Tabelull.

Numarul de profile de sol, fa 100 ha, din care se recofteaza probe pentru analize de laborator (dupa
1.CP.A., 1987).

Cat. de Scara h art i i d e I u c r u

compiexitate 1: 100000 1:50000 1:25000 1:10000 1:5000 1:2000
0,2 0,6 1,2 3,7 5,0
1 1,9
0,3 0,7 1,4 4,5 5,1
I 14,3
II
0,4 0,8 1,6 5,6 7,5
III
IV 19,2
v 0,5 1,0 2,1 7,5 10,0
23,6
0,6 1,8 3,5' 1 1,2' -- 14,8
36,0

Profilele de sol care se utilizeaza in cartarea solurilor sunt de trei categorii: principale,
secundare ~i de control (sondaje). Profilul de sol, indiferent de dimensiunile sale reprezinta 0
groapa pe peretii careia se studiaza solul pe teren.
Profilele principale - prezinta eea mai mare importanta pentrucercetarea solului -in
teren, ele caracterizand, de obicei, suprafete mari de teren, avand drept scep identificarea ~i
descrierea morfologica, cat mai detaliata a diverselor categorii de soluri.
Dimensiunile profilului principal sunt de regula de 100 cm latime, 200 cm lungime ~i
circa 200 em adaneime. In cazul intacmirii uner eartari pedologiee speciale (plantatii pomi-
viticole, hidroamelioratii, sere-solarii) adancirea profilului de sol poate fi continuata cu sonda
pedologica pana la 3-5 m. Pe de alta parte, in regiunile accidentate, indeosebi cele montane, cu
soluri evoluate pe roci dure, profilul de sol va fi, in mod evident, mult mai scurt (cazul
litosolurilor sau subtipurilor litice ale altor tipuri de saluri).
Profilele principale se sapa pe toate elementele de relief (versanti, interfluvii, terase, lunci
etc.) in diferite moduri de folosinta a terenurilor (arabil, paji~ti, pacluri etc.), avand 0 importanta
deosebita ~i prin faptal ca din acestea se recolteaza atat probe de sol pentru analizele de
laborator cat ~i monoliti ~i micromonoliti (uneori). In general orice schimbare a unui factor
pedogenetie impwle efectuarea ullui profil principal, astfel ca, cu cat morfologia terenului ~i
substratul lito logic sunt mai variate, eu atM densitatea profilelor principale va fi mai mare ~i
mvers.
Profilele secundare - cu dimensiunile 80 cm latime, 100 em lungime ~i 100 ern adaneime
se executa in jurul profilului principal, in general pe aceea~i forma de teren sau pe formele de
relief de tranzitie. Acestea se sapa, in principal, pentru a se putea observa eventualele schimbari
ce ar-putea interveni in unitatea de sol caracterizata prin profilul principal.
Profilele secundare sunt utile pentru analiza complementara a solului care corespunde
profilului principal fumizand date suplimentare ~i folosesc la stabilirea suprafetei de teren pe
care este raspandit solul (la nivel de tip ~i subtip). Descrierea acestui tip de profil se face
detaliat ~i, in unele cazuri, se recolteaza probe de sol pentru analiza.
Profilele de control - numite ~i sondaje, se executa cu scopul delimitarii unitatilor de sol
identificate ~i caracterizate prin intermediul profilelor principale ~i secundare. Adancimea
acestora este redusa (40-60 em), permitand numai cercetarea solului la suprafata ~i eventual
partea superioara a celui subiacent. Amplasarea sondajelor se face direct pe teren, densitatea lor
flind mai mare spre periferia unitatii de sol respective, rolullor principal fiind acela de a ajuta
la delimitarea, cat mai exact posibil, a unitatii de sol.
 In timpul luerarilor de cartare in teren se intalnesc, aproape in toate situatiile, ~i unele
deschideri naturale sau antropice (rape de desprindere, malurile raurilor, peretii ravenel or,
~an!uri, gropi, deblee). Acestea var fi studiate cu anumite rezerve deoarece nu caracterizeaza
in mod real unitatea de sol in care sunt, eventual, amplasate. Ele sunt utile indeosebi pentru
analiza ~i caracterizarea substratului lito logic pe care s-au format solurile respective.
Amplasarea profilelor (Fig. 2) se face astfel incat sa permita sesizarea unar schimbari in
inveli~ul de soluri ~i, toto data, sa caracterizeze cat mai fidel unitatea de sol respectiva.
Insistam asupra faptului ca amplasarea carecta in teren a profilelor pedologiee, indeosebi
a eelor prineipale, are un dublu efect pozitiv. In primul rand se u~ureaza mult activitatea de
delimitare a ll..Dita!ilor de sol ~i, in al doilea rand, se evita efectuarea unoI' saparuri
suplimentare, scurtandu-se astfel durata desfa~urarii etapei de teren.
Cercetarea si descrierea profilului de sol - se face, de obicei, in fi~a tip care cuprinde 0
serie de rubrici in care sunt notate to ate observatiile asupra-pfefilului-de-sol-cercetat ~i 0 serie
de date referitoare la caracteristicile terenului inconjurator. Folosirea fi~elor determina 0
anumita uniformizare in culegerea datelor ~i prezentarea caracteristicilor solului permitand,
toto data, sistematizarea mai buna a materialului.

Lc\.t\,:1:itld:
__
~~ - (,:uri)<tdl' nivd x -ampLJsarea ~llnilaj~i().
~-' - l:urS de <iP~iprindp,tf J -13 -n .pH.dlk ry.
..do~ogk,t
--. _ .". _.~._ ".' - t;Ur.s d~ dpil s;:"l'uo-:b:r
- ;lm~}l;1:'lrHe<t pfOn1tk\,.ptjr~cipaJe
I _O -_'I1_'p!_",,_""'_' p_wl_il,_I0C_'"_CHn_<i'_"c ~

;:i~ '5-~ I;,~,

::~ ~ '~4~i

::~------(
::':;:_---(1- , .,

Cercetarea profilului de sol se face intr-o sapatura (groapa pedologica) de la suprafata

solului pana la roca de solificare. Profilul se sapa in trepte, solul se arunca pe lateralele lungi
ale gropii, iar peretele vertical (care trebuie sa fie orientat spre lumina soarelui), se
improspateaza cu cutitul pedologic pe 0 Hl.timede 15-20 cm, pe toata adancimea, incepand de
la suprafata solului (Fig. 3).
 ,,
,
,
i

lp ._L L~ l___ L__.~, J

'ti:M.\.
~-------------------------------------------
'~~nil
:',. ,
", I
"I
, I

Fig. 3. Profilul de sol.

Profilul se numeroteaza, in concordanta cu numarul inscris pe harta, notindu-se apoi, data
observatiei, numele localitatii, parcela cadastral a, coordonatele, starea atmosferica etc.
Descrierea profilului se face in mod sistematic, lwindu-se in consideratie toate
caracteristicile morfologice ale orizonturilor, ale caror limite se stabilesc cu caracter
preliminar odata cu operatiunea de improspatare a profilului de sol.
Studiul conditiilor fizico-geografice si antropice - incepe de fapt inca din etapa de birou,
prin consultarea lucrarilor existente asupra teritoriului respectiv. Cunoa~terea conditiilor in
care s-au format ~i au evoluat solurile este absolut necesara pentru intocmirea studiului
pedologic, a hat1ii de solmi pre cum ~i a cartogramelor corelative.
Reiieful se analizeaza atat in faza pregatitoare cat ~i in timpul recunoa~terii
pedogeografice, desprinzandu-se cu aceasta ocazie trasaturile generale ale acestuia. La studiul
~i inregistrarea datelor privind formele de relief se iau in considerare a1at unitalile majore de
relief ~i categoriile de forme principale de relief, cat ~i elementele formelor principale de
relief, formele de mezorelief ~i microrelief.
La cartarea pedologica aten1ia trebuie indreptata spre cercetarea ~i descrierea formelor
elementare de relief $1 spre delimitarea de unitati similare sub aspect morfogenetic.

'1 .'1
t- L
 Observatiile sunt necesare atat sub aspect pedogenetic cat ~i pentru asigurarea unei regionari
corecte a teritoriului.
o atentie deosebita trebuie acordata microreliefului manifestandu-se 1n procesul de
pedogeneza mai mult indirect, prin conditionarea caracterelor celorlalti factori pedogenetici ~i
1n primul rand pe cele ale regimului hidroterrnic.
Microrelieful are un rol foarte important 1n conditionarea procesului pedogenetic ~i in
cre~terea considerabila a diversiHitii inveli~ului de sol dintr-o anumita regiune. Astfel, exista
suprafete de teren relativ intinse cu un microrelief variat, pe care inveli~ul de sol capMa
aspectul unui mozaic, cu aparitia unor soluri total diferite pe distante relativ mici.
In eereetarea versantilor se va tine seama de expozitia ~i de gradul de 1nclinare a acestora.
Orientarea reliefului in raport eu razele soarelui, determinfll1d 0 expozitie diferita a
versantilor, este un fenomen eu multiple implicatii 1n peisajul geografic, indeosebi in regimul
--hidrotermic al solului ~i in structurarea covorului vegetal (tabelul ill. 2).

Simbol Cod Denumire Expozitie

A 0 - -

N 1 umbrita N ~iNE
E 2 semiumbrita E ~iNV
,., insorita
S .J S ~i SV
V 4 semi1nsorita V ~i SE
X 5 - toate expozitiile

Panta constituie 0 notiune abstracta fiind expresia eantitativa a gradului de inclinare a

versantului. Pantele se exprima valorie, de regula, in doua moduri: in proeente (prin tangenta
unghiului pe care linia de panta il face cu orizontala) sau prin valoarea in grade sexagesimale
a aeeluia~i lmghi (tabelul nr. 3).
In legatura cu cercetarea reliefului ea factor pedogenetic fundamental, 0 atentie
deosebita trebuie acordata studierii proceselor de degradare a inveli~ului de soluri, deoarece
acestea due la seaderea cantitativa ~i calitativa a euverturii edafice, avand implieatii negative
in potentialul de fertilitate a solurilor. Observatiile se noteaza fie in fi~ele tip, fie in cametul
de teren ~i se refed la: categorii de eroziune in suprafata (tabelul nr. 4), eroziune in adancime
(tabelul nr. 5) sau alunecari de teren (tabelul nr. 6).

Denumirea -_. L i III i t e

Cod grupelor de C1ase de panta Grupe de panta
panta (%) (%)

01 Orizanta1 <2,0 <2,0

Foarte slab 2,1-5,0

I
03 inclinat I 2,1-5,0

07 Slab inclinat 5,1-10,0 5,1-10,0

I I
10,1-15,0
18 Maderat inclinat 15,1-20 10,1-25,0
20,1-25,0
25,1-35,0
I
37 Putemic inciinat II 35,1-50,0
25,1=-.j
 I Foarte putemic
75 50,1-100,0 50,1-100,0
lnclinat I
>100,0
99 Abrupt >100,0
I

Criterii de incadrare:
Simbol Apreciere
orizontuJ ram as la suprafa(a prin eraziune sau decopertare I
Ja saluri cu prafiJ:
A-AC-C A-B-C A-E-B-C
Nu se constata eroziune sau decopertare
eradal (sau
(sau sunt neapreciabile)
eradat prin apa
eo ABS Am>25cm+ Am>25cm+
neapreciabil)
Au>25cm+ Au>25cm+
ori nedecapertat
Ao>20cm Ao>J5cm
-- ~--~- - Am de 15-25cm+ Ei sau Ea> 15cm
eradat maderat
el ESM Au de 15-25cm+ Sau Ao<J5cm
prin apa
Ao de 15-20cm
eradat putemic AC>20cm AB ori A<J5cm EB sau E+B ori El
e2 ESP
prin apa ori A<15cm sau Ea <15cm
eradat foarte I

e:; ESF puternic prin AC<20cm B B

apa

eradat excesiv
e. ESE C, Cca, Cpr, RCL C
prin apa
--,
Am<25cm+ I Au<25cm
es ESD erodateolian Au<25cm+ I Ao<15cm
Ao<20cm

Cod Forme de eroziune in adancime

00 Nu se constata eraziune in adancime

Tipul ~i densitatea organismelor toren(iale (neredate separat pe harta)

10 Siroiri sau rigale
II - cu densitate mica'
12
13
- cu densitate medie"
- cu densitate mare
, ..
20 Og~e mici (sub 2 m):
21 - cu densitate mica
22 - cu densitate medie
23 - cu densittate mare

30 Oga~e adilnci (2-3 m) sau ravene_

31 - cu densitate mica
32 - cu densitate medie -_.
33 - cu densitate mare

Caracterele organismelor toren(iale separate pe harta_

40 I Oga~e adanci (2-3 m) inguste 5111):
41
42
I - stabilizate
- active
50 Ravene mici (3-5 111)ingusle 5 m):
51 - stabiiizate
52 - active

60 Ravene mici (3-5 111)largi (>5 m):

61 - stabilizate
62 I - active
!
 I
70 I Ravene mijiocii (5-10 m) inguste 5 m): I
I
71 - stabiiizate
72 - active
I
80 Ravene mijiocii (5-10 m) largi (>5 m):
81 - stabilizate
82 - active

90 Ravene adanci (peste 10 m adancime):

9i - stabilizate
92 - active

Cod Tipul ~i caracterul alunecari!or

00- -A-b-s en t-----
10 Alunecari in brazde:
11 - stabilizate
12
13
- semistabilizate
- active
20 Alunecari in valuri:
21 -stabilizate
22
23
- semistabilizate
- active

30 Alunecari in trepte:
31 - stabilizate
32
- semistabi1izate
33
- active

40 Alunecari eu movile:
41 - stabilizate
42 - semistabilizate
43
- active

50 I Alunecari curgatoare:
52 - semistabilizate
I 53 I - active, inclusiv curgeri de noroi din vulcanii noroio~i
60 Prabu~iri ~i alunecari de mal:
61 - stab ilizate
62 - semistabilizate
63 - active
--

Geologia $i litologia sunt relativ cunoscute, ca ~i in eazul reliefului, tot in urma

doeumentarii, 111saeste necesara completarea aeestor date in urma observatiilor din teren
(in~eosebi prin observarea unor deschideri naturale). De fapt, in cercetarea pedologica,
aspeetele legate de geologia unui teritoriu se eoncretizeaza, in principal, la cunoa~terea
alcatuirii litologice, a originii depozitelor, preeum ~i la analiza principalelor insu~iri ehimieo-
mineralogice a substratului.
Cunoa~terea geologiei ~i litologiei regiunii ce urmeaza a fi studiata ~i mai ales a
roeilor de solifieare (materialul parental) ~i rocilor subiaeente (de obicei sursa materialului
parental) este deosebit de importanta pentru caracterizarea ~i clasificarea solurilor, pentru
aprecierea potentialului productiv al inveli$ului edafic ~i pentru elaborarea recomandarilor
privind folosirea $i ameliorarea lor.
Informatii impOliante asupra materialelor parentale $i a rocilor subiacente se obtin in
Ulma saparii profilelor de sol $i din deschiderile natmale sau de origine antropica intalnite in
timpul cercetarii terenului. Din acestea, dupa ce se noteaza pe hmia $i se descriu in cametul de
teren, se vor recolta $i probe din principalele tipmi de roci.
In cercetarile pedologice, rocile se impart in roci consolidate- compacte (regiunile
muntoase) ~i roci afanate (mobile ~i slab consolidate), cu 0 raspandire mai mare in campii,
dealmi joase ~i podi~mi (N. Florea, 1964). Totodata, importanta deosebita prezinta atat
cunoa~terea aldituirii litologice ~i a originii depozitelor, cat ~i a principalelor insu~iri chimice
~i mineralogice ale acestora. Gruparea din punct de vedere pedogenetic a rocilor de solificare,
conform instructiunilor din "Metodologia elaborarii studiilor pedologice", LC.P.A., Bucme~ti,
1987 (tabelul m. 7).

Denumirea Se includ
Roci eruptive sau metamOifrce, inclusiv conglomerate ~i gresh,
acide ~i inlermediare ~iprodusele lor de allerare.
- granite
Roci eruptive intrusive ~i roci metamorfice,
- granodiorite
acide, precum ~i materiale rezultate din
- ~isturi sericitoase
ailerarea acestora
- mic~isturi
- gnaise
- paragnaise
- cuartite
- sienite
Roci eruptive intrusive ~i roci metamorfice,
- diorite
intermediare, precum ~i materiaie rezultate din
- ~isturi verzi
alterarea acestora
- ~isturi filitice
- ~isturi c1oritoase
Roci eruptive, efusive, acide, precum ~i - dacite
materialele rezultate din alterarea acestora - riolite
- andezita
Roci eruptive efusive, intermediare, precum ~i _ trahite
materialele rezultate din alterarea acestora
- porfire
Conglomerate ~i/sau brecii, precum ~i cu excep\ia celor calcaroase
materiale rezultate din alterarea acestora
Gresii ~ilsau siltite, precum ~i materiale
rezultate din alterarea acestora I
Rod en/pUYe, metamorfice sau sedimentare bazice ~i ultrabazice
~i materiale rezultate din alterarea acestora
- gabrouri
- serpentinite
Roci eruptive intrusive ~i roci metamorfice,
- ~isturi amfibolitice
bazice ~i ultrabazice, precul1l ~i materiale
- amfibolite
rezultate din alterarea acestora
- metabazalte
- metagabrouri
- bazalte
Roci eruptive efusive, bazice ~i ultrabazice,
- diabaze
precum ~i materiale retzultate din alterarea
- melafire
acestOia
- peridotite
- calcare sedimentare
- calcare metamorfice
Calcare, dolomite, conglomerate ~i brecii - crete
calcaroase, tufuri calcaroase, precum ~i - conglomeratte ~i breci i caicaroase
materiale rezultate din alterarea acestora - calcare grezoase
- calcare mamoase
- tufuri cal caroase
Gipsuri ~i anhidrite, precum ~i materiale - gipsuri
rezultate din alterarea acestora - anhidrite
 I
:)isturi argiloase ~i/sau mamoase, inclusiv ~isturi
I disodiliee ~i menilite ~i/sau bauxite precum ~i
materiale rezultate din alterarea aeestora

Mama ~i/sau marne argiloase sau materiale

provenite din aeestea
- m~rne, argile, luturi, nisipuri
Depozite sali fere salifere; materiale preovenite din
dezagregarea roeilor salifere

Pirac!aslite maleriale rezultale din alterarea aces lara

i
- einerite
Piroclastite aeide $i materiale rezultate din - tufiJri $i aglomerate daeitiee $i
alterarea aeestora riolitiee

- einerite
Piroclastite intermediare $i materiale rezultate -tufuri $i aglomerate andezitiee ~i
din alterarea aeestora trahitiee
-

Piroclastite ultrabaziee ~i materiale rezultate din

- einerite
alterarea aeestora
-tufuri ~i aglomerate bazaltiee

Depozileji-iabile (slab consolidate sau mobile) cu exceptia ceiar fluviatile i lacustre

Pietri$uri $ilsau grohoti~uri ealcaroase

Pietri$uri $i/sau grohoti$uri, eu exeeplia eel or
ealearoase
J\!isipuri I

Luturi

Argile
Argile provenite din alterarea ealcarelor ~i/sau
bauxitelor
Argile gonflante

Loess $i depozite loessoide

Depazitejluviatile, ./luvia-lacustre i lacusllre
Pietri$uri fluviatile
Depozite fluviatile $i fluvio-Iaeustre, eu exeeptia
pietri~urilor fluviatile
Depozite laeustre (maluri)
Depazile organice
Depozite organiee turboase

Depazite anlrapice

Steril, ganga

Deponii

Alternante de materiale parenlale sau raci

Materiale parentale bistratifieate

Materiale parentale tristratifieate

Materiale parentale polistratifieate

Rocile sedimentare aldituiesc dominant patiea superioara a litosferei. Cea mai mare
Pa.I1ea lor se formeaza la adancimi mici, prin transformarea sedimentelor care iau na~tere in
urma transportului ~i depunerii in mediul acvatic sau aerian a produselor eroziunii. Aparitia
rocilor sedimentare la suprafala scoartei Pamantului - intr-un domeniu de interferenta a
majoritatii proceselor fizico-geografice - este controlata, in special de procese exogene.
Aceste roci se fonneaza prin dezagregarea ~i alterarea rocilor preexistente, prin procese de
precipitare in bazine marine sau lacustre ~i/sau prin activitate biotica, rezultand astfel patru
mari categorii de roci sedimentare: roci detritice, roci de precipitare chimica, roci organogene
~i roci reziduale. In cuprinsul lor se intalnesc minerale variate, atat din domeniul rocilor

/\
. /
I

[ ..
 preexistente -(magmatice, metamorrrce), cat ~i minerale noi, specifice, formate in procesul de
diageneza, ceea ce imprima caracteristici extrem de variate proceselar pedogenetice.
Rocile detritice reprezintii depozite rezultate prin acumularea fragmentelor provenite
din dezagragarea materialelor preexistente, fiind [omie variate ca dirnensiuni, provenienta ~i
in ceea ce prive~te felul cum sunt cimentate. Dupa natura petrografica rocile detritice pot fi
omogene ~i eterogene, iar dupa starea lor fizica se grupeaza in roci cimentate ~i necimentate.
Sub aspect pedogenetic intereseaza mai muIt rocile detritice cimentate care sunt mai
favarabile procesului de solificare.
Rocile detritice necimentate indud: grohoti~urile, bolovani~urile, pietri~urile,
nisipurile, praful ~i malurile. Primele trei categorii sunt, in general, putin favorabile
pedogenezei: sunt sarace in material fin, nu retin apa care se infiItreaza in adancime, de aceea
solificarea merge foarte incet. In cazurile cand sunt amestecate cu material aluvionar fin
solificarea inainteaza repede, pe ele instalandu-se concomitent ~i vegetatia:----Pe-nisipuri----
depozite de grosimi variate - se formeaza soluri nisipoase, de profunzimi ~i tip genetic
diferind in funetie de vegetatie, clima, relief, apa freatica, varsta etc.
Rocile detritice cimentate sunt alcatuite tot din fragmente de roci de diferite
dimensiuni, insa legate cu un ciment, care poate fi silicios, argilos, calcaros, etc. Dintre cele
mai raspandite se remarca: gresiile, conglomeratele, argilele, mamele, loessul etc.
Conglomeratele ~i gresiile, de 0 mare diversitate in ceea ce prive~te alcatuirea chimico-
mineralogica, sunt mai putin favorabile _solificarii, aceasta ..depinzand atM de natura
fragmentelor de roci initiale, cat ~i de cea a cimentului care Ie leaga. Argilele, marnele,
luturile ~i loessul sunt roci muIt mai favorabile procesului de pedogeneza. Dintre acestea
loessul - roca friabila, poroasa, permeabila pentru apa ~i aer, constituie substratul litologic
ideal pentru formarea solului.
Dintre rocile sedimentare cu 0 raspandire mai mare ~i cu 0 importanta evidenta in
pedogeneza ~i raspandirea solurilor, se remarca grupa rocilor carbonatate - calcarele,
dolomitele, mamele ~i gipsurile. Prezenta lor in anumite regiuni duce, de obicei, la
mozaicarea inveli~ului de soluri, datorita caracteristicilor chimico-mineralogice ale acestor
roci, care imprima procesului de pedogeneza anumite specificitati, ducand la formarea unar
soluri diferite fata de cele din zona bioclimatica in care se incadreaza.
Rocile magmatice sunt rezultate din solidificarea sau raeirea solutiilor magmatice, iar
sub aspect pedologic se incadreaza in grupa rocilor compacte, avand 0 raspandire muIt mai
redusa decat eele sedimentare. Solificarea, pe aeeasta categorie de roci decurge, in general,
foarte lent existand totu~i diferentieri in functie de natura chimico-mineralogica a diferitelor
tipuri de roci magmatice, de parametrii morfologici ai reliefului, ca ~i de conditiile bio-
climatice ale regiunii in care are loc procesul de pedogeneza.
Rocile metamorfice (gnaise, mica~isturi, cuartite, ~isturi de diferite tipuri) sunt, in
general, eel mai putin raspandite, avand astfel 0 pondere mai redusa in solificare. Ele provin
din transformarea rocilor preexistente (magmatice sau sedimentare) in. urma schimbiirii
conditiilor de presiune, de temperatura ~i de chimism in interiorullitosferei. Marea diversitate,
sub aspectul alcatuirii chimico-mineralogice a roeilor metamorfice, se reflecta in viteza ~i
intensitatea procesului de pedogeneza, cu mentiunea ca, in general, rezulta soluri eu
proprietati fizice, chimice ~i biologice mai putin favorabile, fiind evident putin fertile.
Alaturi de observatiile legate de substratullitologic, care apare in deschideri naturale sau la
baza profilului de sol, se fac observatii (care se noteaza in fi~a profilului ~i pe harta
pedologica) ~iasupra gradului de aeoperire a terenului ell bolovani sau stanci (tabelul ill. 8).

B D_e_n_u_m_i r_e C_r_i t_e_f_i_i _

 I La suprafata solului nu apar bolovani
sau ace~tia acopera sub 0,1% din
0 nu este cazul
suprafata ~i nici stanci sau acestea
I apar pe mai putin de 1% din suprafaFi
Bolovanii acopera 0,2-3% din
1 slab bolovanos
suprafata; aratul este !!feu practicabil
Bolovanii ' acopera 4-15% din
2 moderat bolovanos
suprafata; aratul nu se poate practica
Bolovanii acopera 16-90% din
"'l
.) putemic bo1ovanos suprafata; terenu1 se folose~te ca
paji~te sau padure
Bolovanii acopera peste 90% din
4 "bolovani~"
suprafata

5 slab stancos Apar stanci pe 2-25% din suprafata

6 moderat stancos Apar stanci pe 26-50% din suprafata

7 puternic stancos Apar stanci pe 51-90% din suprafata

Apar stanci pe mai mult de 90% din
8 stancarie
suprafata

Prin acoperirea terenului cu bolovani sau stanci se intelege aparitia de roci dure la
suprafata terenului (situatie intaJniti'i frecvent in regiunile montane), care se continua in sol,
rara posibilitatea de a fi dislocate. Caracterul bolovanos este dat de prezenta unor fragmente
mai mari sau mai mici de roca dura, mobile, la suprafata solului. Aceste observatii sunt foarte
impoliante deoarece prezenta rocilor dure in masa solului reduce uneori considerabil volumul
edatic util al solurilor de pe 0 anumita suprafata de teren, cu implicatii negative in potentialul
de fertilitate al acestora.
Vegetajia reprezinta un factor principal in solificare, ea contribuind la formarea celei
mai importante proprietati a solului - fertilitatea. Vegetatia constituie sursa substantei
organice din sol (humusul), iar cantitatea ~i compozitia depinde de natura formatiei vegetale
(forestiera, ierboasa, cultivata). Observatiile asupra vegetatiei apar astfel ca foarte importante,
indeosebi in cazul studiilor pedologice intocmite pentru teritoriile ocupate de paji~ti sau
paduri. La nivel geografic (inclusiv pedologic), vegetatia este aceea care definqte, in cele mai
multe cazuri, fizionomia unitatilor teritoriale de peisaj, functionand toto data ca indicativ
sintetic al ce10rlalte parti ale peisajului - relief, sol, roca, dar in special al conditiilor climato-
hidrice.
Aceste cercetari incep inca din faza pregatitoare, se continua in timpul recunoa~terii
pedogeografice ~i se definitiveaza in timpul studiului pedologic propriu-zis. La fiecare profil,
in timpul saparii acestuia, se vor face observatii amanuntite asupra vegetatiei din jur (inclusiv
asupra celei cultivate).
Observatiile privind vegetatia, fi~ ca aceasta este natural a fie ca este cultiyata, se
refera 1a asociatia vegetala, care trebuie privita sub raportu1 speciilor constitutive, calitative ~i
productivitatii.
Asociatia este unitatea de baza in studiul covorului vegetal, care ocupa un anumit
areal, de marime ~i contur variabil, fiind 0 intovara~ire de plante cu a anumita compozitie
floristca, prezentand 0 fizionomie uniforma ~i traind in conditii stationa1e uniforme.
Vegetatia padurilor se inregistreaza in cametul de 0bservatii, prin mentionarea
speciilor lemnoase dominante (arboret ~i subarboret) ~i a stratului ierbos, acolo unde este
cazul.
Vegetatia paji~tilor trebuie caracterizata prin modul de folosinta (pa~une, faneata),
stadiu de intelenire, grupele de specii (graminee, leguminoase, cyperacee, plante toxice) cu
 mentionarea celor dominante, prezenta mu~chilor ~i lichenilor - unde este cazul, starea paji~tii
(mu~uroaie, tufari~uri, cararui etc), gradul de acoperire etc.
ALatin cazul padurilor cat ~i al paji~tilor, trebuie avut in vedere in primul rand speciile
indicatoare, care dau infOlmatii importante asupra proprietatilor globale ale solurilor, asupra
regimului hidric al acestora, asupra topoclimatului etc.
Plantele indicatoare de sol sunt legate in aparitia c~idezvoltarea lor de anumite conditii
de sol, variabile intre limite nu prea largi, fiind plante cu 0 amplitudine ecologica redusa, care
pier sau vegeteaza slab cand aceasta amplitudine este depa~ita. Astfel, majoritatea plantelor
indicatoare de humus de calitate (mull) ~i sol jilav pana la jilav-urned (Asarum europaeum,
Allium ursinum, Asperula odorata, Dentaria bulbifera, Geraniwn robeltianum etc.) nu suporta
acumulari de humus brut ~i nici lipsa humusului din sol, nu suporta soluri uscate ~i nici excese
de apa in sol.
---Corespondenta relativ evidenta intre anumite caracteristici ale solului ~i plantele
indicatoare constituie un auxiliar pretios pentm cartarea solurilor. In acest sens, unele specii
(sau asociatii) sunt atat de strans legate de anumite conditii de sol, incat, prin prezenta lor
sistematica pe solurile corespwlzatoare acestora devin plante caracteristice.
Vegetatia segetala din culturi este alcatuita din specii a caror raspandire ~i dezvoltare
este legata intr-o oarecare masura de tipul de cultura. In observatiile acute asupra buruienilor
din culturi se vor mentiona ~i grupele biologice ale acestora (anuale, perene, plante cu rizomi,
bulbi, stoloni, tuberculi, parazite etc.).
La observatiile asupra vegetatiei cultivate se vor mentiona unele aspecte legate de:
starea de vegetatie a culturii (pentru perioada cand se face cartarea), aspectele pozitive sau
negative care determina dezvoltarea culturii, aprecierea gradului de imburuienare etc.
Hidrograjia # hidrologia regiunii ce urmeaza a fi cartata sunt cunoscute in parte inca
din faza de documentare prin consultarea materialelor existente, aceasta completandu-se in
teren atat prin observatii ~i masuratori proprii cat ~i din infonnatii de la localnici.
Referitor la reteaua hidrografica de suprafata se vor fae observatii ~i notari asupra
caracterului retelei (permanent, temporar, torential), frecventei ~i d.uratei inundatiilor (inclusiv
suprafetele afectate), date care se vor inscrie in carnetul de observatii.
Studiul apelor freatice cuprinde, in principal, obsevatii privind: nivelul hidrostatic fata
de suprafata terenului, variatia nivelului hidrostatic, caracterul apelor pedofreatice, panta de
scurgere ~i calitatea apei.
Cercetarea apelor Teatice se realizeaza prin inscrierea pe harta a tuturor punctelor de
apa (impreuna cu caracteristicile lor, notate in carnetul de teren), astfel ca in final sa se obtina
o ilustrare corecta a extensiunii stratelor acvifere, a directiei de curgere a apelor subterane ~i
raportul acestora cu apele de suprafata. In delimitarea arealelor cu aceea~i adancime a
nivelului hidrostatic mediu al apelor un ajutor insemnat il reprezinta chiar solul, care
inregistreaza fidel prezenta apei in exces permanent sau temporar.
Apele freatice care apar la zi prin izvoare se noteaza pe harta ~i vor fi consemnate in
carnetul de observatii; odata cu acestea var fi notate pe harta ~i eventualele pracese legate de
aceste izvoare ca inmla~tinirea, salinizarea etc.
Clima este un factor fundamental, cu caracter general in pedogeneza. Caracterizarea
conditiilor climatice ale teritoriului studiat nu se face, in general, in etapa de cercetare in in
teren, ci folosindu-se datele climatalogice inregistrate la statiile meteorologice din regiune sau
din apropiere precum ~i nartile climatice (atlasul climatologic).
In faza de teren, ata! in timpul recunoa~terii pedogeografice, cat ~i in timpul cartarii
propriu-zise, se culeg date asupra topoclimatelor ~i microclimatelor, atat din observatiile
directe cat ~i din cele obtinute de la localnici. Acestea se refera la frecventa brumelor, a
ingheturilor tarzii ~i timpurii, la repartizarea in timp a precipitatiilor, pericolul de grindina,
acumularea zapezilor ~i persistenta acestora pre cum ~i unele observatii fenologice.
 La identificarea ~i diferentierea topoclimatelor se va tine seama, in primul rand, de
parametri morfometrici ai reliefului (altitudine, expozitie, panta), pre cum ~i de distributia ~i
caracterul vegetatiei naturale sau cultivate, de prezenta unor unitati acvatice mai
reprezentative etc. Astfe1, In delimitarea spatiala a topoclimatelor criteriul de baza este
omogenitatea relativa a substratului. Acesta presupune ca cel putin un element component al
suprafetei active sa aiba un caracter uniform (in principal relieful).
Injluenta antropidi este importanta in geneza ~i, mai ales, in evolutia solului,
manifestandu-se mai ales indirect, prin modificarea factorilor mediului natural (indeosebi
vegetatia) pe suprafete uneori considerabile. Observatii1e asupra multiplelor aspecte legate de
influenta omului asupra inveli~ului de solmi incep, ca ~i in cazul celorlalti factori
pedogenetici, inca din etapa pregatitoare, ca ~i in timpul recunoa~terii pedogeografice.
Pe teren se vor nota observatiile referitoare la influenta antropica cu reflectare directa
in morfologia~profilului-de-sol (pozitiva ~i negativa). Observatiile se vor face comparativ
pentru aceea~i unitate de sol in conditii naturale nemodificate (vegetatie primara) ~i in conditii
modificate (materializate prin schimbarea modului de utilizare a terenului).
De 0 mare importanta sunt observatiile privind influenta lucrarilor agrotehnice, a
lucrarilor de imbunatatiri funciare (desecare-drenaj, combaterea eroziunii solului, irigatii etc.),
influenta negativa in cazul folosirii nerationale a terenurilor (epuizarea solului, eroziune in
suprafata au adancime, salinizare, mla~tinire secundara etc.), pre cum ~i unele aspecte legate
de tipul ~i gradul de poluare a solului.

Studiul morfogenetic al solului - ~i descrierea morfologica a solului reprezinta una

dintre cele mai impOliante activitati din etapa de teren, deoarece prin acesta se stabile~te care
sunt caracteristicile fundamentale ale solului, caracteristice pe baza carora se face atat
incadrarea taxonomica a solului respectiv, cat ~i stabilirea directiilor principale in ceea ce
prvesc utilizarea ~i ameliorarea (acolo unde este cazul).
In cadrul activitatii de studiere morfogenetica a solului se fac 0 serie de observatii
referitoare la: orizonturile pedogenetice ~i elementele diagnostice (absolut necesare pentru
diagnoza solului conform lucrarii "Sistemul roman de clasificare a solurilor", r.c.P.A., 1980),
caracteristicile morfogenetice ale solului (culoarea, textura, structura etc.), toate acestea fiind
trecute in fi~a de descriere a profilului de sol, cu completari in carnetul de tererro
 Bonitatea terenurilor agricole
Cuprinde un ansamblu de metodologii de stabilire a valorii economice a terenurilor ~i
a imobilelor numite de bonitare cadastrala. Notiunea "bonitare" deriva din expresia latina
"bonitas", cu semnificatia de pret sau evaluare. Prin bonitarea terenurilor sau a constmetiilor
se intelege aprecierea calitativa din punct de vedere economic a acestora. Metodologiile de
bonitare cadastrala a terenurilor agricole, de exemplu, permit stabilirea in mod ~tiintific, pe
perioade mari de timp, a valorii produetiilor ~i a veniturilor nete cadastrale, evitandu-se
consecintele unor aproximari dupa date-incerte-. --
Importanta bonitarii economice a terenurilor agricole
Economia romaneasca trebuie sa cunoasca sub toate aspectele [ondul funciar al tarii,
mai ales in aceasta perioada a economiei de piata, moment in care fondul funciar este, in
parte, in posesia mai multor producatori, cum sunt: statuI, asociatiile, producatorii individuali
~i intreprinderile ~i societatile particulare.
Cunoa~terea resurselor financiare; sub aspectul capacitatii lor productive, reprezinta 0
conditie principala a unei agriculturi modeme ~i eficiente.
Ca principal mijloc de productie pamantul, fiind un produs al factorilor naturali ai
mediului care au contribuit la formarea lui, prezinta 0 mare variabilitate cu privire la
fertilitatea lui ~i, ca atare, trebuie sa fie apreciat in ceea ce prive~te caracteristicile lui tehnice
~i de fertilitate (latura economica).

Fertilitatea solurilor
Fertilitatea este capacitatea pamantului de a pune la dispozitia plantelor, in perioada de
vegetatie, cantitatile necesare de hrana ~i apa pentm dezvoltarea lor armonioasa ~i la
adevarata lor valoare, daca nu chiar peste posibilitati.
Fertilitatea poate fi de doua categorii, ~i anume: natural a ~i artificiala.
In procesul de formare a solului, sub influenta diferitilor factori naturali, se constituie
fertilitatea naturala. Aceasta devine economica ca rezultat al actiunii omului prin masuri
agrotehnice, organizarea teritoriului, administrarea de ingra~aminte, munca etc.
Aplicarea ingra~amintelor organice, chimice, suplimentarea apei etc. poarta denumirea
de fertilitate artificiala.
Scopul final este acela de aobtine productii mari cu cheltuieli minime, scop pentm
atingerea c<1ruiase observa contributia managerilor agricoli.

Renta funciara
Reprezinta diferenta de valoare dintre doua unitati de productie care, pentm aceea~i
marime a parcelei de teren ~i producand acela~i produs agricol, ob!ine cantitati mai mari.
Totul depinde de munca, de alegerea semintelor potrivite, selectionarea lor, aplicarea la timp a
ingra~amintelor ~i a udarilor, executarea la timp a saparilor, discuirilor, pra~irilor, indepartarea
buruienilor ~i combaterea rationala a daunatorilor, recoltarea in timp optim etc.
In principal, totul depinde de clasa de fertilitate a solului ~i modul de alegere a culturii
celei mai potrivite, de periodicitatea in schimbare a acestora ~tiut fiind faptul ca 0 planta poate
saraci solul mai mult decat alta de principalele sub stante minerale utile absolut necesare in
dezvoltarea plantelor.
 Incadrarea terenurilor agricole in clase diferite de fertiJitate poarHi denumirea de
bonitare, cuvant ce provine din limbo. latina unde "bonitas" inseamna aprecierea sau evaluarea
pamantului.

Aprecierea calitativa a terenurilor din pmict de vedere economic sau aprecierea

economica a terenurilor, in speta bonitarea, reprezinta un studiu complex 0.1 pamantului,
efectuat prin cadastrul funciar.
Scopul bonitarii consta in eunoa~terea productiilor pe zone ale intregii tari in raport cu
potentialul de productie a terenurilor, pentru repo.rtizarea rationala ~i efieienta a investitiilor ~i
subventiilor cum ar fi cele pentru: desecari, irigatii,plantatii-viti-pomicole etc. De asemenea,
bonitarea are co. scop analiza ~i diagnostiearea cauzelor care determina scaderea fertilitatii
solurilor, saraturare, eroziune etc. ~i a mijloacelor de pre venire ~i combatere a acestora,
proiectarea amenajarilor ~i ameliorarii terenurilor.
Totalitatea masurilor luate pentru studierea, strangerea, sistematizarea ~i prelucrarea
datelor cu privire 10. fiecare parcela de pamant reprezinta partea economica a cadastrului
funciar ~i se bazeaza pe studii topografice ~i cartari pedologice executate 10. scari mari.
Bonitarea poate fi .tacuta prin mai multe metode dar, in principal, pot fi mentionate:
bonitarea ecologica ~i bonitarea cadastrala.
Metoda ecologica consta dintr-un sistem de indieatori ce exprima influenta pe care 0
are fiecare element ecologic asupro. pamantului ~i anume:
solul eu toate insu~irile intrinseci;
conditiile de clima;
conditiile de relief;
conditiile hidrologice.
Metoda are doua parti:
incadrarea terenurilor in clasa de bonitare;
produetia globala ~i venitul net.

INCADRAREA TERENURILOR IN CLASA DE BONITARE PRIN METODA

ECOLOGIC1\.

In Legea fondului funciar se prevede: "Valorificarea deplina ~i cu eficienta sporita a

tuturor terenurilor se realizeaza printr-o conceptie unitara pe baza programului de protectie ~i
imbunatatire a capacitatii de productie a solului, precum ~i prin aplicareo. stricta a celor1alte
-masuri privind pregatirea ~i combaterea surselor de degradare sau folosirea nerationala a
fondului funciar 0.1 tarii".
Rezultatele masurilor preconizate in bazo. cerintelor de mai sus comensurate cu
o.jutorul bonitarii solului, metoda care trebuie sa tina seama de totalito.tea factorilor care
corltribuie 10. renta funciara ~i 10. crqterea rentabilitatii solului in concordanta cu masurile
tehnico-agricole, de proteetie etc.
In consecinta, fertilitatea solului poate cre~te neincetat, motiv pentru care bonitarea
terenului are caracter dinamic ~i, deci, trebuie executata periodic pentru a putea oglindi in
planurile ~i registrele cadastrale schimbarile calitative ale pamantului.
 Principiul de incadrare in clase de bonitare a terenurilor
Terenurile se boniteaza pe categorii de folosinta. Pentru caracterizarea cantitativa a
modului de participare a fiecarui factor al mediului naturalla realizarea productiei agricole, se
recurge la aplicarea unui procedeu de notare in cifre, deci 0 scara lnchisa de la 0 la 100
puncte.
In limita celor 100 de puncte sunt definite cinci clase de bonitare.

Clasele de bonitare cu caracteristicile respective

Tabelul4.1
Clasa de Caracteristicile
Nota de bonitare
bonitare clasei de bonitare
I 81 - 100 Foarte buna
II 61 - 80 Buna
III 41 - 60 Mijlocie
IV 21- 40 SlaM
V 0-20 Foarte slaba

Cele cinci clase dupa gradul de fertilitate a solurilor sunt deci:

Clasa I: solurile cu fertilitate foarte buna.
Clasa a II-a: solurile cu fertilitate buna.
Clasa a III-a: solurile cu fertilitate mijlocie.
Clasa a IV-a: solurile cu fertilitate slaba.
Clasa a V-a: solurile cu fertilitate foarte slaba.
Urmatoarele insu~iri principale pot conduce la reClL'10a~tereaclaselor de fertilitate:
Terenurile din clasa I de fertilitate sunt acelea care:
se preteaza la orice categorie de folosinta agricola,
nu necesita lucrari de imbunatatiri funciare,
sunt soluri profunde care au un orizont de humus bine dezvoltat, de peste 50 cm grosime,
au 0 textura luto-nisipoasa sau lutoasa, rara continut de schelet,
reactia neutra slab acida ~i slab alcalina,
nu se mlli-llfesta nici un proces de degradare ca podzolire, saraturare, eroziune sau
mla~tinizare,
inundatiile se petree in medie 0 data la 8-10 ani,
terenul este in intregime mecanizabil (pante sub 5) situat in campie, llL'1ci,terase, vai
largi coaluvionare dar fara exces de apa.
Terenurile din clasa a II-a de fertilitate:
sunt pretabile la toate plantele cultivate,
au orizontul de hum~s mai putin dezvoltat,
textura variaza de la nisip-Iutos pana la lut-argilos,
reactia este slab acida, neutra sau alcalina,
prezinta uneori procese incipiente de podzolire, salinizare, eroziune sau mla~tinizare,
,terenul este putin inclinat ( pante intre 5-10),
sursa de apa este satisfacatoare (din precipitatii sau din freatic).
Terenurile din clasa a III-a de fertilitate sunt acelea:
@ in care Incep sa apara procese evidente de degradare,
pretabilitatea pentru arabil este diminuata,
orizontul de humus este slab dezvoltat,
textura variaza de la nisip, nisip-lutos pana la argilo-Iutos,
" reactia pH variaza de la acida la alcalina,
e inundarea se poate produce 0 data la 4-6 ani,
G relieful este colinar,
c drenajul solului este nesatisfacator.
TerenuriIe din clasa a IV-a de fertilitate sunt acelea:
la care procesele de degradare se manifesta putemic,
G folosirea ca arabil este foarte redusa,

e se preteaza la plantatii de vii, pomi ~i paji~ti,

in marea lor majoritate necesitii lucrari de imbunatiitiri funciare, in special de combatere
a erozmnu.
Terenurile din dasa a V-a de fertilitate contin:
e rocile ajunse la suprafata,
e au in general conditii nefavorabile pentru dezvoltarea plantelor,
de regula nu se folosesc ca arabil,
cele mai potrivite folosinte sunt pa~unile, fa.netele, livezile,
necesitii lucrari de combatere a eroziunii sau lucrari hidroameliorative cand se afla pe
turbarii, mla~tini sau in zone cu inundatii de lunga durata.
In ansamblul bonitatea terenurilor agricole are in vedere nu numai fertilitatea solului ce
reprezinta factorul eel mai important - ci ~i factorii de c1ima, relief ~i hidrologie.
Studiile de cartare pedologica realizeaza lucrarile de bonitare cadastral a, iar analizele
de evaluare a calitatii construetiilor pe cele de bonitare a c1iidirilor.

'-6-
ETAPELE LUCRARILOR DE BONITARE

Potrivit metodei de bonitare fiecare din cele cinci clase de calitate

prime~te cate 20 de puncte (note de bonitare), dupa cum rezulta din tabe1ul de maijos.

Clasa de calitate (de fertilitate) Note de bonitare Caracteristicile

claselor de calitate
I 81 - 100 foarte buna
II 61 - 80 buna
III 41 - 60 mijlocie
IV 21 - 40 slaba
V 1 - 20 foarte slaba
Acordarea punctelor pentru factorii luati in consideratie (sol, clima, relief ~i hidrologie) se
face pe baza caracteristicilor extrase din studiile agropedologice,
climatologice ~i hidrologice aflate in dosarullucrarii de cartare a solului.
a) Pentru soluri se folose~te sisternul de punctaj conceput de Institutul de Cercetari
Pedologice ~i Agrochirnice al Academiei de $tiinte Agricole ~i Silvice, valabil pentru solurile
exi,stente in Romania (141 denurniri de soluri) de exemplu:
7 puncte pentru profunzirnea solului;
0 - 7 puncte pentru textura solului;
0 - 7 puncte pentru grosimea stratului de humus;
a - 5 puncte raca de solidificare;
0 - 7 puncte pentru continutul in humus;
7 puncte saturatia in baze;
~ 5 puncte continut in saruri nocive;
 e 0 - 5 puncte starea de culturalizare.
In total 50 de puncte ce se repartizeaza pe cele cinci categorii de folosinte agricole.
b) Pentru conditiile de clima se folosesc haqile climatologice ~i datele locale din care se
extrag: temperatura medie anuala ~i volumele precipitatiilor anuale In cadrul unui interval de
20 de puncte, considenmdu-se ca aceste conditii pot influenta scaderea favorabilitatii
celorlalti factori naturali (de sol, de relief ~i conditii hidrologice).
c) Pentru conditiile de relief se folose~te 0 schema cu un punctaj in intervalul 15, stabilit in
functie de panta medie din fiecare parcela, dupa cum se observa in tabelul de mai jos.
Punctaje Caracterizarea reliefului Arabii Pa~uni Fanete Vii Livezi
Teren plan 15 15 15 5 10
3_5 10 15 15 10 15
5 - 10 0 10 10 15 15
10 --'--}5---
0
-10 5 5 15 10
15-25 -15 0 -10 -5 0
> 25 -20 -10 -15 -10 -10 -10
d) Pentru conditiile hidrologice se folose~te 0 schema in care se acorda pana la
15 puncte, stabilite in funetie de aportul apei din subsol (in funetie de nivelul panzei
freatice) vezi tabelul urmator.
Punctaje Nivelul panzei freatice (m) Arabi! Pa~uni Fanete Vii Livezi
Peste 10 0 0. -5 5.5
6 - 10 5 0 0 10 10
4-6 10 5 5 15 15
4 - 2,5 10 10 10 10 5
2,5 - 1,5 10 15 15 -10 -10
1,5 - 1 5 10 15 -15 -15 -15
1 - 0,7 -5 0 10 -15 -15
0,7 - 0,3 -10 -5 10 -15 -15
sub 0,3 -15 -15 0 -15 -15
Pentru ca nota deJinitiva de incadrare in clasa de bonitare a parcelei sa reflecte ~i distania, precum ~i starea drumurilor pana la locul de
comercializare / depozitare al produselor (!a piaia sau depozit), se aplica 0 coreciie a sumei totale a punctajelor.

Punctaje Desfundat Starea drumurilor /

Distanta in kIn Asfalt Piatra Pamant Nisipos Noroios
o - 2,5 0 0 -1 -2 -.3
2,6-5 0 -1 -2 -3 -4
5,1 - 7 -1 -1 -2 -4 -5
7,1-10 -1 -2 -3 -5 -6
10,1 -15 -2 -3 -4 -6 -7
15,1 - 20 -3 -4 -5 -7 -9
> 20 -4 -5 -6 -8 -10

Prin insumarea notelor de bonitare atribuite celor patru factori (sol, clima, relief,
hidrologie), se obline nota medie de bonitare pe 0 parcela sau un grup de parcele (tarla) din
care se scad punctele de corectie datorate lungimii ~i starii drumurilor. Conturul topografic al
parcelei nu coincide, de regula, cu cel al unitatii de sol, 0 parcela topografica cuprinzand una,
doua sau mai multe subparcele (fictive), fiecare facand par-te din unitati de sol diferite pentru
care trebuie sil_Ii se calculeze numiirul de puncte care dau nota de bonitare, iar nota medie de
bonitare a parcelei se calculeaza din suma notelor subparcelelor impartita la numarul acestora
 (atunci dind suprafete1e subparcelelor sunt egale). Atunci cand suprafetele subparcele10r
apaqimlild de unitilti diferite de sol nu sunt egale, media se calculeaza dupa aplicarea
ponderilor in cadrul fiecarei parcele sau corp de proprietate.
In formulare de lucru, in care se calculeaza 9i mediile ponderate ale notelor de bonitare
pentru fiecare parcela sau corp de proprietate care are numar cadastral se Inscriu datelor
primare de masuratori ale subparcelelor (pe planul cadastral care contine si limite Ie unitatilor
de sol). In final notele de bonitare medii atribuite parcelelor 9i/sau corpurilor de proprietate se
inscriu in registrele cadastrale la rubricile special rezervate.

Criteriile de stabilire a normelor-baza impozabila a imobilelor

--Evaluarea-terenurilor se face fie dupa criteriile publicate in M.O. nr.54/31 03.1992
partea 1, fie dupa metodologia aprobata de C.G.M.B. nr.218 /4.12.1997. Conform criteriilor
din M.O., calculul notei medii de bonitare (indicele de "punctare") se detennina dupa cum
urmeazii:
Categoria de localitate si amplasamentul in cadrullocalitatii
Categoria localitatii
012345
O.Bucurqti,
l.Bra90v, Cluj-Napoca Constanta, Craiova, Galati, Ia9i, Timi90ara
2.Municipii, statiuni urbane: turistice , balneoclimaterice
3.0rage, statiuni rurale: turistice , balneoclimaterice
4.Sate- rqedinta de comuna
5.Sate
A 504540 - --

B 39 35 31 27 23 21
C 30 27 24 2118 15
D 23 2119 17 15 13

Nota: A - uitracentra/; B - central; C - median; D - periferic

Acces la dii ~i dotari de transport
Categorie Punctaj
Transport rutier 6
Transport feroviar 5
Transport aerian 3
Transport fluvial 3
Transport maritim 3
Dotarea tehnico - edilitara
Categorie Punctaj
Apa5
Canalizare 4
Energie telmica 3
Energie electrica 3
Gaze naturale 3
Telefonie 2
Caracteristici geotehnice ale terenurilor
Caracteristici geote11nice- terenuri fund are Punctaj
Teren normal de fund are 8
 Teren macroporic - masuri speciale consolidare 1
Teren neconsolidat, umplutura, fundare indirecta 1

Factorii ecologici fo!ositi in bonitare

Nota de bonitare (punctele) este atribuita in functie de urmatorii factori:
solul prime~te de la a la 50 de puncte;
clima primqte de la -20 la +20 puncte;
relieful prime~te de la -ISla + 15 puncte;
hidrografia prime~te de la -15 la + 15 puncte.
In consecinta, variatia numarului de puncte este cuprinsa de la -50 la + 100 puncte,
operarea :Ia.candu-sealgebric. Numi'irul de puncte se acorda dupa lista cu notele de bonitare ale
solului ~i nomogramele de bonitare a climei (cu temperaturi ~i precipitatii) a reliefului ~i a
hidrogeologiei.

Fazele de lucru
Prin bonitare se urmare~te incadrarea fiecarei parcele de tererr, din cadrul unui teritoriu
administrativ comunal sau ora~enesc, pe posesori ~i categorii de folosire, in clase de bonitare.
Bonitarea terenurilor necesita consultarea urmatoarelor materiale de bazi'i:
planul cadastral de situatie reactualizat pe categorii de folosinte ~i posesori, la
scara 1:10.000 sau 1:5.000
planul de situatie cu curbe de nivel, necesar pentru calculul pantel or pe parcele;
plan de situatie cu unitatile de sol ~i legenda acestora;
un studiu hidrologic care trebuie sa cuprinda date cu privire la prezenta ~i natura
apelor freatice ~i de suprafata;
un studiu climatic general ~i al microelementelor sau topoclimatelor.
Ultimele trei se gasesc analizate ~i descrise in memoriile agro-pedagogiee, existente la
unWitile judetene de eadastru funciar.
In afara programelor mai sus amintite sunt necesare informatii privind starea
drumurilor, departarea fata de eentrul de productie etc.
Dupa planul cadastral se fac determinari ale "teritoriilor ecologic omogen" (T.E.O.)
care sunt suprafete de teren eu acela~i tip de sol, cu aeelea~i eonditii climatice, acela~i regim
hidric ~i aeelea~i conditii de relief (fig. nrA.1)

/
I
I TEO
\
\ 5/a
--- ---, \
---
------~-------

A De 184
Fig. nr. 4.1 Impartirea unei parCClCIJCullm1ti T.E.O.
Pentru diferite categorii de soluri sunt atribuite puncte conform schemei
Prof. univ.dr.ing. D. Teaci.
 Schema simplificata de bonitare a solurilor pe categorii de folosinla
Tabelu14.3
Nr.
Denumirea solului
Categoria de folosin!a i
crt. Arabil Pa~uni Fanete Vii Livezi
1 Sol stepa 22 37 38 31 25
2 Cemoziom de stepa 40 40 40 15 22
'"l
J Cemoziomuri umede 35 35 35 35 35

Terenurile sunt, din punet de vedere ecologic pre cum ~i a distantei fata de centrul de
produetie, neuniforme distinctia intre ele facandu-se prin coeficientul T.E.O.
Astfel, pentru tipurile de inveli~-a-drumului-~i distanta fata de centrul de productie se
aduc urmatoarele corectii:

Tipul de drum
Distan
Desfund
ta Nedesfund
Asfalt Pamant Piatra at
[kIn] at nisipos
noroios
0-5 0 -1 -1 -2 -3
5 -10 -1 -2 -2 -3 -4
10 - -2 -3 -3 -4 -6
15
15 - -3 -4 -5 -6 -8
20
20 -4 -5 -6 -8 -10

De asemenea, se aduc corectii datorate marimii ~i formei parcelei cuprinse intre 0 ~i

-6 pentru suprafetele cuprinse intre 25 ha ~i 2 ha ~i care au forme dreptunghiulare,
trapezoidale, neregulate, respectiv triunghiulare.
Nota general a de bonitare se calculeaza pentru 0 suprafata de teren in care se aduna
punctele pentru tipul de sol, clima, relief, prezenta panzei freatice, precipitatii, calitatea apei,
temperatura, distanta fata de centrul de productie ~i forma suprafetei parcelei. Adunarea
punctelor se face algebric rezultand nota de bonitare. Dupa aceasta se stabilesc pe zone
terenurile ecologice omogene T.E.O., insumand numai factorii ecologici, trasand liniile
de ~ware pe zone de unit ate T.E.O.-uri egale.
e:Ap. VI)EV ALUAREA CALITA TrVA $1 VALaRICA A TERENURILOR AGRICOLE
NOTIUNI SUMARE REFERITOARE LA EVALUAREA CALITATIVA ~I
VALORICA
A TERENURILOR AGRICOLE1

Altfel despre calitatea ~ifertilitatea terenurilor agricole

eu toate incercarile savantilor de a inlocui produsele alimentare obtinute pe cale
naturala cu cele obtinute pe cale sintetica, acestea nu au dat rezultate nici cantitativ ~i nici

I Metode si date tehnice pentru evaluari agricole, este scrisa de Vladut Mircea si Popescu Anca in
anul 2000 si aparuta ca norme interne la Agentia de Consultanta Agricole (ANCA) a Ministerului
Agriculturii si Alimentatiei.
 calitativ. In acest caz, solul ~i agrieultura practicata intr-ul1 mediu natural adecvat va fi inca
multi ani supOltul pe care se va baza pe produetia de bunuri alimentare. Din considerentul ca
agricultura de mare productie nu se poate face in afara solului ~i nlli'11aiin eontextul unoI'
factori de mediu optimi, rezulta ca 0 buna palte din atentia tuturor locuitorilor Planetei
Pfunant trebuie sil-~i indrepte atentia spre conservarea resurselor biologice neeesare unei
reproduetii largite, eel putin in aeela~i ritm in care se realizeaza ~i ere~terea numarului
loeuitorilor Terrei. Din aceasta cauza, grija pentru soarta mediului inconjurator, in general ~i a
solului, in special, va fi cheia care va rezolva, inca muIte decenii, problema alimentatiei
globului.
Perfeetionarea mijloacelor de produetie, a materialelor seminciere, a modalitatilor
tehnice de interventie in obtinerea de bunuri aliment are, discorda cu ritmullent ~i cu greutatea
ameliorfu'ii suportului fertil, eel al solului. Repunerea sa in cireuitul productiv se face cu multe
eforturi materiale, umane ~i financiare, iar timpul pentru refacere-este,-de cele mai- muIte ori,
de sute de ani.
Pe de alta parte cre~terea permanenta a populatiei pe Terra este contrastata de
caracteristica limitativa a suprafetei terenurilor destinate agriculturii care abia ating astazi eca
33% (cele favorabile culturii plantelor nu depa~esc 10%). Suprafata care revine pe un locuitor
se diminueaza treptat, in primul rand datorita sporului demografic.
Alte caracteristici ale fertilitatii pamantului deriva din legaturile lui eu pozitia in
spatiu, .dependenta sa de eonditiile bioclimatice din perimetrul respectiv ~i relativa sa
imobilitate. Aceste realitati impun 0 anumita struetura a euIturilor agrieole, un anumit ritm de
luerare a pamantului, un anumit mod de organizare a parcelelor, a cailor de acces, a pietelor
de desfacere, precum ~i schimburi cantitative ~i calitative reduse.
In momentul luarii sale in cultura, fiecare perimetru agricol dispune de 0 (ertilitate
naturalii proprie, conditionata atat de caracteristicile fizico-geografice generale, cat ~i de
calitatile chimice ~i fizice ale solurilor componente. $i totu~i, in cadrul acelora~i soluri pot
aparea stari de calitate diferite conditionate de modalitatile de stocare ~i apoi de eliberare a
elementelor chimice implicate in producerea de recolte (fertilitatea reala efectiva).
In decursul timpului formele feltilitatii naturale, (original a ~i real a) vor suferi
transformari (prin investitii de munca vie ~i/sau materializata tehnic) in minus, dar indeosebi
in plus, creandu-se 0 noua fertilitate, artificialii. Realizata prin activWiti antropice, feltilitatea
artificiala este de doua feluri: potentata ~i de tranzitie (Bold-1984, Hartia-1990).
Fertilitatea artificiala potentiala reprezinta capacitatea productiva a terenului agricol
ca rezultat al tehnicizarii agriculturii. Prin aeest termen se indica posibilitatea maxima de
ere~tere a productiei agrieole la nivelul euno~tintelor tehnice actuale. Ea reprezinta 0 notiune
teoretica, abstracta, dar in aeela~i timp poate indica modalitiltile prin care se poate cre~te la
maxim feltilitatea unui teren agricol, mvel permis de cuno~tintele tehnice ale intervalului de
timp in care se face a.'1aliza~i pe un anum it tip de sol.
Fertilitatea artificiala de tranzitie reprezinta 0 etapa intermediara a fertilitatii
potentiale determinata de aportul unuia sau mai multor factori de intensificare in crqterea
randamentului la hectar sau a efieientei economice a produetiei agricole (Pana et aI., 1994).
Fiecare interventie a unoI' faetori de productie pot determina apropierea fertilitatii de tranzitie
de ,cea potentiala. Cu cat stadiul de dezvoltare a unei tari este mai avansat, eu atat feltilitatea
de tranzitie se apropie mai mult de fertilitatea potentiala.
Cele doua tipuri de fertilitati: naturala ~i cea artificiala, sunt intim legate intre ele,
ambele fiind cunoscute sub genericul de fertilitate economidi.
Fertilitatea economica a solului defme~te capacitatea ansamblului de interventii de a
pune in functiune ~i de a valorifica pe moment, la maximum, fertilitatea sa naturala. 0 astfel
de abordare a fertilitatii duce la ideea ca aceasta a fost diferita in etapele de evolutie istorica

/'
[,..-11 -
/v
 ale omului ~i ale tehnologiilor agricole utilizate de acesta. Co.atare, fertilitatea economica este
doar un moment 0.1fertilitatii naturale a terenului.
o data cu evolutia cuno~tintelor despre plante, cu numeroasele ~i tot mai
perfectionatele metode de selectionare a materialului semincier, 0 data eu o.profundarea
cuno~tintelor despre sol ~i indeosebi despre chimia acestuia, nivelul fertilitatii economice s-a
modificat continuu, in sens pozitiv sau negativ. Urmare a rezultatelor, de regula pozitive, pe
care omulle-a obtinut in actiunea so.de cre~tere a capacitatii de productie a solului, feliilitatea
economica poate fi acceptata sub doua forme:
fertilitatea absoluta - data de capacitatea potentata de productie a terenurilor co.
urmare a punerii in practica a tehnologiilor ameliorative necesare cre~terii
randamentului pe unitatea de suprafata (ha);
fertiiitatea relativii - indusa de conditiile de fertilitate absoluta, 10.care se adauga
sporirea eficientei economice in utilizarea agricola a terenurilor-prin-folosirea-de
metode specifice de cre~tere a productivitatii muncii ~i de reducere a pretului de cost
pe unitatea de produs etc.
In concluzie, fertilitatea este 0 insu~ire dinamica a terenurilor agricole, cu deosebire a
solurilor utilizate in astfel de actiuni, strans legata de progresul tehnic, de utilizarea
judicioasa a factorilor de produqie, de un management optim ~i, nu in ultimul rand, de
aplicarea unor strategii de marketing adecvate in valorificarea dit mai profitabila a produselor
obtinute prin activitati agricole.
Cre~terea fertilitatii terenurilor agricole, de muIte ori peste capacitatea lor natural a de
productie, indeosebi prin interventii fertilizante energice, face co.10.un moment dat fertilitatea
terenurilor unor ferme agricole diferite co.potential natural sa se egalizeze sau sa se inverseze.
Aceasta situatie este insa efemera. 0 stopare a interventiilor ameliorative, chiar pe intervale
scurte de timp, va conduce 10.dereglari in condiliile de fertilitate, indeosebi in echilibrul
agrochimic 0.1solurilor.
Borlan et 0.1.(1982) afirma ca prin evolutia naturala a fertilitatii solurilor se prevede 0
sdidere a substantelor nutritive din solulie, cat ~i a energiei lib ere aferente acestora, pana 10.
niveluri minimale care tind sa se pastreze constante intr-o anume conjunctura de factori
naturali ~i antropici. In cazul in care fertilitatea naturala interfera cu intervenliile ameliorative
antropice, sistemul complex 0.1solului, indeosebi sistemul sau coloidal, prime~te un aport
insenmat de energie libera ~i trece, pe durate de timp variabile, in stari termodinamice
instabile, favorabile oblinerii unor productivitati vegetale sporite. Cu cat se actioneaza asupra
mai multora dintre insu~irile agrochimice ale solului, obtinandu-se optimizarea ~i armonizarea
lor, cu atat solul se va indeparta de nivelul realizat pe calea evolutiei sale naturale, va cre~te
capacitatea de menlinere a vegetatiei ~i durata de mentinere a starii de cuIturalizare. Stoparea
activitalilor de fertilizare prin oprirea interventiilor agrochimice, va favoriza consumul de
elemente chimice, chiar ~i in conditii de neculturalizare, fapt care duce 10. dezechilibre
chimice, ale caror refacere jmpune intervale de timp indelungate.
Pentru a aproxima, cat mai aproape de adevar potenlialul de produqie 0.1terenurilor
agricole ale Romaniei s-au executat studii pedologice, agrochimice ~i de bonitare pentru
principalele culturi, pe aproape toata suprafala larii. Partea negativa a acestor activitali a
constat in faptul di astfel de studii s-au executat 10.scari diferite (1: 10.000 pe terenurile care a
mcut parte componenta unor unitati agricole, 1: 50.000 pe parcele dezorganizate, 1: 200.000
in areaJele montane etc.). La aceasta se adauga reducerea drastic a a suprafelelor pe care au
fost efectuate activitati de cercetare agrochimica dupa anul 1990.
Necesitatea evaluarii calitative ~i valorice a diferitelor bunuri agricole, indeosebi ale
pamantu1ui, este impusa de necesitatea de a stabili valoarea lor care sa serveasca co. baza in
evidenta contabila, in demararea negocierilor preturilor de vanzare-cumparare, in operatiunile
de transcrieri generate de mo~teniri, exproprieri, improprietari, comasiiri, fuzionari, arendari,
 concesionan, garantii bancare, procese juridice, asigurari etc. De asemenea, evaluarea
calitativa a terenurilor implicate in producerea de bunuri agricole sunt necesare in stabilirea
oportunitatii mentinerii sau infiintarii de culturi, pentru aprecierea recoltelor probabile,
infonnatii care sunt imp use de eventuale situatii calamitare (inundatii, incendii) sau pentru
organizarea campaniilor de recoltare.
Proprietatea agricola este constituita din terenuri,cu destinatie specifica (arabil, pa~uni,
fanete, livezi, vii), precum ~i din diverse terenuri neagricole (pilduri, ape, infrastructura
ameliorativa, cladiri ~i instalatii, drumuri de exploatare etc.). Toate bunurile mentionate au 0
anumita valoare, la exprimarea careia, in evidenta contabila, concura doi factori principali:
valoarea patrimoniala ~i capacitatea de a produce beneficii.
Dupa modul de provenienta a bunurilor agricole se disting doua valori: valoarea de
pro curare sau de achizitie ~i valoarea de desfacere (Vlildut ~i Popescu, 2000).
----~----- Valoarea de procurare sau de achizijie reprezinta exprimarea in etalon banesc a
pretului pentru procurarea bunului fix sau mobil utilizabil. Valoarea acestor mijloace fixe
poate fi apreciata dupa pretul real de cumparare sau dupa costul de productie. In cazul in care
nu se pot obtine infonnatii pentru evaluarea directa a bunului implicat, se va recurge la
comparatii cu valoarea altor bunuri similare, caz in care se apreciaza valoarea relativa.
Valoarea de desfacere sau valoarea de realizare reprezinta cuantumul banesc po sibil
de obtinut in cazul in care bunul se va instraina definitiv sau temporar. In aceste cazuri,
valoarea de desfacere poate fi separata in: valoarea de vanzare ~ijn valoarea de valorificare.
Prin ultimul tennen se intelege valoarea pe care ~i-o insu~e~te bunul (mobil sau imobil), prin
transfonnare (ameliorare, prelucrare), caz in care notiunea i~i completeaza denumire sub
genericul de valoare relativa de vanzare sau valoare relativa de valorificare (ex. evaluarea
pretului unui teren agricol ocupat de faneata dupa valoarea fanului obtinut ~i, a acestuia din
unna, dupa valoarea laptelui comercializat.

Criteriile de definire a proprie6itii agricole

Proprietatea agricola se poate definii dupa mai multe criterii:
a.) dupa durata de existenta ~i modul de interventie in realizarea produsului,
proprietatea agricola se poate constitui din:
- mijloace imobiliare (terenuri agricole ~i neagricole, constructii, inventar
mort ~i viu);
- mijloace circulante (seminte, materii ~i materiale);
b.) dupa starea lor fizica bunurile care fac parte din proprietatea agricola pot fi:
- active corporale sau tangibile (terenuri construqii, ma~ini, atelaje);
- active incorporale sau intangibile (cheltuieli de exploatare, locatie, marca,
know-how etc.).
Bunurile care constltme proprietatea agricola se expnma prin capital, care se
consolideaza prin munca ~i se spore~te prin economii. Fonnele sub care se deruleaza
capitalizarea sunt:
A) capitalul funciar (sau capitalul domeniului), reprezinta averea proprietarului
agr-icol ~i consta din terenul agricol cu toate interventiile ameliorative care vizeaza insu~irile
remediate pe intervale mai lungi de timp (capital de imbunatatire = sisteme de irigatii,
terasari, desecari, drenaje etc.). Capitalul de imbunatatire se erodeaza in timp. Pentru
refacerea acestuia este necesar a se aloca cca. 8-15% din venit - raportat la valoarea formei
initiale, stabile de capital.
B) capitalul de exploatare cuprinde trei grupe:
a) capitalul mobiliar :

/1
t Iv
Oo

.J' /
 - capitalul mobiliar viu (anima Ie de munca) ~i capitahd mobiliar de renta
(anima Ie care produc bunuri diverse: ingra~aminte organice, QUa,lapte, carne, Hina
etc.);
- capitalul mobiliar mort (uneltele); pentru inlocuirea acestora se aloca cca. 8 -10%
din valoarea fondului funciar, anual retinandu-se din venit cca. 8-12% din valoare pentru
revigorarea acestui din urma tip de capital.
b) capitalul circulant este format din ingra~aminte, seminte, alte produse. Din practica
agricola, Vladut ~i Popescu (2000) sustin ca aceasta forma de capitalizare trebuie sa fie la un
volum de cel putin 25% fata de capitalul funciar total;
C.) capitalul de rezerva reprezinta sumele care se retin anual sub forma de
amortismente din venitul net. Se folose~te la plata asigurarilor, la dezvoltarea capitalului
funciar etc.

Renta solului sau renta funciara

Renta solului sau renta funciara reprezinta dobanda sau venitul pe care il ofera
capitalul pamant. Renta se determina diferit dupa modul in care este exploatat terenul. Ca
atare, renta funciara reprezinta un venit suplimentar pe care il obtine posesorul sau utilizatorul
pamantului. Ea apare datorita limitarii resurselor sau a situatiei de monopol asupra
pamantului. Aceasta situatie determina 0 oferta rigida sau foarte putin elastica de produse
agricole cu consecinte legate de supraevaluarea pretului de cost.
In cazul in care terenul este exploatat de catre proprietar, renta terenului agricol se
afla cuprinsa in produsul net al proprietatii. In acest caz, valoarea rentei se afla scazal1d din
venitul obtinut dobanda celorlalte capitaluri, in afara de pamant, dupa relatia:
Rf= [Pn- (Cf- n) /100 + (Cc - n) /100 + (Ce - n) /100], in care:
Rf = renta funciara sau renta solului;
Pn = profitul net;
Cf = capitalul planti'i (cultura);
Cc = capitalul constructii);
Ce = capitalul de exploatare;
N = doMnda (%).
In cazul in care terenul este lucrat in arend~e, valoarea acesteia, primita in natura sau in
bani reprezinta venitul financiar brut din care se scad diferitele taxe percepute (impozite, cote
de amortizare ale lucrarilor ameliorative eventual executate ~i dobanda la capitalul investit
pentru efectuarea acestor lucrari).
In caz de arendare, doM.nda capitalului de exploatare se scade numai daca exista acest
capital, adica daca proprietarul a arendat ~i 0 parte din acest capital (ma~ini, unelte, utilaje
etc.).
in cazul in care terenul este exploatat in parte Cdijma), din produsu1 net obtinut se
scade dobanda capitalului de exploatare folosit in procesul -de productie, iar diferenta care
rezulta reprezinta renta terenului.
In concluzie renta funciara reprezinta un venit pe care il prime~te posesorul
pamantului ~i/sau producatorul agricol pentru ca dispune sau utilizeaza resursele naturale
agricole. Ea imbraca doua forme distincte: renta diferentiala I ~i renta diferentiala II.
Renta diferentiala I este conditionata de diferenta de feliilitate a terenurilor, de
limitarea teritoriala a teritoriului agricol, in general ~i a celui cu fertilitate buna ~i foarte buna
(calitate superioara) - in special, de distanta la care este amplasat terenul in raport cu centrele

2 Prin arenda se in!elege contractul incheiat intre proprietar sau alt de!iniltor legal de bunuri agricole ~iarenda~,
cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe 0 durata determinata ~i la un pret stabilit de parti. (din Legea
arendarii, nr.16/1994)
 de aprovizionare $i desfacere $i de favorizarea elementelor de infrastructura (cih $i mijloace
de transpoli).
Renta diferentiala II este conditionata de utilizarea investitiilor suplimentare
(ingra$iiminte, erbicide, lucrari ameliorative, infrastructura suplimentara etc.), succesive, pe
aceia$i suprafata de teren. Aceste investitii pot produce un venit suplimentar pe care $i-l
insu$esc cei care au riscat in realizarea lor. Veniturile suplimentare obtinute de producatorii
agricoli nu reprezinta un dar natural, ci este rezultatul unor activitati asidui $i de multe ori
riscante.

Evaluarea absoluta sau economid a terenurilor agricole

Pamantul unei tari a fost $i este considerat un element esential al avutiei nationale.
Daca majoritatea componentelor avutiei unei natiuni pot fi U$or $i rapid cuantificate (numar
de locuitori, numar de-capacita1i-industriale, calitatea acestora, bogatii ale subsolului - extrase
sau prevazute etc.), in evaluarea calitatii terenurilor agricole au fost $i sunt inca intampinate
numeroase obstacole. Aceasta datorata numero$ilor factori care sunt implicati in procesul de
formare a principalului element natural, dominant - solul, cat $i a investitiilor pe care solulle-
a perceput in decursul sutelor sau miilor de ani - pentru a-I face sa rodeasca cat mai mult.
Incorporarea muncii omului in stabilirea caracteristicilor $i calitatii terenurilor agricole a
transformat terenul (solul, pamantul) - privit ca materie mineral a sau biominerala - in capital
(teren cu 0 anumita valoare care depinde nu numai de factorii naturali $i de cei sociali,
economici, politici, culturali etc.).
Intrucat inca din antichitate terenul a reprezentat un mijloc de schimb, se impunea
necesitatea stabilirii valorii acestuia. Problema nu a fost U$or de realizat $i s-a rezolvat mult
mai tarziu. Primul care a propus 0 formula de caleul a valorii pamantului, pentru a determina
avutia national a, a fost W. Petty, in 1664. Citat de Pana (1994), Petty pomea in caleulele sale
de la conceptia ca valoarea pamantului nu este de cat renta cumparata cu anticipatie pentru un
anum it numiir de ani. Ca atare, el considera ca valoarea pamantului este de fapt renta
capitalizata, iar perioada de capitalizare este data de numarul de ani cat muncqte 0 generatie.
Astfel Petty a aproximat ca valoarea pamantului Regatului Angliei $i al Tarii Galilor, la acea
data, se ridica la suma de 144 milioane de lire sterline.
In Romania, primul evaluator al acestei avutii nationale a fost Mihai Serban (1914). In
calculele sale Serban a luat in considerare pozitia regiunii abordate, calitatea natural a a
terenului, situatia economica a regiunii $i dimensiunile proprietatilor. Inceputul fiind mcut, s-
au inmultit variantele de evaluare a pamantului romanesc (N. Xenopol, V. Madgearu, L.
Patra$canu etc).
Cea mai completa $i complexa evaluare referitoare la valoarea fondului funciar al
Romaniei a fost mcuta, in 1943 de N. Georgescu-Roegen pomind de la venitul mediu
impozabil existent la acea data, considedind ca impozitul reprezinta 5% din valoarea medie a
unui hectar de teren. __
Dupa 1947, deoarece pamantul devenise "proprietate a intregului popor" $i nu putea
constitui obiect de vanzare-cumpiirare, timp de 20 de ani valoarea pamantului romanesc nu a
mai intrat in preocuparilor economi$tilor agrarieni.
Dezvoltarea economica $i urbana a Romaniei de dupa anul 1965 a impus reabordarea
modalitatilor de schimb de terenuri prin echivalent. Cu toate ca majoritatea speciali$tilor in
domeniu au fost de acord ca la baza evaluiirii $i a stabilirii pretului unui teren agricol (pentru
schimb, vanzare sau alte tranzactii) trebuie sa stea renta capitalizata, totu$i, pana in 1990 nu s-
a luat nici 0 masura in acest domeniu.
Daca operatiunile de vanzare vor decurge prin cerere $i aferta, alte consideratii VOl'
impune valoarea estimata a uniHitii de teren in cauza. Utilitatea evaluarii calitative decurge $i
din necesitatea arendarii ~i stabilirii valorii dividende in funetie de capitalul arendat. La
 valoarea ce trebuie stabilita pentru terenul agricol ~i a costurilor produselor agricole obtinute
trebuie inclusa ~i amOliizarea pamantului sub forma de capital.
Evaluarea terenului in clase de calitate a fost gandita atat ~tiintific, dit ~i organizatoric
~i legislativ. Partea ~tiintifica este apan~ul cercetatorilor naturali~ti, inc1usiv a geografilor.
Partea organizatorica ~i juridica a fost gandita ~i aplicata de economi~ti ~i juri~ti. Datorita
fluctuatiilor social-politice, ultimele doua forme de ,evaluari au suferit dese modificari,
majoritatea fiind dictate de fluctuatiile aparute pe pietele de capital
Fata de cele 10 intervale stabilite pentru aprecierea starii naturale de cali tate a
terenurilor agricole, clase extinse pe un interval de lOOde puncte, divizat din 10 in 10 ~i fata
de cele 5 clase suplimentare stabilite prin operatiuni de potentare, economi~tii utilizeaza doar
5 clase de cali tate, divizate din 20 in 20 de pU11cte,pe acela~i interval de extensie (1-100
puncte).
Conform completarilor aparutein-anuLl998 la Legea nr. 16/1994, fiecare clasa de
calitate a terenurilor agricole se imparte in trei categorii, in funetie de gruparea parcelelor, de
forma, obstacole, de distanta fata de centrul de depozitare ~i de valorificare a produselor sau
de gara, de calitatea drumurilor, dupa cum urmeaza:
Categoria A.
Terenuri cu un pedopeisaj unifonn, cu fOffi1e~i dimensiuni optime pentru mecanizare,
cu parcele grupate, cu drumuri foarte bune, cu acces u~or ~i la distanta mica fata de centrul
localitatii, de centrul de depozitare - valorificare sau de gara*.
Categoria B
Terenuri cu un pedopeisaj moderat uniform, cu forme ~i dimensiuni care asigura
conditii medii de mecanizare, moderat grupate, cu acces mediu, drumuri bine intretinute ~i cu
distanta medie fata de centrullocalitatii, centrul de depozitare, de valorificare sau de gara.
Categoria C.
Terenuri cu un pedopeisaj variat, neunifolID, cu forme ~i dimensiuni care au conditii
diferite de mecanizabilitate, cu drumuri necorespunzatoare, la distante mari fata de centrul
localitatii, fata de centrul de depozitare ~i valorificare sau de gad.
Daca pentru starea inveli~ului de sol prezentul material i~i propune sa detalieze,
pentru celelalte elemente care intervin in stabilirea valorii terenurilor agricole se fac referiri
sumare, eventual tabelare. Aceasta deoarece chestiunile sunt mult mai abstracte, iar utilizarea
metodologiei de lucru nu poate fi interpretata decat in spiritullegii (tabelele 7-14).

oe IClen I e oni are III unC~le e manmea parce el ca as ra e

Cod Marimea parcelei (suprafata, ha) Coeficient

01 < 0,5 Parcele foarte mici 0,90

02 0,5 - 1,0 0,92
03 1,0 - 3,0 -
Parcele mici 0,94
04 3,0 - 5,0 0,96
05 5,0 - 10,0 Parcele medii 0,98
06 10,0 - 25,0 0,99
07 >25,0 Parcele mari 1,00

Coeficientii conditionati de infrastructura, fixati pentru departajarea parcelelor sunt precizati in Legea 16/1994,
Ordinul MAA 183/1994 ~i in anexele acestor acte legislative
, "

r :. ~'~.,'
Vi\
1 )
1 ~
 oe lClen I e om are upa IOrma parce el caaas~ra e
Cod Forma parcelei cadastrale (dimensiuni in m) Coeficient

01 Dreptunghiu1ara mare - 500 x 1000 1,00

Trapezoida1a mare - 250 x 500 x 1000
02 Patrata - 500 x 500 0,98
Trapezoidala mica - 100 x 200 x 500
03 Triunghiulara - 100 x 100, 150 x 75 0,95
Rotunda
04 Neregulata 0,90

-------- -- Tabelul 9
Coeficienti de bonitare pentru gradul de fragmentare al microreliefului din cadrul
parcelei
.

Cod Specificatie Coeficient

01 Parcele uniforme - plane 1,00
02 Parce1e cu teren slab ondu1at 0,98
03 Parce1e cu pante uniforme 0,96 I
04 Parce1e cu denivelari pe cca. 50% din suprafata 0,94
05 Parcele cu denivelari de peste 50% din suprafata 0,92
07 Parcele puternic fragmentate 0,90

Cod Diferenta in ill Coeficient

01 0-200 1,00
02 200 - 600 0,97
03 600 - 1000 0,93
04 peste 1000 0,90

Tabelull1
oe IClen I e om are pen ru IS an a de a parce a a aza e receplle
f
Cod Distanta (lem) Coeficient

01 1-5 1,00
02 6 -10 0,98
03 11-15 0,96
, 04 16 - 20 0,93
05 21 - 30 0,92
06 > 30 0,90
 Cod Calitatea drumurilor Coeficient
01 I Drum asfaltat 1,00
02 Asfalt cu portiuni restnlnse de macadam (10% din traseu) 0,98
03 Asfalt (50% din traseu) ~i macadam (50% din traseu) 0,96
04 Drum macadam 0,93
05 Macadam (70% din traseu) ~i portiuni de drum de pamant 0,92
(30% din traseu)
06 Drum de pam ant /teren drenat 0,90
07 Nisip sau teren nedrenat 0,80

Tabelul13
oe IClen I e om are pen ru cal e e acces ru lere ~l penoa a e acceSI'bTt
I I at e
Cod Reteaua rutiera (specificatie) Coeficient

01 Drumuri de acces direct din sola la reteaua asfaltata 1,00

02 Drumuri cu acces direct din sola la reteaua de macadam 0,98
03 Drumuri de pamant cu acces pe rute mici ocolitoare (1-3 km) la 0,96
I reteaua principala II

04 . Drumuri de pamant ocolitoare (5-10 kIn) la reteaua de macadam, 0,93

I practicabile doar in eonditii optime climatiee
05 Drumuri de tarla practicabile doar in perioadele favorabile c1imatice 0,90

Tabelul 14
Coeficienti de bonitare pentru situatia rampelor de incarcare SNCFR a produselor
. 1e
agnco
Cod Rampe de inearcare CFR
"
Coeficient ,

01 StaW CFR cu rampe de inearcare ~i eonditii de depozitare pentru 1,00

unitatile agrico1e limitrofe
02 Statii CFR cu rampe de incarcare ~i eonditii de depozitare pentru 0,97
unitatile agrieole situate la distanta pana 1a 20 km
03 Statii CFR eu rampe de ineareare ~i eonditii de depozitare pentru 0,94
unitatile agricole situate la distante de 21-50 km
04 Statii CFR mra rampe de ineareare ~i conditii de depozitare 0,90
pentru unitatile agricole limitrofe

Va10area ullui teren agricol rezulta prin iilllluitirea notei de bonitare natural a a
terenului obtinuta prin cercetarea conditii10r naturale, eventual a notei de bonitare potentatii,
eu coeficientii referitori 1a infrastruetura (tabelele 1-14).
A~a cum valoarea notei de bonitare a unei parcele este plafonata la un nivel maxim de
150 de puncte - pentru culturile de porumb, sfecla de zahar ~i lucerna ~i 130 de puncte -
pentru restul culturilor, tot astfel se vor plafona ~i penalitatile inc1use prin diversitatea
infrastructurii, la maxim 30% din valoare notei de bonitare naturale in cazul terenurilor
arabile ~i la 35% pentru plantatii1e livezi ~i vii.

Pretul pamantului
In momentul in care pamantul a devenit din nou proprietate privata, el a intrat in
randul bunurilor care se puteau vinde ~i cumpara, dupa legile pielii: existenta cererii ~i ofertei,
( .

f "1..-{/
t-'-j
;
!
{
'
 calitatea productiva a solului, utilitatea, precum ~i dupa renta capitalizata (investitiile tacute
pentru a spori productivitatea terenului in cauza.). Datorita celor de mai sus precizate, nu
exista un pret general al pamantului, valoarea lui osciland in funqie de locul in care se
gase~te ~i de momentul efectuarii tranzactiei comerciale. La nivelul anului 1990, Institutul de
Economie Agrara a stabilit valoarea totala a terenurilor din Romania la 6.153 miliarde de lei,
la preturi/ha similare cu terenurile agricole din statele vest europene aflate in conditii
pedogeografice similare Romaniei, dar la cursul valutar la data precizata.
In general, la baza formarii pretului unui teren agricol sta renta funciara capitalizata,
dar pretul poate oscila mult datorita cererii ~i a ofertei. Intr-o economie stabila, economi~tii
considera ca procentul de capitalizare utilizat pentru calcularea pretului pamantului trebuie sa
fie de sub 5-4%. In acest caz, Pana (1994) sustine ca renta s-ar multiplica de 20-25 de ori,
ceea ce ar echivala, aproximativ, cu numarul de ani cat lucreaza 0 persoana in agricultura. Ca
-~valoare, de-a lungul timpului, pretul de vanzare-cumparare a terenului agricol a crescut lent;--
dar continuu. Renta funciara a crescut in acela~i mod, aceasta ~i datorita rezultatelor obtinute
in ameliorarea terenurilor de gradate ~i sporirea fertilitatii solurilor prin realizarea unei
fertilizari echilibrate.
In conditii de recesiune economica toate teoriile mai sus amintite sunt eludate, iar
inflatia ~i devalorizarea monetara conduce la 0 scadere a pretului pamantului. Pentru a~i
proteja economiile, oamenii de afaceri investesc in imobiliare, indeosebi in pamant, element
care a demonstrat de fiecare data ca asigura 0 proteetie buna ~i sigura. a valorii investite.
Pentru a stavilii unele intentii speculative, legislatia unor tari europene este putin permisiva
pentru astfel de tranzactii care ar deregla bUlla functionare a sistemului economic, chiar daca
acestea se desta~oara la vedere.
o alta latura a politicii funciare este cea a scoaterii terenului agricol din circuitul sau
predestinat. Datorita faptului ca terenurile destinate producerii de bunuri de con sum sunt
limitate ca suprafata, iar numarul consumatorilor, umani sau inumani, cresc exponential, orice
activitate de diminuare a suprafetei agricole trebuie bine gandita, iar evaluarea financiara sa
fie pe masura. La pretul pamantului se va adauga costurile efectuate de sporirea potentialului
de fertilitate, plus costurile necesare pentru introducerea in circuitul agricol a unoI' suprafete
de terenuri pana acum neproductive (gropi, halde, tufi~uri etc.). Pana (1994) propune 0
formula de calcul pentru stabilirea pretului pamantului scos definitiv din circuitul agricol,
dupa cum urmeaza:
Pt = [(R 100) / Nc + Vcf + (Vcf 100) /Nc] + (Chv Ip), in care:
Pt - reprezinta pretul terenului agricol scos definitiv din circuitul agricol;
R - renta funciara;
Vcf - valoarea neamortizata a capitalului fix integrat pamantului;
Nc - coeficientul de capitalizare (egal cu rata dobanzii);
Chv - cheltuielile necesare pentru recuperarea unei suprafete de teren neproductiv
egala ca marime cu suprafata scoasa din cirCJlitul agricol;
Ip - indice de cre~tere a preturilor.
Preturile de cost ale produselor agricole se formeaza pornind de la costurile medii
inregistrate pe terenurile cu cea mai scazuta fertilitate pe care se cultiva ~i se obtine un anume
pro4us. Numai a~a fermierii pot sustine in circuitul agricol ~i terenuri situate in zone mai slab
productive, dar cu populatie relativ densa. Ca atare conceptul de renta ~i functionarea acesteia
se bazeaza pe politici agrare, reglementate juridic ~i dictate de concepte obiective ori
subiective, intre care intra ~i interventia politicului. Din aceasta cauza, una dintre cele mai
dificile activitati este ca renta funciara sa fie repartizata cat mai echitabil intre toti participantii
la acest proces economic.
Renta absoluta in agricultura apare datorita monopolului proprietatii private asupra
pamantului. Renta absoluta este insu~ita de proprietarul funciar indiferent de calitatea
terenului agricol pe care il detine (renta explicWl). Renta absoluta insu$ita de proprietarul
producator (arenda~) este obtinuta numai prin introducerea in pretu1 de cost al productiei, eu
conseeinte in cre~terea costurilor medii ale produselor agricole (renta implicita).
Datorita meeanizarii $i tehnieizarii la varf a productiei de bunuri agrieole exista
tendinta de eliminare a rentei absolute. Politicile state lor dezvoltate, cele care pot sustine
astfel de practici agricole sunt orientate atcit spre mentinerea unei securitati alimentare, cat ~i
a viabilitatii exploatatiilor agrieole, eu solutii de aeordare de subventii masive.

I
ir/ (1
f' J
I
 J ~-G"
- !
1-\3
i -\~
1-0 --z1
'73--~j-
~O~ ~L