public-privat; cooperarea
ONG-urilor cu intreaga familie a Natiunilor Unite;
extinderea retelelor teroriste si a crimei organizate un
nou tip de amenintare; atacurile acestora sunt dificil de
prevazut, de descurajat, pot sd se produca oriunde,
oricnd si pot produce valuri de socuri;
esecul reformei ONU este un motiv de ingrijorare.
Marginalizarea ONU in urindtorii 20 de ani (clacd
Consiliul de Securitate nu face dovada eficientd de a
confrunta arnenintarile la adresa pacii si securitdtii
mondiale), va crea un vid in sistemul international, find
in contradictie cu imperativul coordondrii dintre
organismele internationale.
Organizatiile regionale pot fi complementare cadrului
global, putnd compensa eventualul declin al acestora.
Organizatii regionale ca Uniunea Africand, ECOWAS" si
ASEAN5' si-ar putea extinde competentele si in domeniul
securitatii. Cu toate acestea, in afara UE si NATO, contributia
acestora la consolidarea securiatii globale nu poate fi realizatd
fail sprijin extern.
Utilizarea fortei: Schimbarea continua a mediului de
securitate, precum si complexitatea acestuia necesit noi
aborddri, adaptdri ale cadrului juridic, dar si instrumente

50 Cooperarea economicd a statelor din Vestul Africii.

51 Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est

57

www.dacoromanica.ro
operationale care sa permita confruntarea riscurilor si
amenintarilor.
Amenintarile asimetrice si transnationale fac ca diferenta
dintre securitatea internd si cea externd sd dispara, element cu
implicatii profunde asupra utilizdrii fortei, in contextul
respectdrii libertatilor si drepturior omului. Se dirninueaza
numarul conflictelor dintre state, insd creste numarul
conflictelor interne, facand dificila prevenirea, interventia si
stabilizarea postconflict. Datorita cresterii amenintarii retelelor
teroriste si a proliferarii armelor de distrugere in masa', se va
pune un accent pe aparare anticipativd.
Evolutia dreptului international va conduce la relatii
complexe intre cele trei cadre legale/politice ce guverneaza
utilizarea fortei:
Sistemul interstatal al ONU, bazat pe Carta, care, la randul
sdu, se intemeiazd pe principii fundamentale precum
suveranitatea, securitatea statelor, dreptul acestora la
autoaparare. Consiliul de Securitate reprezinta piatra de
temelie care legitimeaza utilizarea fortei;
Noua agenda a securitatii umane (human security) va
promova interventlile de tip umanitar. Interpretarea progresivd
a valorilor si principiilor de baza ale sistemului ONU a fost
posibila in urma unor rapoarte de referinta ale Secretarului
General al ONU din ultimul deceniu52. Operatiile de

52 An Agenda for Peace, Preventive Diplomacy, Peacemaking and

Peacekeeping, raportul Secretarului General ONU din 17.06.1992, An
Agenda for Development, raport al secretarului general ONU din
6.05.1994, raportul panelului ONU privind operatiile de pace
(asa-numitul Raport Brahimi), din 21.08.2000 si mai ales raportul
Secretarului General ONU In larger fieedom: towards development,
security and human rights for all, in-preund cu adendumul lui, privind
Corn isia pentru consolidarea pacii, din martie-mai 2005.

58

www.dacoromanica.ro
gestionare a situatiilor de crizd nu vor fi destinate doar pentru
a incheia conflicte, ci si pentru a inwiedica aparitia de
confruntdri care pot degenera in conflicte;
In mediul post-modern, arnenintarile sunt de natura
transnationald, la fel ca si actorii care le promoveaza. in acest
context, notiunea de aparare anticipativa sau preemtiva devine
tot mai frecventd, necesitnd mai multe dezbateri privind
criteriile care ar putea legitimiza actiuni de aceast naturl.
Intr-o interpretare neorealista a evolutiflor de mai sus, se
poate trage concluzia c sistemul echilibrului de putere va
reprezenta un pilon al lumii muhipolare preconizate pentru
viitor. Acest sistem se bazeaza pe echilibrul resurselor materiale
ale statelor, cu accent pe dimensiunea militara, care include
si descurajarea nucleard. Descrierea realitatii internationale de
mai sus este inspirata in mod inevitabil din conceptia
multipolara asupra lumii, care domina scoala europeand de
cercetare in domeniu si in care se recurge la factori
non-securitari, precum energia sau tehnologia, dar si cultura,
care joaca un rol determinant asupra securiatii i asupra
distributiei de putere pe plan international53.

53 Desigur, caracteristicile de putere sunt in mare parte aceleasi pentru

oricare din cele trei curente care stau la baza acestei lucrari. Ceea ce
difera este importanta fiecaruia din factorii mentionad. K. Waltz, intr-o
abordare neorealista, considera ca o putere este definita de cinci factori:
populatie i teritoriu, acces la resurse, putere economica, stabilitate si
competenta politica si foga militara. In condidile in care cei doi parteneri
transadantici sunt apropiad ca populade i teritoriu, putere economica
si stabilitate politica, analiza propusa in continuare se va concentra pe
resurse (in sens larg, desigur) si pe capacitati securitare, inclusiv cele
militare.

59

www.dacoromanica.ro
 Capitolul II.
RELATIA TRANSATLANTICA DUPA
1989 - PERSPECTIVE NEOREALISTE,
LIBERALE SI CONSTRUCTIVISTE

1. Neorealismul. Potrivit scolii neorealiste, in domeniul

securitatii, SUA vor rdmine cea mai mare putere a lumii, atat
politic, economic, cat si militar. Americanii isi afirma
suprematia recurgand la aliante regionale pentru a stavili
ascensiunea unor potentiali rivali noi si se bazeaza, in
continuare, pe multilateralismul a la carte" si pe coalitii de
vointa, ceea ce va continua sl genereze preocupari in Europa
si chiar s produca diviziuni intre statele europene membre UE.
Atitudinea SUA Eta de NATO constituie un element-cheie
pentru securitatea europeana. In acest moment, existd opinii
europene care pun in discutie relevanta actuala a Aliantei, dar
este clar cd atata timp cat SUA vor sd mentind NATO aceasta
va continua sd existe. Or, intr-o asemenea eventualitate, politica
europeana de securitate si aparare va urma un alt curs si, din
aceastd perspectivd, este important de semnalat cd in interiorul
UE se vorbeste deja despre securitate domestica si aparare

61

www.dacoromanica.ro
teritoriald a UE54. Aceasta ar trebui sd aiba' implicatii i asupra
crerii capacitAtilor europene de apkare, deoarece dotarea
armatelor europene se va face in timp, la orizontul anului de
referint 2025, iar mediul de securitate din jurul Europei este
extrem de volatil. Pe de alt parte, statele membre UE, intrate
mai recent in clubul european, au si vor avea mari rezerve in
a renunta la umbrela de securitate transatlanticd pentru una
europeana, nesigura si neverificatd. De aceea, este necesard o
viziune convergenta, daca nu unitar, asupra securitatii
europene, inainte de a se pune in discutie existenta NATO.
Lucrurile trebuie privite insd intr-un context mai larg.
Ramnnd fr oponent, dar qi fdrd un mecanism de control
multilateral, SUA vor cduta in permanenta s isi asigure
suprematia. Ceea ce se intampld in prezent reprezinta politica
unei hiperputeri care a suferit la 11 septembrie 2001. Arnericanii
nu s-au simtit niciodata confortabil in postura de jandarm al
lumii (nu au nici traditii imperiale si, uneori, nici nu inteleg si
nu dau dovadd de profunzimea necesard fat de lumea
exterioard) si probabil c nici nu intentioneazd sd prelungeasca
prea mult actuala situatie. Ei nu si-au dezvokat toatd gama de
instrumente pentru a se manifesta ca jandarm al lumii, dupd
curn vom vedea in continuare. SUA se confrunta cu un nurndr
de provocari, destul de bine localizate si care sunt interconectate
prin asa-numita Ax5. a RAului"55. In optica Washingtonului,
aceste probleme trebuie rezolvate rapid si durabil, chiar daca

54 Cf. Long Term Vision", de exemplu.

55 Termenul Axis of Evil" a fost folosit de fostul Presedinte al SUA,
G.W. Bush, in discursul sam despre starea natiunii, din 29 ianuarie 2002.
Conceptul de Axa a raului" arninteste de o alta sintagma celebra,
Imperiul raului", folosita de fostul Presedinte Reagan pentru a descrie
URSS.

62

www.dacoromanica.ro
aceasta se va realiza in detrimentul institutiilor multilaterale,
sau daca va insemna divizarea Europei.
SUA considera, in continuare, cd in Europa poate conta pe
cei mai apropiati aliati ai sdi. Ele unndresc foarte atent ceea ce
se intampla in Europa in plan economic, in special datorita
puterii economice a UE. Desigur, exist si alte economii
comparabile ca mdrime cu cea americana China, Japonia,
in viitor India dar ceea ce face economia comunitard mai
atractiva in ochii oamenilor de afaceri americani este faptul cd
in Europa se aplica, practic, aceleasi reguli ale jocului. Este
adevarat a existd dosare comerciale in litigiu intre UE si SUA,
dar acestea sunt incomparabil mai mici deck, de exemplu,
problemele sino-americane (de la probleme comerciale pure
dumping etc. la deprecierea yuan-ului, dumpingul social,
rezervele chineze in valuta americana). Practic, UE este
singura economic eligibila pentru a intra intr-un parteneriat
egal cu SUA. Acest aspect mai este important si datorita faptului
a disputele de pe pozitii aproximativ egale dintre UE si SUA
pot constitui un precedent pentru relatiile politice. 0 Europa
puternica in plan politic ar putea ridica SUA probleme
asemdnAtoare cu cele pe care Europa le ridica astazi SUA in
plan economic. in mod previzibil, Washingtonul nu va ezita
sd aplice principiul divide et impera" atunci cnd interesele
sale fundamentale o cer, asa cum a facut-o deja cu ocazia
campaniilor din Irak56.

56 Este vorba de o abordare eminamente neoconservatoare, care

inspird in buna ma-sufa i strategia de securitate a SUA din 2002, potrivit
careia in noua era post-9/11, rnisiunea dicteaza coalitia si nu invers".
Fostul secretar al apararii D. Rumsfeld a ofensat foarte multi europeni
cu aluziile sale la fracturarea Europei in Vechea Europe i Noua
Europa" si care, dupa ani de zile de la lansarea kr in public, isi
demonstreaza lipsa de viziune si inoportunitatea.

63

www.dacoromanica.ro
 Aplicarea acestui principiu s-a remarcat cu ocazia celui de-al
Doi lea Razboi din Golf. Doctrina de securitate a SUA,
formulata in anul 2001, este susceptibila de a crea noi
probleme si divergence cu majoritatea statelor membre UE,
intrucat pleaca de la doua premise: SUA sunt singura putere
militara a lumii (hiperputere) si, in virtutea acestei situatii,
considera cd au dreptul de a recurge la mice rnijloace, inclusiv
la cele care s-ar putea situa in afara dreptului international. Cert
este cd actuala politica a Administratiei de la Washington aduce
elemente noi, radical modificate Eta de anul 1945. Este incd
greu de spus daca aceastd politica se va afla la originea unei
alte ordini mondiale. Asa cum Europa isi are diviziunile ei si
in SUA existd multi oponenti, unii chiar notorii, fata de noua
doctrina de aparare americana.
in analiza fostului director pentru planificare politica din
Departamentul de Stat al SUA si actual director al Council on
Foreign Relations din Washington DC, R. N. Haas, astdzi
conducatorii americani au de facut optiuni la nivel planetar,
intr-un timp relativ scurt57. El considera cd in lumea de azi
nu existd conflicte ireconciliabile intre concentrarile majore de
putere: Europa, Federatia Rusa, China, Japonia si SUA. Un
nivel suficient de congruenta a intereselor actorilor si acordul
lor asupra regulilor ordinii internationale ofera o temelie solida
pentru gestionarea amenintarilor comune cu care se confrunta
comunitatea de state democratice.
in viziunea actualei Adtninistratii a SUA, scopul suprem
ar trebui sd fie crearea unei lumi in care guvernele, organizatiile
si popoarele incheie acorduri care sa le permita sd-si realizeze
interesele si care sd reflecte valorile universale fundamentale.

57 Vezi articolul Iui R. N. Haas, Ce vrea America?, in ziarul Ziva",

2 iunie 2003.

64

www.dacoromanica.ro
Oricine este interesat intr-o lume in care forta este folositA doar
ca ultim mijloc, terorismul este privit din departare, armele
de distrugere in masd nu se raspndesc si nu sunt folosite,
comertul liber devine norma, cetatenii se bucura de libertatile
fundamentale, valorile democratice triumfA, iar puterea legii
o inlocuieste pe cea a armelor. Crearea unei astfel de lumi
integrate poate fi considerata optimisa, chiar idealist, insd cu
greu poate fi consideratA naivd. Pe acest fond, analisti precum
arnbasadorul american James Dobbins sustin cd interventia
SUA pentru elirninarea regimurilor autoritare si ostile
democratiei (state falimentare sau esuate) ar putea sa devira
in viitor regula mai degraba deck exceptii58.
Din punctul de vedere al europenilor, problema raportarii
Ia superputerea americana se pune in termenii acceptdrii/tolerarii
diferentelor de o parte si de alta a Atlanticului59. Se pune
intrebarea ce sunt UEci SUA: aliati, puteri rivale, parteneri sau
alternative?
Fostul subsecretar de stat de la Pentagon si unul din
exponentii curentului neoliberal-internationalist, J. Nye
apreciazd cd o analizA a raporturilor de putere intre SUA si UE
trebuie sd ia in considerare trei factori": cel militar-strategic,
cel economic-comercial si respectiv cel uman (social, JLS61,
cultura). Scepticii se concentreazd prea mult pe aspectele

58 J. Dobbins, America's Role in Nation Building: From Germany to

Iraq, RAND Corporation, 2005, pag. 149-165.
59 Kalypso Nicolaidis, Living With Our Differences, Kotzias,
Liacouras (edt.) Repairing the Transatlantic Rig; Londra, Palagrave, 2004,
pag 91-102.
60 Joseph S. Nye, SO Power: The Means to Success In World Politics,
Public Affairs, 2004, pag. 1-30.
61 Cooperare in domeniul justitiei, libertatii si securitatii (initial
justitie si afaceri interne JAI).

65

www.dacoromanica.ro
militare, unde dominatia SUA este de necontestat in urmdtorii
ani, poate chiar decenii. Cheltuielile, tehnologia si politicile
de inzestrare sunt rot atatea atuuri ale Washingtonului, pe care
Europa nu poate conta, poate chiar in decurs de o generatie62.
Pe de aka parte, nu trebuie neglijate aspecte precum:
contributia insemnat a. cu trupe a europenilor la solutionarea
diverselor crize europene si internationale, dar si contributiile
la operatiuni civile (nici SUA si mai ales Rusia nu au capacitati
de acest gen).
Chiar daca securitatea apare in prirn-planul preocuparilor
neorealiste, existd si factori non-securitari care in mod normal
ar trebui s aiba relevanta pentru o evaluare din perspectiva
neorealista. In domeniul energiei, Europa se vede nevoitd a se
pozitiona mai malt in raport cu Federatia Rusd, fata de care
gradul de dependenta creste. In esentd, Federatia Rusd doreste
contracte ferme, pe termen lung, cu partenerii europeni
(securitatea cererii) si arneninta cu reorientarea cdtre alte piece
(in special China). 0 cale pentru a atinge acest obiectiv este
detinerea de cdtre Rusia a unui control critic asupra retelelor
de distributie Si furnizorilor europeni, fie in mod direct (Europa
de Est), fie prin incheierea de parteneriate (cu Germania, de
exemplu). Europa reproseaza Moscovei lipsa de transparenta
Si folosirea energiei ca instrument de presiune externd, care face
ca livrarile de energie sd fie nesigure si ameninta. Federatia Rusd
cu diversificarea surselor de energie.

62 Este vorba de procentul din PIB, care in urmatorii ani nu poate

creste semnificativ; apoi in planul tehnologic 4i in domeniul inzestrdrii
exista o inertie de cativa ani, de unde i conduzia ca UE nu poate fi
un actor militar credibil in urmatorii 8-10 ani (cf. proiectului Security
and Defence Agenda, lansat in comun de UE si NATO in 2002 sub
denumirea de New Defence Agenda.
Vezi www.securitydefenceagenda.org/publicationsl

66

www.dacoromanica.ro
 In privinta tchnologiei, SUA va rdiriane lider necontestat,
dar semnaleaza aparitia unor giganti sectoriali precum India
sau China. Europa nu se va afla probabil in competitie
tehnologica cu India si China (mai degraba va incerca s se
protejeze impotriva spionajului tehnologic si a bunurilor
contrafacute), deoarece mizele sunt diferite India si China
vor sa dezvolte centre de excelenta tehnologica, in special pentru
sustinerea dezvoltarii proprii, dar si cu anumite componente
militare; pentru UE miza este dezvoltarea unui sector de C&D
capabil sd sustind propriul sistem de securitate, reducand
dependenta de SUA.
2. Liberalismul. Din perspectiva hberala, sfarsitul Razboiului
Rece a reprezentat, dup cum am vdzut, o victorie a valorilor
liberale (In special drepturile omului, dernocratia liberala si
econornia de piata), ceea ce 1-a facut pe F. Fukuyama sl
formuleze celebra asertiune privind sfarsitul istoriei63.
Prognoza acestuia avea sd fie destul de rapid contestatd si
infirmat de realitate, mai ales cd acesta nu a fost primul care
a prezis sfarsitul istoriei64. In primul rand, sistemul international
de guvernare continua sd fie rigid, greu de reformat, ineficient
si performant doar atunci cand State le Unite au interesul. Avem
aici exemplul ONU, cu toate experientele sale in domeniul
securiatii, intre anii 1990 si 2007, dar si mecanismele de
control al armamentelor si AIEA. Nici pacea internationala nu
este un castig cert in urma destramarii lumii comuniste.
Amenintarile conventionale, generate de conflicte statale, au
scdzut simtitor in ultimii 15 ani si s-au localizat, in general,
in spatiul Orientului Mijlociu (cu exceptia notabila a Coreei

63 F. Fukuyama, op. cit., pag. 64.

64 Dietmar Boehnke, Shades ofGrey, Leipzig, Galda et Wilch, 2004,
pag. 219

67

www.dacoromanica.ro
de Nord). In schimb, securitatea mondiala si pacea globala sunt
amenintate de tot mai multe conflicte intra-statale si
inter-confesionale. Deci, pentru liberalii institutionalisti,
predictia lui Fukuyama este departe de adevar, daca nu chiar
neavenitd.
Pentru liberalii realisti tabloul este mixt. Este o certitudine
faptul c pe plan economic doctrina neoliberala a cunoscut o
ascensiune in ultimii doulzeci de ani, in multe zone de pe
mapamond. China comunistd este astzi o campioand a
liberalismului economic, urmat indeaproape de India. In
Europa, modelul neoliberal, de inspiratie anglo-saxona, pare
a avea mai muk succes in noile state membre UE, foste
comuniste, deck modelul corporatist german sau cel etatist
francez. Pe de aka parte, pe plan international se contureazd
o ciudata alianta anti-liberala in domeniul economic si
comercial. Un focar al acestui curent se afla in America de Sud,
unde un numr de lideri populisti de stanga au generat un
curent pretins de stanga, contestatar la adresa ordinii mondiale
neoliberale65. Un al doilea focar anti-liberal este deocamdata
Rusia condusa de fostul presedinte Vladimir Putin si unde
fenomenul ar putea lua amploare in eventualitatea in care noul
presedinte Medvedev nu se va impune in fata gruparii
conservatoare siloviki. Trasaturile sunt diferite fata de
America Latina, dar conceptul este acelasi: nationalizarea
bogatiilor nationale, campanii concertate impotriva

65 Personificarea acestui curent este reprezentatO de lideri precum

Morales (Bolivia) sau Ch Oyez (Venezuela), insd atentia Occidentului
se IndrepatO asupra Braziliei (presedinte Lula da Silva), care este mai
moderata, dar si cu objective mai precise si avand o metoda mai eficienta
pentru a le indeplini; vezi E. B. Haas, Nationalism, Liberalism and
Progerss, Ithaca and London, Cornell Univ. Press, 1997, pag. 205-213.

68

www.dacoromanica.ro
mukinationalelor, tentatia de a exercita santaj prin domeniul
energetic. Un al treilea focar, mai putin cristalizat, se afla in
Orientul Mijlociu.
In plan politic, forta din ce in ce mai mare a teroristilor
islamici a ridicat serioase semne de intrebare asupra modului
de viata occidental. Dupa 2002 s-a pus in discutie intreg
echilibrul dintre securitate si libertate si aceasta in state-bastion
ale democratiei si drepturilor omului66.
Prin urmare, pe plan mondial existd in continuare un sprijin
solid pentru valorile liberalismului economic, politic si
institutional, dar este de presupus cd se va inteci reactia adversa
in diferite zone ale lumii.
$i in plan transatlantic s-ar putea descoperi aspecte relativ
interesante. Comentatorii consemneazd datele de 9 noiembrie
1989 si 11 septembrie 2001 ca find principalele momente de
inflexiune ale istoriei recente, primul avand semnificatie
pentru Europa, cd de-al doilea pentru State le Unite, dar ambele
fiind la fel de determinante pentru evolutia mondiala. Dincolo
de o posibila interpretare antagonica a simbolisticii celor doul
momente (9/11 si 11/9), in care unii vdd o expresie a
separdrii destinelor fostilor parteneri si aliati din timpul
Razboiului Rece, se impune o analiza mai serioasd a rnutatiilor
geopolitice ce au intervenit, pe plan intern, in Europa si in SUA,
in tot acest timp.
Cu certitudine, caderea Zidului Berlinului, in 1989, avea
sd prefigureze nu numai reunificarea Germaniei, dar si

66 Este vorba in primul rand de SUA. A se vedea dezbaterile din

societatea americana si cea europeand pe tema detinutilor de la
Guantanamo sau misurile de securitate extraordinare in detrimentul
protejarii vietii private a indivizilor (transferul de date personale sau
interceptarile informatice).

69

www.dacoromanica.ro
reunificarea Europei. Mai mult, acel moment avea sa marcheze
inceputul unui sentiment de euforie europeand si de incredere
care va alimenta, pe parcursul anilor '90, procesul de
consolidare a constructiei europene, aprofundarea"67 UE. Este
perioada in care s-a desavarsit Piata Interna, s-a creat Uniunea
Economica si Monetara, prin introducerea euro, si s-au pus
bazele unei uniuni politice europene. Identitatea europeand in
sens larg economic, juridic, politic sau al apararii este o
realitate la inceputul secolului XXI. Consecinta naturala a
acestor procese a fost incercarea de a defini o identitate externd
a Uniunii Europene, iar aceasta a avut ca principala problema
conturarea rolului international al Uniunii.
De mai bine de un deceniu, Uniunea Europeana este in curs
de recuperare a decalajelor relevante ce o despart de SUA, in
paralel cu procesul de cristalizare a identitatii politice a UE.
De exemplu, UE isi construieste propria identitate de aparare
si are drept obiectiv fundamental recuperarea decalajului in
materie de capabilitati militare68. Ea acorda o importanta noud
dezvoltarii sale tehnologice i Ii propune sa ajungd din urrn
SUA in acest dorneniu. in domeniul energetic, Uniunea

67 Chiar daca- este dificil a se identifica originea procesului de

accelerare a aprofundarii constructiei europene, este evident ca Actul
Unic, care a pregatit edificarea Pietei Interne, a fost semnat cu cativa
ani inainte de perioada in discutie. Dupd 1990, evolutia UE a intrat
intr-o faza mult mai accelerata, fapt posibil datorita sustinerii politice
Si civice considerabile care a marcat continentul european pina in
preajma anului 2000.
68 Jack Straw, Don't Write Off Europe's Global Role, in "International
Herald Tribune", 27 martie 2003. Aceasta a constituit elemental central
al intelegerii franco-britanice de la St. Malo, din 1998 in domeniul
apararii europene, care a prefigurat lansarea Politicii Europene de
Securitate si Aparare (PESA).

70

www.dacoromanica.ro
Europeana doreste s-si asigure resursele de energie, sigure,
diverse si ieftine, ceea ce i-ar asigura dezvoltarea, cresterea si
autonomia.
In Europa, procesele politice si institutionale au
particularitati izvorite din traditiile, culturile si realitltile
economico-sociale de pe continent. Spre exemplu, Europa nu
mizeazd exclusiv pe puterea rnilitar si nici nu-si propune s
rivalizeze cu SUA in acest domeniu. Efortul pentru reducerea
deficitului de capabilitati militare este completat de stminta
europenilor pentru dezvoltarea de capacitati alternative, ciyile
sau de putere soft". Dezvoltarea tehnologica in Europa pare
rnarcatd de o anumitl eticd, dupa cum accesul la resurse
energetice face parte dintr-un concept rnai larg, in care
intervine si durabilitatea economica i utilizarea pe scara mai
largal a tehnologiilor curate. Stanga europeand militeaza pentru
o globalizare controlatd sau dirijatd", asa cum sugera in urm
cu cativa ani actualul director general al OMC i fost comisar
european Pascal Lamy, care se referea la globalisation maitrise",
concept sensibil diferit fat de viziunea mult mai liberal
specifica lumii anglo-saxone in general.
De cealaltA parte a Atlanticului se constatA o atitudine usor
diferitd. Victoria in Razboiul Rece a lasat SUA far adversar

69 A se vedea, de exemplu, discursul lui Pascal Lamy, Harnessing

Globalisation : Do We Need Cosmopolitics?, la London School of
Economics and Political Science, de la 1 februarie 2001. In terminologia
engleza, sintagma harnessingglobalisation inseamna definirea unui model
de guvernare globala care abordeaza in egala masura si problema
dezechilibrelor structurale si a decalajelor.
Vezi http://www.lse.ac.uk/Depts/global/Publications/PublicLectures/
PL GDHarnessingGlobalisation.pdf, pag. 4-6.

71

www.dacoromanica.ro
statal comparabil pentru cel putin o generatie". Cu toate
beneficiile sale, fenomenul globalizarii ridicd numeroase
probleme, inclusiv provocari redutabile la adresa societtii
americane7t. SUA isi cautd noul rol international, dar, spre
deosebire de Uniunea Europeand, care Ii defineste acest rol
prin recurgerea la o noud identitate de putere, America ii cautd
o noud menire pentru inegalabila ei putere pe baza unei
identitti de putere pe care o are de mai bine de un secoln.
In ciuda variatiilor ideologice din politica externd americana,
exista o constanta care se regasqte in toate orientarile politice de
peste Ocean, si anume hotararea de a conserva cu once pret
suprematia militara si avansul tehnologic fata de restul lumii, precum
asigurarea resurselor energetice in cantitate suficienta si la pret
rezonabil. State le Unite s-ar afla deci in situatia de a-si conserva
suprematia prin promovarea (sau, dupd unii, chiar impunerea prin
forta), a unui model propriu de societate si de guvernare, care sa
faca globalizarea sal corespunda intereselor americane-3.

70 Dupd euforia anilor '90 si destramarea URSS, in cercurile

academice americane atentia se indreaptd cant China, vazutd nu doar
ca superputere emergenta, ci i principalul rival global al SUA de peste
cloud' decenii.
71 Intr-un articol din "Jakarta Post", din 21 octombrie 2004,
Globalisation and Anti-Americanism, Joseph S. Nye conch ide c
globalizarea este cea care determind reducerea influentei SUA in lume,
ceea ce ar putea conduce pe termen lung, in schimb, la o diminuare a
sentiraentetor anti-arnericane din diverse zone ale lumii.
72 Conform Strategiei Nationale de Securitate a SUA, septembrie
2002, accesibild pe site-ul www.whitehouse.gov.
73 Este dificil de definit ce inseamnd exact aceasta. Termenul US-led
globalisation" nu este nou, dar el nu inseammi neaparat American friendly
globalisation", intrucat este nectar dacd interesele industriei petroliere
americane sau a celei de aparare coincid cu interesele publice din SUA;
a se vedea J. Anderson, American Hegemony After September 11: Allies,
Rivals, Contradictions, 11 September and Its Aftermath: The Geopolitics
of Terror, ed. Stanley Brunn, Routledge, 2004, pag. 35-51.

72

www.dacoromanica.ro
 Din perspectiva americana, aceeasi perioada a insemnat si
consolidarea puterii americane sub toate aspectele militare,
economice, tehnologice. Anul 1989 a adus victoria
Occidentului si, in primul rand, a SUA in Razboiul Rece, dar
a fost i inceputul unei etape in care aceasta a ramas practic
fard rival in lume i aici se pot manifesta cele mai mari pericole
pentru ea. In anii care au urmat, nici una din puterile
economice (UE, Japonia) sau din puterile emergente, mari
giganti demografici (India, China) nu a putut inlocui golul lasat
de fosta URSS i acest lucru se considera c putea fi facut cu
atat mai putin de urmasa de facto a acesteia, Federatia Rusd.
In mod obiectiv, SUA nu putea actiona altfel decat
valorificandu-si la maximum propria putere, ceea ce a impins
unele cercuri de la Washington sa considere cd apararea
intereselor SUA este echivalent cu apararea intereselor
occidentale, chiar si ale comunitatii internationale in general.
Unilateralismul american, in general, constant, dar mai asertiv
si mai ideologic sub administratiile republicane, a reprezentat
fundamentul politicii externe a SUA pentru o lunga perioada
de timp, dupa 1990. Cu toate acestea, la capatul celor aproape
doua decenii de la terminarea Razboiului Rece, tot mai multi
americani admit cd forta militara, ca singur suport al actiunii
externe, nu mai poate raspunde obiectivelor strategice ale SUA.
In caz contrar, America nu va putea gestiona de una singurd
globalizarea, in ciuda puterii sale si a avansului tehnologic fata
de oricare aka.' regiune a lumii. Dimpotriva, globalizarea riscd
sa devina contrard intereselor americane. Amenintarile la
adresa SUA sunt acum in principal neconventionale i provin
de la actori non-statali, asa cum am vazut74. Forta militara, oricat

74 Cf. Strategia de securitate a SUA din manic 2006, pag. 7-13,

disponibila la www.whitehouse.gov/nsc/nss/2006/nss2006.pdf.

73

www.dacoromanica.ro
de flexibila si covarsitoare ar fi, nu poate inlatura riscurile si
amenintarile si nici nu ofera solutii durabile.
Mai intai, SUA a demonstrat ca are o capacitate formidabila
de a disloca trupe in orice parte a globului si in numar
impresionant. A demonstrat, totodata, ca poate desfasura o
operatiune de mare anvergura fara sprijinul unor aliati
importanti si cu un suport economic si financiar pe care nici
un alt actor din lume nu si-1 poate permite. Nu mai putin
important este faptul cd economia americana pare s fi
beneficiat de pe urma acestor operatiuni militare. Intrebarea
este daca aceasta politica. a SUA este si durabila pe termen lung,
in conditille in care sunt semne de intrebare care se pun asupra
intelepciunii acesteia, atat in Irak, cat si in Afganistan.
Se ridica, astfel, o problema fundamentala in Europa in ceea
ce priveste asigurarea securitditii ei. Daca America este
vulnerabila, atunci de ce si-ar mai incredinta europenii
securitatea exclusiv Statelor Unite, ca pand acum?
Criza irakiana, care s-a incheiat cu un rezultat previzibil, din
punct de vedere militar, este Inca departe de a fi rezolvata, in
conditiile in care raman Inca multe necunoscute legate de viitorul
acestei On. Experienta irakiana ofera importante indicii in legatura
cu maturizarea Uniunii Europene in domeniul afacerilor
internationale si, in particular, asupra evolutiei raporturilor
transadantice. Ea a apdrut intr-un moment in care asperitatile
in relatiile transatlantice devenisera tot mai pronuntate, iar
problemele spinoase se inmultisera. Ceea ce s-a intamplat in Irak
trebuie sd ofere, totodata, prilejul unei reflectii mai profunde pe
marginea viitorului relatiflor UE-SUA. Din perspectiva europeand,
razboiul a venit intr-un moment cum nu se poate mai nepotrivit,
marcat de o economie in stagnare, lipsa unei politici externe
comune propriu-zise si dezbaterea privind reforma UE, in special
Uniunea Politica, aflata atunci in plina desfasurare. Din

74

www.dacoromanica.ro
perspectiva americana, acelasi dzboi ar fi trebuit sa deschicla poarta
catre un secol de pace americana" sau sfarsitul istoriei.
Din complexitatea dosarului irakian putem desprinde
cateva concluzii relevante pentru a incelege realitatea europeana
si pentru a incerca o anticipare a posibilelor dezvoltari
ulterioare. Irakul nu constituie, insd, un punct de cotiturd in
relatia transadantica, asa cum s-ar crede la prima vedere. Irakul
a fost doar o consecinta (poate cea mai dureroasa) a unei realitati
care s-a dezvoltat treptat, pe parcursul deceniului trecut si care
are ca momente de referinta Prirnul Razboi din Golf (1991),
conflictele succesive din fosta Iugoslavie, crearea Curtii Pena le
Internationale (CPI) si lupta impotriva terorismului, inclusiv
consecintele in planul respectarii drepturilor omului.
Fiecare dintre aceste momente are caracteristici definitorii
pentru trasaturile principalc ale ordinii mondiale post-1989
si pentru pozitiile partenerilor transatlantici. La randul ei,
evolutia politica generala a UE este marcatd de atitudinea avutd
in aceste momente: daca in Primul Razboi din Golf, Europa
(pe atunci CEE) a sustinut neconditionat SUA si a contribuit
cu trupe, in Balcani ea a incercat s promoveze propriul plan
de pace, care insd nu a avut succes nici in Bosnia si
Hertegovina, nici in Croatia. Urmarea a fost interventia
americanilor si NATO, in 1994-1995, si, dupa 4 ani, in plina
crizd in Kosovo, europenii (Franca i Marea Britanie) au incercat
sl gaseasca o solutie, fara succes, ulterior NATO si SUA, in
particular, s-au implicat direct in solutionarea crizei umanitare,
iar rolul european s-a dirninuat considerabil dupa esecul

75 Cf. Kosovo, un an apres, raport NATO din 2000 privind

interventia Aliantei in Serbia, disponibil pe http://www.nato.int/kosovo/
repo2000/better-fr.htm.

75

www.dacoromanica.ro
negocierilor de la Rambouilletm. Abia dupl sapte ani, UE isi
afirmd responsabilitatea pentru viitorul Kosovo, dar acest
deziderat nu va fi tocmai usor de indeplinit. In fine, sprijinul
acordat CPI consticuie un moment de referintO pentru ordinea
mondialo in viziunea europenilor, Curtea avand si un rol extrem
de important, chiar dac nu intotdeauna vizibil, in prevenirea
crizelor (mai ales umanitare).
In cel de-al Doi lea Kozboi din Golf care, cel putin in
acceptiunea SUA, reprezinta parte a rozboiului global impotriva
terorismului, desi el a inceput ca o campanie impotriva
proliferorii armelor de distrugere in masa, europenii s-au aflat
in fata unei pozini americane foarte ferme (with us or against
us), ceea ce a avut un efect devastator pentru coeziunea interna
a UE76. State le europene s-au impartit rapid in doua tabere
cei 6", cei 10", reactia ukerioard a presedintelui francez Jacques
Chirac etc7. Este ins remarcabil, in cazul acestei crize,
diviziunea aproape perfecta in Consiliul de Ministri al UE (6
state membre pro-interventie, din care 3 state mari, 6 pentru o
pozitie anti-interventie, din care 2 state man, ake 3 state pe pozini
neutre, moderate). Dincolo de acest echilibru, a surprins
radicalisrnul pozitiilor exprimate si atacurile proferate de

76 R Watson, B. Hilliard, T. Landsford George W Bush: Evaluating

the President_a_Mid-Term, Albany (NY), Suny Press, 2004, p.64
77 Cei 6" sau banda celor sase", respectiv Marea Britanie, Spania,
Danemarca, Po Ionia, Cehia si Ungaria, care si-au manifestat sprijinul
pentru interventia americana in Irak in 2003; cei 10" statele candidate
NATO, care au semnat o declaratie de spijin in acelasi sens la Vilnius;
cu ocazia Consiliului European extraordinar, din 17 februarie 2003,
presedintele Chirac a facut celebra dedaratie potrivit careia cele noul
state au irosit o bunt ocazie de a ttcea"
http://www.monde- diplomatique.fr/cahier/europe/conf-chirac.

76

www.dacoromanica.ro
membri UE impotriva altor membri UE78. Dacd poziOa
unilateralista. a SUA a generat diviziunea UE, radicalismul
pozitiflor este rezultatul exclusiv al atitudinii europenilor insisi.
Initiative le pro sau contra pozitiei SUA s-au luat in afara
Consiliului de Minitri. Consiliul a fost implicat doar intr-o faza
ulterioard, mult prea thrziu i mai mult pentru salvarea
aparentelor".
Criza irakiand a demonstrat c europenii, la randul kr, nu
pot influenta decisiv politica externd americana, in absenta
citorva instrumente esentiale. Europenii pot insd descuraja
tendintele unilateraliste americane, facind SUA mai receptiva
la anumite solutii globale".

" 0 situatie oarecum asemanatoare s-a inregistrat la nivelul Comisiei

Europene si mai ales, al Parlamentului European. Comisia Europeana
nu s-a pronuntat decat intr-un tarziu, prin Presedintele stu i prin
comisarul pentru relatii externe. Parlamentul European a fost si el profund
divizat, pe criterii de grupuri politice, intre partidele de centru-dreapta
si cele de centru-stanga, favorabile solutiei exclusiv pasnice.
79 Reactia oficiala a Consiliului UE a avut kc la CAGRE din luna
mai 2003, la aproape doua luni de la declansarea carnpaniei coalitiei
pro-americane. Concluziik CAGRE (disponibile la www.consilium.eu)
de la acea data stipuleaza urmatoarele: La dejun, ministrii au mai discutat
situatia din Irak. Au salutat initierea unui proiect de rezolutie a CS ONU
asupra Irakului ca un pas care aduce dezbaterea privind situatia post-conflict
in cadrul ONU. Mini,ctrii asteapta cu interes o dezbatere constructivd si de
substantd, rare sd restabilea.scd unitatea comunitatii internationale si care
va oferi o bazd solidd pentru un efort unitar de reconstructie a Irakului. Ei
au luat notd de importanta unei depline coordondri a contributiilor statekr
membre si Comisiei in toate domeniile si au luat notd de faptul cd statele
membre sunt in curs de a-si redeschide reprezentantek & Bagdath iar Comisia
va deschide in currind un birou la Bagdad."
80 In discursul sau de la Brookings Institute, din 8 mai 2002, Jack
Straw arlta cd exist o asimetrie evidenta in relatiile dintre UE si SUA,
datorita caracterului multinational al Europei, care insa nu trebuie s

77

www.dacoromanica.ro
 Realitatea politica a Uniunii Europene, in anul 2008, este
si ea diferita fata de acum 10-15 ani. Binomul franco-german
iese dintr-o perioada de recul si se afla Inca intr-o perioada de
calutAri, sub conducerea unor lideri ca Sarkozy si Merkel. Marea
Britanie sub Tony Blair a parut a fi mult mai angajata in
proiectul european, in timp ce Spania si Italia aveau ambitii
serioase in aderarea la clubul tarilor europene cu greutate.
Europa de azi este caracterizat de un motor franco-german
in recalibrare, pe langa care iau nastere mai multe aliante
punctuale, coalitii de conjunctura sau asa-numitele "constelatii".
Nu trebuie omis faptul ca aceastal conjuncturd a fost facilitata
si de revirimentul fortelor de centru-dreapta, factor care a
determinat unele mutatii in politica transatlantica din partea
unor state membre (Spania, Italia, Portugalia, Danemarca,
partial Olanda) care, nu intamplator, au sustinut pozitia SUA.
Tensiunile in relatia transadantica au scos in evidenta
slabiciunea europenilor in fata americanilor si au evidentiat,
mai mult ca oricand, necesitatea ca Europa s regandeasca
parteneriatul pe care il are cu SUA. Europa este Inca prea
dependenta de umbrela de securitate a SUA, dar este la fel de
adevarat c Si SUA sunt periculos de puternice pentru a conduce
actuala lume de una singura. Probabil cd de la aceasta
paradigma ar trebui regandita relatia transadantica pentru viitor.
SUA vor ramane prezente in Europa, atat economic, cat si
militar, chiar daca in timp ii va muta interesul calm alte zone ale
globului. In acelasi timp, SUA vor incerca sa-si promoveze interesele

genereze teamd. Straw aprecia cd Europa poate influenta politica

americana in mai matte privinte i aducea ca argument o serie de domenii
in care Londra si-a impus pozitia in raport cu SUA, intre care cele rnai
importante erau: lupta impotriva terorismului si Procesul de Pace in
Orientul Mijlociu.
Discursul este accesibil pe www.brookedu/comm/ transcripts/20020508

78

www.dacoromanica.ro
in Europa, in virtutea suprematiei politice i militare, ins ea nu
va merge prea departe atunci and in Europa exista un dezacord
profund. Irakul i-a dernonstrat Ca, desi poate *riga chiar si de
una singur un razboi, ea nu poate reconstrui un stat i nu poate
impune o ordine mondiala Fara sprijin consistent al aliatilor
3. Constructivismul. Criza irakiana a mai scos la iveala un alt
aspect si cu aceasta ajungem la cea de a treia perspectiva asupra
evolutiilor globale post-1989: atitudinea in schimbare a societatii
occidentale, influentele culturale i identitare asupra vietii
internationale. In Europa, reactia opiniei publice a fost
preponderent impotriva razboiului. Acest lucru este explicabil
europenii au trait razboiul, pentru multi el este Inca o amintire
vie. Dar nu aceasta este singura explicatie pentru iesirea masiva
a populatiei la rnanifestatiile anti-rdzboi din iarna anului 2003.
Amploarea demonstratiilor antiamericane din Europa a fost
expresia a cloud' aspecte: preocuparea europenilor pentru
consecintele negative ale unui razboi in Irak, care ar radicaliza
lumea musulmana si ar mobiliza sentimentele antioccidentale
in lurne", inclusiv in rndul comunitatilor musulmane din
Europa; al doilea aspect ar fi reactia europenilor la afirmatiile
unor oficiali americani cu privire la existenta unei Europe Vechi
si unei Noi Europe".

81 Numarul manifestantilor a lost math si prin aportul comunitatilor

musulmane din Europa de Vest. Acestia si, in general, musulrnanii au
perceput razboiul din Irak ca unul al Crestinatatii impotriva Islamului;
cf. Raymond Baker, Islam Without Fear Egypt and the New Islamists,
Harvard University Press, 2003, pag. 258.
82 De ex. Javier Solana, in discursul A New Europe in A New World,
propuntat la Nato lin, Po Ionia, in 3 noiembrie 2004, sau pledoaria lui
JUrgen Habermas, in Neue Zurcher Zeitung", 31 mai 2003, in favoarea
constituirii unei avangarde (Core Europe) ca raspuns la diviziunea
preconizata de D. Rumsfeld intre Noua si Vechea Europa.

79

www.dacoromanica.ro
 Trebuie remarcatd si contributia mass-media la radicalizarea
pozitillor. Nu au ripsit insultele si chiar jignirile din unele media
occidentale la adresa altor state si popoare europene, ceea ce
a mers uneori dincolo de practica normala a unei prese
democratice".
Potrivit scolii constructiviste din Europa continentala,
politica externd a unei tali sau a unui actor (UE) nu este
obligatoriu deterrninata de atitudinea rationald a respectivei tAri
(actor). Politica externa este dependenta in mare masurd de
norme impartasite in comun de comunitatea internationala
(rezolutii ONU, dreptul international etc.) sau de norme larg
impartasite in interiorul societatii, in respectiva tard (platforme
politice, credinte, perceptii ale opiniei publice etc.). Scoala
constructivistd demonstreaza de ce Germania reunificata a
aplicat aceeasi politica externd ca fosta RFG si nu a valorificat
schimbarea raportului de forte in Europa si in lume, asa cum
ar fi sugerat curentele rationaliste. Schimbarea de politica
externd s-ar produce deci in urma unei schimbari a
ata.amentului public pentru un anumit set de norme, cu
observatia importanta cd astfel de concluzii ar trebui tratate
cu unele rezerve in cazul societatilor inchise sau dominate de
regimuri autoritare. in cazul comuniatii transatlantice nu avem
asemenea restrictii de principiu in a aborda relatia SUA-Europa
si din perspectiva constructivistd.

83 Dr. K. Hafez, "The Iraq War of 2003 in Western Media and

Public Opinion: A Case Study of the Effects of Military
(Non-)Involvement on Conflict Perception", Global Media Journal,
Purdue Univ. 2004, pag. 7-9, disponibil la:
http://lass.calumet. purdue.edu/cca/gmj/fa04/gmj-fa04-hafez.htm.

80

www.dacoromanica.ro
 Orientari politice si civice
in spatiul transatlantic

Un aspect important asupra cdruia meritd insistat este studiul

cornparativ al orientdrilor politice dominante din Europa si din
State le Unite relative la raporturile transatlantice si, respectiv,
asupra atitudinii si asteparilor opiniei publice europene si
americane, in acest sens.

Orientari politice in SUA li in Europa

Din punct de vedere istoric, de o parte si de alta a
Atlanticului s-au manifestat, dup.' 1945, cateva orientari politice
principale in politica externd. Aceste orient:J.1-i si mai ales
combinarea lor (convergenta sau divergenta, dupd caz) au fost
determinante pentru evolutia relatiei transatlantice.
In State le Unite, politica externd a constat, dupa cel de-al
Doi lea Rdzboi Mondial, intr-o succesiune de administratii de
facturd liberald (in general dernocratii) sau adepte ale realisrnului
politic (republicanii). J. Nye identified trei mari curente
politice si patru orientari in politica externd americana",
denurnite anterior de Walter Mead, dupd personajul care le-a
inspirat in trecut: hamiltonienii (dupd Al. Hamilton), adicd
realistii, inclusiv cei cu deschidere catre exterior, jacksonienii
(duo. A. Jackson), adica populistii, deci un curent cu anumite
nuance de izolationism, dar si cu o atitudine de foga in raport

84 J.S. Nye, Soft Power: The Means to Success in World Politics, New
York, Public Affairs, 2004, pag. 139-141. De fapt, Nye reia denumirile
utilizate de W.R. Mead, Special Providence: American Foreign Policy and
How It Changed the World, New York, Knopf, 2001.

81

www.dacoromanica.ro
cu exteriorul si, respectiv, wilsonienii (dupa W. Wilson),
idealisti dedicati promovarii democratiei in lume. Nye observa
ca, dupa razboiul din Vietnam, wilsonienii s-au grupat in doul
tabere, una care promoveazd democratia pe plan global, fidela
mukilateralismului si institutiilor sale (neoliberali) si o a doua,
de asemenea fldela democratiei, dar care pune pe plan
secundar institutifle internationale (neoconservatorii, cu
puternice accente unilateraliste).
Aceste orientari au influentat semnificativ relatiile SUA cu
Europa. Desi existd un cvasi-consens la Washington potrivit
amid America Inca trebuie sd rdmind o putere europeand,
pentru a-1 cita pe R. Holbrooke", administratiile americane
isi formuleaza programele politice in mod fundamental diferit:
administratiile democrate au pus pand spatiul Atlanticului in
centrul politicii externe, in timp ce administratiile republicane
s-au orientat mai mult cdtre zona Pacificului.
Situatia actuala ai celor patru orientari politice in State le
Unite si localizare geograflca este:
Idealismul internationalist (wilsonienii multilateralisti),
deschis cooperdrii internationale si in special cu partenerii
europeni. Acest curent s-a localizat in cercurile liberale de pe
Coasta de Est (Boston, New York) si in majoritatea cercurilor
democrate. A fost curentul dominant in politica Adminis -
tratiilor Carter si Clinton". Exponenti: Nye, Gore, Keohane.
Curentul realist (hamiltonienii): In special in Partidul
Republican exist un puternic curent care se revendica de la

85 Richard Holbrooke, America, A European Power, in Foreign

Affairs", vol. 74 (2) mar/apr. 1995, pag. 60.
86 Este de asteptat ca si noua Administratie Obama sa se situeze pe
coordonate similare.

82

www.dacoromanica.ro
realpolitik. Este mai deschis dialogului si cooperdrii
internationale si aceasta s-a afirmat in diverse stadii, atit la
nivelul Partidului Republican, dar si in Partidul Democrat.
Administratiile Nixon, partial Reagan, au exprimat cel mai bine
principiile hamiltoniene. Exponenti cunoscuti: Brzezinski,
Kissinger, Powell, Rice, J. McCain.
Curentul neoconservator: Cea mai mare parte sunt fosti
democrati, care au suferit o schimbare fundamentald de
metodd (nu neaparat ideologica), dupd razboiul din Vietnam.
Partial Reagan, dar mai ales G.W. Bush au fost presedintii care
au fost cel mai mult influentati de neoconservatori. El face parte
dintr-un curent mai larg, neoconservatorismul, care a avut ca
teoreticieni pe analisti celebri, dar si contestati, precurn
Richard Per le, Robert Kagan si Paul Wolfowitzu. Partizanii
acestui curent militeazd pentru o cauza, un ideal al SUA, pentru
care americanii trebuie sd se lupte oricare ar fi costurile. Aceastd
orientare a fost cea care a adus America in postura de
invingator al comunismului, i-a redat acesteia increderea in sine
duo' traumele din Vietnam si a revigorat economia. Echipa
Bush jr. are obiective comparabile: ea vrea sa invinga cel mai
mare dusman actual al Americii integrismul islamic si sd
inlture socul psihologic resimtit in urma atacurilor teroriste
de la New York si Washington, din 2001.
Curentul populist (jacksonienii) se rernarcd in special in
Vestul Mijlociu si ei au asigurat baza electorald a presedintelui
G.W. Bush la thstigarea celui de-al doilea mandat. Populistii
constituie o combinatie interesanta de izolationisti puri si duri,
de crestini militanti si de adepti ai masurilor de forta in relatiile

8- Cele cloud curente de mai sus sunt cele care se alla in rivalitate
in SUA, de unde si impartirea celor doui tabere in ulii si porumbei 0.

83

www.dacoromanica.ro
internationale. In general, acest curent s-a situat in preajma
presedintilor americani, dar nu au avut un presedinte de aceastd
orientate'''. Exponenti: Rumsfeld, Cheney, dar si P. Buchanan
sau M. Romney.
Spre deosebire de SUA, unde cele patru orientari s-au
succedat la nivelul Administratiei in ultima jumatate de secol,
in Europa pot fi identificate tot patru curente. Existd, tusk
diferente notabile Eta' de SUA. Din ratiuni istorice, relatia
transatlanticA este mai putin ideologizata in Europa, astfel cd
separarea celor patru curente se face mai mult pe criterii ce tin
de realicati interne europene si de ambitiile politice in directia
aprofundarii constructiei europene. Din acest motiv, nu
avem o succesiune de curente in Europa, acestea mai degraba
coexistand in permanenta89.
Desigur, sistemul european este mult mai complex si dificil
de inteles pentru americani, mai pragmatici si mai putin
obisnuiti cu hatisurile institutionale de la Bruxelles. Spre
deosebire de SUA, unde orientarile politice sunt date de
doctrine si programe de partide, in Europa nu existd partide
politice propriu-zis europene care sd promoveze interese
europene". Acestea sunt abia in curs de cristalizare, iar in prezent
se afirmd mai mult ca federatii de partide cu baze nationale.

88 Cr. r jT. Nye in op. cit. pag. 140. In general, este dificil de spus daca
G.W. Bush a fost mai mult populist decat realist, mai ales in timpul
celui de-al doilea mandat al sau.
89 Se impune aici o precizare: evaluarea de mai sus este caracteristica
ansamblului european, ea nu se aplica i la nivel national de exemplu
schimbarea radicala de orientare politica de la Madrid sau Roma in urma
ultimelor alegeri. Aceste modificari schimba foarte putin din echilibrul
la nivel comunitar.

84

www.dacoromanica.ro
Orientarile in materie de politica externa in UE au fost pand
acum determinate de state si interese nationale, interesul comun
este mai intotdeauna subsecvent. In plus, alternanta la
guvernare in Europa produce schimbari minore in politica
externd, iar in unele cazuri acestea sunt practic inexistente
(Marea Britanie, Franta, statele nordice). 0 prima diferenta
de abordare a politicii externe in Europa o constituie raportarea
la interesul comun. Sunt state care deja in mod traditional
insista pentru un alt echilibru intre interesul national si cel
european, in sensul afirmdrii celui din urrnd. Avem deci doul
curente in Europa, comunitarii sau federalistii, care doresc o
pondere mai mare a elementului european, si interguverna-
mentalistii, care insist pentru mentinerea statului in centrul
PESC. Daca aceastd separare are la baza mai mult chestiuni
legate de metoda, privita dintr-o aka perspectivd, politica
externd in Europa a fost in ukimii 60 de ani dominata de
interese extra-europene (SUA, in Europa de Vest, URSS, in
Europa de Est). pupa desfiintarea blocului sovietic si extinderea
UE si NATO catre Est, problema care se pune este daca Europa
se poate emancipa sau nu de sub influenta, daca nu dominatia
americana. Si aici gasim cloud curente, un grup de state (sau
guverne) care vad in continuare un rol determinant al SUA
in Europa, atlantistii, dar si altele care considera cd a venit
timpul ca Europa sd iqi poata administra autonom problernele
fundamentale, inclusiv cele de securitate, eurocentristii. Cele
doua impartiri de mai sus nu conduc la acelasi grup de state,
astfel cd exist in Uniunea Europeana state membre atlantiste
si federaliste in acelasi timp, dar si state membre atlantiste qi
interguvernamentaliste; exist state membre eurocentrice si

85

www.dacoromanica.ro
 federaliste, dar altele sunt eurocentrice si inter-guverna-
mentaliste".
Dintre statele membre UE si adepte ale abordarii pro-atlantiste
se disting Marea Britanie, Danernarca, Olanda. !Ma, daca primele
cloud sunt adepte ale inter-guvernamentalisrnului, ultima
(Olanda) pare s indice o preferinta pentru modelul Europei
comunitare. De cealalta parte se afla "nucleul dur" european, intre
care Franta, Germania si Belgia. Franta, de la presedintele de
Gaulle si pana' in prezent, s-a pronuntat pentru
inter-guvernarnentalism in materie de politica externd (care se
resimte si mai pregnant dupa 2002, cand la putere au venit
neo-gaullisdi lui J. Chirac). Germania si Belgia (dar i Grecia si
Luxemburg i, posibil, Austria) sunt partizane ale unei Europe
federale i autonome pe plan international.

STATELE UNITE UNIUNEA EUROPEANA

Idealism Idealism Pro-atlantism Autonomic euro-
internationalism unilateralism inter-guvernarnental peand interguver-
(neoliberali) (neoconservatori) (UK, PL, state baltice) namentala (FR)
Realism Populism Pro-atlantism Autonomie euro-
deschidere (jacksonieni) Modelul federal (NL, peand Modelul
externa majoritatea NSM91) federal (BE, IT,
(hamiltonieni) ES, GR etc.)

90 0 alta impartire, dar nu la fel de riguroasa din punct de vedere

stiintific, s-ar putea realiza intre state membre mari si mici si state
localizarea geografica (est-vest). Aceasta impartire este destul de
populard arit in SUA, dar si in Rusia. In esenta, ar rezulta patru orientdri,
statele man sunt in general pro-interguvernamentalism, in timp ce statele
mici si medii sunt mai federaliste. Statele din vestul Europei sunt mai
pro-europene, in timp ce cele din Est sunt mai pro-adantice. Tabelul
de la pagina 61 reflectd intr-o bunA masura si aceasta impartire.
91 NMS noile state membre UE.

86

www.dacoromanica.ro
 Desigur, astazi este la moda in Europa sa se afirme c UE
trebuie sa aspire sa devina partenerul egal al Statelor Unite in
afacerile internationale. Europenii de diverse orientari inteleg
insa diferit modul cum ar trebui s arate acest parteneriat.
Cercurile de stanga i eurocentristii cred in afirmarea UE ca actor
global si capabil sd-si impund punctul de vedere in afacerile
internationale, independent de SUA. Conservatorii i adantistii
cred in afirmarea UE ca actor global, capabil s influenteze de
o manierd substantiala politica SUA, astfel Inc& Washingtonul
sa tind cont si de interesele europene. Diferenta notabila intre
cele cloud viziuni este ca., in timp ce primii vad o UE cu rol de
contrapondere a SUA, ceilalti vad o UE cu rol corector" in
relatia cu SUA, menit s corijeze eventualele deviatii" ale SUA
sau lirnitarea tendintelor unilateraliste ale acesteia.
Constructivistii afirmal cd politica externd ramane, in general,
aceeasi in statele europene, find bazata pe acelasi set de norme
si valori, care nu se schimbd odata cu alegerile. Aceasta nu exclude
insd si aparitia unor nuantari, in functie de doctrina politica a
guvernelor. De exemplu, tad ca Italia si Spania, care au o traditie
europeand puternica si au opinii publice pro-europene, au fost
printre cele mai fervente sustinatoare ale campaniei SUA in Irak,
dar aceasta s-a datorat optiunilor politice de centru-dreapta ale
Guvernelor Aznar si Berlusconi de la acea data. Pe de altd parte,
crestin-democratii germani, desi federalisti convinsi atunci
and este vorba de constructia europeand si prornotori ai unei
Europe puternice in plan politic, sunt mai favorabili unei stringed
a legaturilor Germaniei cu SUA i acest lucru este evident, in
ciuda colaborarii kr la guvernare cu social-democratii.
Aceasta face ca in Europa sa fie mai dificild afirmarea unui
anumit curent dominant in materie de politica externd, fie cd
este vorba de PESC, fie cd este vorba de politici nationale.
Relatia transatlantica este o teml care are capacitatea de a uni

87

www.dacoromanica.ro
pe europeni, dar in egala mdsurd si de a-i dezbina. Viziunile
europene privind relatiile UE-SUA nu se suprapun intotdeauna
peste viziunile asupra constructiei europene. Aceasta va
continua si in viitor, pand cand se vor cristaliza partidele politice
europene, programe politice europene si in definitiv aparitia
unei clasei politice europene si a unui mediu politic european
European polity'92. Find atunci, raporturile dintre cele patru
curente vor rdindne unica expresie a realitatii politice
economice din interiorul UE, asa cum s-a intamplat si in trecut.

Opinia public i societatea civil

Relatiile politice transatlantice s-au aflat, potrivit lui
Stephen Larrabee, in timpul razboiului din Irak, la cel mai
scdzut nivel in ultirnele decenii". In viziunea lui, originea
problernelor transatlantice se afld in faptul cd UE Inca nu este

92 Este interesant de urmarit cum se cristalizeaza optiunea

transatlantica la nivelul principalelor partide politice europene:
dreapta-conservatorii (PPE) sunt mult mai favorabili unei relatii
stranse cu SUA si evita sa confrunte partea americana; liberalii sunt,
de asemenea, in favoarea unei strnse relatii cu SUA, dar nu ezita sa.
confrunte SUA atunci eand exista incalcari flagrante ale democratiei
sau drepturilor omului; socialistii, in schimb, sustin o relatie de
parteneriat egal si se nurnara printre cei care critica adesea in mod deschis
SUA, inlcusiv pe chestiuni economice, comert, mediu, schimbari
climatice, drepturi fundamentale etc.
93 S. Larrabee, politolog american in cadrul Institutului RAND,
Institutului International de Studii Strategice si Council on Foreign
Relations din Washington. Respectiva remarca a facut-o in cadrul unei
contributii scrise la exercitiul de reflectie initiat de Presedintia elena a
UE, in luna mai 2003, si publicata in volumul N. Korzias, P. Liacouras
(ed.), EU-US Relations, Repairing the Transatlantic Rift, New York,
Palgrave Macmillan Ltd, 2006, pag. 61-66.

88

www.dacoromanica.ro
considerat un partener credibil al Americii sau, in orice rmz,
nu la fel de credibil ca unele din statele europene. Cercurile
de decizie de la Washington nu sunt intotdeauna convinse de
ceea ce poate face UE pe plan extern. Dacd la nivelul
Departamentului de Stat, in mod traditional mai deschis clue
exterior, exist o mare deschidere fat de UE in Congres si mai
ales in Pentagon se poate afirma c exist mai multd ignoranta
Eta' de realitatile comunitare94.
Or, pentru a remedia acest impediment, europenii trebuie
s pund degetul pe rand cornunicarea lor cu SUA este
deficitard, iar aceasta este in pane valabill si in privinta Canadei.
Pentru a se face cunoscut si auzit la Washington, UE, actor
nou si nu foarte cunoscut, are nevoie si de institutii puternice,
dar, si de un mesaj care s fie pe intelesul celor care iau decizii
la Washington. Frenezia cu care se dezbate pe marginea
aspectelor institutionale ascunde de fapt marea problema nu
sunt deck putine domenii unde exista un mesaj european
veritabil si chiar si acolo unde acesta existd, sunt deficitare
canalele si metodele de comunicare (la Washington, dar si in
alte zone ale lumii).
J.S. Nye respinge idei precum cea a lui Kagan, potrivit careia
europenii ar fi de pe Venus si arnericanii de pe Marte95. In
combaterea unor astfel de prejudecati, Nye arata cd in anii '90,
europenii si americanii s-au aflat de aceeasi parte a baricadei

94 0 parte din aceast perceptie gresita deriva la randul ein perceptia

eronaa asupra Americii prezentl in Europa. Exist o larga dezbatere pe
tema cauza-efect referitoare la aceste percep6i gresite. German Marshall
Fund Europe a organizat la Bruxelles o interesanti dezbatere in 6 februarie
2008, cu participarea lui Tod Lindberg (National Review) si a lui David
Shorr (Stanley Foundation). A se vedea si T. Lindberg, We, in Policy
Review, 2004-2005, disponibil la http://todlindberg.netPp=360.
95 J.S. Nye, op. cit., pag. 19.

89

www.dacoromanica.ro
in timpul razboiului din Kosovo, inclusiv printr-o convergenta.
a abordarilor in Consiliul de Securitate. Sondajele de opinie
arat cd societatea civila din UE si din SUA impartiseste aceleasi
opinii, se teme de aceleasi amenintdri si, in general, pare s
impartaseasca aceeasi conceptie despre lume. In ciuda teoriei
lui Kagan, doua treimi din americani sustin abordarea
multilaterala si nu trebuie uitat ca opinia publica americana a
devenit net favorabila campaniei militare din Irak abia dupa
inceperea ostilitatilor militare", cnd elementul emotional a
fost predominant. La randul lor, europenii au in general opinii
mai echilibrate deck se acrediteaza. Valul de dernonstratii in
favoarea pacii, de la inceputul anului 2003, au fost mai degraba
reactii ale opiniei publice europene la declaratii de tip Donald
Rumsfeld cu privire la existenta a cloud Europe". In concluzie,
nicdieri in lume nu existd parteneri mai apropiati deal UE
SUA si aceasta se confirma indiferent de orientarea politica de
la Casa Alba.

96 Un sondaj al German Marshall Fund, din luna septembrie 2006,

a relevat existenta unei preponderente a vederilor similare despre lurne
in America si in Europa. in chestiunile fundamentale precum terorism,
ADM si inalzirea climei opiniile stint aproape identice. Mai mult,
americanii s-au declarat impotriva unilateralismului in proportie de 62%,
in timp ce 65% dintre ei au sustinut cd Administratia ar trebui sA se
angajeze in Irak doar in baza unui mandat ONU. Interesant este cd si
europenii i americanii au demonstrat CA pot sprijini o interventie militarA
in exterior pen tru a ajuta populatii lovite de foamete (88% in UE, 81%
in SUA), eliberarea de ostatici (78%- 77%) si distrugerea de baze ale
teroristilor (75%- 92%). Vezi TransatLIntic Trends 2006, disponibil pe
site-ul: http://www.transatlantictrends.orghrends/doc/2006 TT Key%
20Findings%20FINAL.pdE
97 D. Rumsfeld, conferinta de presa din 22 ianuarie 2003, rAspuns
la o intrebare a unui reporter olandez (cf. Wikipedia).

90

www.dacoromanica.ro
 0 prima rnenriune este aprofundarea dialogului
transatlantic, atat ca tematica (includerea in prirnul rand a
domeniilor politice si securitatii), cat si aria de acoperire
(Congresul si cercurile intelectuale americane). Noua Agenda
Transatlantica, din 1998, constituie o }ma importanta, atata
timp cat cei doi parteneri manifesta vointa politica de a o duce
mai departe.
0 aka problema a UE este cea derivand din diplomatia
publica. Opinia publica din exterior (si chiar si din UE) nu
este intotdeauna familiarizata si la curent cu ceea ce face UE
in dorneniul afacerilor externe, asa cum indica si sondajele
Eurobarometru" din ultimii ani. Accentul este intotdeauna
pus pe esecuri si pe divergentele dintre statele membre, care
in mod obisnuit se bucura de mai multa atentie in mass-media.
Opinia publica are si ea o importanta cruciala in contextul
strangerii legaturilor transatlantice. Europa va gasi probabil
necesar sa surmonteze eventualele probleme de perceptie cu
care se confrunta in unele segmente ale opiniei publice
arnericane. 0 parte din opinia publica din SUA nu are
cunostinte elementare despre UE i despre rolul UE in lurne.
Din punct de vedere geografic si social, UE are probleme de
cornunicare evidente in segmente largi ale clasei de mijloc si
mai ales in Centrul si Vestul Mijlociu, in cornunitarile
dominate de crestinismul evanghelic. Perceptia asupra UE este
insa mai buna pe Coasta de Est, mai ales in mediile universitare
(si in general in randul elitelor americane)".

98 Richard G. Braungart (Syracuse University), Margaret M.

Braungart (SUNY Health Science Center, Syracuse, NY) Perceptions
of Self; the United States, and Europe, Youth & Society, Vol. 27, No.
3, SAGE Publications 1996, pag. 259-290.

91

www.dacoromanica.ro
 Alte tinte ale campaniei UE ar putea fi, in mod natural,
mass-media si tineretul american, meclii potential mai receptive
la mesajul european. Tineretul european este beneficiarul unor
programe de schimburi care fac ca SUA sa fie destul de bine
cunoscutd in UE si aceasta datorita unor politici foarte abile
ale Washington-ului. Combaterea ignorantei nu elimina
intotdeauna Si prejudecatile. Reciproc, europenii fac destul de
putin pentru opinia publica americana. Majoritatea oficialilor
europeni viziteazd destul de des SUA, dar nu o fac decat pe
Coasta de Est si nu au acces decat limitat la media de varf. In
rest, sarcina este mult usuratd de faptul c existd receptivitate
si deschidere in SUA Eta de idei noi, spre deosebire de Europa,
care este mai ponderata.
Nu in ultimul rand, atentia europenilor ar trebui s se
indrepte spre elitele americane de toate orientarile i pe
valorificarea Noii Agende Transatlantice. Multi analisti
europeni sugereazd structurarea dialogului pe teme referitoare
la viitorul guvernantei mondiale, solutionarea unor conflicte
externe, aplanarea unor divergence transatlantice. Aceste
discutii ar trebui sa vizeze, in primul rand, acele cercuri
americane de orientare similara, care critica deschis tendintele
hegemonice i unilateraliste ale SUA99.
Opinia publica din SUA si Europa joacd un rol unic in
relatia transatlantica, ea putand fi atat motor, cat si frana.
Tendintele hegemonice americane si ambitiile de ernancipare
ale europenilor trebuie interpretate corect de cealalta parte si,

99 In primul rand cercurile wilsoniene internationaliste, dar si cele

realiste (hamiltoniene). Este mai dificil de penetrat cercurile
neoconservatoare sau cele populiste care, prin opozitia lor fata de
multilateralism, pastreaza putine punti de legatura cu Europa fidela
multilateralismului.

92

www.dacoromanica.ro
rnai muk, trebuie s se echilibreze reciproc. Nu se poate face
abstractie de faptul cd, pe plan international, vechea opozitie
fat de SUA, pe care o crea lumea comunisa de pan5. in 1989,
s-a metamorfozat intre timp intr-o puternica rezistenta, la
nivelul opiniei publice, Eta.' de dominatia SUA, pe care o
regasim aproape peste tot in lume. Aceasta exista inclusiv in
Europa si chiar si in SUA. Moda anti-americana" caracterizeaza
nu doar strada", in Orientul Mijlociu i lumea islamicl, ci
exista sub diferite forme si in America Latind si chiar in
Occident, la multe cercuri acadernice si intelectuale de stinga
sau liberale'.

100 Se poate face observatia c antiimperialismul de acum cteva

decenii s-a convertit in antiglobalism sau alter-mondialism. Radicalii
islamici, persoanele afectate de sdrdcie cruntt sunt printre cei mai
vehementi/violenti contestatari ai Americii. Problema a fost amplu
studiat in anii recenti, incepind cu Samuel Huntington si terminnd
cu Thomas Friedman, Joseph S. Nye sau Stanley Hoffinann.

93

www.dacoromanica.ro
 Capitolul III.
CONSTRUCTIA POLITICA EUROPEANA
INURE EXTINDERE SI APROFUNDARE

De-a lungul istoriei de peste 50 de ani a Comuniatilor

Europene si, intr-un mod mai accentuat, duo' Tratatul de la
Maastricht, care avea sd creeze Uniunea Economia. si
Monetar si sa prefigureze constituirea Uniunii Politice, au fost
aduse In prim plan doug aborddri conceptuale distincte
asupra constructiei europene.
Prima abordare constd in succesiunea extinderii UE inaintea
aprofundlrii acesteia, plecand de la convingerea cd. fundamentul
UE trebuie s rdmind economia si piata ei unica, primele care
vor fi serios incercate de procesul de extindere. Cea de-a doua
abordare este diametral-opusa: aprofundarea UE trebuie sd
preceadd extinderii, plecind de la imperativul schimbdrii UE
pand la cresterea numArului de membri, care va creste riscul
unui blocaj al Uniunii, iar transformdrile institutionale ale UE
vor fi mai dificil de realizat atunci. Nu Intamplator, dihotomia
federalism uniune de state nationale se suprapune peste cele
cloud conceptii amintite, duo' cum nu este deloc surprinzator
faptul Ca in timp ce statele care militeaza pentru o Uniune mai

95

www.dacoromanica.ro
profunda se gasesc in nucleul dur sau in centrul UE , celelalte
se situeaza la periferia UE .
Pe acest fond, se pune inevitabil intrebarea claca identitatea
externd a Uniunii. S-a scris si s-a discutat mult in acesti ultimi
ani despre rolul extern al UE, despre instrumentele de actiune
externd, iar mai nou, despre perspectiva relatiei transatlantice.
Dezbaterea asupra viitorului constructiei europene, din care
Tratatul Constitutional/ Tratatul de Reforma a fost doar o
etapa, s-a localizat ulterior in jurul dimensiunii politice a
constructiei europene si al rolului extern al UE.
Argumentatia care a stat la baza reformei institutionale a
UE pand in prezent rezida in faptul ca in urma extinderilor
succesive, Uniunea nu mai poate functiona si nu mai poate
avea coerenta vechiului cadru institutional si legal. Tntr-adevar,
realitatea europeand este diferita astdzi fata de acum 20 de ani,
ca sd nu mai vorbim de diferentele fata de perioada anilor '50.
Realitatea europeand a inceput sd se schimbe odata cu intrarea
in UE a Marii Britanii in 1974. Astazi, cand UE se pregateste
sd edifice Uniunea Politica, se pune intrebarea daca nucleul
dur din UE va reusi sa impund o linie politica la care, in timp,
se vor ralia si alte state din UE, sau daca periferia UE va
incerca sl determine o schimbare a agendei politice a UE,
plecand de la caracteristicile si interesele specifice ale tarilor
respective, mai ales din perspectiva relatiilor externe?
In relatiile externe, UE va fi nevoitd sd interactioneze cu alte
puteri sau poli de putere regionali. Plecand de la cele de mai
sus, se nasc noi intrebari legate de relatia transatlantica: ce efect
va avea reforma internd a UE asupra relatiei cu SUA: va crea
un pilon solid al acestei relatii sau va crea un rival al SUA ? Cat
de pertinenta este dezbaterea pe tema a fi sau a nu fi impreund
cu SUA ? Va reusi periferia sd incline balanta in favoarea
strangerii relatiilor cu SUA ? Cum privesc americanii aceste
transformari si cum le-ar putea fi afectate interesele ?

96

www.dacoromanica.ro
 Mize le reformei politice a Uniunii Europene

La origine, constructia europeana a fost un proiect al elitelor

politice, izvorat din ratiuni politice i reflectat exclusiv in sfera
economicam. Dezvoltarea sa ulterioara, in aproape toate
domeniile de activitate, inclusiv in sfera securittii, a fdcut ca
viata de zi cu zi a cetatenilor europeni sd fie afectata direct de
deciziile luate la Bruxelles. Au existat si in trecut incercdri de
eliminare a deficitului democratic, de exemplu prin alegerea
directa a europarlamentarilor si prin sporirea competentelor
Parlamentului Europeanm2. Aceste eforturi nu au fost insd
suficiente. UE este incd putin inteleasa la nivelul opiniei publice
si se manifesta incd departe de cetdtenii sai. Uneori, incercarile
de a apropia constructia europeand de cetateni pot rezulta
intr-un val de euroscepticism, asa cum s-a intarnplat cu ocazia
referendumului danez din 1992, sau cu cel irlandez din luna
iunie 2001.
In fata acestor dificile chestiuni, Uniunea Europeana si
statele membre ce o compun, institutiile si ceatenii sal, au fost
chemati s ofere solutii. Obiectivul comun urmdrit este
crearea unei Uniuni eficiente, puternice si legate intr-un mod
armonios de interesele cetatenilor sal. Solutiile au fost, ins,
diverse. In functie de interesele diversilor actori, aceste solutii
au variat de la aplicarea generalizata a metodei comunitare (a

101 P. Johnson, 0 istorie a lumii moderne, 1920-2000, Humanitas,

2003, pag. 567-585.
102 Membrii PE au fost alesi prin vot direct Inca din anal 1979.
Competentele adunarii comunitare au sporit gradual prin aplicarea si
generalizarea QMV, din 1993 (Tratatul de la Maastricht) si rind in
prezent, si prin rolul PE in echilibrul institutional cornunitar (de ex.
nurnirea colegiului Comisiei).

97

www.dacoromanica.ro
se citi federalizare progresiva), pAria la pastrarea unei
componente interguvernamentale consistente in cadrul UE.
Problema federalizarii europene nu este insd noud. Din
multe puncte de vedere fondatorii CEE, in anii '50, aveau o
viziune mai federalista asupra Europei deck multi din liderii
europeni din prezent. Chestiunea federalismului european a
reaparut partial, cu ocazia dezbaterilor asupra Tratatului de la
Maastricht, in timp ce negocierile asupra Tratatelor de la
Amsterdam si Nisa au vizat cu prioritate "restantele" anterioare,
rezultatele find niste tratate preponderent tehnice, mai putin
accesibile publicului larg'3.
A existat, asadar, o preocupare evidenta pentru ca, mai intai
Conventia, apoi Conferinta Interguvernamentala, s poata fi
pregatite adecvat, evitand semnele de "oboseala" institutionala
ce s-au remarcat pe parcursul ultimelor cloud Conferinte
Interguvernamentale CIG (1996-1997 si 2000). In privinta
tematicii abordate, statele membre au identificat, la Consiliul
European de la Nisa, cele patru mari subiecte mentionate. In
perioada Conventiei europene am asistat la o noud efervescenta
a federalismului european , ceea ce a indus o rediscutare a
intregii tematici europene: tratate, institutii si politici, dintre
care numai o parte au facut si obiectul negocierilor propriu-zise.
Repartizarea competentelor, initial promovata de Germania,
a condus la dispozitii mai dare asupra subsidiaritatii, in Tratatul
de la Lisabona. La insistentele Olandei, un protocol distinct

103 De exemplu, Tratatul de la Amsterdam a adus noi prevederi

domeniilor JAI (preluarea Acordurilor Schengen), PESC (se constituie
functia de Inalt Reprezentant pentru PESC) si extinde procedura de
co-decizie. Tratatul de la Nisa a pregatit institutiile Uniunii Europene
pentru urinatorul val de extindere si consfinteste arhitectura
administrativ a PESA.

98

www.dacoromanica.ro
preconiza adancirea rolului parlamentelor nationale in afacerile
europene, iar intre acest rol si respectarea principiului
subsidiaritatii exista o legatura stransa, prin faptul c
parlamentele nationale devin o veriga esentiala in asigurarea
si controlul subsidiaritatii la nivel comunitar, printr-un
mecanism de alerta timpuriem4.
Simplificarea si rationalizarea tratatelor a condus, in final,
la elaborarea unui proiect de Constitutie europeand (ulterior
Tratatul Constitutional TC, apoi Tratatul de Reforrna TR,
respectiv Tratatul de la Lisabona), mai scurtl, mai precisa,
cornbinand modelul constitutiilor nationale, specifice secolului
XX, cu necesitatile specifice secolului XXI. Aceasta metoda avea
avantajul cal separa prevederile fundamentale constitutionale,
care nu pot fi adoptate si modificate deck prin ratificarea
statelor membre, in timp ce dispozitiile cu caracter mai tehnic
din diversele tratate ar fi trebuit s se contopeasca in actuala
legislatie comunitara secundara, in care directivele,
reglementarile si deciziile urmau sa fie inlocuite cu legi-cadru
comunitare si legi comunitare. Aceste prevederi aveau s fie
excluse ulterior in Tratatul de la Lisabona (Tratatul de
Reforma.), in schimb acesta mentine reglementarea posibilitkii
ca un stat membru al UE s paraseasca Uniunea, situatie care
nu era prevazuta in vreun fel in vechile Tratate.
Carta Drepturilor Fundamentale este un document politic,
adoptat de catre Consillul European de la Nisa, in decembrie
2000. Ea contine o serie de noi drepturi ale omului (dreptul
la buna guvernare, la accesul la noile tehnologii). Desi Carta
ar fi trebuit sa' reprezinte cea de-a doua parte a Tratatului
Constitutional, avand ca efect direct transferarea si tratarea
de o maniera unitarl a problematicii drepturilor omului la nivel

104 Protocolul 2 la Tratatul de la Lisabona.

99

www.dacoromanica.ro
european, in final, in special la insistenta Marii Britanii, Carta
a rdmas in ccle din urmd un document fail foga juridica, insd
importanta sit relevanta pentru constructia europeand nu trebuie
subapreciate.
Problema centrala si miza intregului exercitiu al Conventiei
Europene a fost insd definirea bazelor Uniunii Politice. In
completarea problematicii de la Nisa, agenda Conventiei a
cuprins si cele cloud componente ale Uniunii Politice, respectiv
identitatea europeand si rolul global al UE (constructia
PESC).
Intr-adevar, acest proiect politic s-a bucurat constant, in
ultimii ani, de o larga sustinere in randul populatiei, asa cum
o demonstreaza toate sondajele de opinie, inclusiv
Eurobarometrele" din perioada 1999-2007. Aceste evolutii
au fost posibile pe fondul dezvoltarii economice si aprofundarii
integrarii, insd au avut un substrat mult mai adanc decit ads :
europenii nu pot uita si nu vor uita curand cd pand acum 60
de ani, istoria se facea in Europa, iar acum 100 de ani Europa
era centrul politic, economic si militar al lumii. Integrarea
economicd si Piata Interna au redat europenilor o incredere
in fortele proprii, dupa ce aceasta a fost serios zdruncinata in
cel de-al Doilea Razboi Mondial si ofera perspective certe pentru
construirea unci Europe Politice, dotata cu o politica externd
comund si eliberata de toate tarele trecutului (interventionism,
colonialism, echilibru de putere).
Conventia Europeana a parut sd raspunda acestor asteptari:
intr-un viitor nu indepartat, se astepta ca Europa va avea o
identitate proprie, definita de cetatenia europeand (introdusa
Inca de la Amsterdam, in 1997), de spatiul de libertate,
securitate si justitie, ale 'carui baze s-au pus in 1999, la Tampere,
si de o viatd politica cu adevarat europeand (partide politice
europene propriu-zise).

100

www.dacoromanica.ro
 Pe palierul extern, evenimentele din 2002-2003 au
confirmat cd scopul principal al Conventiei Europene a fost
crearea unei comunitati politice. Aceasta prevedea s inducts,
in perspectiva, definirea rolului international al Uniunii, iar
ca obiectiv primordial al UE, crearea unei ordini mondiale juste
si ethitabile. Curentul de gandire dominant din Europa
preconizeaza ca aceasta ordine mondiala se va realiza in cadrul
multilateral oferit de ONU si, in atingerea acestui scop, UE
va conta pe sustinerea si pe cooperarea cu State le Unite. In
privinta parteneriatului transatlantic, exista convingerea c nici
o problerro nu este insurmontabila atunci cand cei doi
parteneri coopereaza. In planul securitatii, emanciparea UE nu
ar trebui sal fie sinonirna cu compromiterea NATO, ci, din
contra, va trebuie sa conduca la o alianta mai puternica, bazata
pe un parteneriat real intre doi actori principali, State le Unite
ale Americii si Uniunea Europeana.
Conferinta Interguvernamentald care a fost convocata in a
doua parte a lui 2003, a intrat intr-un moment de blocaj la
sfarsitul Presedintiei italiene (decembrie 2003), cand negocierile
au intrat in impas in urma ameninorii Spaniei si Poloniei
(micile cari mari") de a opune veto-ul lor. Motivatia celor dou
state a fost noua configuratie a ponderii statelor membre la votul
in Consiliu'5. Aceasta avea sa prefigureze, intr-un fel,
dificultatile care au urmat.

105 Problema a fost una fundarnentala pentru cele cloud state, care
au fost considerate principalele beneficiare ale Tratatului de la Nisa.
Astfel, in urma Tratatului de la Nisa, Spania si Polonia dispuneau de
cate 27 de voturi in Consiliu (fata de cele 29 ale Germaniei, cu o
populatie aproximativ dubli). Proiectul de TC prevedea vot cu dubla
majoritate (55% din numarul de membri, 65% din totalul cetatenilor),
ceea ce diminua din castigul Spaniei si al Poloniei din 2000 de la Nisa.

101

www.dacoromanica.ro
 In cadrul acestei CIG, interventia guvernelor pe textul
promovat de Conventie a fost limitata. Atitudinea aceasta, desi
aparent bizard (find obisnuiti cu atitudinea contrard a statelor
de a diminua nivelul de ambitie initiaP06) este explicabild,
deoarece structura institutionala propusd era acceptard in general
de statele membre. Diferentele dintre propunerile Conventiei
si TC care a urmat au fost relativ minore, CIG 2004 a acceptat
in mare masurd textul Conventiei. Prin urmare, nu s-au
confirmat acele temeri conform cdrora TC ar fi rnai putin
arnbitios sau cft orientdrile federaliste ar fi compromise.
Problernele TC nu aveau insd sd se opreasca aici. In procesul
de ratificare, TC a fost respins la interval de cateva zile in Franta
si Olanda in prima parte a anului 2005. Cauza principala in
ambele cazuri a fost preocuparea unor largi segmente ale
populatiei cu privire la efectele economice Si sociale ale unei
deschideri excesive a statelor la globalizare. Cauzele
controverselor legate de TC nu au constat in segmentul extern
al acestui document. Cu toate acestea, urmAtoarea CIG
lansatd de Presedintia germand in 2007 a reimpulsionat
dezbaterea pe marginea viitorului Tratat. Acesta avea sd fie
definitivat relativ repede, deoarece statele cu obiectii" (Franca,
Olanda, dar Si Marea Britanie) si-au impus destul de usor
punctul de vedere in fata celorlalte state, mai mult preocupate
a avea un nou Tratat. Tratatul de la Lisabona contine la

106 A se vedea precedentele de la Actul Unic si Tratatul de la

Maastricht, din trecut, dar si ulterior, Tratatul de la Lisabona find, cu
toate inovatiile pe care le pastreaza de la defunctul" Tratat
Constitutional, o sincopd mai jos deck acesta din urmd ca nivel de
ambitie.

102

www.dacoromanica.ro
capitolul politica externa a UE o modificare relativ importanta,
daca nu ca substanta, macar ca semnal politic, respectiv
abandonarea denumirii de ministru de externe al UE", care
se va numi in viitor Inaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri
Externe si Politica de Securitate (IR). Atributiile si competentele
acestuia au rknas aceleasi ca in fostul TC107.

Propunerile Tratatului de la Lisabona

Cadrul general
TL stabileste cd obiectivul central al UE este promovarea
pacii, valorilor sale si bunastarea popoarelor sale, iar pe plan
extern, in relatiile cu exteriorul, va sustine si va promova valorile
sale si interesele comune. UE va contribui la mentinerea pacii
i securitdrii internationale, dezvoltarea durabila, solidaritatea
si respectul pentru alte popoare, comertul liber, eradicarea
sArIciei i protectia drepturilor omului si copilului, in
conformitate cu dreptul international. Principala noutate adusa
la acest capitol o constituie inzestrarea UE cu personalitate
juridica, ceea ce deschide calea reprezentarii externe a UE (si
nu doar a CE, cum este in prezent) si incheierea de acorduri
internationale de caltre UE, in toate sectoarele. Prin aceasta,
se desfiinteaza structura UE in trei piloni.

107 La aceasta contribuie fall indoiala si gradul de ambiguitate in

care au fost elaborate aceste dispozini. In fapt, principala dezbatere
privind implementarea TL pe segmentul politica externa abia a
inceput in cursul anului 2008, ea fiind marcata de procesul de ratificare
a TL in unele state membre, precurn Mama Britanie.

103

www.dacoromanica.ro
 Cadrul institutional
Aspectele institutionale sunt cele care au suferit
transformarile cele mai importante, intrucat TL deschide
perspective pentru crearea unui serviciu diplomatic propriu al
UE, Serviciul European de Actiune Externa SEAE, care fara
a fi un serviciu extern similar celor din statele membre, el va
fi un hibrid institutional bazat pe structura de afaceri externe
a Comisiei Europene Si respectiv a Consiliului (Secretariat
General si state membre). TL introduce functia de Presedinte
al Consiliului European, avand un mandat de doi ani si
jumatate, cu posibilitatea prelungirii pentru Inca un mandat.
Imre atributiile sale figureazd si reprezentarea externd a UE,
el devenind autoritatea politica supremd in relatiile cu state si
entitti terte. Acest Presedinte va conduce lucrarile Consiliului
European, care rdmane instit0a de orientare strategica, iar in
dorneniul afacerilor externe defineste interesul strategic al UE.
Afacerile externe propriu-zise vor Li gestionate, ca si pana acum,
de care Consiliul de Ministri, in formatul ministrilor de externe
ai statelor membre (CAGRE). TL transforma functia de limit
Reprezentant pentru PESC in cea de Inalt Reprezentant al UE
pentru afaceri externe si politica de securitate, asa curn am vazut
mai sus. Acesta va promova politica externd si de securitate
comund i va duce la indeplinire mandatul dat de Consiliu.
El/ea va prezida reuniunile CAGRE si va fi, in acelasi timp,
vice-presedinte al Comisiei Europene, pentru a asigura personal
coerenta tuturor actiunilor externe, inclusiv a celor care tin de
competenta Cornisiei. IR are drept de initiativd, iar pentru
indeplinirea sarcinilor sale va beneficia de SEAE. In privinta
reprezentarii diplornatice externe, actualele Delegatii ale CE
in state terte vor rdmine in structura Comisiei Europene si vor

104

www.dacoromanica.ro
constitui nucleul viitoarelor Misiuni diplomatice ale UE in state
terte'n.

Dispozitii speciale pentru PESC

Potrivit noilor dispozitii in materie de PESC, Uniunea are
competente depline in domeniul relatiilor externe si in politica
de securitate109. TL retine perspectiva dezvoltdrii ulterioare a
unei aprari comune, terna cea mai delicat a viitorului in
materie de afaceri comunitare. In promovarea obiectivelor de
PESC, statele membre vor sprijini cu loialitate i solidaritate
reciproca aceste objective si se vor abtine de la actiuni contrare
interesului comun sau care ar putea periclita eficienta actiunilor
luate sub umbrela PESC. Deciziile in materie de PESC se iau,
duo caz, de cdtre Consiliul European si Consiliul de Ministri
(CAG RE) .
De altfel, in promovarea obiectivelor PESC, statele membre
vor cduta s Ii defineasca interesul general si vor urtnri
atingerea convergentei actiunilor nationale. State le membre au
obligatia de a se consulta intre ele in cadrul Consiliului UE
sau Consiliului European pentru a defini o abordare comunl
i unitard a UE in toate problemele. La rindul sdu, Parlamentul
European va fi informat cu regularitate despre dezvoltarile din

1" Cu toate acestea, statele membre trebuie sa clarifice care va fi

diviziunea muncii intre Inaltul Reprezentant si Presedintele Consiliului
European. Divergentele sunt in principla dictate de componenta
cornunitard" a IR, care al- putea conduce in viitor la un anurnit grad
de comunitarizare a PESC. Din acest motiv, unele state membre sunt
mai preocupate de adevarata fond a Presedintelui UE sau de atributiile
IR pe linie de PESA (de ex. daca are sau nu competente in gestionarea
EDA). Aceasta ternd va fi explorata i in capitolul urmator.
109 Tratatul de la Lisabona, Tit lul V. art. 24 (1).

105

www.dacoromanica.ro
planul PESC, ceea ce inseamnd codificarea unei cutume
instituite deja de cativa ani de cdtre diversele Presedintii ale
Consiliului UE.
Procesul de luare a deciziilor nu a suferit multe modificari :
iniOativa apartine statelor membre sau a Inaltului Reprezentant
si, dupa caz, Comisiei Europene, iar deciziile se iau doar de cdtre
Consiliul de Ministri. Deciziile se iau in general prin
unanimitate, cu exceptia unor domenii cu implicatii sectoriale
(in general domeniile Era implicatii majore asupra securitatii)110.

Dispozitii speciale pentru PESA

TL contine un articol separat pentru reglementarea domeniului
securitatii si apardrii. El stabileste ca PESA este parte integranta
a PESC. Uniunea se doteaza cu mijloace militare si civile pentru
mentinerea pacii, prevenirea conflictelor si consolidarea securiatii
internationale. Aceste mijloace pot fi dislocate in afara ariei
geografice a UE, in conformitate cu Carta ONU.
TL mai prevede posibilitatea evolutiei care o aparare
cornund, atunci cnd Consiliul European va decide in
unanimitate'". De asernenea, se recunoaste specificitatea
fiecdrui stat membru in materie de securitate si se prevede
explicit a PESA nu va afecta aceste aranjamente. TL
mentionend, pentru prima data in legislatia primara a UE,
infiintarea Agentiei Europene de Aparare (EDA). Deciziile se
iau si se aplica in unanimitate, cu utilizarea resurselor nationale
si, dupa caz, ale Comisiei Europene. In privinta implementarii
deciziilor, TL va permite dezvoltari ulterioare pe diverse
niveluri:

110 I bidem,
art. 31.
In Ibidem, art. 42 (2).

106

www.dacoromanica.ro
 nivelul operational : o misiune anume poate fi dusa la
indeplinire doar de un grup de state membre, cu sustinerea
politica a intregii Uniuni.
nivelul capacitatilor : in masura in care uncle state
membre doresc s promoveze o anumita politica in materie
(de ex. de capacitati militare), bazata pe criterii de
performanta, se poate constitui un aranjament de
cooperare structuratd, cu participare limitata, dar deschisa
participarii ulterioare.
nivelul apararii comune : in rnasura in care un stat membru
este victima unei agresiuni armate externe, celelalte state
au obligatia de a-i acorda asistenta i ajutor, in limita
mijloacelor de care dispun, fara a afecta angajarnentele de
securitate specifice. NATO rarnane fundamentul apararii
colective pentru acele state membre care fac parte din
Alianta"2.

Dispozitii speciale pentru Justitie, Libertate si Securitate

(JIS)
Fuziunea pilonilor II (PESC) si III (JAI) este o consecinta
a noii abordari a securitatii, dupa 11 septembrie 2001. Exist
o serie de riscuri de securitate provocate de criminalitatea
organizata, terorism, dar si catastrofe naturale, care fac necesare
interventii cu rnijloace specifice a UE. Dintre acestea retinem:
protectia civila, dorneniu vizat de acOuni de cooperare si de
coordonare intre statele membre si actiuni complementare din
partea Comisiei Europene (care si beneficiaza de structuri si
mecanisme de interventie proprii) Si clauza de solidaritate, care
stipuleaza ca toate statele membre vor actiona impreund in spirit

112 Ibidenz, art. 42 (5), (6) si respectiv (7).

107

www.dacoromanica.ro
de solidaritate pentru a ajuta un stat membru victimd a unui
atac terorist sau afectat de un dezastru natural si pentru a preveni
amenintarile teroriste sau pentru a proteja institutiile
democratice si populatia civild a unui stat membru in Eta unei
amenintari teroriste113.

Unitatea si diversitatea Europei

Oamenii politici din perioada imediat urmdtoare terrnindrii

celui de-al Doi lea Rdzboi Mondial au realizat cd este de
neconceput o politid europeand fdr participarea Frantei si nici
o constructie europeana fdr Germania. Cele cloud tali, desi
reprezentau tot ce putea fi mai antagonic in Europa in trecut,
aveau sd devina motorul dezvoltarii si integrarii europene. La
vremea respectivd, interesele economice si politice ale Germaniei
si Frantei au coincis intr-unul din momentele rare ale istoriei.
Franca avea nevoie de investitii irnense in agriculturd, pe care
nu si le putea sustine singurd, in timp ce Germania avea nevoie
de o piata pentru a-si extinde influenta industriala si financiara
in Europa. in plan politic, Franca a reusit sl. angreneze
Germania intr-un sistem prin care se putea exercita controlul
asupra evolutiei sale, fail a-i provoca frustrarile din perioada
Republicii de la Weimar, in timp ce Germania a vazut in
integrarea sa in CEE revenirea in comunitatea statelor civilizate
si democratice. Atunci a fost lansat ideea constituirii unei

113 Tratatul consolidat privind funcrionarea Uniunii Europene,

Panea a V-a, Titlul V.

108

www.dacoromanica.ro
Germanii europene opusd Europei germane, care a fost o
tentativ mai veche a acesteia114.
In consecintd, viata politica europeand contemporand a fost
marcatd de asa-numitul binom franco-german. Acesta s-a
transpus si in planul personalitatilor si liderilor celor doug tgri,
care au inteles c prin dezvoltarea de relatii personale,
impreund pot impulsiona procesul de integrare. Acest lucru
s-a intamplat cu tandemul de Gaulle-Adenauer, in anii '50, si
mai ales cu tandemul Kohl-Mitterand, in anii '80 si inceputul
anilor '90, acesta din urmd fiind cel care a condus la Uniunea
Econornicg si Monetarg si la primele elemente de integrare
politicg pe care le-a retinut Tratatul de la Maastricht. Ace Iasi
spirit vizionar, de avangardg, al celor doug tgri s-a remarcat si
cu ocazia negocierilor asupra Tratatelor comunitare. Ideile si
propunerile "motorului franco-german" au fost la originea
Tratatului de la Roma si, la sfarsitul anilor '80, cu ocazia Actului
Unic si a Tratatului de la Maastricht, la inceputul anilor '90.
Sfarsitul anilor '90 si prirnul deceniu al secolului XXI ggseste
insg liderii de la Berlin si Paris intr-o ipostazd diferitg fatA de
inaintasii lor de acurn cateva decenii. Prima parte a presedintiei
lui J. Chirac a fost rnarcatd de coabitarea cu socialistii lui L.
Jospin. Germania, condusg de fostul cancelar G. Schrder s-a
confruntat cu probleme mafi pe plan intern economia
germand, cu problemele ei structurale, a fost principalul factor
al stagnarii economiei europene in primii ani ai acestui deceniu.
Cei doi oameni politici par s Li reggsit afinitgtile care i-au unit

114
r
n. Johnson, op. cit., pag. 567-568. Aici Johnson II descrie pe fostul
cancelar Adenauer drept primul om de stat german care a pus interesul
european inaintea celui german. Alti autori 11 descriu ca fiind un bun
european, dar un prost german. Vezi R. Augstein, Konrad Adenauer,
SpiegelVerlag, 1964, ed. engl. pag. 94.

109

www.dacoromanica.ro
pe liderii francezi si germani in trecut, insd ei au realizat cd
Europa contemporand este diferita fata de cea de acum cateva
decenii. In viitor, este de asteptat ca Angela Merkel sa
dezvolte o relatie similara cu noul presedinte al Frantei"5, insa
acest lucru nu este evident, in prima parte a mandatului celor
doi.
Daca in trecut se aprecia ca nu se poate concepe o politica
europeana fail Franta si nici constructie europeana fail
Germania, astazi este clar cd orke dezvoltare comunitard trebuie
sd ia in calcul si interesul britanic. Printr-o politica inteligenta
si abila, premierul Blair a reusit sd preia si sa clued la bun sfArsit
procesul de liberalizare economicd si de strngere a relatiilor
transatlantice, inceput cu succes de M. Thatcher. Aceasta a
adaugat noi caracteristici, ignorate de guvernarea conservatoare
cu buna-stiinta: componenta sociala a guvernarii si apropierea
de Europa. Astfel, legatura Blair-Clinton a fost la fel de stransd
precum cea dintre Reagan si Thatcher, dar Blair s-a afirmat si
ca lider european, conducnd una din tarile cele mai
performante economic din anii 1990-2000 si servind, prin a
sa "A Treia Cale", drept model ideologic pentru alte partide
de centru-stinga, in special din Europa Centrala si de Est, care
au vdzut in aceasta oportunitatea ruperii complete a oricdrei
legaturi cu trecutul comunist.
Astazi, situatia politica pe plan european se prezinta diferit.
Motorul franco-german nu a mai functionat la fel cu ocazia

115 Speculatii exist in legatura cu o posibild noul relatie

franco-germand, mult mai fayorabil intaririi relatiei cu SUA, in
conditiile in care noul prqedinte al Frantei este Nicolas Sarkozy. Vezi
articolul lui J.S. Nye, Relatiile franco-americane se vor imbunatti",
Project Syndicate, in Adeytrul", editia din 4 mai 2007
(www.adevruiro).

110

www.dacoromanica.ro
Tratatului de la Amsterdam (care trebuia s rezolve niste restante
de la Maastricht) si mai ales cu ocazia Tratatului de la Nisa, in
anul 2000, care trebuia s rezolve la randul lui restantele de la
Amsterdam si a sfarsit prin a fi contestat din aproape toate
directiile116. in domeniul economic si social, Procesul
Lisabona117gaseste atat Franca, cat mai ales Germania, in pozitii
delicate din punct de vedere economic, iar state membre mai
performante in plan economic precum Marea Britanie, Spania
sau Olanda au luat initiativa intr-o serie de domenii.
Prezentarea, in anul 2001, de catre cancelarul Schrder a
viziunii sale asupra viitorului UE a pus la incercare "tandemul
Paris-Berlin", iar proiectul ski a fost apreciat ca find "un atac
in forte, menit sa transforme Germania in principalul
"arhitect" al constructiei europene viitoare.
Ca reactie la initiativa germand, Parisul a reluat conceptul
privind "federatia de state-natiuni", care pastreaza identitatile
nationale. Atat socialistii lui Lionel Jospin, cat si guvernele de
centru-dreapta, care au urmat dupa 2002118, si-au prezentat
propria pozitie in legatura cu viitorul UE care, in esent,
propunea mentinerea si imbunatatirea actualului triunghi
institutional al Uniunii: Consiliul de Ministri, Comisia si
Parlamentul European.

116 A. Duff, From the Amsterdam Lefi-Overs to Nice Hangovers, in

The International Spectator", vol. =NI (1), ian-mar. 2001,
pag. 13.
117 CunoscutA si sub denumirea de Agenda Lisabona", acest proiect
de referinta. al UE in ultimii ani propune un program de modernizare
economical, socialA si tehnologica a UE pana in anul 2010.
118 Discursul presedintelui J. Chirac din 6 manic 2001, disponibil
la www. elysee.fr si cel al fostului prim-ministru al Franwi, Lionel Jospin,
din 28 mai 2001, disponibil la http://wwwieforum.de/artman/
publish/article 529.shtml.

Ill

www.dacoromanica.ro
 Dupa ultimele alegeri prezidentiale din Franta, sunt
evidente eforturile Berlinului si Parisului de a pune intr-o noul
logicd, pragmatica, parteneriatul special. in materie de PESC,
atat Franta, cat si Germania, si-au dorit o Europa puternica
in plan politic si militar si angajata pe plan extern. Franta este
cea care a dorit dintotdeauna un grad de autonomie mai ridicat
al europenilor in materie de securitate si aparare"9. in
atingerea acestui obiectiv, Franta are nevoie sd-si exercite in
continuare influenta politica pe plan european, daca este nevoie
chiar veto-ul, motiv pentru care un PESC interguvernamental
ramine o chestiune esentiala pentru Paris, unul din punctele
cornune cu Marea Britanie. Germania a fost mai putin vocala
in chestiunile militare si pare sd accepte doar tacit activismul
francez in materie de securitate. In schimb, Berlinul doreste
o voce europeand mai puternica pe plan extern si apreciazd cd
doar Comisia Europeana poate juca un rol de succes in aceastd
directie. Tot Germania este cea care in mod discret,
deocamdata, sustine acordarea unui bc de membru permanent
pentru UE in Consiliul de Securitate al ONU, in urma
reformarii acestui organ al Natiunilor Unite.
Dupa un inceput in care si Franca si Germania au incercat
sd-si pund amprenta proprie asupra modelului de evolutie a
Uniunii Europene, in esentd prin redefinirea modului de
repartizare a competentelor la nivel comunitar, national si
regional, cele doua tali au reusit, cu ocazia aniversdrii a 50 de
ani a Tratatului de la Elysee, s glseasca viziunea comund asupra
constructiei europene, care a combinat elementele viziunii
germane, cu un Parlament European mai puternic si o
Comisie Europeana aleasa in mod democratic, cu o arhitectura

"9 S. Sloan, The United States and European Defence, Chaillot Papers,
EU ISS, aprilie 2000, pag. 44.

112

www.dacoromanica.ro
institutionala de inspiratie francezd, care consacrd Uniunea ca
o federatie de state-natiuni, asa cum am vazut anterior. Tot
Franta este cea care a convins Germania sd renunte la unele
tendinte federaliste in viitorul Tratat, idee care a facilitat
atragerea interesului britanic in acest proiect'20. Dincolo de acest
aspect, fiecare din cele cloud tari a renuntat la o serie din
propriile propuneri, Berlinul mai ales in plan institutional, iar
Parisul la tenta inter-guvernamentala excesivd.
Aceast miscare a pus pe picior gresit mai multe state
membre, in special dintre cele mici si cunoscute pentru
optiunile lor pro-europene. Ele au vazut in aceste intelegeri o
amenintare pentru pozitia 1021. Cei care au pierdut cel mai
mult au fost statele Benelux, prin traditie promotoare ale unei
structuri europene de tip federal. Cele trei tali propuseserd un
memorandum comun, in 2001, cuprinzand cea mai elaborat
viziune federalista asupra Europei si care continea foarte multe
din elementele promovate in trecut de Germania'22.
Schimbarea de pozitie a Germaniei a lsat cele trei tari frd cel
mai important aliat al kr, motiv pentru care Belgia, Olanda
si Luxemburg si-au cdutat ulterior un alt aliat si 1-au pit in
Comisia Europeand si, intr-o oarecare masurd, in Parlarnentul
European'23.

120 Cf. Tony Blair, discurs in fata Camerei Comunelor, 23 iunie

2003.
121 V. Miller, The Convention on the Future of Europe The
Institutional Reform", Research Paper 03/56 din 12 iunie 2003, House
of Commons Library, pag. 11-14.
122 Memorandumul statelor BENELUX asupra viitorului Europei,
20 iunie 2001, disponibil pe www.eu2001.be.
123 Oficiali din Belgia, Olanda, Finlanda si Portugalia au reactionat
la planul comun franco-german. Vezi Radical reform plan gets first
Euro-test, BBC online, 18 februarie 2003.

113

www.dacoromanica.ro
 Intelegerile franco-germane de la Paris, de la inceputul anului
2003, aveau sd prefigureze anumite consecinte si asupra relatiilor
transadantice. Ceea ce este destul de clar este ca, in urma acestor
intelegeri, s-a obtinut apropierea Parisului si Berlinului in cadrul
PBC, unde cele cloud tari pareau s impartaseasca pana la un
punct o viziune similard asupra Europei si a ordinii mondiale
viitoare (Franta si Germania sunt convergente pe Irak sau Iran,
dar nu si asupra Africii, de exemplu).
Daca pozitia binecunoscuta a Frantei consta in promovarea
autonorniei Europei Eta de SUA in relatiile externe, mai ales
in domeniul securitatii si apararii si constituirea unei identitati
europene in materie de aparare in afara NATO si in afara
controlului SUA'24, Germania era, pAnd la instalarea fostului
cancelar G. Schrder, o card relativ pro-adantista, comparabila
cu Olanda si oarecum cu Italia125. Germania a sustinut
intotdeauna NATO si a pastrat relatii speciale cu SUA, mai ales
in plan economic, fapt reconfirmat si sub ultimul cancelar A.
Merkel. Sub cancelarul Schrder, insa, Germania a schimbat
destul de net directia politica de sub Kohl, fapt care fusese anuntat
Inca din campania electorala din 2002. Aceastd. rupere" in raport
cu linia traditionall postbelid. a RFG s-a materializat indeosebi
in sfera securitatii si ea s-a confirmat cu ocazia intelegerii
franco-germane din 2003, un rezultat concret find aldturarea
Germaniei la planurile franceze in domeniul PESA'26. Miscarea
facuta va trebui sa demonstreze ca este si durabild, deoarece exista
in prezent cel putin doi factori care o pot compromite : primul
este administratia federala germana cercurile diplomatice si

124 S. Sloan, op. cit., pag. 40-54.

125 Ibidem, pag. 51.
126 Vezi planul comun franco-germano-beigiano-luxemburghez in
domeniul PESA din primavara lui 2003.

114

www.dacoromanica.ro
militare de la Berlin au fost in general pro-atlantiste si atitudinea
kr nu se poate schimba odat cu gestul politic al cancelarului
lor; al doilea factor este economia germand, care este in pragul
recesiunii de mai mult timp si nu da semne concludente de
revenire. Ambitioasa Agenda 2010" initiat de fostul cancelar
Schrder, a putut da roade numai dupa eativa ani, beneficiind
de sustinerea energica a actualuki guvern Merkel si de o
conjunctura favorabila in mediul de afaceri transatlantic.
In orice caz, atragerea Germaniei pe o pozitie eurocentrist
constituie o victorie diplomatica importanta pentru Franta.
Dezvoltand in paralel relatia traditionala cu Rusia si, mai
departe, cu China, Parisul se apropie de visul sdu mai vechi
privind o lume multipolara, in care un pol este cel european,
cu Franca in pozitie de lider politico-diplomatico-militar127.
Dincolo de aceste considerente de naturd istorica, care ne
ajuta a intelege rnai bine modul in care a avansat procesul
constitutional european, trebuie remarcat ca respingerea TC de
atm Franca, in primavara lui 2005, avea s evidentieze nu
numai fragilitatea consensului politic, ci si incapacitatea
motorului franco-german de a promova finalizarea procesului.
Germania condusa de Angela Merkel s-a afirmat ca un
port-drapel al promovarii TC in varianta convenitl, farl amen-
damente multe. Franta lui Chirac a asteptat alegerile preziden-
tiale din 2007 si pentru doi ani de zile a iegit practic din jocul
constitutional, ca si Marea Britanie, dealtfel. Presedintele francez
Sarkozy a propus ca solutie un Tratat de Reforma mai simplu,
mai suplu, cu un continut mult diminuat in comparatie cu
TC, axat doar pe cateva aspecte de reald valoare adaugata si
care sa' nu mai necesite aprobarea prin referendumuri. Desi si

127 T.
j Chirac, discurs in fata ambasadorilor Republicii Franceze, 29
august 2003. Disponibil la www.elysee.fr.

115

www.dacoromanica.ro
Germania a achiesat pand la urmd la ideea franceza, liderii de
la Berlin au acceptat in TR drept o solutie de compromis,
renuntand cu greu la pozitia lor initiala'28.
Pozitiile celorlalte state membre UE releva o paleta larga
de optiuni si, totodata, noi aliniamente in cadrul UE. Ce au
in comun aceste pozitii este faptul ca toate se raporteazd intr-un
fel sau altul la pozitia franco-germana.
Noutatea contextului actual este adusa in special de Marea
Britanie, care si-a descoperit noi valente europene (a se vedea PESA
politica europeand de securitate i aparare si Strategia Lisabona"
si, mai recent, in domeniul imigratiei i combaterii crimei
organizate). in plus, sunt de notat oscilatiile Spaniei, Italiei si
Poloniei (dintre trile man), toate trei conduse nu demult de
guverne de centru-dreapta i urmate de guverne de stanga sau
centru-stanga. Manifestand o optiune pro-europeana mult mai
clara decat predecesorii si, premierul Tony Blair a impus tarii
sale un angajament mult mai ferm fata de afacerile comunitare
europene, pastrand totodata o soli& relatie cu partenerul sdu
traditional SUA. Iesirea din starea de indiferenta europeana a
Londrei, la sfarsitul anilor '90, a fost deci facilitata de doi factori:
revirimentul economic si social, rezultat dupa politicile ferme din
perioada Thatcher, si slabirea relatiilor franco-germane in acea
perioada'29. Autoritatile britanice si-au propus deci sd joace un

128 Reticentele germane au avut la origine faptul ca, spre deosebire

de Franta, Germania ratificase TC si punerea in discutie a unui tratat
deja ratificat a fost de nanira a crea o anumita ruptura cu aliatul
traditional.
1" Relatiile personale dintre presedintele Chirac si cancelarul
Schrder, in timpul primului lor mandat (pana in 2002) au fost mai
degraba red. Schroder a fost in acest timp mai apropiat ideologic de
A treia cale a lui Blair deck de modelul economic si social francez.

116

www.dacoromanica.ro
rol mai important in definitivarea noii arhitecturi a Uniunii
Europene si dac la inceput obiectivul a fost sd arbitreze disputa
ideologid dintre ceilalti doi man ai UE", dupa inceperea lucrarilor
Conventiei, Marea Britanie s-a afirmat ca un lider de opinie, prin
vocea reprezentantului sat'30, until din europenii cei mai cotwinsi
din cabinetul Blair. Nuance le usor eurosceptice ale succesorului
in Downing Street 10 ar putea fi contracarate dacd de exemplu
Franca sub Sarkozy isi demonstreaza vointa reala de reintegrare
in structurile militare NATO si de reapropiere de SUA131.
Fiind o promotoare traditionala a tendintei inter-guverna-
mentale, Londra s-a aplecat aproape in exclusivitate asupra
reformei Consiliului UE, sustinand, astfel, foarte rapid,
propunerea franco-germand asupra reformei Consiliului UE
si a Consiliului European. Marea Britanie a constituit un factor
esential in sustinerea acestui model, in ciuda opozitiei
majoritatii membrilor Conventiei, la inceputul anului 2003132.
Prin angajamentul sau in cadrul constructiei europene, in
general, prin initiativa (impreund cu Franta) in domeniul PESA,
prin implicarea in procesul Lisabona, in domeniul economic si
social (cu Spania, Italia si Olanda), si prin initiativele in domeniul
JAI (crima organizata si imigratie), Marea Britanie a oferit UE
un alt model al raporturilor de forta in UE deck cel bazat pe
motorul franco-german. Acest model este ceea ce Londra numeste
reteaua de aliante ternatice sau Europa excelentei133. Acest lucru

130 Fostul ministru britanic pentru Europa, Peter Hain.

131 P. Reynolds, A New Era for France and UK, la BBC online, 26
martie 2008.
132 P. Hain, declaratie la BBC, 18 februarie 2003, disponibila pe
edicia online a BBC.
133T. Blair, discurs in fata Parlamentului European, 23 iunie 2005,
disponibil la ,http://edition.cnn.com/2005/WORLD/europe/06/231
blair.europe.text.

117

www.dacoromanica.ro
s-a vazut inclusiv in domeniul PESC/PESA, unde Marca
Britanie a reusit s construiascd, la un moment dat, o relatie
speciala cu Italia si Spania, iar in planul securitatii si apardrii a
reusit s pastreze, deocamdata, tandemul cu Franta.
Atitudinea Londrei Eta de relatia transatlantica a arnas insd
constantd in ultirnele decenii, iar angajamentul european al
guvernului britanic nu a afectat cu nimic relatia speciala cu
SUA. Si in Marea Britanie, si pe continent, au aparut din ce
in ce mai multe opinii potrivit cdrora, rnai devreme sau mai
tarziu, Blair (Marea Britanie, in general) va trebui s aleaga intre
SUA si Continent'34. El si-a facut o adevarata misiune politica
din a demonstra ea nu existd contradictie intre un angajament
european de anvergurd si parteneriatul special cu SUA, iar pand
aproape de predarea stafetei, duo' 10 ani in fruntea guvernului,
se pare ca a si reusit. Blair a demonstrat chiar mai mult, Si
anurne cd pe plan european se poate adopta o politica de
apropiere de SUA fara a afecta Uniunea Europeana ca atare,
iar postura de aliat al SUA pare s fie pentru britanici cea rnai
reafistd si mai benefica in care se poate plasa Uniunea
Europeana. Spre deosebire de francezi, britanicii considera,
astfel, cd Europa si-ar promova mai bine interesele i ar avea
un rol international mai pregnant alaturi de SUA, asupra careia
si-ar putea exercita mai bine influenta si ar putea descuraja
tendintele unilateraliste de la Washingtonm.

134 R. Dale, Blair's Gamble : U.S. Ally and European Statesman?, in

International Herald Tribune, 11 martie 2004.
'35 M. Foster, British, French and German European Policies and
Strategies in the Context of European Integration Theories and Future
Institutional reform of the European Union, lucrare de masterat,
Institutul European de !mite Studii Internationale, Nisa, 2003,
pag. 35-36.

118

www.dacoromanica.ro
 In privinta constructiei europene, Marea Britanie sub noul
premier Brown este insd, mai eurosceptica, viziunea sa find
compatibila mai muk cu viziunile fundamentale ale Cehiei qi
Poloniei"6. Spre deosebire de predecesorul sdu, G. Brown
investeste muk mai putin capital politic in orice proiect european,
inclusiv in PESA (creatie britanica, in comun cu Franca) i anunta
o noua erd eurosceptica" in activitatea Guvernului Marii Britanii.
Italia, stat fondator al UE qi al patrulea ca mdrime in UE,
este prin traditie un stat pro-integrare i in favoarea metodei
comunitare. Premierul S. Berlusconi i fostul su partener la
guvernare, G. Fini, liderul partidului Alianta Nationala, au
asigurat o importanta nuantare a politicii europene a Italiei,
pana in 2005, care s-a indepartat intr-o mdsurd importanta de
pozitia traditionala qi s-a apropiat sensibil de pozitia britanica,
in special pe dosarele externe, totul culminand cu anul 2003,
in timpul crizei din haler. Politica italiana a revenit la
coordonatele iniiaIe odata cu schimbarea de guvern. Urmatorul
premier, R. Prodi, fost Prqedinte al Cornisiei Europene, a
readus, asa cum era de anticipat, Italia in randul statelor
pro-europene, insd bascularea recenta spre dreapta prefigureaza
o politica europeand oscilanta a Romei'38.

136 Republica Cella' si Po Ionia s-au mentinut constant pe pozitii

interguvernamentaliste, cu accente eurosceptice (Presedintek V. Klaus
sau fratii Kaczinski).
137 In Europe and America Must Stand United sau faimoasa
scrisoare a celor 8", prernierul Silvio Berlusconi se nurnIrd printre
semnatari, alituri de liderii Marii Britanii, Spaniei, Portugaliei,
Poloniei, Cehiei, Ungariei si Danemarcei, ai unei scrisori-manifest
referitoare la Irak, publicata. in The Times, din 30 ianuarie 2003.
138 De notat, in acest context, decizia guvernului Prodi de a retrage
contingentul italian din Irak pe 16 martie 2005.

119

www.dacoromanica.ro
 0 situatie similara s-a inregistrat in Spania. 0 tarsi in mod
traditional apropiata de Franta, in primul rand datorita elitei
sale francofile, Spania a inregistrat probabil cea mai dramatica
schimbare de ton intre statele membre, in timpul guvernului
popular al lui J-M. Aznar. Nemultumit initial de atitudinea
ferma a Berlinului in ceea ce priveste viitorul politicilor
structurale si de coeziune, Madridul a parut sa incline in
favoarea ideilor franceze, dar actiunile tot mai dese ale lui Aznar
in comun cu premierul Blair au adus Spania mai aproape de
Marea Britanie. Pe acest fond, Spania a sustinut o serie din
punctele compromisului institutional franco-german. Ea s-a
situat insd, in mod logic, pe 0 pozitie diametral-opusa celei a
grupului de state contributoare nete la bugetul UE in privinta
politicilor comune, in special cele regionale si de coeziune,
Spania find si cel mai important beneficiar al acestora139.
Sub guvernele Berlusconi si Aznar, Italia si Spania s-au
apropiat foarte mult de pozitia britanica privind relatia
transatlantica, dar cu unele mici diferente (in domeniul
constructiei apardrii europene, mai ales). Astfel, Marea
Britanie, Spania si Italia (3 dintre statele mari ale UE si, dupa
curn vom vedea mai jos, alaturi de Po Ionia) au asigurat un
echilibru in actuala UE la tendinta de autonomie europeara
manifestata de Germania si Franta, in domeniul PESC.
Exemplele italian si spaniol si, intr-o mai mica mdsurd, cel
german, demonstreaza importanta schimbarilor de ton si a
nuantarilor in politica europeand si in PESC, mai ales din partea
statelor mari ale UE.

139 D. Yuill, C. Menddez, F. Wish lade, EU Cohesion Polity

2007-13 and the Implications for Spain: Who Gets What, When and How?,
European Policy Research Center, Glasgow, iunie 2006, pag. 32-33.

120

www.dacoromanica.ro
 Belgia a cdutat sa reflecte o pozitie de echilibru intre statele
mari si cele mici, iar modelul federal i-a parut sa raspunda cel
mai bine intereselor sale140. In general exista o larga convergenta
intre Belgia, Olanda si Luxemburg (BENELUX), desi uneori
Olanda se distanteaza de unele pozitii belgiene privind
reforma unor politici comunitare, PESC si JAI. Cea mai
evidenta diferenta intre cele cloud tari vecine a fost reliefata in
domeniul apdrarii europene, unde Olanda nu a rnarsat la
propunerea Bruxelles-ului privind dezvoltarea unei apardri
europene (UESA), in 2003141. Nici in privinta PESC pozitiile
celor trei tari nu sunt similare, find de notat nuantele
atlantiste din pozitia Olandei, mai ales dupa instalarea si la Haga
a unui guvern de centru-dreapta. Este de anticipat cd Olanda
va urma exemplul italian si pe cel spaniol, in eventualitatea unei
schimbari de coloratura a guvernului de la Haga, insd o
asemenea supozirie este pur speculativd in acest moment,
intruclt opinia publica olandeza a suferit o mutatie
impresionanta fata de 1990-1995, in prezent aceasta find una
dintre cde mai conservatoare si eurosceptice din Uniunea
Europeana. Avnd in vedere modul in care a evoluat curentul
neoconservator in SUA, se poate spune cd noul val de
conservatorism din Olanda este, in fapt, un neoconservatorism
european142.
Tarile mici au manifestat orientari diverse cu privire la natura
constructiei europene, insd fiecare dintre acestea a cautat sa-si
vada interesele si influenta protejate in Uniune. Din acest motiv,

14 Ch. Engel, Vers un ,,federalisme a plusieurs niveaux?, in

Eipascope", EIPA, Maastricht, 1/2001, pag. 10-11.
111 Cf. BBC, editia online din 29 aprilie 2003.
142 Cf. Priscope, in Newsweek din 27 octombrie 2007, disponibil
si la http://www.newsweek.com/id/62276/output/print.

121

www.dacoromanica.ro
aceste tan s-au aliniat adesea la pozitii contrare celor ale statelor
mani si au cautat s asigure sprijin Comisiei Europene, asa cum
am vsalzut mai sus. Singura care a facut exceptie a fost
Danemarca, care a optat de la inceput pentru o linie apropiatd
celei britanice, in detrimentul propunerilor germane'43.
Interesul principal al danezilor a fost de a nu accepta o
constructie cu implicatii in planul suveranitdtii nationale.
Ce Hake state nordice, Finlanda i Suedia, au sustinut pana
la un punct modelul "federatiei de state-natiuni", promovat
de Franca, dar au respins categoric propunerile care afectau
reprezentarea Si interesele statelor mici (de ex. abandonarea
principiului un stat-un comisar"). Scandinavii au fost
dintotdeauna deosebit de preocupaci de eficientd i transparenta,
rnotiv pentru care au insistat pentru reforma instrumentelor
si institutiilor, care trebuie sd fie simple i cu proceduri
transparente. De asemenea, ei au pus accentul pe modelul social,
pe competitivitate Si deschiderea piete1or"4. Tot scandinavii
au fost printre promotorii includerii Cartei Drepturilor
Fundamentale in TC Si cresterea rolului parlarnentelor
nationale. In dorneniul PESC, scandinavii au sustinut o Europa
mai puternica i rnai coerentd si au pus mai mult accentul pe
negocieri multilaterale deck pe interventia militara, fapt care
decurge din politica lor de securitate.
Austria, desi stat federal la fel ca Germania, nu a avut aceeasi
abordare ca Berlinul. Diferentele dintre Austria si Germania

143 Finn Laursen, Denmark and the Constitutional Treaty:A

Difficult Two-Level Game, discurs la conferinta internationala. EUSA
la Austin, Texas, 31.02-2.04.2005, pag. 6-9. Disponibil la
http://aei.pitt.edu/3166/02/EUSA05 DK Convention.doc.
'44 E. Liikanen, A European Social Model: An Asset or a Liability?,
discurs la World Political Forum, Budapesta, 27 noiembrie 2007,
disponibil la www.bis.org.

122

www.dacoromanica.ro
au fost chiar mai pronuntate deck cele dintre Belgia si Olanda,
de exemplu. Austria s-a aldturat si ea pozitiilor statelor mici
Et de reforma institutionala si a promovat o agenda proprie
in unele politici, precum imigratie si azil, diversitate culturala,
agricultura, mediu i cornpetitivitate'45.
Un alt caz interesant a fost cel al Portugaliei. Lisabona nu
a dorit federalizarea Europei ci, mai degraba, o strategic de
aprofundare a UE si a institutiilor sale, care sa se bazeze pe mai
multe elernente: includerea Cartei Drepturilor Fundamentale
in Tratatul UE, dezvoltarea metodei deschise de coordonare
intre institutiile UE prin cresterea rolului Cornisiei si
Parlamentului European, accentuand astfel caracterul de
actiune cornunitard a acestora; extinderea metodei cornunitare
pentru pilonii II (PESC) si III (JAI) sau desfiintarea acestora,
cresterea competentelor si responsabilitatilor lor la nivel
european, prin promovarea rnai activd a principiului
subsidiaritatii'46. Aceste elemente nu presupuneau, insd,
crearea unui guvern european, ci o mai bund capacitate de
definire a politicilor economice si sociale la nivelul Uniunii si
al statelor membre.
0 situatie similara s-a constatat si in cazul Irlandei, unde
dezbaterile au fost totusi umbrite de contraperforrnantele
irlandezilor la referendurnul din 2001. Si irlandezii au pus un
accent mai mare pe guvernarea economicd sociala,
i
transparenta institutiilor, rolul UE in promovarea pacii. Ei au

145 Conform Raportului Austriei asupra dezbaterii nationale asupra

viirorului Europei, din 3 iulie 2002, disponibil la www.european-
convention.eu.int.
146 M. L. Antunes, discurs la plenara a doua a Conventiei Europene,
in calitate de reprezentant adjunct al Guvernului Portugaliei, rostit in
data de 23-24 mai 2002, disponibil la www.european-convention.eu.int.

123

www.dacoromanica.ro
abordat Irma' cu precautie aspectele politice, militare si de
securitate, care ar fi putut afecta statutul kr de neutralitate47.
Pe de aka parte, irlandezii s-au considerat intotdeauna mai
apropiati de SUA. Pentru multi irlandezi, orasul Boston din
SUA este mai aproape decat Berlinul, asa cum a spus odata
fostul vice-premier irlandez Mary Harney.
In domeniul PESC, Austria si Portugalia s-au concentrat
pe zonele de interes traditionale. Austria a vizat in special
Europa Centrala si de Est si Balcanii, iar Portugalia, America
de Sud, Africa si unele parti din Asia. Si ele doreau o Europa
puternica pe plan extern si sustineau o formula de reprezentare
extern1 care s le dea posibilitatea sa-si promoveze interesele
si pozitlile, motiv pentru care au respins tendintele de
monopolizare a PESC de dire statele mari148. In aceeasi situatie
s-a aflat si Grecia, ale carei zone de interes au fost prin traditie
Balcanii si bazinul rnediteranean.
In privinta constructiei europene, Grecia s-a situat pe o
pozitie mediana, sustinand crearea unei Europe in care
identitatile nationale si culturale ale statelor participante sa fie
pastrate149. In opinia autoritatilor de la Atena, pregatirea

14- Conform Raportului irlandez asupra dezbaterii nationale asupra

viitorului Europei, din 20.06.2002, pag. 3-4, disponibil la
www.european-convention.eu.int.
148 in fapt, Inca de la aparitia PESC in 1993 au existat suspiciuni la
adresa statelor mari din UE (in mod special Franta, Marea Britanie si
Germania) ca acestea pregatesc sa transforme PESC intr-un directorat
european", suspiciuni care s-au accentuat dupa dezvoltarea PESA, in 1999.
Vezi D. Howell, A two-speed EU?: Big countries vs. Small in Europe, in
International Herald Tribune", 3 decembrie 2003 (disponibil si la
hnp://www.iht.com/articles/2003/12/03/edhowell ed3 .php).
149 Raportul Greciei asupra dezbaterii nationale asupra viitorului
Europei, 17 iunie 2002, disponibil si pe www.european-convention.eu.int.

124

www.dacoromanica.ro
sistemului institutional al unei "veritabile Uniuni Politice"
presupunea o "cooperare democratic intre institutiile statului
national si cele cornunitare". Atena a agreat ideea constituirii
unui "guvern economic pentru tarile din zona euro", lansat
de fostul premier francez Lionel Jospin.
In tot acest ansamblu de negocieri, jocuri de interese si
raporturi de putere, in UE a apdrut i un nou factor,
comparativ cu experientele anterioare: viitorii membri ai UE,
care prin nurndr, teritoriu Si populatie vor constitui cea mai
importanta extindere a UE din istorie si probabil cea mai
provocatoare extindere care va avea loc vreodatd.
In mod traditional, aceste tdri, care s-au aflat sub diverse
influente i ocupatii, timp de decenii, au preluat concepte Si
norme din exterior pe care au incercat apoi s le asimileze pe
plan intern, cu eforturi in vederea pastrarii specificiatilor
nationale. Aceste societd0 s-au inspirat, in perioada modernd
si contemporand, din modele statale si institutionale precum
cea germand, austriacd, rusd sau franceza, dar care au suferit
mutatiile cunoscute dupa 1945 Din acest motiv, structural,
majoritatca societtilor central si est-europene sunt constituite
ca o cornbinatie de traditionalism regional si europenism de tip
occidentaP50.. Federalismul european a fost intotdeauna
considerat o idee Si o viziune de inspiratie germand, care fie se

150 Este cazul tuturor statelor membre care au aderat dupa 2000 la
UE (poate mai putin Slovenia, care si in perioada cat a fost parte a RSF
lugoslavia a resirntit intr-o mica masurd astfel de influente orientale).
Trebuie insa precizat ca o serie din aceste tari s-au constiruit practic
intr-un rnelanj de influente occidentale si orientale, dupa cum este cazul
statelor baltice (influente rusesti dar si germane si scandinave) si ale
statelor din Europa de Sud-Est (Romania influente franceze si rusesti,
Bulgaria influente germane si rusesti).

125

www.dacoromanica.ro
distanteazd de interesul national al majoritatii acestor tari, fie
constituie o amenintare la adresa independentei abia recistigate
de state care s-au aflat o limp' perioadd in sisteme federale de
tip socialist, impuse de la centru. Principala provocare a acestor
tari, in cadrul dezbaterii europene, a fost in special de a identifica
modalitatile prin care realiatile nationale pot fi acomodate cu
tendintele in directia federalizdrii la nivelul UE'51.
Noile state membre s-au raliat la principalele curente de idei
din interiorul UE, plecand si de la afinitatile istorice si culturale.
Chiar inaintea debutului Conventiei, a existat o incercare de
armonizare intre Grupul de la Visegrad si Benelux, dar care insa
nu a impiedicat Po Ionia sA dezvoke o convergenta cu Marea
Britanie pe tema viitorului Europei'52. La randul lor, statele
baltice au preluat o bund parte din ideile si conceptele scandinave
si britanice, in timp ce Romnia si-a cristalizat pozitia preluand
mai multe opinii franceze, Slovenia a preluat multe din pozitiile
austriece si Cipru din cele grecesti, asa cum o demonstreazd
contributiile nationale ale acestor state la dezbaterile din cadrul
Conventiei sau la dezbaterile nationale pe aceastd tema153.

151 A. Moravcsik, M. A. Vachudova, Bargaining Among Unequalr:

Enlargement and the Future of European Integration,in "EUSA Review",

European Union Studies Association, vol. 15 (4), toamna 2002
(disponibil la http://aei.pitt.edu/71/01/MoravcsikVachudovaEssay.pdf).
152 T. Blair, L. Miller, A Bigger, Bolder Europe, in The Guardian",

14 manic 2002 (disponibil la http://www.guardian.co.uk/politics/

2002/m ar/14/eu.tonybla i r).
153 Colectia de rapoarte nationale privind dezbaterile nationale in
statele membre si candidate este accesibila la www.european-
convention.eu.int. Aceste rapoarte sunt elaborate pfin metodologii
diferite, de nu au avut drept scop sa propuna texte pentru proiectul
de Constitutie (sarcina ce a revenit reprezentantilor nationali si
comunitari). Valoarea acestor rapoarte rezida in impresia pe care o dau

126

www.dacoromanica.ro
 Po Ionia s-a rernarcat cel mai mult in toat aceastd perioada,
atat pozitiv, prin contributiile la activitatea Conventiei, dar Si
negativ, prin intransigentele sale la sfarsitul CIG-urile din 2003
si 2007. Varsovia a considerat necesar ca Uniunea sa' fie preganta
pentru noile provocari ce decurgeau din fenornenul globalizarii,
sens in care un accent aparte trebuia pus pe problemele de
securitate i ardrare. Po Ionia, desi stat de dimensiuni mari, a
respins tendintele de creare a unui nucleu dur, al statelor
fondatoare din UE. Considerandu-se putere regionala cu
unele interese globale, Po Ionia a devenit in ultirnul timp
principalul interlocutor al UE in relatia cu tarile din Europa
de Est, in special Ucraina, si a devenit principalul interlocutor
al SUA in aceasta' zonl a Europei, devansand in unele privinte
Turcia, dupa atitudinea obstructionista a acesteia in timpul crizei
irakiene' 54. Logic, Po Ionia va face tot ce este posibil pentru a-si
conserva acest statut privilegiat. Ca natiune catolica, polonezii
au insistat in mod deosebit asupra necesittii constituirii unui
catalog al valorilor comune i pentru introducerea unei referinte
la originea crestind a constructiei europene'55.
Cele lalte state din grupul Visegrad s-au situat pe pozitii mai
apropiate de viziunea germand initiala si au reluat dialogul pe

privind preocuparile, initiativele, sentimentele colective existente in aceste

state. De aceea, pentru scopul acestei lucrari si mai ales in economia
acestui capitol, rapoartele nationale si contributiile diverse aduse la
Conventie dau o imagine asupra tendintelor principale in reforma
constructiei europene.
154 Este vorba de coincidenta dintre rnomentul de regres din relatia
turco-americand din 2003-2004 (invazia din Irak, sprijinul american
pentru kurzii irakieni sau blocajul Turciei in cadrul NATO in timpul
razboiului din Irak) si momentul ascenderii conducerii ucrainiene dupa
Revolutia portocalie din 2004.
155 Cf. BBC News online, EU Values United in Diversity?, editia
din 5 manic 2004, disponibil la littp://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/
,3280697.stm.

127

www.dacoromanica.ro
aceste teme cu Benelux, duo acordul franco-german de la
inceputul anului 2003156. Slovacia a identificat reunificarea
Europei ca find obiectivul primordial al UE. Aceasta va crea
premisele unui puternic sprijin popular pentru constructia
viitoare a UE. Ea a sustinut departajarea mai clara a
conwetentelor intre nivelurile national si comunitar, cu
intirirea metodei comunitare'57.
Cehia a oscilat intre discursul "federalist", apropiat de
viziunea germand asupra Uniunii, i linia eurosceptica a
conservatorilor britanici. Aceasta divizare a opiniei a fost
rezultatul situatiei politice interne. Social-dernocratii cehi au
optat pentru un sistem federal, care ar trebui totusi precedat
de o "etapa confederala", o alta denumire a metodei
cornunitare. Si Praga a sustinut o constitutie i chiar un guvern
european, emanat din actuala Comisie Europeana, insistind
pentru a avea un ceh in Comisie (deci principiul un stat-un
comisar). Cealalta tabard, avndu-I ca exponent pe presedintele
Klaus si partidul sau eurosceptic, a fost categoric una rezervat
si rnai apropiata ca linie de conservatorii britanici'58.

156 D. Kral, The profile of the Visegreid Countries in the Future ofEurope
Debate, eseu publicat pentru Institutul pentru politica Europeana
EUROPEUM, septembrie 2003, pag. 1, disponibil si la
http://www.epin.org/pdf/KraIEUROPEUM051103.pdf.
157 Ibidem, pag. 4.
158 Ibidem, pag. 2-6. Pentru atitudinea eurosceptica a acestei formatiuni
politice, vezi MA. Vaduchova, L Hooghe, Euroskeptithm After Communism,
pag. 26-28, lucrare pregatita pentru conferinta Cauze i consecinte ale
euroscepticismului", organizata de Universitatea Libera din Amsterdam,
1-2 iulie 2005 (disponibila la http://www.unc.edu/depts/europe/
conferences/ euroskepticism/papers/vachudova hooghe.pdf.) De remarcat,
totodata, ca dupa aderraea Rep. Cehe la UE, ODS s-a alaturat Partidului
Conservator din Marea Britanie in cadnil unei fractiuni eurosceptice"
democradi europeni in cadrul celui mai mare grup politic din PE, PPE-DE.

128

www.dacoromanica.ro
 Ungaria a considerat c succesele notabile din ultimul
deceniu (Schengen, euro, PESC/PESA) trebuie consolidate, iar
extinderea este un mijloc de a obtine acest lucru159. Discursul
ungar a demonstrat si el o preferinta pentru metoda comunitard,
pentru cresterea competentelor Parlamentului European,
pentru o Comisie mai puternica, adoptarea unei Constitutii
Europene i aprofundarea caracterului federal al UE. Ungaria
s-a remarcat si de aceastd data prin intentia lard succes de a
defini o dimensiune pentru minoritati in TC.
Romania a subliniat de la inceput necesitatea ca obiectivele
finale ale UE s fie clar definite, iar dezbaterile s constituie
un context in care statele candidate s se manifeste ca membre
de facto ale UE'60. Dupa un debut in care pozitiile au oscilat
intre modelul federalist pur si interguvernamentalism de tip
britanic, Romania s-a apropiat in final mai mult de viziunea
franceza a federatiei de state-natiuni, evidenta in special in
domeniul PESC, apreciind in mod favorabil ideea infiintarii
posturilor de Presedinte al UE si de ministru de Externe al UE,
cu exceptia notabila a conceptiei despre viitoarea Comisie
Europeana, pentru care Romania sprijind mentinerea
principiului un stat-un comisar". Romania a sustinut in mod
deosebit aprofundarea rolului parlamentelor nationale in
respectarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii 161.
In privinta statelor baltice, pozitia lor a fost relativ
omogend: ele au adoptat pozitii suveraniste. Letonia a insistat

'59 Ibidem, pag. 2-6.

160 Cf. Raportului Rorniniei privind dezbaterea nationala asupra
viitorului Europei (www.european-convention.eu.int).
161 H. Puwak, reprezentant al Guvernului Romaniei in Conventia
Europeana, discursul din cadrul celei de-a treia plenare a Conventiei,
15-16 aprilie 2002, disponibil la http://european-convention.eu.int/
docs/speeches/221.pdf.

129

www.dacoromanica.ro
ca TC sa fie simplificat si sd consacre o Uniune formats ca o
federatie de state independente. Acesta a fost mesajul central
ti al Lituaniei ti Estoniei. A rezultat deci o similitudine mare
cu discursul statelor nord-europene vis-a-vis de problema
viitorului UE, de unde ti sublinierea necesitatii construirii unei
Europe care sd respecte si sa promoveze diversitatea si sa asigure
un loc de exprimare pentru natiunile mici.
Dintre celelalte tari aflate pe calea aderarii, Slovenia a
manifestat un anumit activism in favoarea rnetodei cornunitare,
cu o Comisie puternica, dar si cu un Consiliu in care tarile
mici sd nu poata fi dominate de cele mari. Slovenia a exprimat
o atitudine relativ rezervat in legatura cu proiectele de
federalizare ale UE, amintind experienta sa nefasta in cadrul
fostei federatii iugoslave. Aceasta situatie se remarcd in special
in domeniul PESC/PESA'62. Ca si statele din Grupul Visegrad,
preferinta pentru metoda comunitard, dar, spre deosebire de
Cehia, a vazut in aceasta tocmai o protectie impotriva
federalizarii UE.
Cipru a optat pentru o pozitie similara celei a Greciei. Malta
a adoptat o viziune mai generala, insistand asupra protejdrii
specificului tarilor mici din Europa. Bulgaria a oscilat si ea intre
diversele modele, aratind cd este necesard o Europa mai
puternica si mai unitd, care sd fie capabila sa abordeze la timp
si in mod eficient crize de genul celei din Macedonia.
In concluzie, aportul statelor candidate la constructia
europeand pare a fi, la prima vedere, destul de limitat, cu un grad
redus de coordonare intre ele si mai degraba influentate din

162 D. Rupel, reprezentant al Sloveniei in Conventia Europeana,

discurs in cadrul plenului Conventki, 16 mai 2003, privind viitorul
PESC (www.euopean-convention.eu.int).

130

www.dacoromanica.ro
exterior163. Aceste tad s-au concentrat pe obtinerea unui statut
egal cu cel al statelor membre actuale, rnai ales din teama de a
nu crea doua categorii de state, in functie de vechimea
apartenentei la UE. Ele au intuit insa miza constructiei politice
a UE i si-au orientat rapid atentia pe dosarele politice. In
domeniul PESC, care a fost o terna predilecta (poate i datorita
faptului c In faza initiala dezbaterile pe marginea reforrnei UE
au fost purtate rnai ales in mediile diplomatice din noile state
membre), aceste tari s-au pronuntat pentru un rol mai pregnant
al UE in afacerile internationale i pentru constituirea unei
identitati europene in materie de securitate i aparare. In
majoritatea covarsitoare a cazurilor, de au sustinut pozitia UE,
fireste, atunci cand aceasta a existat. In acele situatii in care UE
nu a reusit sa prezinte o pozitie comuna, statele candidate s-au
vazut in situatia nefasta de a alege intre optiuni diarnetral-opuse
si atunci au ales varianta cea mai convenabila in raport cu interesul
br national imediat. Insa ceea ce a fost constant in weasta perioada
a fost respingerea ideii de Europa cu mai multe viteze; sau, daca
o astfel de Europa devine inevitabill, macar sa aiba posibilitatea
de a se alatura de la inceput oricarui grup de avangarda'64.

163 D. Kral, op. cit., pag 6-7. In analiza sa, Kral s-a concentrat exclusiv
pe grupul celor 4 state de la Visegrad, insa concluziile eseului sau se
aplica la intreg grupul de state central si est-europene. Evenirnentele
ulterioare, precum CIG 2004 si CIG 2007, dar 4i atitudinea generala
a noilor state membre dupa intrarea in UE dernonstreaza valabilitatea
concluziilor amintite.
'64 F. Cameron, The His Failure Everyone Must Share the Blame,
intr-un eseu pentru European Policy Institutes Network (EPIN) din 2004,
pag. 1-3, disponibil Si pe site-ul www.epin.org. Ideea Europei cu mai multe
viteze nu a fost una centrala pe durata Conventiei, insa ea a fost relansata
de fostul presedinte J. Chirac, in contextul opozitiei Spaniei si a Poloniei
de la sfarsitul anului 2003, care a si condus la esecul CIG in 2003.

131

www.dacoromanica.ro
 Aportul statelor candidate la edificarea PESC s-a vdzut cel
mai clar in domeniul politicii UE in vecinatatea esticd, dar si
in alte domenii vitale identificate in strategia comund de
securitate a UE. Acest fapt nu este neglijabil, daca ne gandim
cd, prin extindere, UE va avea nevoie de o politica de
vecindtate complet noud, va avea 27 de voci/voturi in aproape
toate organizatiile internationale (in ONU, aceasta inseamnd
peste o septime din totalul membrilor), dar si noi capacitati
de actiune, inclusiv din cele diplomatice si militare. Sintetizand,
europenii din centrul si estul continentului nu se considera nici
o a doua Europa, nici noua Europa ci sunt decisi sa
demonstreze cd sunt parte a Europei165. Ele vor constitui
periferia viitoarei UE, dar vor incerca sd evite ca aceastd sd
echivaleze cu marginalizarea.
Am vazut mai sus cd reforma PESC a avut loc in contextul
interacOunii a doua scoli de gandire : una care pune accent pe
vointa politica si, in particular, pe vointa de putere a UE si,
o a doua, care pune accentul pe procesul de decizie si deci pe
o reforma profunda a institutiilor, spre deosebire de prima, care
pune accentul pe personalitati politice sau pe institutii
personalizate. Pentru momentul actual, mai urgenta a parut
sd fie adaptarea institutionala, prin crearea posturilor de
Presedinte al UE (Consiliul European) si, respectiv, de mink
Reprezentant pentru politica externd si de securitate.
In ceea ce priveste propunerea de comunitarizare a PESC,
dupa modelul politicii comerciale comune, observam c nici
acordarea de prerogative Comisiei Europene, nici extinderea
votului cu majoritate calificata QMV- nu ar fi ajutat UE sd
depaseasca drama diplomatica prin care a trecut in primavara
anului 2003. Divizarea UE a facut ca nici o tabard sd nu-si fl

165 Ibidem, pag. 2.

132

www.dacoromanica.ro
putut impune punctul de vedere. In plus, situatii de genul celei
irakiene se mai pot intarnpla si in viitor, mai ales in conditiile
in care, prin PESC si PESA, Uniunea va interactiona din ce
in ce mai mult cu alti actori globali.
Rezulta, deci, cd problemele PESC sunt mult mai profunde
decat ceea ce a putut rezolva TL, atata timp cat interesele
nationale raman cu potential de divergence si diplomatiile
nationale, cu toate eforturile lor de coordonare, fdrnan
institutii total separate. Criza irakiana a fost un joc de putere
si influenta in primul rand si apoi un joc cu o importanta miza
economicd. in acest caz, interesele au fost prea mari pentru
capacitatea de actiune a statelor mici. Cu exceptia Belgiei si
Greciei, care au detinut Presedintia Consiliului, rile mici din
UE nu au contat prea mult in aceasta afacere. PESC se
confrunta, astfel, cu importante probleme structurale.
TL are doua merite importante din acest punct de vedere :
primul priveste reprezentarea UE ; cel de-al doilea priveste
evolutia viitoare a PESC.
Reprezentarea UE pe plan extern a constituit mereu o
problema, mai ales in relatiile bilaterale cu actorii mondiali de
calibru. Intrucat politica la nivel global este facuta de sefli de
stat sau de guvern, era necesar ca si Uniunea sd gaseasca o
formula institutionala echivalenta. Uniunea are nevoie de o
personalitate care s o reprezinte in cadrul G8, la summit-urile
internationale, la summit-urile cu SUA si Federatia Rusd etc.
Uniunea ar fi avut nevoie de o personalitate care sd discute cu
presedintele G.W. Bush, inaintea declansarii ostilitatilor in Golf,
si sa prezinte preocuparile UE in dosarul irakian, chiar daca
SUA prefera Inca s discute cu state membre, in mod
individual. Aceasta s-a vazut in timpul crizei din 2003 cand,
considerind Ca Uniunea nu este un interlocutor de acelasi nivel,
Bush a preferat s discute cu Blair sau cu Aznar, dar nu si cu

133

www.dacoromanica.ro
alti omologi ai acestora. In plus, desi viitorul Presedinte al
Consiliului European va avea mai degraba rolul unui Chairman
si nu al unui President, el va putea sd imprime o linie politica,
ar putea crea o baza unitard pentru luarea deciziilor de care
sefii de stat sau de guvern. Aceasta personalitate va putea sd
asigure samburele de vointd politica atilt de necesard PESC.
In privinta celui de-al doilea aspect, respectiv care este
viitorul PESC, trebuie remarcat cd, Tratatul de la Lisabona,
dac va fi ratificat fara probleme pe parcursul anului 2008, va
deschide anumite portite pentru viitor. De exemplu, Tratatul
de la Lisabona nu rezolva dihotomia PESC comunitar versus
interguvernamental. Avand in vedere evolutia institutionala a
PESC, de la postul de Ina lt Reprezentant pentru PESC, creat
prin Tratatul de la Amsterdam, la acest lt Reprezentant
pentru politica externd si de securitate, care va fi si
vice-presedinte al Cornisiei Europene i va conduce SEAE,
observarn cd gradual, rolul Comisiei in domeniul PESC (pana
acum aflat exclusiv in cornpetenta statelor membre) creste.
In privinta Presedintelui Consiliului European, acesta va
avea competence in planul PESC si este posibil ca, urmand
modelul Inaltului Reprezentant pentru PESC, dupa o perioada
de tranzitie, Presedintele Consiliului European ar putea
deveni simultan si Presedinte al Cornisiei, dup principiul
double-hat si devenind astfel un veritabil Presedinte al UE'66.

166 Desigur, este o ipoteza greu de anticipat in prezent, dat fiind ca

in acest caz nu va fi vorba doar de un transfer interinstimtional ca in
cazul IR pentru domeniul PESC. In acest caz, transferul
inter-institutional va insemna autoritate partajata intre Consiliul
European si Comisie, ceea ce desigur va Incalca gray anumite linii rosii"
ale unor state membre. Pe de alta parte, odata intrat in vigoare, Tratatul
de la Lisabona va ridica o serie de probleme inerente de ordin functional

134

www.dacoromanica.ro
 In mod interesant, actiunea de sprijin pentru SUA a statelor
din centrul i estul continentului a parut sd ADA' relevanta pentru
factorii de decizie din Europa, care abia acum au inceput sd
realizeze importanta politica a acestei zone a Europei i riscurile
neglijarii ei. Irakul nu a fost o exceptie, ci poate doar un inceput.
In conditiile in care interesul SUA se indreapta acum cdtre
Orientul Mijlociu i lumea islamica in general, este de
presupus c aceastd parte a Europei, va deveni din ce in ce mai
importanta strategic si tactic pentru Washington, confirmand,
astfel, o alta tezd preferata a neoconservatorilor americani,
conform cdreia, dupa 11 septembrie 2001, in relatia
transatlantica centrul de greutate politic s-a deplasat spre vest,
iar cel strategic spre est si sud-est, iar SUA va trebui sd se
acomodeze cu ideea unei Europe cu mai multe viteze'67.

intre Presedintele Comisiei si cel al Consiliului European, motiv pentru

care in viitor, fuzionarea progresivi a celor cloud functii s apara drept
o optiune clarificatoare si in acelasi limp benefic protejarii intereselor
celor cloud institutii.
16' j C. Hulsman, N. Gardiner, President Bush Should Advance a
New US Vision for Europe, in The Backgrounder", publicatie a Heritage
Foundation, Nr. 1825 din 18 februarie 2005, pag. 3-4.

135

www.dacoromanica.ro
 Capitolul IV.
CAPACITATEA DIPLOMATICA A
UNIUNII EUROPENE

Realizarea Uniunii Politice reprezinta, pe buna dreptate, cc!

mai important santier al constructiei comunitare in prezent.
Originile Uniunii Politice le gasim situate in timp acum mai
bine de patru decenii, insa primele cristalizari ale unei
constructii cu adevarat politice in Europa au aparut la sfarsitul
anilor '70 si inceputul anilor '80. Uniunea Politica devine,
astfel, consecinta logica a Uniunii Economice si Monetare
a Pictei Interne. In conditiile in care continentul european (cel
putin partea occidentala a acestuia) a atins un nivel de
prosperitate nemaiintalnit in istorie, integrarea politica va
constitui principala miza a Europei Unite, iar de succesul
acesteia va depinde daca aderarea Europei Centrale si de Est
la UE va Li judecata de istorici drept o unificare a Europei sau
doar o extindere a UE clue Est'68.

168 Daca Wile recent admise in UE vor avea o reala contribu6e la

edificarea PESC i Ii vor asuma reale responsabilitati in planul politicii
externe, atunci putem spline ca extinderea a fost una calitativa (este ceea

137

www.dacoromanica.ro
 Dimensiunea externd a acestui proces capdtd, din aceast
perspectivd, o importanrd particulara, deoarece principalul
instrument de implementare a politicii externe europene
diplomatia a suferit mutatii importante in ultima jumatate
de secol, atat din punct de vedere structural, cat si culturaP69.
Altfel spus, caracteristicile diplomatiei europene au evoluat de
la caracteristicile diplornatiilor metropolitane, imperiale
(imperiile europene create prin forta militard qi dominatie
economica) la caracteristicile diplomatiei unui alt tip de entitate,
post-imperiala (unii sunt tentati sd considere UE tot un
imperiu, dar care a inlocuit forta armelor cu forta dreptului)r.
Mai intai ar trebui clanficata notiunea de diplomatie europeand,
intrucat cele de mai jos ar putea naste mai multe confuzii claca
nu s-ar stabili din start coordonatele de baza ale acestui concept.

ce vrea Po Ionia). Daca, Ins, aceste tari vor opta pentru alinierea mai mult
sau mai putin automata la pozitii decise de Bruxelles sau marile capitale
europene, atunci extinderw a fost doar una cantitativa (este ceea ce sustin
mai multi analisti occidentali, care considera ca noii membri nu vor dispune,
pentru o generatie, de resurse flnanciare necesare unei politici externe de
anvergura). A se vedea si Enlargement and the Common Foreign and Security
Policy: Transfirmingthe EU's External Policy?, Helene Sjursen (Universitatea
din Oslo) in Arena Working Papers, WP98/18 (http://www.arena.uio.nol
publications/working-papers1998/papers/wp98 18. h tm) .
169 R. Cooper, op. cit., pag. 1-33. Potrivit acestuia, politica externa
europeana si diplomatia europeana se simeazt conceptual intre logica
echilibrului de putere, in special pentru fostele mari puteri, si logica ce
a urmat sistemului bazat pe echilibrul de putere, care domina din ce
in ce mai mult afacerile internationale post-1990.
170 Retinem aici doua tipuri de comparatii care se pot face: UE ca
replica a Imperiului carolingian (din considerente istorice si, partial,
religioase, care, insa, nu mai pot fi sustinute daca Turcia adera la UE)
sau UE ca replica a Imperiului Austro-Ungar (din considerente
economice si culrurale).

138

www.dacoromanica.ro
Diplomatia europeana in sens de instrument pentru implementarea
PESC (politica externa si de securitate comuna a UE), chiar si cu
varianta sa securitara PESA (politica europeana de securitate Si
aparare), este oarecum limitativa ca timp si substanta, intrucat
PESC/PESA se rezurna la o experienta de doar peste un deceniu
si jumatate, in care succesele i esecurile au coexistat in permanenta.
Pe de alta parte, examinarea actiunii externe europene exclusiv prin
prisma PESC ar fi incorecta i incompleta, pentru ca atata timp
cat PESC rarnane interguvernamentala, o mare parte a actiunilor
europene au caracter national si de multe ori aceste actiuni se
adauga celor europene.
De aceea, este de preferat o definitie mai larga a conceptului
de diplomatie europeand, care sd tina cont de toate
componentele existente (national, comunitar, interguverna-
mental). In aceastd lucrare, prin diploniatie europeand se va
intelege ansamblul instrumentelor de care dispune Europa
(Uniunea Europeana i statele ei membre) pentru a-si indeplini
obiectivele externe (nationale si/sau comune)171.
Perioada ce s-a scurs dupa cel de-al Doi lea Razboi Mondial
se poate irnparti in patru etape distincte, delimitate de cateva
momente de referinta:
etapa imediat postbelica, intre 1945 si 1956 (criza Suezului);
etapa de intensitate a Razboiului Rece (desi inceputul
acestuia naste, in continuare, controverse, ne vorn referi
la perioada 1956-1989, caderea Zidului Berlinului);
etapa de destindere (dtente), de dupa 1970 (procesul CSCE);
etapa de dupa reunificarea Germaniei si post-URSS, dupa
1989-1991.

1-'1 A se vedea interviul analistului britanic Kevin Anderson la

emisiunea BBC "EU Enlargement: Good for US?" din 3 mai 2004,
idei care se regasesc i pe www.globalpolicy.org.

139

www.dacoromanica.ro
 etapa inaugurata de Tratatul de la Lisabona (in masura
in care el va intra in vigoare), care preia o mare parte din
inovatiile asupra PESC si PESA introduse pentru prima
data in fostul TC.
Analiza ce va urma acum se va concentra pe cele cinci etape
delimitate mai sus, respectiv pe caracteristicile principale ale
diplomatiei si actiunilor de politica externd europene, in fiecare
etapd, si pe felul cum acestea au influentat locul international
pe care 1-a ocupat Europa in afacerile internationale.

Diplomatia europeand In primii ani postbelici

Primii ani de dupa cel de-al Doi lea Razboi Mondial au gasit
Europa impartita in tad invingatoare si tdri invinse in razboi.
In 1945, Marea Britanie exercita o influenta decisiva asupra
evolutiei vietii internationale, in virtutea apartenentei la
alianta care a invins Germania nazistd si mai ales consecinta
a mostenirii unui imperiu imens. Spre deosebire de aliatii sdi
principali, SUA si URSS, Marea Britanie avea o experienta
bogata in relatiile politice si economice internationalem. Spre
deosebire de SUA si URSS, care dintr-un motiv sau altul atunci
descopereau politica globala, Marea Britanie se afla de secole
in centrul retelei de relatii ale Europei cu celelalte continente.
Mai mult, Londra a contribuit intr-o mare mdsurd la definirea
noii ordini internationale postbelice (vezi mornentele Teheran,
Iaha si San Francisco). Pe acest fond, elita britanica era convinsa

r2 Asa cum am vazut anterior, dupa uncle evaluari, Marea Britanie

era singund stat cu experienta de hiperputere, pe care nici SUA si nici
URSS nu o aveau in acel moment. Vezi N. Fergusson, Hegemony or
Empire, in Foreign Affairs", Sept./Oct. 2003.

140

www.dacoromanica.ro
c Marea Britanie si-a asigurat un loc de frunte in gestionarea
afacerilor internationale. Aceasta credinta, care in cele din urma
avea sd se dovedeasca falsa, a marcat decisiv viziunea Marii
Britanii Et de constructia europeand173.
In plan diplomatic, spre deosebire de majoritatea tarilor
europene, care au iesit din razboi secatuite economic sau izolate,
Marea Britanie a reusit sa-si mentind aproape intact serviciul
diplomatic. Foreign Office nu a cunoscut probleme de
reconstructie i beneficia de un corp diplomatic numeros si bine
calificat, cu o bogata experientd.
Beneficiind de o armatd care a contribuit decisiv la
infrarigerea Germaniei (si, mai ales, la debarcarea din Normandia
si apoi la eliberarea Frantei), Marea Britanie era prezenta in
aproape toate colturile lumii. In Europa, militarii britanici se
aflau in Germania, Franca, Italia si Grecia. Continuau sd fie
prezenti in coloniile din Africa si Asia, dar cel rnai important,
asigurau accesul Londrei in theva noduri geostrategice de mare
irnportanta: Orientul Mijlociu (Iran, Irak, Palestina) si Suezul.
Prin aceasta, Marea Britanie controla rezervele de petrol din
zond, ceea ce era esential atunci pentru relansarea economics
8i pentru intaietatea in relatiile internationale14. In Egipt, "baza"
de la Suez era un cap de pod important intr-un nod strategic.

173 H. Young, This Blessed Plot- From Churchill to Blair, New York,
Macmillan, 1998, pag. 118. Scrisoarea lui Macmillan care Selwyn Lloyd
din 13 octombrie 1959, marcheaza o cotitura in planificarea politica
britanica si implicit abordarea Londrei fata de constructia europeana.
174 De exemplu, rafindria de la Abadan era prima din lume care
producea mai mult petrol deck ansambhil tarilor din Orientul
Mijlociu, unde lucrau peste 4000 de britanici. Acest complex petrolier
functiona independent de economia iraniand. Cf. Prof. Nicolae Paun,
Curs de istorie economial a Europei, Jutp://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/
cursuri/NicolaePaun/capl.html.

141

www.dacoromanica.ro
Catre sfarsitul razboiului stationau aici circa 200000 de
oameni. In 1945, pe masura ce sfarsitul conflagratiei mondiale
se apropia, trupele britanice erau prezente in rnai multe
puncte strategice din Asia Indochina, Malaiezia, Birmania si
Indonezia, pentru a nu mai aminti de Asia de Sud.
Asadar armata, alaturi de lira sterling 'incd puternica, asigura
Marii Britanii un suport esential pentru pozitia internationala
a tarii. Terminarea razboiului i-a convins pe Churchill si At lee
s demareze importante reforme in armatd prin unificarea
ministerelor cu competence militare, controlul civil a.supra
armatei si tranzitia de la economia de razboi si asigurarea
statutului de putere nucleara pentru Marea Britanie175.
Franca se gasea cu resursele diminuate in 1945, iar lipsa de
fermitate din timpul razboiului aveau s marcheze pentru mai
multi ani pozitia internationala a Parisului. Multumita
generalului de Gaulle si Rezistentei, Franta, gratie si contributiei
sale din final la batalia impotriva Germaniei naziste, s-a numarat
printre puterile victorioase si a obtinut statutul de putere
invingatoare (a se citi mare putere), ce avea sd ii fie recunoscut
si in cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Ca si Marea
Britanie, Franta dadea semne de slabiciune si, in consecintd,
nu si-a mai regasit grandoarea de dinaintea anilor '20. Daca
Marea Britanie a cochetat un timp cu ideea c isi va putea
conserva statutul antebelic, prin dezvoltarea unei relatii
puternice i polivalente cu SUA, Franca lui de Gaulle a stabilit
legaturi privilegiate cu URSS, continuand de fapt orientarea
sa traditionala post-napoleonianar6, a promovat in Europa o

175 P. Johnson, op. cit., pag. 545-455.

176 In realitate, politica lui de Gaulle de apropiere fata de Moscova
nu a dat rezultate pozitive, in primul rand pentru ca Stalin nu avea prea
multA simpatie pentru seful Frantei Libere, inca din timpul razboiului.

142

www.dacoromanica.ro
politica. de autonomie Eta de aliatii anglo-saxoni si, ulterior,
va demara un proces de reconciliere cu vechiul sat' inamic,
Germania. Relatiile mai apropiate ale francezilor cu sovieticii
au avut, ins, si limite: sovieticii erau interesati de relatii
bilaterale bune cu europenii, dar f11.1 erau deloc interesati de
constructia europeand comund.
Ca si Marea Britanie, Franta a iesit din razboi cu un vast
imperiu colonial pe care insa nu-1 mai putea controla.
Deosebirea principala Eta de vecinul de peste Canalul Manecii
era viziunea asupra viitorului: daca Marea Britanie conta pe
relatia transatlantica, in virtutea stransei cooperan din timpul
razboiului dintre Londra si Washington, prestatia Frantei (in
primul rand a clasei politice si a armatei) din timpul razboiului
a facut ca Parisul sa isi caute o aka directie. Reconcilierea cu
Germania, demararea proiectului european, statutul
nuclear/locul permanent in Consiliul de Securitate al ONU
au &cut din Franta un veritabil lider al Europei continentale
si un al cloaca pol de putere european. Mentinerea acestui statut
a impus i in Franca o reforma de substanta a aparatului
diplomatic si al armateir7.
In ceea ce priveste Germania si Italia, acestea au suportat
consecintele statutului lor de puteri invinse in razboi. In primii
ani de dupa 1945, cele doua taxi nu au contat foarte mult pe
scena internationala. Din contra, ambele tan aveau s fie teatrul
unor ciocniri deschise sau de culise intre SUA si URSS. Drept

177 N. Paun, op. cit. De altfel, momentul de cotitura in politica

externa francezd 1-a constitui t criza Suezului din 1956, apoi razboiul
din Algeria, in urma carora Franca s-a distal-1pr strategic de SUA. Vezi
I. Wall, France, the United States and the Algerian War, Berkeley, Univ.
of California Press, pag. 33-66 si Robert Franck, The French Alternative:
Economic Power through the Empire or through Europe?, in Ennio di
Nolfo, Power In Europe? II, Berlin, de Gruyter,1992, pag. 160-173.

143

www.dacoromanica.ro
urmare, Italia si Germania (RFG si RDG), ca Si alte state ce
le-au fost aliate in razboi, au fost admise in ONU abia in anul
1955. Si in organizatiile europene de securitate ce aveau sd fie
create in primii ani dupa razboi, Germania si Italia au fost
admise ceva mai tarziu si doar ca urmare a amenintarii sovietice,
odata ce marile puteri occidentale aveau s realizeze schimbarea
de paradigma de la euforia castigarii razboiului i logica
invinsi-invingatori la constientizarea pericolului comunist si
logica circumscrisd politicii de ingradire promovata de SUA.
Dar impartirea Europei in tari invingatoare sau invinse, in
1945, avea sd se schimbe ca forma, in urma confruntarii
SUA-URSS, intr-o alta divizare Est-Vest, intr-o parte
occidentala, rdrnasd dernocratica, aliata cu SUA si beneficiara
a planului Marshall, si o parte rdsdriteand, cuprinsa de
totalitarism, sub sfera de influenta sovietica si cu economii
centralizate, sub controlul din ce in ce mai puternic al
statului. Conferinta de la Potsdam din 1945 a fost, dupa
aprecierile generale ale istoricilor, pregatita superficial (mai ales
de anglo-americani), ea neavand nici ordine de zi i nici contacte
si acorduri la varf prealabile i nici nu a invitat importanti actori
ai luptei impotriva AxeP78. Conferinta a adoptat Declaratia
asupra Europei eliberate qi a luat in discutie problemele
Romaniei, Bulgariei, Poloniei, Iugoslaviei, Ungariei. Istoria a
dovedit ca aceastd Conferinta a deschis larg portile sferelor de
influenta care au dominat viata politica a Europei pentru mai
mult de 40 de ani.
Perioada 1946-1949 a fost intervalul de timp in care au fost
fixati parametrii evolutiei Europei pentru urrndtoarea jumatate
de secol. Soarta vietii politice europene, pentru cloud generatii,
a fost decisa in aceastd perioada. Mai intai, W. Churchill, la

178 Ibidem.

144

www.dacoromanica.ro
5 martie 1946, avea sd recunoascd public, la Universitatea din
Fulton (Missouri), constituirea Cortinei de Fier : "De la Stettin,
din Marea Bahia., pind la Trieste in Marea Adriatica, Cortina
de Fier s-a abatut asupra continentului. In spatele ei se gasesc
capitalele vechilor state din Europa Centrala si de Est:
Varsovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucuresti
si Sofia. Toate aceste frumoase capitale si populatia acestor tali
sunt situate acum in zona de influenta sovietica..."79.
In vara lui 1946, a fost oficializatd doctrina Truman care
prevedea ca SUA sd angajeze o politica activd de sustinere a
tarilor democratice aflate in pericol de a intra in sfera sovieticd.
Prima actiune concreta, in acest sens, a fost lansarea Planului
Marshall, in 1948, destinat reconstructiei statelor europene,
dintre care numai cele occidentale au rdspuns favorabil (la 28
iunie 1948, la Paris, intr-o declaratie publica, ministrul de
Externe al URSS exprima opozitia Et de oferta americana)m.
In urma Conferintei asupra Germaniei, de la Londra (25
noiembrie 16 decembrie 1948), s-a transat chestiunea
irnpartirii Germaniei in RFG si RDG. Situatia Germaniei era
in acel moment o reproducere la scara mai mica a situatiei din
Europa. Devenise presantd, insd, problema alaturdrii Germaniei
grupului de state occidentale ce se opuneau Uniunii Sovietice,
chestiune in care logica post-razboi, intemeiatd pe
demilitarizarea statului german, intra in contradictie cu
realitatile Razboiului Rece. Natura lucrurilor a determinat tarile
occidentale sd caute modalitati pentru a se apara de forta in
expansiune a URSS. Prima initiativa a aparut la 17 martie 1948,
la Bruxelles, unde se semna tratatul intre Marea Britanie, Belgia,
Franca, Luxemburg si Olanda. Acest Tratat era un tratat de

F9 Discurs disponibil la hup://www.hpol.org/churchill/.

ISO N. Paun, op. cit.

145

www.dacoromanica.ro
aparare colectiva, care preconiza crearea unei Comunitati
Europene de Aparare CED181.
La 30 aprilie 1948, ministrii aparArii si sefii de stat major
ai celor cinci tari, semnatare ale Tratatului de la Bruxelles, s-au
reunit la Londra, pentru a studia necesitatile militare, pentru
a evalua in ce msurd ele pot fi safisfacute prin productie proprie
si pentru a determina matimea ajutorului suplirnentar care
trebuia cerut SUA. Incepind cu iulie 1948, experti americani
si canadieni vor asista la aceste reuniuni, in calitate de
observatori. Tn septembrie 1948, in cadrul Tratatului de la
Bruxelles a fost creata o structurd de aparare colectiva,
Consiliul Uniunii Europei Occidentale'82. Ulterior, Fran ta
respins ratificarea Tratatului, ceea ce a deschis calea cdtre
modificarea acestuia prin Acordurile de la Paris din 23
octombrie 1954, instituindu-se Uniunea Europei Occidentale
(UEO), organizatie la care au aderat R.F. Germania si Italia.
La origine, Tratatul de la Bruxelles acorda competence largi
noii Uniuni a Europei Occidentale, exprimnd prin intermediul
kr vointa europeand de cooperare in domeniul securitatii Si
prosperitatii economice183. In scurt timp, insd, responsabilitatile
principale ale U.E.O. vor fi incredintate progresiv altor
organizatii. In plan militar, nou createle structuri operationale
si statul major general al fortelor U.E.O. de la Fontainebleau
si Versailles au fost transferate, in 1951, Aliantei
Nord-Atlantice.

181 Vezi Tratatul de la Bruxelles semnat la 17 martie 1948, articolele

V si VIII. Art. VIII a fost ulterior amendat in cadrul unei revizuiri,
Tratatul de la Bruxelles modificat, din 23 octombrie 1954, care a instituit
Uniunea Europei Occidentale (UEO).
182 Ibidem, art. VIII (I).
183 Ibidem, art. I i II.

146

www.dacoromanica.ro
 Crearea unei organizatii de aparare in wile libere ale Europei
nu putea ldsa indiferentd SUA. Astfel, la 11 aprilie 1948,
secretarul de stat, generalul George C. Marshall si subsecretarul
Robert M. Lovett au initiat convorbiri preliminare cu senatorii
Arthur H. Vandenberg si Tom Connally si, in paralel,
presedintele H. Truman anunta Senatului SUA vointa sa de
a asocia SUA apdrdrii Europei. Negocierile ultrasecrete
americano-britanico-canadiene au condus la formarea celei mai
puternice si durabile aliante militare din istorie NATO.
La 18 aprilie 1948, ideea unui sistem unic de aparare
mutuald, ingloband si depasindu-1 pe cel al Tratatului de la
Bruxelles, a fost public avansatd de Saint-Laurent, in Camera
Comunelor a Canadei. Ideea a fost imbraitisat imediat si de
britanici. Pentru a permite constitutionalitatea intrdrii SUA
in Aliantd, senatorul Vandenberg va prefata, consultnd
Departarnentul de Stat, o rezolutie care recomanda "asocierea
SUA pe cale constitutionala la masurile regionale sau colective,
fondat pe ajutor individual si mutual, efectiv continuu"184,
contributia lor la mentinerea ocii, afirmnd determinarea lor
de a exersa dreptul de legitirna aparare individuala sau
colectiva (Art. 51 din Carta ONU) in caz de atac armat care
sd le afecteze securitatea national.
Aceast rezolutie, initiat de cei doi senatori amintiti mai
sus, a fost adoptata, la 11 iunie 1948, de Senatul SUA. Discutiile
preliminare intre Washington si ambasadorii Canadei si
puterilor Uniunii Occidentale s-au desfAsurat in perioada 6 iulie
9 septembrie 1948. Ele s-au concretizat intr-un raport
prezentat guvernelor si Consiliului Consultativ al Tratatului de

184 Este vorba de rezolutia 239 din 11 iunie 1948 a Congresului

SUA, disponibil la http: //www.nato. in t/docu/bas ictxt/b480611a. htm.
A se vedea in special art. 1 si 2 ale acesteia.

147

www.dacoromanica.ro
la Bruxelles. La 15 martie 1949, tarile semnatare ale Tratatului
de la Bruxelles, Canada si SUA au invitat oficial sd li se alature
Danemarca, Islanda, Italia, Norvegia si Portugalia.
La 18 martie 1949, textul tratatului a fost facut public. La
4 aprilie 1949, in ciuda presiunilor exercitate de URSS asupra
statelor participante, Tratatul Atlanticului de Nord a fost
semnat, la Washington, de rninistrii de externe ai Belgiei,
Canadei, Danemarcei, Statelor Unite, Frantei, Islandei, Italiei,
Luxemburg, Norvegiei, Olandei, Portugaliei si Regatului
Unit. Parlamentele 1-au ratificat in urmdtoarele 5 lunim.
in plan economic, ajutorul american avea sd fie in egala
mdsurd determinant. Programul vast de asistenta oferit de
SUA, conceptualizata prin doctrina Truman, a fost anuntat
la 12 martie 1947. Desi persista si astdzi incertitudini privind
motivatia reald a discursului anticornunist al presedintelui
Truman sau sinceritatea lui Marshall, atunci cAnd se adresa
intregii Europe, in discursul sdu din vara anului 1947, existd
dovezi a americanii stiau dinainte Ca URSS nu va accepta
nu va permite satelitilor si sa accepte acest plan de ajutorare
economicl. in mod oficial, ruptura URSS de fostii sai aliati
s-a produs la 2 iulie 1947, la aproape o lund dupd anuntarea
planului Marshall, cnd Moscova a interzis tarilor din Rasarit
s adere la Planul de Reconstructie Europeane96.
Raspunsulla aceast u1tim problemd a fost dat de integrarea
economica a Europei de Vest, proiect inaugurat prin semnarea,
in 1951, a Tratatului stabilind Comunitatea Europeand a

185 Grecia si Turcia au fost invitate in septembrie 1951 sa se a15ture

Aliantei, aderand oficial la 18 februarie 1952. RFG a fost invitata sa"
intre in Tratat dupa semnarea acordurilor de la Paris, in octombrie 1954,
si a devenit oficial membra a Organizatiei Tratatului Atlanticului de
Nord la 9 mai 1955.
186 N. Nun, op. cit.

148

www.dacoromanica.ro
CArbunelui si Otelului (CECA)187. Meritul principal al CECA
a fost acela cd a condus la reintegrarea RF. Germania in
comunitatea democratiilor occidentale, care sd fie si durabil188
sA evite o noul umilire a Germaniei, asa cum a fost cazul dupa

1919189. CECA, al carei succes a condus in cativa ani la

extinderea modelului de cooperarelintegrare si in domeniul
economic (CEE) si al energiei atomice (Euratom), s-a
fundamentat pe reconcilierea istoria franco-germana si pe
reconcilierea statelor mari (Germania si Franta, foste puteri
imperiale) cu cele mici (wile Benelux, care in multe privinte
au servit drept laborator" pentru adancirea integrarii europene).
Pe continentul european avcau sd se confrunte, astfel, pentru
patru decenii, cele doua blocuri militare, econornice i ideologice :
blocul occidental, al dernocratiilor liberale, bazate pe comunitti
econornice i piata comund i consolidat prin NATO, respectiv
blocul socialist, al democratiilor populare", bazate pe o structurd
de cooperare econornicd binecunoscutul CAER i pe

Tratatul de la Varsovia.

'87 J. Gillingham, European integration: 1950-2003, Cambridge

Univ. Press, 2003, pag. 4.
1" Vezi Declaratia lui R. Schuman din 9 mai 1950: ,,[...1 Asu-
mandu-si, timp de mai bine cie 20 de ani, rohd de campioand a unei Europe
unite, Franca si-a pus dintotdeauna eforturile in slujba path. Nu am reusit
s realizam o Europa unita i ne-am confruntat cu razboaie.
Europa nu se va construi dintr-o data sau ca urmare a unui plan unic,
ci prin realizari concrete care vor genera in primul rand o solidaritate de
fapt. Alaturarea natiunilor europene implica efirninarea opozitiei seculare
dintre Franta si Germania. Ofice actiune intreprinsa trebuie s aiba in vedere
in primul rand aceste cloud tari. In acest scop, guvernul francez propune
ca masuri imediate sa fie intreprinse intr-o directie concreta, dar decisiva.".
189 Este vorba de asa-numitul sindrom Versailles".

149

www.dacoromanica.ro
 In conditiile in care incepea sa devina clar cd Europa nu
mai era un continent al centrelor mondiale de putere ci, din
contra, devenise teatrul confruntarii dintre centre de putere
aparute de curand, diplomatia europeana parea acurn
preocupata de doua chestiuni majore: stavilirea expansiunii
sovietice (problema, in principiu, rezolvata prin infiintarea
NATO si legatura Europei Occidentale cu SUA) si adaptarea
Europei la realitatea geopolitica postbelica.
Este important de subliniat cd, desi europenii din cele doua
blocuri si-au urmat, de regula, liderii (SUA si URSS), ceea ce
si-a pus amprenta si asupra modului discret in care a actionat
diplornat'ia europeana, stabilirea Comunitatilor Europene in anii
'50, a constituit cel mai important proiect diplomatic european
pana la reunificarea Gerrnaniei, iar constructia europeana pentru
urrnatoarele patru decenii avea A, mobilizeze serios resursele
diplomatice si politice ale statelor europene, aceasta exphcand
si de ce Europa a contat mai putin pe scena internationala in
aceasta perioada de timp, incredintandu-si securitatea altor puteri
mondiale, de o manierd considerata adesea periculoasam.

Perioada Razboiului Rece

Inca inainte de incheierea celui de-al Doi lea Razboi Mondial,

pe 26 iunie 1945, in cadrul Conferintei Natiunilor Unite de la
San Francisco, se puneau bazele Organizatiei Natiunilor Unite,
prin adoptarea Cartei Nati unilor Unite, care va intra in vigoare
in octombrie acelasi an. Obiectivele generoase ale organizatiei
mondiale nu au putut fi, insd, realizate decat partial. La scurt
timp dupa incheierea celei de-a doua conflagratii mondiale, se

1" P. Johnson, op. cit. , pag. 593.

150

www.dacoromanica.ro
declansenl Razboiul Rece", care va scinda lumea pe criterii
ideologice, timp de peste patru decenii'91.
Cele doua blocuri antagonice erau constituite, la inceput,
de puteri aproximativ egale, atat militar, cat i economic. Pe
lIngd dominatia URSS i SUA asupra Europei, care avea sa
transforme radical diplomatia europeand, fostele puteri coloniale
europene se mai confruntau cu fenomenul decolonizarii.
Impotmolirea Frantei i Marii Britanii in criza Suezului avea
sd pund in lumina mai bine ceea ce deja se anticipa de mai multi
ani cele dou l. mari puteri imperiale se confruntau cu probleme
interne profunde i nu mai puteau emite pretentii serioase de
suprematie in lume '92. Anul 1956 este, astfel, emblematic
pentru retragerea europeand de pe mapamond, concomitentd
cu inceputul expansiunii celor doua superputeri antagonice,
SUA si URSS'93. pupa unii istorici, implicarea SUA in afacerea
Suezului a fost prea brutala fata de europeni19, insd este la fel
de adevarat cd in anii de dupa razboi, in lumea academica
americana incepea a se raspandi convingerea cd o mare parte

191 Louis Henkin, The Universal Declaration and the Cold War, in
APA Newsletters", vol. 97 (2), primavara 1998, Columbia University
of Law, disponibil si pe site-ul http://www.apaonline.org/apa/archive/
newsletters/v97n2/law/declaration.asp.
192 R. Cooper, op. cit., pag 5-6. Dealtfel reputatul diplomat si analist
aprecia cd Suezul a fost o greseala pentru Marea Britanie, dupa cum
Algeria a constituit marea greseala a Frantei, cele doua foste mad puteri
neffind sigure de adevarata mizd a implicarii lor.
193 Ren Girault, On the Power of Old and New Europe, in Ennio
di Nolfo (ed.), op. cit., pag. 553-562.
194 in timpul Crizei Suezului (1956), considerand cd SUA nu au inteles
importanta pentru ca Frantei si Marii Britanii sa fi se permita adaptarea la
noile circumstante fara a fi se submina statutul de mari puteri, cancelarul
german Konrad Adenauer declara, la Paris, facand referire la atitudinea SUA
in problema Suezului, ca Europa va fi revansa" (cf. N. Paun, op. cit.).

151

www.dacoromanica.ro
din problemele si crizele contemporane (Israel-Palestina,
Africa de Nord, Orientul Mijlociu, ulterior Africa si Indochina)
isi aveau originea i in administrarea precard de cdtre europeni
a perioadei coloniale si, ulterior, a decolonizarii uneori haotice
si cu numeroase efecte nocive (dictaturi, subdezvoltare,
dependenta de fostele metropole). In buna mdsurd aceastd
convingere o regasim la mai multi analisti si politicieni
americani, nu doar din zilele noastre, ci si din trecut'95.
Criza Suezului avea sd fie urmat de alte evolutii importante
pe continentul european. Criza Berlinului (1958-1963),
retragerea Frantei din structurile militare integrate ale NATO
(1966) si controlul sovietic asupra Europei de Est (Ungaria,
RDG) aveau sd constituie argumente in favoarea nasterii unei
conceptli strategice de politica externd in Republica Federala
a Germaniei. Ostpolitik-ul" promovat de Willy Brandt, in
1969, poate constitui originea conceptului de politica externd
europeand comund i autonomd si a avut implicatii profunde
asupra constructiei europene in perioada ce a urmat196.
Ostpolitik-ul a pus pentru prima data pe tapet problema
autonorniei europene fata de SUA i, mai important, problema
reunificdrii germane197. Criza Berlinului (1958-1963) a produs

195 Este vorba, in special, de cercurile republicane i neoconservatoare

(R. Pearl, P. Wolfowitz, R. Kagan), dar si de fostul presedinte
democrat Roosevelt. Vczi R. Kagan, op. cit., pag. 70-73.
196 N. Nun, op. cit. Cancelarul federal Willy Brandt avea s sustind
mai tirziu c Ostpolitik"-ul a fost rezultatul dezamagirii provocate
de reactia Americii la construirea zidului Berlinului".
197 Ibidem. Acceptarea inaltarii Zidului Berlinului (13 august 1961)
de cdtre SUA a generat in randurile politicienilor Germaniei Federale
acel gen de soc pe care il traieste cineva confruntat cu o realitate de
care, subconstient, avea stiinta, dar pe care se temea sd o recunoasce.
Cf. N. Nun, op. cit.

152

www.dacoromanica.ro
o mutatie importanta si in Franca lui de Gaulle, care de acum
se vede in postura de lider politic al Europei postbelice, in timp
ce Germania devine puterea economica numarul 1 in Piata
Comuna.
0 serie de crize si de conflicte internationale vor aduce
omenirea in pragul unui razboi, de data aceasta nuclear (cele
doua crize ale Berlinului, razboiul din Coreea, criza rachetelor
din Cuba). 0 data cu intarirea arsenalului nuclear al URSS,
se instituie un model de securitate bipolar, bazar pe echilibrul
terorii nucleare'".

Perioada de destindere (dtente)

Activitatea ONU a fost practic paralizata din imposibilitatea

realizarii consensului celor cinci membri permanenti ai
Consiliului de Securitate, organizatia mondiala find implicata
in putine operatii de rnentinere a pacii. Catre sfarsitul
deceniului al saptelea, in relatiile internationale intervin
elernente ale destinderii dintre Est si Vest. Pe 1 august 1975
este semnat Actul Final de la Helsinki al C.S.C.E. de cdtre 33
de state europene, la care se adauga SUA si Canada.
Originile OSCE se regasesc incd din anii 1950, odata cu
ideea convocdrii unei conferinte general-europene pentru
securitate. Eforturile pentru realizarea acestci idei intensificate
intr-o perioada caracterizatd drept "destindere in relatiile
Est-Vest", cand o politica de "acomodare intre state avand
interese divergente" era preferabila razboiului au cuprins un

198 A. Beaufr, Deterrence and Strategy, Faber and Faber, Londra,

1965, pag. 194-195.

153

www.dacoromanica.ro
proces indelungat si complex de actiuni desfasurate in diferite
foruri sau de diferite grupuri de tari. Un rol deosebit in cadrul
acestor actiuni au jucat tarile mici si mijlocii, printre care si
Romania. Conferinta era vazutd de unii ca o cale pentru a depasi
divizarea Europei rezultata dupa cel de-al Doi lea Razboi
Mondial, iar de ahii pentru a consacra statu-quo-ul postbelic.
Oricum, mesajul principal al celor care au actionat pentru
convocarea ei a fost "asigurarea securitarii printr-o politica de
deschidere".
Aceste eforturi au dus la convocarea, la 22 noierinbrie 1972,
la Centrul International de la Dipoli (langa Helsinki), a
reprezentantilor statelor europene, SUA si Canadei, pentru
consultAri in vederea pregatirii Conferintei'99. La 18 septembrie
1973, la Geneva, expertii statelor participante au inceput
activitatea de elaborare a Actului Final, care a durat pana in
vara anului 1975.
La 1 august 1975, la Helsinki, a fost semnat, la nivel inak,
Actul Final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in
Europa, cunoscut si sub denumirea de acordurile de la
Helsinki. Cuprinzand principiile de baza (decalogul de
principii) care guverneaza relatiile dintre statele participante
si atitudinea guvernelor respective fata de cetatenii lor, precum
si prevederi de cooperare in diferite domenii, Actul Final a pus
bazele viitoarei evolutii a procesului CSCE. Documentul nu
contine obligatii juridice, ci politice, imparrite in trei mari

1" Consultarile multilaterale pregatitoare s-au prelungit pa'n5 la 8

iunie 1973, iar rezultatele acestora au fost cuprinse in Recomandarile
finale de la Helsinki (Cartea albastra), adoptate de clue ministrii de
externe ai statelor participante. Acestea au stat la baza negocierilor
propriu-zise ale Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa,
conceputa, initial a se desfasura in trei faze: a) la nivel de ministru de
externe; b) la nivel de experti; c) la nivel inalt.

154

www.dacoromanica.ro
categorii (cunoscute, initial, sub denumirea de "cosuri",
ulterior "dirnensiuni"):
a. probleme privind aspectele politico-militare ale securitatii
in Europa;
b. cooperarea in dorneniul economic, tehnico-stiintific si
al mediului inconjurator;
c. cooperarea in domeniul umanitar si alte domenii.
d. un al patrulea capitol Urmarile CSCE se refera la
reuniuni si actiuni de continuare a procesului inceput.
CSCE a fost important pentru cd a oferit o platforma de
actiune externd pentru diplomatia europeand, ata't din Est, cat
si din Vest, practic pentru prima data de la cel de-al Doi lea
Razboi Mondial. Acest fapt nu a rarnas fara urmari: deceniul
8 aduce si primele semne privind un revirirnent al diplomatiei
europene. Deocarndata putem remarca cristalizarea unui
concept european privind drepturile omului, care la inceput
a constituit principala ratiune a Occidentului de a lansa procesul
CSCE. Ulterior, problematica drepturilor omului a devenit o
adevarata coloana' vertebrala a politicii externe europene (a
statelor CE, iar din anii '90 si a CE/UE ca atare). 0 aka
contributie notabila a diplomatiei europene a reprezentat-o
introducerea problematicii protectici mediului pe agenda
ONU, la initiativa statelor scandinave, mai ales. In aceastd
perioada, marcata de dezvoltare economica si prosperitate in
spatiul euro-atlantic, au fost fundamentate concepte precum
dezvoltarea durabila (codificate ceva mai tarziu in dreptul
international). Crizele petroliere din anii '70 au relevat
necesitatea dezvoltarii unei politici energetice pe termen lung
a Europei, care a pus problema relatiilor strategice ale Europei
Occidentale cu marii sai furnizori de energie. Apar, deci, in
acesti ani, anun-rite tendinte de emancipare din partea

155

www.dacoromanica.ro
vest-europenilor, care au ca efect si cooperarea mai strinsd in
domeniul politicii externe : aparitia Cooperarii Politice
Europene (CPE), in cadrul constructiei europene de atunci200.
Principala fintd vizatd de acest inceput de emancipare era insdsi
relatia transatlantica, pe care s-au bazat dezvoltarea economic
si securitatea Europei Occidentale timp de trei decenii.
Interesant, domeniul in care au apdrut primele frictiuni mai
serioase intre SUA si Europa a fost dorneniul securiatii.
Aspectele strategice au ocupat un loc important in viata politica
europeand in anii '70-'80. Se remarca aparitia unui important
moment de tensiune Est-Vest, care intervine la sfarsitul
deceniului al optulea, marcatd de invadarea Afganistanului de
trupele sovietice, pe de-o parte, de amplasarea de cdtre
americani a rachetelor de croazierd si Pershing pe teritoriu
european si de initierea programului Initiativa Apararii
Strategice (SDI)", pe de alta parte. Criza rachetelor Pershing,
asa cum a fost numitd aceast a. afacere, a demonstrat existenta
unor importante frictiuni transadantice, ale cdror cauze aveau
sa fie practic aceleasi ca peste 20 de ani, in timpul invaziei
americane in Irak : pe de o parte, anii '70 marcheaza o departare
a opiniei publice vest-europene de SUA, pe de ak parte, intre
SUA si statele europene, inclusiv Marea Britanie, incepe sd se
creeze un important clivaj pe chestiunile strategice, care are mai

200 CPE este un proiect inspirat din viziunea profund gaullistd a

Planului Fouchet. Din punct de vedere practic, CPE nu a avut un impact
deosebit. El s-a dovedit a fi tin precursor al PESC, similar 4arpelui
valutar" care a fost un precursor al Uniunii Economice si Monetare.
A se vedea David Allen Who speaks for Europe?: The Search for an Effictive
and Coherent External Policy in John Peterson & Helene Sjursen (edit.)
A Common Foreign Policy for Europe? Competing Visions of the CFSP.
London: Routledge, 1998, pag.48.

156

www.dacoromanica.ro
muke cauze201. Aceasta stare de lucruri va inceta pentru o bucatd
de timp in a doua jumatate a deceniului 9, cnd reunificarea
Germaniei a captat toat atentia si toate resursele principalilor
actori din timpul Rdzboiului Rece SUA, Marea Britanie,
URSS Si Franca.
La aceastd sectiune se impune o mentiune referitoare la
Tratatul privind Forte le Conventionale (CFE), semnat in 1989
si intrat in vigoare in 1992. in mod traditional, CFE nu s-a
bucurat de o atentie centrald din partea analistilor deoarece a
fost un tratat care s-a confruntat de la inceput cu o mare
problemd: el a fost inspirat din perioada de destindere din
Europa si a fost negociat in logica celor cloud* blocuri militare
opuse din acea perioadd. El a intrat insd in vigoare dupd ce
unul din blocuri s-a dizolvat202. Dacd irnplicatiile pe plan
securitar sau politic sunt controversate, din punctul de vedere
al studiului academic CFE constituie o mare inovatie
diplomaticd si el constituie un precedent pentru tipul de relatii
internationale in lumea post-modernd203.

20' Conform lui Mario Pianta in New Technologies Across the Adintic,
cap. 1,UNU-Tokyo, 1988,
http://www.unu.edu/unupress/unupbooks/ uu38ne/uu38ne00.htm.
202 Adaptarea CFE (in 1999) a oferit o solutie la aceastd schimbare
fundamentald de situatie, in sensul a plafoanele de bloc militar au fost
inlocuite cu plafoane teritoriale. CFE adaptat nu a intrat Inca in vigoare,
el generand controverse, in special datorita concesiilor pe care Federatia
Rusd le cere i pe care statele occidentale, in special SUA, nu sunt dispuse
s le ofere acesteia. In cursul anului 2007, in contextul noului joc global
al Moscovei, Rusia a luat decizia suspendarii aplicarii prevederilor CFE,
tensionind , astfel, relatiile sale cu Occidentul.
203 R. Cooper, op. cit., pag. 26-29.

157

www.dacoromanica.ro
 Reunificarea Germaniei si era Maastricht" a
diplomatiei europene

Procesul de reforme initiat de Mihail Gorbaciov in URSS

duo and 1985 a evidentiat in cele din urmd faptul cd sistemul
comunist nu mai dispunea de resurse pentru conservare. In
consecinrd, anii 1989-1991 au marcat disolutia acestui pol de
putere al sistemului mondial si sfarsitul Rdzboiului Rece. In
1991 Tratatul de la Varsovia Ii inceteazd existenta, iar la
sfdrsitul aceluiasi an se destramd si U.R.S.S. Sfdrsitul
confruntdrii dintre superputeri nu a adus mai multa pace si
stabilitate, nu a redus nurndrul rdzboaielor si al conflictelor
locale, ci dimpotrivd. Antagonisme grave, mentinute in stare
latentd de imperativele confruntarii dintre Est si Vest, au
izbucnit cu rnultd violentd, chiar in regiuni considerate
anterior ca fiind stabile si relativ prospere204.
Eforturile depuse pentru sporirea securitdtii europene au
obiectivul, inainte de toate, s reducd pericolul rdzboiului sau
al oricdrui alt conflict armat pe continent. Securitatea se bazeazd
atit pe stabilitatea politica, dar i pe cea militar, acestea fiind
complementare. Pentru a realiza securitatea si a preveni
rdzboaiele, pot fi abordate cloud variante diferite: una bazata
pe confruntare, iar cealaltd pe cooperare. In cadrul aborddrii
bazate pe confruntare, primul mijloc este autoapararea,
individuald sau colectivd, indreptatA impotriva unui agresor care
provine din afara sferei de interese. A doua variantd, rnai
sofisticatd, o constituie securitatea colectivd, care nu rnai este
indreptata impotriva unui adversar identificat, ci impotriva
oricdrui agresor potential din sistern.

204 De exemplu, RSF Iugoslavia.

158

www.dacoromanica.ro
 Apararea i securitatea colectiva, pe de-o parte, si securitatea
bazata pc cooperare, pe de alta parte, nu pot fi puse pe picior
de egalitate, ci trebuie considerate ca instrumente fundamentale
diferite, insa complementare, ale politicii internationale de
securitate. Ca urmare a incetdrii Razboiului Rece, modelul
bipolar de securitate a incetat sd mai existe. In acest context,
organizatiile regionale bazate pe aparare si securitate colectiva
(NATO, UEO) au fost obligate sa-si regandeasca functiile de
baza in domeniul apardrii si al descurajrii unei potentiale
agresiuni, adaptindu-se si cornpletandu-si strategiile si misiunile.
Pe acest fond, putem consemna aparitia ambitiilor politice
ale UE, concretizate pentru prima data in Tratatul de la
Maastricht, care stipula, in esentd, doua objective: primul, dotarea
UE cu o politica externd si de securitate comuna si, al doilea,
pe termen mai lung, dotarea UE cu o dimensiune militara,
eventual prin inglobarea UEO in constructia europeand.
Atmosfera de inceput a anilor 1992-1995 nu a fost una
favorabila dezvoltarii PESC. Caracterul strict interguver-
namental al PESC avea s ti pund relativ rapid amprenta
negativa, iar evenimentele internationale care s-au petrecut
atunci au pus la grea incerca fragila politica a UE: crizele din
Balcani Croatia si Bosnia si Hertegovina. S-a remarcat in acea
perioada c, fara masuri suplimentare, PESC nu poate avea nici
substanta si nici coerenrd, find in cele mai multe cazuri
compromisa din interior, de actiunile externe ale unora din
statele membre ale Uniunii. Apoi, desi considerati ca fiind
ograda proprie a UE", Balcanii nu au fost cel mai potrivit loc
pentru a testa viabilitatea PESC: rivalitatile istorice dintre
popoarele balcanice aveau sa aduca aminte perioada sfarsitului
de secol XLX. Nu este surprinzator ca unele popoare (croatii)
au gasit mai usor sprijin la Germania si Austria, de exemplu,
dar confruntandu-se la inceput cu rezerve si retineri din partea

159

www.dacoromanica.ro
Frantei si a Marii Britanii. Sarbii au rdmas in toatd aceastd
perioadd anirnati de resentimente fatd de Germania, iar in
opinia publica internd s-a inrdcldcinat ideea a in acest fel
Germania ii revigoreazd aliancele regionale rnai vechi205.
Numitorul cornun al acestor popoare a fost increderea in
capacitatea SUA de a impune pacea si asa se explicd de ce in
pofida mai mukor initiative de pace in Balcani in perioada
1992-1994 (ale CE/UE, UEO, ONU, bilaterale), pacea nu a
putut fi instauratd decat dupd implicarea energicd a SUA.
Situatia avea sd se repete cativa ani mai tarziu in provincia
Kosovo, unde actividitile preventive franco-britanice (de ex., procesul
de la Rambouillet) au esuat in final in prirridvara lui 1999. Aceasta
a antrenat la numai cateva saptamani dedansarea operatiunii NATO
in Kosovo, a cdrei misiune primordiald a fost evitarea unui dezastru
umanitar datorat exodului de refugiati albanezi.
0 politica rnai coerentd a Uniunii Europene a putut fi
constatatd, in schimb, ulterior, in 2001, in tirnpul crizei din
Macedonia, unde, avdnd i cele cloud experience precedente,
gestionarea crizei (tensiunile dintre slavi i albanezi) s-a fdcut
mai eficient, prin coordonare triunghiulard UE-NATO-OSCE,
iar de atunci, potrivit aborddrii de la Salonic206, UE (ca entitate

205 C. Whitney, In the New Era, a New Realism; As Germany Flexes

Its Muscles, The New Europe Goes Along, in International Her lad
Tribune", 29 decembrie 1991.
206 Abordarea de la Salonic, din 2003, asigurd cadrul de stabilizare
si asociere, premergator procesului de pre-aderare a tdrilor balcanice
(Albania, Bosnia, Macedonia, Croatia, Serbia si Muntenegru) la
Uniunea Europeana. De notat Ca aceast abordare a fost prefigurata de
M. Emerson si D. Gros de la CEPS din Bruxelles Inca din 1999, care
au inspirat, in buna ma.surd, Pactul de Stabilitate pentru Europa de
Sud-Est, o initiativa eminamente germand, care, insd, nu a avut
rezultatele scontate.

160

www.dacoromanica.ro
separata sau prin statele sale membre) a devenit principalul actor
extern din Balcani, find astazi nu doar cel mai mare furnizor
de asistencd financiard, ci Si un contributor major de securitate,
cu patru operatiuni de pace, militare sau de politie, desfasurate
sau in curs.
Sintetizand perioada primilor zece ani de PESC in Balcanii
Occidentali (1993-2003) putem concluziona ea:
UE s-a confruntat din start cu cateva handicapuri
majore in Balcani unul legat de coerentd, altul legat de
credibilitate si incd un altul privind capacitatea deficitard de
a irnpune decizii ale comunitatii internationale. Pentru
remedierea acestor neajunsuri UE a trebuit sd recurga in primul
rand la NATO si SUA.
SUA s-a implicat in crizele balcanice doar in etapele
ulterioare si, probabil, fdrd prea mult entuziasm. Atunci cand
a fdcut-o, a propus solutii de pace care s-au dovedit viabile, dar
pe termen lung se dovedesc greu digerabile pentru europeni,
carora le revine rolul primordial in procesul de reconstructie.
De exemplu, pacea in Bosnia Hertegovina se intemeiazd pe
Acordurile de la Dayton din 1995, care mentin de atunci in
viatd un star doar cu costuri extrem de mari si cu o prezenta
militard i civild prelungitd207. Perspectiva aderdrii la UE a
Bosniei acordata oficial la Salonic in 2003 nu a avut pand acum
efectul de catalizator al reconcilierii interne si al reformelor
politice Si economice in aceasta tail. In Kosovo, recurgerea de

207 Prezenta internationala in Bosnia si Hertegovina dureaza de circa

12 ani la inceput prin partajul NATO-ONU (militar, respectiv civil),
ulterior prin implicarea exclusiva a Uniunii Europene cu misiunile
EUPM (politie) si Althea (rnilitarA). De altfel, la at-skill anului 2007,
Bosnia si Hertegovina avea sa fie, alaturi de Afganistan, Kosovo si Irak,
printre principalele zone asistate /zone client din lime.

161

www.dacoromanica.ro
catre comunitatea internationala la principiul standarde
inainte de statut" intre 2000 si 2004 a fost un substitut pentru
a ingheta procesul: in cei cinci ani s-au inregistrat destul de
putine progrese, aliment:Ind in final radicalismul pozitiilor celor
cloud parti inaintea elaborarii planului Ahtisaari privind statutul
final al provinciei. De altfel, la mijlocul anului 2007,
comunitatea internationala era MCA departe de a repurta un
succes in Kosovo, prin esecul UE de a-si asuma Planul
Ahtisaari, dar, in cea de a doua parte a anului respectiv, prin
asa-zisul proces al Troicii, UE a jucat un rol mai proeminent208.
Experienta balcanica a avut, totusi, si doua consecinte
pozitive. In primul rand, in Balcani Alianta nord-atlantica a
demonstrat cd poate avea un rol de securitate si in afara spatiului
sdu geografic, ceea ce avea sa se reflecte in conceptul strategic
al Aliantei din 1999209. Mai departe, aceasta avea s stimuleze
dezvoltarea unei identitati europene de securitate si aparare si
mutarea acesteia din cadrul Aliantei in cadrul UE, prin absorbtia
UEO, dupa anul 1999. In al doilea rand, crizele din Balcani
au atras atentia europenilor asupra handicapului de capabilitati
Sm chiar vointa politica de care aminteam mai sus. Este
impresionant faptul cd in zece ani UE a reusit s prornoveze
un concept unitar si mai integrat de politica in Balcani210, care
se fundamenteaza, ca i in cazul Europei Centrale si de Est,

208 Comunicarea Comisiei Europene COM (2004) 373, European

Neighborhood Policy Strategy Paper, din 12 mai 2004, pag. 2-4.
Disponibila la http://ec.europa.eu.
209 NATO's Strategic Concept, adoptat la summitul jubiliar
NATO de la Washington, martie 1999, accesibil la www.nato.int.
210 Pentru cele de mai sus, a se vedea David Allen, op. cit., pp. 41-70,
precum si Simon Duke, CFSP's Progress on the Path to Maturity.
2000/P/02, in Current European Issues Series", Simon Duke (ed.)
EIPA Maastricht, 2000.

162

www.dacoromanica.ro
pe perspectiva aderarii tarilor din regiune la UE. Mai mult,
politica UE fat.a. de Balcani avea sa conduca la elaborarea unui
concept integrat de politica de vecinatate a UE, cativa ani mai
thrziu, in 2004. Acesta a reprezentat un pas crucial catre o PESC
veritabila, stiut fiind ca orice politica externd ar trebui sd inceapa
cu protectia frontierelor si cu relatiile de bund-vecindtate211.
Tntelegerea experientei anilor '90 in Balcani este importanta
pentru bazele dezvoltarii PESC. Ar fi nedrept daca am spune
cd politica externd europeand a inceput doar cu esecuri. UE a
avut Inca de la inceput performante remarcabile in materie de
promovarea drepturilor omului, domeniu oarecum consensual
intre membrii UE si unde exista deja o expertild europeand 'Inca
din timpul razboiului rece. Neproliferarea si controlul
exporturilor de arme este iarasi un domeniu unde UE se
manifesta puternic si coerent, in diversele instante internationale.
Pe de aka parte, nu trebuie ornis faptul cd problemele PESC
identificate in anii '90 au trei surse: cadrul institutional ambi-
guu, adesea in mod intentionat, structura interguvernarnentala
a PESC si legitimitatea politica a actiunii politice, in conditiile
unui deficit democratic din ce in ce mai vizibil, toate
regasindu-se si in cadrul dezbaterii asupra viitorului Europei
care a urmat Tratatului de la Nisa din 2000 si care a
prefigurat Tratatul Constitutional din 2004.
Din cele de mai sus rezulta cd politica externd si de securitate
comund a UE, asa cum a fost conceputd pin in prezent, a
constituit un instrument de coordonare in care principiul de
baza I-a constituit 0 cel mai rnic numitor comun , cu efecte

2n Aceasta ridica la randul ei anumite semne de intrebare asupra

capacitatii reale a UE de a trece de la o politica exclusiv de sofi power,
cum este politica de extindere, la una cu clemente de hard power $i cu
o pronuntata vizitine strategica.

163

www.dacoromanica.ro
dezastruoase, in cazul razboiului din Irak212. Din multitudinea
de pozitii nationale, supuse oricand ameninorii veto-ului, a
rezukat si dificukatea de a ajunge la pozitii comune consistente.
Uneori numai simpla convenire a unui text (numite concluzii
ale Consiliului) Fara valoare practica deosebita a echivalat adesea
cu un succes al UE.
In perspectiva reformei PESC, au existat si Inca mai exista doud
scoli de gandire: una care pune accent pe vointa politica si in
particular pe vointa de putere a UE, irnpartasita in principal de
fostele imperii coloniale (Franca, Marea Britanie); cea de-a doua
scoala pune accentul pe procesul de decizie si deci pe reforma
institutiilor, spre deosebire de prima care pune accentul pe
personalitati politice sau pe institutii personalizate, de genul
presedintelui Consiliului European sau ministru de externe al UE.

Perioada constitutionald"

In domeniul PESC, principalul merit al Tratatului de

Reforma este propune rezolvarea unei serii de problemele spinoase
care au marcat evolutia acestei politici in cursul anilor '90.
Problernele institutionale au fost cel mai bine ilustrate incd
de acum cateva decenii cand Henry Kissinger, fostul secretar
de stat american, s-a intrebat (desigur, retoric): Cand vreau

212 Discursul lui Chris Patten, fost comisar european pentru relatii
externe, in fata Parlamentului European, 12 niartie 2003, Strasbourg:
Toate statele membre trebuie sa realizeze ceea re persoanele implicate in
PESC au inreles de mult timp, si anume cd inter-guvernamentalismul pur
este o retetd pentru mediocritate si s&biciune::o politicd externd europeand
bazatd pe prinapiul celui mai mic numitor comun. Aceasta va deveni tot
mai evidentd pe indsurd ce Uniunea admite noi membri."

164

www.dacoromanica.ro
sd vorbesc cu Europa, pe cine sun la telefon?". El era desigur
la curent cu faptul cd in Europa exist mai muke centre de
politica externd: statele membre, care, insd, nu puteau vorbi
deck in nurne propriu, Presedintia Consiliului, care putea vorbi
in numele UE, dar cum de multe ori pozitia comund a statelor
membre era expresia principiului celui mai mic numitor
comun", ea nu putea spune, in realitate, prea muk. Existd, de
asemenea, si Comisia Europeana, care poate exprima o pozitie
europeand, insal competentele acestei institutii in materie de
politicA extern au fost intotdeauna limitate si au fost
preponderent de natural financiard si comerciald.
In afar de fragmentare, o ak problema de naturd
institutionala a fost lipsa de continuitate (intre diverse
presedintii), dar si lipsa de operativitate si reactie rapida (in
mai muke cazuri de criz).
Nu intarnplator, principalele progrese in edificarea PESC
au fost inregistrate in domeniul institutional. Progresele au fost
graduate ins, privind inapoi, ne putem da seama de amploarea
schimbalrilor. UE este astdzi pe cale de a avea un aparat
diplomatic veritabil, care s constituie masa criticd necesard
pentru ca PESC sal devind un motor al diplomatiei europene,
domeniu dominat in mod traditional de politica externd a 3-4
state europene mai importante.
TR se adreseazd majoritatii problemelor institutionale
amintite: fragmentare, discontinuitate, rigiditate in actiunea
externd europeand. Noul Tratat de la Lisabona prevede, asa
cum am vdzut mai sus, reunirea sub o singura paldrie" a
functiilor indeplinite in prezent de Inaltul Reprezentant
pentru PESC si, respectiv, de comisarul pentru relatii externe.
Aceasta persoana va fi numit de Consiliul European, prin
decizie cu majoritate calificata, cu acordul Comisiei Europene.

165

www.dacoromanica.ro
 Infiintarea acestei noi functii in cadrul PESC vine ca raspuns
la nevoia de a eficientiza actiunea external a Uniunii si de a asigura
un grad ridicat de coerenta a acesteia. In prezent, atributiile in
materie de politica external sunt impartite intre Inaltul
Reprezentant, insarcinat cu pregafirea si transpunerea in practica
a politicii externe si de securitate a UE (art. 26 din Tratatul de
la Nisa, varianta consolidata), cornisarul european pentru relatii
externc, care coordoneaza, din punct de vedere politic, actiunea
externd a UE (in domeniile de competenta Comisiei asistenta
pentru dezvoltare, politica cornerciala, asistenta urnanitara), si
Presedintia UE, care asigura Presedintia Consiliului Relatii Externe
si reprezinta. Uniunea in relatiile cu state terte.
In activitatea sa, Inaltul Reprezentant (IR) urmeaz a fi
sprijinit de Serviciul European pentru Actiune Externa, care
va conlucra strans cu serviciile diplomatice ale statelor rnernbre.
TL prevede ca organizarea i functionarea Serviciului Extern
A fie reglementata printr-o Decizie a Consiliului, la propunerea
IR si in urma consultarii Parlamentului European si obtinerii
aprobarii Comisiei Europene. Dat fiind c decizia finala va fi luat
de catre Consiliu, este posibil ca, in viitoarea structurd a
Serviciului Cornun, un accent rnai puternic va fi pus pe
dimensiunea interguvernamentala (favorizata de marile state
membre, mai ales) comparativ cu dimensiunea comunitaral a
acestuia (favorizata de Comisia Europeana i alte cateva state
membre cunoscute pentru sprijinul lor fata de metoda federala").
Un rol cheie in elaborarea deciziei de infiintare a SEAE 11
va avea Inaltul Reprezentant, ca principal beneficiar si,
totodata, detinator al initiativei legislative. In privinta
cornponentei serviciului extern al Uniunii, acesta va fi incadrat
functionari provenind din serviciile competente ale
Sccretariatului General al Consiliului si ale Comisiei si din
personal detasat din serviciile diplomatice nationale.

166

www.dacoromanica.ro
 Raman de clarificat mai multe teme legate de functionarea
acestui Serviciu Extern. In primul rand, este vorba de componenta
sidimensiunea acestuia. Aceasa structurd ar putea include, din
actualul Secretariat General al Consiiului, Unitatea de Planificare
Politica (Policy Planning and Early Warning Unit"), SITCEN-ul
(EU Joint Situation Centre"), precurn i Directia Relatii
Externe a Secretariatului Consiliului. Al doilea pion al Serviciului
ar consta intr-o componenta specializata din cadrul Cornisiei
Europene, respectiv Directia Genera la. Relatii Externe2". In fine,
al treilea pilon cadrul Serviciului European de Actiune Externa
va fi constituit prin detasarea de diplomati si experti din statele
membre. Nurnarul total al personalului este un alt aspect sensibil,
acesta putand varia intre cAteva sute de persoane sau cateva mii
(de exemplu, personalul din subordinea comisarului european
pentru relatii externe numard circa 3 000 de angajati). Unele
sugestii indic un total (UE-institutii si state membre) de pand
la 7 000 de dip1oma0214, ceea ce reprezinta un potential
diplomatic impresionant2'5.

213 Dezbaterea a inclus si idei precwn extinderca ariei institutionale

din Comisia Europeana care sd fie inglobata in acest SEAE, la
segmente precum DG Comert, DG Dezvoltare, DG Extindere,
Oficiul de Cooperare Europe Aid, Oficiul European pentru Ajutor
Umanitar si serviciile din cadrul DG Afaceri Economice si Financiare,
relevante pentru actiunea externd a Uniunii. n acest caz, am asistat la
preocupari lerg raspandite de a nu asista in acest fel la o renationalizare"
a unor politici UE. In final, se pare cd doar DG RELEX va participa
la constituirea noului hibrid institutional.
214 H. Mahony, Plans for EU Diplomatic Service Can Officially Begin,
Agentia EUOBSERVER, 29.10.2004 (www.enobserver.com).
215 Cotele de reprezentare ale fiecarui pion al SEAE vor fie galc,
cite o treime personal Consiliu, o treime state membre (din toate cele
27 de state) si o treime personal de la Comisie, inchtsiv unii functionari
din cadrul Delegatiilor CE in state terte.

167

www.dacoromanica.ro
 Necesitatea asigurdrii unei mai bune coerente si continuitti
in activitatea Serviciului Extern ar impune existenta unei
categorii de personal permanent. in acest caz, se intrevdd
dificultdti in stabilirea statutului personalului permanent i al
celui temporar.
Avnd in vedere competentele Reprezentantului Uniunii
pentru PESC in serviciul cdruia Ii desfdward activitatea,
Serviciul Extern ar urma s participe la indeplinirea
urmdtoarelor atributii:
exercitarea conducerii PESC/PESA;
avansarea de propuneri pentru elaborarea PESC/PESA si
implementarea deciziilor europene adoptate de Consiliul
European i Consiliu;
prezidarea Consiliului Relatii Externe;
gestionarea portofoliului Relatii Externe in cadrul
Comisiei;
coordonarea celorlalte aspecte ale actiunii externe ale UE,
in cadrul Cornisiei;
reprezentarea externd a Uniunii In materie de PESC.
Serviciul Extern poate avea o contributie semnificativd in
procesul elabordrii de propuneri in dorneniul PESC.
Componenta sa specifica va facilita conturarea unor propuneri
care sd intruneascd un larg sprijin in rndul statelor membre,
facilitnd astfel adoptarea ulterioard a deciziilor de cdtre
Consiliu216.

216 Mention-Am ca in domeniul PESC, o decizie europeand va fi

adoptata cu majoritate calificatA de catre Consiliu, atunci cand aceasta
va avea la bazd o propunere a Ministrului de Externe UE de
implementare a unei actiuni sau poziii comune adoptate de Consiliul
European, cf. TC, art. 111.300 (2b), publicat in J.O. 310 din
16.12.2004.

168

www.dacoromanica.ro
 0 ak problemd care se pune este care vor fi relatiile
functionale dintre Serviciul Extern si celelalte institutii UE
avand competence in domeniul politicii externe.
Inaltul Reprezentant va avea responsabilitate directd pentru
domeniile PESC/PESA, urmnd s actioneze in mod colegial
impreund cu ceilalti comisari in ceea ce priveste coordonarea
politicilor Si actiunilor externe care intrd in competenta
Cornisiei Europene (gestionarea proiectelor de asistenta
externd, gestionarea problemelor economice i comcrciale). Prin
urmare, ar trebui stabilite relatiile functionale dintre Serviciul
Extern, pe de o parte, si Consiliu si Comisie, pe de AO. parte.
De asernenea, raman de stabilit relatia dintre Serviciul Extern
(care II sprijind pe Reprezentant in indeplinirea mandatului
sdu") si Delegatiile Uniunii (care sunt plasate sub autoritatea
Reprezentantului"). Unele opinii vizeazd inglobarea delegatiilor
Uniunii in cadrul Serviciului Extern. In aceastd eventualitate,
Delegatiile CE/UE ar continua sd depincld, din punct de vedere
administrativ, de Comisie, din motive financiare si de
exercitare a controlului asupra acestora. Trebuie avute in vedere
siraporturile cu serviciile diplomatice ale statelor membre
(Serviciul Extern actioneazd in colaborare cu acestea").
Pregdtirea specificd pentru personalul Serviciului Extern este
o aka chestiune importantd. Crearea unei Academii
Diplomatice Europene este deja o perspectivd care se
contureazd, iar un astfel de institut ar avea rolul de a completa
educatia diplomaticd nationald, prin cursuri care sd se
concentreze pe politica externd a UE. 0 pregatire intr-o astfel
de institutie ar contribui la crearea unui corp de functionari
ce urmeazd sd activeze in cadrul Serviciului Extern.
In fine, o aka problemd esentiald este cea financiard.
Resursele fmanciare vor juca un rol important in definirea
raportului de putere dintre Consiliu i Comisia Europeand. In

169

www.dacoromanica.ro
acest sens, trebuie mentionat c proportia covarsitoare a
fondurilor pentru actiunea externa sunt incluse in bugetul UE
(intra in sfera de activitate a Comisiei). Pe de aka pane, resursele
financiare destinate operatiunilor avand implicatii militare sau
celor din domeniul apararii sunt in sarcina statelor membre,
decizia asupra mobilizrii acestora revenind Consiliului.
Mai ramane de examinat in ce masurd Serviciul Extern va
putea contribui la mobilizarea resurselor de cane ministrul de
externe al Uniunii pentru finantarea actiunilor din domeniul
PESC, in special a celor avand implicatii militare.
Din cele de mai sus rezulta cd problemele institutionale
legate de PESC au fost si cel mai rapid solutionate, desi nu
tocmai usor. Elc rezolvd, insd, nurnai intr-o mica masurd
adevaratele probleme ale PESC, asa cum am vazut in timpul
crizei irakiene. Problemele cele mai spinoase rrnn, dupa cum
vom vedea in continuare, cele structurale i sunt mai ales de
natura politica.

Aspecte structurale

0 problema structurald cu care s-a confruntat PESC de la

inceput a fost caracterul sdu interguvernamental si procedura
de luare a deciziilor prin unanimitate. Nu de putine ori, in
chestiuni sensibile pentru viata internationala, deciziile au fost
blocate sau, pentru a salva aparentele, au fost diluate ca fond
in urma negocierilor din Consiliul UE. Este ceea ce in jargonul
european se numeste cel mai mic numitor comun" al
pozitiilor statelor membre. Dacd exist sau nu o echivalenta
intre metoda interguvernamentala si principiul celui mai mic
numitor comun este 'Inca o teorie disputata. Fdrd a contesta

170

www.dacoromanica.ro
ca inter-guvernamentalismul incurajeaza" un astfel de
principiu, trebuie notat ca PESA este intr-un fel mai
interguvernamentald" decAt restul PESC, in sensul cd
responsabilitatile Comisiei Europene sunt mult rnai limitate
in acest domeniu particular, dar a obtinut in cei patru ani de
existenr progrese impresionante'r.
Incepind cu ultimul deceniu al secolului trecut au fost
vehiculate mai multe modele de reforma a sistemului de luare
a deciziilor.
Un prim model I-am putea numi modelul comunitar": cei
rnai federalisti dintre europeni iau ca bail politica cornerciala
comuna a UE si propun adaptarea acestui model la cazul PESC.
In aceasta varianta ministrul de externe al UE s-ar situa exclusiv
in colegiul Comisiei Europene si ar reprezenta UE in diversele
instante internationale asa cum comisarul european pentru
comert o face in domeniul comertului extern, fie in OMC, fie
in raporturile cu SUA si Japonia, fie in relatiile bilaterale sau cu
ahe regiuni/zone de liber schimb. Acest model este ins in stransa
legatura cu tipul de putere norrnativa, dat fiind specificul
institutiei Comisiei si traditia acesteia in materie de legiferare.
Un al doilea model 1-am putea numi modelul avangardei":
cele mai ambitioase state membre vor prelua initiativa in
domeniul PESC (sau subdomenii PESC) si vor forma un grup
in cadrul UE care va coopera printr-un aranjament de
cooperare consolidata. Modelul de la care se pleaca este cel al
monedei unice sau al Acordurilor Schengen. Acest model este
in strns legatura cu tipul de putere militara, deoarece statele
avangardiste potentiale sunt si puteri militare (Franta, si Marea

217 Cf. K. Anderson, EU Enlargement: Good for US?, la BBC din 3

mai 2004.

171

www.dacoromanica.ro
Britanie, mai ales, dar si Germania, care aspird mdcar la o
influenta egala cu primele in domeniul apararii).
Al treilea model ar putea fi numit rnodelul QMV": este
vorba de extinderea votului cu majoritate calificata (QMV)
domeniul PESC, argumentnd ca prin recurgerea la QMV,
statele membre ar fi stimulate" sd coopereze intre ele pentru
a ajunge la o solutie convenabila tuturor, spre deosebire de anii
de inceput, and posibilitatea de a invoca veto-ul national
diminua vointa politica de compromis a multor guverne. Acest
model trebuie corelat in particular cu modelul de putere
preponderent civila, deoarece istoria recentd demonstreaza c
acordul statelor membre este rnai usor de obtinut pe segmentul
civil al PESC i doar tangential pe segmentul militar218.
Fiecare dintre cele trei variante comporta avantaje si
dezavantaje relativ comparabile si de aceea a fost greu sd se faca
o optiune clara pentru unul dintre acestea. In consecintd,
Tratatul de la Lisabona prevede combinatii intre acestea
consfinteste caracterul dual al PESC. Astfel, PESC rdrnane
eminamente interguvernamentala, mai ales in ceea ce priveste
luarea deciziei, insd din punct de vedere al participarii la
implementarea PESC, rolul Comisiei va creste constant.
Problema care se pune este daca in viitor aceastd solutie nu va
conduce si la conflicte intre Comisie si statele membre pe teme
de PESC. TL permite, totodata, recurgerea la aranjamente de
cooperare consolidata in domeniul PESC (duo' ce Tratatul
de la Nisa exclusese explicit acest domeniu), lucru care
teoretic ar trebui sa stimuleze cooperarea i gradul de integrare

218 Cele trei mari optiuni se repsesc, sub forma modelelor de putere,
si in lucrarea lui H.G. Ehrhardt, Quel modele pour la MC?, publicata
de Institutul pentru Studii de Securitate de la Paris (ISS) in oct. 2002
(Chaillot papers no. 55), pag. 12-16.

172

www.dacoromanica.ro
politica. Problema este ca maniera in care este definita
cooperarea consolidata permite, in principiu, constituirea a
cloud grupuri de taxi europene. Pericolul nu vine din
concretizarea conceptului de Europa cu doua viteze, ci din
perspectiva de a avea cloud grupuri comparabile ca marime si
relativ antagonice in Europa.
Aa.dar, solutiile pe care le ofera TL la problemele structurale
ale PESC nu rezolva deck partial dilemele existente. Restul
solutiei trebuie cautat in planul politic.
Aspecte politice. Exista trei aspecte politice care afecteaza
dezvoltarea si eficacitatea PESC: definirea interesului comun
si a unei idcntitati comune europene, fluctuatiile ideologice
prea mari in politica externd europeand si legitirnitatea actiunii
externe europene.
Traditiile istorice difcrite ale statelor membre, in multe
cazuri chiar adversitatile mai vechi au facut pana acum dificila
cristalizarea unui interes european comun in materie de politica
externa. Asa cum am vazut in capitolele anterioare ale lucrarii,
absenta din prim-planul scenei internationale pentru aproape
patru decenii, dependenta prea mare de urnbrela de securitate
americana si lipsa unei politici unitare fata de Rusia (in mod
generic, fata de regiunea la Est de UE) face ca politica externd
europeand (a UE sau a statelor membre) sa fie una esentialmente
reactiva. Integrarea economica a facilitat aparitia PESC si a
PESA (politica europeana de securitate si aparare), dar ea nu
poate suplini lipsa definitiei interesului extern curopean.
Conform conceptiei anilor '90 ar fi trebuit probabil o
generatie sau doua de diplomati si politicieni pentru a putea
vorbi de existenta unui interes european comun in plan extern.
TL introduce insd un nou element in conceptul PESC
pentru prima data politica externd a UE se va baza pe principiul
solidaritatii intre statele membre. Acest principiu apare in cloud

173

www.dacoromanica.ro
ipostaze in textul Tratatului: clauza de solidaritate si clauza de
asistenta reciproca in caz de atac armat, a carei menire pe termen
lung va fi probabil introducerea unei componente de aparare
comund in constructia europeand.
Clauza de solidaritate prevede c Uniunea Europeana si
membrii acesteia vor actiona In spiritul solidaritatii daca unul
din membri este victima unui atac terorist sau a unui dezastru,
fie el natural sau provocat de om. Ea are aplicabilitate doar pe
teritoriul statelor membre UE si in curs de aderare, plecand
de la strategia de securitate a UE, care stipuleaza cl riscurile
la adresa securitatli UE (inclusiv terorism) provin si de pe
propriul teritoriu. Clauza are si o dimensiune preventivd, prin
recurgerea la ansamblul instrurnentelor aflate la dispozitia
Uniunii (militare, civile, politice) pentru protejarea populatiei
civile si a institutiilor democratice ale Uniunii si prevenirea
atacurilor teroriste2t 9.
Implicatiile clauzei privind apararea comund asupra
arhitecturii europene de securitate sunt mai dificil de evaluat
in acest moment. Desi este vorba de o problema deosebit de
delicata datorita statutului de neutralitate al unor state
membre, dar si datorita atasamentului inegal al statelor
membre fata de Alianta Nord-Atlantica, negocierile pe aceasta.

219 De notat ca, la propunerea presedintiei irlandeze a UE din 2004,

summit-ul UE din martie 2004, ca raspuns la atacurile teroriste din
Madrid, din 11 martie 2004, a decis implernentarea aspectelor clauzei
de solidaritate (aspectele privind terorismul), inainte chiar de semnarea
TC. Prin acest pas, statele membre se obliga s Ii mobilizeze mate
instrumentele de care dispun, inclusiv capabilitari militare, pentru
prevenire si respectiv pentru acordarea de asistenta in cazul unui atac
terorist. Clauza lasa la latitudinea fiecarui stat alegerea mijloacelor celor
mai potrivite (inclusiv militare) menite a raspunde angajamentului
asumat.

174

www.dacoromanica.ro
temd nu au fost in nici un moment cu adevarat capul de afis
al dezbaterilor. Pentru moment, se pot imagina doua evolutii
posibile:
preluarea in TL a clauzei de aparare colectiva va insemna,
practic, decesul formal al UEO, insd acelasi UEO ne
demonstreaza cd, desi inzestrat cu a astfel de prevedere, timp
de jumatate de secol a avut o existenta formala. In consecintd,
o posibilitate ar fi ca UE sa nu faca mai mult deck UEO in
privinta apardrii colective.
0 alta posibilitate ar fi ca, odata ce clauza de aparare
colectiva de la UEO se alatura juridic tuturor celorlalte
competence ale UE, ea va cdpata o aka valenca si, pe termen
lung, UE se va inzestra cu o politica de aparare comund. in
acest caz, efectul va fi asupra NATO, care chiar daca nu va
disparea, se va transforma radical intr-o aliantd cu doi poli de
putere, SUA si UE (eventual componenta acesteia din Alianta).

Legitimitatea actiunilor politice

Dac pe termen mediu spre lung ne putem astepta ca

diplornatia europeand s aiba rezolvate problemele enumerate
mai sus, o ultima problema rdmdne, totusi, de clarificat: care
este legitimitatea actiunii externe? Intr-un domeniu
interguvernamental, problema legitimitatii este clara:
parlamentele nationale sunt cele care abiliteaza guvernele sd
actioneze. De asemenea, intr-un domeniu integrat 100% cum
sunt agricultura sau comertul, legitimitatea este data de
Parlamentul European. PESC care este si va rarnane o combinatie
intre interguvernamental si comunitar necesitd, prin urmare, un
nou tip de relatie intre parlamentele nationale si PE.

175

www.dacoromanica.ro
 Un impediment important in aceastd directie este
fragmentarea in continuare a vietii politice europene, nu atat in
numarul de fractiuni politice, cat mai ales in fragmentarea pe
baze nationale a asa-ziselor partide politice europene, care in
realitate functioneaza mai mult ca federatii de partide din statele
membre. De fapt, un partid politic european veritabil nu va
desfiinta partidele nationale afiliate, ci va asigura o mai mare
coerenta intre actiunile respectivei formatiuni politice intr-un
stat membru oarecare si in Parlamentul European. Constituirea
partidelor politice europene veritabile va rezolva, duo' toate
probabilitatile, si problema legitimitatii actiunii externe europene.
In concluzie, defalcarea perioadei ce s-a scurs de la
terminarea celui de-al Doi lea Razboi Mondial pe patru
intervale de timp, asa cum am facut-o mai sus, aratd c
diplomatia europeand a suferit importante mutatii, factorii
determinanti find urmdtorii:
Europa se afla in centrul unei schimblri drarnatice a
sisternului de relatii internationale. Poate nicdieri in lume nu este
mai evident cd sistemul bazat pe echilibrul de putere este depasit.
Dip lornatia europeand se afla in curs de adaptare la realitatea ce
s-a creat ulterior sistemului bazat pe echilibru de putere, iar
modelul propus de PESC const intr-o politica externd bazata
pe valori, universalitate si multilateralism eficient220.
Greutatea politica a Europei in lume a cunoscut
modificari importante in ultima jumatate de secoL Sfarsitul
razboiului in 1945 a adus in prim-planul scenei politice
internationale SUA si URSS. Desi numarandu-se printre
puterile victorioase, Franta si Marea Britanie nu au putut sustine
ritmul si au ajuns in scurt timp la statutul de foste mai puteri
coloniale. Procesul de reconstructie economica pe care 1-a

220 Vezi in acest sens R. Cooper, op. cit., pp. 16-54.

176

www.dacoromanica.ro
cunoscut intreg continentul european, suprapus peste procesul
de decolonizare, au afectat profund influenta Europei asupra
afacerilor internationale. Ca urmare, in anii '60 Europa nu a
participat la nici un mare evenirnent al deceniului (zidul
Berlinului sau invazia Cehoslovaciei din 1968 trebuie vdzute
tocrnai ca slabiciuni ale Europei). Un inceput de reactivare a
diplornatiei europene apare la jurnatatea anilor '70, duo care
Europa incepe sd se afirme progresiv in lume. Reunificarea
Germaniei a fost un veritabil catalizator pentru integrarea
politica a UE, iar caderea URSS a oferit UE o oportunitate
unicd de a umple vacuumul de putere creat. Intrebarea care
se pune este daca UE va rivaliza vreodata SUA sau va avea
suficienta putere i coerenta in mesajul sdu pentru a influenta
semnificativ deciziile externe ale SUA.
Functionalitatea diplomatiei europene ca instrument
politic: fostele diplomatii imperiale" au cunoscut mai multe
restructurdri importante in perioada de timp analizatd: Marea
Britanie a cunoscut o diplomatie reinnoitai sub Churchill si rnai
apoi, sub M. Thatcher, Franta, mai intai sub de Gaulle si apoi
sub Mitterand, dar mai ales sub Chirac, Germania sub
Adenauer a avut o diplornatie a reintegrarii in comunitatea
internationala, sub Brandt, una a emanciparii, si, in fine, una
sub Kohl, a reunificarii. De rernarcat insd tendinta tuturor
diplornatiilor nationale europene de a converge cane obiectivul
comun al integrarii europene, ceea ce a si facilitat aparitia PESC
si a diplomatiei comune a UE221. In ukimul deceniu, ajustarile

221 Aici este vorba de tendinta starelor mici de a vedea PESC ca un

pol pentru promovarea unor interese nationale i pentru atragerea statelor
mai man intr-un "mainstream" politic european. Pentru tarile mari,
PESC a reprezentat o oportunitate pentru a da valente europene unora
din actiunile externe ale acestora.

177

www.dacoromanica.ro
institutionale au constituit principalul punct pe agenda
reformei politice a UE, iar schimbarile preconizate de
Constitutie par sd rezolve in mare parte problemele inregistrate
in primii ani de PESC. Cu mate acestea, este de presupus c
in urmdtorii ani, odati cu tendintele de concentrare la
Bruxelles a competentelor in materie de PESC222, diplornatia
europeand sa fie orientata in mod special de care marile capitale
europene223, fr ca aceasta s insemne c tarile mai mici nu
au vreun rol. Tn realitate, aceste tari dispun de anumite nise
pentru exprimarea obiectivelor nationale de politica externa224.

222 Pemru acuratetea analizei, a fost preferat termenul de concentare

in locul celui de comunitarizare, cu observatia c atat timp cat ministrul
de Externe al UE nu se va afla exclusiv in cadrul Comisiei Europene,
termenul de comunitarizare este impropriu.
223 Conform fostului consilier pe Afaceri Europene al presedintelui
Clinton, George Stephanopoulos "...centrele de greutate in UE vor
ramane Bruxdles, Berlin, Londra si Paris", interviu BBC, 3 mai 2004.
224 In viitor, va fl interesant de vdzut daca aceasta dualitate a
diplomatiei (Bruxelles/capitale) va conduce la apropierea tarilor mici
de Bruxelles, acordandu-i acestuia o masa critica suplimentard in raport
cu cele trci mari capitale. Istoria UEM si a monedei unice ne arata Ca
tarile mici ar prefera modelul comunitar, in care au mai multi influentd,
in raport cu un "directorar" al celor mari. In prezent, nu se pot face
decal specularii pe aceasta tema si este dificil de spus daca PESC va urma
modelul UEM. A se vedea domeniul PESA, unde statele membre par
St incurajcze constituirea unui leadership (dar nu directorat) al celor
mari Franta, Marea Britanie si Germania.

178

www.dacoromanica.ro
 Capitolul V.
NATURA PUTERII EUROPENE: INTRE
PUTERE HARD" SI PUTERE SOFT"

Cu certitudine, cklerea Zidului Berlinului in 1989 avea sd

prefigureze nu numai reunificarea Germaniei, dar i reunificarea
Europei. Mai mult, acel moment avea sl marcheze inceputul
unui sentiment de euforie europeand si de autoincredere care
va alimenta pe parcursul anilor 90 procesul de consolidare a
constructiei europene225. Asa cum am vdzut intr-un capitol
anterior, este perioada in care s-a des'avarsit Piata InternA, s-a
creat Uniunea Economicj. Si Monetard i s-au pus bazele unei
Uniuni Politice. Identitatea europeand in toate domeniile
economic, juridic, politic sau aparare- devine realitate.
Consecinta naturala a acestui proces a fost cristalizarea unei
identitati externe a Uniunii Europene, ceea ce a dus la

225 Chiar claca este dificil a se identifica originea procesului de

accelerare a aprofundarii UE, este, totusi, evident cd Actul Unic, care
a pregatit Piata Interna, poate fi considerat drept momentul care a
declansat schimbarile interne din deceniul trecut. Important aici este
faptul ca, dupa 1990, evolutia UE a intrat intr-o laza mult mai accelerata,
de coagulare a unei identitati politice.

179

www.dacoromanica.ro
exercitarea unui activism european extern. Dezbaterile
academice de la sfarsitul ultirnului deceniu al secolului XX aveau
sd ridice o intrebare devenita aproape un laitmotiv pand in ziva
de azi: care este rolul international al Uniunii Europene?
Fata de acum 15 ani, Europa este mai integrata si mai
puternica din punct de vedere economic, iar integrarea
politica este mult mai vizibila in comparatie cu intreaga perioada
dintre anii '50 si '90, cand obiectivele i ambitiile se limitau
practic la planul economic-comercial. Opinia publica din
Europa evolueaza si ea; s-a creat o identitate specifica i s-a atins
maturitatea necesard pentru a genera un adevarat spirit civic
european226. Pe plan international, un deceniu si jumatate de
putere americana exercitat intr-o manierd aproape exclusiva
este indeajuns pentru a ne convinge c aceastd putere are limitele
sale. SUA vor avea nevoie, daca nu de sprijinul comuniatii
internationale, macar de aliati puternici Si credibili, pe care
numai Europa ii poate oferi227.
Aceste evolutii au un impact evident si asupra dezvoltarii
relatiei transatlantice. Prima concluzie si cea mai evidenta, este

226 A se vedea mobilizarea publica din Europa Occidentala in timpul

crizei irakiene, din 2003, dar si in jurul unor teme precurn Protocolul
de la Kyoto, organismele modificate genetic etc., care sunt dovezi
concrete ale cristalizarii unei constiinte civice europene. A se vedea
optiunile fata de alegeri si fata de ofertele politice la ultimele alegeri
pentru Parlarnentul European din 10-13 iunie 2004, care chiar daca
au lost vadit influentate de probleme nationale, au tradat o atitudine
generala europeand, care s-a regasit, practic, peste tot in UE.
227 Conform lui Joseph Nye, in articolul "U.S. democratic alliances
key to restoration of lost 'sof power" publicat in Jakarta Post din 27 august
2004. Reapropierea de aliatii europeni traditionali a lost un laitmotiv
al campaniei democrate pentru alegerile prezidentiale din noiembrie
2004 si continua sa constituie un rnesaj cheie al acestora si dupa preluarea
controlului Congresului in 2006.

180

www.dacoromanica.ro
ca, treptat, Uniunea s-a dotat cu aproape toad gama de
instrumente pentru actiunea external : institutii, cadru juridic,
strategie de securitate comuna, instrumente de evaluare a
riscurilor, etc. Din 1999 pana in prezent pe primul kc pe
agenda politica s-a aflat constituirea de capacitati militare. In
urmatorii ani accentul va fi pus mai mult pe constituirea
serviciului diplomatic comun, care probabil va functiona in
paralel cu cele nationale, dar intregul sistem se va baza pe un
aparat cu circa 45 000 de diplomati (nationali i europeni
impreund). Toate acestea vor contribui la crearea unei Europe
politice pe plan extern, care chiar daca nu va rivaliza cu SUA,
va fi recunoscuta de aceasta ca partener. Acesta este de fapt
primul pas cdtre afirmarea ulterioara a UE ca pol de putere
globoid, alaturi de Statele Unite.
Se pun deci doual intrebari privind capacitatea Uniunii
Europene de a deveni actor global:
Exista resursele interne pentru a sustine pe termen foarte
lung un astfel de rol (adica ansamblul de factori economici,
sociali, politici, culturali i civici)?
Care este sustinerea internationala pentru aparitia unei
puteri europene cu acoperire globala?
Capacitatea de promovare a pacii este o prima caracteristica
de putere care pand acum i-a lipsit UE, ea find nevoitd pand
in prezent sd se bazeze pe cooperarea cu alti aliai i parteneri
externi. Sarsitul Razboiului Rece a pit Statele Unite si statele
rnembre ale UE impreund in cad rul celei mai trainice aliante
defensive vreodata in istorie. Succesul NATO avea sd fie
confirmat nu doar prin capacitatea de a se adapta la schirnbarile
mediului de securitate, ci si prin dorinta mai multora din fostii
adversari din Pactul de la Varsovia de a adera la Alianta. Pe
de alta parte, NATO a fost acela care venit in sprijinul Europei
atunci cOnd aceasta intampina mari dificultati in a solutiona

181

www.dacoromanica.ro
crizele din fosta Iugoslavie si tot NATO a fost acela care a gash
rapid mijloace de a se apropia de vechii rivali din Est228. Dupa
atentatele teroriste din SUA din anul 2001, NATO si-a
construit treptat un nou sens existential, angajandu-se militar
in zone cu mult in afara spatiului pentru care a fost constituit
acum 60 de ani. Deviza folosita a fost out of area or out of
business". Aceasta stare de lucruri se datoreaza interesului tot
mai scazut pe care unii aliati importanti Ii manifesta in raport
cu intdrirea si adaptarea Aliantei. Aceasta tendinta nu este una
strict europeand; SUA din timpul Administratiei G.W. Bush
au fost mai interesate de constructia de coalitii de voint,
subrninand astfel NATO, in timp ce foarte multe state
europene, in tentativa de a-si imbunatati capabilitatile de
gestionare a crizelor, au pus accentul mai mult pe dimensiunea
PESA si mai putin pe NATO. Mai mult, in anul 2007, o mare
parte din efortul european de gestionare a crizelor se plaseaza
in afara domeniului militar si, implicit, in afara NAT0229.
pupa erorile binecunoscutecomise de europeni in crizele
succesive din Balcani, la inceputul anilor '90, dupa participarea
militara modesta a europenilor la campania militara a NATO

228 /vlai intai lansarea Parteneriatului pentru Pace si ulterior a

Consiliului de Parteneriat Euroatlantic; extinderea cu 10 noi membri
(3 in 1999 si alti 7 in 2004); lansarea Consiliilor NATO-Rusia (NRC)
si NATO-Ucraina (NUC).
229 A se vedea pentru detalii discursul lui Javier Solana la Conferinta
anuala a Institutului de Studii de Securitate al UE, Paris, 9-10 septembrie
2004, accesibil pe www,iss.eu. in viitor, UE se va profila tot mai mult
pe genul de misiuni mixte, civil-militare, ceea ce va pune relatia
UE-NATO intr-o noua logica. (In prezent, Uniunea Europeana
desfasoara nu mai putin de 13 operatii militare i civile, pe 3
continente, cloud militare in Bosnia si Hertegovina si, respectiv,
Ciad/Rep. Centrafricana si restul civile, cele mai importante fiind cele
din Kosovo (EULEX) si Afgansitan (EUPOL).

182

www.dacoromanica.ro
in Kosovo in 1999 si dupa diviziunea profunda demonstrata
in timpul celui de-al doilea razboi din Irak, in 2003, multi ar
fi tentati sa considere dosarul PESC inchis pentru mai multi
ani de acum incolo. In realitate, nu trebuie exagerate aceste
prestatii ale UE, care pand la urmd fac parte din procesul de
invatare. Europenii au tras concluziile necesare in urrna
fiecareia dintre aceste experience, dovada find si maniera diferita
in care UE a gestionat pana in prezent situatia din Kosovo,
RD Congo si mai ales Georgia. UE are incd potential pentru
a oferi lurnii o politica externd alternativa celei americane, dar
nu obligatoriu antagonice.
Avantajele UE, desi considerate de care exponentii
neo-conservatorismului american ca find expresii ale
incapacittii politice si militare, pot constitui baza unei
alternative europene, axatd pe negocicri, institutii multilaterale,
asistenta pentru dezvoltare. In plus, accentul prea mare pus pe
aspectele militare de cdtre Washington s-ar putea dovedi
contraproductiv in Bosnia si Hertegovina, Kosovo, Irak si
Afganistan existd un statu-quo care demonstreaza lipsa
viabilitii solutiilor propuse i chiar a strategiilor de iesi re. Mai
mult, la amenintarile teroriste si mai ales la arnenintarile cu
armele de distrugere in masa (ADM) nu se poate raspunde
intotdeauna cu lovituri militare, oricat de performante ar fi
acestea.
In fata acestei situatii, Europa este cea care va trebui s isi
defineascA interesul si s actioneze in consecintd. Formularea
interesului comun european nu ar trebui s ridice dificultati
speciale: promovarea pacii globale, a prosperitatii proprii si a
dezvoltarii generale si securitatea statelor membre si a cetatenilor
si constituie interese firndamentale ale UE (ele nu se deosebesc
cu nimic de cele ale oricarui stat european). Problem principala
a definirii interesului comun este si una de perceptie: nu toate statele

183

www.dacoromanica.ro
din UE percep la fel necesitatea promovarii uniforme a acestor
interese. Astfel, britanicii considera Ca printr-o legatura speciala
cu SUA servesc mai bine interesul european in multe domenii.
Belgienii considera cd UE are nevoie de mai multa autonornie in
relatiile internationale, in timp ce grecii, italienii sau cipriotii (dar
nu numai ei) apreciaza Ca legaturile mai stranse cu Federatia Rus
servesc interesului european. Prin urmare, este esential ca, mai intaL
O. fie unificate eforturile i depasite divergentele dintre partenerii
europeni. Acestia formeaza deja o adevarata familie, o entitate
politica, de ceva timp ca sa rnai fie surprinsi de actiunile celorlalti.
In aceste conditii, este destul de dificil sa ne imagindm ca Franta
isi va schimba fundamental atitudinea fata de SUA sau Marea
Britanie fata de constructia comunitara. Dar chiar si asa, nu trebuie
exclus ca, in timp, Franta i Marea Britanie s ajunga la o intelegere
istorica pc tema relatillor transatlantice. Semne concludente In acest
sens le vedem acum, in ajunul celei de-a 60-a aniversdri a Aliantei
Nord Atlantice230. Cheia acestor raporturi se afla in Europa si nu
in SUA. Daca Franca i Marea Britanie converg, atunci avem si
cheia relatiei transadantice si trebuie sa fim optimisti daca tinern
searna Ca intr-un numar in crestere de dosare, Marea Britanie se
regascste mai aproape de Franta decat de SUA.
Nu este de mirare cd din ce in ce mai des se vorbeste despre
punerea in discutie a rolului i misiunii Aliantei ca atare231.
Cei care exprirna astfel de pozitii nu pun, insa, semnul intrebarii
asupra relatiei transatlanticc ci doar se intreaba daca NATO,
asa cum exista acum, mai serveste corespunzator relatia dintre

230 Este vorba mai ales de reintegrarea Frantei in structurile

militare integrate aliate.
231 william ,3f-aff, NATO Is Past, EU Is Future, in "International Herald
Tribune", 23 noiernbrie 2002 si Ronald Asmus, Rebuilding the Atkntic
Alliance, in "Foreign Affairs", septembrie/octornbrie 2003, pag. 80.

184

www.dacoromanica.ro
cloud puteri globale dar sugereaza incheierea unui Tratat
Transatlantic care sa." includa toate aspectele sensibile ale relatiei,
inclusiv securitatea. Cu o astfel de idee cocheteaza nu doar
europenii care considera NATO desuet, ci si cei care vor o
relatie nona, intdritI, a Europei cu SUA.
Aceast convergenta este vizibild si in ceea ce priveste Strate-
gia comund de securitate a UE, adoptata in mod oficial la
sfarsitul anului 2003232 si actualizata in decembrie 2008. Autorii
acesteia au arkat Ca principalul merit si probabil primul efect
concret al respectivului document va fi dezvoltarea viziunii
strategice a Europei, mult atrofiat pentru mai mult de jurnatate
de secol. Spre deosebire de alte puteri ale trecutului, asazi UE
dezvoka un nou tip de putere, bazat pe politici interne, si nu
pe geopolitica. Pe acest fond, este de asteptat ca UE sd-si
evidentieze cartile non-militare pe care le deOne, prin promo-
varea angajamentului preventiv" si a multilateralismului,
ambele reprezentand concepte cheie ale strategiei de securitate.
Unii comentatori vad o posibila contradictie in termeni intre
faptul c eficienta unor initiative multinationale este deseori
legata de detasarea acesteia de ONU i faptul cd strategia de
securitate considera c multilateralismul eficient trebuie
dezvoltat sub auspiciile ONU. intr-un raport pentru Foreign
Policy Center din luna februarie 2004233, Mark Leonard si
Richard Gowan propun o abordare duala a acestei posibile

232 A Secure Europe in a Better World' sau Strategia de Securitate a

UE prezentata oficial de Javier Solana la Consiliul European din
decembrie 2003. in respectivul document, rolul NATO se regaseste prea
putin conform logicii pro-adantiste, in ciuda faptului c relatia transadantica
ca atare este considerata a fi esentiala pentru securitatea europeana.
233 M. Leonard, R. Gowen, Global Europe, Implementing the
European Security Strategy, raport FPC in cooperare cu British Council,
februarie 2004, pag. 26-36.

185

www.dacoromanica.ro
contradictii: sprijinirea unui multilateralism flexibil (centrat pe
ONU) si dezvoltarea unor politici pentru a conecta activittile
ONU la cele ale organizatiilor regionale si ale coalitiilor
punctuale (single issue coalitions) pentru a le conferi legitimitate.
Acest tip de abordare s-ar inscrie tot in logica multilaterald,
dar va realiza un echilibru intre respectarea suveranitatii si
recunoasterea cd interventia poate fi justificata in anumite
situatii si va dezvolta cu prioritate relatiile cu organizatii
regionale (regionalism mai presus de bilateralism sau
unilateralism), precum si dezvoltarea unui program de asistemd
in domeniul securitdtii pentru acestea. Centrul britanic
numeste aceasta multilateralism pozitiv". Intrebarea care se
pune este: are Uniunea capacitatea de a se erija in campioana
a acestui gen de multilateralism?
Rdspunsul este, in principiu, afirmativ. Cooperarea cu
entiatile regionale este o caracteristicd fundamental a politicii
externe comune a UE. UE dezvolta relatii cu regiuni si mai putin
cu parteneri privilegiati, asa cum adesea procedeazd SUA. Se
impun, insd, cloud observatii: UE nu cultiv un astfel de
multilateralism pozitiv, deoarece ea Inca trebuie sd-si
demonstreze credibilitatea in unele regiuni ale lumii (UE nu
este privita ca un actor cu implicatii negative, ci mai degraba
exist indoieli cu privire la capacitatea UE de a actiona). Mai
muk, exista on europene care au dubii daca un astfel de
multilateralism ar submina, pe termen lung, autoritatea ONU.
Multilateralismul de tip universal, fie ca este vorba de ONU,
de OMC sau de alte organizatii, constituie un fundament al
conceptiei europene asupra lumii. UE alocd multa energie
pentru a da forta acestor organizatii, insd pentru a fl eficiente,
ele trebuie profund reformate, inclusiv in privinta
fundamentelor acestora, nu doar in privinta aspectelor
institutionale (mecanisme de luare a deciziilor).

186

www.dacoromanica.ro
 Multilateralismul lirnitat la marile puteri (de tip G8, poate
in viitor G13) joaca si el un rol important in aceasta conceptie
si UE recurge adesea la astfel de aranjamente, multe din ele
cu caracter neoficia1234. Acestea sunt mai eficiente, mai
capabile de a genera actiuni concrete, insd uneori sufera la
capitolul reprezentativitate si legitimitate, mai ales prin
includerea in aceste formate a statelor emergente.
Venirea la putere a unei noi echipe republicane in 2000 a
adus i o abordare net diferit in relatiile internationale,
demonstratA in citeva acte de respingere clara a caii mukilaterale
Curtea Penald International, Tratatul ABM, Protocolul
Kyoto, atitudinea SUA in negocierile in cadrul BTWC235 etc.
Asa cum am vdzut la inceputul lucrarii, aceasta se datoreafa
in prirnul rand alaturrii echipelor a dona curente diferite, dar
care au in comun vointa de a contesta multilateralismul:
populistii i neoconservatorii. Momentul 11 septembrie 2001
a aprofundat situatia, intrucat unele cercuri din SUA au vdzut
in ordinea mondiala stabilit duo. 1945 o adevrata predica
pentru manifestarea vointei de putere a SUA. Aceasta s-a
reflectat cel mai bine in dorinta Washingtonului de a impune
solutii, inclusiv militate, la problemele generate de grupdri
non-statale sau acelor state care gazduiesc sau incurajeazd astfel

234 Cele mai recente exemple in acest sens le regasim in modul de

abordare a dosarelor Iran (nuclear), Kosovo (statutul), sudul Libanului.
In primul caz, UE a actionat in dosarul nuclear iranian printr-o formula
de tip UE-3", adica prin troica Franta-Germania-Marea Britanie, cu sprijin
din partea lui Javier Solana. In Kosovo, UE a actionat mai ales prin membrii
sai din Grupul de Contact (cei trei de mai sus plus Italia) a se vedea
procesul troicii SUA-Rusia-UE din a doua parte a anului 2007. In sudul
Libanului, UE si-a facut cunoscuta prezenta mai ales prin eforturile
conjugate ale Spaniei, Italiei si Frantei, cu sprijin cipriot, dupa caz.
235 Tratatul de interzicere a armelor biologice si toxice.

187

www.dacoromanica.ro
de grupdri. Conform acestui principiu, ozboiul din Afganistan
s-a purtat de cdtre SUA in fruntea unei coalitii de vointd, dup.
principiul misiunea defineste coalitia si nu invers"; repetarea
principiului in Irak aratd ca normele de drept international
regulile Consiliului de Securitate al ONU- au fost, in cel mai
bun caz, interpretate intr-o noud manierd 236
De asemenea, nu trebuie exagerat faptul a SUA si-a
schimbat complet optica fat de lume. Multilateralismul si
dreptul international de astdzi sunt in bund parte creatii
americane si decenii la rndul si SUA si Europa au fost in egala
masurd fidele principiilor ce decurg din ordinea mondiald
stabilio duo. 1945. Un punct important care meritd subliniat
este cd europenii nu trebuie sd considere politica prornovata
de actuala administratie ca find una a intregii Americi. Exista
insd diferente profunde intre americani si actuala criza
economicd ar putea sd scoatd si mai mult in evidenta acest lucru.
In definitiv, daca Washingtonul se va intoarce la vechile
principii nu ar insemna o capitulare in Eta europenilor, ci o
revenire a americanilor la vechile traditii.
Al doilea factor este cel economic, unde raporturile sunt
aproximativ egale. Aici chiar avern de a face cu o lume
multipolara si guvernata tot dupa un sistem tot multilateral,
guvernat de institutii precum OMC, OCDE, FMI, BM. in
aceste dornenii, State le Unite nu pot sd-si prornoveze politicile
in domeniul economic si comercial fdra' un consimtdmant din
partea UE.
Cel de-al treilea aspect constd in elemente ce tin de societate,
dialog si tolerano interetnicd si religioao. Aici ar trebui incluse
si fenomenele transnationale, precum crima organizatd, traficul
de flinte umane, proliferate si droguri. DacA in primul caz avem

236 Conform Strategiei de Securitate a SUA din 2002.

188

www.dacoromanica.ro
de-a face cu o dorninatie a SUA i in al doilea cu un echilibru
de putere, in ultimul avem de a face cu o crizd de idei si solutii
si poate aici, rnai mult ca in celelalte domenii, se impune
cooperarea UE-SUA. In acest caz este evident cd nici nu poate
fi vorba de un leadership american.
Mai putin controversat deocamdata pare sd fie
muhilateralismul regional, de asernenea sustinut cu convingere
de UE, insa metodele de promovare sunt mai complexe, pentru
c elernentul central aici este dialogul si cooperarea dintre
diversele structuri regionale cu UE. Aici am putea gasi o posibila
interpretare a multilateralisrnului eficient, principiu de baza
al strategiei de securitate comune a UE, pentru c UE nu
promoveazd doar reforma i consolidarea institutiilor
internationale, dar si mai buna combinare a tuturor modelelor
multilaterale, prin asumarea de roluri distincte pentru fiecare
dintre acestea. In plus, combinarea diverselor tipuri de
multilateralism poate fi o cheie in viitor pentru deblocarea
procesului de reforma institutionala. In aceasta logica, este de
presupus cd, in viitor, va creste rolul multilateralismului
regional, iar UE se afla intr-o pozitie speciala pentru a-I
pro mova.
De ce este de presupus c va deveni multilateralismul
regional un atu in mana europenilor?
In primul rand, pentru cd multilateralismul regional poate
constitui elernentul insuficient explorat din panoplia de
aranjamente multilaterale. Pe de alta parte, know-how-ul
european in materie de integrare regionala poate constitui in
viitor un model pentru ake regiuni, in primul rand pentru cele
cu cultura omogend (America Latina, Africa). Uniunea
Europeana a inceput ca proiect economic si se dezvolta in
prezent ca proiect politic, dar marele merit al integrarii europene
este cd ofera lurnii un model de coexistenta a rnai rnultor culturi

189

www.dacoromanica.ro
apartinnd civilizatiei occidentale. De aici rezult si anumite
limite ale modelului, care 11 fac mai degraba utopic in multe
parti ale lumii (este un proiect al celor bogati pentru cei bogati).
Marea provocare a viitorului o va constitui, deci, felul in care
UE va sti sa atraga si sa integreze culturi extra-europene de
aici i importanta integrarii sociale, economice si culturale a
irnigrantilor din Europa, dar mai ales miza integrArii Turciei
in UE.
ONU, organizatie al cdrei caracter universal este recunoscut
de cdtre toti membrii UE, este mentionatd in multe documente
privind PESC i PESA, apreciindu-se cd orice actiune in
domeniul securitdcii internationale trebuie sl fie in conformitate
cu dispozitiile Cartei237. UE vede in ONU un instrument
esential pentru implementarea strategiei sale de securitate i un
vehicul important pentru afIrmarea sa ca actor politic global.
La rindul sdu, ONU vede in UE un sprijin vital, intr-un
moment in care credibilitatea sa a fost serios incercatd (dupa
experientele mai putin reusite din Africa si fosta Iugoslavie si
culminnd cu criza din Irak). ONU vede, astfel, in UE
contributorul (fonduri i capabilitati foarte performante) de
care are nevoie relansarea organizatiei238. Problerna care se poate
intrevedea este cd sprijinul UE pentru capacitatea de actiune

237 A sc vedea strategia de securitate a UE, Declaratia cornuna

UE-ONU de cooperate in gestionarea crizelor din septembrie 2003 ai
Documentul Cooperarea UE-ONU in domeniul gestionarii crizelor
aspecte de implementare a declaratiei comune din septembrie 2003",
adoptata de Consiliul European din iunie 2004. Toate acestea sunt
disponibile pe site-ul Consiliului UE, http://consilium,eu .
238 Vezi discursul Secretarului General ONU Ko fi Annan in fata
Parlamentului European la 29 ianuarie 2004, cu ocazia primirii
premiului anual Saharov.

190

www.dacoromanica.ro
a ONU are anumite limite239. Pozitia generala a UE fata de
participarea la operatiuni ONU reflecta pozitiile statelor
membre UE. Este dificil de imaginat ca UE isi va plasa
contingentele sub comanda sau controlul operational al
ONU, preferndu-se modelul de subcontractare care pastreaza
autonomia decizionala a UE. In acelasi sens, UE ar putea
participa la o operatiune multidimensionala coordonata de
ONU, in care UE s fie responsabila de un pilon al acesteia,
fara sa fie formal subordonata ONU. Indiferent de genul de
operatiune, este evident ca interesul UE este de a-i furniza
ONU, cu anumite conditii, capabilitati de actiune rapida, care
Ii lipsesc organizatiei, urmnd ca aceasta sa stie sa-si dozcze
resursele de care dispune pentru asigurarea unei prezente
militare pe termen mai lung. Drept exemplu, contributia UE
la bugetul ONU este de aproximativ 37%, dar in acelasi timp
furnizeaza numai 10% din totalul trupelor, fai perspective de
suplimentare, in contextul in care operatiunile de mentinere
a pacii pun un accent deosebit pe trupe (manpower). ONU va
trebui sa realizeze, deci, ca UE nu este dispusa s trimit trupe
de mentinere a pacii pe termen lung sub egida ONU si nici
sd se transforme intr-un jandarrn universal" care sd
indeplineasca sarcinile ONU".
Nu a fost, Inca, definita pozitia UE privind obligativitatea
obtinerii unui mandat ONU pentru operatiuni de pace ale UE.
Europenii vor accepta pentru mult timp de acum incolo
ambiguitatea necesard" ce rezulta' din faptul c documentele

239 Declaratia comunl UE-ONU contine un lirnbaj relativ general,

fard un ton angajant din partea UE. 0 noua initiativa din partea
prqedintiei germane a UE din prima parte a anului 2007 are menirea
de a da mai multd substanta cooperarii concrete dintre UE i ONU,
dar rezultatele concrete se lasa Inca ateptate.

191

www.dacoromanica.ro
oficiale ale UE se refera numai la necesitatea de a actiona in
conformitate cu principiile Cartei ONU"240. Strategia de
securitate lasd o portita deschisd privind recurgerea la mijloace
militare, in absenta unei astfel de autorizatii plecand de la
diferentierea intuitiva dintre legal si legitim. 0 problema va fi
cand va recurge UE la aceastd portitd. Se poate face observatia
c UE ar putea considera necesar un mandat ONU pentru o
operatiune de impunere a pacii (Capitolul VII al Cartei ONU)
atunci cand teatrul de operatii se afla in afara Europei, dar ar
putea sa aiba o aka atitudine atunci cand criza se afla mai aproape
din punct de vedere geografic (ceea ce ar insemna, implicit, cd
Uniunea Europeand accepta un gen de subsidiaritate in relatiile
internationale, adica ONU intervine atunci cand organizatiile
regionale esueazd). Pe de alta parte, la portita de care aminteam
mai sus s-ar putea recurge atunci cand in Consiliul de
Securitate persista un blocaj politic in conditiile agravarii situatiei
in teren. In acest caz, actiunea UE ar fi legitima, dar nu legald241.
La nivel international, se resimte o nevoie acutd pentru
unitati specializate si diversificate (atat civile, cat si militare)
in sprijinul trupelor de infanterie, care de cele mai multe ori

240 De exemplu procesul de planificare a misiunii civile de tip stat

de drept pe care UE o desfasoara in Kosovo.
24' Se impune observatia cd mai multi analisti au remarcat in anul
1999 mornentul lansarii PESA c ar fi imprudent ca LIE sd-si
conditioneze interventiile externe exclusiv in functie de autorizarea CS
ONU. In aceasta situatie, actiunea externa a UE ar dcpinde de vointa
politica a unor actori terti, SUA, Rusia sau China, ceea ce ar fi
inacceptabil pen tru aspiratiile globale ale UE vezi veto-ul Chinei la
prelungirea misiunii UNPREDEP in Republica Macedonia, o posibila
cauza pentru degradarea situatiei in aceasta lard, 3 ani mai tarziu, dar
si conditionarea" implicita a demararii operatiunii civile a UE in Kosovo
de adoptarea unci noi rezolutii a CS ONU (aflata sub spectrul unui
posibil veto din partea Federatiei Ruse).

192

www.dacoromanica.ro
sunt puse la dispozitie de tari in curs de dezvoltare. UE ar putea
suplini aceste lipsuri, prin lansarea gruparilor tactice armate
(EU Battle Groups)242.
Chiar daca disponibilitatea statelor membre ale UE de a
participa direct la operatiuni ONU prin dislocarea de trupe nu
se va modifica semnificativ, cooperarea dintre cele cloud
organizacii nu va ajunge in impas. Exista alte aspecte ale
participarii la operatiuni, in domenii precum planificare,
instmire, standarde, proceduri i conceptii, logistica, echipamente,
asa cum au fost deja identificate de documentele privind
cooperarea UE-ONU in domeniul gestiondrii crizelor, in al cdror
sprijin tdrile UE si-ar putea aduce o contributie semnificativa.
ONU continua sa sufere de lipsa unei contributii semnificative
a statelor membre ale UE la operatiunile sale, astfel Inca, orice
evolutie care ar putea conduce la o implicare crescutd a acestora
in managementul crizelor nu poate dec.& sa fie binevenita.
In privinta credibilitatii externe, in ultimul deceniu s-au
inregistrat schimbari in atitudinea europenilor fata de forta
actiunii lor in exterior. La inceput s-a crezut ca este suficienta
dezvoltarea si perfectionarea capabilitatilor militare si civile.
Acest proces nu este nici simplu i nici de scurtd durata. El a
trebuit adaptat la evolutia mediului de securitate international.
Ulterior s-a realizat cd doar capabilitati perfectionate nu vor
dinamiza PESA si astfel Uniunea si-a concentrat mai mult
atentia asupra mecanismelor. Cooperarea structuratd dintre un
numdr limitat de state, cu capacitatea si vointa de a coopera,

242 Conceptul battlegroup grup tactic de lupta este integrat in

activitatile Comitetului Comun UE ONU, infiintat prin Declaratia
comund UE-ONU din 2003, geneeind un real interes la New York,
nu numai la Bruxelles.

193

www.dacoromanica.ro
de inspiratie franco-germana, este acum considerata o formula
cu un potential de succes important.
Atat NATO, cat si PESA vor impune tarilor europene sa-si
perfectioneze capabilitatile militare in conditiile unor alocatii
bugetare mai modeste si a unui sprijin limitat din partea opiniei
publice. 0 presiune suplimentara a fost creat prin decizia de
infiintare a NRF, ale carei reIaii cu forta de reactie rapida a
UE trebuie definite in continuare. In contextul in care
NATO se afla intr-un proces de transformare, cautandu-si un
nou rol si misiuni, si redefinindu-si modul in care actiunile
de lupta vor fi purtate in viitor; initiativa NATO de a crea NRF
constituie un demers complementar UE (PESA).
Un moment de cotitura in dezvoltarea in continuare a PESA
II poate reprezenta introducerea unei clauze de aparare
mutuala in viitorul TL, asa cum 11 septembrie 2001 si apoi
Strategia de Securitate a UE au influentat decisiv abordarea
din 1999 a PESA243.
In tabelul de mai jos este redata o posibila evolutie a PESA
(a se vedea mai departe si in capitolul urmtor, la sectiunea
abordari europene):
ETAPA PERIOADA CARACTERISTICl/OBIECTIVE PFSA

1. 1999-2003 Operationalizarea PESA; obiectivc misiuni Petersberg;

instrument: Helsmki Headline Goal
2. 2004-2010 Perfectionarea PESA; obiectiv conform cu strategia comuni de
securitate; instrument Headline Goal 2010
3. 2009 Perspective pentru o aparare comuna in cadrul UE; (intrarea in
vigoare a TL?); Instrument: Cooperarea Structurata Permanenta
. dupa 2010 UE actor politic si de sccuritate, responsabilitati pcntru sccuritatca
sa externa; nou Conccpt Strategic al NATO, o noua relationare
NATO-UE

243 Potrivit deciziei Cosiliului European din decembrie 2007, pana

la sfArsitul anului 2008 va fi elaborata o varianta actualizata a
documentului A Safer and Secure World' din 2003.

194

www.dacoromanica.ro
 Se impune aici, totusi, o precizare: scenariul evolutiei PESA
depinde in mod esential de intrarea in vigoare a Tratatului
de la Lisabona. Daca acesta va fi, in final, ratificat, atunci el
va deschide calea unei Uniuni de Securitate i Aparare, cu o
componenta de aparare comund. Ulterior, se poate imagina
cu Liurintd ca, in discu tie va fi pusd soarta Aliantei
Nord-Atlantice, care va avea practic aceleasi atribute ca si UE
in domeniul apardrii europene. Acesta este si sensul in care am
introdus cea de-a patra etapa in tabelul de mai sus, care, asa
cum ardtam mai devreme, este o opinie din ce in ce mai
raspandita in Europa.
Clauza de aparare comund ar trebui ca, in scurt timp, s
pund pe tapet i o alta problema pe care, in mod voit sau nu,
Uniunea a evitat-o sistematic de la constituirea politicii
externe si de securitate comune abordarea strategica a rdatiilor
cu vecinii si, in final, definirea unei politici coerente la Est
si la Sud (un fel de Ostpolitik european). Marea provocare a
noii politici o reprezintd nivelul de angajare a UE fata de noii
vecini. Cea mai de succes politica externd a UE de pand acum
a fost extinderea, cu observatia c UE s-a ocupat de aspectele
politice, economice si legislative si a lasat in sarcina NATO
aspectele strategice. In situatia de fata, indiferent de cum se
va angaja, UE nu poate ocoli abordarea tuturor aspectelor,
relatiei cu noii vecini, inclusiv a celor strategice.

Dimensiunea strategica a politicii

de vecinatate a UE

Dupa rnai bine de un an de deliberari, Uniunea Europeana

a adoptat, la finele anului 2004, strategia politica fata de spatiul

195

www.dacoromanica.ro
sau de vecindtate (sudica Si estica)244. Implementarea acestei
strategii ar urrna sd se realizeze prin intermediul unor planuri
de actiune individuale (o parte au intrat in vigoare inca din
2005, altele intarzie din diverse motive). Politica de vecindtate
a UE mai include parteneriatul strategic cu Rusia si
parteneriatul strategic pentru Orientul Mijlociu si Mediterana.
Toate aceste instrumente vor defini in ansamblu politica de
vecindtate a UE extinse si constituie parte la implementarea
strategiei comune de securitate a UE.
In ciuda folosirii pe scard largd a termenului strategic ,
in toate aceste documente, intrebarea care se ridica este : Ci2t
de strategicd este politica de vecindtate a UE ?
Inainte de un rdspuns, se impune o prima rernarcd :

domeniul securitatii este integrat in diverse politici ale UE, atat

politici cu descarcare externd (ENP European Neighbourhood
Policy sau mai nou, Parteneriatul Estic), cat si politici cu
descarcare internd (combaterea terorismului, combaterea
migratiei ilegale). Problema care se pune, insd, este cd intre
abordarea extern a securitatii si cea traditional internd, nu
exist, practic diferente, europenii exceland si acum pe
considerentele tactice i aproape deloc pe cele strategice. Aceasta
s-ar putea explica prin faptul c ENP este, ca si politica de
extindere, una derivand din doctrina de securitate soft". Pe
de alta parte, UE nu a putut oferi un raspuns credibil statelor
beneficiare ENP in ce raporturi se vor gasi acestea cu UE peste

244 De fapt, este vorba de o parte a acestei politici, desi denumirea

sa poate Li iwittoare. In cazul vecindtttii estice, relatia este guvernata
de ENP care cuprinde statele europene din fosta URSS, cu exceptia
Rusiei, si relatia de parteneriat cu Federatia Rust, fundamentata pe
Acordul de parteneriat si Cooperare din 1997 si pe cele patru spatii
comune de cooperare UE-Rusia. In cazul vecinaTatii sudice, politica de
vecinttatea este structurata pe Procesul Barcelona din 1995.

196

www.dacoromanica.ro
20 de ani. ENP 1111 este extindere, dar nici usa primirii in UE
nu este inchisa. Problerna nu este atat a vecinilor din sudul
Europei, care au un parteneriat mediteranean cu UE,
concretizat prin nou lansata Uniune pentru Mediterana, cat
mai ales a vecinilor din Est, aflati deocamdata la confluenta
intereselor strategice rusesti si intereselor tactice occidentale.
Dincolo de faptul c astfel de tendinte pot fi in contradictie
cu insusi spiritul care a anirnat strategia comund de securitate
a UE, faptul c aceasta rnanifestd, in continuare, timiditate in
a se angaja strategic in Est este o greseala pe termen lung,
deoarece mediul politic si strategic in jurul UE se schimba relativ
rapid. Se remarcd un reviriment international al Rusiei, din toate
punctele de vedere. In Orientul Mijlociu, conflictul pare sd intre
intr-o noud faza, in care partile se radica1izea71 i moderatii din
ambele tabere nu se bucura de credibilitate. La sud, atacurile
din Maroc si Madrid aratd ca si spatiul nord african este sursd
de terorism, chiar daca Libia nu rnai este un pericol nici din
punct de vedere al ADM-urilor, nici al terorismului de stat.
Or, Eta' de aceste evolutii, ce se constata? ENP (inclusiv
varianta consolidata ENP-1-245 din 2006 si ulterior, Parteneriatul
Estic, lansat in mai 2009) introduce o noud ordine, mai logica,
a prioritatilor politice anterioare i o noud organizare a
politicii rdsritene a UE, bazata pe Ufl conceptul strategic ceva
mai bine incehgat.
Este de inteles de ce Uniunea Europeana a dorit sd pdstreze
un cadru politic unitar pentru intreg spatiul vecin. Problema
este ca, din punct de vedere strategic, frontiera estica ridica alte
problerne decat cea sudica si acest lucru decurge din faptul cd
prima frontiera este terestrd, in timp ce cea de-a doua este

245 Vezi comunicarea Cornisiei Europene COM(2006) 726,

Strengthening the European IVeighbourhood Polio', din 4 decembrie 2006.

197

www.dacoromanica.ro
 maritimd. Unii analisti europeni ar putea Li inclinati s creadd
cd, in noul context, frontiera sudicd este mai expusd, insd
frontiera de est comportd anumite riscuri importante (vezi
tabelul de mai jos).
0 primd observatie se referd la faptul ca UE extinsd se vede
confruntatd cu apropierea de o serie de puncte nevralgice, a
cdror situatie tinde s se cronicizeze, desi motivele sunt evident
diferite (enclavd militarizatd i guvernata deficitar in enclava
Kaliningrad, regim autoritar in Belarus, conflict inghetat si
prezenta militard strdind in Transnistria). Numitorul comun
al acestor realitati distincte este o foarte puternica prezenta
militrard rus, peste carc se suprapune influenta prin activarea
minoritatilor/cornunitdtilor rusofone si rnai nou, prin
expansiune economica i folosirea energiei in scopuri politice.

Frontiera de est, pc interiorul UE Frontiera de est, pe exteriorul UE 1

* in nord (Finlanda, Suedia) neangajar Enclava Kaliningrad, subject de

militar/neutru negocieri intense in 2000, axate insa
* Marea Baltica inconjurata de UE doar pe chestiunea tranzitului si
(90%), dar proportia militara circulatiei catre si dinspre enclava.
europeana este mult sub acest procentaj Prezenta ruseasca masiva, probleme
si in special masatai in vestul bazinului economice si sociale grave.
NATO. * Belarus, ultimul regim autoritar din
* State le baltice, mici, periferice, cu Europa. Vulnerabila la presiunile
minoritari ruse importante si care sunr Moscovei, mai ales prin Uniunea cu
vulnerabile in fata Rusiei (vezi recenta Rusia.
criza esroniano-rusi si mai vechile * Ucraina, al doilea vecin important
dispute ruso-lecone). al UE la Est. Este principala miza a
ENP pe tronsonul estic. Ambivalenta
a caracterizat relatiile UE-Ucraina,1
fapt datorat in parte si diviziunilor
profunde din societatea ucraineana. I
Persisra diverse abordari in inreriorui
UE. Ucraina este cheia pentru i

continuarea sau nu a extinderii viitoare I

a UE, dincolo de perspectiva actuala I

(Turcia i Balcanii).
I

198

www.dacoromanica.ro
Frontiera de est, pe interiorul UE Frontiera de est, pe exteriorul UE
* Po Ionia si Romania, cloud tali mai * Republica Moldova a aparut pe
mari, dar aflate in curs de consolidare agenda UE atunci cand europenii au
economia (cam pentru doua decenii) realizat nivelul extrem de ridicat al
si cu forte armate care au fost in mare sArdciei si cronicizarea situatiei din
parte reformate, dar necesitd acum Transnistria.
profesionalizare si inzestrare. intr-o * Marea Neagra, intr-o oarecare
situatie similara se afla si Bulgaria. masurd, in situatia Marii Baltice (i.e.
* Grecia, cu o pozitie mai nuantata fata o prezema militara rusi in bazin este
de Rusia, in comparatie cu alte state de sensibil superior nivelului deschiderii
frontiera. geografice la mare).
* Ungaria, Inca divizata in interior in
ceea ce priveste calitatea relatiei sale cu
Rusia.
* Cipru, Inca divizat, este intr-o pozitie
geostrategica deosebit de interesanta,
dar este inutilizabil pentru UE
datoriti . statutului sal' garantat .

0 a doua observatie cu caracter general este GA lipsa unei

gandiri strategice dare si coerente a UE fata de Rdsarit risc
sd genereze, in viitor, nu doar noi frictiuni transatlantice, dar
si frictiuni in interiorul UE, mai profunde si mai complexe
deck cele din timpul razboiului din Irak.. Aceasta deoarece dupd
11 septembrie 2001, preocuparile fundamentale ale Aliantei
NATO s-au deplasat spre Est, insd, in realitate, ele se
focalizeazA mai mult spre Sud-Est, ceea ce face ca in spatiul la
nord si est de Marea Neagra sd se nasa un teren pe care politica
americana si cea europeand sd nu conveargl intotdeauna.
Se mai observd, de mai mult timp, ca perceptiile asupra
riscurilor pe care le genereazd enclave precurn Kaliningrad sau
regiunile separatiste din Republica Moldova sau Georgia diferd
in vestul UE fat de noii membri, iar unii dintre acestia sunt
nemulturniti de politica uneori prea concilianta fat de Rusia
a unora dintre statele membre, ceea ce provoacd diviziuni

199

www.dacoromanica.ro
intra-UE, incurajeazd bilateralismul selectiv al Moscovei si, in
definitiv, vulnerabilizeaza UE pe plan extern.
Pragmatic vorbind, nimeni in UE nu face o pledoarie in
directia inaspririi pozitiilor europene fata de Rusia, chiar si dupa
momentul acut al razboiului ruso-georgian din august 2008.
Dimpotriva, toti liderii politici rationali doresc sd se evite o
noud cortind de fier. Fara' sd se ia vreun angajament in directia
unei noi extinderi care Est, miza devine acum implementarea
cu succes a propunerilor de deschidere si cooperare &cute de
UE prin ENP, dezvoltarea unei veritabile politici estice a UE,
inclusiv cu o dimensiune de cooperare subregionala
(Dimensiunea Nordica, dar Si Sinergia la Marea Neagra246) si
elaborarea unei viziuni asupra frontierei estice a UE.
Cateva din orientarile generale ale strategiei regionale a UE
pentru urrnatorul deceniu ar putea fi :
1) Amplificarea parteneriatului cu Rusia, dar evident
apropierea de Rusia nu ar trebui s se facd in detrimentul relatiei
transatlantice. Mai precis, UE nu-si va consolida pozitia
internationala daca ea (sau doar unele state membre ale ei) se
va coaliza cu altii pentru a infrunta SUA. Este adevarat c UE
are nevoie pe termen lung sa se conecteze la rezervorul energetic
si la capacitatea tehnologica a Rusiei, in primul rand, i apoi
la piata imensd a acesteia. Rusia are nevoie de o UE suficient
de puternica politic pentru a strica" planurile americanilor in
Europa, dar 1111 atat de puternica incat sa interfereze peste zone
geografice vitale pentru Moscova. Pe fondul acestor pozitii
ambivalente, situatia este complicatd mai mult si de relatia
complexa ruso-americand, care de multe ofi transcede Europa.
In orice caz, UE trebuie sd-si gaseasca teren sigur in relatia

246 Vezi comunicarea Comisiei Europene COM(2007) 160, Black

Sea Synergy A New Regional Cooperation Initiative din 11 aprilie 2007.

200

www.dacoromanica.ro
transatlantica. 0 logica similara se aplica relatiei cu China, unde
trebuie observat Ca europenii au mult de recuperat in raport
cu relatia China-SUA.
2) Consolidarea granitei de est a UE, atat din perspectiva
economicd, cat si din punctul de vedere al securitatii (sprijin
rnai activ pentru optiunea euroatlantica in Finlanda i Suedia,
mai ales acum, cand cele cloud state sunt conduse de guverne
care nu irnbratiseaza a priori linia traditionala); s desfasoare
mai mult activism politic si tactic in cele trei state baltice ; sa
acorde o atentie mai mare regiunilor de est din Po Ionia si
Romania, atat ca dezvoltare, cat si in termeni de protectie.
Experienta economicd aratd cd in primii 10 ani dupa aderare,
fondurile UE se canalizeaza mai mult cdtre regiunile vestice
ale candidatilor (Ungaria, Po Ionia, Cehia, Romania), mai
performante, si mai putin in Est, de unde rezulta i riscul
amplificarii decalajului de dezvoltare internd in cele &Lid tari).
3) Evaluarea strategica a implicatiilor pe termen lung ale
unei zone tampon dincolo de granita de est a UE. Mai precis,
care sunt implicatiile neangajarii/ echidistantei/ neutralitatii
noilor vecini, care sunt totusi state tinere, slab dezvoltate
economic si supuse la presiuni constante atat din Est, cat si
din Vest. Perspectiva neangajarii/ echidistantei/ neutralitatii
noilor vecini ar fi cea mai nefericita variantd pentru UE extinsd.
4) Ca un corolar a celor de mai sus, ar fi oportund sprijinirea
extinderii, mai ales a NATO, cu unele state din bazinul Marii
Negre247.

247 0 astfel de actiune ar purea fi privita si ca o recompensa pentru

dificultatile evidente in fata unei aderari la UE a acestor tari. Totusi
subiectul extinderii UE sau NATO spre estul bazinului Marii Negre
reprezinta probabil cea rnai dificiala optiune strategica a comunitatii
curoadantice.

201

www.dacoromanica.ro
 5) Pe masura consolidarii relatiilor dintre UE si NATO,
includerea problematicii ENP-Est in dialogul dintre cele cloud
structuri devine o necesitate. Pentru moment, o astfel de
perspectiva pare putin probabila, datorita complexitatii relatiei
dintre UE si NATO, insd chiar Si daca aceste relatii ar fi fost
excelente, ENP nu ar prezenta, in actuala forma, nici un interes
pentru NATO. Daca in final nu se va reusi acest lucru, atunci
agenda ENP ar trebui inclusa regulat in relatia UE-SUA, ceea
ce ar preveni amplificarea unei relatii speciale Rusia-SUA cu
excluderea Europei de la deciziile strategice.
6) Preotirea UE pentru a prelua clauza de aparare reciproca
in Tratatul de la Lisabona si evaluarea impactului asupra PESA
si asupra relatiilor UE cu vecindtatea estica. Aceasta nu ar trebui
sa devina o simpla transpunere a unui articol din Tratatul UEO
in TL.

Relatia de putere transatlantic5

Europa nu are perspective de a deveni o putere rnilitara,

asa cum este SUA, dar dispune inca de pe acurn de instrumente
importante pentru a-si promova obiectivele politice. In situatii
de crizA ea dispune de mecanisme de incurajare sau coercitie
(stick-and-carrots) cu care a avut succes in Europa Centrala Si
de Sud-Est in anii '90. Are de asemenea mari sanse de a le aplica
cu succes si in zonele invecinate (Africa de Nord, state din fosta
URSS) si, cel mai important, are capacitatea de a combina toata
gama de politici pentru a duce la bun sfirsit o actiune corn una
externd. Europa este deci in pozitia de a fi o putere globala
civila, mai ales una soft, care sd proiecteze prosperitate,
stabilitate Si toleranta culturala, uneori cu alte metode deck

202

www.dacoromanica.ro
cele utilizate de SUA. Puterea UE constd in atractia ei si nu
in mijloacele coercitive. Or, si din acest punct de vedere UE,
ar trebui sd se concentreze pe o strategic care sd influenteze SUA,
fdrd a o antagoniza. Provocarea puterii americane nu este de
naturd a aduce Uniunii nici puterea globald la care aspird si
nici sprijin consistent din partea altor actori.
In aceste conditii, obiectivul natural al UE este de a se
manifesta ca un partener apropiat san aliat al SUA, care sd
reducd apetitul hegemonic al SUA. Problema este cd in acest
caz, Europa ar putea fi pusd la un moment dat in situatia de
a pldti pentru o pofiticd care nu este a sa248. Christopher Hill,
de la London School of Economics, identified trei optiuni in
fata Europei:
(i) Europenii sa treac peste scepticismul lor i sd se aldture
decisiv SUA plecnd de la prernisa cd avantajele ce ar decurge
din parteneriatul cu SUA si mai ales protectia in domeniul
apardrii ar fi covarsitoare in raport cu dezavantajul de a fi
perceputi ca sateliti ai SUA. In aceastd situatie, NATO ar deveni
instrumentul primordial, PESA ar rdrnine in mod intentionat
limitatd la actiuni soft iar eforturile de a separa divergentele
cornerciale de domeniul politico-militar ar trebui sd continue
si at aibd castig de cauzd pand la urmd.
(ii) Europenii St isi pund in valoare avantajele de putere civil
sau soft. In aceastd variantd, europenii ar trebui sd ajungd la
sentimente mai bune fatd de ideea de a deveni asistent social
international si sd-si infrangd reticentele in fata perspectivelor

248 In materie de interese Si identitate, SUA si UE au multe lucruri

in comun. Acest lucru este destul de clar si acelor forte antioccidentale
pentru care diferentele dintre SUA si Europa, dintre societatea
europeana si cea americana, sunt neglijabile. Pentru acestia, si SUA, si
Europa fac parte din Vest, fail nici un fel de alta nuantd.

203

www.dacoromanica.ro
de a deveni reparator sau constructor acolo unde SUA se afirma
ca jandarm. Este o chestiune de optiune strategica pe care UE
va trebui s o ia in curand si in cantdrirea argumentelor va trebui
sa priveasca problema i dintr-un punct de vedere utilitarist.
(iii) Europenii vor deveni o mare putere pacifistd, neutrd,
si isi vor promova interesul in anurnite regiuni, insd in alte zone
si in alte domenii orizontale", cum sunt dezarmarea,
combaterea terorismului etc., vor accepta leadership-ul
Washingtonului, fie prin acceptare vadita, fie prin lipsa
opozitie atunci cand nu sunt de acord. Participarea UE in crize
va fi deci limitata.
Se poate constata cal cea de-a doua varianta va avea i cele
mai mari sanse de a se materializa. Prima este din start
inacceptabila unui numar de state din UE si in plus opinia
publica europeand va exercita presiune impotriva unei asemenea
perspective. Cea de-a treia este oarecum utopica, desi si in acest
caz sunt state membre i segmente ale opiniei publice care vor
o astfel de UE. UE este deja un gigant economic, iar prin
extindere aproape va egala SUA ca putere economical. Interesele
economice si polidce sunt pe masurd. Prin urmare, este greu
de crezut ca va exista o UE fara potentiali agresori; ea va fi, in
consecintd, nevoitd sd-si dezvolte capacitdti de aparare si chiar
interventie si, in concluzie, chiar claca UE va decide sa rmn
neutrd i neangajatd, evenimentele o vor foga mai devrerne sail
mai tirziu sd renunte la aceasta politica.
Daca cea de-a doua variantd are cele mai mari sanse sd se
materializeze, aceasta nu inseamnd cd, bunaoara, balanta nu
s-ar putea inclina in favoarea primei variante. Un numar de
reforme sunt necesare inauntrul UE pentru a-5i putea satisface
ambidile de soft power: reforma PESC, in special din punct
de vedere institutional; descurajarea sau mai degraba eliminarea
acelor carente care incurajeazd SUA in a aplica principiul divide

204

www.dacoromanica.ro
et impera Eta de UE; abordarea pragmatica a problemei
securitatii si reforma relatiilor externe ale UE, iar ENP
reprezint un prim pas in acest sens.
Cooperarea transatlantica trebuie insd sd se concretizeze si
in actiuni comune si precise. Agenda UE ar trebui sd fie ceva
mai flexibild pnd la consacrarea ei ca putere globala i ar trebui
sd fie mult mai ambitioasa atunci cand Administratia de la Casa
Alba este democrata si mai pragmatica atunci cind aceasta este
republicana. in oricare ditren cazuri, pe aceastd agenda ar trebui
sa figureze patru puncte esentiale:
0 strategie transatlantica pentru Orientul Mijlociu. Pacea
in Orientul Mijlociu reprezinta o adevarata incercare pentru
relatia transatlantica, datorita orientarilor diferite. Problema
pacii in Orientul Mijlociu trebuie pusd intr-un context mai
larg, care sd tind cont de noua strategic a UE fata de lumea
araba si de lupta SUA cu integrismul islamic.
Reforma ONU. Prima prioritate trebuie sd fie prevenirea
degradarii autoritatii ONU si evitarea alunecarii ONU in
capcane politice si juridice. Dincolo de reforma institutionala
a ONU si, mai ales, a Consiliului de Securitate, UE are tot
interesul sd-i atraga pe americani in sistemele multilaterale.
Combaterea terorismului. Este un dorneniu in care existd
o intelegere comund, de o parte si de alta a Atlanticului, Ca
este nevoie de o actiune conjugata, pragmaticd si eliberata de
ideologie.
Cooperare economicd si Agenda Doha. Evolutia
negocierilor pe Agenda Doha confirma cd solutia se afla in
principal in succesul intelegerii UE-SUA pe cateva dosare-cheie,
in special cel agricol (subventii). Pornind de aici, este necesard
o convergentd a pozitiilor UE si SUA cu privire la strategia

205

www.dacoromanica.ro
globala de combatere a sairdciei si de promovare a dezvoltdrii
durabi1e249.
Revigorarea retelelor transatlantice aici find vorba mai
ales de contactele de tip people to people" studenti,
ONG-uri, vizite reciproce etc250.
Redefinirea relatiilor UE-SUA vor conduce in mod
inevitabil la definirea unei diviziuni a muncii in relatiile
transatlantice. Aceasta diviziune trebuie gandita si prezentata
ca o responsabilitate comund si nu ca un partaj ce aminteste
de epoca imperiala. Acolo unde problemele depasesc cu mult
capacitatea de gestionare si unde riscul ca acestea s iasd de sub
control este ridicat, precum bolile transrnisibile, mediul,
sdrdcia, rnigratia, UE si SUA vor trebui s gaseasca o modalitate
de a se consulta mai mult, de a asculta unii de ceilalti si de a
incerca mai putin sd-si impund punctul de vedere asupra
celuilalt.
Relatia UE-SUA nu este una dintre o putere soft si alta hard,
asa cum in mod eronat se considerd de prea multe ori. Vocatia

249 Nevoia de convergerna nu trebuie interpretata ca o sugestie pentru

alinierea unuia din parteneri la pozitia celuilalt. Este doar o constatare
a faptului ca UE si SUA au gandiri diferite, uneori profund diferite,
atat in ceea ce priveste combaterea saraciei (unde SUA se simeazd Inca
mult sub pragul de la Monterrey privind asistenta pentru dezvoltare),
cat si in privinta dezvoltarii durabile (mai ales dosarul schimbarilor
clirnatice). Absenca unei anurnite convergence intre UE si SUA poate
submina efortul global in cele clout directii.
250 J.S. Nye apreciaza a in viitor, in contextul in care guvernele vor
realiza tot mai mult necesitatea actiunilor specifice puterii soft,
diplomatia publica si in particular contactele urnane (people to people)
vor avea de un rol privilegiat. Vezi op. cit., pag. 105-118. Ca dovada,
acordurile si intelegerile bilaterale sau regionale incheiate de UE dupa
1990-1995 contin un capitol distinct privind relatiile interumane peopk
to people".

206

www.dacoromanica.ro
UE este de a se dota cu elemente care sa-." o fad si credibill. 0
putere soft la modul strict nu se poate afirma in Eta unor puteri
mai vechi sau mai noi care gandesc Inca puternic in termeni
de realpolitik. Reciproc, o putere hard prin excelent nu se va
putea impune intr-o lume cu atitea puteri relative. Asadar,
relatia UE-SUA va fi una intre cloud puteri inteligente ("smart
powers", termen folosit de J. Nye), din care una aspira la statut
global, cealaltd cautd sl.-i restabileasd influenta si credibilitatea
globala.

207

www.dacoromanica.ro
 Capitolul VI.
FACTORI SECURITARI CU IMPACT
ASUPRA RAPORTURILOR
TRANSATLANTICE

Noul context de securitate

Duo cel de-al Doi lea Rfizboi Mondial, problema securitdtii
a fost dintotdeauna dominanta in raporturile transatlantice. In
perioada post-Razboi Rece, intre 1990 si 2001, pe fondul
destinderii vietii internationale, agenda transatlantica a pus un
accent mai pregnant pe domeniile "non-strategice", ceea ce a
fost in deplin consonanp cu pozitia Adrninistratiei Clinton
si cu atmosfera de entuziasm din Europa in anii '90.
pupa instalarea noii administratii republicane la Casa Alba',
in 2001, s-a observat destul de rapid o schimbare de tonalitate
in politica externa a SUA. Securitatea dornina din nou agenda
politica la Washington si aceasta nu in asentimentul partenerilor
europeni251. Momentul de cotitura in politica americana 1-a
constituit atacul terorist din SUA (New York si Washington),

251 Este vorba de revocarea pozitici initiale a SUA fata de Statutul

CPI de la Roma, Pro tocolul de la Kyoto si CTBT, dar si de demararea
unui nou program de inarmare /scut strategic cunoscut sub numele de
Missile Defense. Ulterior, in 2008, acest program avea s fie asumat de
membrii Aliantei Nord-Atlantice cu ocazia surnmit-ului de la Bucuresti.

209

www.dacoromanica.ro
care, asa curn am amintit, aveau sa pund SUA in postura de
a alege intre cloud alternative strategice: retragerea in
izolationism pe termen lung sau contraofensiva impotriva
terorismului islamic. Dupa aceste atacuri, in anul 2002,
Administratia G.W. Bush a &cut cunoscut noul concept in
materie de securitate: el reconfirmd angajamentul international
al SUA si anunta recurgerea la noi instrurnente de folosire a
fortei care, in nurnele eficientei, anunta consacrarea metodei
unilaterale in campania (sau razboiul) impotriva terorisrnului.
In centrul noii doctrine se afid actiunea, nu alianta. Alianta
este deterrninata de tipul de operatiune si aceasta deschide
practic calea coalitiilor de vointd ca alternativa la mecanismele
multilaterale deja existente, inclusiv NATO.
Strategia de securitate a SUA, prin limbajul sdu, prin conceptele
sale, demonstreaza cd unica superputere globoid este o nafiune aflata
in razboi. Ceea ce Javier Solana a remarcat in repetate randuri cu
privire la perceptia diferita intre SUA si Europa cu privire la
abordarea terorismului este cat se poate de just: ceea ce SUA
considera razboi impotriva terorismului, Europa considera o
campanie de combatere a acestui flagel, asa cum observa Javier
Solana, Malt Reprezentant pentru PESC, in Financial Times la
inceputul anului 2003. Aici nu este doar vorba de pura semanfica,
ci de abordari tactice total diferite de o parte si de aha a Atlanticului,
care aveau sd culmineze in perioada 2003-2004.

Caracteristicile noului context de securitate

Noua ordine mondiala are drept caracteristici schimbarea

raportului de forte pe plan international, reforma institutiilor
multilaterale de securitate si evolutia dreptului international.

210

www.dacoromanica.ro
 In ceea ce priveste primul element, duo. cdderea Cortinei
de Fier, SUA au rdrnas incontestabil singura superputere. Daca
aceast situatie va fi de durat sau nu ramne de vazut. Ce este
cert este cd in paralel cu hiperputerea americana co-exista theva
puteri regionale cu aspiratii globale (UE, Rusia, China si,
posibil, si India) si care vor interactiona mai mult sau mai putin
confruntational cu aceastd superputere.
In privinta organizafilor de securitate, practic toate se Ad'
in procese de reforma de mai multi ani, care s le adapteze hi
noile realitdti internationale. Diviziunile europenilor din
timpul crizei irakiene au avut repercusiuni asupra functiondrii
acestor organizatii, care s-au succedat ca intr-un joc de domino
si a cdror magnitudine Inca nu este pe deplin cuantificata252.
In privinta evolutflor importante in materie de drept
international, este de consemnat Curtea Pena la Internationala.
In timp ce UE sustine CPI ca find piatra unghiulara a noului
sistern multilateral, dar are rezerve fata de loviturile anticipative,
SUA nu au aderat la Statutul de la Roma al CPI si au cdutat
sa-i diminueze rolul prin incheierea de acorduri bilaterale de
extradare i sustin loviturile anticipative pentru combaterea
amenintarilor cele rnai grave la adresa securitatii.
Doctrind de aparare a SUA elaborat in timpul
Administratiei G.W. Bush, care deschide calea actiunilor
preventive si anticipative, se traduce oare printr-o indepartare
de la normele dreptului international actual? De multe ori de
apreciazd cd loviturile anticipative sunt un concept al
neo-conservatorilor americani. In realitate ele au lost sustinute

252 Este vorba in primul rand de UE, care nu a fost capabild sd ii

precizeze pozitia, la finele anului 2002; aceasta a condus la blocajul
NATO din luna februarie 2003 si in fine la impasul din cadrul
Consiliului de Securitate al ONU cu prilejul interventiei in Irak.

211

www.dacoromanica.ro
de rnai mult timp de cdtre alti protagonisti. Francezul Bernard
Kouchner si italianul Mario Bettati au lansat primii conceptul
de drept la ingerinta in anul 1997-1998253. Deosebirea
esentiala constd in faptul cd acesta din urmd avea in vedere un
angajament colectiv al comunitdtii internationale pentru a
preveni o catastrola umanitard, in timp ce neoconservatorii din
SUA aveau in vedere loviturile anticipative.
Este demn de mentionat insd cd, in ciuda divergentelor
cunoscute in domeniul securittii in general, strategiile
sectoriale de combatere a terorisrnului, a proliferarii armelor
de distrugere in masd si a criminalitatii organizate sunt
aproape identice.
Lupta impotriva terorismului si neproliferarea armelor de
distrugere in masa' (ADM) constituie arnenintiri cornune la
adresa UE si SUA asa cum rezulta din strategiile kr de
securitate. Europenii au aceeasi evaluare a situatiei ca si
arnericanii si inteleg preocuparile SUA, considerandu-le
legitime. Strategia SUA in problema armelor de distrugere in
masa a fost adoptata in luna decembrie 2002, iar actiunile
anticipative, ca ultim resort, vor constitui un raspuns al SUA.
La randul ei, UE are propria strategie cornuna in domeniu, in
care pune accentul in primul rand pe negocieri multilaterale
sipe cooperare internationala, dar si europenii prevad
posibilitatea recurgerii la lovituri militare, in conditiile
existentei acordului cornunitdrii internationale, prin rezolutie
a Consiliului de Securitate ONU.
Preluand aceste principii, strategia UE mentioneazd c
ansamblul de actiuni aflate la dispozitia comunitatii
internationale pentru a face fata celor doua probleme

253 M. Bettati, B. Kouchner, Le devoir dingerence : peut-on k.c laisser

mourir ?, Paris, Noel, 1997.

212

www.dacoromanica.ro
menrionate mai sus nu se rezurnd doar la actiuni politice si
diplornatice, ci cuprinde si "alte masuri, conforme cu dreptul
international" si recunoaste cd orice problemd privind
proliferarea care se va ivi in viitor nu are o solutie prestabilitd,
unicd, ea necesitnd aborddri specifice de la caz la caz.
SUA si Europa coopereazd bine in combaterea proliferdrii
si controlul armarnentelor in formate multilaterale precum
ONU, NATO, OSCE sau agentii si aranjamente de cooperare
precurn "Aranjamentul de la Wassenaar", Grupul Australia",
Grupul Furnizorilor Nucleari" etc. Si aceasta chiar dacd existd
nuante diferite in abordarea unora din viitoarele crize cauzate
de proliferarea ADM. 'In cadrul G8 existd initiativa privind
neproliferarea, lansata la summitul de la Evian din 3 iunie 2003.
De atunci G8 abordeazd un nurnar de aspecte importante ale
neproliferdrii si controlului armamentelor. Irnportanta acestei
structuri a celor mari" constd in faptul cd aduce la aceeasi masdi
SUA, Rusia si cele mai importante 4 state membre ale UE, iar
abordarea comund asupra ADM din cadrul G8 oferd indicii
valoroase despre viziunea transatlanticd asupra problernei
ADM. 0 dovada in acest sens o constituie recunoasterea de
cdtre UE a Iranului si RPD Coreene ca riscuri la adresa
securitatii internationale, prin programele nucleare pe care le
dezvoltd si prin riscurile de proliferare pe care acestea le implied.
Campania impotriva terorismului este domeniul in care
relatia transatlantica a avansat poate cel rnai bine in ultimul
timp. Sprijinul UE pentru capturarea teroristilor si anihilarea
retelelor teroriste, cooperarea si schimbul de informatii
demonstreazd ca relatia transadantica functioneazd exemplar.
Exist o reald vointd de ambele 010 pentru a aprofunda
cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne si exista
dorinta sincerd de a menaja sensibilittile celuilalt (a se vedca
in acest sens procedura de schimb de date personale, cooperarea

213

www.dacoromanica.ro
in domeniul justitiei, siguranta containerelor, acordul bilateral
de extradare). Toate acestea sunt indicii c domeniul JAI are
potentialul de a deveni un domeniu de cooperare care s
catalizeze cooperarea transatlantica in dorneniul politic. Pe de
ak parte, recentele alegatii privind efectuarea de anchete Si
transferuri secrete de presupusi teroristi implicand si teritoriile
unor state membre UE contribuie la diminuarea increderii in
partenerul american, chiar si in state cu orientare atlantica
incontestabila254.
Situatia de mai sus se reflecta si in planul conceptelor asupra
securitatii, atat in SUA, cat si in UE. Cele cloud strategii de
securitate (a SUA si respectiv a UE) formuleaza aceleasi
obiective si pleaca de la aceeasi evaluare a situatiei de securitate.
SUA si Europa (UE) dernonstreaza prin aceste strategii c
dman parteneri care irnpartiscsc aceleasi valori si urrnaresc
aceleasi obiective in combaterea aceluiasi set de riscuri Si
arnenintari. Atat SUA, cat si Uniunea Europeana urmaresc
edificarea unei lumi libere si prospere, a unei ordini
internationale mai solide, care sa asigure un inel de securitate
si stabilitate" la frontierele lor, precum si inzestrarea cu
capacitatile necesare de a actiona in vederea promovarii si
conservarii securitatii internationale.
Ceea ce diferd sunt unele din mijloacele si instrumentele
folosite la atingerea acestor obiective. Divergentele deloc
neglijabile care exista si care vor continua si in viitor rezida intr-o

254 De exeniplu Olanda. in vara anului 2006 au existat dezbateri

in societatea olandeza si in parlamentul olandez pe tema transferului
de suspecti din SUA. Vezi raportul Human Rights Watch privind situatia
din Uniunea Europeana, ianuarie 2007, pag. 8, disponibil la
Ii ttp://hrw.org/wr2k7/pdfs/eu.pdf.

214

www.dacoromanica.ro
serie de diferente conceptuale asupra securitdtii, asa curn rezultd
din cele cloud documente. Astfel:
1) SUA sunt hotarate sl isi foloseasca propria putere
suprernatie pentru a crea un echilibru de putere in favoarea
libertatii; UE este dispusa sd-si foloseasca propriile atuuri pentru
a prornova libertatea prin cooperare, prin institutii multilaterale
si, nu in ukimul rand, prin forta propriului exemplu de integrare.
2) SUA sunt dispuse sa recurga si la metode in afara dreptului
international (ceea ce nu inseamnd impotriva acestuia), atunci
cand toate celelalte metode au esuat, duo principiul c ceea
ce este nelegal nu este ilegal (este vorba mai ales de loviturile
anticipative). UE accepta necesitatea i utilitatea amenintarii
militare credibile ca mijloc de coercitie si, atunci cand toate
celelalte metode au esuat, la recurgerea la interventie militara,
insd numai conform dreptului international. UE nu si-a facut
cunoscutd pozitia fata de loviturile anticipative neautorizate
explicit. Cu alte cuvinte, UE ar accepta lovituri anticipative,
daca ele intrunesc acceptul comunitatii internationale.
3) Pentru a-si duce la indeplinire politica, SUA se vor
consulta i vor coopera cu aliatii si partenerii cei mai apropiati,
insd aceasta nu o vor impiedica sa actioneze in mod unilateral
atunci cand exist dezacorduri cu acestia. Mai muk, vor recurge
la coalkii de vointd, chiar in detrimentul organizatiilor
multilaterale (NATO, ONU) dupa principiul misiunea
defineste coalitia si nu invers", asa cum s-a vazut mai sus. UE
pune accentul pe intrunirea acordului politic prealabil al
cotnunitatil internationale prin organizatiile mukilaterale, in
special ONU, inaintea declansarii de operaciuni, chiar daca la
aceasta participa ulterior nurnai unele state. UE nu si-a formulat
Inca pozitia cu privire la coalitiile de vointd si nici daca
eventualul blocaj din cadrul organizatiilor internationale o va
impiedica s intervind.

215

www.dacoromanica.ro
 4) Atat SUA, cat si UE, isi recunosc limitele in abordarea
problemelor internationale i ii propun intensificarea cooperarii
cu state terte. SUA Ii fundamenteaza insd politica externd pe
cooperarea cu aliatii strategici din Europa si pe parteneriate
strategice cu Canada, Rusia, Japonia, China si India, precum
Si pe parteneriatul cu un numdr de state-cheie (Israel, Mexic,
Egipt, Pakistan, etc). UE intentioneaza sd-si construiascd
politica externd comund pe o osaturd identica (alianta strategica
cu SUA, parteneriate strategice cu Canada, Rusia, Japonia,
China si India), insd in rest manifesta o preferinta pentru
parteneriate inter-regionale (ASEAN, MERCOSUR
UNASUR, etc.), fara avantajarea prealabila a unora dintre tari.
Aceste diferente conceptuale au intarit divergentele
transatlantice deja existente in domeniul securittii: abordarea
statelor ostile sau a celor esuate, rolul institutiilor Si tratatelor
multilaterale (CPI, CTBT, ABM255, Acordul de la Ottawa
privind minele anti-infanterie), dar si cele in domeniul
securitatii soft", respectiv "Agenda Doha" si schimbarile
climatice (post-Kyoto").
Strategia UE survine deci intr-un moment deosebit de
oportun toamna lui 2003, deci la circa un an dupa
publicarea strategiei de securitate a SUA si dupa cateva luni
de la experienta provocatoare a crizei irakiene. Primul mare
merit al acestei strategii este cd prin ea UE da in sfarsit cdrtil e
pe fate in materie de securitate externd. Avand aproape toti

255 CPI Curtea Penala Internationala, CTBT Comprehensive

Test Ban Treaty, ABM Anti-Bal/istic Missile Treaty. Ultima
provocare in relatia transatlantica este chestiunea amplasarii unui scut
antiracheta american (US-ABM) in Europa Centrala, pe care unii II vad
ca subminnd proiectul similar conceput in cadrul NATO
(NATO-ABM). Situatia actuala ascunde un potential conflictual
comparabil cu criza rachetelor Pershing din anii '80.

216

www.dacoromanica.ro
parametrii cunoscuti (cele citeva exceptii vor fi analizate mai
jos) putem conchide cd divergentele actuale transatlantice vor
persista, insd este putin probabil cd echilibrul actual se va
modifica (chiar daca vor mai aparea dosare noi in litigiu, ele
nu vor diferi mult ca motivatie si substanta de cele actuale).
Al doilea merit este O. integreazd toate componentele relevante
pentru securitatea UE, fiindca nu o data in trecut s-a vdzut ca
interesele economice ale UE intrd in conflict cu interese de
securitate ale SUA (Irak) sau cum interese economice ale SUA
intra in conflict cu preocupdri europene asupra globalizarii (de
ex. Kyoto) sau vice-versa (cazul OMG-urilor).
Sisternul multilateral. in centrul strategiei UE std obiectivul
universalitatii institutiflor multilaterale si intdrirea acestora cu
mecanisme de verificare si rnijloace coercitive. Este principalul
motiv pentru care o Curte Pena la Internationala se afla in centrul
politicii multilaterale a UE, ca instrument opus loviturilor
anticipative ale SUA. Contradictia potentiala a UE constd exact
in faptul ca avand ca obiectiv universalitatea organizatiilor
internationale, UE trebuie sd ducd o politicd prin care sd incurajeze
SUA sd se apropie de aceste organizatii. Istoria a demonstrat ca
rdmanerea SUA in afara unor organizatii cu vocatie universala
este cel mai la indemana argument pentru alte state, inclusiv din
cele considerate falimentare, de a nu adera la aceste organizatii.
Demersurile pentru universalitate ar trebui deci sa inceapd cu SUA.
State le emate. Exista un potential conflict intre cele cloud
strategii, a SUA si a UE, care porneste de la conceptul de stat
falimentar (strategia americana le defineste si Inca de o manierd
exhaustiva). Ceea ce pentru SUA poate reprezenta o amenintare
gravd la adresa securitatii, pentru UE poate constitui doar un
risc neconcludent (Irak, in 2003). Acest conflict poate sd apard
nu doar din evaluarea diferita a pericolelor, ci si din mijloacele
de interventie. Dad. SUA au invocat existenta ADM pentru a

217

www.dacoromanica.ro
interveni anticipativ in Irak, ulterior au aparut voci care recunosc
cd scopul principal al SUA in Irak a fost inlaturarea dictaturii.
Aceasta agraveazd lucrurile, deoarece la evaluari similare
partenerii transatlantici propun instrumente diferite (Saddam
Hussein ar fi putut fi eventual chemat in fata CPI, evitandu-se
astfel controversele generate de spinzurarea acestuia)256.
Criticii strategiei americane subliniaza contradictia intre
obiectivul SUA de a rezolva problem statelor falimentare si
maniera in care opereazd in relatiile cu state terte. Asa cum am
vazut mai sus, SUA Ii intemeiazd politica externa pe relatii speciale
cu anumite state. Dincolo de aspectul moral al acestei politici, care
incurajeazA standardele duble (SUA se bazeaza pe state precurn
China, Egipt, Arabia Saudita sau Uzbekistan in campania
antiterorism, desi acestea nu pot constitui idealul SUA in materie
de democratic i drepturile omului, i aplica alte standarde pentru
India si Pakistan in rnaterie de neproliferare), politica de asistenta
a SUA pare sd incurajeze astfel doar cateva state prietene, in
detrimentul celor care au reala nevoie de aceastd asistenta. Prin
abordarea sa regionala, politica UE pare sdi fie mai morale si mai
echitabila, insa, in practica, si politica de asistentd externd a UE
sufera de o mare carentd: birocratia excesiva, care ii afecteazd
eficienta si directioneaza fondurile catre alte destinatii decat cea
care ar trebui sd aiba prioritate: investitiile. Astfel, asistenta
europeand se afla pe primul loc sub aspectul cantitativ, ins doar
o parte din aceasta se reggseste deocamdata in imbunatatirea calitatii
vietii oamenilor de rand.
Autonomia de securitate. In mod normal, o strategie de
securitate trebuie s reglernenteze i acest aspect controversat Inca
de la lansarea PESA in 1999. Europenii trebuie sa raspunda cat

256 P. Bidwai, Saddam Hanging Boosts Case for International

Criminal Court, in International Press Service", 7 ianuarie 2007.

218

www.dacoromanica.ro
mai curand provocarii lansate de noua strategie a SUA, in care
se specified faptul Ca SUA pot interveni chiar si in absenta unui
acord din partea aliatilor (ceea ce au facut si in Irak). In lipsa
unei astfel de clarificari, UE riscd sa rarnand cantonatd intr-o
pozitie de dependenta strategica de alti actori externi. UE trebuie
deci s ii clarifice cele doua autolirnitari de actiune: autolimitarea
in raport cu NATO (din 1999) si autolimitarea in raport cu
ONU, ca sursd de legitimitate a actiunilor militare (in strategie).
Diazogi cooperare. Strategia de securitate a UE este de natura
a cristaliza mai bine interesele comune si deci baza in care
operea7 5 PESC. Strategia de securitate, chiar daca nu va rezolva
divergentele transatlantice, pare sd nici nu le amplifice.
Actiunea UE in baza acestei strategii ar trebui deci sd se
orienteze pe cloud prioritati relativ urgente:
1. initierea unui dialog onest si transparent cu SUA, pe toate
plan urile si in toate mediile, pentru a incerca rezolvarea
conflictului major intre interesul UE intr-o CPI puternica si
eficient si cel al SUA in lovituri anticipative rapide si
cficiente. Atata timp cat obiectivele celor doi sunt aceleasi, ne
putem astepta ca deschiderea uneia dintre parti fata de
sensibilitatea celeilalte parti sd o flexibilizeze pe cea din urrnd
si sd o determine sd fie mai deschisa la un compromis istoric
intre universalitatea CPI si reglementarea juridico-politica a
loviturilor anticipative. UE ar putea sd fac primul pas.
2. initierea unui dialog onest si transparent pe tema
perspectivei Aliantei transatlantice. Daca un NATO slab ar
putea teoretic s incurajeze o identitate europeand de aparare
doar in cadrul UE, tentatia participarii la coalitii de vointa
conduse de SUA in cazul unor membri actuali sau viitori ai
UE (dar importanti din punct de vedere militar si strategic)
pare sd fie mai mare, de unde i pericolul perpetudrii unei UE
divizate in chestiuni fundamentale de securitate. NATO ar

219

www.dacoromanica.ro
trebui s constituie cel mai bun rdspuns al europenilor la
provocarea ridicata de SUA prin coalitiile de vointd.
Diferentele de opinie sunt, in aparentd, reconciliabile, atata
vrerne cat in discutie nu sunt puse obiectivele, ci mijloacele.
Acest lucru a fost clar dintotdeauna, chiar si in zilele negre ale
crizei irakiene, iar cele doua strategii de securitate confirrnd acest
lucru. Principala diferenta intre cele cloud puteri consta in faptul
cd UE se afla intr-o situatie de dependenta strategicl in raport
cu SUA, atat in cadrul NATO, cat si in cadrul ONU. 0 solutie
pentru iesirea din acest punct delicat ar fi cresterea autonomiei
UE in domeniu, insd aceasta ar trebui mai intai sd-si
reglernenteze problemele interne care stau in calea dezvoltarii
PESA.
Mai intai, este vorba de probleme de naturd fiinctionala:
eficacitatea lirnitata a armatelor europene (dimensiuni mafi,
cu capacitate limitata de dislocare, cheltuieli nerationale),
aportul limitat al sectorului tehnologic si industrial'''. Industria
europeand este fragmentata, iar accesul pe pietele nationale de
pmfil este Inca puternic limitat. Aceasta face ca firmele
europene sa se concureze intre ele cu mai multe produse de
acelasi fel. Asistdm in prezent la un inceput de concentrare pe

25' Desele comparatii cu SUA indica faptul ca la un total de efective

militare aproximativ egal, europenii chdtuie aproape jumatate din
fonduri, din care in majoritatea statelor europene cea mai mare parte
revine salariilor si cheltuielilor de personal. Investitiile in armament
indica un raport de 31 mid. USD la 13 mid. USD in favoarea SUA,
iar raportul chelmielilor brute pentru cercerare si dezvoltare in acest
sector este de 5:1 in favoarea SUA. Vezi proiectul European Defence
Integration: Briding the Gap between Strategy and Capabilities din cadrul
programului Security Defence Agenda (http://www.forum-europe.com/
NDA), decembrie 2005.

220

www.dacoromanica.ro
plata UE258, ins'a acest fenornen nu trebuie s conducd la
concentrarea productiei in cateva state membre, de unde rezultd
sinecesitatea unei politici comune in materie de achizitii si
inzestrare, cu proiecte europene veritabile, si a unei politici
industriale comune, sau, asa cum sustin tot mai multe voci,
crearea unei Piece Interne de armament. Pe termen lung, aceasta
ar putea deschide calea constituirii unei piete transatlantice259.
Al doilea tip de probleme sunt cele de naturd conceptual&
asa cum observam in capitolul precedent, politica europeand
de securitate si aparare si Uniunea Europeana de Securitate si
Aparare (UESA) constituie cloud optiuni distincte. La intrebarea
Este Uniunea Europeand gata sd-si asume responsabilitari in
materie de aparare comund?" rdspunsurile statelor membre
diferd. Solutiile la problemele securitatii i apararii europene sunt
diferite in SUA si Europa si chiar in interiorul Europei insdsi.

Solutii propuse de partenerii transatlantici

Intr-un moment in care criza (reala sau presupusa) din

raporturile transatlantice a suscitat atentia diverselor medii de
reflectie din Europa si din America de Nord, este necesara
evaluarea raspunsurilor date de cei doi parteneri, SUA si UE,
la provocarile secolului XXI si implicatiile pe care acestea le
au asupra relatiei kr. In aceasta analiz, accentul va fi pus,

258 De exemplu eforturile conjugate ale Comisiei Europene si ale

Agentiei Europene de Aparare.
259 Acesta este punctul cel mai sensibil pentru industria europeand
de prof& 50% din armarnenml european este de provenienta americana,
in timp ce doar 3% din armamentul din SUA provine din UE, conform
estimarilor Security Defence Agenda.

221

www.dacoromanica.ro
evident, pe domeniul securitatii si aparkii, care are un grad
mai mare de complexitate si sensibilitate, dar Si pe dosarele de
naturd econornicd si comerciald. Intr-o anumit msur,
aceast abordare securitard" se datoreazd faptului cd relatia
UE-SUA are ca fundament institutional NATO, motiv pentru
care succesul Aliantei la inceput de secol XXI va fi determinant
pentru materializarea parteneriatului transatlantic si in alte
domenii, in special in cel economic260.

Situatia la nivelul NATO

NATO se aft' in plin proces de transformare, in vederea

adaparii sale la noul mediu mondial de securitate. Accentul
este pus in prezent pe dezvoltarea capacitatii militare a
organizatiei pentru a rispunde noilor amenintari globale. Desi,
cel putin la nivel declarativ, statele membre au o viziune
comund cu privire la obiectivele strategice ale Aliantei,
progresele concrete inthrzie sa apard.

260 Cel rnai ambitios proiect in acest sens ar Li Piata Transatlantici.

Este un proiect mai vechi, care nu a putut fi materializat in perioada
1997-1998 (promotorul sau a lost ex-comisarul european Leon
Brittan), iar varianta sub care a fost ulterior recuperat a fost aceea ce
New Transatlantic Agenda . Sub presedintia germana din 2007,
proiectul a fost impulsionat, astfel incat la summitul UE-SUA din 30
aprilie 2007 de la Washington, liderii europeni si americani au semnat
declaratia-cadru privind adincirea integrarii economice dintre UE si
SUA, care prevede, pe lnga lansarea unor proiecte-pionier de cooperare
in domeniul econornice, comercial, energie 5i schimbari climatice, 5i
crearea unui Consiliu Economic Transatlantic. A se vedea declaratia
summitului UE-SUA pe http://www.consiliurn.europa,eu/ueDocs/
cms Data/docs/pressData/en/er/93890.pdf, p. 4-17.

222

www.dacoromanica.ro
 0 prima cauzd este aceea ea resursele pe care statele europene
le aloca apararii ramin reduse. Americanii ezita din acest motiv
sa recurga la NATO in prima instanta, atat datorita faptului
ca actiunea in cadrul Aliantei implied mai muke limitari politice
si militare (procesul de luare a deciziilor si de planificare este
mai indelungat deck in cazul unei operatiuni unilaterale, cu
sprijinul unei coalitii ad-hoc), cat si datorita faptului ca SUA
se terne de reticentele unora dintre aliati (asa cum s-a
intamplat in cazul conflictului din Irak), care ar putea bloca
actiunea vizata de Washington261.
Istoria recentd a fost marcata de cateva momente delicate
in cadrul Aliantei. inceputul anului 2003 a inregistrat blocajul
creat de refuzul a patru state aliate de a raspunde solicitarii de
sprijin adresate de Turcia in contextul crizei irakiene. La scurt
timp, aceleasi patru state europene au organizat mini-summitul
care a lansat o serie de initiative; chiar daca se va demonstra
ca acestea nu sunt "adverse" la adresa NATO, au fOst
programate intr-un moment inoportun din punctul de vedere
al relatiei transatlantice. Un alt moment delicat U constituie
angajamentul Aliantei in Afganistan, unde reorganizarea
talibanilor i lipsa de progrese in directia reformelor a
guvernului afgan tidied probleme trupelor aliate aflate in
teatru262.

261 Nu este vorba doar de binecunoscuta opozitie a Frantei si

Germaniei la interventia din Irak din 2003, ci si de rezervele Turciei,
care au mers [Ana la opozitia deschist a acesteia in cadrul Alianrei
Nord-Atlantice relativ la acordarea de acces in spatial sAu aerian pentru
avioane arnericane.
262 Bruce Riedel, Afghanistan: The Taliban Resurgent and NATO,
The Brookings Institution, 28.11.2006, http://www.brookings.edu/views/
op-ed/fellows/riedeI20061128.htm.

223

www.dacoromanica.ro
 NATO s-a confruntat insa cu tensiuni si in timpul
Razboiului Rece. Au existat speculatii c organizatia se
confrunta cu o criza mult mai grava dec.& cele precedente, care
i-ar putea pune in pericol existenta. Blocajul a fost insd depasit
prin luarea deciziilor (chiar si in ceasul al 12-lea) privind rolul
Aliantei in Afganistan si Irak. Aceste decizii marcheaza, practic,
primele cloud operatiuni veritabile out of area ale NATO si
demonstreaza faptul a vitalitatea i soliditatea Aliantei sunt mai
puternice deck s-ar putea crede la prima vedere. In orice caz,
dupa succesul repurtat in Balcani, NATO are de trecut cel mai
serios test pentru insasi existenta sa ca alianta: operatiunea ISAF
din Afganistan. Un succes in tinuturile din Hindukush ar
transforma NATO intr-unul din cei mai seriosi furnizori de
securitate i stabilitate la mii de kilometri distanta de Europa
si SUA. Dimpotriva, un esec in Afganistan ar insemna nu doar
un important regres in lupta impotriva terorismului, dar ar
incuraja atat SUA, cat i statele europene de orientare
eurocentrist sl analizeze si alte alternative la NATO.
Elementul comun al acestor evaluari este intrebarea daca
NATO trebuie sa ranand o alianta rnilitara, centrata pe articolul
5 al Tratatului de la Washington si pe asigurarea solidaritatii
Si coeziunii statelor membre, sau s evolueze care o organizatie
politica, din care apararea comund constituie doar un element,
alaturi de altele. Un aspect conex al acestei dileme II constituie
participarea europeand in cadrul Aliantei. Este general acceptat
ca, pe termen lung, in NATO trebuie sa se consolideze un pilon
european care s rezide in capacitati europene rapide, moderne
si performante. Elementul controversar Ii reprezinta perspectiva
ca in NATO sau in afara acesteia, europenii sd beneficieze de
un anumit grad de autonomie in actiune. Interpretarea
conceptului de autonomie a fost de la inceputul PESA un

224

www.dacoromanica.ro
element nevralgic si probabil ca el va continua sl rAmand astfel
si in viitor (find acceptat ca o ambiguitate constructiva)263.

Abordari la nivelul UE

Potrivit expertilor de la Institutul pentru Studii de Securitate

al UE ISS si de la Agentia Europeand de Aware EDA,
stabilitatea i energia reprezinta chestiuni majore pentru
securitatea UE in viitoi264. ISS reliefeaza cA Uniunea Europeanl
va depinde fundamental de zona limitrofd, inclusiv in ceea ce
priveste resursele de energie. Principalele obiective in domeniul
securitatii vor fi:
Protejarea teritoriului UE (homeland security): Este foarte
putin probabila producerea unui atac militar masiv impotriva
unui stat membru. Zona de est a UE, poate reprezenta o regiune
de instabilitate, mai ales in contextul extinderii Uniunii.
Principala amenintare la adresa ceatenilor europeni va fi
reprezentata in principal de terorism, criminalitatea organizata
si posibil, epidemii. Nu este exclus ca unele state membre s
se confrunte cu posibilitatea infiltrarii serviciilor publice si a
vietii politice de cAtre organizatiile criminale.

263 Jolyon Howorth, ESDP and the Quest for European Autonomy:
A Historical Necessity", discurs la cel de-al cincilea Forum International
pentru al Securitate (ISF), 14-16 octombrie 2002, Zurich, precum
Francois Heisbourg, Defense europeenne : la mise en ceuvre Cahiers
ek Chaillot, n. 42, ISS, Paris, 2000, pag. 119-126.
264 Cf. proiectului comun al Agentiei Europene de Aparare si
Institutului de Securitate al UE, Long Term Vision, disponibil pe site-ul
www.eda.europa.eu., pag. 6-8.

225

www.dacoromanica.ro
 Proiectarea stabilitatii in exterior: Instabilitatea din
regiunile adiacente va avea un efecte cert asupra intereselor
europene. Majoritatea problemelor care vor aparea in vecindtate
vor trebui adresate in special cu instrumente civile (diplornatice,
economice, asistenrd etc.), dar si cu ajutorul capacitatilor
militare pentru interventie, in special in conflictele inghetate
sau prelungite.
Solidaritatea cu aliatii: Desi putin probabil, in baza
parteneriatului strategic cu SUA, UE poate fi implicata, prin
statele sale membre si abate, intr-o confruntare militara, ca
recurs la articolul V al tratatului NATO. Pe de aka parte, o
schimbare majord a politicii SUA fata de NATO, va avea un
impact major asupra PESA.
Asigurarea fiirnizarii de energie: Tarile OPEC, Rusia Si
Norvegia vor reprezenta principalii furnizori de energie pentru
UE. Pentru depasirea impasului reprezentat de socuri in
furnizarea de energie, trebuie adoptate afar masuri tehnologice
(care vizeazd reducerea consumului) cat si masuri politice
(pentru proiectarea stabilitatii in regiune). Desi cu o
probabilitate redusa, nu se exclude varianta militara (la care
poate participa unul sau rnai multe state membre), pentru
asigurarea fimaizdrii de energie, dintr-o regiune aflata in conflict.
Toate acestea au imphcatii majore asupra PESA. Anul 2003
a marcat sfarsitul cu succes al unei etape concepute la Saint
Malo, in 1998, qi demarata la Helsinki, in decembrie 1999.
Este etapa care a definitivat cadrul institutional si dotarea UE
cu capacitari de actiune, civile si militare, in cadrul misiunilor
de tip "Petersberg". In plus, atunci au fost declansate
operatiunile EUPM (in Bosnia si Hertegovina, de politk),
Concordia" (in Macedonia, rnilitara) i Artemis" (in RD
Congo, rn i li tall).

226

www.dacoromanica.ro
 A doua etapd, incepdnd cu 2004, vizeazd in mod special
ameliorarea capaciacilor si declansarea de noi operaciuni,
singurele care pot asigura UE credibilitate pe termen mediu.
Principalele prioritati in aceastd etapd sunt:
extinderea geografica a operaciunilor UE (Bosnia si
Hercegovina si Kosovo, Africa, Orientul Mijlociu, Georgia,
Indonezia-Aceh)
consolidarea relaciilor cu NATO
consolidarea bazei tehnologice si industriale a UE
integrarea PESA in ansamblul instrumentelor de actiune
externd ale UE.
Un domeniu susceptibil a inregistra progrese relevante in
perioada unnatoare este cel al dezvoltdrii armamentelor, cu cele
trei componente: eficienta aprdrii europene, competitivitatea
industriei europene de profil si performanta in plan tehnologic.
Pentru a sparge cercul vicios tehnologie productie achizi-
tii inzestrare cresterea bugetelor situacia economicd din
UE existd o singurd cale: a cheltui mai bine. Or, aceasta nu se
poate realiza decdt prin integrare si aplicarea unui set de reguli
cornune, pe care aparent doar Cornunitatea Europeand cu
instrurnentele sale specifice le-ar putea asigura.
Asa cum am vdzut intr-un capitol anterior, in contextul
redactdrii Tratatului Constitutional, in anii 2002-2003, a existat
o dezbatere in Europa pe tema oportunitgii transformarii PESA
intr-o Uniune Europeand de Securitate si Apdrare (UESA)265.
Respectivul proiect s-a confruntat de la inceput cu o dilema
importantd.. Iniciativa UESA a aparcinut in general statelor
fondatoare UE, in timp ce noii membri, abia intraci in NATO,
nu s-au dovedit prep:tic.] pentru un astfel de proiect. Or, cum

265 Principalii sustinatori ai proiectului au lost Franta, Germania,

Belgia si Luxemburg.

227

www.dacoromanica.ro
decizia de transformare a PESA in UESA apartinea statelor
membre, cel putin patru dintre acestea s-ar fi putut opune prin
exercitarea dreptului de veto. Aceasta ar fi generat riscul aparitiei
a cloud orientdri diametral opuse in materie de securitate si
aparare in UE una eurocentrista si una pro-atlantica. Tot in
contextul dezbaterii constitutionale s-au aflat pe masa discutiilor
mai muke variante de reformalintegrare a PESA. Cele rnai
importante dintre acestea au lost: cooperarea structuratd in
domeniul apardni, clauza de solidaritate, posibilul rol comunitar
in domeniul integrdrii industriei/pietei de armament si EDA,
autonomia (sau mai bine spus nivelul de autonornie) in raport
cu NATO.
In paralel, se cristalizeazd contextul strategic in care
functioneaza PESA. Primul pilon al acestui context il constituie
lupta impotriva armelor de distrugere in masa' (ADM). ADM
sunt o preocupare speciala. a UE si din acest rnotiv, in materie
de dezarmare, neproliferare si controlul armamentelor, UE si-a
construit in timp imaginea de actor global coerent si solid.
Uniunea Europeand, prin institutfile sale sau prin statele
membre, a fost prezent a. in marea majoritate a proiectelor de
combatere a ADM si s-a remarcat ca un donator important
in domeniu. Angajamentele fmanciare ale UE, in cadrud ONU,
OSCE sau G8, se riclica la peste 5 miliarde pentru perioada
2003-2013266 . In plus, UE a fost unul din actorii care au reusit
sd mobilizeze Si alte state sd contribuie la initiativa G8 in
domeniul ADM, in primul rand prin angajarea de fonduri

26b Este vorba, evident, de to talizarea sumelor UE i a celor nationale

(state inembre). Potrivit surselor oficiale UE (Comisie) si G8 (in urma
sumrnit-ului de la Kananaskis-Canada din 27 iunie 2002), din totalul
contributiilor, cele mai importante erau: 1 miliard (UE-Comisie),
f
1 niiliard E (Italia), 1,5 miliarde (Germania), eke 750 milioane E
Franta i Marea Britanie.

228

www.dacoromanica.ro
provenind din bugetul comun, apoi cooptarea unora dintre
statele membre actuale sau viitoare (Finlanda, Suedia, dar si
Po Ionia).
Al doilea pilon 11 reprezinta strategia de combatere a
terorismului, domeniu in care s-a concretizat cel mai mult
relatia transatlantica. Dupa 11 septembrie 2001 europenii au
oferit SUA o paleta larga de instrumente de combatere a acestui
fenomen: cooperarea in domeniul inforrnatiilor, dezmembrarea
retelelor teroriste din Europa, supravegherea financiara si tdierea
alimentarii cu bani a respectivelor grupdri, declansarea de
actiuni pentru prevenirea unor acte teroriste impotriva unor
obiective americane si europene. In toatd perioada critica pentru
relatiile euro-americane, cooperarea antiteroristd a functionat
ireprosabil, iar statele din Vechea Europa" Germania, Franca
si Belgia au fost printre cele care au facut cel mai mult in
campania impotriva terorismului si au adus Americii un sprijin
deosebit.
Exista si alti piloni in constructk" ai PESA. Unul 11
reprezinta definitivarea conceptului relatiei civili-militari, in
operatiuni de planificare si de gestionare a crizelor, iar cel de-al
doilea este conceptul de asistentd pentru alte structuri
multilaterale, globale (ONU) sau regionale (OSCE, Uniunea
Afri can ) .

Abordri americane

Ca putere globala care in mod traditional si-a pus in valoare

capacitatile de proiectie pe mare (putere navala), State le Unite
si-au dezvoltat o doctrina de securitate care chiar daca nu este
contradictorie cu metodele europene, are numeroase diferente.

229

www.dacoromanica.ro
 Angajamentul international al SUA se bazeaza pe credinta
constana si sincerd cd lumea poate fi transformata prin evolutie,
nu prin revolutk. Aceasta credinta izvordste din convingcrea
americanului obisnuit c obiectivele strategice ale SUA decurg
din idealurile nationale americane. Unul din aceste idealuri este
democratia. Promovarea democratiei in lume este piatra
unghiulara a politicii americane din 1918 si pand in prezent.
Guvernarea internationala trebuie si ea sa se bazeze pe democratie.
Se remarcd insd c democratia in sens multilateralist inseamnd
la Washington mai degraba o comunitate de state democratice
si nu o cornunitate condusa dupa principii democratice, in care
state autoritare sau falimentare au aceleasi drepturi cu celelalte.
In Irak, SUA au recurs la forta ca ultim argument, impotriva
unei tari ce era cunoscutd pentru tendintele sale agresive si care
era suspectata cd ar detine i ar produce ADM267, dar si care
era supusa unei crunte tiranii. In alte situatii insd, precum RPD
Coreeana, Iran sau Libia, vor trebui politici diferite, care sa tind
cont de realitatile locale, regionale sau internationa1e268. In cazul
Irakului, fortele armate americane au asigurat sustinerea
realizarilor SUA Iii regiune, la fel cum au facut-o in Kosovo
sau Afganistan. Insa experientele din Kosovo si din Afganistan
demonstreaza lirnitele puterii militare, oricAt de coVarsitoare ar
fi aceasta din punct de vedere tehnologic269.

26- Fapt infirmat ulterior, insa chiar si in aceste conditii, SUA au

considerat ea' actiunea lor a avut legalitate si legitimitate, ambele date
de Consiliul de Securitate prin rezolutie.
268 In privinta Libiei, a.stfel de politici au avut rezultate istorice. Mu lt
mai complicata este situatia in ceea ce priveste Iranul, care este decis
s duca la capat prograrnul nuclear.
269 Presedintele SUA a admis acest lucru intr-un discurs public tinut
la Cracovia, Po Ionia, in mai 2003 (http://www.usinfo.pl/bushvisit2003/
wawel.htm).

230

www.dacoromanica.ro
 in viziunea SUA, institutiile internationale trebuie O. se
dovedeascd a fi instrumente care sprilma statele in abordarea
problemelor globale de la comert i neproliferare la politici
de mediu- in conditiile in care aceste structuri au o organizare
functionald, au sarcini realiste si au membri care aderd cu
bund-credintd la norme si objective comune. Multilateralismul
nu este deci desuet si nici indreptat impotriva intereselor SUA.
Multilateralismul are cel mai mare succes atunci cand este
construit pe convergenta intereselor i valorilor. ONU sau alte
organizatii globale ar putea fi uneori mai potrivite s rezolve
probleme ale globalizdrii. SUA crede in institutiile internationale
si doreste s'a se afirme ca promotor al sisternului multilateral,
cu conditia reformei acestuia. Diferenta fatd de UE consta in
faptul c SUA Ii rezerv dreptul sa actioneze in aliante mai
restrnse sau in coalitii ad-hoc, dacd organizatiile internationale
sunt ineficiente sau sunt usor de blocat27).

Relatia UE-NATO

Fundamentul relatiei UE-NATO 11 constituie cele patru

acorduri de cooperare intre UE si NATO (pachetul respectiv
este cunoscut sub numele "Berlin+") incheiat in martie 2003.
S-au stabilit astfel bazele cooperkii intre cele doud organizatii
in domeniul gestionkii crizelor. Perioada care a urmat a condus
la preluarea de cdtre Uniunea Europeand a doud. operatii

27 Exista insa Si opinii din sferele neoconservatoare americane potrivit

carom nici macar ONU nu are un monopol sau legitimitate, el
depinzand in mare masuri de ratiunea unei actiuni si maniera in care
este indeplinitd. Vezi R. Kagan, Paradise and Power, Londra, Atlantic
Books, 2004, pag. 39-40.

231

www.dacoromanica.ro
militare, in Macedonia si in Bosnia si Hertegovina. Acordurile
Berlin+" ar fi trebuit sd conduca la cresterea increderii intre
cele cloud entitati si cristalizarea unei vointe politice de a defmi
ambelor entifdti un rol in noua ordine mondiala si in sisternul
de securitate europeand, in particular. Dintr-un nurnr de cauze,
excelenta cooperare dintre UE si NATO in Balcanii de Vest
nu s-a putut transpune si in ake zone geografice sau dornenii271.
Relatia UE-NATO este insd un bun castig din perspectiva
relatiei transatlantice si el trebuie valorificatm. In aceasta
perspectiva, ar creste rolul noilor/viitorilor membri ai celor doua
organizatii, in special in asigurarea unei mase critice necesare
manifestarii unei asemenea vointe politice.
Cel putin pand in prezent, UE a manifestat in dialogul cu
NATO o preferinta certd pentru problemele de natura militant.
Incercarile NATO de a extinde dialogul i asupra altor domenii-
de exemplu urgentele civile au arnas, cel putin deocamdata,
far raspuns (la originea acestei stari de lucruri nu s-ar afla ins
lipsa vointei politice, ci mai ales structura complicata a UE, cu
piloni i competente nu intotdeauna clar definite). Terorismul
s-ar putea evidentia din ce in ce mai des pe agenda reuniunilor
comune ale celor doua structuri in viitor2-3.

27' Un moment hotarator 11 va constitui trimiterea misiunii de politic

a UE in Afganistan, context in care UE si NATO (care este deja prezenta
cu ISAF) vor trebui A gaseascd modalitatile de cooperare cele mai
potrivite, in afara cadrului oferit de aranjamentele Berlin+".
272 Din aceasta perspectiva, este important ca UE si NATO st-si
pastreze centrele de decizie si planificare in acelasi loc, respectiv
Bruxelles/SHAPE-Mons.
273 Este vorba in special de reuniunile la nivelul ambasadorilor
NAC-COPS Consiliul Nord-Atlantic (NATO) si respectiv Comitetul
Politic si de Securitate (UE), avind, in principiu, o frecventa de 3
reuniuni pe semestru.

232

www.dacoromanica.ro
 *

Plecand de la considerentele de mai sus, putem concluziona

cd valoarea NATO in cadrul relatiei transadantice este definita
in primul rand de experienta dobandita in cei aproape 60 de
ani de existentd in domeniul apdrarii comune, in know-how-ul
Om unic in planul mentinerii securitdtii internationale, dar si
in faptul ca NATO constituie este singura institude
transadantica propriu-zisa. Relevanta NATO este pusd sub
semnul intrebarii odata ce aceasta si-a asumat operatiunea din
Afganistan si dupa ce in urma summit-dui de la Praga a fost
definit un calendar pentru intarirea capabilitatilor aliate274.
Consolidarea NATO se va face in trei conditii: a) SUA O.
acorde creditul necesar Aliantei si nu sd o foloseasca selectiv
sau alegandu-si aliatii in functie de misiuni; b) statele europene
sal continue sd considere NATO ca forul primar pentru
abordarea securitatii transatlantice si c) statele europene (UE)
sd aloce mai multe resurse apardrii, in vederea reducerii
decalajului de capacitati in raport cu SUA.
Dezvoltarea unei identitati europene de aparare este privital
in mod diferit de o parte si de alta a Atlanticului, extremele
find SUA si Franca. Pentru SUA, procesul ar trebui sd se
materializeze exclusiv in sporirea bugetelor alocate apardrii in
tarile europene si cresterea contributiei militare a acestora la
Alianta, Era alte consecinte in planul arhitecturii europene de
securitate. Franta, in schimb, abordeaza consolidarea identitatii
europene de securitate si aparare ca find procesul care va

274 Este vorba in primul rand de crearea Fortei de Reactie Rapida

a NATO NRF. Summit-ul NATO de la Riga din noimebrie 2006
se concentreaza de asemenea pe aspectele operationale ale Aliantei, in
primul rand pe eliminarea deficitului de capabilitati.

233

www.dacoromanica.ro
permite statelor europene s dispuna de mai multa autonomie
in raport cu SUA in plan militar si urmareste acest obiectiv
chiar cu riscul de a pune in pericol relevanta NATO.
Nu ar trebui totusi exagerate predictiile cu privire la ruperea
relatiei transatlantice si desfiintarea NATO. In prinlul rand,
existd o serie de membri UE cu orientare puternicd
pro-atlantista Marea Britanie, Po Ionia, Olanda care se vor
asigura in permanenrd cd initiativele europene in domeniul
apardrii nu sunt de naturd sd pund in pericol relatia
transatlantica si, respectiv, NATO. In al doilea rand, statele
europene nu se grabesc sd ia serios in considerare alternative
la relatia cu SUA in materie de apdrare. Drept urmare, nimeni
nu va pune in discutie slabirea Aliantei, chiar si asa cum este
ea in prezent, inainte de a avea certitudinea cd o UE autonoma
Eta de SUA are si capacitatea, si credibilitatea pe care NATO
le are in domeniu.
Pand la urm, cheia se afla in deficitul de capabilitati intre
SUA si Europa, care afecteaza pe termen lung si coeziunea
politica a NATO. Acest deficit ar putea determina SUA, din
motive obiective, sd aleaga din ce in ce mai frecvent sd desfasoare
operatiuni militare singurd sau in colaborare numai cu anumiti
aliati, respectiv aceia care pot tine pasul din punct de vedere
al tehnologiei militare sau care pot aduce contributii specifice.
De ahfel, aceasta este si principala cauza pentru care conceptele
de "toolbox" sau "coalition of the willing" apar tot mai des in
dezbaterile privind viitorul NATO. Rarnane de vazut deci daca
acest deficit va putea fi diminuat in timp in interiorul NATO
sau prin instrumentele UE. Este cea mai importanta intrebare
a momentului cu privire la relatia transatlantica in domeniul
securitatli.
Precedentele create incepand cu anii '90 cu privire la
interventia in caz de crize umanitare (Kosovo), amenintare

234

www.dacoromanica.ro
teroristd. (Afganistan) si cu ADM (Irak) constituie triunghiul
de referinta al angajdrii americane in exterior. Unilateralismul
va fi o posibilitate, daca nu chiar o certitudine, insa ne putem
astepta ca acesta sd fie din ce in ce rnai mult criticat si, in viitor,
sd fie atacat frontal din mai multe parti.
Pe acest fond, politica externd a SUA va continua si va
provoca tensiuni in relatiile transatlantice si in viitor, chiar daca
vom asista mai devreme sau mai tarziu la o schimbare de
orientare a administratiei de la Washington. Daca SUA va
incerca sd-si exercite suprematia (sau hegemonia) de o manierd
mai agresivd, aceasta va genera resentimente in multe pdrti ale
lumii si va crea senzatia de succes efemer al pobtiCil americane.
Seco lul american preconizat de Fukuyama sau de alti analisti
de aceeasi orientare nu se va materializa. La randul lor, europenii
par sd manifeste adesea un sentiment dual de complexitate,
superioard Si inferioara in acelasi timp in raport cu SUA,
generata de superioritatea" lor culturala dar si de
inferioritatea" lor operationala, iar aceasta ii face mai greu de
dominat, in ciuda unei aparente de docilitate care li se
reproseazd uneori. Summit-ul NATO de la Bucuresti din aprilie
2008 nu constituie, asa cum ar putea multi sd creada, un esec
al SUA sau o victorie a Rusiei prin intermediul prietenilor"
sai europeni. Prin deciziile sale, summit-ul NATO a constituit
un bun moment pentru Europa, a fost un evenirnent care
prefigureaza cristalizarea unui mult asteptat rol european in
cadrul Aliantei si, mai general, in cadrul relatiei transatlantice.

235

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Ca pitolul VII.
FACTORI NON-SECURITARI iN
SPATIUL EUROATLANTIC

Aparitia divergentelor intre Europa si SUA in planul

securiatii cu ocazia crizei din Irak au zguduit serios ansamblul
relatiei transatlantice, fdr a-1 fisura insd. Este la fel de
adevrat c actuala relatie transatlanticd a rezistat la acest soc,
dar aceasta nu constituie o garantie cd in eventualitatea unui
alt soc similar, in viitor, relatia va rdmine la fel de solicl.
Paradoxal, cheia se afld nu in sectorul securitdtii, ci in celelalte
dornenii in care partenerii transatlantici trebuie s opteze intre
cooperare sau competitie. De exemplu, in anul 2003, criza
irakiand s-a suprapus cu acutizarea controverselor in jurul mai
multor dosare "non-securitare": disputele in cadrul OMC
(subventii pentru exportatorii americani, moratoriul european
asupra organismelor modificate genetic OMG, dosarul
agricol, comertul cu produse siderurgice, etc.), dar i akele mai
recente, precum schimbul de date personale despre pasagerii
de pe zborurile transatlantice, controlul containerelor pe rutele
transatlantice sau acordurile in domeniul liberalizrii
transporturilor civile aeriene, nemaivorbind de Protocolul de

237

www.dacoromanica.ro
la Kyoto privind schimbarile clirnatice, dosarul Galileo"
(navigatie prin satelit) sau Echelon" (sisternul interceptare de
convorbiri prin satelit).
Intr-o abordare optimista, am putea considera cal pericolul
degradarii relatiei transatlantice este mai degraba limitat,
intrucat statistic vorbind, dosarele aflate in ritigiu nu reprezinta
deck 1% din totalul acestei relatii. Deocamdata, economia este
cea care ofera intr-un fel suficiente garantii cal relatia transatlantica
nu este atat de vulnerabila si ca nu va esua prea curand. In prezent,
relatiile economice si comerciale dintre UE si SUA sunt cele mai
intense din intreaga lume, sub aspectul fluxurilor cornerciale si
ale celor de capital. Mai mult, se pot da exemple elocvente in
acest sens: Europa in ansamblul salu a investit numai in Texas
la fel de mult cat a investit SUA in Japonia in cursul anului 2005,
iar aproape un sfert de milion de locuri de munca in acest stat
american sunt asigurate numai de investitiile europene.
Argumentul economic devine, deci, cel mai la indemana si
constituie, fail indoiala, un motor al relatiei UE-SUA.
Pe de aka parte, dimensiunea econornica' sau comerciala a
acestei relatii nu trebuie supraevaluata. Nu o singurd data in
trecut, state care aveau raporturi economice foarte stranse intre
ele au devenit inamice in razboaie sangeroase275. Astfel, inclusiv
in cazul relatiei transatlantice, nu poate fi exclusa posibilitatea
degradarii relatiei politice, fara a o afecta pe cea economical, dar
pentru ca acest lucru sal se intaimple, este nevoie de concurenta
mai multor factori si acest lucru nu este previzibil.

2-'5 Este exemplul relatiei germano-britanice la incepund secolului

XX, cand legaturile comerciale dintre cele cloud foste puteri depaseau
ca nivel si amploare orice alta relatie comerciala a timpului; totusi, aceasta
nu a putut preveni ca Imperiul Britanic si Germania O. conduca ostiliatile
de pe pozitii de rivalitate in timpul primei conflagratii mondiale.

238

www.dacoromanica.ro
 In plan politic, SUA tinde, ca orice putere, sd-si conserve
suprema0a si va acorda importanta UE doar in rnasura in care
aceasta se va afirma ca atare in afacerile internationale, isi va
pune la punct instrumentele si va furniza resursele necesare
indeplinirii misiunilor. Domeniul apardrii este deosebit de
important, pentru cd, prin rarnificatille pe care le are in sfera
economicului si politicului, poate fi un catalizator pentru
relatiile transatlantice26.
Rolul global al UE in acest secol ar trebui sd se exercite avand
la baza cristalizarea identitatii politice proprii si manifestarea
unei vointe politice comune in acest sens. Problema care se
pune este daca pe termen lung UE nu va fi doar actor politic,
cu rol global (ceea ce este previzibil), ci si o superputere. Istoria
dernonstreaza ca simpla dotare a UE cu institutii si politici nu
conduce automat la aparitia unei mari puteri. Aici intervin si
alti factori si in primul rand factorul cconomic. El este crucial,
dar nu covarsitor. Institutul pentru Studii de Securitate al UE
identifica, dupa cum am vdzut intr-un capitol precedent, mai
multi factori de putere" care cntdresc decisiv in profilul de
putere al UE. Dintre acestia, in lucrarea de fata se va pune
accentul pe acei factori care contribuie nemijlocit la consolidarea
puterii politice si economice a UE si care o fac mai putin
vulnerabila intern si mai credibila extern.
Mai intai se impune o clarificare legata de importanta
relatiilor economice si comerciale.
In ceea ce priveste SUA si UE, ambele dispun de acelasi schelet
al structurii economice: economii libere, post-industriale, in

276 De exemplu, in multe cazuri in Europa Centrala, dupa 1990,

relatiile economice i militare bune au actionat co un catalizator in
imbunatatirea relatiei politice bilaterale (cazul ronlano-ungar,
ceho-german sau polono-german).

239

www.dacoromanica.ro
progres rapid. Ambele au monede globale (dolarul si euro). Relatia
comerciala este singura din lume care depaseste pragul de 1 miliard
de dolari zilnic, asa cum am vazut mai sus. Economille americana
si europeand interactioneaza intr-un grad nemaiintalnit pana
acum: fluxul investitional este imens si acopera practic ofice sector
economic. In secolul XX, vectorii care au sustinut puterea
americana au fost: economia, moneda puternica, armata si
tehnologia. Astfel se explica intr-un fel si de ce SUA a ramas unica
superputere dupa 1990. Nu a contat atat aportul fiecarui factor
la profilul de putere al SUA, dar mai ales echilibrul si armonia
care a existat intre toti aresti factori. URSS a fost si ea o superputere
care s-a bazat tot pe o armata puternica, pe un sector tehnologic
puternic, aflat in slujba complexului mifitar si industrial, iar
economia sovieticd a dispus in permanenta de resurse energetice
ieftine si la discretie. Intr-o anumit masurd, URSS a dispus si
de o moneda puternica, daca privim din punctul de vedere al
economiei socialiste. Si totusi URSS nu a supravietuit deoarece,
dincolo de toate interpretarile teoriilor de relatii internationale,
acel echilibru intre vectorii de putere a fost mereu impus de la
centru, el nu a fost lasat liber, ca in SUA. In cazul URSS, corelarea
dintre vectorii de putere a fost dirijata, privand tara de acel
echilibru optim pe care doar piata libera il poate asiguram.
Intrebarea care se pune acum este care sectoare, in afara
economiei, se constituie in vectori de putere pentru actorii
transatlantici?

277 Argumentul este sustinut si de performanta Chinei dupd 1990,

care si-a mentinut sistemul politic, in ciuda faptului ca acesta a fost
dezavuat in Europa. Daca in prezent se vorbeste de China ca superputere
emergenta si potential rivala a Occidentului in urrntorii 50 de ani, aceasta
se datoreazi si faptului ca Beijingul a inteles din timp si gAseasca un alt
echilibru al vectorilor de putere si de a renunta la dirijism, cel putin in
acele domenii in care s-a demonstrat a acesta nu mai este necesar.

240

www.dacoromanica.ro
 Exista cu certitudine mai multi factori, dar toti pot fi
subsumati unui singur scop: accesul la resurse in mod generic,
iar aici includem resurse naturale si energetice, resurse umane
si informatia (cunoasterea). In ceea ce priveste resursele
naturale, analiza ar trebui defalcata pe cloud sectiuni: resursele
energetice (hidrocarburi, uraniu, regenerabile) i cele
non-energetice (apa28, metale pretioase, etc.). Daca lasam
deoparte, pentru moment, chestiunea energetica, vom remarca
faptul ca resursele non-energetice prezinta un anumit interes
pentru relatia transatlantica de ansamblu, dar ele nu merita o
sectiune distincta, deoarece acest domeniu se constituie fie a)
din resurse care nu prezinta potential conflictual in relatia
SUA-Europa (de ex. apa, lemnul), b) din resurse in care
progresul tehnologic este suficient pentru ca nici SUA, nici
Europa sa nu intre intr-o stare de dependenta critica (minereuri,
metale pretioase), i c) resurse care prezinta importanta critica
pentru SUA si Europa, dar care sunt corelate inevitabil cu
sectorul tehnologiilor de \rad' (metalele / materialele
strategice)2-9. In aceste conditii, analiza resurselor naturale se
rezuma la resursele energetice si la cunoastere. In privinta
resurselor energetice, tabloul este radical diferit: aici exist
deopotriva un potential de cooperare imens, dar si un
potential concurential; atit SUA, cat si Europa sunt dependente
energetic de furnizori externi (poate situatia UE este mai
dramatica, deoarece produce foarte putin din materialele
energetice de care are nevoie); mai mult, economia mondiala
este si va amine dependenta de petrol (oil economy),
importanta sectorului tehnologiilor de \rad este si aici clara,

213 Este vorba de resurse de apa pentru scopuri non-energetice,

precum agricultura.
279 Vezi Robert Cooper, op. cit., pag. 17.

241

www.dacoromanica.ro
dar problema energetica in spatiul transatlantic este mai putin
tehnologica, cat mai ales legata de vointa politica si de interesul
mediului de afaceri, in special al multinationalelor.
In ceea ce priveste resursele umane, dezbaterea se desparte in
chestiunea educationala si in migratie. Desi am putea fi tentati
sd acordam un spatiu distinct acestor chestiuni, deoarece aici exista
conexiuni cu privire la situatia demografica i sistemele de pro tectie
sociala, care cel putin in cazul Europei evidentiaza niste slabiciuni
interne care pot avea repercusiuni pe termen lung asupra
capacitatii externe a UE, vom retine in final doar importanta
resurselor umane in corelare cu resursele de cunoastere, deoarece
acestea se constituie intr-un vector de putere280.
In schimb, domeniul cunoasterii este indubitabil un vector
de putere atat in SUA, cat si in Europa si el va fi analizat in
cele ce urmeazd, iar in acest cadru vor fi integrate si acele aspecte
relevante ce tin de resursele naturale non-energetice si de
resursele umane.
De aceea, pentru scopul acestui studiu, vor fi analizati pe
larg urmdtorii parametri non-securitari:
performanta actorilor transatlantici in domeniul
tehnologiei de varf;
competitia pentru resurse energetice diversificate si cu
costuri rezonabile.

280 intr-adevdr, conservarea sau flu a modelului social european este

o chestiune fundamental internd a UE care se va trana odatd cu
schimbul de generatie la nivelul elite; politice. De asennenea, modelul
social european este suficient de controversat, inclusiv in Europa, pentru
a putea fi considerat ca vector de putere soft, or, o conditie sine qua
non pentru ca un domeniu ski fie vector de putere este ca respectivul
domeniu sd fie consensual la nivelul societdtii.

242

www.dacoromanica.ro
 CAtre o societate a cunoasterii in Europa

0 caracteristica de putere la care UE a fost deficitard in

raport cu alti competitori globali (SUA, Japonia) este
dezvoltarea tehnologica. Crcarea unui sector de cercetare capabil
sd sustind economia europeand a devenit in ultimii zece ani
virful de lance al strategici de dezvoltare economicd a UE.
Problema s-a pus mult mai pregnant in contextul lansdrii
"Strategiei Lisabona" privind relansarea economica in Europa,
dar politicienii europeni au realizat recent necesitatea exploatarii
sinergiilor dintre cercetare si securitate281. Sectorul tehnologic
este conceput astfel incit sd susrina proiectul politic european,
de unde si relevanta domeniului pentru acest studiu.
Situatia cercetdrii la inceputul deceniului trecut era
caracterizatd de:
fragmentare pe baze nationale,
legaturi insuficient de puternice cu sectorul productiv,
investitii sensibil rnai scdzute deck in SUA si in Japonia,
intr-o oarecare masurd, fenornenul de "brain drain", in
mod special, cu directia SUA.
in ultimii 1 0 ani s-au evidentiat eforturile de a integra
cercetarea europeand, mai ales inalta tehnologie, de a investi
mai mult (decalajul Eta' de concurentii principali s-a mai redus,
dar nu suficient) si de a elimina deficientele structurale. La nivel
european au aparut noi tendinte atentia speciald pentru
dezvoltarea infrastructurii de cercetare si distributia cunoasterii

281 Astfel, intre 2003 si 2004, Comisia Europeana avea &I.' puna bazele
unui program european de cercetare in domeniul securitatii, care va
deveni operational incepAnd cu cel de-al sapteka program-cadru al UE,
devenind astfel pane integranta a sistemului de cercetare la nivel
comunitar.

243

www.dacoromanica.ro
in societate, ca i cuplarea mult mai evidenta a sectorului
tehnologic cu domeniul apardrii, un consurnator major de noi
tehnologii, asa cum o demonstreaza din plin experienta
americana.
Problema UE in acest domeniu nu constd atat in "cantitatea
de cercetare", cat mai ales in calitatea acesteia (infrastructura,
resurse umane si interfata cu sectoarele productive). In
definitiv, China, Rusia si India au savanti de calitate, cu
rezultate remarcabile intr-o serie de domenii de excelenta
(Rusia, spatial, nuclear, India in domeniul tehnologiei
informatiei). Totusi, nici Rusia, nici China si nici India nu sunt
puteri tehnologice globale, capabile s concureze CU SUA, UE
sau Japonia, deoarece societatile i economiile lor nu au ajuns
Inca la capacitatea de a converti in bunuri de piata descoperirile
stiintifice. Intereseaza astfel nu atat rezukatul cercetdrii in sine,
ci capacitatea sistemului de a valorifica rezultatele teoretice, or
in domeniul tehnologiilor de varf, doar Japonia, SUA si UE
sunt capabile sd prelucreze cunoasterea in acest fe1282.

Cunoasterea in societatea europeand

in mod obiectiv, in Europa se poate vorbi de un veritabil

sector de cercetare continental abia dup mijlocul anilor '90,
atunci cand au aparut primele tentative de integrare si de
canalizare a eforturilor nationale in cateva domenii de interes
european. Un rol important 1-au avut Programele-Cadru de

282 Cf R. Narula, "Glohalisation and Technology: interdependence,

innovation systems and industrial policy", Copenhagen Business School,
2003, dar si in R Narula si J. Dunning, "Explaining International R&D
Alliances and the Role of Governments" din 1998, pp. 377-397.

244

www.dacoromanica.ro
cercetare ale Comunitatilor Europene, care la inceput au
stimulat cooperarea intre cercettori si institute din diverse Of,
iar ulterior, incepand cu cel de-al cincilea Program-Cadru, au
avut chiar rolul de a inspira orientarea politicd europeand in
materie de cercetare. In prezent, Programul-Cadru se axeaza
si mai mult pe competitivitatea sectorului de cercetare, cu accent
pe sectoarele cu inalta valoare tehnologica, precurn tehnologia
informatiei (IT), biotehnologia, cercetarea spatiald.
In mod traditional, competitia tehnologica pe plan
international se manifesta mult mai subtil. Concurenta nu se
rezuma doar la numrul si calitatea descoperirilor si a
inovatiilor, ci presupune si actiuni menite sl limiteze
ascensiunea tehnologica a competitorilor. Astfel, dacl SUA,
liderul tehnologic actual, isi bazeazd dezvoltarea stiintifica pe
importul de cercettori" din Asia sau Europa de Est, UE are
tot interesul de a deturna" o parte din acest flux de materie
cenusie cdtre propriul sector tehnologic.
In perioada 2001-2003, economia europeand a cunoscut
un ritm de crestere in declin, el situandu-se, in medic, intre
1 si 1,6 la sutd, in scadere cu aproape 2 procente fata de anul
2000. Principala explicatie constd in scaderea ratei de crestere
a economiei mondiale in 2001, insd trebuie observat cd dacd
principalii competitori economici, SUA si Japonia, au cunoscut
fcnomene similare in 2001 si in prima parte din 2002, acestca
au revenit puternic, rnai intAi SUA la sfarsitul lui 2002, apoi
Japonia in 2003-2004. Economia UE a rdmas si in 2004
marcata de acelea.si carente ca in anii precedenti, cele mai grave
dintre acestea find cresterea inflatiei pe fondul scurnpirii
energiei si deficite bugetare excesive in economiile-motor ale
UE. IncepAnd cu 2005 s-a inregistrat si in UE un inceput de
revirirnent, care a stimulat cresterea sectorului tehnologic.

245

www.dacoromanica.ro
 Finalizarea reformelor structurale preconizate in Agenda
2000, in special in domeniul social si liberalizarea pietelor, este
cheia stimuldrii sectorului de cercetare. Asa se explica de ce in
ultimii ani, Uniunea Europeand a pus un accent mult mai mare
pe componenta de tehnologie si educatk in procesul de
modernizare economicd. Potrivit unui studiu al Cornisiei
Europene din anul 2002, prelungirea cu un an a ciclului
educational intr-o tard europeand aflatd la mijlocul scalei de
competitivitate economicd va conduce la cresterea
productivitatii muncii cu 6,2 la sutd.
In ciuda eforturilor incontestabile depuse in ultimii 10 ani
pe linia irnpulsionarii sectorului tehnologic, Uniunea
Europeand suferd in continuare de insuficienta investitiilor in
cercetare in comparatie cu competitorii si principali, datorit
bugetelor subdimensionate pentru cercetare i dezvoltare
(C&D) si capacitatii limitate in a exploata inovatiile
stiintifice283. De exemplu, in anul 2001, an in care cresterea

283 A se vedea raportul "Key Figures 2003-2004: European Research

and Innovation" al Comisiei Europene, din 2005, pag. 15-16. Raportul
este disponibil pe site-ul:
http://ec.europa.eu/research/eralpdgindicators/benchinarking2003
ewif.
Potrivit acestui raport, pentru a ajunge la stadiul de economie bazata
pe cunoastere, statele membre trebuie sa investeasca mai mult, afat in
creatie, cat si in difuzarea cunostintelor noi. Progresul catre o societate
a cunoasterii este parametrizat prin indicatori usor cuantificabili, precum
nivelul investitiilor in capitalul uman de inalta calificare (cercetatori si
detinatori ai unui titlu de doctor), capacitatea si calitatea sisternelor
educationale, achizitii de echipamente noi, care contin noi tehnologii,
modernizarea serviciilor publice si e-guvernare i nivelul cheltuielilor
pentru cercetare pe cap de locuitor (GERD/cap. loc.). A doua
dimensiune a problernei o reprezinta performanta sectorului tehnologic
in sine, deoarece investitiile lipsite de performanta nu vor conduce la

246

www.dacoromanica.ro
economica a UE depasea pe cea a SUA si a Japoniei, investitiile
in noua economie in UE au fost inferioare celor din SUA si
Japonia. In acel an, SUA avea mai multi cerceatori pe cap de
locuitor deck UE, avea cheltuieli mai mafi pentru cercetare
si aproape tot atatia doctoranzi cat si in UE. Japonia manifesta
o tendinta similara cu SUA. Cu toate acestea, in cateva state
membre (Olanda, Marea Britanie, niIe nordice) indicatorii
relativ la investitii i performanta au fost mai buni deck in SUA
si Japonia. La cativa indicatori legati de performanta (reducerea
abandonului scolar, imbunatatirea sistemului universitar),
europenii au inregistrat cresteri rnai accentuate deck SUA.
Potrivit statisticilor Comisiei Europene284, din punctul de
vedere al investitiilor in sectorul stiintific si educational, Europa
rdnidne o entitate eterogena, in care se disting patru grupuri
geografice principale:
sudul (Grecia, Spania, Italia si Portugalia) care rdrnne
in urma mediei comunitare si care este dependent de transfer
tehnologic (exceptie fac regiunile Lombardia (Italia) si
Catalonia (Spania);
centrul (Franca, Germania, Benelux, Austria), care in
ultimii ani a avut un nivel tehnologic relativ constant;
nordul (tarile scandinave, Irlanda si Marea Britanie) care
a constituit principalul factor de crestere a cercetdrii i
tehnologiei europene si care s-a remarcat prin dezvoltarea si
modernizarea sistemului educational;

relansarea economicd. De accea, cuanrificarea perforrnantei se face prin

parametri precum raportul PIB/ nr. ore de lucru, numarul de brevete
stiintifice/ an, publicatii stiintifice pe cap de locuitor, rata de scolarizare
si nivelul comertui electronic.
284 Midem, pag. 12-16.

247

www.dacoromanica.ro
 estul (noile state membre) care inregistreaza un important
decalaj tehnologic dar care, in unele cazuri a inregistrat rate
de investitii foarte mari in acest sector285.
Rezulta din cele de mai sus cd in Uniunea Europeana
cercetarea se confrunta cu o subfinantare, mai ales din partea
rnediului privat, i cu o interactiune mai slaba cu sectorul
productiv, care i are originea si in cukura economicd
europeand continentala, diferita de cea anglo-saxona;
investitorii europeni sunt mai putin deschisi riscului, iar sectorul
inaltelor tehnologii este prin natura sa unul riscant 286
In privinta resurselor umane, lucrurile se nuanreazd: la acest
capitol UE dispune de un procentaj confortabil de resurse
umane proprii, ceea ce Ii va asigura un anumit grad de
autonomie pe termen lung. Mai mult, extinderea cdtre Est ii
va consolida UE aceastd pozitie, intruck la civa indicatori
(numar de cercetatori, titluri de doctori) este de presupus cd
UE Ii va ameliora performanta pre-extindere287.
Totusi, fenomenul de migratie a cercetatorilor (brain
drain) este o problema in UE, chiar daca nu si cea mai acuta,
deoarece UE este deopotriva receptor si furnizor de materie
cenusie.

285 Ibidem, pag. 28-56. Tabloul este mai nuantat in privinta

performantelor nationale in ceea ce priveste economia bazata pe
cunoastere. Astfel, dintre vechile state membre (UE-15), doar Olanda,
/vlarea Britanie si Grecia au inregistrat evolutii pozitive. Totusi,
Grecia rdmine Inca in urma mediei europene, in aceeasi situatie
aflandu-se si celelalte state meridionale. Sratele care au aderat la UE in
2004-2007 au cunoscut cresteri ale performantelor (cu Estonia si Cipru
in stagnare si Bulgaria in ward scadere, conform aceluiasi raport).
286 Ibidem, pag. 72-84.
287 Ibidem, pag.43-49.

248

www.dacoromanica.ro
 Aici se impun doua precizari:
i) in decursul anilor, din Europa au plecat multi cercetAtori,
de regula dintre cei rnai valorosi, care au ales ca destinatie SUA;
in ultimul timp insd, s-a reusit prin diverse forme stabilirea de
legaturi mai solide cu cerceatorii ernigran6288;
ii) fenomenul de brain drain din prezent se concretizeazd
in acele domenii in care cercetarea europeand este deficitara
(de ex. cercetarea in dorneniul ingineriei genetice).
Pe de ak parte, suficienta resurselor umane in Europa nu
este evidenta in toate dorneniile ce cercetare. Astfel, existd
sectoare in plind expansiune pe plan international si in care
Europa insdsi are nevoie de inteligenta din alte zone ale lumii,
cuni este domeniul tehnologiei informatiei289, spre deosebire
de alte sectoare unde pozitia cercetarii europene este mult mai
solida (de exemplu chirnia sau stiintele medicale).
Rezulta, deci, Ca pe langa aspectele financiare, cercetarea
europeand se confrunta si cu alte probleme, curn ar fi
probleme cu profunde implicatii politice (de exemplu migratia)

288 De exemplu prin programe i proiecte bilaterale, prin care

cercerdtorii europeni de o parte si de alta a Atlanticului au fost adusi
in echipe comune. 0 aid cale a fost prin extinderea activitatilor de
cercetare ale multinationalelor, care a presupus dc asemenea revenirea
cercetatorilor europeni din SUA in sistemul de cercetare desfasurat de
firmele europene.
289 Este relevanta cererea mare de specialisti in domeniul informaticii
(IT) din Germania, care a determinat fostul guvern Schroeder sa recurga
la modelul american de tip green card , cu instituirea de cote de
migratie". Mode lul a lost extins, in unele privinte, si la nivelul UE, insa
rezultatele acestei noi abordari a migratiei legale inca nu pot fi
cuantificate.

249

www.dacoromanica.ro
si problemele culturale/etice (limitele in dezvoltarea unor
domenii precum cercetarea genetica).
Observam ca In Europa migratia in domeniul cercetdrii are
trei dimensiuni: atragerea de materie cenusie din regiuni terte
(Europa de Est, CSI, Asia) printr-o politica mai activd;
prevenirea exodului de inteligenta indigena in special cdtre
competitorii in domeniu (SUA, in special); atragerea
cercetatorilor europeni care profeseaza in SUA in proiecte
cornune, incercand astfel valorificarea din punct de vedere
economic a prezentei europene in cercetarea extra-europeand,
fenomen facilitat evident de globalizare.
Migratia constituie o realitate ce nu poate fi ignoratd. In
abordarea traditionala a securitatii interne, accentul era pus
indeosebi pe control si standarde. In prezent, migratia este din
ce in ce mai mult corelata cu i integrata in Agenda Lisabona,
prin disjunctia intre rnigratia legala, care are valoare economicd,
Si cea ilegala, care va ramne in continuare supusd abordarii
"represive", specificd JAI. Migratia reprezinta principalul
element al schimbarilor de la nivelul populatiei in tarile
dezvoltate. La nivelul UE, pe fondul imbateanirii populatiei,
migratia apare ca solutie la cresterea economicd, la durabilitatea
sisternelor de asigurdri sociale si la asigurarea de spor demografic.
Observatia este pertinentd deoarece, pe termen lung, noile state
membre ale UE pot deveni principalul rezervor de forta de
muncd pentru UE-15, inlocuind rezervoarele traditionale"
Africa de Nord si Asia. Acest fapt are si avantajul de a
"internaliza" o parte din fluxul migrator in decurs de o
generatie, UE constientizind cd lucratorii calificati care ocupd
locuri de muncd in UE nu determina in mod necesar efecte
adverse in Wile lor de origine, deoarece multi dintre acestia
vor reveni in tarile de origine folosind experienta acumulata

250

www.dacoromanica.ro
in beneficiul economiilor si cornunitatilor in care se afla
temporar290.
Pe de aka parte, se remarcd o noud tendinta in politica
intreprinderilor occidentale de a externaliza unele activitati de
cercetare in tari de origine traditionale, ca masurd opusd atragerii
de creiere din respectivele can (asa-numita delocalizare in
cercetare291). Aceasta evolutie este preferabila mai ales din punct
de vedere social pentru investitorii vestici, insd ea prezinta un
grad ridicat de controversa, deoarece nu contribuie foarte mult
la dezvoltarea sectorului de cercetare occidental, nu sprijina
foarte mult dezvoltarea economicd a tarilor in care se face
delocalizarea, iar transferul tehnologic propriu-zis este relativ.
In privinta barierelor culturale sau etice, le intalnim in toate
carile industrializate, intr-o forma sau alta. Aceste bariere sunt
rezultatul particularitatilor culturale si ale unor anumite
traditii istorice si au potentialul de a impiedica dezvoltarea
cercetdrii in Europa. De exemplu, cultura antreprenoriala

290 Acest lucru este important inclusiv pentru noile state membre
IJE, majoritatea acestora fiind in prezent tari furnizoare de migratie,
deopotriva legala i ilegala. Importanta rezida in faptul cd, dei uneori
forta de muncA provenita din Est este supracalificata in raport cu noile
locuri de muncd din Vest, doar o mica parte din acesti lucratori vor
rarnane pe termen lung in tarile de destinatie, cea mai mare parte optand
pentru repatriere, venind in taxile kr de origine cu know-how si o alta
mentalitate. La randul kr, actualele state membre vor recunoaste rolul
benefic al migratiei originare din Europa de Est, date find identitatea
culrurala, religioasa, calificarea buna dar mai ales disponibilitatea
imigrantilor de a se repatria, ceea ce este mai greu de administrat in
cazul irnigrantilor extracomunitari. Ramane de vazut in ce mAsura aceasta
tendinta mai generala se aplica si in cazul particular al
emigrantilor-cercetatori.
291 De exemplu India, care a atras foarte multe investitii occidentale
in domeniul IT.

251

www.dacoromanica.ro
diferitd Eta. de SUA face ca domeniul cercetkii s fie mai putin
ancorat in cel productiv. Tot cultura antreprenoriala specifia.
Europei determind cea mai mare parte a investitorilor s
manifeste prudenta sau conservatorism in privinta investitiilor
in cercetare. Pe sectoare, in Europa functioneazd cu bune
rezultate medicina, chimia, tehnologiile ecologice, masinile cu
consum mic de energie. In schimb, genetica (cu precadere
cercetarea celulelor-suse sau stem cell research), se loveste de un
puternic blocaj din partea cercurilor crestin-conservatoare
europene292 in timp ce tehnologia informatiei inregistreazA o
estompare a deficitului in raport cu SUA, indeosebi in
contextul extinderii UE.

Energia la inceputul secolului XXI

Energia este un al doilea vector de putere analizat. Legatura

dintre energie i geopolitica este veche si ea nu mai necesitd
elaborare aici, insa implicatiile domeniului energetic asupra
evolutiei actorilor globali sunt imense.
Intr-un raport din 2006 al 0CDE293 se estimeazd Ca intre
2010 si 2030 sectorul energetic mondial (infrastructura) va
necesita investitii de circa 20000 de miliarde de dolari (la
paritatea din 2005). Investitiile se vor axa pe extinderea
capacitatii de distributie, dar si pe reabilitarea unei mari parti
a retelei existente, care la acea vrerne va fi deja foarte uzat fizic.

292 Dna' ne referim la domeniul cercetarii celulelor-suse, trebuie

remarcat ca 5i in SUA existd opozitie puternica mai ales in statele
conservatoare din Vestul Mijociu 5i din Sud-Est.
293 World Energy Outlook, Paris, OCDE, 2006, pag. 65, disponibil
la www.oecd.org.

252

www.dacoromanica.ro
Scenariul folosit de analistii OCDE se bazeazd pe Lin ritm anual
de crestere globala de 1,7% si pe extinderea pietei mondiale
cu doul treimi in urmtoarele cloud decenii. Suma vehiculat
va reprezenta ins doar 1% din PIB global, dar distributia
acestor investitii va fi neuniform va fi mai mare in Rusia,
Africa si Wile in expansiune economica si mult rnai redus in
Wile OCDE.
Concluzia studiului este cd in aceast perioada resursele
energetice mondiale ar fi suficiente pentru a face Eta cererii,
insd este de prevazut o intetire a competitiei intre acest sector
si alte dornenii interesate s5 atragI capital, indeosebi in afara
OCDE (deci state cu expansiune economica). Astfel, dacd UE
sau America de Nord ar dispune de surse de finantare
autohtone suficiente, in Africa, China sau chiar in Rusia aportul
resurselor interne ar ajunge abia la jurnatate, restul urmand a
fi atrase din exterior, iar pe ansamblu, procentajul finantarilor
private (deci supuse intr-o rnai mare rnAsurd rigorilor pietei si
criteriului eficientei economice) va fi in crestere. In aceste
conditii, presiunea asupra guvernelor din statele in curs de
dezvoltare pentru asigurarea securitatii aprovizionarii cu
energie si implementarea de reforme structurale (liberalizarea
pietei etc.) va creste. SUA si unele din statele europene nordice
au fost rind in prezent carnpioanele unei asemenea abordari,
insA Europa insdsi va fi nevoitd sd mearga pe acelasi drum in
viitor.
In privinta cuantumului investitiilor, acelasi raport al
OCDE estirneazd cd aproape cloud treimi din acestea vor fi
absorbite doar de sectorul energiei electrice. Investiae in petrol
si gaze (forri si conducte, stocuri) se vor ridica la cam 3 000
de miliarde de dolari (circa o cincime), in timp ce energia bazat
pe combustibili fosili va absorbi cel mai putin 400 miliarde
de dolari. Distributia geografica a acestor investitii va fi

253

www.dacoromanica.ro
neuniforma. Cea mai mare parte a cheltuielilor va fi directionata
cdtre statele in curs de dezvoltare si cdtre economiile in
expansiune. China va fi de departe cel mai mare consumator
de investitli in energie, cu 2 300 de miliarde USD, grosul
acestora urmand a se inregistra in sectorul de petrol si gaze,
unde importurile chinezesti le vor egala pe cele ale SUA pand
in 2030, la petrol, iar la gaze, importurile vor reprezenta circa
o treime din consurnul intern, conform studiului Agentiei
Internationale pentru Energie din 2006294.
Desi este cel mai mare consumator de energie din lurne, avand
cel mai mare potential tehnologic pentru reconversia la energie
mai performanta si mai putin poluanta, SUA au facut relativ putin
pentru a-si rezolva problernele energetice. De fapt, SUA nu au
tras concluziile necesare din crizele petroliere din anii '70. Din
contra, dupa 30 de ani, SUA sunt mai vulnerabile si rnai
dependente energetic de exterior, iar daca sursele de energie din
care se aprovizioneaza economia americana, in special cele de
petrol, apartin unor zone de conflict sau de risc, atunci incidenta
energiei asupra politicii externe americane este neindoielnica295.
De altfel, Frank Zarb, fost consilier pe probleme de
energie al presedintelui Ford, apreciaza cd la nivelul
Adrninistratiei SUA nu a existat vointa politica pentru a reduce
dependenta energetica a SUA. In ciuda masurilor anuntate de
Gerald Ford la mijlocul anilor '70, menite sd pund un accent
mai mare pe productia de energie din surse indigene,
dependenta SUA de importurile de petrol a crescut de la 35%
in 1973 la peste 60% in 2007296.

294 Ibidem, pag. 69_70.

295 F. Zarb, How to Win the Energy War, New York Times, 23 mai
2007.
296 Ibidem.

254

www.dacoromanica.ro
 In discursul sdu asupra stdrii natiunii, presedintele G.W.
Bush constata cd dependenta americana de petrolul din
Orientul Mijlociu a atins cote preocupante297. Desi SUA ra'man
extrem de reticente in a aplica scheme multilaterale pentru
reducerea gazelor cu efecte de serd, reducerea ponderii
hidrocarburilor in producerea de energie i cresterea
concomitentd a ponderii energiei regenerabile devine o
prioritate a elitei politice arnericane, iar summit-ul UE-SUA
de la Washington din 30 aprilie 2007 a consemnat si prima
deschidere majord in directia cooperdrii transatlantice pentru
promovarea surselor regenerabile298.
In ceea ce priveste Uniunea Europeand, obiectivele strategice
in materie de energie nu difera fundamental de cele ale SUA,
respectiv:
definitivarea liberalizarea pietei interne de energie
interconectarea uniforma' a tuturor regiunilor UE
securitatea energetica299.
Ceea ce particularizeaza Europa in raport cu SUA in
domeniul energiei nu sunt doar accentele oarecum mai
dramatice, datorate dependentei mai mari de un numdr mai
redus de furnizori de energie, ci i fragmentarea sectorului

297 And here we have a serious problem: America is addicted to oil,

which is often imported from unstable parts of the world" este expresia
folosita de G. Bush in discursul sdu in fata Congresului din ianuarie
2006.
298 Declaratia cornund privind securitatea energetical si schirnkirile

climatice a summit-ului UE-SUA din 30 aprilic 2007.

299 Po trivit strategiei energetice a UE adoptate la Consiliul European
din martie 2007. Vezi concluziile Presedintiei UE,
http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms Data/docs/
pressDatalenlec/3135. pdf.

255

www.dacoromanica.ro
energetic care prezint mai multe simiitudini cu politica externd
comund a UE iar acestea nu sunt doar conjuncturale.
Liberalizarea pietei de energie. Incepnd cu martie 2000,
procesul de dezvoltare economicd si sociald cunoscut sub
numele de Procesul Lisabona" sau Strategia Lisabona" a
constituit strategia centrald a UE in dorneniu, avand ca obiectiv
fundamental plasarea pe loc fruntas al UE in planul
cornpetitivitatii economice, sociale si tehnologice globale. 0
componenta extrern de importana a procesului este reforma
structurala a economiei europene, unde sectorul energetic detine
un rol cheie. Liberalizarea acestuia constituie unul din cei mai
importanti piloni ai restructurarii economiei europene si factor
esential de crestere a competitivitatii economice.
Potrivit acquis-ului comunitar, pAnd la 1 iulie 2004 ar fi
trebuit ca statele membre s'a.'-i deschid integral pietele
nationale de electricitate si gaz, pentru operatori industriali
(eligibili), in timp ce deschiderea pietelor pentru operatori
casnici a fost prevazut pentru vara anului 2007.
0 evaluare de etapa din iulie 2004 a Comisiei Europene
arasta c ritmul de liberalizare a energiei este Inca lent, pe
ansamblu, si ingrijorator de lent in cAteva din statele membre
UE. Find la 1 iulie 2004, doar Slovenia si Olanda aveau in
vigoare legislatia internd necesard, in timp ce alte trei state
Danemarca, Lituania si Ungaria erau intr-un stadiu mai
avansat din punct de vedere legislativ").
in privinta deschiderii pietelor de electricitate si gaz,
situatia in luna iulie 2004 era foarte eterogena la nivelul Uniunii
Europene: tari ca Austria, wile nordice, Marea Britanie,

300 Aceasd situatie avea sa conduca la trimiterea de scrisori de

avertizare din partea Comisiei Europene la adresa statelor intArziate in
aces t proces.

256

www.dacoromanica.ro
Germania si Spania aveau 100% grad de deschidere a pietei,
iar Franta, Grecia, Portugalia si, in general, noile state
membre, inregistrau ponderi de pana la 50%. La sectorul de
gaz, situatia era ceva mai critica, in sensul a doar 6 tad aveau
deschidere de 100%: Marea Britanie, Austria, Danemarca,
Germania, Italia si Spania, cu trei noi state membre avand 0%
deschidere in acest sector: Ungaria, Cehia si Letonia. Imre timp,
odata cu trecerea la etapele ulterioare ale procesului de
liberalizare, toate statele membre au reusit s se alinieze in
general la prevederile comunitare in materie de acces pe piata
de electricitate si gaz pentru consumatorii casnici si industriali.
Un alt element important al procesului de liberalizare a pietei
de energie in Europa a fost decuplarea serviciilor de transport
energetic de cele de distributie, atat pe segmentul electricitate,
cat si pe cel de gaz. Si aici, potrivit raportului Unbundling
of Electricity and Gas Transmission and Distribution System
Operators", existau la 1 decembrie 2005 discrepante mari intre
statele membre, atat in privinta adaptarii legislative, cat si al
implementarii celor doul directive europene privind
electricitatea si gazu1301. La inceputul anului 2008, statele
membre care inregistrau restante importance in planul

301 Este vorba de directivele CE 2003/54 si respectiv 2003/55.

Potrivit studiului respectiv, in domeniul decuplarii (unbundling)
sectorului electricitatii, Belgia Danemarca, Marea Britanie, Franta,
Germania, Olancla si Suedia aveau la sArsitul anului 2005 toate masurile
de transpunere luate, iar majoritatea celorialte state membre avand doar
transpuneri partiale. Portugalia nu adoptase nici o misura in acest sens.
In sectorul gaz, gasim in general aceiasi actori, in schimb Italia, Spania
si Irlanda aveau legislatiile neconforme cu directiva comunitara. Mai
muhe state membre au aminat deciziile de decuplare in domeniul
electricitatii si a gazului pentru 2008 (intre care Cehia, Slovacia, Austria,
Polonia).

257

www.dacoromanica.ro
implementgrii erau Franta si Germania, datoritg structurii
particulare a companiilor energetice nationale, si mai multe
state mid.
In urma introducerii acestor mgsuri in sectorul energetic
preturile la energie au inceput sg scadg, per ansamblu, ins pot
fi notate si anumite exceptii. De exemplu, conform Eurostat302,
precut electricitgtii pentru marii consumatori industriali a
crescut in tgrile nordice, in Irlanda si in Italia, iar pentru
consumatorii casnici preturile au crescut tot in statele nordice,
Olanda si Luxemburg. In schimb, la gaz, cresterile de pret s-au
inregistrat doar in Franta, Suedia si Olanda si numai pentru
consumatorii casnici, in rest consemnndu-se preturi relativ
stabile sau chiar in scgdere. Scgderea generala a preturilor la
energie (electricitate si gaz) s-a incadrat intre 10 si 15 la sutg
fatg de anul 1995, ceea ce constituie un important factor de
crestere si competitivitate.
In anul 2006, situatia a cunoscut o evidentg ameliorare, mai
ales la nivelul statelor cu intirzieri in procesul de liberalizare.
In contextul crizelor energetice din iernile 2005/2006 si
2006/2007, statele Europei au inteles mai bine a liberalizarea
pietei de energie a UE este oarecum in contradictie cu
tentativele de monopol sau cartelizare ale unor furnizori externi
de gaz. Federatia Rus, respectiv Gazprom, sustin cg sunt
interesate de asigurarea cererii de energie si de contracte ferme,
pe perioade foarte lungi (30 de ani). Este clar cg un astfel de
interes intrg in contradictie cu pretentia europenilor de a avea
asigurate livririle de gaz si petrol. Mai mult, strategia rusg de
a incheia acorduri de parteneriat cu alti mari producgtori de
gaz Algeria, poate Iran creeazg o mare anxietate in UE.

302 Rapoanele anuale Eurostat, disponibile pe www.epp.eurostat.ec.

europa.eu.

258

www.dacoromanica.ro
Raspunsul europenilor (care primesc i un sprijin american
consistent) constd in diversificarea rutelor de energie
securizarea acestora, in primul rand, dar si incurajarea
productiei de energie din surse regenerabile303. Unele state
europene precum Franta, Italia sau Republica Ceha urmd.resc
sa incurajeze constituirea unor giganti energetici europeni,
pentru a preveni fenomenul de fragmentare pe piata energetica
europeand.
Interconectare de retele si diversificarea rutelor. Printre
masurile pe termen scurt propuse de Comisia Europeana pentru
indeplinirea obiectivelor Strategiei Lisabona" se nurnard Si
cresterea investitillor in infrastructura i cunoastere. in acest
scop, statele membre s-au angajat s aplice principiile Initiativei
de Crestere Economica prin intermediul Programului "Quick
Start" si ale Planului de Actiune "Investitii in Cercetare", agreate
la Consiliul European din decembrie 2003. Este vorba, intre
altele, de concentrarea asupra unui numAr de propuneri
strategice, necesare pentru mdrirea competitivitatii,
imbunatatirea Strategiei Lisabona" in domeniul industriei,
integrarea pietei serviciilor, stimularea coeziunii intre mediu,
cercetare i industrie, in vederea intdririi competitivitatii
europene, recurgerea pe scard larga la tehnologiile de mediu
etc.
Este adevarat cd in anul 2003 prioritate au avut proiectele
de infrastructura in domeniul transporturilor si cercetarii i
intr-o mai mica indsur in energie. Insa necesitatile UE in
materie de infrastructura si mai ales de interconectare cu zonele
periferice i lirnitrofe vor fi considerabile.

303 Conform concluziilor Consihului European din 8-9 manic 2007,

paragrafele 36-39, disponibil si pe (http://www.consilium.europa.eu/
ueDocs/cms Data/docs/pressData/en/ec/93135.pdf).

259

www.dacoromanica.ro
 Asa cum aratam mai sus, in urma crizelor energetice din
anii 2006-2007, europenii au inteles mai bine miza energetica
si in acest sens au adoptat, la nivel cornunitar, o strategie
energetica comund. Un obiectiv central al acestei strategii Ii
reprezinta diversificarea rutelor de transport, in paralel cu
definitivarea liberalizarii sectorului energetic intern, cresterea
eficientei energetice si aplicarea de cote progresive pentru
energia regenerabild.
Potrivit listei de proiccte prioritare de interes pan-european
a Cornisiei Europene, datand din anul 2003, proiectele de
interconectare in sectorul electricitate sunt preponderent
trans-mediteraneene. Doar un proiect major vizeazd
interconectare cu spatiul ex-comunist (Ucraina-Polonia) si
citeva de dimensiuni mai mici de interconectare a spatiului
ex-iugoslav.
Sectorul petrolier (care este nerelevant in raport cu procesul
de liberalizare, dar extrern de relevant in cazul interconectarii)
urmeaza sa beneficieze de legaturi noi din Sud (Africa de Nord),
dar si din Est (Caucaz, Caspica), echilibrul geografic find mai
evident in acest caz. Intre cele doua cazuri se glseste sectorul
transportului de gaz, care va necesita investitii in legaturi noi
cu Africa de Nord si Orientul Mijlociu, dar *si cu Europa de
Est/Rusia, insa intr-o masura mai mica304.
In privinta distributki costurilor investitiilor intre cele trei
sectoare, la nivelul UE se va resimti o altd pondere in
comparatie cu rezultatele studiului OCDE, fapt explicabil prin
prisma structurii econornice si a pozitionarii geografice

304 0 lista a infrastructurii fizice a fost prezentata de Comisia

Europeana la reuniunea ministeriala euromediteraneana pe tema
energiei din mai 2003 si au fost reconfirmate in programul de retele
transeuropene (TEN-E). A se vedea si anexele de la pag. 196.

260

www.dacoromanica.ro
particulare a Europei. Astfel, costurile pentru interconectarea
electrica vor avea o pondere mai mica deck la nivel mondial,
insd interconectkile de gaz si petrol vor fi mai pregnante. Acesta
este si motivul pentru care in ultimii zece ani, dar mai ales in
ultimii 4-5 ani, interesul sectorului energetic european s-a
indreptat cdtre zona Marii Negre. In mod traditional, sectorul
de gaz european se alimenta cu materie prima din 3 surse
principale: Rusia, Algeria si Norvegia. Africa si Orientul
Mijlociu asigura proportii mai mici din necesarul de gaz si
aceasta se realizeaz prin statii de lichefiere. Zona Marii Negre
devine interesantd pentru UE pentru cd ea ar asigura, in
principiu, accesul pietei europene la un al patrulea bazin
energetic, Asia Centrala-Caucaz-Iran, ceea ce ar raspunde nevoii
de diversificare, insd distantele mari in acest caz fac ca
proiectele de interconectare s fie mai ridicate.
Intrebarea care se pune este de unde vor fi finantate toate
aceste proiecte, deoarece infrastructura energetica, ca si cea de
transport, necesita fonduri importante intr-un moment in care
sectorul public este supus aproape peste tot in Europa rigorilor
monetare si bugetare.
In mod traditional, productia si distributia de energie
electrica si distributia de gaz au lost sectoare publice in cea mai
mare parte a statelor europene si 'Dana in anii '90 producatorii
de energie au detinut pozitii monopoliste. In mod logic, toate
investitiile in infrastructur in acea perioada erau suportate din
fonduri publice.
Astazi aceste costuri ar trebui partajate intre un sector public
aflat sub o disciplina relativ severa (sau cel putin care se doreste
a fit severd) si un sector privat care totusi nu are capacitatea de
a se sustine deck pand la un punct un asemenea efort
investitional.

261

www.dacoromanica.ro
 "Strategia Lisabona", ea insdsi o piesd de referinta a
constructiei europene si care are la baza Inca viziunea liderilor
europeni din anul 2000, este abordata din perspective diferite.
Crestin-democratii (centru-dreapta) apreciazd c problema
economiei este de naturd structurald si nu legatd de conditiile
pietii. De aceea ei sustin formularea de obiective dare si
realizabile (nu resping fixarea a priori de objective temporale,
cu conditia ca acestea sa fie realiste) si rnai ales limitarea
numarului de asemenea obiective. Elementul central al
doctrinei de centru-dreapta 'Amine Pactul de Stabilitate si
Crestere, cu rigorile bugetare cunoscute. In ciuda atacurilor
diverse la adresa Pactului din ultimii doi ani, conservatorii
rdman suporteri fermi ai metodei ortodoxe in interpretarea
Pactului, cu reguli stricte i mecanisme eficiente de
implementare si control. Liberalii se apropie foarte mult de
crestin-democrati in materie de economie si afaceri sociale.
Socialistii europeni sunt partizani ai economiei sociale de
piatd, premisd esentiald a "Strategiei Lisabona". Spre deosebire
insd de conservatori si liberali, socialistii considera
implementarea "Strategiei Lisabona" drept singura cale viabila
de modernizare economicd Si sociala a Europei si garantia
conservarii modelului social european. In viziunea socialistilor
europeni, avern de a face nu doar cu un cadru politic, ci cu
un veritabil program, cu termene si obiective cuantificabile.
Acest partizanat este explicabil deoarece "Strategiei Lisabona"
a fost emanatd de Comisia Europeana, intr-o vreme in care
stnga era dominanta in Europa, iar la moda era curentul numit
"cea de-a treia cale (the third way)"305.

305 Interesant de precizat ca in anul 2000 in Uniunea Europeana

existau doar doua guverne de orientare politica de dreapta/centru-dreapta
din totalul de 15.

262

www.dacoromanica.ro
 Spre deosebire de crestin-democrati, socialistii europeni
considerd c insuccesele enumerate mai sus sunt rezultatul
rigiditii Uniunii i incapacitatii acesteia de a se adapta la un
nou mediu (stagnarea economicd duo- 2001). Ei se nurnard
printre criticii vehementi ai Pactului de Stabilitate i Crestere,
in interpretarea sa inflexibild, i pledeaza pentru o abordare mai
flexibild, mai inteligenta/inteleapta a acestui instrument, cu
precizarea importanta ca in nici un moment PSE nu contestd
importanta primordiala a stabilitatii economice pentru
dezvoltare i crestere economicd. In consecint, PSE pare sa
pund un accent mai greu pe investitii, inclusiv publice, in mari
proiecte de infrastructura si cercetare.
Asadar, in spectrul politic european nu existd o abordare
unitard asupra sustinerii investitiilor in infrastructura, desi
necesitatea reabilitrii/extinderii acesteia este recunoscutd
deschis de toate fortele politice. Mai mult, situatia economicd
din ce in ce mai precra care incepe s se faca simtita pe
continentul european complia si mai muk situatia. Investitiile
in infrastructura, daca vor fi suportate in mare parte din surse
publice, vor conduce fie la scumpirea energiei (prin aplicarea
principiului "costs lie where they fall"- costurile sunt suportate
de care cel care consumd efectiv), fie la inraucitirea pararnetrilor
macroeconornici (deficit bugetar, datorie publica, care sl sustind
respectivele investitii). Rezult, deci, cd, asa cum evidentia qi
OCDE, capitatul privat va trebui sd fie mai muk atras cdtre
acest gen de cheltuieli, prin combinarea de politici care 01
incurajeze participarea investitorilor privati la aceste proiecte.
Surse sigure si diversificate. Pentru Europa, diversificarea
surselor, nu doar a traseelor de energie (gaz si petrol) constituie
acum o componenta esentiall a propriei securitti. Rezervele
europene de gaz si petrol (inclusiv cele din Marea Nordului)
sunt limitate, ceea ce face ca pe termen lung, Europa sd I'M-nand

263

www.dacoromanica.ro
unul din consumatorii majori de energie. Vecindtatea Europei,
in special cea de Sud, de Est si cea de Sud-Est dispune de imense
rezerve, atat de gaz, cat si petrol, astfel c, pand la un punct,
Europa se afl intr-o situatie mai favorabild decat alti
consumatori majori, precum China, care va trebui s plateasca
un pret mai ridicat pentru transport. Pe de altA parte, faptul
cd Europa are posibilitatea de a-si asigura necesarul de materii
prime din cel putin trei bazine energetice nu inseamnd
neaparat cd aceasta nu este vulnerabild, politic sau economic,
in fata unui furnizorilor sai de energie (asa curn s-a intamplat
in timpul crizelor petroliere din anii '70). Asa se explica interesul
UE de a se conecta la rezervorul energetic din spatiul ex-URSS
(mai ales in zona Caspicii-Asiei Centrale), Africa3" (pentru
petrol, pentru a evita o dependenta prea mare de Orientul
Mijlociu), sau Africa de Nord (pentru gaz, pentru a evita
consolidarea poziOei rusesti (Gazprom) in cadrul importurilor
de gaz europene).
Politica energetica a UE in anii '90 a inclus un numdr de
prograrne i proiecte care sd stimuleze interconectarea retelei
proprii de infrastructuth cu aceste zone geografice, cu mai mult
sau mai putin succes. Programul TEN-E a cofinantat proiecte
concrete de infrastructurl si a condus pand in prezent la
diversificarea legaturilor clue Rusia, dar i conectarea cu nordul
Africii a Italiei. In schimb, programul INOGATE307, ce a
demarat in anii '90, a avut ca scop elaborarea de studii privind
rutele de energie clue Marea Caspica si Asia Centrald nu a avut

306 Este vorba de Nigeria, in general regiunea Golfului Guineii, dar

si Angola.
30- Este acronirnul pentru Programul Interstatal pentru tranzitul de
petrol si gaze cdtre Europa.

264

www.dacoromanica.ro
rezultate spectaculoase, datorita intereselor politice i economice
divergente dintre marii actori SUA, UE si Rusia308.
Asa cum am ardtat mai sus, in ipoteza foarte probabila cd
investitiile in energie din urmtorii 20 de ani vor fi suportate
de operatori privati, mai ales la originea resurselor, atunci
dincolo de disponibilitatea fondurilor, acestia vor avea nevoie
de certitudini politice din partea UE in aceste regiuni. De aceea
dupa anul 2001 problema cooperdrii energetice a inceput s
fie pusd mai pregnant si mai coerent de cdtre factorii de decizie
din UE, iar aceasta se manifesta cu precadere in relatia cu statele
aflate in vecindtatea sa, de unde provine cea mai mare parte a
resurselor energetice destinate UE sau care constituie cel putin
cdi de tranzit cdtre ea pentru aceste materii prime (cum este
regiunea Mdrii Negre). Este de asteptat ca nivelul acestei
cooperdri s creascd in viitor, iar acest lucru nu se va lirnita
doar la aspectele cornerciale sau politice, ci va viza chiar aspecte
de cooperare i integrare in domeniul energetic.
Comisia Europeana a propus Inca din luna mai 2003 cateva
linii de actiune privind amplificarea parteneriatelor energetice
ale Uniunii cu tali sau regiuni vecine. Aceste propuneri s-au
concretizat in 2004 sub forma unui pachet de mari proiecte
de infrastructura finantate de UE, ca factor de accelerare a
cresterii economice (alaturi de proiecte in dorneniul
transporturilor si in cercetare). Cele mai interesante propuneri
energetice constau in:

308 Dezbaterile in cadrul INOGATE au relevat trei rute majore:

prima, la nord de Marea Neagra (prin Rusia, reflectind preferinta
Moscovei), a doua, pe Marea Neagra (Romania si Bulgaria), si a treia,
la sud de Marea Neagra (prin Turcia, pentru care au insistat turcii si
americanii). Presiunile politice facute mai ales de nisi si americani au
generat divergente in Europa, ceea ce explica partial si de ce INOGATE
este liana la urma un semiesec.

265

www.dacoromanica.ro
 integrarea regiunii sud-est europene in piata unica de
electricitate a UE;
demararea initiativei privind constituirea unei piete
euromediteraneene de electricitate si gaz, in urma
interconectarilor despre care vorbeam mai sus. intr-o prima
faza vor participa doar tarile maghrebiene, aflate in situatii mai
bune in acest sens;
aprofundarea dialogului energetic cu Rusia, trecerea la
diversele sectoare ale acestuia, respectiv accesul pe piata,
protectia mediului si securitate;
lansarea de proiecte de cooperare cu Belarus si Ucraina,
ca state esentiale in privinta tranzitului;
cooperare si dialog in dorneniul energiei cu statele caspice
si central-asiatice;
proiecte de armonizare si standarde comune cu tarile din
estul UE;
consolidarea dimensiunii nordice in sectorul energetic;
promovarea de mdsuri de siguranta a transportului de
rnaterii prime, mai ales in privinta petrolului309.
Ulterior, in contextul crizei gazelor din Ucraina de la
inceputul anului 2006, au aparut in interiorul UE serioase
semne de intrebare cu privire la viitorul securitatii energetice
a UE. Pe parcursul anului respectiv, situatia a evoluat catre un
veritabil joc de putere intre UE si Rusia, exact in momentul
in care cele cloud isi recalibrau relatia de parteneriat strategic.
Ulterior, la inceputul anului 2009, aceste tendinte s-au
accentuat duo' disputa comerciala ruso-ucraineand care a

309 A se vedea, pentru detalii, pe de o pane, comunicarea COM

(2003) 262 a Comisiei Europene O politica' energetica pentru o UE
extinsd, partenerii si vecinii sdi", precum i raportul Study on Energy
Supply Security and Geopolitics", Haga/Clingendael (Olanda), 2004.

266

www.dacoromanica.ro
condus la privarea de gaz a mai multor state europene in
mijlocul iernii. In esentA, pretentiile reciproce dintre UE si
Rusia apar ca find greu conciliabile: Rusia cere posibilitatea
ca firme rusesti s poatA achizitiona companii de utilititi si retele
de distributie din UE (dupa ce au fcut-o la scard larga, direct
sau indirect, in CSI), UE cere deschiderea pietei rusesti pentru
achizitionarea de companii energetice. In privinta comertului
de profil, Rusia are, asa cum am aratat, pretentia de a semna
cu UE contracte sigure, pe circa 30 de ani. UE cere Rusiei
garantii Oa' 4i va respecta angajamentele din contracte si nu va
recurge la santaj energetic pentru a obtine rezultate politice.
Situatia este si mai complicata pentru europeni deoarece rusii
nu joaca dupa aceleasi reguli. Competitia se anunta dura atunci
and de o parte se afld Gazprorn, iar de alta o serie de companii,
chiar si multinationale, cu vulnerabilitati proprii. Franta a lansat
ideea constituirii unor campioni energetici europeni, idee care
pare a oferi echilibru in raport cu Rusia, dar care va fi greu de
implementat, deoarece Parisul vede Total Elf" printre acesti
campioni, britanicii Shell" si BP", germanii si italienii
cornpaniile lor (E-On", RWE", ENI", ENEL"). $i aceasta
scoate in evidenta cloud vulnerabilitati importante ale UE in
domeniu: fragmentarea sectorului si lipsa unei pozitii comune
a UE, mai ales pe tronsonul extern al energiei. Prima deficienta
nu a putut fi remediata prin liberalizare si programe de
dezvoltare a infrastructurii (deci dupa reguli ale jocului larg
acceptate si in afara UE). Este deci nevoie de a strategie mult
mai ampld, care a fost lansata la Hampton Court, in toamna
lui 2005. Cea de-a doua vulnerabilitate tine de ansamblu
politicii externe a UE, iar segmentul estic" al PESC are in
continuare anumite sensibilitati, dupa cum am demonstrat
intr-un capitol precedent.

267

www.dacoromanica.ro
 Pe acest fond, Uniunea Europeana si ceva mai devrerne,
State le Unite, au inteles importanta strategica a regiunii extinse
a Marii Negre, singurul spatiu de legatura intre Europa si Marea
Caspica-Asia Centrall. In ultimii ani, acesta este spatiul in care
se disputa jocul energetic al urmatoarelor decenii si unde intre
Federatia Rusd, preocupata sd-si pdstreze controlul asupra
fluxurilor energetice dinspre Est cdtre UE, qi UE-SUA,
preocupate s diversifIce sursele si traseele, avand drept scop
prevenirea unei concentrari excesive la nivelul furnizorului rus.
In acest context, asistdm la o proliferare de proiecte, cu
potential concurent, menite sd asigure un flux energetic de la
Est cdtre Vest, in Uniunea Europeana, dupa curn urmeazd:
a) Nabucco: proiect ce ar lega estul Austriei (terminalul de
la Baumgarten) de zona rdsdriteand a Turciei. Este un proiect
a cdrui rentabilitate economicd este deocarndata incertd, din
cauza surselor Inca neclare(Azerbaidjan nu are suficiente
zdcarninte, cel putin pentru moment, Iranul este indezirabil
pentru Occident, iar nordul Irakului este instabil). Din punct
de vedere politic, NABUCCO ar asigura o reala diversitate
energetica, pentru cd aduce nu doar rute de tranzit noi, ci si
surse non-rusesti de hidrocarburi;
b) Blue Stream: proiect ruso-turcesc, sprijinit de Italia, asigurd
transportul de gaz pe sub Marea Neagra cdtre Turcia, apoi
Grecia si Italia. Este o alternativa de tranzit (evita Ucraina),
nu si de surse (este tot gaz rusesc, mai nou si turkmen, dar
preluat tot de Rusia);
r) White Stream: proiect sprijinit rnai ales de SUA, ar lega
vestul Georgiei de Romania, eventual cu o variantd catre nord,
prin Ucraina. Este mai scump cleat NABUCCO, dar evit
tranzitarea Turciei. El ar avea si o alternativa constand in legarea
malurilor georgian si romanesc prin terminale de gaz lichefiat
(LNG), a se vedea punctul e) mai jos;

268

www.dacoromanica.ro
 d) South Stream: de asemenea proiect rusesc, care leaga malul
pontic al Rusiei de Bulgaria, care tranziteazd gaz rusesc cdtre
Muntenegru si apoi Italia, si cu o variantd cdtre nord, prin
Serbia, apoi Ungaria. Multi vad acest proiect ca find concurent
direct al Nabucco;
e) Legatura prin terminale de gaz lichefiat (LNG), care ar
uni un terminal pe malul estic al Mani Negre (Batumi, Georgia)
de unul similar pe malul vestic (Constanta, Romania). In plus,
cele cloud terminale ar fi conectate direct la piata mondiala de
LNG, o plata in crestere si tot mai interesantd.
In final, un cuvant despre sursele neconventionale de
energie. Ca si alte puteri economice si tehnologice, Europa a
investit foarte mult in cercetarea si utilizarea noilor tehnologii
sau a tehnologiilor curate. In mod obiectiv insd, aportul
"energiei verzi" la necesarul total de energie al UE nu poate
depasi un anumit prag (situat probabil undeva pe la 25%, in
urmaitorii 20 de ani), iar aceasta nu datorita intarzierii
tehnologice sau lipsei de mecanisme fiscale si de plata pentru
incurajarea producatorilor de astfel de energie310. Cresterea
ponderii energiei regenerabile este pusd in Europa in corelare
cu acordurile internationale in materie de schimbari climatice
(domeniu in care SUA s-a remarcat mai ales prin opozitia la
metodele institutionalizate si constrangator-juridice de tipul
Protocolului de la Kyoto).
Limitele "energiei verzi" se datoreaza in primul rand
faptului cd intr-o lume tot mai interconectatd, Europa nu se
poate dezvolta economic pe alte surse de energie in timp ce

310 Conform deciziei Consiliului European, Uniunea Europeana se

angajeaza ca pina in anul 2020 un procentaj de 20% din totalul
consumului de energie in UE sa fie asigurat prin surse regenerabile, fata
de 13% in anul 2005, campioanele" UE find Austria si statele nordice.

269

www.dacoromanica.ro
alti giganti economici (SUA, China, India) se dezvolta in
continuare pe petrol. 0 conditie pentru progresul "energiei
verzi" este un acord energetic intre marii consumatori
mondiali, mai ales SUA, UE si Japonia, pentru descurajarea
petrolului si incurajarea surselor regenerabile, ceea ce este totusi
putin probabil, tinnd cont de structura economical a
acestora311.

3" Avem in vedere aici faptul cd, in prezent, SUA pare cel mai putin
dispusa sa renunte la petrol, in ciuda unor incercari la nivel statal (statul
California, de exemplu). Or, daca una din superputerile economice nu
trece la o noud abordare a energiei, nici ceilalti nu o vor face deoarece
ar aparea probleme de competitivitate econornicd.

270

www.dacoromanica.ro
 PROIECTELE DE RETELE EUROPENE DE INTERCONECTARE PENTRU
ELECTRICITATE,
(Sorsa: Comisia Europeana, 2003)

- /
Proiecte prioritare decise (iunie 2003) Proiecte prioritare aditionale (decembrie 2003)
cu fC411 cu alb
ELI: Franta-Belgia-Olanda-Germania EL8: interconecori in Europa Centrala
EL2: interconectari Italia EL9: inelul de electricitate mediteranean
EL3: Franta-Spania-Portugalia
EL4: Grecia-state balcanice-sistemul
UCTE
EL5: Marea Britanie- Europa continentala
si de Nord
EL6: Irlanda-Marea Britanie
EL7: Danemarca-Germania-Inelul Baltic

271

www.dacoromanica.ro
 PROIECTELE DE RETELE EUROPENE DE INTERCONECTARE PENTRU
GAZE NATURALE, INCLUSIV PROIECTELE DIN ZONA MARII NEGRE
(Sursa: Comisia Europe... 2003)

:r!,(4.1"nr.

, ..1'.41. .: r,

I War.. rab =

ir();.'..-.7:-.1:
'A, A',':-7,41,\-.
ii- ,,--.....,,,, ---4:".,
l ''.'
BUCCO

r , . 1. ,-,....::-....4..
,,,
e
,111
..-_
1.1 .t-7 -...... -.
V ......- i
'
.
-.'
fr..4 .. r ,

% S1 'we --..4tE ._ .. __..: ...

Proiecte prioritare decise (iunie 2003) Proiecte priori tare aditionale (decembrie 2003)
cu verde cu alb
NGI: gazoducte dinspre Rusia de Nord-Vest NG1: gazoducte din Rusia de NV
NG2: gazoducte dinspre Algeria NG4: Terminale LNG
NG3: Gazoducte dinspre Marea Caspica- NG5: Depozite subterane de gaz
Orientul Mijlociu
NG4: Terminale LNG NG6: Inelul gazeifer mediteranean
NG5: Depozite subterane de gaz
Sursa: EuroGraphics 2001; cartografie: Eurostat GISCO 04/2003

272

www.dacoromanica.ro
 Capitolul VIII.
DEFINIREA UNUI MODEL PENTRU
RELATIA TRANSATLANTICA

Sintetizand acum cele prezentate in capitolele anterioare,

putem concluziona urrndtoarele:
1) Dincolo de post-modernismul caracteristic politicii
externe europene, este evident ca UE nu poate face abstractie
ca in lumea reald. actorii principali joaca in continuare dui:4
reguli moderniste. In conditiile in care Piata Internd si
moneda unicd au devenit realitati europene, care dau nastere
intereselor economice si comerciale ale UE, iar spatiul de
libertate, securitate si justitie duce la cristalizarea intereselor
cetatenilor europeni, rezultd in mod logic cd actiunea principala
a acOunii externe a UE este aceea de a proteja interesele
economice, comerciale ale Uniunii si ale cetAtenilor sdi. Din
aceastd perspectiva, politica externd a UE se axeazd pe trei
regiuni geografice: America de Nord, vecindtatea geografica
(Africa de Nord, fosta URSS) si Orientul Mijlociu, si pe patru
actiuni tematice sau orizontale: combaterea armelor de
distrugere in masd, lupta impotriva terorismului, combaterea
crimei organizate si eradicarea sdrciei.

273

www.dacoromanica.ro
 2) Realizari majore : integrarea economica si mai apoi
politica a Europei a ramas principala realizare a diplomatiei
europene in tot acest timp, iar meritul acestui proiect nu este
atit performanta de a aduce in cinci decenii o regiune distrusa
din punct de vedere economic de razboi intr-un veritabil pol
de putere econornica, ci mai ales faptul ca in anul minune 1989
Europa era pregatita pentru a trece la o noua etapa
integrarea politica i exercita suficienta atractie pentru a
include in structurile comunitare fostele state comuniste din
Europa Centrala si de Est. Alte realizari diplomatice privesc:
definirea unui concept european al multilateralisrnului,
materializat in politici precurn mediul inconjurator i dezvoltare
durabila, drepturile omului, justitie internationala (Curtea
Pena la. Internationala) etc.; o anumita emancipare politica a
Europei, care isi dezvolta acum propria politica fata de vecini,
o relatie speciala cu Rusia i o relatie aparte cu zona Orientului
Mijlociu.
3) Orientari politice principale: daca in timpul Razboiului
Rece principalele orientari de politica externa erau reconstructia
si reunificarea continentului, dupa 1990 principalele prioritAti
ale UE au fost, in ordine, sd-si asigure un kc pe scena
internationala corespunzator cu greutatea sa economica, sa-si
asigure o anumita autosuficienta in materie de securitate
(reducerea dependentei fata de SUA in acest domeniu) si s
contribuie la o ordine rnondiala care sa perrnita atingerea acestor
objective. Nu este, deci, surprinzator c diplomatia europeand,
prin natura ei multilaterala, a avut in toti acesti ani ca metoda
tocmai principiul multilateralismului. Plecind de la aceasta,
in ultima jumatate de secol, Europa si-a identificat propriile
valori pentru care militeaza in actiunile ei externe (dernocratia,
pacea, dezvoltarea, drepturile omului etc.), care, desi nu sunt
valori exclusiv europene, in promovarea lor se constata

274

www.dacoromanica.ro
anumite accente pur europene, iar acestea sunt cele care pan
la urmd vor da identitatea UE in materie de politica externa.
4) In general, legaturile transatlantice sunt foarte solide.
Acestea se bazeaza pe un set consistent de valori comune si de
obiective generale impartaske pe larg, atat in SUA, cat si in
Europa. Punctele nevralgice ale acestei relatii sunt: securitatea
transatlantica in sens larg si securitatea internationala, siguranta
energetica si dezvoltarea tehnologica, la care se adauga
perceptia reciproca in interiorul societ4ii si opiniei publice.
Securitatea internationala va ramane si in viitor determinanta
pentru consolidarea relatiilor transatlantice, mai ales cd acum
se adauga factorul (Inca insuficient cunoscut si cuantificat) legat
de cat de greu a fost incercatd soliditatea relatiei dintre SUA
si Europa in urma crizei irakiene. De asemenea, cele mai serioase
riscuri la adresa solidaritatii transatlantice vor continua sd existe
in domeniul securitatii. Perpetuarea divergentelor sau chiar
amplificarea lor poate genera o stare de neincredere reciproca
suficient de puternica pentru a periclita, pe termen lung,
fundamentele relatiei transatlantice312.
5) In privinta capacitatii de proiectie a puterii in favoarea
pacii si a stabilitatii, UE este in proces de a pune la punct
propriul mecanism pentru gestionarea crizelor, reconstructie
si stabilizare post conflict, constand in proceduri, capabilitati
si cooperare mukilaterala. Criticii reproseaza Uniunii Europene
cd, in ciuda acestor progrese, viziunea strategicd Inca lipseste

312 Acest lucru nu este surprinzAtor, dat find ea' procesele de integrate
politica din Europa si din SUA sunt inspirate in mare masura din acelasi
set de valori si traditii. Pentru foarte multi europeni, conceptia asupra
Europei unite se rezuma, constient sau nu, la transpunerea pe vechiul
continent a modelului federal american. A se vedea Thomas Bridges,
The Culture of Citizenship Inventing Post-Modern Civic Culture, New
York, SUNY Press, 1994, pag. 211-215.

275

www.dacoromanica.ro
din cultura de securitate a UE, ceea ce ascunde un nurrar de
riscuri mai ales pe relatia cu regiunea CSI, inclusiv Federatia
Rus.
6) In privinta capacio0i tehnologice, politicile i programele
UE in domeniu au avut darul de a reduce o parte din decalajul
fata principalii competitori globali SUA si Japonia, insd sunt
necesare in continuare investicii sustinute in acest sector, menite
s creascd performanta i atractivitatea sectorului astfel incAt
Europa sd atraga inapoi cercetdtorii si plecati in SUA sau s
atraga materie cenusie" din state terte, in anumite segmente
ale cercetarii, pe baza unei politici de imigratie mai pragmatice.
Transferul tehnologic din UE cdtre alte ori in curs de
dezvoltare este un alt element foarte important pentru profilul
extern al UE.
7) In plan energetic, UE va rAmne dependenta de resurse
externe, in special de hidrocarburile din Rusia i CSI si aceasta
in ciuda cresterii investitiilor in sectorul resurselor regenerabile.
Raspunsurile UE depind de diversificarea resurselor,
diversificarea furnizorilor si a rutelor si de politicile interne de
eficienta energetica i liberalizare a pietelor.
8) Pe plan extern, astepOrile sunt relativ ridicate in
privinta rolului global al UE. State le Unite, in primul rand,
si-ar dori o Uniune Europeana solid, pe care sd poata conta
in promovarea politicilor si a pozitiilor lor pe plan international.
Aspectul crucial aici este dorinta SUA de a nu-i fi limitatd
capacitatea de actiune prin constOngere juridicd (deci
impunerea de norme obligatorii). Rusia prefera si ea o UE
suficient de puternica pentru a rivaliza cu SUA intr-o anumit
mAsura, dar suficient de vulnerabill energetic si strategic, pentru
a putea impune europenilor propriul punct de vedere. China,
India si alte puteri regionale sau globale emergente vdd
utilitatea unei Uniuni active pe plan international, care sd ofere

276

www.dacoromanica.ro
o alternativg la tendintele hegernonice arnericane, dar adesea
sunt sceptice cu privire la capacitatea i chiar vointa europenilor.
Lumea arab g. vede intr-o UE puternica un sustinator al cauzei
palestiniene in procesul de pace din Orientul Mijlociu. in
general, UE ar putea fi privita ca un al doilea actor global, focar
de civilizatie, dar care, spre deosebire de SUA, abordeazg cu
alte metode problemele de fond ale omenirii (de ex. s'ardcie,
subdezvoltare umang, SIDA, foamete).
9) Dupd introducerea euro, UE dispune de o rnonedg
puternica si care progresiv Ii va face loc in lume in detrimentul
dolarului, tinzgnd catre un echilibru de forte pe acest plan. Este
foarte posibil ca in viitor cele doug monede sd se apropie 3i
mai mult una de a1ta313. 0 Uniune puternica economic
inseamnd implementarea "Strategiei Lisabona". Chiar dacg sunt
destule semne Ca' pentru implementarea acestor obiective vor
mai fi necesari cgtiva ani dupa anul 2010, Agenda rmane
valabilg. Ea presupune mentinerea modelului social european
intr-un nou context economic, ins'a aceasta nu va avea loc decat
cu mari costuri interne, inclusiv sociale. Liberalizarea economicd
si cornercialg va pune deseori Europa si Occidentul, in
general, pe pozitie antagonica in raport cu tarile in curs de
dezvoltare sau in expansiune econornicd. Modelul de dezvoltare
durabilg propus de Uniune celorlalti parteneri nu a convins
multe guverne occidentale si a intkitat unii din marii

313 Acest lucru s-ar putea intampla pe masurd ce fluctuatiile prea

mari ale cursului euro-dolar ar putea avea mai multe dezavataje decat
avantaje pe termen lung. Ramine de vazut in ce masur ratiunile care
au condus la prima faza a rnecanismului de schimb european (ERM I)
ar putea fi aplicat si la o eventuald paritate controlat hare euro i dolarul
american. Vezi Frits Bolkenstein, Towards a Trans-Atlantic Capital
Market, comentariu in "International Finance" nr. 63, Blackwell
Publishing Ltd. 2003, pp. 449-454.

277

www.dacoromanica.ro
industriasi peste tot in lume. in mod surprinzator, de multe
ori disputele nu au fost legate de obiective (in definitiv, nimeni
nu va dori un sistem de dezvoltare care sd distruga mediul sau
un sistem international de comert care sd incurajeze barierele
comerciale si izolationismul), ci metodele folosite, si de aici se
vorbeste tot mai frecvent despre atacuri la adresa metodei
multilaterale.
10) Cristalizarea identitatii politice a UE a inceput irnediat
dupa 1990, dar impulsul decisiv 1-a generat dezbaterea
Constitutiei europene. Blocajul in care s-a ajuns dupa dublul
refuz al acestui act in Franta si Olanda trebuie descifrat corect
el nu constituie o respingere a unei Uniuni Europene
puternice si cu putere globala. Dimpotriva, publicul european
ar fi dorit o Uniune mai ferma, rnai coerenta si care sa fie
capabila sd-si promoveze propriul project in viata internationala.
Cetateanul european si-ar dori o Uniune mai prezentd acolo
unde statele nu se dovedesc performante, mai eficienta si mai
putin birocratica.
11) Consecinta naturala a identitatii politice europene va
fi aparitia unei veritabile vieti politice europene, cu adevarat
democratice. Existd vointa politica in Europa, dar ea nu are
obligatoriu valenta europeand si este adesea vointa politica
nationala care, in functie de conjuncturd, poate avea si
consecinte in plan european.
12) UE pare sd fie constientd de slabiciunile sale, iar acestea
inhiba uneori exprimarea vointei politice. in aceste situacii,
marja de manevrd este mai redusa si cel mai bun rdspuns al
UE constd in politici si programe pe termen lung, coerente si
bine fundamentate bugetar.
13) Perioada dintre 1989 (anul minune" pentru Europa)
si 2005 (anul oribil" pentru Europa) a adus o serie de clarificari
in orientarea actiunilor externe in SUA si in Europa. Partenerii

278

www.dacoromanica.ro
transatlantici au inteles cd amenintarile externe sunt comune.
Disensiunile viitoare apar datorita diferentelor de metoda de
o parte si de alta a Atlanticului.
14) Dialogul intre UE si SUA este crucial in acest moment.
Deocamdata nu existd un sistem eficient de consultari si dialog.
Noua Agenda Transatlantica din 1995/19983'4 ofera cadrul,
insd pand acum nu a existat vointa politica necesard aprofundarii
dialogului. Mai multi observatori sustin c agenda nu trebuie
s cada prada problemelor aflate in disputa, ci, din contra,
trebuie insistat pe acele probleme in care UE i SUA vorbesc
cu aceeasi voce: ADM, terorism, state ostile, integrismul religios,
crize regionale (Balcani, Afganistan, RPD Coreeana), drepturile
omului, Si doar apoi problemele economice (globalizare):
Ciclul (sau Agenda) Doha", mediu, sArdcie, SIDA, inegalitate
sociala etc315.

Scopul acestui final este de a identifica un model pentru

relatia transatlantica la inceputul secolului XXI care sd fie
compatibil cu fiecare din cele trei curente in teoria relatiilor
internationale neorealismul, neoliberalismul si
constructivismul (social). La inceputul acestei lucrari am vazut
Ca neorealismul s-a confruntat cu o puternica dilema generata
de incapacitatea de a explica credibil sfarsitul pasnic al
Razboiului Rece, in timp ce neoliberalisrnul nu a putut
confirma imensele asteptdri de la inceputul anilor '90 cu privire
la triumful deplin al valorilor liberale. Tocmai datorita naturii
sale cognitive, constructivismul s-a impus gradual ca o noud

311 Respectivul document a fost revizuit in 1998.

315 A se vedea interventia fostului subsecretar de slat al SUA, Alan
P. Larson, la EPC Breakfast, la 10 februarie 2004 Bruxelles (fisier audio
http://www.podcastdirectory.com/podshows/ 1097209).

279

www.dacoromanica.ro
pista de cercetare in domeniu, iar in cazul particular al relatiei
transatlantice, care se profileaza nu doar drept cea mai soli&
relatie bilaterala din prezent, ci si principala relatie bilaterala
post moderna. Din acest motiv, modelul pe care il vom construi
va trebui sd fie compatibil atat cu neorealismul Si
neoliberalismul, cat mai ales cu constructivismul.
La inceputul lucrarii am identificat patru tipuri eligibile de
relatie: relatie intre aliati egali, rela.tie intre aliati inegali (in sensul
de complementari), relatie intre parteneri (egali) si status-quo
(perpetuarea situatiei actuale).
i) Modelul aliatilor egali
Acest model se bazeaza pe o alianta puternica,
multisectoriald, acoperind diverse sectoare economice si
sociale, securitate, relatii umane i avand in centrul conceptului
abordarea cornund a teoriilor relatiilor internationale, a
combaterii amenintarilor si a prevenirii riscurilor. NATO actual
devine nerelevant, el fiind inlocuit cu aceastd alianta
cuprinzdtoare. Suportul juridic si institutional al acestei
aliante ar fi un gen de Tratat Cuprinzator de Cooperare
UE-SUA.
Avantaje: Acest model ar asigura o relatk durabila intre UE
si SUA. Se creeaza mecanisme pentru solutionarea disputelor
bilaterale si, mai mult, s-ar inhiba alte viitoare disensiuni
transatlantice. S-ar deschide mai multe punti de dialog. 0 astfel
de alianta ar stimula legaturile umane i ar creste solidaritatea
transatlantica.
Dezavantaje: Modelul aliantei egale nu este dorit cu
adevarat nici in SUA, nici in Europa. In SUA contraargu -
mentele principale constau in faptul cd un astfel de Tratat
Cuprinzator nu ar avea valoare adaugata si in plus ar contrazice
linia politica preferata de americani de a nu-si vedea
actiunile viitoare ingradite de un astfel de cadru juridic (potrivit

280

www.dacoromanica.ro
cdruia SUA ar fi constranse s ia in considerare opiniile
europenilor). Din contra, constienti de anumite slabiciuni in
fata SUA, europenii ar putea vedea acest acord (tratat) ca find
in defavoarea lor316. Deci in prezent SUA ar fi tentatd sd vath
un astfel de Tratat drept inoportun, in timp ce in Europa el
ar putea fi privit ca find prematur.
ii) Modelul partenerilor egali
Principala diferenta fata de modelul precedent ar consta in
absenta aliantei/ Tratatului Cuprinzator si inlocuirea acesteia
cu un parteneriat, in cadrul caruia sunt de anticipat mai multe
acorduri sectoriale sau altele cu acoperire mai larga. Cadrul
juridic al relatiei transatlantice va fi mai lax, aceasta find in
esenta o relatie preponderent politica'''.
Avantaje: Spre deosebire de modelul precedent, parteneriatul
egal ofera o flexibilitate mult mai mare de ambele parti. Relatia
transatlantica s-ar putea concentra mai mult pe proiecte si
programe comune concrete.
Dezavantaje: Parteneriatul se va dezvolta doar in anumite
directii, eventual in mod inegal, mai ales in domeniile
preferabile ambilor nu va permite un control de ansamblu
asupra relatiei transatlantice, deoarece anumite domenii riscd
sa nu fie acoperite suficient prin acest cadru. Nu in ultimul
rand, un parteneriat este rnai putin durabil deck o alianta. In

316 A se vedea respingerea de catre Franta (dar ea nu era solitara in

demersul sat' in interiorul UE) a pachetului Leon Brittan privind piata
transatlantica din 1998.
317 In acceptiunea europeana, diferenta dintre o relatie politica si
una institutionala juridica consta in faptul c o relatie politica se bazeaza
pe declaratii politice care sunt apoi puse in practicd prin actiuni concrete,
in timp ce relatia institutionala este mai putin flexibila, odce actiune
bilaterala trebuind a fi validata de institudile comtme.

281

www.dacoromanica.ro
plus, se confirmd dezavantajele generale de inegalitatea dintre
cei doi actori intr-o serie de domenii cruciale de la primul
model.
iii) Modelul aliatilor inegali/ alianta asimetrici
Acest model ar presupune, ca si la i), existenta unei aliante,
dar in cadrul cdreia SUA isi va manifesta din plin superioritatea
in domeniul securitAtii militare. 0 astfel de aliantd ar putea
inlocui sau consolida radical NATO, in sensul cd formatul ar
diferi fatd de cel actual prin eventuala participare directd a UE
in aceastd aliantd (ea nu ar fi exclusiv UE-NATO, ci va permite
si altor aliati sd continue participarea la Aliantd Canada,
Norvegia etc.). Cadrul juridic ar putea fi completat cu
acorduri sectoriale de substantd, de exemplu in domeniul
energiei sau al protectiei mediului. In acest model, ambii actori
sunt de acord sd fie uneori in dezacord", dar nu vor accepta
escaladarea tensiunilor.
Avantaje: Acest model reflectd poate cel mai fidel realitatile
transatlantice de astki. Acest model reprezintd o combinatie
intre primele cloud, astfel a relatia ar fi in parte alianta
(securitatea) si in parte parteneriat. Alianta ar consta intr-un
NATO reformat (chiar supus unei reforme radicale) care s
se centreze pe relatia UE-SUA si care s se extindd dincolo de
apdrarea comund, cu luarea in consideratie a unor domenii de
interes pentru europeni, precum securitatea umand, interventia
in crize civile etc. Parteneriatul s-ar concentra pe eateva domenii
(economic, energie etc.), insd spre deosebire de modelul ii),
alianta In domeniul securittii are rolul de a cataliza
parteneriatul in celelalte domenii si de a-1 echilibra mai bine.
Intr-un fel, este vorba de modelul postbelic, adaptat la
realitdtile inceputului de secol XXI.
Dezavantaje: Este vorba in principal de interpretarea
notiunii de inegal"/ asimetric. Este evident cd o relatie in care

282

www.dacoromanica.ro
SUA este constant inaintea UE nu ar fi profitabila partii
europene qi deci modelul nu ar fi unul stabil. Mai fezabila si
acceptabila ar fi Lin melanj intre o alianta si un parteneriat in
care unele domenii de excelenta sunt specifice SUA, altele
Uniunii Europene.
iv) Status-quo
Acest model consta, in esent, in perpetuarea sau modificarea
neesentiala a situatiei actuale in relatia UE-SUA. NATO
amine singura expresie institutionala de forta a acestei relatii,
dar Alianta nu va suferi modificari sub aspectul organizarii ci,
poate cel mult sub aspectul mandatului si misiunilor. Cu alte
cuvinte, NATO ar putea sa evolueze cane o structura de
securitate colectiva, si-ar putea asurne noi misiuni, nu doar cele
de tip militar, dar esentialmente NATO ar ramane o Alianta
de state (UE nu va avea nici un rol ca atare, ci doar statele
membre care sunt si aliate). Relatia UE-NATO ar ramane
punctul de tangenta a UE cu SUA in dorneniul securitarii. In
afara NATO, relatia SUA-UE se va materializa in mai multe
domenii, dar aici relatia va ram5ne preponderent politica.
Avantaje: Este modelul care presupune cele mai putine
costuri (eforturi).
Dezavantaje: Consacra o relatie transatlantica bazata pe mai
multe planuri: planul SUA state membre (si aici exista riscuri
legate de divizare, de exemplu Noua Europa Vechea
Europa) si planul SUA-UE (deseori find in umbra relatiilor
SUA cu unele state rnembre). Este modelul cel mai instabil,
in sensul cd nu ofera nici o directie asupra relatiei ea poate
degenera, dupa cum la fel de probabil ea se va putea consolida.
Pentru neorealisti, modelul aliatilor egali ar trebui sa fie
incompatibil, deoarece hegemonia SUA ar intra in conflict cu
orice tentativa de a constitui o putere globala egala. Prin urmare,
in eventualitatea aparitiei unei a doua superputeri egale, aceasta

283

www.dacoromanica.ro
se va plasa fi automat pe pozitii antagoniste, de contestare
violent a hegemoniei americane (teza cAstigurilor relative sau
absolute ale statului318). In aceeasi logicd modelul
parteneriatului egal este incompatibil cu abordarea neorealistd.
Pentru neoliberali i pentru constructivisti, statu-quo-ul este
incompatibil, pentru cd el se bazeaza exact pe dominatia sau
chiar hegemonia SUA, care contrazice principiile de fond si
valorile liberale si aspiratiile societdtii europene.
Tabelul de mai jos aratd incompatibilitatile acestor tipuri
si cele trei curente:

Neorealism Neoliberalism Constructivism

Abaci egali NU ? ?

Aliati inegali
(complementari ? ? ?
sau asirnetrici)
Parteneri (egali) NU ? NU
Statu quo ? NU NU

Prin urmare, singurul model care ne rdmne la dispozitie

ar fi modelul aliatilor inegali (complementaritate sau asimetrie)
care, a priori, nu pare a suferi contradictii fundamentale cu
vreuna din cele trei teorii.
La prima vedere, nici neoliberalismul, nici constructivismul
nu ar trebui s aiba probleme in a accepta acest tip de relatie.
Mai complexd ar fi corelarea neorealismului cu acest tip de
relatie transatlantica.
In acest punct al discutiei, vom face recurs la teoria jocurilor,
care de multe ori este utilizat in argumentatia neorealista319.

318 V. Puscas, op. cit., pag. 33.

319 Ibidem, pag. 31-32.

284

www.dacoromanica.ro
Pe baza concluziilor de la capitolele precedente, vom incerca
in continuare o modelare a relatiei transatlantice fundamentata
de teoria jocurilor, avand la baza lucrarile lui Nash, von
Neumann, Aggarwal si Allan. Concluziile la care se va ajunge
nu vor stabili exact profilul acestei relatii, datorita limitarilor
evidente pe care teoria jocurilor le are in domeniul relatiilor
internationale. Aceste concluzii ne oferA ins piste de cercetare
deosebit de valoroase in a formula judecati de valoare cu privire
la tipul de relatie transatiantica.

Teoria jocurilor in relatiile internationale

Sa presupunem c doi actori rationali A si B interactioneaza

in intentia de a-si promova cat mai profitabil interesul. Atat
A, cat si B, au la indemand cate un set de strategii pentru a
ajunge la obiectivul propus. Teoretic, exista 4 rezultate ale
interactiunii: A Ii atinge obiectivul in detrimentul lui B, B Ii
atinge obiectivul in detrimentul lui A, A si B ajung la consens
sau A si B nu ajung la consens.
Aceasta interactiune poate fi modelata cu ajutorul teoriei
jocurilor in felul urmator:
Consens I A castiga in raport cu B-7
(C) (AC)
B castiga in raport cu A Nu exista Consens
(BC) (NC)

Tinand cont de contextul prezentei lucrari, rezultatele

posibile ale jocului vor depinde si de anumiti factori interni,
pe baza cdrora se identified toate situatiile posibile si se

285

www.dacoromanica.ro
postuleaza ordinea de preferinta a fiecarui actor (deci intervine
ordonarea strategiilor). Astfel, fiecare actor are un anumit grad
de stabilitate interna (stabil sau instabil), are o situatie de
ansamblu puternica sau slaba, are o pozitie pe o anurnit ternal
(tema jocului) care este puternica sau slaba. Acesti trei
pararnetri ne conduc la 8 situatii individuale (SI) posibile (2?,
unde n=3 parametri), dupa cum urmeazd:
ACTOR Stabilitate interni Instabilitate interni
Situatie generala SI 1 SI 5
puternica, pozitie
paniculara puternica
Situatie generala slabd, SI 2 SI 6
pozitie particulara
puternica
Situatie generala SI 3 SI 7
puternick pozitie
paniculara slaba
Simatie generala slaba, SI 4 SI 8
pozi(te particulara
slabg

Revenind la jocul initial, intre A si B, fiecare dintre acestia

se afla intr-una din situatiile de la SI 1 la SI 8, iar in functie
de situatia individual in care se afla, li este atribuita o ordine
logica de preferinte a finalitatilor posibile ale jocului (C, AC
BC si NC), cu ajutorul unor postulate320.
Primul postulat consta in preferinta oricdrui actor rational
este de a ii vedea interesul triumfgnd in fata adversarului ca

320 Vezi V. Aggarwal, P. Allan, Cold War Endgames, Allan, Pierre,

Goldmann, Kjell (edit.), "The End of the Cold War", Haga, Boston,
Londra, Kluver Law International, 1994, pag. 30. Pentru detalii, vezi
Pierre Allan, Crisis Bargaining and the Arms Race: A Theoretical Model,
Cambridge, Ballinger Press, 1983.

286

www.dacoromanica.ro
find preferabil situatiei opuse (cand ar trebui sd accepte cererile
oponentului) sau situatiei in care ar trebui sa lupte pentru a-si
impune pozitia (deci lipsa consensului). Deci, din perspectiva
jucatorului A, AC .BC si AC?._NIC. Acest postulat are
caracter general.
Urmastoarele postulate sunt enuntate pe baza situatiilor
individuale ale actorului respectiv. Astfel, atunci cand A este
puternic la situatia generala, este natural sd prefere sd lupte
pentru atingerea obiectivului sdu decat sd accepte cererea lui
B. Deci cand A este puternic in general, NC?_:BC. Invers, cand
A este slab la situatia generala, el nu ar putea psi resurse pentru
a lupta si, natural, va accepta pozitia lui B, fail a mai lupta.
In aceastd situatie, BCNC.
Urrnatorul postulat vizeazd atitudinea lui A in functie de
stabilitatea sa internd. Daca A are sustinere internd puternica,
deci dac este stabil, atunci el are capacitatea de a accepta un
comprornis cu B mai degraba decat sd lupte cu B. In caz de
stabilitate, Ca.NC. Reciproc, dacd A nu are sustinere puternica
in interior, atunci el va prefera lupta deck sa cedeze
adversarului, adiel NC C.
Al patrulea postulat se refera la atitudinea unui actor in
functie de pozitia sa pe tema specified jocului. Daca aceastd
pozitie este puternica, actorul va prefera sd isi impuna punctul
de vedere deck sd ajungd la un compromis, deci AC a. C. In
schimb, daca A are o pozitie particulard slabd, atunci prefera
consensul (C.A.C), iar aceasta numai daca A este stabil,
deoarece in caz de instabilitate, A nu va avea susOnerea necesard
pentru a accepta un compromis.
Astfel, ultimul tabel s-ar putea reformula ordinile de
preferinte ale actorului A, pe baza acestor postulate, astfel:

287

www.dacoromanica.ro
 ACTOR Stabil (C=NC) Instabil (NC=C)
Simatie generald pu- SI 1: AC=C=NC=BC SI 5: AC=NC.(C sau BC)
ternicd, (NCBC) (dilema prizonierilor) (blocaj)
Pozitie particulard
puternica (AC .C)
Situatie generald SI 2: AC= (C sau AC) SI 6: AC=BC=NC=C
slabd, (BC .NC) =NC (erou)
pozitie particulard (lider sau iepure)
puternica(ACC)
Situatie generald pu- SI 3: C=AC=NC=BC SI 7 echivalent cu SI 5
ternica, (NCBC) (vdndroare de cerbi)
pozhie particulard
slabd (CAC)
Situatie generald SI 4: C=AC=BC=NC SI 8 echivalent cu SI 6
slabd, (BC a.NC) (armonie)
pozitie particulard
slabd (C=AC)

Problema care se pune in continuare este de a stabili care

este punctul de echilibru (echilibrul Nash) pentru un joc intre
A si B, cu A in situatia SI P si SI Q, cu P si Q numere intre
1 si 8. Exist un total de 64 de rezultate, adicd 8 situatii
individuale (pentru A) inmultit cu 8 situatii individuale (pentru
B). Din cele 64 de solutii, cea mai mare parte au raspuns
previzibil (de exemplu cnd A este puternic si B este slab, este
evident ca A cistiga). Situatiile cele mai interesante sunt cele
simetrice (A si B in aceeasi pozitie), cele care nu au echilibru
Nash (de ex. SI 2 combinat cu SI 3) sau cele care presupun
situatii care diferd doar la un parametru (de ex. SI 1 combinat
cu SI 2). In fine, exist si un caz de situatie (SI 3 cu SI 3) in
care exist doua echilibre Nash321.

321 Exist i situatii in care se pot desfasura mai multe jocuri

individuale, rezultand tot atatea solutii de exemplu SI1 cu SI2 conduce
la cloud jocuri posibile, in timp ce SI2 cu SI5 conduce la 4 jocuri posibile.

288

www.dacoromanica.ro
 Consecinte ale teoriei jocurilor pentru
modelarea relatiei transatlantice

In cazul relatiei transatlantice putem imagina un model

inspirat din teoria jocurilor, in care actorul A este SUA si actorul
B este Uniunea Europeana. Problema echivalarii UE cu tin
actor rational intr-un joc de acest gen nu este simpla. Exist
cloud' metode de a pune aceastd problemd: fie acceptarn cd UE
este doar" partea comunitard, deci institutiile de la Bruxelles,
dar atunci jocul se rezumd la interactiunea UE cu SUA exclusiv
prin prisma PESC-PESA si deci am avea doar o analiza partiala.
0 aka manierd de a pune problema consta in a accepta UE
drept state membre plus institutii comunitare si atunci am avea
un joc mai amplu, cu rezultate mai concludente. Aici ar intra
si pozitii nationale ale unor state membre sau coalitii de state
membre (daca acestea sunt acceptate sau agreate de UE, atunci
avem un actor stabil si cu pozitie puternica, daca ele nu sunt
acceptate si de alti parteneri, atunci avem UE instabil, deci
intr-o aka situatie individuald). In aceastd lucrare am considerat
in mod constant ca aportul statelor membre UE este parte
integranta a constructiei europene, si nu parte complementara.
In acest spirit, UE ca actor in jocul de interactiune cu SUA
este imaginat potrivit celei de-a doua abordari, deci intr-un sens
mai amplu.
Statele Unite pot fl considerate in jocul cu UE drept un
actor stabil si puternic pe ansamblu. Stabilitatea internd este
data de soliditatea institutiilor, de opinia publica si de nivelul
democratiei. Puterea de ansamblu este data de situatia
economicd build, de forta militard si capacitatea diplornatica.
Mai departe, voi examina interactiunea UE SUA pe cdteva
din probleme sensibile in relatia transatlantica si in functie de
particulariati, vom vedea daca SUA se afla pe pozitie specified

289

www.dacoromanica.ro
puternica sau slaba. Indiferent de acestea, SUA se califica, in
aceasta logica, fie in SI 1, fie in SI 3. Din aceasta perspectiva,
State le Unite constituie o constanta in jocul nostru.
Pozitionarea UE ar putea fi mult mai diversa in comparatie
cu SUA. Situatia generala a UE este burial. Economia europeana
este solida, iar moneda unicd a intdrit potentialul financiar
extern al UE. UE nu are puterea militara a SUA, dar isi
consolideaza treptat pozitia de al doilea furnizor de stabilitate
si pace pe plan global. UE, prin Franta si Marea Britanie, are
capacitati nucleare militare si este in Consiliul de Securitate.
Putem concluziona cd UE este un actor cu situatie puternica.
Mai dificila este alegerea daca UE este sau nu un actor stabil,
in conditiile in care tipul de democratie in UE (combinatie
nationala si trans-nationala) este mai complex decat cel din
State le Unite (federala). Intr-adevar, asa cum am vdzut,
sprijinul opiniei publice europene pentru o politica nu
conduce neaparat la sprijin din partea statelor membre. Deci
statele membre (Consiliul), datorita unanimitdrii, pot constitui
un serios factor de instabilitate pentru UE, in contextul jocului
nostru. Daca ne rezumarn doar la contextul relatiei
transatlantice, tot nu simplificam problema, deoarece existd
aspecte unde statele membre sunt favorabile, dar opinia
publica (Parlamentul European) nu (de exemplu lupta
impotriva terorismului, cooperarea in dorneniul JAI). In alte
situatii este exact Myers (cooperare economica). Prin urmare,
am putea accepta cd UE este un actor stabil pe fond, dar
perpetuarea divergentelor transatlantice si tergiversarea
rezultatului privind Tratatul Constitutional ar putea transforma
relativ usor UE un actor instabil in raport cu SUA. Deci
acceptarn UE ca find in una din situatiile SI 1 si SI 3, dar cu
conventia cd relativ usor UE poate sd ajungd si in SI 5 (care
este echivalenta cu SI 7).

290

www.dacoromanica.ro
 In acest moment, am ajuns in punctul in care putem
identifica echilibrul jocului dintre UE si SUA. Pentru inceput,
ne limitalm la situatia in care atat UE, cat si SUA, sunt actori
puternici si stabili. Avand in vedere sectoarele pe care le-am
discutat in capitolele precedente, vom analiza in continuare
interactiunea UE-SUA in 5 domenii de referinta:
1. Securitate (in sensul cel mai larg, deci si afaceri interne).
in acest domeniu State le Unite sunt pe o pozitie puternica,
generata de forta kr militara, capacitatea de proiectie a puterii,
diplomatia americana si forta financiard alocata securitkii. Deci:

SUA (jucatorul A): SI1, adica AC..CNC.BC.

Uniunea Europeana este o putere soft, care tinde a deveni

o putere hard. Din perspectival hard, UE este mai slaba deck
SUA, deoarece depinde in continuare de umbrela de securitate
americana. Atunci:

UE (jucatorul B): SI3, adica C,..13C..NCAC.

Sa presupunem de acum incolo cd alocdrn fiecarei preferinte

o valoare sau functie de utilitate, de la 1 la 4, astfel incat 4
este cea mai preferata variantd, iar 1 cea mai nedorita variant.
Rezukatul jocului va fi matricea:

3,4 1,3
4,1 2,2

iar coordonatele ingrosate reprezinta echilibrul Nash al jocului,

deci SUA catiga. Dacd ins la analiza UE ajungem la
concluzia cd in contextul international de astazi puterea
militard nu mai reprezintd singurul atu al unei puteri globale

291

www.dacoromanica.ro
si cd UE dispune de capabilitati civile si civil-militare care se
pretea7a mai bine la mediul de securitate de astazi, atunci

UE: SI 1, deci BC=C=NC=AC,

iar echilibrul Nash este:

3,3 1,4
4,1 2,2

adica lipsa de consens, fiecare parte isi va sustine propria pozitie.

Si mai interesant este daca luam cazuri specifice, de tipul
luptei impotriva terorisrnului, unde SUA se confrunta cu riscul
de a nu mai avea sustinere robusta pe plan intern. Atunci,
teoretic, SUA ar putea trece in pozitia SI 5, in timp ce UE ar
fi in SI 1 (admitand cd pozitia UE in raport cu SUA se va intdri,
prin faptul a isi vede confirmate supozitiile din perioada
2002-2004). Matricea ar fi:

2,3 1,4
4,1 3,2

iar echilibrul Nash va fi 3,2, deci fall consens.

Daca ins in UE domeniul securitatii va da nastere
controverselor (de exemplu materializarea initiativei celor 4"
privind constituirea Uniunii Europene de Securitate si Aparare,
in opozitie vadita cu NATO), atunci UE va deveni actor
insrabil, deci intrd in SI 5 (indiferent daca este sau nu puternicd
in domeniu), iar interactiunea cu SUA va duce la echilibrul
Nash de non-consens:

3,2 1,4
4,1 2,3

292

www.dacoromanica.ro
 2. Economie si comert.
In acest domeniu avem de a face cu doi actori puternici,
stabili si cu pozitil puternice. Atunci ajungem la o situatie de
tip dilema prizonierilor", cu arnbii actori in SI 1 si in care
echilibrul Nash este:

3,3 1,4
4,1 2,2
deci absenta consensului.
3. Energie.
SUA este si in acest dorneniu un actor cu pozitie puternicA,
deoarece pose& o bunl parte din resursele energetice, are surse
diversificate, poate fi santajata cu greu din exterior qi a anuntat
prin noua lege a energiei planuri de reforme consistente. UE
este foarte dependenta de importuri de energie, iar in domeniul
gazului este dependent de Rusia in mare masur. Energia
nucleard este foarte controversatd. Rusia are capacitatea de a
exercita o arnenintare la adresa securitAtii energetice a UE, cel
putin pentru un important numr de membri. Conchidem 01
UE are o pozitie slaba in acest domeniu, deci se afl in SI 3.
Echilibrul Nash este deci, ca si la securitate, pozitia in care SUA
isi impune punctul de vedere.
Totusi, in ipoteza in care apare o divergentii profunda intre
UE qi SUA pe marginea relatiilor cu Rusia, UE ar putea deveni
actor instabil, deoarece mai multe state membre importante
nu vor accepta sd isi comprornit relatiile privilegiate cu Rusia.
Atunci UE ar trece in situatia SI 7 (sau SI 5) si interactiunea
cu SUA ar conduce la echilibrul Nash NC, ceea ce se traduce
prin blocaj.

3,2 1,4
4,1 2,3

293

www.dacoromanica.ro
 4. Tehnologie.
Este un domeniu relativ clar, fail controverse. Dominatia
SUA va continua cu un grad mare de probabilitate si in
urmdtorii ani. Este o situatie similara cu domeniul energiei,
in care UE se situeaza pe o pozitie de inferioritate (SI 3). Si
in acest domeniu va castiga SUA.
5. Protectia mediului si dezvoltare durabila.
in acest domeniu ne situam pe o pozitie oarecurn contrail
celei din domeniul energiei sau al tehnologiei, desi, paradoxal,
performanta in acest domeniu depinde esential de energie si
tehnologii noi. Aici UE se afla pe o pozitie de lider pe plan
global si a fost artizan al Protocolului de la Kyoto. SUA, din
contra, aplica standarde de mediu sub cele europene si nu este
parte a Protocolului de la Kyoto, considerand c schirnbarile
climatice pot fl contracarate prin masuri si actiuni la nivel
micro, nu prin constrangeri internationale. Daca SUA se gaseste
in SI 3 si UE in SI 1, atunci UE va invinge.

Modelul aliantei asimetrice

Aplicand modelul inspirat din teoria jocurilor pentru

relatia transatlantica obtinem urmatoarele concluzii:
In prezent, SUA pare mai bine pozitionata decit Uniunea
Europeana intr-un numar de domenii critice energia,
tehnologia si putere militara. UE se situeaza mai bine in
domeniul dezvoltarii durabile si in ceea ce priveste puterea soft.
UE si SUA se afla in pozitii relativ egale in domeniul
economic si comercial.
Prin aplicarea rezultatelor de mai sus, ar rezulta cd:

294

www.dacoromanica.ro
 a) In domeniul securiatii, fie SUA isi impune punctul de
vedere (al), fie va exista o anumitd competitie in care SUA va
continua sd se axeze pe puterea militar, iar UE pe puterea soft,
cu rnentiunea cd UE va reusi sa reduc a. decalajul ce o desparte
de SUA in materie de contributii efective la pacea si securitatea
internationall (a2), fie ajunge la o situatie de blocaj (a3).
b) In domeniul economic, va exista o competitie
transatlanticl concretizatd in existenta a doi poli de putere (deci
o lume rnultipolard, pentru cd in afara celor doi mai existd si
alti poli economici &bah). Aceast competitie (NC) nu
inseamnd neaparat razboi economic. Aggarwal observ GI existd
posibilitatea ca o situatie NC sd se metarnorfozeze intr-o situatie
consensuald (C), prin mici gesturi reciproce care sd construiascd
increderea reciproca a actorilor322. Astfel se explicd de ce peste
90 la sut din relatia economicd si comerciald transatlanticd
este, totusi, consensuald.
c) In domeniile energiei si tehnologiei, SUA isi vor impune
punctul de vedere, deci vor domina tehnologic UE, cu
exceptia unor domenii de excelent europeand, iar in domeniul
energetic va da tonul politicii mondiale energetice (deci de SUA
va depinde daca urmtoarele decenii ramdn orientate pe
hidrocarburi sau se generalizeaza sursele alternative). In ipoteza
unor divergente transatlantice pe tema Rusiei (dar nu nurnai),
relatia ar putea intra in blocaj (deci competitie, dar fard nici
o perspectiva de consens, ca in dilema prizonierilor").
d) In domeniul dezvoltarii durabile, UE se afl intr-o pozitie
mai bund si poate sd ofere un exemplu Statelor Unite.
Interpretarea rezultatelor in urma aplicarii teoriei jocurilor
evidentiaza si care sunt cele rnai importante riscuri la adresa
relatiei transatlantice. Cel mai important risc este aparitia

322 Aggarwal, Allan, op. cit., pag. 41.

295

www.dacoromanica.ro
blocajului, ceea ce este posibil in cazul energiei si al securitatii,
ambele pe fondul unei instabilitti interne in UE. Al doilea
risc ii constituie multiplicarea situatiilor confruntationale de
tip NC (dilema prizonierilor"). Al treilea risc Ii constituie
impactul situatiilor de tip AC SUA castiga asupra opiniei
publice europene. Publicul european pare a fi dispus s accepte
leadership american, dar nu dominatie, cu atAt mai putin
hegemonie americana. Deci situatiile care au condus la
echilibru Nash de tip AC ar putea ascunde unele capcane
s conducd la instabilitatea UE, deci ajungerea la o noud situatie
SI 5 si in final din nou la blocaj in relatia transatlantica. In
sarsit, un alt risc constd in fclul aim vor reusi cei doi actori
transatlantici s gestioneze situatiile de tip agree to disagree"
astfel incit acestea sa nu degenereze in dispute si grave
dezacorduri.
Puterea europeand nu va interactiona negativ cu cea
superputerea americana (nu va intra automat in coliziune). Desi
avand radacini cornune, cele cloud puteri isi vor defini propria
identitate externd si vor aplica propria metodd in relatiile
internationale. Altfel, europenii riscd sa nu fie nici adversari
ai Americii, dar nici A. nu joace un rol determinant323.
Reciproc, superputerea americana vede puterea europeana
in proximitatea sferei sale de preocupari, cu care imparte un
grad inalt de solidaritate. Americanii nu au nimic impotriva
in a exercita o dominatie asupra UE, cu pastrarea unor nise
in care UE s Ii exercite puterea conform propriilor interese.

323 Este ceea ce comisarul european Chris Patten afirma in fara

Parlamentului European in septembrie 2004: ... linia corecta fara de
SUA se situend undeva intre cei care aruncd sageti de hirtie i cei care
joac un rol decorativ" (. between throwing paper darts and being a
spear-carrier .").

296

www.dacoromanica.ro
 Asadar, tragand o concluzie finala la cele analizate mai
devreme, ajungem la constatarea cd modelul i) este prea putin
realist in aceasta etapd a relatiei transatlantice, in timp ce iv)
este cel mai instabil si ascunde cele rnai multe capcane. Ar
rezulta cd optiunea ar trebui facuta intre modelele ii) si iii),
ceea ce nu este simplu, dat find cal ii) este preferata de europeni,
iar iii) de americani. Pe de alth pane, daca introducem in ecuatie
si factorii interni, vom ajunge la concluzia cd modelul ii) este
mult mai inacceptabil SUA decat ar fi iii) europenilor, si aceasta
pentru cd europenii sunt mai constienti de propriile carente
si slabiciuni deck sunt americanii de ale kr. Astfel, modelul
iii), cu anumite nuantdri de fond, ar putea fi acceptat si de
europeni. Doud nuantri, care sunt esentiale pentru europeni,
sunt:
1) relatia sd se bazeze pe un set de domenii in care atht
americanii, cat si europenii isi gaisesc posibilitatea de a-si
exprirna leadership-ul, potrivit puterii pe care o detin. Relatia
nu va fi deci 100% dorninata de SUA.
2) relatia este asimetricd sau inegala, dar avand perspectiva
de a evolua armonios cdtre un model de tip i) (alianta simetrica
sau egall). Cu alte cuvinte, claca UE se va consolida in viitor,
aceasta nu va conduce la o rcire a relatiilor. Revenind la teoria
jocurilor, aceasta ar insemna cd atat SUA, cat si UE ar deveni
actori in situatia individuald nr. 1, deci interactiunea ar avea
ca echilibru Nash o situatie de non-consens. Prin oferte
reciproce mici, dar constante, s-ar putea trece de la non-consens
la o situatie de tip consens, ceea ce este specific rnodelului i).
Prin aceasta am incercat s argumentdm reciproc, cd
pentru neorealism sunt acceptabile doar tipurile de relatie ii)
si iii). Concluzia acestei lucrari este ca, pentru moment, modelul
aliantei inegale/asimetrice intre UE si SUA ar fi cea mai fezabila
qi mai stabila pentru relatia transatlantica, cu cele doul

297

www.dacoromanica.ro
observatii de mai sus. Ultima problems pe care ar trebui sa ne-o
mai punern in acest cadru este dacl acest rezultat, obtinut pe
baza unui rkionament pur abstract (matematic), este acceptat
si de teoriile de relatii internationale retinute in aceasts. lucrare.
In primul rand, pentru neoliberali, orice model propus ar
raspunde preocupkilor lor, cu exceptia ukimului statu quo-ul,
deoarece ele pun accentul pe cooperarea transadantica' cu castiguri
pe termen lung. Neoliberalii ar sustine orice variant care
presupune o relatie mai structuratd, oficializats, intre Europa si
SUA, deci tipurile de relatie i) si ii) sunt acceptabile neoliberalilor.
Pentru constructivisti, ca adepti ai unei teorii critice,
problema se pune diferit. Constructia unui model se
fundamenteaza mai putin pe criterii prestabilite, ci pe felul cum
modelul respectiv este probat de realitate. Deci din aceastd
perspectivd, nu se va recurge la analiza constructivist pentru
a alege care din modelele propuse se pretea72-1 mai bine la analiza
de fatS, ci dacl modelul identificat raspunde la cerintele de ba721
ale acestui curent. Modelul in sine, de aliantS inegall, este
susceptibil a fi acceptat in SUA la nivelul clasei politice si al
opiniei publice, dar poate ridica controverse importante de
cealalts parte a Oceanului. Argumentul cd ar fi cea mai buns
ofera pe care o poate primi UE din partea partenerului slu
transatlantic ar putea convinge elitele, dar nu si opinia
publics. De aceea conditiile sau precizarile aduse cu privire la
acest model ar putea face ca acesta sa." devinS acceptabil si pentru
curentul dominant european. Prima conditie, care prevede c
relatia este conduss deopotriva de europeni si americani, ar
constitui o recunoastere formals' a capacitatii UE de a fi putere
global. A doua conditie pune relatia intr-o anumitS perspectivd.
Modelul propus nu este deci definitiv, ci un prim pas ctre
un posibil model mai echilibrat. Formalizarea s-ar putea face
printr-o declaratie politica de viziune intre UE si SUA. Ambele

298

www.dacoromanica.ro
precizari fac astfel modelul propus mai bine acceptat si de
cealalta parte a Atlanticului, lard ca ele s diminueze din gradul
de acceptabilitate din SUA.
In consecint, modelul aliatilor inegali/asimetrici, satisfacand
conditiile i) i ii) enuntate anterior, ar oferi cel mai echilibrat
si rnai stabil model pe termen scurt, mediu si lung pentru relatia
transatlantica. Desigur, un element suplimentar in aceast
ecuatie ii constituie orientarile politice dominante de o parte
si de alta a Atlanticului, asa cum am vazut intr-unul din
capitolele precedente. Aceste orientdri nu pot pune la Indoiala
yiabilitatea sau stabilitatea modelului identificat, dar pot facilita
sau incetini (complica) traseul cdtre acest model. Relatia
transadantica este facilitata ciao.. la Washington DC curentul
dominant este wilsonianismul (idealismul internationalist) iar
in Europa proatlantismul de vocatie europeand (iar tandemul
Merkel-Sarkozy poate fi un catalizator in acest sens).
Dimpotriva, consolidarea populismului atat in SUA, cat si in
Europa (mai ales populismul de dreapta, fenomen care ar putea
domina viata politica europeand in urrntorii ani) ar reprezenta
un scenariu plauzibil care nu va impiedica stabilirea unei rclaii
transatlantice conform modelului de mai sus, dar in urrna unui
proces incomparabil mai lent324.

324 Aici ar rnai trebui adaugate si alte situatii cu impact negativ",

respectiv recnidescenta neoconservatorilor la Washington DC (fapt mai
putin probabil, dupa razboiul din Irak) sau adancirea diviziunilor
intra-UE pe tema relatiei transadantice. Ambele sum dc naturd sd
descurajeze cooperarea transadantica i s submineze alianta strategica
a partenerilor transatlantici.

299

www.dacoromanica.ro
 Capitolul IX.
MODELUL ALIANTEI ASIMETRICE IN
PERSPECTIVA GLOBALA

Ultimul capitol al acestei lucrari va fi dedicat punerii intr-o

perspectiva globala a tipului de relatie bazat pe o alianta
asimetricd intre cei doi actori transatlantici principali. 0 astfel
de analiza este necesad deoarece ',Ina la acest moment am pus
mai mult accentul pe factorii endogeni care determina o astfel
de relatie intre UE si SUA si mai putin pe factorii externi.
Lumea de asazi este tot mai mult interconectatd, iar relatille
dintre state depind intr-o masurd din ce in ce mai mare de
contextul extern. Aceasta este cu atat mai evidenta in cazul
marilor actori internationali, care determina fundamental
evolutiile de pe scena globala. De aceea, este putin fezabil ca
prezenta analiza sa se concentreze doar pe factorii interni. 0
alianta asimetricd intre UE si SUA ar oferi cu certitudine
stabilitate si predictibilitate pentru societatea din SUA si din
Europa, pentru economiile acestora, pentru clasa politica de
o parte si de aka a Atlanticului. Intrebarea care se pune este
in ce rnasurd un astfel de model ramane durabil si credibil atunci

301

www.dacoromanica.ro
cand el este pus sa interactioneze cu alti actori cu vocatie globala
si cu realitatea in schimbare de pe scena internationala.
Asa cum am vdzut in capitolele precedente, relatia
transadantica, indiferent de tipul de model pe care 1-ar urma,
este fundamentata pe valori si pe interese comune. 0 relatie
intre cei doi parteneri de mai sus este cu atat mai durabila cu
cat ponderea valorilor este mai ridicata, in detrimentul
intereselor.
A doua caracteristicd a relatiei transatlantice o reprezinta
cadrul institutional. Cea mai veche legatura institutionala este
NATO, care continua sa ramand si dupd Razboiul Rece o
aliantl intre Europa Occidentala si SUA si Canada si care tinde,
asa cum s-a vdzut, sd devina mai mult deck o alianta
defensiva, care apara valorile si interesele comune, ci le si
promoveazd. Alianta transatlanticd merge insd mai departe de
NATO si de domeniul securitatii. In plan economic, in ultimii
10-15 ani, odata cu ascensiunea UE ca bloc economic si
comercial, au fost incheiate mai multe acorduri transadantice.
Cel mai important produs institutional" al acestei cooperdri
intdrite este Consiliul Economic Transatlantic, care deocamdata
nu egaleaza performanta NATO in planul economic, dar
obiectivul sdu pe termen lung este intr-o asernenea directie.
In al treilea rand, asimetria modelului propus deriva din
manifestarea diferita a puterii de o parte si de alta a Atlanticului.
Primul actor al aliantei, SUA, este si va rdmne o hiperputere,
pentru cel putin Inca o generatie. SUA isi manifesta puterea
sprijinindu-se pe forta militara si pe influenta economicd si are
un apetit deosebit pentru interventie. Cel de-al doilea actor al
aliantei, UE, nu va deveni hiperputere si nici nu exist intentii
in acest sens, nici la nivel politic, nici la nivelul opiniei publice.
Urmatoarea perioada gaseste UE in plin proces de transformare
si adaptare, iar o mare parte din resursele sale de putere sunt

302

www.dacoromanica.ro
destinate elirnindrii tensiunilor si contradictiilor interne. In
masura in care UE va mobiliza tot mai multe resurse pentru
a proiecta putere pe plan extern (iar Tratatul de Reform asigurd
un cadru formal pentru acest lucru), ea o va face altfel decat
o hiperputere. Vocatia interventionista a UE se circumscrie
institutiilor multilaterale, iar capacitatile militare vor fi
intotdeauna in echilibru cu cele civile. De asemenea, politica
externd a UE va pune un accent mai mare pe integrare si
cooperare si mai putin pe relatii speciale cu state apropiate.
Acestea find date, modelul de alianta inegala sau asirnetricd
se fundamenteazd pe cinci parametri:
a) un set de valori comune
b) un numdr important de interese comune
c) o aliantd politico-militara (evident in schimbare, dar ale
cdrei fundamente rdrndn constante)
d) interese economice convergente (eventual chiar o piata
in curs de integrare)
e) o viziune complementara, dar compatibild, asupra lumii,
care genereazd cloud tipuri de putere una preponderent hard",
in SUA, si una preponderent soft", in Europa (UE).
Pentru a proba maniera in care acest tip de relatie se
concretizeazd in plan global, dar si din dorinta de a nu fi
exhaustiv, analiza care urmeala se va focaliza pe un numdr de
domenii care influenteaza (sau care au potentialul de a o face
in viitor) cel mai mult deopotriva relatia transatlanticd si
ansamblul relatiilor internationale. Am identificat, in acest
context, urmdtorii factori determinanti (repere) pentru viitorul
relatiei transatlantice:
1) Ascensiunea Rusiei
2) China si India ca puteri globale in devenire
3) Lumea islamica si problemele sale specifice

303

www.dacoromanica.ro
 1) Modelul aliantei transatlantice asimetrice qi
ascensiunea Rusiei.
Una dintre constantele politicii rusesti postcomuniste a fost
descurajarea unei apropieri prea mari a Europei de State le
Unite. Aceasta pozitie o regasim destul de curand dupa
terminarea Razboiului Rece, atunci cand Rusia a pus in discutie
relevanta NATO dupa disparitia Pactului de la Varsovia sau
cand fostul ministru de Externe Primakov a facut cunoscutd
viziunea Rusiei asupra unei lumi multipolare325. Ulterior,
pozitia rusa a cunoscut accente din ce in ce mai dure in
momente precurn largirea organizatiilor occidentale sau
consolidarea prezentei americane in Europa.
In realitate, preferinta Moscovei pentru o lume multipolara
a fost mereu un pretext pentru revenirea Federatiei Ruse in
centrul scenei internationale. Federatia Rusa a cunoscut
apogeul sdu insd intre 1945 si 1990, in cadrul URSS, adica
intr-o organizare bipolara a lumii. Acesta este tipul de
organizare pe care Rusia si-1 doreste cu adevarat, aceasta este
logica in care Rusia se simte cel mai confortabil pe plan
international. Ordinea multipolara nu ar fi noul, ea existand
si pana in anul 1914 si in care Rusia a jucat un rol de prim
rang, insd in conditiile prezente (globalizare, proliferarea
riscurilor neconventionale, noi actori globali) ar fi mai dificil
de administrat si chiar de inteles pentru Rusia. Elite le actuale
de la Moscova sunt obisnuite cu un singur rival si abordeaza

325 E Primakov, interviu pentru Rossiiskaia Gazeta, 10 ianuarie 1997:

Suntem sprijiniti de un puternic aliat", in timp ce ne indreptam catre
stabilirea de relatii echitabile cu marile puteri ale lumii. Ma refer la
tendinta obiectiva a constituirii unei lumi multipolare. Pe cale de
consecinta, Rusia are acum oportunitatea de a manevra In mod liber
si de a promova o diplomatk multi-vectoriald in acelasi timp.

304

www.dacoromanica.ro
problemele internationale litigioase dupa principiul jocului
de surna null" castigurile Rusiei trebuie sa fie automat in
detrimentul rivalului (sau, in interpretarea defensiva, castigul
celuilak este in dezavantajul sau). Elite le rusesti par sa se
acomodeze mai greu cu aliantele. Dincolo de faptul ca, in
prezent, Rusia nu are aliati de prima mana (in afara unor foste
republici sovietice), Moscova are probleme conceptuale in a
crea aliante cu actori care se simt incomodati de dominatia
occidentala asupra lurnii. Un caz elocvent este China, cu care
Rusia a incercat o apropiere in ultimii ani, chiar si intr-o
formula mai institutionala, insa ascensiunea acesteia adanceste
dilema liderilor de la Moscova. China ar putea Li un partener
sau chiar aliat, insa ea reprezinta si o amenintare pentru Rusia,
deoarece chiar daca Beijingul nu ameninta militar Rusia si nici
nu-i creeaza probleme pe planul democratiei si drepturilor
omului, acesta creeaza o puternica presiune demografica si
economicd asupra Siberiei si Extremului Orient rusesc,
nemaivorbind de influenta chineza in crestere in Asia Centrala.
Pe acest fond, o alianta in consolidare intre SUA si UE, fie
ea simetrica sau asimetrica, este privita ca find in detrimentul
interesului national rusesc. Din cele patru modele ale relatiei
transatlanticc, Rusia ar prefera statu-quo-ul sau macar revenirea
la situatia din anii '80. Rusia considera partea europeana a
acestei relatii drept veriga slat* aici gasind si una din expli-
catiile atitudinii rnai conciliante a Moscovei fata de europeni.
Dosarele controversate din raporturile ruso-comunitare, desi
numeroase si diverse, nu sunt atal de grave si cruciale pentru
interesele rusesti precum cele din raporturile ruso-americane.
Din aceste motive, Rusia ar prefera ideea unui parteneriat
solid, egal, cu Uniunea Europeana. In spatele acestei pozitii
gasim insa dorinta Rusiei de a deveni pentru Europa (UE) un

305

www.dacoromanica.ro
partener la fel de indispensabil precum este SUA si pentru
materializarea acestui deziderat Moscova recurge la toate
instrurnentele economice pe care le are la indernand. De aceea,
Rusia nu se opune a priori procesului integrationist din UE,
atata timp cat acesta nu intrd in conflict cu interesele sale. Dacd
insd acest proces integrationist conduce si la o apropiere a UE
de SUA sou este insotit de o extindere a UE in spatiul vital"
al Rusiei, atunci pozitia Rusiei se schirnbd. Astfel, nu de putine
ori Rusia a cdutat s exploateze in avantajul sdu caracterul dual
al Uniunii Europene (nici pur federal, nici pur interguverna-
mental) pentru a dezvolta relatii bilaterale privilegiate cu
anumite state membre in detrimentul altora, recurgand, asa
curn s-a vazut mai sus, la toad gama de instrumente econornice.
in ceea ce priveste o eventuald organizare a relatiei
transadantice dupd modelul unei aliante inegale sau asimetrice,
aceasta provoacd la nivelul elitelor de la Moscova aceleasi dileme
pe care le provoacd de exemplu relationarea Rusiei Eta de
China. Pe de o parte, existenta unui set de valori si interese
transatlantice comune se traduce prin faptul cd de acum incolo
Rusia se va astepta la un front comun din partea SUA si UE
in ceea ce priveste promovarea democratiei, a drepturilor
omului sau a socieatii civile atat in Rusia, cat si in vecindtatea
acesteia. Chiar dacd existd si probabil cd vor continua sl existe
diferente de metodd si anumite nuantdri intre UE si SUA in
privinta materializdrii unor astfel de obiective, acestea nu au
impiedicat nici UE, nici SUA sd adopte pozitii relativ bine
coordonate intr-o serie de aspecte sensibile pentru Federatia
Rusd, precum organizarea proceselor electorale, derapajele
democratice din aceastd taxa' (de exemplu legea privind
inregistrarea ONG-urilor) sau, mai mult, revolutiile colorate"
din Ucraina si Georgia. Mai mult, mentinerea NATO,
perspectivele aprofunddrii acestei aliante i tendintele tot mai

306

www.dacoromanica.ro
evidente de a crea parteneriate in afara ariei sale geografice out
of area", nu doar conducerea de misiuni in afara acesteia,
constituie o amenintare si mai mare la adresa securiatii Rusiei.
Cu toate cd nu exist Inca o unitate de vederi in cadrul
comunittii transatlantice cu privire la transformarea Aliantei,
iar aceasta derivl in mare parte din incapacitatea blocului
european de a-si formula nivelul de ambitie in materie de
securitate si aparare. Mai mult, aceasta stare de lucruri este
favorizat de atitudinile divergente in cadrul NATO si in UE
intr-o serie de chestiuni sensibile pentru Rusia, precum
conflictele inghetate din zona Marii Negre, apararea antirachet,
tentatia Rusiei de a folosi energia ca instrument geopolitic (vezi
reactiile occidentale duo' crizele energetice din iernile
2005-2006, 2006-2007 si 2008-2009.
In schimb, existenta unui interes economic convergent intre
UE si SUA, care deschide calea unei piete transatlantice
propriu-zise, pare sa se circumscrie si interesului rusesc. 0 piata
transatlantica in expansiune este atractiva pentru capitalul
rusesc, din ce in ce mai bine concentrat si mai sofisticat ca
actiune. Econornia europeand (dar intr-o anumit masura si
cea americana) vor absorbi din ce in ce mai multe resurse
naturale rusesti, mai ales energie. Capitalul si firmele rusesti
au oportunitatea de a intra in circuitul global al fluxurilor si
tranzactiilor globale.
Mai mult, natura diferita a puterii europene Eta de cea
americana permite Rusiei s gaseasca o cale de comunicare si
cooperare cu Uniunea Europeand sau cu SUA, in functie de
context. Federatia Rusd este parte a dezbaterii internationale
cu privire la terorism, dialog intre civilizatii i schimbri
climatice. Federatia Rusa are rol de partener in chestiuni
internationale precum Orientul Mijlociu, Afganistan sau
chiar Iranul.

307

www.dacoromanica.ro
 In acest fel, rezulta c o alianta asimetria intre UE i SUA,
chiar daca nu este in interesul Rusiei, ofera o cale rezonabila
de convietuire a Rusiei alaturi de Occident. Modelul aliantei
transatlantice asimetrice nu va constitui a priori un bloc rival
Rusiei Si nici nu va conduce automat la reinstaurarea ordinii
globale bipolare. 0 astfel de alianta va crea Rusiei dificultati
de o intelege, ceea ce o va plasa, conform traditiei ruse, pe pozini
conservatoare, de asteptare (ceea ce poate fi un avantaj pentru
UE i SUA). Mai mult, un astfel de aranjarnent in lumea
transadantica va intrecine in Rusia, pe termen lung, o atitudine
ambivalenta fata de Occident, asa cum se intampla in prezent,
cand elitele rusesti sunt relativ bine impartite in cloud grupdri,
una liberala, deschisa cooperdrii cu Occidentul si care doreste
sd gaga beneficii din angajamentul cu UE si SUA (gruparea
liberala sau grupul de la Sankt Petersburg, mizand pe capitalul
rusesc), si o grupare conservatoare, antioccidentala, care se
situea7A pe pozitii confruntationale si adopta cel mai des atitudini
asertive pe plan international (gruparea siloviki", bazata pe
structurile represive i pe complexul militar-industrial).
Consecinta acestui dualism din interiorul societatii rusesti
va fi, pe termen mediu si lung, acceptarea faptului c Rusia
nu va putea juca un rol major in structurarea relatiei
transatlantice, dar Moscova va cduta sd se acomodeze la noii
parametri ai modelului aliantei asimetrice. Rusia va continua
sa incurajeze, pe cat posibil, diviziunile dintre statele europene
si dintre UE si SUA, incetinind procesul de apropiere
transatlantica, dar nu-1 va putea evita. In schimb, profitand
de revenirea Rusiei in prim-planul scenei internationale, dar
si de felul gresit in care Occidentul intelege uneori sd-si valorffice
puterea, Moscova va cauta sd deschida cat mai multe fronturi
de negociere cu partenerii transatlantici care sd-i permita ulterior
sd incheie intelegeri la schimb cu acestia. Astfel, la finele anului

308

www.dacoromanica.ro
2007, Rusia a reusit performanta de a reveni in centrul unor
dosare fierbinti (Kosovo Bakani, Iran, Orientul Mijlociu,
Asia de Sud, Asia de Nord-Est), dar a si generat probleme noi
(OSCE, Consiliul Europei, securitatea europeand, controlul
armamentelor, energia). Este clar din aceastd sumard enumerare
cd nu toate aceste dosare sunt de importanta capitala pentru
Rusia, dar toate sunt importante pentru partenerii transatlantici,
ceea ce indica preferinta Rusiei de a formula un pachet de
negociere care sd permita incheierea unor targuri cu statele
occidentale. Din acest punct de vedere, vom avea de a face cu
principalul element de continuitate in politica externd rusd in
ultimii 60-70 de ani.

2) Mode lul aliantei transatlantice asimetrice si

puterile globale emergente China, India, Brazilia
Spre deosebire de Rusia, cu care SUA si Europa au
interactionat de-a lungul secolelor, China si India (sau Brazilia,
Indonezia) sunt actori de talie mondiala de data recentd, Eta
de care partenerii transatlantici Inca sunt in cdutarea unei relatii
optime. Desigur, puterile globale emergente precum India,
China sau Brazilia nu constituie un bloc de state, asa cum uneori
se face confuzia. Este adevarat cd punctual s-au putut degaja
anumite pozitii convergente in dorneniul economic-comercial
sau in privinta dezvoltarii durabile, grupul generand si o
denumire BRIC326 in instante precum ONU, G8 sau
OCDE. Insa pe fond, China, India si Brazilia au interese politice
si de securitate (si chiar si economice) net diferite.

326 Este acronimul de la Brazilia, Rusia, India si China. Uneori la

acest grup se atwaza i Africa de Sud (mai mult ca reprezentanta a
continentului african, motiv pen tru care uneori se folosege acronimul
BRICS.

309

www.dacoromanica.ro
 In ceea ce priveste interactiunea dintre China si o alianta
transatlantica asimetficd, ea va fi marcatd de mai multi factori.
Am asistat in ultimii zece ani la o crestere a complexitatii
relatiilor dintre SUA si China si dintre UE si China. Tipul de
putere pe care China si-1 configureazd este unul mixt ea
investeste tot mai mult in capacitatea militard si tinteste
deocamdat sd devind o putere regionala hard. in acest fel, ea
interactioneazd mai ales cu SUA si cu aliatii sdi din estul Asiei
Japonia, Republica Coreea, Filipine si Indonezia. in acelasi
timp, ea este deja o putere soft cu capacitatea de a atinge si
spatii mai indepartate (Africa, dar si Orientul Mijlociu), unde
intrd evident in contact cu interesele americane si europene.
Mai mult, China are deja o abordare pragmatica asupra felului
in care poate recurge la instrumentele economice pentru a servi
interesele sale politice (a se vedea disputa din 2007 privind
Jocurile Olimpice de la Beijing si amenintarile Chinei privind
cursul de schimb al dolarului). Dacd Rusia este mai asertivd
si mai explicit in ceea ce priveste interesele sale politice folosind
calitatea de tard furnizoare de energie, China este mai
pragmatica, mai discretd in privinta intereselor sale politice,
dar reuseste, ca mare consumator de energie, s obtina
avantaje politice cel putin in aceeasi mdsurd ca si Rusia, ca tail
exportatoare de energie.
Spre deosebire de Rusia, care va avea unele probleme in a
se acomoda cu o modelul aliantei asirnetrice dintre UE si SUA,
China nu va avea nici un fel de problema de acest gen. Este
dificil de spus in acest moment dacd o astfel de aliantd este
impotriva intereselor chinezesti, insd Beijingul nu a manifestat
niciodat o ostilitate explicit. Este posibil ca si China sd
urmsdreascal sd abordeze problernele litigioase separat cu UE si
SUA, dar ea va ramane fidela conceptiei sale de neamestec in
chestiunile interne ale altor state si, in consecintd, nu va cluta

310

www.dacoromanica.ro
sd cultive disensiuni intre europeni sau intre europeni qi
americani. Astfel, China va incerca sd mentind Pacificul si
Extremul Orient in afara agendei politice si strategice europene
si o va face cat se poate de pragmatic: ascensiunea globala proprie
va determina o strangere a aliantelor dintre SUA si partenerii
asiatici ai acestora (statele periferiei euro-asiatice Japonia,
Republica Coreea etc.) ceea ce va insemna practic excluderea
europenilor din aceastd zond geografica. Interactiunea cu
elementul european se va concentra mai ales pe zona economicd
si comerciala sau in regiuni precum Africa. De interes pe termen
lung va fi urrnarirea unei evolutii a ASEAN intr-un sens
integrationist, mai precis daca statele din Asia de Sud-Est se vor
asocia intr-o structura de tip comunitar, recurgand pentru
aceasta la sprijinul direct al UE, pentru a se opune unei eventuale
hegemonii chineze. Acest lucru nu este Inca evident astdzi, dar
el trebuie retinut ca o posibilitate pe termen lung.
In privinta Indiei, lucrurile par ceva mai simple (desi poate
tocmai din acest motiv ele pot parea mai complicate decat in
cazul Chinei si Rusiei). India este o mare democratic si care
cunoaste un boom economic. Este o tail care are o mare parte
din Produsului Intern Brut asigurata de noua economie si prin
masurile luate in ultimii douazeci de ani a reusit sd reduca
sdrdcia extremd, mai ales in zonele rurale. Din aceste motive,
India nu se va gasi intr-o situatie conflictuala fundamentala
cu valorile comune ale comunitdtli transatlantice. Pe agenda
UE-India sau SUA-India, din diverse motive, se afla mai putin
chestiuni legate de drepturile omului sau de libertati religioase.
Pe de aka parte, exact din aceste motive, India pare mai putin
dispusa sa accepte lectii" din partea UE si SUA in chestiuni
precum dezvoltarea durabila, migratia, neproliferarea.
Gandirea politica indiana este in continuare profund marcata
de curentul realist, ca de altfel in toate Virile asiatice, in Rusia

311

www.dacoromanica.ro
si in SUA. Drept urmare, promovarea intereselor nationale si
apararea suveranitatii in sens traditional vor constitui
fundamentul politicii externe indiene pe termen mediu si lung.
In conditiile in care subcontinentul indian se invecineazd cu trei
surse majore de provocare pentru comunitatea transatlantica,
respectiv China la Est, Rusia la Nord si lumea arabd / islamicd
la Vest, India devine pentru SUA si pentru UE un partener
crucial. In acest sens ar trebui interpretat si recentul acord nuclear
indo-american, care este o reactie la riscurile de proliferare
nuclearl din Asia de Sud si Orientul Mijlociu, dar care a creat
si o bresdi in atitudinea occidentald Eta de noul rol global al
Indiei327. Un solid parteneriat indo-transatlantic (chiar dacd nu
institutionalizat) ar constitui un rdspuns intelept al UE i SUA
la o garnd larga de provocari i riscuri, deopotriva de securitate
dar Si economice si de ordin cultural. India ar putea oferi un
model de dezvoltare credibil pentru statele mai putin dezvoltate,
care este in acelasi timp compatibil cu valorile fundamentale ale
comunitatii transatlantice. India a reusit pand la debutul crizei
economice din 2008 sd confirme Ca tin ritm sustinut de crestere,
dublat de amplificarea sectorului tehnologic si diminuarea
polarizdrii regionale iii interiorul tdrii si toate acestea in conditii
de democratic autentica si libertate individual, Fara puseuri
etatiste ca in America de Sud, este posibil. Comunitatea
transatlanticd trebuie sd sustind si sd incurajeze modelul indian
si acesta este un obiectiv strategic pe termen lung al acesteia.

327 A se vedea audierea secretarului de stat american Condoleezza

Rice in fata Comitetului pentru Relatii Externe al Camerei
Reprezentantilor din Congresul SUA, referitoare la Acordul intre India
si SUA privind cooperarea nuckard in domeniul civil, semnat in martie
2006, accesibild la http://www.state.gov/secretary/rm/2006/64136.htm.

312

www.dacoromanica.ro
Reciproc, o alianta transadantica asimetrica serveste in mare
masura intereselor fundamentale ale Indiei.
Intr-o not similara cu exemplul indian, Brazilia constituie
si ea un model de dezvoltare care nu intrd neaparat in conflict
cu valorile fundarnentale transatlantice. Ca si India, Brazilia
cunoaste un ritm sustinut de cre.gere econornica, in care sectorul
tehnologiilor de yid are o pondere importanta (si deseori este
vorba de tehnologie indigena, nu transferata din exterior). Ca
si India, Brazilia joaca un rol crucial in modelarea atitudinii
grupului statelor in curs de dezvoltare sau nealiniate, in cadrul
ONU, OMC sau in alte foruri multilaterale. Mai mult, Brazilia
ar putea juca un rol in ponderarea unor puseuri antioccidentale
in unele societdti sud-americane si in acest sens, manifestarea
diferita a puterii de cdtre SUA si UE ar putea juca un rol in
apropierea Braziliei de comunitatea transadantica.
Prin urmare, China, Brazilia si India privesc diferit si se
raporteazd diferit la o comunitate transatlantica constituit dupa
un model de alianta asimetrica. In cazul Chinei, este putin
probabil cd se vor identifica bazele unui parteneriat viabil cu
lumea transatlantica. Poate doar in domeniul economic si in
cateva alte domenii punctuale ar putea exista o convergenta
de interese, dar acestea vor fi obiectul unor cooperdri punctuale,
dar nu ale unui parteneriat. China este un stat care judeca lumea
in mod pragmatic, iar traditiile sale si structura societatii chineze
permit Beijingului s aiba rabdare in relatiile internationale (ceea
ce nu este cazul Rusiei, bunaoara). Din acest motiv, China nu
va adopta atitudini vadit confruntationale Et de lumea
transatlantica si rnai ales Eta de Europa, atata timp cat interesele
fundarnentale de o parte si de alta nu se confrunta in mod
direct. India este in schimb o tard care are de beneficiat de pe
urma articularii unei aliante asimetrice intre UE si SUA. In
acest sens, pe termen lung este in interesul comun al indienilor

313

www.dacoromanica.ro
si al europenilor si americanilor sa dezvolte o relatie structurata
si durabila de cooperare. Un parteneriat multidimensional este
posibil si fezabil. In aceeasi mama, Brazilia este eligibila pentru
un asemenea parteneriatatat cu SUA, cat si cu UE. Prin prismd
neorealista insd, pentru comunitatea transatlantica si mai ales
pentru SUA, un parteneriat cu India ar fi mult mai important
si rnai urgent, data fiind pozitionarea Indiei pe ecranul
riscurilor si amenintarilor la adresa socieatii occidentale.

3) Modelul aliantei transatlantice asimetrice si lumea

islamic5

Poate cea mai complexa interactiune a comunitatii

transatlantice va fi cu lumea islamica, concept care este in sine
unul confuz si care ascunde potentiale contradictii. In primul
rand, un spatiu care incepe la vest cu Maroc si Mauritania si
care se intinde in mod continuu pand in Pakistan si Afganistan,
dar care se extinde apoi mii de kilometri spre Est catre
Bangladesh, Malaezia si Vara in Filipine, nu poate fi unul
omogen. Nici mdcar lumea araba, din Maroc pand in Irak, nu
este omogena. Apoi problemele in conditiile in care elementul
islamic este mult mai amplu si el se extinde pana in marile
metropole europene. Apoi se pune intrebarea dac intr-o astfel
de abordare este firesc ca Turcia s fie considerata parte a lumii
islamice sau nu. Majoritatea problemelor statelor apartinand
arcului geografic amintit mai sus nu se regdsesc si in Turcia,
card profund laica si care pe deasupra face parte din NATO,
deci din lumea euro-atlantica! Mai mult, Bosnia si Hercegovina
si partial Albania si Kosovo au perspectiva aderarii la UE intr-un
anumit orizont de timp si totusi ar fi corect sd le tratam ca
find asemenea tarilor din arcul geografic respectiv?

314

www.dacoromanica.ro
 Pentru scopul acestui segment al analizei, respectiv care este
perceptia si raportarea comunitdrii transatlantice cu factorii
determinanti ai sistemului international de astazi, vom face mai
intai constatarea cd recurgerea la valorile islamului pentru
prornovarea unor scopuri politice, intr-o zona geografica ce
reuneste aproape un miliard de oameni, constituie un factor
determinant al evolutiei lumii conremporane de astazi. Asadar,
prin lurne islamica vorn intelege acel spatiu in care religia
musulmana i valorile asociate acesteia joaca un rol major in
societate pentru a influenta decisiv actiuni politice, fie la nivel
de stat, fie doar la nivelul unei parri importante a societarii.
Dacd am stabilit definitia unui spatiu geografic recurgand
si la un criteriu religios, atunci aceasta se datoreaza intr-o
oarecare mdsurd percepriei care se contureazd in societatea
occidentala asupra problernelor cu care se confrunta acea zond
geografica. Reciproc, se poate pune intrebarea daca perceptia
in lumea islamicd asupra comunitarii transatlantice este libera
de ofice criteriu religios sau daca nu curnva aceastd perceptie
std sub semnul echivalentei dintre Occident si crestindtate.
Pentru aceasta existd trei paliere ale analizei:
a) lumea islamica moderata. Problemele de fond ale acestui
segment al lumii islamice sunt rezolvarea problemei palestiniene
si ingradirea Islamului radical. In ultimul timp, moderatii
islamici au suferit o serie de infrangeri in raport cu radicalii,
cauzate in special de anumite politici ale SUA in regiunea
Orientului Mijlociu care au radicalizat in special opinia
publica araba. Pe plan intern, mai multe guverne arabe
moderate s-au vazut amenintate de presiunea unor formatiuni
politice radicale (mai ales din trunchiul Fratiei Musulmanc),
iar pe plan extern ele au cunoscut o marginalizare regionala si
internationala.

315

www.dacoromanica.ro
 Lumea islamica moderat riu se opune a priori unei relatii
transadantice puternice. In general evolutille interne din spatiul
transatlantic nu sunt prioritare printre preocupArile
musulmanilor moderati, dar conteazd care este impactul unei
aliante transatlantice asupra lumii islamice. In mod traditional,
moderatii au mizat pe intelegerea europenilor care sa echilibreze
alianta SUA cu Israelul. Se poate face observatia cd UE a fost
mai echilibrat in conflictul arabo-israelian, dar nu va sprijini
niciodat partea palestiniand sau arabd asa cum SUA sprijina
Israelu1328. Moderatii stiu bine acest lucru, prin urmare a doua
optiune avantajoasd pentru ei ar fi ca printr-o relatie suficient
de puternica intre UE si SUA, partea europeand sa poata
determina nuantari in politica americana in Orientul Mijlociu
si, in acelasi timp, sa fie capabila sa-si promoveze o linie politic.4
proprie in raport cu lurnea islamica. Aceasta inseamnd un sprijin
implicit pentru modelul aliantei asimetrice dintre UE si SUA.
b) lunriea islamica radicall. Spre deosebire de lumea
islamica moderata, care este una guvernamentala, birocratica,
a afacerilor, lumea radicala este una a strazii. Prima este una
a virstelor medii si inaintate, cea de-a doua este una a tinerei
generatii. In ciuda acestei situatii complexe, viziunea radicall
asupra lumii transatlantice este una simplista: Occidentul este
unul singur, care sprijina Israelul si este impotriva Islamului.
Genul de relatie dintre UE si SUA conteazd prea putin, toate
sunt la fel de rele pentru interesele musulmanilor, astfel ca, in
acest caz nu sunt multe de analizat.
c) lumea islamica din spatiul euro-atlantic. Teoretic, acest
segment ar trebui sa constituie o punte intre comunitatea

328 M. Steyn, Why does America tend to side with Israel and Europe
with the Arabs?, in The Spectator", 29 decembrie 2001, disponibil pe
www.spectator.co.uk,

316

www.dacoromanica.ro
transatIantic i lumea islamica si el ar trebui sa reprezinte un
element de consistenta al aliantei asimetrice dintre UE i SUA.
Deocarndata lucrurile nu sunt chiar in acest fel. Intr-o oarecare
masurd, factorii care au condus in ultimul timp la radicalizarea
unei parti a societacii in lumea islamica se regasesc si in cazul
cornunitatii islarnice din spatiul euro-atlantic. In primul rand,
comunitatile islarnice din marile metropole europene 'Amin
adesea la periferia societatii occidentale, nu exista o reald integrare
sociala sau economicd. Reprezentarea politica este slaba, iar
presiunile culturale sunt puternice si adesea determina reactii
adverse. Pe acest fond, au aparut indicii despre radicalizarca
comunitatilor islamice din Europa, fenomen care incd nu a luat
amploare, dar care nici nu a facilitat in vreun fel ca marile
comunitati musulinane din Europa s joace rolul de punte intre
Occident si lumea islamica mentionat rnai sus.
In ceea ce priveste Turcia, prin apartenenta ei la NATO si
posibila aderare la UE in viitor, poate constitui la randul ei o
punte intre Occident si lumea islamica. Insd si in acest caz,
tergiversarea procesului de aderare la UE i campania americana
in Irak, care a condus la autonomia Kurdistanului irakian, au
produs o miscare de reactie internd care a condus, pe de o parte,
la distantarea societatii turcesti de Europa si SUA, iar, pe de
aka parte, a deschis o profunda dezbatere internd privind
valorile islarnice in societatea turcd versus statul laic.
Ca o concluzie aferenta acestui sub-capitol, observam c
modelul aliantei transatlantice asimetrice ar putea solutiona
unele probleme de relationare ale comunitatii transatlantice cu
lumea islamica, insd pentru aceasta ar fi necesare trei aspecte:
Reducerea clivajelor dintre moderati si radicali (in sensul
reducerii ponderii radicalilor in societate). Ascensiunea
radicalilor a fost una conjuncturala, situatia este incd reversibila.

317

www.dacoromanica.ro
 Crearea puntilor dintre lumea islarnicd si Vest. Admiterea
Turciei in UE are astfel o mizd strategicd.
Democratizarea si deschiderea societtii islamice. Este un
aspect controversat, deoarece este vorba de valori occidentale
fundamentale care 'Inca nu sunt agreate sau pe deplin
asimilabile in lumea islarnica. Pe termen lung 'Ms sunt necesare
anumite compromisuri din partea lumii islamice, in special a
celei moderate, altfel ea nu va putea miza pe sprijinul scontat
din partea UE.

4) Modelul aliantei asimetrice si partenerii interna-

tionali de aceeasi orientare
In noua ordine international, in paralel cu afirmarea unor
noi puteri globale, o serie de state se consacrd drept potentiali
parteneri sau aliati strategici ai SUA si ai UE.. Acestea sunt state
care impartasesc intr-o foarte mare masurd valori occidentale,
precum democratia, statul de drept, economia libera sau
drepturile fundamentale ale omului. In plus, aceste state sunt
si posesoarele unor atuuri geoporitice, startegice i militare, care
le fac s conteze mult pentru soliditatea comunitatii transatiantice.
State precum Australia, Noua Zeeland, Japonia, Israel, Mexic
sau Republica Coreea se califical in aceastd categorie.
Japonia este o mare putere economicd, dar doar recent si-a
manifestat explicit ambitii politice de anvergurd pe plan
mondial. Intr-un anumit sens, Japonia a urmat destinul Europei
postbelice: timp de o jumatate de secol, a beneficiat de umbrela
de securitate a Statelor Unite, ceea ce i-a permis s se
concentreze pe propria dezvoltare economia Dupa ce acest
obiectiv a fost indeplinit, Japonia a alocat fonduri impresionante
pentru asistenta internationald pentru dezvoltare, devenind un
donator global de frunte. Sfirsitul Rzboiului Rece gaseste

318

www.dacoromanica.ro
Japonia in postura de putere soft, iar dupa dcpasirea crizei
economice din anii '90, Japonia si-a elaborat i promovat
primele proiecte consistente de politica externa329.
Angajarea Japoniei de partea SUA in diverse zone fierbinti,
gradul ridicat de convergema al politicii externe japoneze cu
pozitiile europene sau americane (pe dosare precum China, Asia
de Sud, Myanmar, Asia Centrala) demonstreaza ca Japonia
poate devin un aliat regional pe termen lung al comunitatii
transatlantice si, pe cale de consecintd, ea pare interesata de o
alianta transadantica consolidata (ceea ce include modelul AAS).
Australia s-a afirmat ca putere regionala in ultimii 20 de
ani, iar la aceasta au contribuit guvernele de centru-dreapta
conduse de liberalul John Howard intre 1996 si 2007.
Howard a impus o linie politica pro-americana si pro-britanica
net, ceea ce a facut ca Australia sd fie al treilea partener al
coalitiei internationale in Irak in primele etape ale razboiului
din 2003, dar i un contributor esential la ISAF (in Afganistan).
Apropierea Australiei de comunitatea transatlantica s-a
accentuat rnai ales dupa 11 septembrie 2001, iar Canberra a
aderat fara probleme la abordarea americana a luptei impotriva
terorismului. Ca si Japonia, Australia pare sa perceapa favorabil
intarierea aliantei transatlantice330.

329 Este vorba de reangajarea internationala a Japoniei, in contextul

luptei impotriva terorismului. De retinut, de asemenea, proiectul initiat
de actualul prim-ministru Taro Aso, pe vermea cand era ministru de
Externe, in 2006, privind crearea unui Arc de libertate si prosperitate,
care a devenit reper al politicii externe nipone in ultimii ani. A se vedea
discursul acestuia din 30 noiernbrie 2006, disponibil pe
www. mofa. go. jp/announce/fm/aso/speech0611.html ).
330 Desigur, tendinte similare se remarcd si in cazul Republicii
Coreene sau a Noii Zeelande, state care intr-o anumita masurd sum
influentate de vecinii kr mai mari, Japonia, respectiv Australia.

319

www.dacoromanica.ro
 In ceea ce priveste Israelul, este binecunoscut locul cheie
pe care acest stat II ocupd in politica externa a SUA, indiferent
de orientarea politica de la Casa Alba. Pentru Israel, orice
aranjarnent capabil sl consolideze SUA pe plan global este
salutar. Interesul israelian Eta de UE in ultimii ani deriva pe
de o parte, din ponderea internationala in crestere a UE, dar
si din rolul si influenta in crestere a UE in cadrul Procesului
de Pace in Orientul Mijlociu, inclusiv din perspective relatiilor
apropiate cu lumea araba. Israelul este stat asociat cu UE in
baza unui accord de asociere semnat in anul 1995 si intrat in
vigoare la 1 iunie 2000. In prezent, Israelul i UE dezvolta o
relatie stransd, inlcusiv pe palierul extern. Atitudinea Israelului
fata de consolidarea relatiei transatlantice poate avea accente
diferite in comparatie cu Japonia sau Australia. Probabil c daca
nu ar fi existat problernele din cadrul Procesului de Pace, Israelul
nu ar fi avut vreo problerna cu modelul AAS331. Insa chiar si
in conditiile unor rezerve privind apropierea arabo-europeana,
Israelul trebuie sd constientizeze cd intersele sale pot fi mai bine
aparate printr-o alianta transadantica soli& i, pe termen lung,
nu are de cstigat daca exist divergente importante intre UE
s i S UA"2.

33! Problematica Orientului Mijlociu este una cenrrala pe agenda

transatlantica internarionall, iar Israelul s-ar putea teme Ca o mai mare
convergenta transatlantica ar putea conduse la unele schimbari de accent
in politica externa a SUA, ceea ce nu este intotdeauna in avantajui sau.
332 A se vedea, de exemplu, discursul fostului ministru de Externe
Silvan Shalom la Bruxelles, din 21 iulie 2003, disponihil la
www. m fa, gov. i I.

320

www.dacoromanica.ro
 Capitolul X.
CONCLUZII

Am dedicat ultimele cloud capitole ale acestei lucrari

identificarii unui model al relatiei transatlantice care sd
raspunda optim intereselor si asteptarilor comunitdtii
transatlantice, in primul rand, dar care sd si faca din perechea
Europa (UE) America (SUA) principala sursd de prosperitate
si securitate pe plan global si, de ce nu, principalul motor al
istoriei inceputului de secol XXI.
Dintre cele patru modele posibile care au fost selectate la
inceputul studiului, a fost retinut, desigur prin metode pur
abstracte, acel model care se fundamenta pe o alianta
transatlantica asimetrica. Acest model, transpus in viata reale,
este susceptibil a fi atacat din mai muke directii, atat din interior
(in Europa, euro-entuziastii, in SUA, conservatorii), cat si din
exteriorul spatiului transatlantic. Tnsd in pofida contestatillor
inerente, el apare ca find cel mai viabil pe termen lung si, asa
cum s-a demonstrat in primele capitole ale lucrarii, el este cel
mai bine ancorat in realitatea societatii europene si a celei
americane, prin cele cinci caracteristici fundamentale ale
modelului: valorile si interesele comune, alianta NATO,

321

www.dacoromanica.ro
convergenta economica i natura complementara a puterii. In
urma acestor consideratii de ordin abstract, in ultima parte a
lucrarii am urmarit confruntarea modelului aliantei asimetrice
cu realitatile cotidiene, atat pe plan transatlantic, cat si global.

Acceptabilitatea internd (planul transatlantic).

In capitolul II am identificat un numdr de cate patru
orientari politice principale de politica externd, de o parte si
de alta a Atlanticului: neoliberali, neoconservatori, realistii si
populistii (in State le Unite) si euroentuziastii (Eur), proatlanticii
(At1), inter-guvernarnenalistii (IG) si federalistii (Fed) (In
Europa). Daca intre aceste patru blocuri de cate patru niveluri
introducem cele patru modele de relatie transatlantica (alianta
simetricd AS, alianta asimetricd AAS, parteneriatul P si
statu-quo SQ), atunci este necesar sa se vada care dintre aceste
patru modele se afla la cele mai multe intersectii cu curentele
amintite (vezi figura de mai jos).

Sett liberall
:\
r-!. ..... -
AS
....

'-
Ell,' red
....
.
...

Neoconwr- Eur*IG
vatori ,4..:_i:'..
..... ... .1.,7,,,,,:.:...AAS
.."...
. ......... t".:1.,
..
.. ......
..
---------,f---- %...._

Adi Fed
Rentivi : ....... ..................
.............
....... ....... t .....
AtIIG
Populi5ti
SP

......................................... ...

322

www.dacoromanica.ro
 In esento, diagramele de mai sus reprezinta pozitionarea celor
8 curente politice fatO de modelele AS, AAS, P si SQ. Din
perspectiva americana, neoliberalii accepta AAS si P si partial
AS, dar nu SQ. Doctrina neoconservatoare prefero un alt tip
de parteneriat si chiar si SQ (desi unii analisti contestd SQ)
si, intr-o anurnitd masurd, ar accepta AAS (in orice caz, nu ar
dezavua AAS). Realistii nu se deosebesc foarte mult de
neoconservatori, doar cd ar inclina mai mult spre SQ si mai
putin spre AAS (dar nici acesti nu ar avea argurnente puternic
impotriva AAS). Singurii care inclina ferm spre SQ sunt
populistii, maximum ce ar putea accepta find P.
Din perspectiva europeand, euroentuziastii (federalisti sau
inter-guvernamentalisti) au pozitii aproximativ identice: ei
accepta AS si AAS, dar nu ar dezavua P. Proatlantistii sunt rnai
rezervati cu AS, dar manifesto interes pentru AAS. Totusi,
preferinta kr se indreapta catre P si SQ (rnai ales cei intergu-
vernamentalisti).
RezultO din cele de rnai sus c zona de intersectie dominanto
se situeazd intre modelul AAS si P, insd Orland cont cd
principala diferento dintre P si AAS este existenta unei aliante
politico-militare (NATO), putern aprecia cd intre P si AAS,
ultima ar pare s domine in cele din urmd.

Acceptabilitatea extern (planul global).

Intr-o notd similara cu cele de mai sus, existd pe plan

international rnai muke atitudini in raport cu cele patru modele
prezentate. In capitolul IX am concentrat analiza pe atitudinea
Rusiei, a puterilor ernergente si respectiv a lumii islamice,
deoarece am identificat aici si cele mai influente atitudini pe

323

www.dacoromanica.ro
plan global. In realitate, exist cinci orientdri in raport cu relatia
transatlanticd, dups.' cum urmeazd:
i) atitudinea antioccidentald (RPD Coreeand, Cuba, Iran,
anumite comuniati musulmane din Asia si Africa). Aceastd
grupare in general este indiferentd la tipul de relatie, nu are o
preferinta anurne intre cele patru modele, dar prin SQ ar fi
mai aproape de obiectivul separarii Europei (veriga slab's') de
SUA (raul principal in viziunea lor).
ii) atitudinea antiarnericand (dar nu neapdrat antieuropeand)
(Venezuela, o parte a statelor arabe). De asemenea, preferinta
pentru SQ (poate ceva mai net's).
iii) atitudinea antihegemonica de sorginte occidental's.'
(puterile emergente, China si India, dar si Federatia Russ). Si
aici SQ este o optiune, dar parteneriatul (P) devine mai
interesant. Atitudinea fatd de AAS variaz5 de la un actor la altul,
India, de exemplu, find mai tolerantd la AAS decit Rusia, de
exemplu. Variatiile sunt determinate de acceptabilitatea
valorilor comune, de unde si atitudinea diferitd. a Indiei in
comparatie cu Rusia sau China.
iv) atitudinea relativ deschisd fatd de Occident (mare parte
din Africa si America Latins). Aceastd atitudine face ca AAS
P si, intr-o anumia mdsurd, AS, s'a' fie acceptate. SQ in
schimb nu este foarte interesant pentru acest grup.
v) atitudine in favoarea unei solide relatii transatlantice
(Japonia, Australia, Israel). SQdispare ca optiune, sprijin partial
pentru P, dar sustinere soli& pentru AAS i chiar si pentru
AS. In timp, statele din acest grup au devenit parteneri globali"
naturali ai comunitatii transatlantice.

Diagramele urmtoare aratd cum se raporteaza aceste

atitudini la cele 4 modele:

324

www.dacoromanica.ro
 ................... ..........................................
........ ..............
Ann-Occident 0
I..
........ .................
...............
....1. ..... ........ e".:'
: ...............
Anti-SUA %
..
.. ........................
.- P..........
.............
Anti-hegemonie
....... ..... .................... ...... .
'we." .............
AAs
Dew-Indere fait de Veu

... ........
Pro-UE+SUA
.
........................... ............ ...
.......
., -

AS

Aceasta schema arata in esenta cloud lucruri: nu exista un

curent dominant pe plan global i acceptarea valorilor occidentale
joaca un rol fundamental in modelarea atitudinii actorilor
internationali fata de relatia transatlantica. Intr-adevar, si in figura
de mai sus se observa ca 4 din cele 5 diagrame intersectesA.
sectorul dintre AAS Si P, insd gradul de dispersie in interiorul
unui grup este foarte ridicat (de exemplu diferente de atitudine
intre India si China sau intre Egipt, Maroc, Iordania i Siria sau
Yemen). Prin urmare, in acest caz nu putem afirma cu
certitudine c AAS sau P ar fi dominante in acceptiunea generala
pe plan international. Insl dac am ordona cele 4 modele dupa
gradul kr de acceptabilitate, AAS i P ar fi pe primul loc.
A doua observatie pe care am facut-o s-a referit la acceptarea
sau nu a valorilor occiclentale de care actorii terti. Intr-adevar,
abordarea constructivistd acorda un rol primordial acestui aspect
in analiza relatiilor internationale. Din acest punct de vedere,
cele 5 atitudini enumerate mai sus se pot regrupa in trei: actori
care resping valorile occidentale, actori care le tolereaza si actori
care le accepta sau le impartasesc. Prin urmare, daca pc acest

325

www.dacoromanica.ro
nou fundal am avea de facut o optiune intre P si AAS, am avea
de ales practic intre o relatie care pune accentul pe valori (AAS)
si una care lasa valorile in plan secund (P). In acest din until
caz, relatia transatlanticd si-ar vedea diminuata forta interioard,
pentru c punand mai mult accent pe interese si mai putin pe
alianta institutionala si pe valori cornune, se expune mai mult
la rivalitati externe din partea grupurilor care se vad in conflict
cu valorile occidentale. In concluzie, chiar daca aparent AAS
poate s pard rnai conflictuala deck P in acceptiunea multor
actori externi, AAS este mai stabila pe termen lung.
In final, daca am identificat alianta asimetrica drept cel mai
viabil si stabil model pentru relatia transatlantica, este necesar
a indica si care sunt pistele de actiune i reflectie pentru viitor,
pentru a aduce relatia transatlantica din stadiul actual (SQ) in
cel de alianta asimetrica (AAS).
In privinta valorilor comune, acestea ar trebui consolidate.
In capitolul II am pus in discutie atitudinile publice reciproce
din SUA si din Europa, aratand cd, desi exist o soli& sustinere
pentru intarirea relatiei UE-SUA, tocmai datorita valorilor,
tradiOilor si convingerilor comune, exista si valori care la un
moment dat pot sd evolueze cdtre o atitudine conflictuala (de
ex. rolul religiei in societate si in politica.). Este important, asa
cum am vazut, ca interactiunea la nivel uman intre UE i SUA
sd creascd in urmdtorii ani.
In privinta aliantei politico-militare (NATO), este evident
cd Inuit asteptata transformare a acesteia trebuie sl aiba kc cat
mai curand, posibil incepand cu summit-ul aniversar al
Aliantei de la Strasbourg-Kehl din aprilie 2009. Fie c are castig
de cauzd viziunea franceza privind un NATO in care UE ar
avea un cuvant politic de spus (formal sau nu), fie cd triumfa
viziunea americana privind cresterea ponderii europene in
alianta prin capacitati mai bune, mai eficiente, este clar cd una

326

www.dacoromanica.ro
din mizele transformarii NATO este exact redefinirea
elementului european. Probabil cd solutia se va afla la mijloc,
pentru c nici europenii nu vor avea un cuvant politic fail a
pune noi capacitati in NATO, dar nici nu vor investi in NATO
fail a primi o greutate politica in alianta. Al doilea element
esential al transformarii NATO este atragerea de parteneri. Am
vazut mai sus ca exista state precum Australia, Japonia, Israelul
care sustin AAS si chiar AS. Or exact cu aceste state ar trebui
ca atat NATO, cat si UE sd dezvolte noi relatli, de parteneriat
consolidat i, la nevoie, chiar de alianta (noi AAS-uri).
In privinta relatiflor economice transatlantice, acestca au fost
serios puse la incercare in cursul anului 2008 in contextul
degradarii sistemului financiar international, incepand cu
colapsul unor mari institutii financiare din SUA i urmate de
fenomene similare Si pe continentul european. Desigur,
triumful neoliberalisrnului economic dupa 1990 a facilitat un
proces de convergenta economicd intre UE si SUA, mai putin
dirijat de stat si in mare mdsurd liber de regleinntari. Criza
economicd inceputd in 2008 a demonstrat ca, in situatii limita,
factorul politic este chemat sal ofere solutii la problemelc
econornice ivite in spatiul transatlantic. Astfel se explica
programele de anvergura de infuzie de capital din SUA si din
UE, menite, la inceput, s limiteze proportiile dezastrului
financiar, iar apoi s incurajeze cresterea economicd si
consumul / investitiile333. Pe termen mediu, se prefigureaza

333 Este vorba de programele de salvate financiard in valoare de 700

de miliarde de USD in SUA, de la sf5rsitul anului 2008, sau actiunile
sirnilare de pe continentul european (Marea Britanie, 500 miliarde de
lire sterline, Banca Central Europeand, 100 de miliarde intr-o singura
zi, dar si altelc). Ulterior, in februarie 2009, Adminsitratia Obarna a
reusit st promoveze un pachet aditional de aproape 800 miliarde USD
pentru stimularea economiei arnericane.

327

www.dacoromanica.ro
chiar si reformarea institutiilor de la Bretton Woods. Ce este
important pe termen scurt este ca in cazul unor derapaje majore
in SUA sau in Europa, celalalt partener s aiba capacitatea de
a prelua initiativa in remedierea problernelor, in spirit de
solidaritate transatlantica334. SUA a demonstrat-o in urmd cu
mai bine de 60 de ani, iar Europa a demonstrat, pastrand
proportiile, cd are capacitatea de a fi capul limpede" pe plan
international, atat dupa atentatele din 11 septembrie 2001, cat
si in 2008.
In ceea ce priveste tipul de putere, este clar c puterea
americana va fi una de tip hard", cu sau far vointa
europenilor. UE trebuie insd sd continue sd-si dezvolte
instrumentele alternative, de tip soft" si, asa cum observa J.
Nye in cele mai recente lucrari ale sale335, chiar instrumente
militare care sd faca din UE o putere de tip inteligent sau
smart".
In ceea ce priveste pozitia specifica in care s-ar situa
Romania, trebuie amintit c, prin aderarea sa la NATO in 2004
si la UE in 2007, aceasta a devenit actor al spatiului
transatlantic. Profilul Romaniei in acest areal este in curs de

334 Ideea de Bretton Woods II" a aparut in timpul dezbaterilor de

la Adunarea Genera la ONU din septembrie 2008, ins FMI si Banca
Mondialt sunt contestate de tot mai multi actori de mai mull timp,
mai ales dupa programele de stabilizare macroeconomicl din anii '80-'90.
Franta, Marea Britanie si Italia au sustinut puternic aceasta reforma.,
iar un summit special al G20 a avut kc la Washington DC in noiembrie
2008, iar un al doilea astfel de summit va avea loc la incepurul lunii
aprilie 2009 la Londra.
335 De exemplu J.S. Nye, The Powers to Lead, Oxford University
Press, 2008, sau The Future ofPower, in "War, Peace and Hegemony
in a Globalized World: The Changing Balance of Power in the
Twenty-First Century", Ed. Chandra Chari. Rout ledge, 2007.

328

www.dacoromanica.ro
definire: Romania este stat cu orientare proatlantica, iar opinia
publica internd sprijind puternic si durabil aceastd optiune, asa
cum o demonstreaza diversele eurobarometre sau sondaje
similare americane. Relatiile Rornaniei cu SUA, fundarnentate
pe parteneriatul strategic incheiat in anul 1997, trebuie
aprofundate intr-o serie de domenii, in prirnul rand in cel
economic si in cel interuman. La nivel UE, Romania trebuie
sa devina un vector al apropierii dintre SUA si UE pentru cd
este in interesul ei profund ca dupa aderarea sa la structurile
europene si euroatlantice sd faca parte, sd se dezvolte si sa
prospere intr-o alianta transatlantica consolidata. Cu alte
cuvinte, pentru Romania modelul AS sau AAS ar trebui sd
devina obiective fundarnentale pentru urmatoarele generatii.

329

www.dacoromanica.ro
 INDICE SELECTIV

A America Latina 40, 48-50, 68, 93,

ADM 183, 197, 212-213, 217,
228, 235, 279
Afganistan 36, 74, 183, 188, 223-
224, 230, 233, 235, 279, 307,
314, 319
Africa 24, 36, 40, 46-50, 53, 55-
56, 124, 141, 152, 189-190,
202, 227, 250, 253, 260-261,
264, 273, 310-311, 324
ATEA 67
Algeria 52, 258, 261, 272
aliantd 68, 101, 147, 175, 181,
224, 233, 280-283, 297-298,
301-303, 305, 308, 310, 313,
319-321, 326-327, 329
aliavi 11, 63, 65, 69, 74, 148,
180-182, 223, 234, 280, 282,
284, 305, 318
aliatilor inegali/asimetrici 299
America de Nord 11, 13, 16, 221,
253, 273
189, 324
ASEAN 57, 216, 311
Asia 42, 45, 47-52, 56, 124, 141-
142, 245, 250, 261, 264, 268,
305, 309, 311-312, 319, 324
Asia Centrala 48, 52, 56, 261,
264, 268, 305, 319
Asia de Sud 42, 49, 142, 309,
311-312, 319
Australia 43, 213, 318-320, 324,
327
Austria 86, 122-124, 159, 247,
256-257
Azerbaidjan 52, 268
Aznar 87, 120, 133
Balcanii 124, 159, 161, 198, 232
Belarus 198, 266
Belgia 86, 113, 121, 123, 133,
145, 148, 229, 271

331

www.dacoromanica.ro
Benelux 113, 121, 126-127, 149,
247
Berlusconi 87, 119-120
Blair 78, 110, 116-118, 120, 133
Blair, Tony 78, 116
Bosnia si Hercegovina 75, 159,
183, 226-227, 232, 314
Brandt, Willy 152
Brazilia 43-44, 56, 309, 313-314
BRIC 309
Bush 83, 133, 182, 210-211, 255
Bush, G.W. 83, 133, 182, 210-
211, 255
CAER 30, 149
CAGRE 104-105
Canada 14-16, 18, 43, 52, 89,
147-148, 153-154, 216, 282,
302
capabilitati civile 292
capabilitati militare 70-71
Caucazul de Sud 47
CECA 149
Cehia 128, 130, 201, 257
CFE 157
China 42, 44, 47-49, 51, 53-56,
63-64, 66-68, 73, 115, 201,
211, 216, 218, 244, 253-254,
264, 270, 276, 303, 305-306,
309-313, 319, 324-325
Chirac 76, 86, 109, 115, 177
Churchill 142, 144, 177
CIG 98, 102, 127
Cipru 126, 130, 199
Clinton, Bill 82, 110, 209
332
www.dacoromanica.ro
Comisia Europeana 104, 106-
107, 112-113, 119, 122, 132,
134, 165-167, 169, 171, 246,
256, 259-260, 262, 265, 271-
272
Congo (RD) 183, 226
Congresul de la Viena 39
Consiliul de Securitate 44, 57-58,
90, 112, 143, 192, 290
Consiliul de Securitate al ONU
112, 143
Consiliul Economic Transatlantic
302
Consiliul European 98-99, 105-
106, 132, 165, 168, 259
Consiliul UE 170
constructivism 22, 37, 284
cooperare structurata 107
Coreea (Republica) 310-311, 318
Coreeana, RPD 230, 279, 324
CPE 156
CPI 75-76, 211, 216, 218-219
crima organizata 57, 116, 273
Croatia 75, 159
CSCE 139, 154-155
CS! 26, 50, 250, 267, 276
CTBT 216
Cuba 153, 324
cukura 11, 24, 189
cunoastere 22, 241-242, 259
Danemarca 78, 86, 122, 148,
256-257, 271
destindere (detente) 153
destindere 31, 139, 153, 157
diplomatic 11, 138-139, 177
diversificare 66, 261
Doha 205, 216, 279
Doha, Agenda 205, 216
drept international 29, 188, 211
drepturile omului 33, 67, 155,
218, 274, 279, 311
Echelon 238
economic 11, 63, 74, 247, 262,
293, 311
ECOWAS 57
EDA 106, 225, 228
Elvetia 14-15
energie 45, 51, 56, 66, 149, 198,
245, 253-256, 263, 266-267,
269-270, 282, 293-296
ENP 196-198, 200, 202, 205
Europa Centrala si de Est 12, 25,
40, 110, 124, 145, 274
Europa Centrala, 23-24, 29, 33
extinderea UE si NATO 85
federalism 95
Finlanda 122, 198, 201, 229
FMI 25, 188
Emma 43-44, 49, 75, 85-86, 102,
108, 110-115, 117-120, 122,
141-143, 145-146, 148-149,
151-153, 157, 160, 164, 171,
176-177, 184, 229, 233, 247,
257-259, 267, 271, 278, 290
Fukuyama 17, 40, 67-68, 235
333
www.dacoromanica.ro
G8 44, 56, 133, 187, 213, 228,
309
Galileo 238
Gaulle 86, 109, 142, 153, 177
Georgia 183, 199, 227, 269, 306
Germania 44, 49, 66, 80, 86, 98,
108-116, 120, 122, 140-141,
143-144, 146, 149, 153, 159-
160, 172, 177, 229, 247, 257-
258, 271
Germaniei 29, 69, 87, 108, 113-
115, 139, 141-142, 145, 149-
150, 152, 157-158, 177, 179
Globalizare 12, 45-46, 50, 102,
250, 279, 304
Gorbaciov 28, 30-31, 35-36, 158
Grecia 86, 124, 141, 199, 247,
257, 268, 271
Greciei 130, 133
Grupul de la Visegrad 126
guvernare globala 56
Hamilton, hamiltonieni 81, 86
hard 42, 179, 206-207, 291, 310
Helsinki 153-154, 194, 226
hiperputere 41-43, 64, 302-303
imigratie 117, 123, 276
India 42, 44, 47, 49-51, 53, 55-
56, 63, 67-68, 73, 211, 216,
218, 244, 270, 276, 303, 309,
311-314, 324-325
Indonezia 45, 56, 142, 227, 309-
310
interguvernamentalisrn 129
Irak 16, 52, 74, 79, 87-88, 90,
114, 141, 156, 183, 188, 190,
199, 217-219, 223-224, 230,
235, 237, 314, 317, 319
Iran 42, 52, 114, 141, 230, 258,
261, 309, 324
Islam 315
Islamului 315-316
Israel 42, 152, 216, 318, 320, 324
Italia 44, 49, 78, 87, 117-120,
141, 143-144, 146, 148, 247,
257-259, 268-269, 271
lugoslavia 23-24, 144
Inalt Reprezentant pentru PESC
104, 134, 210
Jackson, jacksonieni 81, 86
JAI 107, 117, 121, 123, 214, 250,
290
Japonia 43, 45, 50, 63-64, 73,
171, 216, 238, 243-245, 247,
270, 276, 310-311, 318-320,
324, 327
JLS 65, 107
Kagan 16, 83, 89-90
Kaliningrad 198-199
Kazahstan 52
Keohane 17, 19, 34, 82
Kohl 109, 114, 177
Kosovo 75-76, 90, 160-162, 183,
227, 230, 234, 309, 314
334
www.dacoromanica.ro
Kyoto 187, 216-217, 238, 269,
294
Lamy, Pascal 71
Larrabee, Stephen 88
liberalism 12, 19-20, 23-24, 32-
33, 37, 67
liberalizare 110, 256-258, 260,
267, 276
Marea Britanie 43-44, 49, 75, 78,
85-86, 102, 111-112, 115-
120, 126, 140-143, 145, 156-
157, 164, 171, 176-177, 184,
234, 247, 256-257, 271, 290
Marea Neagra 199, 268
man puteri 41, 43, 151, 239
Marshall 144-145, 147-148
Medvedev 68
Merkel, Angela 78, 110, 114-115,
299
Mexic 216, 318
Mitterand 109, 177
multilateralism 176, 186, 189
Nabucco 268-269
Nash 30, 285, 288, 291-293,
296-297
NATO 14, 17, 19, 25-26, 28, 57,
61-62, 75, 85, 101, 107, 114,
117, 147, 149-150, 152, 159-
161, 175, 181-182, 184-185,
194-195, 198-199, 201-203,
210, 213, 215, 219-220, 222-
 224, 226-228, 231-235, 280,
282-283, 292, 302, 304, 306-
307, 314, 317, 321, 323, 326-
328
NATO-UE 194
neoconservatori 83, 86, 322-323
neoliberalism 12, 19-20, 22, 279-
280, 284
neorealismul 12, 18, 20, 24-25,
39, 61, 279-280
Nigeria 45, 52
Norvegia 14, 52, 148, 226, 261,
282
Norvegiei 15, 148
Noua Europa 132, 283
NRF 194
Nye 17, 34, 42, 65, 81-82, 89,
207, 328
0 218, 220, 224, 226-229, 289
OCDE 188, 253, 260, 263, 309
Olanda 78, 86, 102, 111, 113-
114, 117, 121, 123, 145, 234,
247, 256, 258, 271, 278
OMC 17, 19, 71, 171, 186, 188,
237, 313
OMG 217, 237
ON,U Carta 106, 147
ONU 17, 19, 57-58, 67, 80, 101,
106, 112, 132, 142-144, 147,
153, 155, 160, 185-186, 188,
190-193, 205, 212-213, 215,
219-220, 228-229, 231, 309,
313
opinia publica 31, 54-55, 88, 90-
92, 121, 160, 180, 204, 289-
290, 298, 315, 329
335
www.dacoromanica.ro
organizatii internacionale 19, 40
orientari politice 81-82, 274, 322
Orientul Mijlociu 36, 42, 46-50,
52, 55-56, 69, 93, 135, 141,
152, 196-197, 205, 227, 255,
260-261, 264, 272-273, 277,
307, 309-310, 312, 316, 320
OSCE 19, 153, 160, 213, 228-
229, 309
Ostpolitik 195
Pakistan 45, 56, 216, 218, 314
Parlament European 112, 123,
129, 166
PESA 106, 116-119, 129, 133,
139-140, 168-169, 171, 173,
182, 190, 193-195, 202-203,
PESC 85, 87, 100, 104-107, 112,
114, 118, 120-124, 129-134,
139-140, 159, 161, 163-166,
168-173, 175-178, 183, 190,
204, 210, 219, 267, 289
Petersberg 194, 226
Nap Interna 70, 100, 137, 179,
255, 273
planului Marshall 144-145, 148
Polonia 28, 120, 101, 116, 126-
127, 144, 199, 201, 229, 234,
260
populism 46, 86
Portugalia 78, 124, 148, 247,
257, 271
Primakov 304
Prodi 119
putere globala 27, 42, 181, 202,
205, 229, 278, 283, 298
putere regionala 42, 96, 127, 310,
319
Putin 68
QMV 132, 172
Rambouillet 76, 160
Razboiul Rece 20-21, 23-29, 31-
35, 37-41, 67, 69, 71, 73,
139, 145, 150, 157-159, 163,
181, 209, 224, 274, 279, 302,
304, 318
Reagan 83, 110
realism 19, 86
reforma 205
relatia transatlantica 11, 14-16,
20-22, 27, 61, 75, 78, 84, 87,
92, 96, 118, 120, 135, 143,
156, 200, 205, 213, 229, 234,
238, 241, 273, 279, 281, 289,
294, 296, 298-299, 302-303,
324-326
relatii internationale 13, 18, 20,
37-39, 42, 157, 176, 240, 298
reunificarea Germaniei 29, 69,
139, 150, 157-158, 177, 179
Roche, J-J. 22
Romania 126, 129, 144, 154,
199, 201, 268-269, 328-329
Rumsfeld 84, 90
Rusia 26, 29-30, 35, 51-52, 66,
68, 115, 173, 196, 198-200,
202, 211, 213, 216, 226, 244,
336
www.dacoromanica.ro
253, 260-261, 264, 266-268,
272, 274, 276, 293, 304-312,
324
Saint Ma lo 226
sarcie 47, 277, 279
Sarkozy, Nicholas 78, 115, 117,
299
SEAE 104, 134, 166
securitate 11-12, 16-18, 44-45,
47, 56-58, 61-62, 64, 67, 69,
78, 85, 90, 100, 103-104,
106-107, 112, 116, 122, 124,
127, 131-132, 134, 139, 142-
144, 153-154, 159, 161-163,
166, 173-174, 181, 185, 188-
190, 192-197, 205, 209-212,
214, 216-222, 224-225, 227-
229, 232-233, 239, 266, 273-
274, 276, 280, 283, 290-293,
307, 309, 312, 318, 321
securitate europeana 232
smart 207
soft 42, 179, 202-204, 206-207,
291, 294-295, 310, 319
Solana, Javier 210
Spania 49, 78, 87, 111, 117-118,
120, 247, 257, 271
Strategia Lisabona 262
strategii de securitate 214, 220
SUA 14-18, 21-22, 26, 29-31, 33,
39, 41, 46-47, 50, 52-54, 61-
67, 69-78, 80-85, 87-93, 96,
114, 116, 118, 121, 124, 127,
133, 135, 140, 142-148, 150-
154, 156-157, 160-161, 171,
 175-177, 180-182, 184-189,
200-207, 209-216
Suedia 122, 198, 201, 229, 258
Suez, criza 139, 151-152
superputere 21, 26, 41, 43, 210-
211, 239-240
T 202
tehnologie 33, 54, 99, 227, 243-
244, 246, 248, 269, 294, 313
teoria jocurilor 22, 30, 284-285,
289, 294, 297
terorisin 107, 174, 197, 225, 279,
307
Tratatul Constitutional 96, 99,
163, 290
Tratatul de la Lisabona 22, 98-99,
102, 134, 140, 172, 202
Tratatul de la Maastricht 95, 109,
159
Tratatul de la Nisa 166, 172
Tratatului de la Varsovia 28
treia cale(a) 19, 110, 262
Truman 145, 148
Turcia 14, 127, 190, 198, 223,
268, 314, 317-318
U Waltz 18, 29, 31
Ucraina 127, 198, 260, 266, 268,
306
UE 13-15, 17-18, 25-26, 42, 46,
49-52, 54, 57, 61-65, 67-68,
70, 73-77, 80, 85-92, 95-101,
103-107, 111-112, 116-117,
119-120, 123, 125-133, 137-
139, 155, 159-171, 173-175,
177-178, 181, 183-186
UEO 146, 159-160, 162, 175,
UNASUR 216
Ungaria 28, 129, 144, 152, 199,
201, 256-257, 269
Uniunea Africana 57, 229
URSS 12, 23-24, 28-31, 33, 35-
36, 39, 41, 43, 73, 85, 139-
140, 142-145, 148, 150-151,
153, 157-158, 176-177, 202,
240, 260, 264, 273, 304
Uzbekistan 218
V
valori 15, 22, 24, 26, 33, 40, 54,
87, 176, 214, 274-275, 302-
303, 306, 318, 326
Vechea Europa 229, 283
Venezuela 52, 324
W
Wilson, wilsonieni 82
Y
Yemen 325

337
www.dacoromanica.ro
 BIBLIOGRAFIE GENERALA

Allan, Pierre, Goldmann, Kjell (edit.), The End of the Cold War,
Haga, Boston, Londra, Kluwer Law International, 1994
Anderson, J., American Hegemony after September 11: Allies,
Rivals, Contradictions, 11 September and Its Aftermath: The
Geopolitics of Terror, Londra, Stanley Brunn, Routledge,
2004
Beaufre, A., Deterrence and Strategy, Londra, Faber and
Faber, 1965.
Bettati, M., Kouchner, B., Le devoir d'ingerence : peut-on les
laisser mourir ?, Paris, Noel, 1997.
Besteliu, Raluca Miga, Organizatii internationale inter-gu-
vernamentale, Bucuresti, ALL, 2000
Brzezinski, Zbigniew, Marea tabla de ;rah. Suprematia americana
si imperativele sale geostrategice, Bucuresti, Univers
Enciclopedic, 2000
Bridges, Thomas, The Culture of Citizenship Inventing
Post-Modern Civic Culture, New York, SUNY Press, 1994
Clark, Wesley, Waging Modern War: Bosnia, Kosovo and the
Future of Combat, New York, Public Affairs, 2001

339

www.dacoromanica.ro
Frost, Melvyn, Ethics in International Relations: A Constitutive
Theory, Cambridge, Cambridge University Press, 1996
Fukuyama, Francis, The End of Histog and the Last Man, New
York, Free Press, 1992
Hlihor, Constantin, Istoria geopoliticii in Europa secolului XX,
Bucuroti, Editura Academiei de Inalte Studii Militare,
Bucuroti, 1999
Huntington, Samuel, The Clash of Civilisations and the
Remaking of World Order, New York, Simon / Schuster,
1996
Johnson, Paul, 0 istorie a luniii moderne 1920-2000, Bucuroti,
Humanitas, 2003
Keohane, Robert, Nye, Joseph S., Power and Interdependence.
World Politics in Transition, Boston, Little Brown and
Company, 1977
Keohane, Robert, Neorealism and Its Critics, New York,
Columbia University Press, 1986
Keohane, Robert 0., Realism, Neorealism and the Study ofWorkl
Politics, New York, Columbia University Press, 1986
Kissinger, Henry, Diplomacy, New York, First Touchstone
Edition, 1994
Kissinger, Henry, Does America Need A Foreign Policy?, New
York, Simon Schuster, 1st ed., 2002
Morgenthau, Hans J., Politics in the Twentieth Century,
Chicago, The University of Chicago Press, 1971
Morgenthau, Hans J., Alliances in Theory and Practice, in
Alliance Policy in the Cold War", ed. Arnold Wolfers,
Baltimore, Johns Hopkins University Press
Nicholson, Sir H., Diplomacy, Washington DC, Institute for
the Study of Diplomacy, 1988
Pam, Nicolae, Istoria constructiei europene, Cluj-Napoca, Edit.
Fundatiei de Studii Europene, 2000.

340

www.dacoromanica.ro
Puscas, Vasile, Relatii internationale / transnationale,
Cluj-Napoca, Sincron, 2006
Puscas Vasile (ed.), International Studies at the Beginning of the
21th Century, Bucuresti, Romania de Maine, 2002
Roche, Jean Jacques, Thorie des relations internationales, 4eme
edition, Paris, Montchrestien, Clefs/Politique, 2001
Waltz, Kenneth, Theory of International Politics, New York,
Mc Graw Hill, 1979
Watson, R., Hilliard, B., Landsford, T., George W Bush:
Evaluating the President at Mid-Term, Albany (NY), Suny
Press, 2004
Wendt, Alexander, Social Theory of International Politics,
Cambridge, CUP, 1999

BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE

Allen, David, Who Speaks for Europe? The search for an effictive
and coherent foreign policy in Peterson, J. and Sjursen, H.
(eds), A Common Foreign Policy for Europe? Competing
Visions of the CFSP", London, Routledgc, 1998.
Asmus, Ronald, Rebuilding the Atlantic Alliance, in Foreign
Affairs", septembrie-ocrombrie 2003
Boekle, Henning, Rittberger, Volker et Wagner, Wolfgang,
Norms and Foreign Policy: Constructivist Foreign Policy
Theory, in "Tithinger Arbeitspapiere zur Internationalen
Politik und Friedensforschung", Tubingen, 1999
Bolkenstein, Frits, Towards a Transatlantic Capital Market,
Commentary, "International Finance", Blackwell Publishing
Ltd. 20036:3, 2003
Braungart, Richard G. (Syracuse University), Braungart,
Margaret M. (SUNY Health Science Center, Syracuse, NY)

341

www.dacoromanica.ro
 Perceptions of Self; the United States, and Europe, 'Youth &
Society", Vol. 27, No. 3, SAGE Publications 1996
Bridges, Thomas, The Culture of Citizenship Inventing
Post-Modern Civic Culture, Council for Research and
Values in Philosophy, 2nd Ed., 2001
Brzezinski, Zbigniew, The Geostrategic Triad : Living with
China, Europe and Russia, CSIS, Significant Issues Series,
2000
Cameron, Fraser, Towards an EU Diplomatic Service, EPC
commentary din 23.07.2004, www.theepc.org
Christensen, Thomas, Jorgensen, Knud-Erik, The Social
Construction of Europe, in "Journal of European Public
Policy", vol 6:4, 1999
Cioculescu, Serban, Strategia europeand de securitate : cdtre un
plus de coerenta in politica externd si de securitate comuna a
Uniunii Europene, Revista rornand de studii internationale,
1/2004, A.D.I.R.I. Bucuresti
Colard, Daniel et Guilhaudis, Jean Francois, Le droit de la
sicurit internationale, Paris, Masson
Cooper, Robert, The Breaking of Nations: Order and Chaos in
the Twenty-First Century, Londra, Atlantic Books, 2004
Dobbins, James, America's Role in Nation Building: From
Germany to Iraq, RAND Corporation, 2005
Duff, A., From the Amsterdam Lefi-Overs to Nice Hangovers,
in The International Spectator", vol. vow' (1), ian-mar.
2001
Duke, Simon, Between Vision and Reality: CFSP's Progress on
the Path to Maturity", Maastricht, EIPA, 2000
Emerson, Michael et Gros, Daniel, The CEPS Plan for the
Balkans, Bruxelles, CEPS, 1999

342

www.dacoromanica.ro
Emmanouilidis, Jannis, Historically Unique, Unfinshed in Detail
An Evaluation of the Constitution , Center for Applied
Policy Research, Bertelsmann Foundation, 2004
Engel, Ch., Vers un ,fediralisme a plusieurs niveaux"?, in
Eipascope", EIPA, Maastricht, 2001-1
Ehrhardt, H.G., Quel Modele pour la PESC?, publicata de
Institutul pentru Studii de Securitate de la Paris (ISS) in
oct. 2002 (Chaillot papers no. 55)
Fergusson, Niall, Hegemony or Empire?, in Foreign Affairs",
Sept/Oct. 2003
Florida, Richard, The Globalisation of R&D: Results of a Survey
of Foreign Affiliated RthD Laboratories in the USA,
Research Policy, vol. 26, 1997
Foster, Mark, British, French and German European Policies
and Strategies in the Context of European Integration Theories
and Future Institutional reform of the European Union, lucrare
de masterat, Institutul European de Inalte Studii
Internationale, Nisa, 2003
Fuerea, Augustin, Constitutia Uniunii Europene geneza 0
continut, in Revista rornind de studii internationale",
nr.1/2004, ADIRI, Bucuresti .
Gillingham, J., European Integration: 1950-2003, Cambridge
Univ. Press, 2003
Gnesotto, Nicole, EU Security and Defence Policy the First
Five Years (1999 2004), Institute for Security Studies of
the European Union, Paris, 2004
Gnesotto, Nicole, La puissance et l'Europe, Paris, Sciences Po,
1998
Grevi, Giovanni, Light an Shade of a Quasi-Constitution: An
Assessment, EPC Issue Paper no.14, 23.06.2004
Griffiths, Franklyn, Attempted Learning: Soviet Policy Toward
the United States in the Brezhnev Era, in "Breslauer and

343

www.dacoromanica.ro
 Tetlock (eds.)", Learning in U.S. and Soviet Foreign Policy,
Boulder (CO), Westview Press,
Haass, Richard, The Age of Nonpolarity, in "Foreign Affairs",
mai/iunie 2008
Haas, Ernst B., Nationalism, Liberalism and Progerss, Ithaca and
London, Cornell Univ. Press, 1997
Hafez, K., The Iraq War of 2003 in Western Media and Public
Opinion: A Case Study of the Effects of Military
(Non-)Involvement on Conflict Perception, in "Global Media
Journal", Purdue Univ. 2004.
Heisbourg, Francois, Defence europenne: la mise en oevre, in
Cahiers de Chaillot", no. 42, Paris, ISS, 2000
Henkin, Louis, The Universal Declaration and the Cold War,
in APA Newsletters", Columbia University of Law vol. 97
(2), primavara 1998,.
Holbrooke, Richard, America, A European Power, in Foreign
Affairs", vol. 74 (2) mar/apr. 1995
Hulsman, J.C., Gardiner, N., President Bush Should Advance
a New US Vision for Europe, in The Backgrounder",
Heritage Foundation, nr. 1825 (2005).
Kagan, Robert, Of Paradise and Power: America and Europe
in the New World Order,New York, Knopf, 2003
Kagan, Robert, Kristoll, William, Present dangers: Crisis and
Opportunity in American Foreign and Defense Policy, New
York, Encounter Books, 2000
Kelleher, Catherine Mc. Ardle, The Future of European
Security : An Interim Assessment, in "Brookings Occasional
Papers", Washington, Brookings Institutions, 1995
Kotzias, N., Liacouras, P. (ed.), EU-US Relations, Repairing
the Transatlantic RO, New York, Palgrave Macmillan Ltd,
2006

344

www.dacoromanica.ro
Kral, D., The profile of the Visegrdd Countries in the Future of
Europe Debate, eseu publicat pentru Institutul pentru
politica Europeana EUROPEUM, septembrie 2003.
Laursen, Finn, Denmark and the Constitutional Treaty: A
Difficult Two-Level Game, discurs la conferinta
internationala EUSA la Austin, Texas, 31.02-2.04.2005.
Lebl, Leslie S., EU Defence Policy An American Perspective,
in "Policy Analysis", Nr. 516, iunie 2004
Liikanen, E., A European Social Model: An Asset or a Liability?,
discurs la World Political Forum, Budapesta, 27 noiembrie
2007.
Marga, Andrei Filosofia unificdrii europene, Cluj-Napoca,
Apostrof, 1995.
Mearsheimer, John, Back to the Future: Instability In Europe
Afier the Cold War, in International Security", vol. 15, nr.1,
1990
Miller, V., The Convention on the Future of Europe the
Institutional Reform, House of Commons Library Research
Paper 03/56 din 12 iunie 3003,
Moravcsik, L., Vachudova, M.A., Bargaining Among Unequals:
Enlargement and the Future of European Integration, in
"EUSA Review", European Union Studies Association, vol.
15 (4), toamna 2002
Narula, Rajneesh, Globalisation and Trends in International
R&D Alliances, 4th IGMS CIBER Research Forum (29
martie 2003), Philadelphia, Temple University
Narula, Rajneesh, Globalisation and Technology: Interdependence,
Innovation Systems and Industrial Policy, Cambridge, Polity
Press, 2003
Narula, Rajneesh-Dunning, John, Explaining International
R&D Alliances and the Role of Governments, in "International
Business Review", vol.7

345

www.dacoromanica.ro
Nash, John, Two-Person Cooperative Games, in "Econometrica",
vol. 21, issue 1, 1953
Nash, John, The Bargaining Problem, in "Econometrica", vol.
18, issue 2, 1950.
Nicolaidis, Kalypso, LivingWith Our Diffirences- Repairing the
Transatlantic Riff, Londra, Palagrave, 2004
Nye, Joseph N., The Paradox of American Power: Why the
World's Only Superpower Can't Go It Alone, Londra,
Oxford University Press, 2002
Nye, Joseph N., Soft Power the Means to Success in World
Politics, New York, Public Affairs, 2004
de Palacio, Loyola, discurs rostit in cadrul celei de-a treia
reuniuni ministeriale euro-mediteranene pe energie, Atena,
21 mai 2003.
Palmer, John, The Constitutional Treaty-Opening the Way to
a Core Europe, communication to EPC members, S56/04
din 20.06.2004
Patten, Chris, Islam and the West At the Crossroads, discurs
la Oxford Center for Islamic Studies, 25 mai 2004
Paun, Nicolae, Curs de istorie economicd a Europei,
http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/NicolaePaun.html
Peterson, John+Bornberg, Elisabeth, Decision-Making in the
European Union, Macmillan Press, Londra 1999
Pfaff, William, NATO Is Past, EU Is Future, in "International
Herald Tribune", 23 noiernbrie 2002.
Phinnemore, David, The Treaty Establishing a Constitution for
Europe: An Overview, Chatham House Briefing Note, iunie
2004
Pianta, Mario, New technologies across the Atlantic: US
Leadership or European Autonomy?, Harvester, Wheatsheaf,
1988

346

www.dacoromanica.ro
Prodi, Romano, 0 viziune asupra Europer , Bucuresti, Polirom,
2001
Sava, Nicu Ionel, Scoala geopolitica germana, Bucuresti,
Info-Team, 1997
Sava, Nicu Ionel, Studii de securitate, Bucuresti, Centrul Roman
de Studii Regionale, 2005
Sjursen, Helene, Enlargement and the Common Foreign and
Security Policy: Transforming the EU 's External Policy?, in
"Arena Working Papers", WP98/18.
Sloan, Stanley, The United States and European Defence, in
Chaillot Papers", EU ISS, aprilie 2000
Solana, Javier, discurs la conferinta anuala a Institutului de
Studii de Securitate al UE, Paris, 9-10 septembrie 2004
Steyn, M., Why does America tend to side with Israel and Europe
with the Arabs?, in The Spectator", 29 decembrie 2001
Stoian, Ana-Maria, Relatiile SUA-UE la Mceputul secolului XXI,
Iasi, Lumen, 2006
Straw, Jack, Don't Write Off Europe's Global Role, in
International Herald Tribune", 27 martie 2003
Tinca, Stefan, Achieving the European Defence: The Balkan
Factor, lucrare nepublicata, Bursa Individuala
NATO/EAPC, 2000-2002.
Vlad, Constantin, Diplomatia secolului )0C, Bucuresti, Fundatia
Europeana Titulescu, 2006
Wallace, William, Europe, the Necessary Partner, in Foreign
Affairs", mai-iunie 2001
Waltz, Kenneth, Structural Realism After the Cold War, in
International Security", vol.25, nr. 1, 2000
Wattenberg, Ben. J., The First Universal Nation, New York,
Simon Schuster, 1992
Wendt, Alexander, Anarchy is What Make of It, in
"International Organisation", 1992, 46/2

347

www.dacoromanica.ro
Wood, Bernard, The Middle Powers and the General Interest,
in "Middle Powers and the International System", The
North-South Institute, Ottawa, Canada, 1988
Yuill, D., Menddez, C., Wish lade, F., EU Cohesion Policy
2007-13 and the Implications for Spain: Who Gets What,
When and How?, European Policy Research Center,
Glasgow, iunie 2006
Young, Hugo, This Blessed Plot, Londra, Papermac, 1998
Zaborowski, Marcin (edit.), Friends Again? EU-US relations
after the crisis, Transatlantic Book 2006, Paris, ISS, 2006
Zarb, Frank, How to Win the Energy War, in The New York
Times", 23mai 2007.

RAPOARTE 1 DOCUMENTE OFICIALE

Strategia Nationala de Securitate a Statelor Unite, 2006,

www.whitehouse.gov (Casa Alba)
Discursul asupra strii natiunii al Presedintelui SUA din 31
ianuarie 2006 (www.whitehouse.gov) .
Tratatul prin care se constituie Uniunea Europeana, semnat
la Maastricht in 1991, si variantele consolidate ale Tratatelor
de la Amsterdam (1997) si Nisa (2000), JO C80 din 10
martie 2001 (http://europa.eu).
Tratatul ce instituie o Constitutie pentru Europa, semnat la
Roma la 29 octombrie 2004, JO C310 din 16 decembrie
2004 (http://europa.eu)..
Comisia Europeana European Neighborhood Policy
Strategy Paper", Comunicarea COM (2004) 373 din 12
mai 2004 (http://europa.eu).
Comisia Europeana, Science and Technology, The Key To
Europe's Future Guidelines for Future EU Policies to

348

www.dacoromanica.ro
 Support Research, Comunicarca COM (2004) 353 din 16
iunie 2004 (http://europa.eu).
Comisia Europeana, "Key Figures 2003-2004: European
Research and Innovation", Raport, Bruxelles, 2005
(http://europa.eu).
Comisia Europeana, O politica energetica pentru o UE extinsd,
partenerii i vecinii sdi", comunicarea COM (2003)
262/final 2, din 26.05.2003 (http://europa.eu).
Cornisia Europeana, Sinergia Marii Negre: o noud initiativd
de cooperare regionala", comunicarea COM (2007)/160 din
11.04.2007 (http://europa.eu).
Concluziile Presedintiei Consiliului European, Bruxelles,
12-13 decembrie 2003 (http://consilium.eu)
European Defence A Proposal for a White Paper, raport al unui
grupului de lucru independent angajat de Institutul pentru
Studii de Securitate al UE, Paris, mai 2004
(http://consilium.eu)
A Secure Europe in a Safer World, Strategia de securitate a UE,
adoptata oficial de Consiliul European din decembrie 2003
(http://consilium.eu)
Long Term Vision, studiu al Agentiei Europene de Aparare
Declaratia cornund a summitului UE-SUA din 30 aprilie 2007
(http://consilium.eu)
Concluziile Consiliului European din 8-9 martie 2007
(http://consilium.eu)
World Energy Investment Outlook 2006, OCDE-IEA, Paris,
2003 (www.oecd.org)
China Energy Outlook 2002, OCDE-IEA, Paris, 2002
(http://consilium.eu)
Renewable Energy Markets and Trends in IEA Countries
OCDE-IEA, Paris, 2004 (http://consiliurn.eu)

349

www.dacoromanica.ro
Decizia 1229/2003/EC a Parlamentului European si
Consiliului din 26 iunie 2003 privind orientari in materie
de retele transeuropene de energie, publicata in JO L 176/U
din 15 iulie 2003 (www.europarl.eu).
Study on Energy Supply Security and Geopolitics, Institutul
Clingendael, Haga, ianuarie 2004
Conceptul Strategic al NATO din 1999 (www.nato.int)
Comunicatul Final al summitului NATO de la Riga (2006)
(www.nato.int)
Comunicatul Final al summitului NATO de la Bucuresti
(2008) (www.nato.int)
Conferinta de pres comuna. T. Blair-J.M. Barroso in urma
summitului de la Hampton Court, 27 octombrie 2005
(http://www.number-10.gov.uk/)
www.un.org (site-ul ONU), pentru rapoartele Secretarului
General ONU cu privire la initiative in domeniul pacii si
dezvoltdrii.
The Coming to World Realignment, Power and Interest News
Report, 20 iunie 2005 (www.pinr.org).

BIBLIOGRAFIE ELECTRONICA

www.bbc.co.uk (site-ul BBC)

www.caspianenergy.com (site-ul Caspian Energy Investor)
www.cato.org (site-ul organizatiei CATO din SUA)
www.cfr.org (site-ul Council on Foreign Affairs, impreund cu
publicatia "Foreign Affairs")
www.eda.eu. (site-ul Agentiei Europene de Apdrare)
www.eia.doe.gov (site-ul Agentiei pentru Energie,
Departamentul Energiei din SUA)
www.eipa.nl (site-ul Institutului pentru Administratie Publicd
din Olanda)

350

www.dacoromanica.ro
www.energy.gov (pentru Annual Energy Outlook 2008)
www.european-convention.eu.int site-ul Conventiei Europene,
pentru contributii, discursuri in cadrul Conventiei si
pentru rapoartele nationale asupra dezbaterilor privind
viitorul Europei
www.gmfus.org (site-ul German Marshall Fund of the United
States), pentru barometrele opiniei publice transatlantice
(2006-2207)
www.hertiage.org (site-ul Fundatiei Heritage din SUA)
www.hks.kennedy.edu (site-ul Kennedy School of Governance
din cadrul Universitatii Harvard, SUA)
www.iht.com (site-ul International Herald Tribune)
www.iss.europa.eu. (site-ul Institutului de Studii de securitate
al UE)
www.janes.com (site-ul organizatiei Jane's din SUA)
www.lemonde.fr (site-ul Le Monde)
www.osce.org (site-ul OSCE)
www.rand.org (site-ul organizatiei RAND din SUA).
www.securitydefenceagenda.org/publications (site-ul New
Defence Agenda)
www.spectator.co.uk (site-ul The Spectator)
www.stratfor.com (site-ul organizatiei STRATFOR)
useu.usrnission.gov (site-ul Misiunii SUA pe langa UE)
www.wiki pedia. co m (site-ul Wikipedia)

351

www.dacoromanica.ro
 La inceputul mileniului Ill, relatia transatlantic& cea mai
solida relatie pe plan global, este consecinta logica a intere-
sului strategic comun al Europei 3ci al Americii de Nord, a lega-
turilor lor economice de neegalat i a mogenirii lor culturale
cornune.
Relatia este solid& dor i extrem de complex& Nu existO
domeniu al vietii publice, nici in America de Nord, nici in
Europa, care s nu fie afectat sau care sa- nu afecteze relatia
transatlantic& Tocmai aceast complexitate face ca relatia
transatlantic6 s fie deschis& teoretic, oricrei sorti: ea poate
sd rejrnOnd o relatie cooperanta intre aliati sau parteneri, egali
sou mai putin egali, sou o relatie cu caracter concurential/
conflictual.
5tefan TINCA

ISBN 978-973-8369-33-7
www.dacoromanica.ro