Curs 4

Fizioloogie bacteriana.
Cresterea, multiplicarea si moartea bacteriilor. Curba cresterii microbiene.
Factorii care influenteaza cresterea bacteriilor. Cultivarea bacteriilor.
Metabolismul bacterian. Respiratie bacteriana.

1. Cresterea, multiplicarea si moartea bacteriilor. Curba cresterii microbiene

Cretere, n sens biologic, reprezint mrirea coordonat, ireversibil a dimensiunilor unui

organism. Creterea este o consecin a sintezei specifice, coordonate a compuilor celulari noi
pe baza substanelor nutritive din mediu. Sinteza constituenilor celulari noi este coordonat
genetic, dar n acelai timp depinde de concentraia, tipul, accesibilitatea substanelor nutritive,
precum i sursei de energie.
Pentru organismele monocelulare creterea prezint sporirea dimensiunilor celulei, ca
rezultat al sporirii tuturor elementelor celulare (creterea masei bacteriene), precum i sporirea
numrului celulelor din cultur (creterea concentraie celulelor).
Creterea celulei bacteriilor are loc tridimensional, prin mrirea coordonat a celor trei
dimensiuni: lungimea, limea i grosimea. Deoarece creterea biologic a celulei bacteriilor este
urmat de diviziunea ei sporirea numrului bacteriilor n cultur este rezultatul multiplicrii
(diviziunii) celulare.

Multiplicarea celulelor procariote

Multiplicarea bacteriilor este o urmare a creterii dimensiunii celulei. Creterea biologic
a bacteriei nu este un proces infinit, dar se ntrerupe la un anumit moment n care iniiaz
diviziunea celular. Mecanismul care determin finalizarea creterii i iniierea diviziunii nu este
stabilit.
Multiplicarea celulei este precedat de replicarea cromozomului i multiplicarea tuturor
constituenilor celulari care sunt determinai de informaia genetic a acestuia.
Diviziunea bacteriilor se realizeaz prin cteva mecanisme:
- diviziune direct, simpl sau binar;
- nmugurire i ramificare;
- prin spori.
Multiplicarea prin diviziune direct
Diviziunea direct este tipic bacteriilor care se afl n condiii optime de dezvoltare. n
urma acestui mod de diviziune rezult dou celule noi care pot fi aproximativ egale izomorfe,
sau de dimensiuni diferite heteromorfe.
Diviziunea are loc n corespundere cu unul sau cteva planuri de diviziune.
Cocilor le este caracteristic un plan de diviziune.
Bastonaele i bacteriile spiralate se divid, de regul ntr-un singur plan, transversal, de obicei

1
perpendicular pe axa mare.
Diviziunea binar la celulele procariote se produce n trei etape succesive:
- diviziunea n dou pri aproximativ egale a citoplasmei prin intermediul unui sept
membranar perpendicular sau paralel cu axul mare a celulei;
- creterea peretelui celular prin invaginare n regiunea median a septului transversal. La
finele acestei etape septul transversal este separat n dou foie de peretele celular, iar
bacteriile formate posed citoplasm, nucleoid i membran citoplasmatic proprie i perete
celular comun,
- celulele se separ prin scindare peretelui celular comun n dou pri egale. La unele
bacterii peretele transversal nou constituit nu este complet, iar septul membranar la finele
diviziunii nu se separ n dou pri formnd o plasmadesm, astfel nct celulele nou formate
rmn legate.
Multiplicarea prin nmugurire i ramificare
Mugurii i ramificaiile se formeaz n urma apariiei unui apendice (umflturi) terminale
n afara celulei. Apendicele crete devenind o celul ovoid care are un tub de conexiune cu
celula mam. La finele diviziunii n partea median a tubului apare un sept transversal. Celulele
generate prin nmugurire au tendina de a rmne mpreun i de a forma colonii de celule care
sunt unite prin formaiuni tubulare.
Multiplicarea prin spori
La anumite etape de dezvoltare la extremitile miceliului aerian are loc sporogeneza
prin fragmentare sau segmentare. n cazul sporogenezei prin fragmentare, se produce
concentrarea citoplasmei sporofitului astfel nct apar formaiuni interne sferice care apoi sunt
mbrcate n membrane. Dup maturizare sporii sunt pui n libertate n urma ruperii
membranei sporofitului. Sporogeneza prin segmentare are loc prin apariia septelor transversale
la extremitile hifelor aeriene. Celulele nou formate se transform n spori.

Dinamica creterii numerice a procariotelor :

Dinamica acumulrii bacteriilor poate fi cu precizie stabilit pentru populaiile aflate n
condiii stabile de laborator. Astfel de informaie este necesar pentru realizarea obiectivelor de
cercetare a bacteriilor. n condiii de laborator culturile bacteriene pot fi de dou tipuri:
- statice (discontiui) care prezint sisteme de tip nchis: culturi care prezint un volum
limitat de mediu, care nu primesc i nu cedeaz materie i energie mediului extern.
- continui (de tip deschis): culturi care cedeaz mediului extern i adiioneaz din mediul
extern materie i energie.
Acumularea bacteriilor n culturi satice are loc n cteva faze succesive:

2
A. Faza de laten (eng. lag, a ntrzia, a rmne n urm)
Aceast faz ncepe n momentul introducerii bacteriilor n mediul de cultur (nsmnrii)
i momentul iniierii multiplicrii lor. Pe parcursul acestei faze numrul bacteriilor rmne
constant sau scade din cauza incapabilitii unor bacterii de a suporta condiiile noi ale mediului.
n aceast perioad au loc procese de adaptarea la condiiile noi ale mediului.
Durata fazei de lag este diferit i depinde de originea i starea fiziologic a bacteriilor
insmnate care pot fi colectate din:
- culturi vechi cu insuficien enzimatic;
- culturi tinere, n curs de multiplicare, din medii similare celor n care au fost nsmnate;
- metabolic tinere, n curs de multiplicare dar din medii diferite de cele n care au fost
nsmnate.
n cursul acestei faze bacteriile sunt active din punct de vedere metabolic, cresc n dimensiuni,
i utilizeaz toate substanele nutritive de rezerv din citoplasm.
Durata n funcie de specie, condiii de mediu, de numrul de celule din inocul (1/2 h i
3-4 h la bacteriile sporulate)
Numrul bacteriilor este staionar
Metabolismul este intens
Crete volumul bacteriilor
Sensibilitate crescut la antibiotice
Faza de accelerare bacteriile ncep s se nmuleasc

B. Faza iniierii i accelerrii ritmului de cretere

n aceast faz ncepe multiplicarea bacteriilor cu scurtarea progresiv a timpului de
generaie pn la atingerea unei valori constante tipice fazei ulterioare.

C. Faza de multiplicare exponenial sau de cretere logaritmic

Evoluia culturii bacteriene n aceast etap de cretere se produce n progresie
geometric (se multiplic printr-un factor constant la fiecare unitate de timp). n aceast

3
perioad celulele bacteriene au dimensiuni mai mari comparativ cu cele obinuite, cu forme
constante caracteristice speciei, citoplasma omogen intens bazofil cu un coninut sporit
de ARN i cu 2-4 molecule de ADN, lipsit de substane de rezerv. Astfel de celule sunt cele
mai potrivite pentru studierea morfologiei, proprietilor fiziologice i biochimice.
Evoluia acestei faze are loc pn n momentul cnd unul din componenii nutritivi
eseniali ai mediului sunt consumai sau/i n mediu de cultivare se acumuleaz unul sau civa
catabolii cu efect toxic asupra culturii.
Bacteriile se nmulesc n progresie logaritmic. T/Nr.b liniar
Este posibil doar in vitro
Durata (n general 2-3 ore n funcie de TG)
o Escherichia coli TG 10 minute
o Mycobacterium tuberculosis 25 ore
Bacteriile prezint toate caracterele speciei
Sensibilitate mare la antibiotice
Compoziia mediului se schimb
Perioad de ncetinire
Indicii fazei exponeniale sunt timpul de generaie i rata de cretere. Ei pot fi stabilii
cunoscnd concentraiile bacteriene n diferite momente.
Timpul de generaie g este timpul de dublare a numrului de cellule n cultur. Timpul de
generaie a unei populaii de bacterii n condiii optime de cultivare este determinat genetic, deci
are caracter specific. De exemplu pentru Bacilllus megatherium este 9 min, pentru E.coli de 20
min, iar pentru Mycobacterium tuberculosis de 27 ore.
Rata de cretere r este numrul de generaii ntr-o anumit unitate de timp i preznt o mrime
invers timpului de generaie. Rata de cretere a unei populaii de bacterii variaz n funcie de
condiiile de mediu.

D. Faza staionara
Durata cteva ore
Numrul de bacterii este constant (ele nu se nmulesc, nu mor)
Sensibilitate sczut la chimioterapice
Modificri ale morfologiei i caracterelor tinctoriale
Produc anumii metabolii secundari cu distribuie taxonomic foarte riguroas
o Antibiotice (Actinomyces)
o Colicine (Pseudomonas aeruginosa)
o Exotoxine (Corynebacterium diphtheriae, Clostridium tetani etc.)
Sporogeneza la bacteriile sporulate

E. Faza de ncetenire a creterii (faza creterii negative). Faza de declin:

Factorul limitativ al mediului (nutritiv sau/i cel cu efect toxic) determin reducerea
vitezei de multiplicare a bacteriilor i a ratei de cretere. Apar celule moarte.
Durata zile
Numrul de bacterii scade constant (epuizarea substratului nutritiv i acumularea de
metabolii toxici)
Modificri morfologice
Autosterilizare sau sporulare complet

4
Fiziologia creterii microorganismelor procariote
Procesul de cretere a microbilor este determinat de trei factori fiziologici eseniali:
- prezena membranelor biologice la suprafaa celulei, care prin proprietile sale de
permeabilitate selectiv menin n interiorul celulei o mare concentraie de molecule absolut
necesare procesului de biosintez i permit transportarea substanelor nutritive n celul;
- sursa energetic: solar sau chimic,
- prezena i activitatea enzimelor care catalizeaz procesele de transformare a substanelor
moleculare n constitueni celulari noi.
Creterea bacteriilor este controlat de condiiile mediului extern: regimul termic, hidric,
pH, presiunea osmotic etc. n practica cultivrii microorganismelor creterea bacteriilor
(numeric i a biomasei) are ca suport anumite principii specifice bazate cerinele nutritive,
energetice, condiiile de respiraie etc.
Medii nutritive destinate cultivrii microorganismelor. Fiecare organism primete din
mediul extern substane nutritive (substane i elemente chimice) necesare pentru biosinteza
celular i pentru obinerea energiei. Microorganismele procariote care populeaz apele, solurile,
aerul, organismele animale i vegetale obin substanele i elementele chimice din mediul
nconjurtor. Procariotele cultivate n condiii artificiale obin substanele nutritive din medii
nutritive sintetice elaborate de om. Creterea i dezvoltarea microrganismelor este condiionat
de mediile nutritive care prezint un amestec de substane chimice diferite ca natur chimic,
complexitate, provenien, consisten care le asigur cu substane nutritive i energie
(microorganismele chimiotrofe).
Primul mediu nutritiv utilizat n scopul cultivrii microorganismelor a fost constituit din
fragmente de cartofi sterilizate propus de R. Koch n 1832. Ulterior savantul a propus utilizarea
mediilor solidificate cu gelatin. Fannie Eilshemius Hesse n 1883 a folosit agarul ca solidificant
a mediilor nutritive. Complexitatea chimic a mediilor nutritive utilizate pentru cultivarea
microorganismelor depinde de capacitile de biosintez a acestora, de setul lor enzimatic.
Clasificarea mediilor nutritive este efectuat n baza a mai multor criterii. n acelai timp nu
putem vorbi despre o clasificare absolut, suprapunerile fiind foarte frecvente.
* dup provenien:
1. Medii naturale care nu au o compoziie chimic definit.
2. Medii artificiale care au o compoziie chimic definit.
3. Medii seminaturale sau semiartificiale.
* dup scopul utilizrii:
1. Medii uzuale utilizate pentru cultivarea unui mare numr de microorganisme (bulionul, apa
peptonat, gelatina)
2. Medii speciale utilizate n scopuri bine determinate care permit creterea preferenial a
anumitor specii de microorganisme, evidenierea anumitor caractere particulare de metabolism.
- Medii selective care includ unul sau mai muli ageni care inhib sau limiteaz
(bacteriostatice) creterea i dezvoltarea anumitor specii de microorganisme i creeaz condiii

5
de dezvoltare pentru alte specii. Astfel de inhibitori sunt: coloranii, antibioticele, srurile biliare,
srurile metalelor grele etc.
- Medii de mbogire care nu conin substane bacteriostatice dar ofer prin componena sa
preferine de cretere pentru anumite specii de microorganisme care au o viteza mare de
dezvoltare comparativ cu alte specii asociate lor. La prepararea acestor medii se ine cont de
particularitile fiziologice ale microorganismelor a cror izolarea se urmrete: temperatura
optim de dezvoltare (probele pentru izolare sunt tratate termic pentru obinerea formelor
sporogene sau termorezistente), pH mediului, tolerana la inhibitori, necesiti nutritive etc.
Medii elective nu conin inhibitori de cretere dar prin componena sa satisfac necesitile
minime ale unor specii date. De exemplu un mediu lipsit de azot este electiv pentru dezvoltarea
azotfixatorilor.
- Medii de diagnostic diferenial sunt acele medii care prin componena sa evideniaz anumite
particulariti metabolice ale microorganismelor care aparin aceleiai specii. Astfel speciile
hemolitice pot di deosebite de cele nehemolitice prin examinarea coloniilor crescute pe medii
geloz sange.
- n funcie de prezena sau lipsa oxigenului molecular se disting medii pentru aerobi i medii
pentru anaerobi. Mediile pentru anaerobi se caracterizeaz prin adugarea substanelor chimice
cu redox proprieti aa ca tioglicolat de sodiu, acid ascorbic, cisteina, fragmente proaspete de
organe vegetale sau animale.
* dup consisten - solide - lichide - semilichide - granulate
CERINTE: 1. S ofere gradul optim de umiditate pentru microorganisme 2. S ofere substanele
nutritive speciale (sursa de N, C, sruri minerale, factorii de cretere) 3. S asigure condiii
optime de aeraie sau condiii de anaerobioz pentru anaerobi. 4. S fie sterile 5. S fie limpezi
pentru a permite studierea proprietilor culturale ale microorganismelor.

Metabolismul bacterian:

La bacterii, principalele cai sau cicluri metabolice se intalnesc in forma identica sau f
asemanatoare cu cele prezente in organismele superioare. Microorganismele prezinta o mare
diversitate metabolica. In aceasta diversitate exista caracteristici care individualizeaza
metabolismul bacterian:
- Este un metabolism unicelular care se desfasoara intr-o singura celula sau un singur tip
de celula.
- Metabolism necompartimentat (lipsa organitelor citoplasmatice),
- Metabolism teleonomic- in timpul evolutiei au fost selectate acele cai metabolice si
mecanisme de reglare, care- i asigura o eficienta maxima.
- Metabolism de mare intensitate, ceea ce asigura o multiplicare rapida, cu timp de
generatie de 20 min.

6
- In complexitatea metabolica a lumii bacteriene actioneaza o restrictie genetica,
determinata de cantitatea de informatie. Ex: E. coli cromosomul bacterian codifica ~
3000 tipuri de proteine. Dintre acestea, 2000 sunt enzme implicate in metabolismul
celular.

Diversitatea metabolica in raport cu factorii de mediu:

Temperatura: pentru dezvoltare, este necesar un interval de temperatura: minima,
optima si maxima. In raport cu temperatura optima de dezvoltare, se disting trei grupe
principale:
1. Bacterii psihro- sau criofile: Temp optima: 0C, 15C, 25- 30C (ghetari, poli,
ocean arctic),
2. Bacterii mesofile: Temp. optima: 30 - 45C (bacterii cu habitat uman, temp. optima
~ 37C.
3. Bacterii termofile: Temp. optima: 55- 70C (izvoare termale).
pH- ul: situat in zona neutralitatii: Exista specii bacteriene care se dezvolta la pH mai
acid: bacterii acidofile (Lactobacillus spp.). Vibrio cholerae se dezvolta la pH = 9.
Osmolaritatea: bacteriile sunt osmotolerante (se dezvolata intr-o paleta larga de
osmolaritate). Exista specii bacteriene care traiesc in ape marine, strict halofile: Vibrio
parahaemolyticus. Altele, halotolerante- Staphylococcus aureus- care se dezvolta si in
conditii obisnuite, dar si la concentratii mari de NaCl (> 3,5%).
Necesitati nutritive: substante chimice existente in mediu, utilizate de bacterii pentru
crestere si multiplicare. S- au descries tipuri principale de nutritie, pe baza a doua criterii
importante:
1. Sursa de energie:
a) Tip fototrof- care utilizeaza energia radianta luminoasa, intalnit la bacterii
fotosintetice,
b) Tip chimiotrof- bacteriile obtin energia prin oxidare chimica.
b.1. tip chimiolitotrof- energia eliberata prin oxidarea substantelor anorganice
(compusi anorganici de sulf, ion amoniu, nitrat, hidrogen etc)
b.2. tip chimioorganotrof- energie obtinuta prin oxidarea substantelor organice
2. Sursa de carbon (C)- utilizata de bacterii pentru sinteza componentelor celulare:
a) Bacterii autotrofe: se dezvolta in medii compuse exclusiv din substante anorganice,
unica sursa de carbon fiind CO2 dizolvat in mediu, traind independent de material
organic.
b) Bacterii mixotrofe: pot utiliza atat substante organice, cat si CO2, ca sursa de
carbon. Aceste specii bacteriene sunt larg raspandite in natura, dar nu apartin
microbiotei animale.
c) Bacterii heterotrofe: utilizeaza ca sursa de carbon substante organice. Aceasta
categorie de bacterii utilizeaza pe langa surse de carbon si azot si factori de crestere.
Acestea sunt substante nesintetizate de bacterii, care trebuie adaugate in mediile de

7
 cultura, pentru a asigura dezvoltarea acestora in afara organismului. Factori de
crestere sunt: vitaminele B, K, vitamine liposolubile A, D, vitamina C, aminoacizi,
baze purinice, pirimidinice, nucleotide etc. Bacteriile din genul Haemophilus se
dezvolta pe medii cu sange care contin doi factori de crestere indispensabili: factorul
X (hematina) si factorul V (NSD, NADP). Pentru bacteriile din genul
Mycoplasma, factorul de crestere este colesterolul, la Leptospira, acizii grasi joaca rol
de factori de crestere.
d) Bacterii paratrofe: nu se dezvoolta decat pe cellule vii (paraziti obligatorii celulari)
Rickettsiile si Clamydiaceaele.

Bacteriile care paraziteaza omul si animalele se caracterizeaza astfel: bacterii

heterotrofe, chimioorganotrofe, mesofile, osmotolerante.

Metabolismul energetic
1. Oxido-reducerea: bacteriile heterotrofe care paraziteaza omul obtin energia necesara
vietii din energia chimica inmagazinata in substantele organice. Eliberarea acestei
energii se face prin reactii de oxido- reducere. Oxidarea inseamna cedarea de
electroni de catre un substrat donor unui substrat receptor, care va fi redus. In prima
jumatate a reactiei are loc eliberarea de electroni, in a doua, acceptare de electroni,
rezultand reactii cuplate de oxido- reducere. In reactia de oxidare se elibereaza
energia chimica inmagazinata, donorul de electroni fiind sursa de energie. Pentru
substantele chimioorganice donarea de electroni este insotita de donare de hidrogen.
Transferul electronilor de pe substratul donor pe cel acceptor se face dependent
de potentialul de oxido- reducere (potential redox). Un cuplu redox este alcatuit dintr-
o component redusa si cealalta in forma oxidata.
Principalele tipuri de eliberare a energiei:
Respiratia: donorul de H este o substanta organica, iar acceptorul este O2,
transferul de electroni facandu-se prin lantul respirator. Pentru bacteriile
chimioautotrofe donatorul de hidrogen este reprezentat de o substanta anorganica.
Respiratia anaeroba: donatorul este reprezentat de substante chimice, iar
acceptorul o substanta anorganica, transferul de electroni facandu-se prin lantul
respirator.
Fermentatia: procese de oxido- reducere care realizeaza o oxidare partiala a
substratului; donorul si acceptorul fiind substante organice.
In functie de gradul de utilizare a acestor procese pentru obtinerea energiei si de
relatia cu oxigenul din mediu, bacteriile se pot grupa astfel:
1. Bacterii strict aerobe: necesita pentru dezvoltarea lor prezenta in mediu a O2, ca
unic acceptor de hidrogen (proces de respiratie). Ex: Mycobacterium tuberculosis,
Bacillus anthracis, Pseudomonas aeruginosa etc.

8
2. Bacterii strict anaerobe: se dezvolta in medii lipsite de oxigen, prezenta acestuia
avand efect bactericid, (obtinerea energiei numai prin procese de fermentatie).
Ex.: Clostridium, Bacteroides, Fusobacterium etc.
3. Bacterii aerob- facultativ anaerobe: bacterii care se dezvolta mai bine in mediu
cu O2 (procese de respiratie), dar si in lipsa O2, in conditii de anaerobioza,
(procese de fermentatie, pentru obtinerea de energie).
4. Bacterii microaerofile: pot folosi procese de respiratie sau fermentatie, dar cresc
mai bine in conditiile in care mediul are o tensiune scazuta de oxigen, realizata
prin ibogatire cu 5- 20% CO2 (Neisseria, Brucella).
5. Bacterii aerotolerante (Streptococcus): utilizeaza energie din proces de
fermentatie, fiind lipsite de lant respirator, dar se dezvolta si in prezenta O2, care
nu are efect nociv.
Inmagazinarea energiei: o parte din energia eliberata prin procesele de oxido-
reducere se pierde sub forma de caldura sau este utilizata direct pentru functii
celulare (mobilitate, transport prin membrane). Pentru economia metabolica a
celulei, este important ca energia eliberata sa fie captata. ATP- ul serveste in
lumea vie ca principalul compus de inmagazinare si apoi de eliberare a energiei.
In procesele de fermentatie, fermentarea glucozei este modalitatea principala
de sinteza a ATP- ului.
Fermentarea glucozei (glicoliza- calea Embden- Meyerhoff): modalitatea
principala de sinteza a ATP, rezulta ca produs final, acidul piruvic. In bilantul
energetic al glicolizei se sintetizeaza 4 molecule de ATP.
(Glucoza- gliceraldehida- piruvat- etanol + CO2)
Fosforilarea cuplata cu transportul de electroni- Fosforilare oxidativa: Lant
respirator. In respiratie, perechile de electroni, cedate de substratul oxidat sunt
acceptate de NAD si transportate la acceptorul final (in respiratia O2)prin lantul
respirator. La bacterii, acesta este constituit similar cu cel al mitocondriilor, cu
particularitatea ca este structurat in membrana citoplasmatica. Functiile acestui
lant este de a transporta electronii de la substratul oxidat la acceptorul final (O2,
NO3, NO2, SO4) si de a elibera energie, ce va fi captata in ATP. In lantul
respirator se elibereaza energie si se formeaza o molecula de ATP.
Prin cuplarea glicolizei cu ciclul acizilor tricarboxilici (CAT) si lantul
respirator, un mol de glucoza poate genera 38 moli de ATP.

Metabolism intermediar
Metabolismul glucidelor: Polizaharidele utilizate de bacterii (celuloza, amidon,
glicogen, pectina etc.) nu pot patrunde ca atare in celula. Sunt degradate de doua
categorii de enzime extracelulare:
Exohidrolaze: scindeaza unitatile monozaharidice din extremitatile
lanturilor polizaharidice,

9
 Endohidrolaze: hidrolizeaza unitatile interne ale acestora.
Metabolismul acizilor organici: degradarea si sinteza principalilor acizi organici
(C3- C6)se realizeaza prin ciclul acizilor tricarboxilici (CAT) sau ciclul Krebs.
Acesta permite utilizarea acizilor organici ca sursa de C si energie.
Metabolismul aminoacizilor: degradarea aminoacizilor este initiata de
indepartarea gruparii aminice prin urmatoarele reactii:
- Transaminarea,
- Dezaminarea.
Dupa indepartarea grupei aminice scheletul de carbon intra in reactii degradative, prin
ciclul acizilor tricarboxilici.
Sinteza aminoacizilor este asigurata de o mare complexitate de reactii metabolice.
Scheletul carbonic al principalilor aminoacizi provine din caile metabolice: glicoliza,
ciclul acizilor tricarboxilici. In aceasta sinteza intervin reactiile reversibile de
transaminare, dehidrogenazele, sintetazele. Pentru utilizarea NH3 se atribuie un rol major
glutamat- dehidrogenazei, glutamat sintetazei, glutamin- sintetazei.
Metabolismul lipidic: degradarea trigliceridelor se face cu lipaze extracelulare in
glicerol si acizi grasi liberi. Fosfolipidele sunt degradate de mai multe fosfolipaze.
Acizii grasi sunt degradati preponderent prin procesul de beta- oxidare: acidul
gras este activat de CoA si apoi oxidat, prin eliberare de actil- CoA si formarea
unui acid cu 2C in minus. Acizii grasi sunt surse foarte bune de energie (un mol
de acid palmitic genereaza 129 moli ATP). Acizii grasi cu catena ramificata au rol
major in mentinerea fluiditatii membranei citoplasmatice.

In viata celulei bacteriene nu se desfasoara separat un metabolism anabolic si un altul catabolic.

Exista o retea interconectata de reactii care furnizeaza pe de o parte energia, pe de alta parte
compusii chimici, de la cei mai simpli, pana la macromolecule, care sa asigure cresterea si
multiplicarea bacteriana. Bacteriile isi sintetizeaza intreg materialul cellular pornind de la o
substanta chimica simpla (glucoza), N anorganic, saruri minerale. Din substanta simpla se
produc monomerii esentiali (aminoacizi, nucleotide, carbohidrati, acizi grasi), din care rezulta,
prin process de polimerizare, macromoleculele. Sinteza acestora se face in doua modalitati
distinct: acizii nucleici si proteinele se sintetizeaza pe matrita, iar celelalte macromolecule
(lipide, polizaharide), prin polimerizare enzimatica. Din macromolecule sunt asamblate
structurile celulare.

10