Basorelief cu eroi

Nichita Stanescu

Soldaii cei tineri s-au aezat n vitrin,

chiar aa cum au fost gsii, mpucai n frunte,
ca s fie vazui s-au aezat n vitrin,
respectndu-i ntocmai micarea lor ultim,
profilul, braul, genunchiul, micarea lor ultim,
cnd au fost mpucai pe neateptate n frunte
sau ntre omoplai cu o flacr mai subire
dect un deget de copil care arta luna.

n urma lor a rmas goal baraca,

mirosind a obiele, a igri strivite, a fereastr nchis.
Valizele de lemn care umplu baraca
mai clnne nc din fierul minerelor,
aa cum clnne luna din fierul minerelor
acum, cu puin inainte de-a fi deschis,
ca s se caute-n ea scrisorile vechi i fotografiile vechi
ale timpului.

Soldaii cei tineri stau dai cu cear

pe fee i pe mini, ca s luceasc
dai cu cear ca s luceasc, dai cu cear,
i aezai ntocmai aa cum erau n secunda
cnd viaa s-a rupt i moartea a-nghiit secunda.

Stau aa nemiscati, ne-ncetind s luceasca,

i noi ne uitam la ei cum am privi luna
rsrind chiar din mijlocul pieii.

Pentru noi, care suntem acum de-o vrsta cu ei,

dei stau de ani lungi n vitrin,
pentru noi, care i-am ajuns din urm i trecem de ei,
i inim btnd avem, i memorie,
o proaspt, din cale-afar de proaspt memorie,
soldaii cei tineri s-au aezat n vitrin
i se imit pe ei nsui ntr-una,
ca i cum ar fi vii.