Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 1 MDPR PDF
Curs 1 MDPR PDF
Fig.1.6
Considerm elementul n echilibru i neglijand forele de inerie proprii, suma forelor
care acioneaz pe fiecare direcie este nul.
Fcand suma proieciilor forelor pe axa x rezult:
x
( x + dx)dydz x dydz + ( xy + xy dy )dxdz xy dxdz
x y
(1.6)
xz
+ ( xz + dz )dxdy xz dxdy = 0
z
Dupa simplificare i mprire cu dx, dy, dz se obine ecuaia diferenial de echilibru n
raport cu axa x de forma:
x xy xz
+ + =0 (1.7)
x y z
Procedand similar pentru axele Oy si Oz rezulta:
yx y yz
+ + =0
x y z (1.8)
zx zy z
+ + =0 (1.9)
x y z
1 z 1
+ + + ( ) = 0
z
1 x 2
+ + + = 0 (1.10)
z
z 1 z z z
+ + + =0
z
Fig.1.7
Stabilirea ecuaiilor difereniale de echilibru n coordonate sferice
Se consider un volum elementar ntr-un corp sferic determinat de coordonatele , si
conform figurii 1.8. Pentru cazurile practice se consider c starea de eforturi unitare este
simetric fa de axa z i mrimea eforturilor unitare nu depinde de unghiul . In acest
caz se poate scrie c:
=0
= z = 0
Fig.1.8
Unde : cos x , cos y , cos z poarta numele de cosinusuri directoare ale suprafetei abc
Daca se considera A=1, dupa inlocuire in relatia 1.12 se obtine :
S x = x cos x + xy cos y + xz cos z (1.13)
Dac se consider o suprafa a crei normal este egal nclinat fa de cele trei axe
principale (Fig.1.11) aceasta este o suprafa octaedric, iar eforturile unitare pe acea
suprafa se numesc eforturi unitare octaedrice[5].
In aceste condiii:
cos 1=cos2=cos3= cos (1.21)
Din :
cos21+cos22+cos23=1 (1.22)
rezult c:
1
cos =
3
Fig.1.11
0 1 1 2 3
23 =
2 2 2
1 1 1 3
0 13 =
2 2 2
1 1 1 2
0 12 =
2 2 2
Fig.1.15
( x ) xz
=0
zx ( z )
Deoarece:
1 + cos 21
cos 2 1 =
2
si
1 cos 2 1
sin 2 1 =
2
expresia 1.58 poate fi scris i astfel:
1 cos 21 1 cos 21 (1.59)
x = 1 +3
2 2
sau
1 + 3 1 3 (1.60)
x = cos 21
2 2
Similar:
1 + 3 1 3 (1.61)
z = cos 2 1
2 2
Fcand notaiile:
1 + 3
= med
2
si
1 3
=k
2
atunci pe baza relaiilor 1.60, 1.61, 1.54, se vor putea exprima x, z, xz astfel:
x = med k cos 21
z = med k cos 21 (1.62)
xz = k sin 21
Fig.1.18
Proiectand un paralelipiped elementar pe cele 3 plane ale unui sistem cartezian
x0yz(Fig.1.19) se poate simplifica analiza starii spatiale de deformatii prin analiza
proiectiilor plane(Fig. 1.20 )
Fig. 1.19
Fig.1.20
Fig.1.21
u
dy
y u
tg yx = = (1.66)
dy y
In mod similar se pot obtine deformatiile specifice liniare si unghiulare din celelalte
plane:
v w
y = si z = (1.68)
y z
u w 1 1
xz = + = xz + zx (1.69)
z x 2 2
v w 1 1
yz = + = yz + zy (1.70)
z y 2 2
Din cele prezentate mai sus rezulta ca deformarea unui element de volum dintr-un corp
supus deformarii poate fi determinata complet daca se cunosc 9 componente: 3 deformatii
liniare (x, y, z) si 6 deformatii unghiulare (1/2xy, 1/2yx, 1/2xz, 1/2zx, 1/2yz, 1/2zy)
egale doua cate doua.
Starea de deformare din jurul unui punct dintr-un corp supus deformarii poate fi
reprezentata printr-un tensor similar tensorului eforturilor unitare:
1 1
x xy xz
2 2
1 1
T = yx y yz (1.71)
2 2
1 1
zx zy z
2 2
In mod analog starii de tensiune si pentru starea de deformare exista un sistem de axe de
coordonate in lungul carora nu exista deformatii unghiulare. In acest caz deformatiile
liniare se numesc principale si se noteaza cu 1, 2, 3. Starea de deformare in acest caz
poate fi exprimata printr-un tensor in care deformatiile unghiulare sunt nule.
1 0 0
T 0 2 0 (1.72)
0 0 3
In cazul in care deformatia liniara pe o directie corespunde deformatiei medii, se poate
scrie:
+ +
med = 1 2 3 (1.73)
3
In acest caz starea de deformare se exprima prin tensorul sferic al deformarii:
med 0 0
T = 0 med
0
0 (1.74)
0 0 med
Deformatia descrisa de tensorul sferic se refera nmai la variatia de volum. Daca in timpul
deformarii volumul ramane constant, atunci suma deformatiilor pe cele trei directii este
nula si deci deformarea medie liniara va fi si ea nula. In acest caz si tensorul sferic al
deformatiei va fi egal cu zero.
Similar starii de tensiune se poate scrie deviatorul deformatiilor:
1 1
x med xy xz
2 2
1 1
D = yx y med yz (1.75)
2 2
1 1
zx zy z med
2 2
Din punct de vedere a plasticitatii materialului, cea mai favorabila este schema DIII si cea
mai nefavorabila este schema DI.
CAPITOLUL 2
Cele mai simple relatii de legatura intre tensiuni si deformatii apar in cazul
solicitarilor liniare din domeniul elastic:
= E si = G (2.1)
unde:
E este modulul de elasticitate longitudinal,
G, modulul de elasticitate transversal.
Deformatia liniara care apare pe directia fortei aplicate asupra corpului este insotita si de
o deformatie transversala(Fig.2.1).
Pentru a scrie relatiile intre tensiuni si deformatii pentru cazul general( 3 tensiuni
principale si 3 deformatii) se aplica legea lui Hooke generalizata, enuntata astfel:
Deformatia specifica in lungul unei axe principale apare atat datorita actiunii directe a
tensiunii de pe axa respectiva, cat si actiunii indirecte a deformatiilor transversale datorita
tensiunilor ce actioneaza pe celelalte doua directii principale.
Pe baza acestei legi, pentru deformatiile principale se poate scrie:
1 ( 2 + 3 )
1 = (2.3)
E
( 3 + 1 )
2 = 2 (2.4)
E
( 1 + 2 )
3 = 3 (2.5)
E
Relatiile intre tensiunile tangentiale si deformatiile specifice pot fi scrise sub forma:
12 = G 12 ; 13 = G 13 ; 23 = G 23 (2.6)
Din relatiile de mai sus se observa ca in domeniul elastic intervin 3 constante E, G si ,
legate intre ele prin:
E
G= (2.7)
2(1 + )
Adunand membru cu membru relatiile (2.3), (2.4), (2.5) se obtine deformatia volumica:
1 2
v = 1 + 2 + 3 = ( 1 + 2 + 3 ) (2.8)
E
sau
3
v = med (1 2 ) (2.9)
E
Daca se scade 2 din 1 si 3 din 1 si 2 se obtin relatiile:
1 +
1 2 = ( 1 2 ) (2.10)
E
1 +
2 3 = ( 2 3 ) (2.11)
E
1 +
3 1 = ( 3 1 ) (2.12)
E
Ultimele trei relatii pot fi scrise si sub forma:
1 2 2 3 3 1
= = (2.13)
1 2 2 3 3 1
Pentru stabilirea relatiilor de legatura intre tensiuni si deformatii pentru domeniul plastic,
se pun conditiile: directiile deformatiilor principale sa coincida cu directiile tensiunilor
normale principale; volumul corpului sa nu se modifice in timpul deformarii.
Pe baza celor de mai sus se poate scrie:
v = 1 + 2 + 3 = 0 (2.14)
Din relatiile(2.9) si (2.14) rezulta =0,5
Deci valoarea coeficientului lui Poisson poate caracteriza comportarea unui material
metalic:
=0,25 pentru un material ideal elastic;
=0,5 pentru un material ideal plastic.
E
Tinand cont ca = 2G, pentru =0,5 se obtine :
1 +
E pl = 3G pl (2.15)
In domeniul elastic mai pot fi scrise si urmatoarele relatii :
1
1 med = ( 1 med ) (2.16)
2G
1
2 med = ( 2 med ) (2.17)
2G
1
3 med = ( 3 med ) (2.18)
2G
Relatiile (2.16), (2.17), (2.18) pot fi scrise si pentru domeniul plastic daca se tine cont ca
G G pl iar med = 0
1
1 = ( 1 med ) (2.19)
2G pl
1
2 = ( 2 med ) (2.20)
2G pl
1
3 = ( 3 med ) (2.21)
2G pl
Relatiile (2.19), (2.20), ( 2.21) pot fi scrise si sub forma:
1 2 3
= = (2.22)
1 med 2 med 3 med
Daca se scrie:
1 + 2 + 3 2 +3
1 med = 1 = ( 1 2 ) (2.23)
3 3 2
2 +1
2 med = ( 2 3 ) (2.24)
3 2
2 +2
3 med = ( 3 1 ) (2.25)
3 2
Inlocuind ultimele trei relatii in (2.19), (2.20), ( 2.21) se obtine:
1 +3
1 = ( 1 2 ) (2.26)
3G pl 2
1 + 1
2 = ( 2 3 ) (2.27)
3G pl 2
1 +2
3 = ( 3 1 ) (2.28)
3G pl 2
Relatiile (2.26), (2.27), (2.28) permit calculul deformatiilor principale atunci cand se
cunosc tensiunile principale.
dL = Ed
0 0
(2.35)
12 1 1
De unde : L1 = E = (2.36)
2 2
In cazul general al unei starii spatiele de tensiuni, lucrul specific de deformare va fi:
1
L = ( 1 1 + 2 2 + 3 3 ) (2.37)
2
Inlocuind 1 , 2 , 3 din legea genralizata a lui Hooke va rezulta:
1
L= ( 12 + 22 + 32 ) ( 1 2 + 2 3 + 1 3 ) (2.38)
2E E
Lucrul mecanic dat de relatia (2.38) cuprinde in general 2 componente: o componenta
pentru modificarea volumului si o componenta pentru modificarea formei:
L = Lv + L f (2.39)
de unde L f = L Lv (2.40)
Lv se determina tinand cont de tensiunile si deformatiile medii, conform figurii 2.2
tinand cont de tensiunile si deformatiile medii.
1
Lv = 3 med med (2.41)
2
sau
3(1 2 ) 2 1 2
Lv = med = ( 1 + 2 + 3 ) 2 (2.42)
2E 6E
Se obtine astfel prin inlocuire :
Lf =
1+
6E
[ ]
( 1 2 )2 + ( 2 3 )2 + ( 3 1 )2 (2.43)
Puterea specifica disipata in procesul de deformare se calculeaza raportand lucrul
mecanic specific de deformare la un interval de timp infinit mic , cand sub actiunea unei
tensiuni se produce o variatie a gradului de deformare.
dL d
P= = = (2.44)
dt dt
In cazul unei stari spatiale se obtine:
P = 1 1 + 2 2 + 3 3 (2.45)
CAPITOLUL 3
MECANISMUL DEFORMRII PLASTICE
Transformarea structurii corpurilor metalice n urma deformrii lor plastice are ca efect
modificarea proprietilor fizice i de rezisten ale acestora.
Majoritatea metalelor cristalizeaz n trei tipuri de reea:
1.reea cubic cu volum centrat(CVC) (Fig.3.2a)
2. reea cubic cu fee centrate(CFC)(Fig.3.2 b)
3.reea hexagonal compact(HC) (Fig.3.2c)
Metale cu o singur structur Metale cu mai multe structuri
Structura cristalin n funcie de temperatur
Reea cubic cu fee Aluminiu(Al) Fier(Fe) 911-13920C
centrate(CFC)
Nichel (Ni)
Cupru(Cu)
Argint(Ag)
Platina(Pt)
Aur(Au)
Plumb(Pb)
Reea cubic cu volum Vanadiu(V) Fier(Fe)
centrat(CVC)
Crom (Cr) Titan(Ti) > 8820C
Niobiu(Nb) Zirconiu(Zr)>8520C
Molibden(Mo)
Tantal(Ta)
Wolfram(W)
Reea hexagonal compacta(HC) Beriliu(Be) Titan(Ti)<8820C
Cobalt(Co)<1120 C
Magneziu(Mg)
Zirconiu(Zr)<852 C
Zinc(Zn)
Hafniu(Hf)<1975 C
Fig.3.2
Fig.3.3
Imperfeciunile liniare caracteristice structurii metalelor sunt dislocaiile . Aceste defecte
explic mecanismul deformrii plastice a metalelor. Dislocaiile sunt caracterizate prin
direcia liniei dislocaiei i vectorul deplasrii ei (vectorul Burgers).Pe baza acestor
caracteristici dislocaiile se pot mpri n dislocaii marginale i dislocaii elicoidale.
Pentru a crea imaginea unei dislocaii se consider un cristal perfect din sistemul cubic, n
care se introduce parial un semiplan atomic suplimentar B(fig.3.4 b, c). Limita
inferioar a planului B, definit de linia A-A, formeaz dislocaia marginal care poate fi
pozitiv(fig.3.4 b) sau negativ(fig.3.4 c). Linia A-A se numete linie de dislocaie.
Alunecarea se produce ntotdeauna n planul care conine dislocaia marginal, plan
ce poart numele de plan de alunecare.
Dac direcia de alunecare este paralel cu linia dislocaiei, dislocaia, se numete
elicoidal sau n urub (fig.3.5)[1].
Avand n vedere c:
A0
A= rezult valoarea tensiunii tangeniale pe planul de alunecare:
cos
F cos
= cos = cos cos (3.3)
A0
Fig.3.8
Efortul unitar va atinge valoarea critic de la care ncepe procesul de alunecare, atunci
cand tensiunea normal atinge valoarea rezistenei la deformare, care pentru starea de
tensiune liniar, reprezint tocmai limita de curgere c:
cr = c cos cos = c cos sin (3.4)
Rezult din aceast relaie c rezistena la deformare i respectiv fora de deformare
depinde de poziia planului de alunecare fa de direcia forei de deformare.
Dei exist asemnri ntre modurile n care se produce deformarea plastic a
monocristalelor din diferite metale sunt totui i o serie de elemente specifice fiecrui tip
de reea cristalin n parte. Astfel fiecare tip de reea cristalin este caracterizat de un
numr diferit de plane i direcii de alunecare cu densitate atomic maxim.
Planele de alunecare mpreun cu direciile de alunecare formeaz sistemele de alunecare.
Analizandu-se principalele tipuri de reele cristaline prin prisma numrului de sisteme de
alunecare i a densitii atomice pe planele principale, s-a artat c, o reea C.F.C.
necesit pentru o anumit deformare eforturi unitare mai mici decat alte metale sau aliaje
care cristalizeaz n reele C.V.C. i H.C. In acelai timp metalele ce cristalizeaz n reea
C.V.C. necesit pentru deformare eforturi mai mici decat metalele ce cristalizeaz n
reea H.C.
Deformarea plastic prin maclare a monocristalelor
Acest mecanism de deformare se produce mai ales n cazurile n care orientarea
reelei fa de direcia tensiunii de deformare nu este favorabil procesului de deformare
prin alunecare. Deformarea prin maclare a monocristalelor reprezint deplasarea unui
ntreg ansamblu de plane atomice vecine din retea, n raport cu un anumit plan considerat
fix, ocupand astfel o nou poziie simetric fa de restul cristalului nedeformat.
Acest plan poart numele de plan de maclare i este paralel cu planele din reea pe care
atomii au fost deplasai prin deformare.Prin acest mecanism de deformare zona din reea
deplasat va ocupa o poziie, care corespunde fa de planul de maclare, imaginii n
oglind a zonei din reea nedeformat(Fig.3.9).
Mecanismul de deformare prin maclare are loc deobicei in cazul metalelor cu un numar
redus de sisteme de alunecare, cum este de exemplu cazul celor cu retea de cristalizare
H.C. si apare in special la temperaturi joase si viteze mari de deformare.
Fg.3.9
Deformarea prin alunecare va ncepe mai ntai n cristalele ale cror plane de
alunecare au o nclinare de 45o fa de direcia tensiunii de deformare(cristalele notate cu
1 n figura 3.10), avand n vedere c pe aceste plane apar tensiuni tangeniale maxime.
In cristalele cu plane de alunecare dispuse perpendicular (grunii notai cu 2) sau
paralel(graunii notai cu 3) fa de direcia tensiunii de deformare, condiiile pentru
deformarea prin alunecare lipsesc, deoarece pe aceste plane tensiunile tangeniale sunt
nule.
In cristalele cu orientri intermediare ale planelor de alunecare vor ncepe mai ntai
deformaii elastice, care, pe msur ce efortul de deformare crete, iar cristalele prin
deplasri i rotiri se vor orienta preferenial, trec la deformarea plastic.
Efortul necesar pentru deformarea agregatelor policristaline va fi cu atat mai mare cu cat
reelele cristalografice ale grunilor vor avea un numr mai mic de sisteme de alunecare.
De aceea agregatele policristaline formate din metale i aliaje cu reea H.C., necesit
eforturi pentru deformare superioare celor cu reele C.V.C. i C.F.C.