Investigatiile paraclinice.

Vreau sa accentuez ca anume prelevarea si

investigarea lichidului ascitic(nu doar la citologie,ca in cazul nostru),ci si la
bacteriologie si probele biochimice este esentiala in diferentierea PBS de
peritonita secundara,astfel incit conduita este diametral opusa in aceste 2 entitati
nozologice(desigur atunci cind investigatiile instrumentale,ca in cazul nostru
efectuate in masura deplina,nu ne-au diagnosticat un focar de peritonita
secundara).

Corectitudinea diagnosticului la internare.Consideram incorect

operarea la nivel de stationar cu diagnostic de abdomen acut,unul prea vag si
rezervat doar serviciului prespitalicesc.Mai mult ca atit, este o eroare de a indica
peste 24 ore de la internare o laparoscopie diagnostica, motivind, ca in cazul
nostru, prezenta la pacient a diagnosticului de abdomen acut.Nu trebuie sa uitam
de asa sindroame ca cel peritonitic,de ocluzie intestinala,sindromul hemoragic,etc.
care se incadreaza in el si ar fi acceptate ca dg prezumtiv la nivel de stationar!!!

Interventia chirurgicala. Indicatiile operatorii nu au fost argumentate

ferm,la fel si in evident zilnica de pe data de 3.03 unde este semnalat ca dg de
ciroza hepatica,si ascit-peritonita nespecificata este indicatie pu laparascopie
diagnostica. Astfel pacienta a fost supusa acestei proceduri chirurgicale mini-
invazive ce in practica chirurgiei abdominale de urgenta este comparabila dupa
complicatiile ei cu o laparatomie,mai ales la un pacient grav,cu ciroza hepatica
decompensata.Mai mult ca atit,depunerile de fibrina pe peritoneul parietal si
visceral,cit si componentul ascitic-purulent depistate intraoperator,printre altele
care sunt macroscopic caracteristice si PSB, au dus chirurgul in eroare,
considerind-o ca o peritonita secundara fara a cauta activ focarul primar si trecind
la conversie.

De aici rezulta importanta diferentierii celor 2 entitati incit o laparatomie

neargumentata creste rata mortalitatii la pacientul cu PBS la aprox. 80%.

Tratament.Esential in PBS este initierea precoce,in primele ore de la internare

a tratamentului antibiotic empiric, ceea ce si s-a efectuat in cazul nostru,pe linga
tratamentul simptomatic acordat patologiei de baza.

Unicul lucru care ramane neclar,este transferul pacientului din TI in ch. HBP dupa
17 ore de la internare,motivind transferul doar prin stabilizarea hemo-dinamica,
neluind in consideratie stare generala grava a bolnavului pe fondalul patologiei de
baza decompensate si complicatiile ei.

Observatii referitor la fisa medicala.

-Observam din start,ca pe extrasul de indreptare in stationar sunt lasate
inscriptiile chirurgului de garda care exclude patologia chirurgicala acuta cu
recomandarile consultatiei hepatologului si evidenta in dinamica.

-sunt mari lacune la oformarea diagnosticului, si anume in diagnosticul principal la

externare este relatata doar boala de baza-ciroza hepatica, pe cind nu este indicat
diagnosticul de apendicita conform caruia s-a efectuat interventia chirurgicala.

-si la sigur cea mai mare mirare e atunci cind la compartimentul diagnostice
secundare apare apendicita acuta gangrenoasa secundara care mai apoi este
corectata si transformata in apendicita cronica gangrenoasa secundara

Divergenta de diagnostic.