n plan particular, comunicarea verbal, ca i cea nonverbal, ine de o anumit

competen a relaionrii sociale, fiindu-i specific punerea n relaie a propriului referenial

valoric cu un altul diferit cultural, prin decodificare i recodificare a mesajului cultural. Pentru a
putea ptrunde n semnificaia unui mesaj cultural, diferit de cel propriu, trebuie s avem noi
nine un inventar concept de abiliti comunicaionale, n funcie de care s decodificm i
s recodificm, astfel nct mesajul negociat de ctre interlocutori s aib un sens mprtit de
toi. ns, sensul comunicrii apare dintr-o anumit contextualizare48 spaio-temporal,
senzorial, relaional sau/i cultural (ceea ce se spune are sens n funcie de normele invocate
sau construite n timpul schimbului).

Inter-relaionarea dintre identiti culturale diferite poate avea, n funcie de nsuirea

sensului comunicrii, efectul deschiderii, al reciprocitii, sau efectul ncapsulrii culturale49,
specific blocajului comunicaional. De aceea, semnalele i gesturile verbale/nonverbale trebuie
s se ncadreze ntr-o secven conversaional eficient (cea mai scurt propoziie trebuie s fie
inteligibil/purttoare de sens pentru destinatar).

Din perspectiva situaional, a comunica nseamn : a vorbi, a modula intonaia, a te

comporta ntr-un anumit fel, a adopta mimica, gesturile i atitudinile corespunztoare, a alege o
anumit atitudine, a pregti aciuni combinate, a elabora dispozitive fizice sau normative, a
aciona asupra elementelor mediului nconjurtor, totul pentru a rezolva, ct mai bine cu putin,
o problem legat de un fapt de via.