Antreprenoriatul social

Este inteles ca un fenomen global centrat pe ideea de inovare sociala si de

implicare mai profunda a cetatenilor in cautarea si gasirea unor solutii de
rezolvare a problemelor sociale.

Acest termen intrebuintat reflecta schimbarile sociale dar si cele inregistrate in

randul atitudinilor /oamenilor si organizatiilor privind asumarea unor noi
responsabilitati pentru solutionarea problemelor sociale.

Fenomenul este considerat global pentru ca poate aparea in cele mai diverse
organizatii, in cele mai diverse zone geografice si comunitati, raspunzand celor
mai diverse probleme sociale ce necesita noi raspunsuri.

O explicatie pentru proliferarea onp urilor dedicate de dezvoltare si actiune

sociala: esecul institutiilor existente, insatisfactia profunda creata d emodul lor de
functionare si mai ales de lipsa de receptivitate fata de problemele sociale grave
au determinat o reactyie radicala, transformatoare, un mod de abordare complet
distantat de vechile forme de organizare, apreciate ca neproductive, ineficente,
inumane.

Granitele sectoarelor au devenit din ce in ce mai estompate, determinand implicit

estomparea functiilor sociale si economice jucate de cele trei sectoare. In acest
context, s a produs in mod vizibil o intrare a furnizorilor din sectorul privat pe
piata sociala, respectiv a serviciilor considerate in mod traditional ca fiind
apanajul guvernului si organizatiilor non rpofit. Companii din sectorul privat au
inceput sa concureze cu org din celelalte doua sectoare in domenii diverse
precum educatie, asistenta sociala, servicii sociale.

Aceste schimbari au avut impact asupra fiecarui sector in parte. De pilda,

organizatiile publice sunt asteptate sa devina, ca si cele private, antreprenoriale,
inovatoare, eficiente. Se produs astfel, sau ar trebui sa se produca, schimbari nu
numai in functionarea organizatiilor publice,ci si in structura de organizare a
modului de ofertare a serviciilor publice de educatie, sanatate, protectia
mediului.

Sectorul nonprofit este la randul lui supus unor presiuni crescande pentru a
raspunde atat esecului guvernamental, cat si celui privat, in oferta de servicii.
Asta inseamna ca organizatiile acestui sector nu se mai pot baza exclusiv pe
empatie, compasiune, filantropie, ci este necesar sa invete regulile competitiei, in
specialin contextul in care piata sociala a fost invadata de corporatiile de
afaceri.

Exista doua dimensiuni distincte ale termenului antreprenoriat: dimesiunea

pozitiva- antreprenoriatul semnifica capacitatea innascuta de sesizare a unei
oportunitati care determina apoi actiunea de exploatare a sa; dimensiunea
negativa- necesitatea scurgerii unei perioade de timp pentru ca impactul
activitatii antreprenoriale sa poata fi aprobat.

Subtextul popularizarii antreprenoriatului social are la baza schimbarile

structurale si atitudinale de la sf sec xx si inceputul sec xxi. Limitele si esecurile
instiututionale ale sectorului public sau privat devenisera diun ce in ce mai
evidente, ceea ce a determinat o reactie imediata a cetatenilor si a societatii
civile fata de formele de organziare tarditionale.

Este dificil de definit acest concept deoarece initiativele antreprenoriatului social

tind sa se manifeste in toate cele 3 sectoare, dar si sa etaleze caracteristice ale
fiecarui sector in parte.Avantajul estomparii granitelor sta in iesirea
antreprenorilor din aria exclusiva a pietelor si a patrunderii acestora in alte
sectoare.

Dezvoltarea sectorului cetatenesc ca raspuns la esecul sectorului guvernamental,

cat si a celui rpivat in furnizarea unor bunuri si servicii cel putin satisfacatoare a
favorizat aparitia unei noi piete, a ideilor sociale si cresterea competitiei pentru
ocuparea unor zone cat mai curprinzatoare din noua piata, ceea ce a potentat,
mai departe, invigorarea sectorului al treilea.

Comportamentul antreprenorial este asociat cu abilitatea de a sesiza si a cauta

noi oportunitati prin inovare sistematica si asumarea riscului, in scopul distrugerii
statu-quoului si implicit a crearii unor noi valori. Valoarea nou creata este o
caracteristica definitorie a oricarui tip de antreprenoriat.

In antreprenoriatul social, misiunea este una sociala. Obtinerea profirului nu

reprezinta un scop in sine, tocmai de aceea analiza valorii nou create se prezinta
mai dificila in contextul antreprenoriatului social. Nu exista criterii de evaluare
exacta a beneficiilor sociale create. Exista o lipsa a sistemelor metrice de calcul
pentru evaluarea performantei.

Implicatiile antreprenoriatului social pot avea efecte initial asupra unui segment
de populatie igust, insa rezultatele pot influenta viitorul societatii in ansamblu.
Motivatia estica este cea care sta la baza oricarei activitati de antreprenoriat
social. Ceea ce defineste cu adevarat antreprenoriatul social sunt oamenii si
initiativele lor, motivatiile launtrice care de cel mai multe ori se nasc din altruism,
exemple din familie.

Antreprenorii sociali se definesc nu doar prin creativitatea si promovarea inovarii,

ci mai ales prin capacitatea de a se adresa cauzelor adanci ale problemelor
sociale, determinand astfel schimbari profunde, persistente in timp, cu un
puternic potential de adoptare sau imitare de catre ceilalti.