PRINCIPIILE SI POSTULATELE TC Spiegler si Guevermont (caractersitici ale TC);

1. TC se bazeaza pe principii stiintifice (bazate pe date de observatie) derivate din cercetarea experimentala
din domeniul invatarii.
Principiile invatarii se aplica sistematic pentru a ajuta oamenii sa se debaraseze de comportamentele
dezadaptative. Obiectivele tratamentului sunt exprimate in termini concreti si obiectivi
In timpul terapiei sunt evaluate comportamentele problematice si conditiile care contribuie la mentinerea
lor
Eficienta metodelor de evaluare si interventie e verificata prin metode de cercetare
stiintifica
Conceptele care stau la baza demersului terapeutic sunt exprimate explicit, testate empiric si revizuite
permanent.
2. TC se ocupa de problemele curente ale clientilor si de factorii care le influenteaza in prezent.
3. Clientii joaca un rol activ in terapie prin:
angajarea in actiuni menite sa ii ajute sa iis resolve problemele (nu doar sa vorbeasca despre ele)
monitorizarea propriilor comportamente in timpul sedintelor si in afara lor
invatarea si exersarea noilor modele de comportament si noilor strategii de a face fata problemelor
existentei.
4. TC se desfasoara pe cat posibil in mediul natural al clientului de aceea sarcinile si temele
pentru acasa=element important al TC.
5. TC pune accent pe tehnicile de autocontrol comportamental. Clientii devin responsabili pentru propria
lor schimbare.
6. Tehnicile terapeutice sunt flexibile pentru a se adapta fiecarui client in parte.
7. Demersul terapeutic presupune colaborarea intre client si terapeut. Terapeutul informeaza clientul cu privire
la natura si progresele terapiei si cere feedback permanent de la clientul sau.
Corey mai adauga la cele de mai sus:
8. Psihoterapia evolueaza de la simplu la complex (situatii facilesituatii dificile; situatii mai putin
amenintatoare-situatii amenintatoare)
9. Demersul in TC este relativ scurt (mai putine sedinte, interval de timp mai putin extins) comparativ cu alte sisteme
terapeutice.
10. Tehnicile terapeutice se combina in pachete de strategii pentru cresterea eficientei terapiei.
Obiectivele terapeutice au rol central in TC Ele trebuie sa fie:
-CONCRETE ;-PRECISE;-CLAR FORMULATE ;-MASURABILE;-INTELESE SI ACCEPTATE DE CATRE
CLIENT
Obiectivul central=a crea noi conditii pentru invatare
Obiectivele specifice=fixate de comun acord intre client si terapeut, rezulta in urma negocierilor dintre cei doi si
sunt exprimate sub forma unor contracte terapeutice care ghideaza demersul in terapie.
Etapele selectarii si definirii obiectivelor terapeutice (Cornier si Cornier):
1. Terapeutul ofera clientului motivatia pentru stabilirea unor scopuri, explica necesitatea si rolul lor in
terapie, subliniaza faptul ca pacientul trebuie sa joace un rol activ;
2. Clientul denumeste modificarile pozitive pe care le asteapta in urma terapiei;

3. Atentia se focalizeaza pe nevoia pacientului, pe ceea ce doreste sa realizeze;

4. Clientul si terapeutul stabilesc daca obiectivele sunt realiste si apartin cu adevarat clientului
5. Se discuta avantajele si dezavantajele demersului de atingere a obiectivelor (metoda cost-beneficiu)
6. Clientul si Terapeutul cad de acord daca vor continua demersul de atingere a obiectivelor stabilite sau daca le
vor reformula;
7. Inceperea demersuluii de definire a obiectivelor ( se discuta: conduitele asociate cu atingerea lor, conditiile necesare
pentru schimbarea continutului obiectivelor intermediare, planurile de actiune menite sa duca la
atingerea obiectivelor).

- 11 -
ROLUL TERAPEUTULUI IN CADRUL TC T=TERAPEUT C=CLIENT
Atributii T ( dupa Spiegler si Guevremont):
1. Culege sistematic informatii despre: antecedente situationale, amploarea si dimensiunile problemelor in
plan comportamental, consecintele acestora.
2. Clarifica impreuna cu C problemele acestuia.
3. Planifica si stabileste comportamente tinta.
4. Formuleaza impreuna cu C obeictivele terapiei;
5. Identifica acele conditii ce mentin problema;
6. Implementeaza planul de schimbare;
7. Evalueaza succesele demersului terapeutic;
8. Conduce viitoarele demersuri de evaluare.
9. Modeleaza comportamentul C prin intermediul imitatiei, T reprezentand un model de urmat.
10. Joaca un rol activ (invata clientul noi modalitati de comportament prin : jocul de rol, modelare, repetare in
plan comportamental, feedback)
11. Incurajaza C si il motiveaza pentru a participa la experimentarea noilor deprinderi de a face fata problemelor
vietii, de a-si largi repertoriul comportam. cu caracter adaptiv si a aplica cele invatate in viata cotidiana.
12. Caldura afectiva , empatia, caracterul permisiv si de acceptare, comunicarea autentica sunt factori necesari
pentru ca schimbarea sa aiba loc. Stabilirea unei bune relatii terapeutice ofera insa sansele cresterii receptivitatii la
demersul terapeutic.
13. T joaca un rol activ, obiectiv si suportiv

PSIHOTERAPIA COGNITIV-
COMPORTAMENTAL
Tehnicile specifice psihoterapiei cognitiv-comportamentale
I. Identificarea gndurilor negative
Se realizeaz prin intermediul urmtoarelor strategii:
1) Discutarea unei experiene emoionale recente.
Pacienilor li se cere s-i reaminteasc un eveniment sau la o situaie care a fost asociat cu o anxietate puternic.
Evenimentul este descris n detaliu i terapeutul intervine cu ntrebri de tipul: "Ce gnduri i-au venit n minte
atunci?". "i-a aprut vreo imagine?". "Cnd i-a fost cel mai tare team, care era lucrul cel mai ngrozitor care
credeai c s-ar putea ntmpla?" Terapeutul trebuie s-1 ajute pe pacient s sesizeze legtura dintre senzaiile
corporale i interpretrile pe care le acord acestora; acest obiectiv se poate realiza prin intermediul unor liste
2) Utilizarea tehnicii imaginaiei dirijate sau a jocului dramatic pentru a retri o experien emoional.
Cnd ntrebrile directe nu reuesc s-1 determine pe pacient s evoce gndurile negative ce se declaneaz spontan,
este util s se cear pacientului s retriasc evenimentul respectiv pe plan imaginative sau prin intermediul unui joc
dramatic cnd este vorba de o situaie interacional (relaionarea cu o persoan).
3) Utilizarea modificrilor de dispoziie n cursul unei edine de psihoterapie . Fluctuaiile de dispoziie
din cursul unei edine de psihoterapie pot fi surse utile pentru declanarea automat a gndurilor.
Terapeutul,
observnd modificarea de dispoziie poate, ntreba pacientul: "Ce i-a trecut prin minte acum?".
4) Determinarea semnificaiei unui eveniment. Uneori declanarea automat a patternurilor de gndire negativ nu
se realizeaz. In astfel de situaii terapeutul trebuie s caute s discearn, prin intermediul unor ntrebri specifice,
care este semnificaia evenimentului respectiv pentru pacient. De exemplu: "Nu eti foarte sigur n legtur cu ce
anume i-a trecut prin cap cnd te-ai simit speriat n situaia X. Incercnd s priveti n urm, ce crezi c a nsemnat
situaia respectiv pentru tine?".
II Modificarea gndurilor negative i a comportamentelor aferente
1) Raionalizarea
Terapeutul trebuie s-i explice pacientului raiunile tratamentului prin demonstrarea relaiei dintre gndire,
sentiment i comportament. Astfel, Beck d urmtorul exemplu: Dac un subiect aude n toiul nopii un zgomot el
i poate spune c a intrat un ho. Apare o stare de team i comportament n consecin; subiectul se va ascunde sau
va telefona la poliie. Dac subiectul i spune c a lsat geamul deschis, sentimentele de team nu vor apare, el se
va scula i va nchide geamul.
2) Furnizarea unor informaii cu privire la mecanismele anxietii
Este necesar descrierea n detaliu a simptomelor legate de anxietate, evoluia lor probabil, ct i faptul c
trirea anxietii nu nseamn c subiectul are o boal psihic grav.
Trebuie explicat c simptomele produse de anxietate nu sunt periculoase (de exemplu accelerarea btilor inimii nu
reprezint un semn c se va produce un atac de cord).
Trebuie explicat pacienilor c unele simptome ca insomnia, dificultatea de a lua decizii, fatigabilitatea i chiar
vederea ca prin cea sunt manifestri ale anxietii.
3) Distragerea
Este utilizat ca strategie pentru a exercita un control direct i imediat asupra simptomului. Astfel, se pot utiliza:
concentrarea asupra coninutului unei conversaii i nu asupra strii proprii;
dac subiectul manifest anxietate n timpul edinei, terapeutul i poate cere s descrie mobilierul din cabinet.
4) Programarea activitilor
Se cere pacienilor s noteze, or de or, activitile pe care le desfoar, evalundu-le pe o scal de la 0 la 1oo
sub aspectul strilor afective ca de ex: anxietatea, oboseala, plcerea sau gradul de control asupra situaiei.
Pentru indivizii care se simt presai de timp este indicat o planificare riguroas a activitilor astfel nct acetia s nu
aib tentaia s fac mai multe lucrri de-odat, fapt ce le sporete tensiunea i suprancordarea.
Principiile planificrii timpului
Revizuiete-i obiectivele
Realizeaz o list a lucrurilor pe care trebuie s le realizezi i alta a celor pe care vrei s le faci cu estimarea
timpului necesar.
Dac sarcinile i activitile i solicit mai mult timp dect ai la dispoziie, stabilete prioritile:
1. ce trebuie fcut neaprat astzi;
2. ce poate fi amnat i pentru ct timp;
3. ce doresc s fac astzi;
4. pot trasa sarcina aceasta altcuiva i dac da, cui anume;
5. ce se ntmpl dac nu fac aciunea X; dac nu se ntmpl nimic pot s-o omit .
Stabilete o ordine a efecturii sarcinilor i activitilor pe care le ai de ndeplinit; allege secvena care i
convine mai mult.
Caut s faci un singur lucru odat i s termini ce ai nceput.

Nu te repezi la o nou activitate imediat ce ai terminat-o pe cea veche, ci ia o pauz; planifici mici pauze pentru
relaxare.
Revizuiete-i nc o dat prioritile la jumtatea zilei.
Analizeaz amnrile i tendina de a trgna lucrurile; ai amnat ceva pentru c i-ai fixat obiective prea nalte? ai
fost nerealist n a aprecia ceea ce poi face cu adevrat? Acum poi realiza acel lucru?
La sfritul zilei reamintete-i ce ai realizat i acord-i credit.

5) Verificarea veridicitii gndurilor negative automate

Terapeutul utilizeaz o serie de ntrebri pentru a-1 ajuta pe pacient s evalueze gndurile negative i s le substituie
cu gnduri mai realiste. n cadrul edinei de psihoterapie, pacientul i terapeutul colaboreaz pentru a gsi soluii
raionale pentru a nlocui gndurile negative automate.
ntre edine pacienii caut s pun n practic abilitile de a se ntreba pe care le-au nvat mpreun cu terapeutul.
Pentru ca acest lucru s se realizeze mai uor este indicat notarea zilnic a gndurilor negative productoare de
disfuncii.
Iat cteva tipuri de ntrebri care au menirea s verifice realitatea gndurilor negative, disfuncionale ;
Ce dovad am c acest gnd este adevrat? Nu exist i un alt mod de a privi aceast situaie?
Nu cumva exist i o alt explicaie ca alternativ a gndului negativ?
Cum ar gndi o alt persoan cu privire la situaie?A-i ntreba ce cred alii cu privire la situaie poate reprezenta o
modalitate util de schimbare a perspectivei.
Nu cumva aprecierile tale se bazeaz mai mult pe ceea ce ai simit dect pe evaluarea modului n care te-ai
comportat?
Ai tendina s-i fixezi obiective nerealiste de atins?
Ai tendina de a omite fapte importante i de a acorda atenie unora lipsite de importan?
Gndeti adesea n termenii totul sau nimic?
Nu ai cumva tendina de a supraestima propria responsabilitate n legtur cu modul n care se desfoar lucrurile?
Ce va fi dac evenimentul neplcut se va ntmpla cu adevrat? Va fi oare chiar att de ru?
Cum vor arta lucrurile peste un anumit timp?
Ai tendina de a supraestima un eveniment?
Nu cumva subapreciai propriile posibiliti de a face fa situaiei?
6) Experimentarea n sfera comportamentului.
Terapeutul cere pacientului s verifice n viaa real dac gndurile negative sunt adevrate.
a) Experimentarea n cazul pacienilor cu anxietate generalizat Omul de afaceri care credea ca subalternii ii
observa anxietatea si este pus sa vizioneze un film al evenimentelor, etc
b) Experimentarea (testarea) n sfera comportamentului cu subieci suferind de atacuri de panic .
Scopul principal al abordrii terapeutice este modificarea interpretrii catastrofizante pe care o au pacienii n
legtur cu senzaiile lor corporale, pe care le triesc n cursul atacului de panic.
Exemple:
I Experimentul de Hiperventilatierespiratie controlata
Se propun pacienilor experimente de hiperventilaie prin intermediul crora se pot reproduce voluntar simptomele
corporale ale strii de panic. Nu cumva senzaiile trite dup exerciiu seamn cu cele din cursul atacului de
panic?. Se analizeaz apoi eventualele asemnri i deosebiri dintre cele dou categorii de senzaii. Dac pacienii
spun c senzaiile fizice sunt asemntoare dar lipsete anxietatea, pacientul este ntrebat cum s-ar simi dac astfel
de senzaii ar aprea brusc i neateptat? Ei recunosc c le-ar interpreta catastrophic.
Se trece la nvarea pacientului s realizeze o tehnic de respiraie controlat , care contribuie la reducerea
simptomelor fiziologice de panic. Invarea controlului respiraiei este foarte eficient cu ajutorul unei benzi de
magnetofon, unde o voce calm pronun "inspir" timp de dou secunde i "expir" pentru un interval egal de timp
(ritmul respirator se alege n funcie de subiect), prelungindu-se treptat durata inspi-rului i expirului.
Apoi pacientul este instruit s utilizeze respiraia controlat atunci cnd presimte instalarea unui atac de
panic (de pild, expiraie prelungit).
II Experimentul de concentraredistragerea atentiei
n cadrul unui alt experiment, unei paciente i s-a demonstrat ca simpla concentrare pt 5 min asupra cordului o
fcea s simt simptomele de anxietate:.pulsul n zona frunii, la gt, n piept i chiar n degeteetc. I s-a cerut s
descrie mobilierul din cabinet tot timp de 5 minute, timp n care ea nu a mai fost contient de btile inimii sale.
III Experimentul prin manipulare verbala
Un alt tip de experiment const n demonstrarea rolului gndurilor n declanarea unor atacuri de panic i
aceasta se realizeaz prin producerea unui atac de panic prin simpla manipulare verbal. Se face prin:
solicitarea pacientului s citeasc cu voce tare o serie de cuvinte care desemneaz posibile catastrofe sau senzaii
corporale (sufocare, palpitaii, moarte etc);

tehnica imaginaiei dirijate n cadrul creia li se cere s-i imagineze n detaliu c au un atac de panic, s descrie
senzaiile trite i consecinele de care se tem. Dac experimentul reuete, terapeutul i demonstreaz pacientului
rolul montajului cognitiv n declanarea strii de panic.
Terapia comportamentelor de evitare
Dei anxioii nu au comportamente sistem. de evitare ca fobicii, unii dintre ei evit totui unele activ. sau situaii:
Aprox.4o% din pacienii cu anxietate generalizat evit situaiile care presupun evaluarea social (a vorbi n public,
a mnca la restaurant), iar aprox.2o% dintre ei evit i situaiile pe care le evit agorafobicii (a cltori cu mijloace
de transport n comun, a face cumprturi, a se afla n aglomeraie).
Evit unele activiti care produc senzaii care evoc team (ca de pild, exerciiile
fizice).
Utilizeaz strategii de evitare cnd se instaleaz simptomele (ex.: se sprijin de obiecte solide cnd apare senzaia
de lein).
Modalitile de evitare tind s menin gndurile negative ale pacienilor . Este bine ca terapeutul s-i ncurajeze pe
pacieni s intre n situaii sau s se angajeze n activitile pe care au tendina s le evite pentru a verifica dac
lucrurile de care se tem se produc ntradevr.
Pacienii sunt ncurajai s se expun gradat la situaiile sau acitivitile anxiogene .
Pacientii sunt solicitai s anticipeze ce se va ntmpla n timpul exerciiului de expunere i apoi s evalueze dac ceea
ce se petrece cu adevrat este mai ru sau mai puin ru dect au anticipat
Este important s se modifice i acele modele de comportament pe care pacienii s-au obinuit s le pun n aciune
odat ce simptomele se declaneaz.

-
Invatarea unor noi modele de comportament i a unor deprinderi de a face fata situatiilor
Pentru multi pacienti, situatiile sociale sunt dificile pentru ca ei nu au deprinderi de conversatie sau comportament
social. In astfel de cazuri este necesara o antrenare a abilitatilor sociale. Odata problema identificata, respectivele
comportamente sunt modelate de catre terapeut In cursul edintei i apoi practicate sub forma de role-playing in
timpul psihoterapiei i apoi in situatiile de viata.
Tehnica identificarii supozitiilor negative (disfunctionale). Se poate realiza prin:
a) utilizarea unor jurnale zilnice in care se noteaza aceste supozitii disfunctionale;
b) identificarea gandului negativ i gasirea convingerii care se ascunde in spatele lui.
Pacientul se intreaba: "Daca gandul ar fi intr-adevar real ce ar insemna asta pentru mine?"
Ilustrarea unei supozitii disfunctionale, a raspunsului rational i a planului de schimbare
1. Supozitia disfunctionala
Eu nutresc convingerea ca "nu sunt bun de nimic daca nu reuesc. Toate succesele meIe trecute nu valoreaza doi bani
daca nu reuesc din nou. Nimeni nu ma va iubi daca nu voi reui." .
2. Raspunsul rational i planificarea schimbiirii
Gandul meu este nerational i el a aparut pentru ca parintii nu m-au laudat niciodata pentru succesele obtinute ci mi-
au sugerat mereu ca este un nou obstacol de trecut. Aceasta idee a mea nu este adevarata. Cand am luat note slabe la
coala nimeni din familie nu s-a purtat cu mine altfel. Ei continua sa ma iubeasca. Mai mult, acest gand este
perturbator pentru ca ma face sa ma simt tot timpul anxios. Pentru ca nutresc acest gand de multa vreme, va trebui
sa lupt mult cu mine pentru a-l schimba i aceasta imi va cere ceva timp. Pot sa fac doua lucruri pentru a facilita
schimbarea:
a) sa fac o lista cu convingerile mele;
b) sa-mi petrec o parte din timp mancand ceva ce imi face cu adevarat placere, nu sa fac doar acele lucruri care
trebuie indeplinite.
Tehnicile de relaxare. Ii ajuta pe pacienti sa-i demonstreze faptul ca tin sub control simptomele lor.
Peveler i Johnston au demonstrat i faptul ca relaxarea crete gradul de accesibilitate a informatiilor pozitive in
memoria pacientului i faciliteaza gasirea unor alternative la gandurile anxiogene.
Relaxarea se realizeaza prin:
realizarea planificata a unor activitati care ii fac plcere subiectului;
pauze planificate in cadrul unor programe incarcate;
practicarea unor tehnici standardizate de relaxare.
Indiferent ce tehnica de relaxare se alege, aceasta trebuie practicata pana cand devine deprindere utilizata nu doar
acasa, in fotoliu, ci i in situatiile de viata.
Majoritatea pacientilor cu anxietate raspund favorabi1 la relaxare. Exista un numar limitat de pacienfi care devin
anxioi in timpul practicarii relaxarii. Printre acetia se numara pacientii care se tem de pierderea
autocontrolului.
La unii pacienti concentrarea asupra corpului poate evoca producerea unor senzatii pe care acetia le interpreteaza
eronat ca fiind semne de boala. Aceste reactii negative pot fi reduse oferinduli-se explicatii.
Aceste ituatii pot fi exploatate in cursul psihoterapiei prin procesul de reatribuire de semnificatii (subiectul poate
acorda o altii interpretare senzatiilor corporale).
Relaxarea trebuie prezentata ca o modalitate de reducere a anxietatii i prin aceea ca in cursul ei se poate realiza
expunerea progresiva, in plan imaginativ, la diverse situatii anxiogene

Relaxarea trebuie prezentata ca o modalitate de reducere a anxietatii. Elementul specific al acestei trairi este atacul
de panica caracterizat de o puternica traire la nivel corporal, organic: un sentiment puternic, neasteptat,
neprevazut, de teama intensa, ritm crescut si neregulat al respiratiei si batailor inimii, nod in gat, gol in stomac,
incordarea puternica a muschilor, transpiratie, ameteli, etc
Desensibilizarea sistematica
Etapele desensibilizarii sunt:
-insusirea unei tehnici de relaxare
-alcatuirea unei ierarhii care sa cuprinda situatiile anxiogene
-desensibilizarea prupriu-zisa.(care incepe dupa cateva sedinte in care clientul si-a insusit tehnica relaxarii si a
alcatuit ierarhia stimulilor anxiogeni)
Strategiile de expunere
Variante de strategii de expunere:
-desensibilizarea in vivo=confruntarea cu situatii progresiv tot mai anxiogene in planul vietii reale, clientii incheind
expunerea atunci cand anxietatea devine intolerabila.
-metoda inversiunii=consta in expunerea prelungita in plan real sau imaginar la stimulii generatori de anxietate, fara
decalnsarea unor comportamente de reducere a acesteia.
Terapia comportamentala include o serie de tehnici cu scopul de a-i determina pe oameni sa-si modifice
comportamentul.
Caracteristici ale terapiei comportamentale:
1)- are la baza principii derivate din domeniul invatarii, bazate pe observatie si nu pe convingeri personale
2)se ocupa de problemele curente ale pacientilor si de factorii care inlfluenteaza in prezent, fara a pune accent pe
perspectiva istorica.
3) clientii joaca un rol activ in cursul terapiei, angajandu-se in rezolvarea problemelor nu doar in discutarea acestora.-
acestia invata noi modele de comportament si noi strategii pt a face fata problemelor existentiale.
4) tc. Se desfasoara pe cat posibil in mediul natural al clientului.
5)TC. Pune accent pe tehnicile de autocontrol comportamental.Clientii sunt instruiti sa initieze , sa realizeze si
sa evalueze demersul terapeutic, fiind responsabili de propria lor schimbare.
6) tehnicile terapeutice sunt construite pt a se potrivi fiecarui client in parte.
7)demersul terapeutic este un proces de colaborare intre client si terapeut.
8)psihoterapia evolueaza de la simplu la complex, de la situatii facile la situatii dificile . de la situatii mai
putin amenintatoare la unele amenintatoare.
9)demersul terapeutic este relativ scurt.
10)tehnicile terapeutice se combina cu alte strategii pt eficienta psihoterapiei.
Obiectivele terapeutice
-crearea de noi conditii pt invatare, pornibndu-se de la supozitia ca procesul de invatare poate ameliora
comportamentul problematic.
-obiectivele specifice sunt fixate de client sub directa indrumare a terapeutului.
- ob trebuie sa fie precise, concrete, clar formulate , masurabile , intelese si acceptate de client.
Etapele selectarii si definirii obiectivelor terapeutice ( Cornier si Cornier-1998)
-terapeutul ofera clientului motivatia pt stabilirea scopurilor
- clientul denumeste modificarile pozitive pe care le asteapta in urma terapiei
-se centreaza atentia asupra a ceea ce doreste clientul sa realizeze
- se discuta avantajele si dezavantajele demersului de atingere a obiectivelor
-odata stabilite obiectivele se trece la demersul de definire a acestora
Rolul terapeutului in cadrul terapiei comportamentale
-culege informatii referitoare la antecedentele cu caracter situational, amploarea si dimensiunea problemei in
plan comportamental
-clarifica impreuna cu clientul problemele acestuia
- planifica si stabileste comportamente tinta
-formuleaza impreuna cu clientul obiectivele terapiei
- identifica acele conditii care mentin problema
-implementeaza planul de schimbare
- evalueaza succesul demersului terapeutic
-conduce viitoarele demersuri de evaluare
-modeleaza comportamentul
Prevenirea recaderilor.
Pentru a crete increderea in sine a pacientului, spre sfaritul terapiei, cand simptomele au disparut, se marete
intervalul dintre edintele de psihoterapie.
Daca terapeutul anticipeaza producerea vreunui eveniment negativ (pierderea serviciului, ruperea unei legiituri
afective), el trebuie sa lucreze cu pacientul strategii de a face fata unor astfel desituatii.