Luteranismul si Calvinismul

1.) Luteranismul
Nemultumirile cele mai puternice care se manifestau impotriva papalitatii, in
special impotriva venalitatii sau manifestat in Germania, divizata in mai multe principate.
Principii, nobilii si orasenii bogati nu vedeau cu ochi buni cum prin intermediul Biserici
Catolice banii paraseau Germania luand drumul Romei. Profitand de prezenta in
Germania a unei personalitati puternice Martin Luther care se opunea venalitatii Crucii
papale, o mare parte din principi, oraseni si nobili doreau o ruptura cu Roma. Ruptura a
fost provocata de afisearea in anul 1517 pe portile catedralei din Wittenberg, a celor 95
de teze ale lui Martin Luther. Acestea sustineau ca singura salvare este credinta. Practicile
exterioare credintei precum pomenirile, cumpararea indulgentelor si altele nu aveau nici
o valoare in sine. Mantuirea prin credinta constituia ideea fundamentala a reformei lui
Luther. Adevarata credinta data de Evanghelii, singura lege a crestinilor, pe care fiecare
credincios trebuie sa o citeasca si sa o interpreteze dupa propria sa cunostinta. Decizia
papilor si ale conciliilor nu au avut nici o valoare. Prin urmare nu era nevoie nici de papa
si nici de calugari. Slujitorii Bisericii trebuiau sa simpli consilieri, nu intermediari intre
Dumnezeu si oameni. Au fost suspendate toate ceremoniile si institutiile care nu se
regaseau in Biblie: cultul Fecioarei, venerare sfintilor, ordinile monarho-cavaleresti si cele
monastice. Ceremonialul foarte simplificat se facea de catre pastori (preoti), pusi sub
autoritatea unui supraintendent. Interdictia celibatului a fost ridicata. Bunurile Bisericii au
fost securalizate si trecute sub controlul autoritatilor civile sau au fost impartite. Din cele
sacramente, au fost pastrate doar 3: botezul, spovedania si impartasania.
Luteranismul s-a raspandit cu repeziciune. Taranimea si mica nobilimea au
considerat ca venise momentul sa-si rotunjeasca averile din bunurile Bisericii. Luther,
speriat de consecintele Reformei, a sprijinit pe printi in incercarea lor de a stavili elanurile
revednicate ale mici nobilimi si ale taranimii. Printii au fost principalii beneficiari ai acestor
tulburari, deoarece secularizarea bunurilor Biserici s-a facut in folosul acestora. Cea mai
importanata secularizare a fost cea a ordinului cavalerilor teutoni. Marele maestru al
acestuia, Albert de Brandenburg, transforma, in 1525, pamanturile ordinului intr-un
ducat Ducatul Prusiei, punand bazele Casei de Hohenzollern.
Carol Quintul, desi catolic fervent, amenintat de turci si de francezi, a fost obligat
sa tolereze progresele Reformei si sa promoveze o politica de conciliere. Doua diete,
convocate in acest scop, n-au putut sa stinga diferendele dintre catolici si luterani. In cele
din urma, Carol Quintul a trecut la o politica ostila protestantilor, ceea ce a dus la
declansarea unui razboi religios intre catolici si protestanti. Prin pacea de la Augsburg
(1555), Carol Quintul admintea existenta a doua religii: catolica si protestanta. Libertatea
religioasa a fost acordata doar principilor; locuitorii principatului trebuiau sa urmeze
religia suveranului lor.
Martin Luther (1483-1546) s-a nascut in Thuringia, intr-o familie modesta de
tarani. Tatal sau, devenit antreprenor, ia putut plati studiile de filosofie pe care le-a incept
la Universitatea din Erfurt. Desi apreciat de profesori, el abandoneaza studiile de filosofie
si, in 1505, intra Manastirea Augustinilor, din Erfurt. Doi ani mai tarziu este hirotonisit
preot. In 1512, deveni doctor in teologie si titular al Universitatii din Wittenberg.
Trimis in misiune la Roma, in 1511, de ordinul sau, a fost scandalizat de
spectacolul coruptiei pe care il oferea Cetatea Eterna. Aceasta experienta declanseaza in
spiritul sau ideea unei reforme religioase. Luther s-a ridicat impotriva vanzarii
indulgentelor si a redectat cele 95 de teze (1517), reprezentand primul pas pe calea
propagarii ideilor Reformei.
Refuzand sa-si retracteze tezele, este declarat eretic, dar, protejat de electorul
Frederich de Saxa, se ascunde la castelul din Wartburg, unde incepe traducerea Bibliei.
Revenit la Wittenberg, in 1522, si-a consumat restul vietii definitivarii si apararii
doctrinei sale si luptei impotriva catolicismului.
 2.) Calvinismul
In Franta, s-a resimtit, de asemenea, necesitatea reformarii Bisericii si reinvierii
surselor initiale ale credintiei. Regele Francisc I parea favorabil noilor idei, pana la
afacerea afiselor (1534), cand luteranii au lipit pana la usa camerii regelui afise prin care
se cerea messei (liturghiei). Scandalul l-a obligat pe rege sa ia masuri impotriva
protestantilor. Unul dintre acestia, Jean Calvin, instalat la Geneva dupa 1514, a
transformat orasul intr-un oras-biserica. El a devenit un veritabil tiran, reglementand,
dupa bunul sau plac, intreaga viata politica, religioasa si morala. Orasul era condus de un
mare consiliu, desemnat prin alegeri dirijate de Calvin. Au fost inmpuse reguli puritane:
putine petreceri si reuni mondene, mai putine spectacole de teatru; cerceii de aur si
hainele de matase au fost interzise.
Jean Calvin (1509-1564) s-a nascut la Noyon, in Picardia. A facut studii de drept
si de litere. Influentat de conceptiile umaniste, in anii 1533-1534 a imbratisat ideile
Reformei. Dupa afacere afiselor din 1534, a fost obligat sa paraseasca Franta, stand o
perioada la Strasbourg si Basel dupa care s-a stabilit, in 1541, la Geneva. In 1536,
publica Institutiile religiei crestine. Gandirea lui Calvin s-a axat pe doua aspecte
esentiale: transcendeta si suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu si dubla predestinare a
fiecarui om, salvarea sau afurisenia.
Pentru Calvin, doua taine erau suficiente: botezul si impartasania. El a desfintat in
intregime ierarhia bisericeasca: preotii (pastorii) erau alesi dintre credinciosi.
La Geneva, el a pus bazele unei Biserici noi, orasul devenind un centru activ al
raspandirii doctrinei sale.