IORGU IORDAN

PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

LIMBA ROMANA
ACTUALA
0 GRAMATICA, A GRESELILOR"

E DITURA
SOCEC & Co., S. A. R.
B UCURESTI

www.dacoromanica.ro
 IORGU IORDAN
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

LIMBA ROMANA
ACTUAL A
0 GRAMATICA A GRESELILOR"

EDITURA
SOCEC & Co., S. A. R.
BUCURESTI

www.dacoromanica.ro
 PREFATA LA EDITIA INTAI.
Aceastcl carte urmeire$te un stop indoit. Unul, strict $tiinti-
fic: descrierea $i explicarea inovatiilor, adicei a abaterilor dela
uzul traditional, pe care le prezintd limba noastrei in momentul de
fates. Celeila lt, practic sau, data vreti, didactic: sei serveastei, in
cazuri dificile, drept calduzei tuturor acelora care nu se pot decide
singuri pentru forma gramaticalcl, expresia sau constructia soco-
tite, de obiceiu, corecte. Mi -am dat toatei, osteneala sei conciliez, ira
mod convenabil pentru... ambele parti, (ca sei nu zic tabere! ), aceste
cloud scopuri, care s'ar peirea ca mem in directii opuse. Dacei am
izbutit on nu, reimine sa judece cititorii.
Cred de datoria mea sa multumesc si pe aceasta tale insti-
tutiilor cu sprijinul ceirora am putut Lipari olucrare ateit de volu-
minoaseg: Casei $coalelor $i Faculteitii de Litere din Iasi, care au
binevoit sa achite anticipat un num'Cir de exemplare (prima pentru
80.000 lei, a doua pentru 50.000 lei).
Iorgu Iordan.
Iasi, 23 Aprilie 1943.

www.dacoromanica.ro
 PREFATA LA EDITIA A DOUA.
Prima editie a acestei ccirti s'a epuizat in mai putin dc un
an. Faptul dovedeste cei nit numai specialistii, ci si, mai ales,
oamenii de cultura au apreciat-o dupei caviintei. Datoritei intele-
gerii pe care editura Socec o manifests pentru lucreirile de inte-
res general, indiferent de specialitate, poate apiirea scum o noun
editie. N'am introdus nicio modificare esentialei, intru cat princi-
piile si problemele de ordin teoretic roman aceleasi. As fi putut
acleiuga ceva mai mult material nou, dar a trebuit set' tin seamy
de greuteitile cu' care arta tipografic6 are pretutindeni de luptat.
Afars de aceasta, numai cantitativ cartea ar fi avut, poate, de
castigat prin utilizarea unor fapte lingvistice inexistente in prima
editie. Sper astfel ca si subt nova ei forma lucrarea mea va in-
teresa pe toti cei ce vor sa afle un reisp-uns la numeroasele cliestii
pe care le punelimba romans in momentul de fats.
Iorgu Jordan.
Bucure0,i, 27 Decemvrie 1947.

www.dacoromanica.ro
 L1STA A BRE VIATIILOR.
A. CARTI.
Act = I. Peitz, Actele vorbeste", Bucuresti (faro. an).
ALR = Atlasul linguistic roman, publicat de Muzeul limbii romane din
Cluj, Cluj 1938 urm.
ALRM = Micul atlas linguistic roman, Cluj 1938 urrit.
A1S = Alexandru Sahia, URSS azi, ed. II, Craiova 1935.
AMu = Axel Munthe. 0 carte de demult, Bucuresti (f. a.).
AN = Cezar Petrescu, Aurul negru, Bucuresti (f. a.).
APN = T. Arghezi, Poarta neagra, Bucuresti 1930.
AS = M. Sadoveanu, Soarele in balta sau Aventurile Sahului, Bucu-
resti (f. a.).
AV = T. Arghezi, Ce-ai cu mine, vantule?, Bucuresti 1937.
Baud = Charles Baudelaire, Flori al'se din Les fleurs du mal, trad. de
A. Philippide, Bucuresti (1. a.).
BCC (StB) = Stefan Baciu, Cautatorul .le comori, Bucuresti 1939.
BPed = St. Barsanescu, Istoria pedagogiei romanesti, Bucuresti 1941.
BrC = Gh. Braescu, Conasii, Bucuresti (f. a.).
Car = I. L. Caragiale, Opere, editia P. Zarifopol-Serb. Cioculescu, Bucu-
resti 1930 urm.
CCD = N. Cartojan, Ceasornicul Dornnilor" de N. Costin si origi-
nalul spaniol al lui Guevara, extras din CLi IV.
CCr = G. Calinescu, Viata lui Ion Creanga, Bucuresti 1938.
CF = N. D. Cocea, Fecior de sluga, ed. II, Bucuresti (f. a.).
Ci = G. Ciprian, Sot on fardg, Bucuresti (f. a.).
Cim = T. Arghezi, Cimitirul Buna-Vestire, Bucuresti (f. a.).
CIst G. Calinescu, Istoria literaturii romane dela origini pang in pre-
zent, Bucuresti 1941.
CME = G. Calinescu, Viata lui Mihail Eminescu, Bucuresti 1932.
Consp. = T. Petrescu, Conspiratia lojilor, Bucuresti 1941.
COp = G. Cill;nescu, Opera lui Mihail Eminescu, vol. I-V, Bucuresti
1934 urm.
Cr = Mateiu Ion Caragiale, Craii de Curtea-Veche, Bucuresti 1929.
CrA = M. Sadoveanu, Creanga de aur, Bucuresti 1933.
CR-M C. Radulescu-Motru, Romanismul, ed. II, Bucuresti 1939.

www.dacoromanica.ro
10 LISTA ABREVIATIILOR

CS = Cez. Petrescu, Carmen saeculare, Bucuresti (f. a).

CSt Const. Stere, In preajma revolutiei, vol. I-VIII, Bucuresti (f. a).
DA = Gib I. Mihaescu, Donna Alba, Bucuresti (f. a.).
DE = Dictionarul Enciclopedic Ilustrat .,Cartea Romaneascr, Bu-
curesti 1931.
Dic = Leon Diculescu, Atitudini traditionale si tendinte moderniste,
Bucuresti 1937.
Diet Acad Academia Romani', Dictionarul limbii romane. Bucuresti
1907 urm.
DO = Cez. Petrescu, Dumineca orbului, Bucuresti (f. a.).
DP M. Sadoveanu, Divanul persian, Bucuresti 1940.
Drom = Cez. Petrescu, Comoara regelui Dromichet, ed. 31, Bucu-
resti (f. a.).
EL Emil Ludwig, Wilhelm II (trad. de Ad. Byck), Bucuresti (1. a.).
E0 = G. Calinescu, Enigma Otiliei, vol. I-II, Bucuresti (f. a.).
Eur = Jean Bart, Europolis, ed. II, Bucuresti (f. a.).
FE(Fen) = Dragos Protopopescu, Fenomenul englez, Bucuresti 1996.
Fig Ion Petrovici, Figuri disparute, Bucuresti 1937.
FJ = M. Sadoveanu, Fratii Jderi, Bucuresti (f. a.).
Flex Radu I. Paul, Flexiunea nominala interns, in limba romans,, ed.
AcR., Bucuresti 1932,
FM = loan Missir, Fata moarta, ed. H, Bucuresti 1937.
Foc = I. Peitz, Foc in hanul cu tei, Bucuresti (f. a.).
GO = Const. Georgiade. Originile magice ale minciunii si geneza gan-
dirii, ed. AcR., Bucuresti 1938.
Gor = Liviu Rebreanu, Gorila, Bucuresti 1938.
Gr = Iorgu Jordan, Gramatica limbii romane, Bucuresti 1937.
Gm = Graiul nostru, texte din toate partile locuite de Romani, publi-
cate de I. -A. Candrea, Ov. Densusianu, Th. D. Sperantia, Bucuresti 1906.
GSch = Puiu Garcineanu, Langa Schitul lui Tarata, Bucuresti (f. a.).
GT = Gala Galaction, Doctorul Taifun, Bucuresti (f. a.).
HM Stoian Gh. Tudor, Hotel Maiden, Bucuresti (f. a.).
HYSt = Henriette Yvonne Stahl, Intro zi si noapte, ed. II, Bucuresti 1944.

IA M. Sadoveanu, Izvorul alb, Bucuresti (f. a.).

IB I Ioachim Botez, Insemnarile unui belfer, vol. I, Bucuresti 1935,
IC Ilie Corfus, Mihai Viteazul si Polonii, ed. AcR., Bucuresti 1938.
Intr Iorgu Iordan, Introducere In studiul limbilor romanice, Iasi 1932.
IP Joan Petrovici, Alexandru Philippide, discurs de receptie (Ac.
R.), Bucuresti 1935.
IPA = Ion Petrovici. Amintirile unui baiat de familie, Bucuresti 1938.
IstA = A. Maurois, Istoria Angliei, vol. I-II (trad. de Ania Moissi),
Bucuresti 1937.
ITE = I. E. Toroutiu, Pagini de istorie si critics literara, Bucuresti 1936_

www.dacoromanica.ro
 LISTA ABREVIATIILOR 11

Indr = S. Puscariu si T. A. Naum, Indreptar si vocabular ortografic,

Bucuresti 1932.
Laz = G. Banea, Zile de lazaret, Bucuresti 1938.
Li .(ALi) = T. Arghezi, Lina, Bucuresti 1943.
LIst = E. Lovinescu, Istoria literaturii romtine contemporane (1900-
1937), Bucuresti (f. a.).
Log = H. Papadat-Bengescu, Logodnicul, Bucuresti (f. a.).
LTM = E. Lovinescu, T. Maiorescu, vol. I-II, Bucuresti 1940.
Luc = Cezar Petrescu, Luceafarul, Bucuresti (f. a.).
Mac = A. Macedonski, Opere, ed. T. Vianu, vol. I-II, Bucuresti 1939.
1VIC1 -= Ion G. Coman, Miracolul clasic, ed. AcR., Bucuresti 1940.
Mel Mlanges d'histoire litteraire et de litterature comparee offerts
A Charles Drouhet, Bucarest 1940.
Nastr = Sergiu Dan si Romulus Dianu, Nastratin si timpul sriu, Bu-
curesti (f. a.).
Niry = Cezar Petrescu, Nirvana, Bucuresti (f. a.).
NM = I. Peltz, Noptile Domnisoarei Mili, Bucuresti (f. a.).
OC = Anisoara Odeanu, Intr'un camin de domnisoare, ed. II, Bucu-
resti (f. a.).
OM = E. Gamillscheg, Oltenische Mundarten, Wien 1919.
OMD = T. Arghezi, Ochii Maicii Domnului, Bucuresti (f. a.).
OP = Cez. Petrescu, Ora patriarhal, vol. I-II, Bucuresti (f. a.).
OR = A. Philippide, Originea Rominilor, vol. I-II, Iasi 1925-1928.
PBI =M. Sadoveanu, Pantile Blajinilor, Bucuresti 1935.
PC = Pompiliu Constantinescu, Tudor Arghezi, Bucuresti 1940.
Petr = Dan Petrasincu, Sangele, Bucuresti (1. a).
PF = M. Celarianu, Polca pe furate, Bucuresti (f. a.).
PhV = Al. Philippide, Visuri in vuetul vremii, Bucuresti 1939.
PL = D. Ciurezu, PArnantul luminilor mele, Bucuresti 1940.
Pop = Aurel C. Popovici, Stat si Natiune (prefatrt de P. Pandrea.),
Bucuresti 1939.
PPG = Petre Pandrea, Germania hitleristil, Bucuresti (f. a.).
PTA = Poetii tineri ardeleni, antologie de E. Giurgiuca, Bucuresti 1940.
Rad = H. Papadat-Bengescu, Radacini, vol. 1-II, Bucuresti (f. a.).
RAzb = Mircea Gesticone, Pdizboiul micului Tristan, Bucuresti (f. a.).
RB-R = Paul Daniel, Republica BarIA-Rasa, Bucuresti 1938.
RIS = Liviu Rebreanu, Itic Strul dezertor, Bucuresti (f. a).
RE = D. D. Rocca, Existenta tragica, Bucuresti 1938.
RJ = Liviu Rebreanu, Jar, Bucuresti 1934.
RR = A. Otetea, Renasterea si Reforma, Bucuresti 1941.
Rus = Gib I. Mihrtescu, Rusoaica, Bucuresti (f. a.).
Stinz M. Sadoveanu, Noptile de Stinziene, Bucuresti 1934.
Spm = Lucian Blaga, Spatiul mioritic, Bucuresti 1037.
SS = Marta D. Riidulescu, Sunt studentiH, ed. II, Bucuresti (f. a.).

www.dacoromanica.ro
12 LISTA ABREVIATHLOR

Suf G. Pascu, Sufixele romanesti, ed. AcR., Bucuresti 1916.

SVP = Mircea Streinul, 1 iata in padure, Bucuresti 1939.
Synt = Kr. Sandfeld et Hedvig Olsen, Syntaxe roumaine I, Paris 1936.
SAINEANU L. Saineanu, Dictionar universal al limbei romane, ed._
IX, Craiova (f. a.).
ST = E. Gamillscheg, Die Mundart von Serbanesti-Titulesti, Jena una
Leipzig 1936.
TAV = T. Arghezi, Versuri, editie definiti\a, Bucuresti 1936.
TBr = Immanuel Kant, -Critica puterii de judecare, trad. de Traian
Braileanu, ed. AcR., Bucuresti 1940.
Thur =Panait Istrati, Casa Thuringer, Bucuresti 1933.
TIKTIN = H. Tiktin, Rumiinisch-deutsches Worterbuch, Bucuresti
1895 urm.
Trag = Emeric Madach, Tragedia omului, trad. de 0. Goga, Bucu-
resti 1934.
Trf = M. Sadoveanu, Trenul fantoma, Bucuresti (f. a.).
TP = Tache Papabagi, Universitate"?, Bucuresti 1940.
TT = Camil Baltazar, Taram transcendent, Bucuresti 1939.
TB = I. Peltz, Tara bunk Bucuresti (f. a.).
TK = T. Arghezi, Tablete din Tara de Kuty, Bucuresti (f. a.).
TN = I. Simionescu, Tara noastra, Bucuresti 1937.
UCr = Gh. Ungureanu, Din vieata lui Ion Creanga, Bucuresti 1940.
Val = Mihai D. Ralea, Valori, Bucuresti 1935.
Vac = I. Peltz, Calea Vacaresti, vol. I-II, Bucuresti (f. a.).
VV = V. Voiculescu, lntrezariri, Bucuresti 1940.
VVD = Victor Ion Popa, Velerim Si Veler, Doamne, Bucuresti (f.
Vic = Al. Dima, Zacaminte folclorice in poezia noastra, contemporana,
Bucuresti 1936.
ZN = Gib. I. Mihaescu, Zilele Si noptile unui student intarziat, Bu-
curesti (f. a.).
ZSt = Zaharia Stancu, Clopotul de aur, Bucuresti 1939.
Zw =St. Zweig, Fouche, trad. de E. Relgis, Bucuresti (f. a.).
1907 = Cez. Petrescu, 1907, vol. I-II, Bucuresti (f. a.).

B. PERIODICE.
A = Arhiva, Iasi 1889 urm.
AcRDezb = Analele Academiei Romane, Dezbateri.
AAF = Anuarul Arhivei de Folklor, Cluj-Bucuresti, 1932 urm.
AC1 Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj-Sibiu, 1938 urm.
AL = Adev4u1 literar si artistic, Bucuresti.
AO = Arhivele Olteniei, Craiova 1922 urm.
Arh Arhiva romaneasca, vol. III urm., Bucuresti, 1939 urm.
Azi, foaie saptamanala, Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 LISTA ABREVIATIILOR 13

BL = Bulletin linguistique, Bucure*ti, 1933 urm.

BP = Bilete de papagal, Bucure*ti, 1927 urm.
BPh = Buletinul Institutului de Filologie Romina .Alexandru Philip -
pide", Iasi 1934 urm.
BSG = Buletinul Societatii Regale Romane de Geografie, Bucure5ti,
1876 urm.
BSL = Bulletin de la Societe de Linguistique de Paris, 1869 urm.
CL = Cuvantul liber, Bucure*ti.
CLi = Cercetari literare, Bucure*ti, 1934 urm.
Cony = Convorbiri literare, Ia*i-Bucure*ti, 1867 urm.
Cosm = Codrul Cosminului, Cernauti, 1924 urm.
D = Dimineata, Bucure*ti.
DR = Dacoromania, Cluj-Sibiu, 1920 urm.
F = Facia, Bucure*ti.
FF = Fat-Frumos, Suceava-Cernauti, 1926 urm.
Gand = Gandirea, Cluj-Bucure*ti, 1921 urm.
GI = Gluma, foaie humoristica stiptamanala, Bucure*ti, 1940 urm.
GS = Grai *i suflet, Bucure*ti, 1923 urm.
Hr = Hrisovul, Bucure*ti, 1941 urm,
Ins = Insenanari ie*ene, Ia*i, 1936 urm.
JL = Jurnalul literar, Ia*i, 1939.
JunL = Junimea literara, Cernauti 1903 urm.
LR = Lumea romaneasca, foaie saptamanala, Bucure*ti.
M(an) = Manifest, la*i, 1934 urm.
MN = Medicul nostru, Bucure*ti, 1937 urm.
Rcr = Revista critica, Ia*i, 1927 urm.
RF =Revista filologica, Cernauti, 1927-1928.
RFR = Revista fundatiilor regale, Bucure*ti, 1934 urm.
RGR = Revista geografica romana., Cluj-Bucure*ti, 1938 urm.
RIR = Revista istorica romana, Bucure*ti, 1931 urm.
RL = Romania literara, Bucure*ti, 1932 urm.
SR = Sociologie romaneasca, Bucure*ti, 1936 urm.
StI = Studii italieiie, Bucure*ti, 1934 urm.
SN = koala normala, Ia*i, 1916.
TAR = Traditie *i actualitate romaneasca, Foc*ani, 1937-1938.
VN = Vieata noun, Bucure*ti, 1905 urm.
VII = Viata romaneasca, Ia*i-Bucure*ti, 19061).
AcR = Academia Romani. 2

Doug. cifre arabe dupa numele *i data unei publicatii periodice

arata respectiv pagina gi coloana. 0 singura cifra arab& indica pagina.
cifra, romana *i una araba, trimet la anul *i volumul revistei in discutie.
Pentru nespeciali*ti este, poate, necesar sa explic semnele > , care
insemneazil devine" (a > e vrea sa zica Lt devine e") *i <, care insem-
neaza provine din" (e < Zl = e provine din a").

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE.
Interesul specialistilor pentru sterile de limb actuale da-
teaza de puting vreme. Aceasta, pentrucg lingvistica s'a constituit,
ea discipling stiintifiea, pe baze istorico-comparatiste. Cowtatarea
leggturilor genealogice dintre idiomele care apartin aceleiasi fa-
milli sau aceluiasi grup impunea utilizarea metodei istorice si a
celei comparative in cereetgrile lingvistica : trebuiau argtate pe
de o parte raporturile dintre o limbs datg si punctul ei de ple-
care, pe de.alta aseman5rile existente intre limbile care au o ori-
gine comma.
data porniti pe acest drum, lingvistii au socotit necesar sa -1
continue, prin largirea si aprofundarea cadrului initial. Reactio-
nau astfel contra diletantismului gramaticilor si filozofilor din se-
colele precedente, care fgeuse ceea ce astazi am numi lingvisticg
descriptive si generalg, dace termenii n'ar fi exagerat de preten-
tiosi WA de realizgrile for pozitive si, mai ales, fatg de spiritul in
care au lucrat. Afarg de asta, au fost incurajati, in atitudinea
adoptatg din capul locului, de impresia, care la foarte multi deve-
nise o convingere nezdruneinata, cg numai asa lingvistica poate
aspira la rangul de stiintg. Once diseipling cu adevgrat stiintificg
trebue sa aiba drept scop final stabilirea normelor potrivit ca.--
cora se produc fenomenele studiate. Urmgrind de-a-lungul veacu-
rilor evolutia diverselor idiome ale pgmilntului, lingvistii au crezut
ea descoper legi asemenea celor din nature: regulate" si imua-
bile, intocmai ca acestea. Nu-i vorbg, chiar legile fonetice, acelea
care au contribuit in largg masura la asimilarea limbajului uman
cu fenomenele fizice, prezentau totdeauna exceptii, dar faptul n'a
emotionat, o bung bucatg de vreme, mai pe nimeni. Exceptiile
se explicau, la fel de usor si de... legitim, cu ajutorul analogiei,
factor psihic, al egrui izvor este sufletul subiectelor vorbitoare.

www.dacoromanica.ro
16 INTRODUCERE

Nu gasesc nimerit sa insist aici asupra discutiilor care au

inceput, la un moment dat, in jurul acestei conceptii si, deci, al
metodei istorico-comparatiste. Cititorul curios se poate inforraa
din primul capitol al cartii mele Introducere in studiul limbilor
romanice. Ceea ce trebue aratat totusi este ca reactiunea Impo-
triva neogramaticilor (asa li s'a zis si li se mai zice partizanilor
doctrinei dupg care vorbirea omeneasea este un produs, Inainte
de toate, fizic sau c.31 putin psiho-fizic) si a exoeselor istoriciste
s'a ivi t Inca dela sfarsitul secolului trecut si a oontinuat papa in
zilele noastre, cand Inca nu-i terminata. Caei mai suet si astazi
lingvisti, numerosi, care, fara s declare fatis, n'au renuntat cu
totul la vechia conoeptie.
Printre rezultatele obtinute in urma luptei duse contra neo-
gramaticilor unul intereseaza direct discutia noastra. Studiul isto-
rico-comparativ al unei limbi date s'a dovedit insuficient, daca
nu aproape inutil, pentru intelegerea structurii ei. Diversele
rnodificari pe care le sufere un idiom oraenesc de-a-lungul existen-
tei lui, orielt de multe si de importante ar fi, nu-i ating, in general,
sistemul. Limba noastra actuala, de pilda, nu se deosebeste, in
esenta ei, de aceea a sec. XVI, asa cum o cunoastem din cele mai
vechi texte romanesti. i acelasi lucru putem afirma despre fazele
ei anterioare, pe care nu le cunoastem, dar le putem intui prize
compararea Intre ele a principalelor dialecte si a acestora cu limba
latina. Insesi sunetele, care contribue in cea mai larga masura
la diferenti.erea romanei de eelelalte idiome romance, precum $i
de limba latina, continua sa alcatuiasca, un sistem apt de a fi
usor identificat, in liniile lui mari, cu eel original.. La fel se
prezinta elementele de baza ale lexicului. cat despre morfologie
si sintaxa, care formeaza adevarata substanta a unei limbi, modi-
ficarile produse dela inceput si pang in momentul de fats sent
aproape inexistente. Gramatica romaneasca este, in quasi-totali-
tatea ei, latineasca. De aoeea, in oiuda influentelor straine, exerci-
tate in domeniul foneticii si, mai ales, al vocabularului, toti spe-
cialistii consider% limba noastra drept un idiom romanic, iar unii
drept idiomul romanic prin excelenta.
Interesant este ca reactiunea cea mai puternica si mai eficace
Impotriva metodei istorico-comparatiste a venit dela un indo-
europenist, asa dar dela un invatat care, prin forty imprejurarilor,
procedeaza evolutiv $i comparativ: limbile respective au disparut

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE 17

de rnulta vreme (ma gandesc la cele mai importante, care an stat

si continua sa stea la temelia cercetarilor indoeuropenistilor:
sanscrita, greaca veche, latina $. a.) si, in consecinta, nu pot fi
studiate &cat Cu. ajutorul textelor de acum doua mii de ani $i
mai bine. Este FERDINAND DE SAUSSURE, creatorul scolii sociolo-
gice, care, in al sau Cours de linguistique venerate', sustine ca
lingvistica adevarata trebue sa fie statica sau diacronica:
spre a intelege sistemul unei limbi, si scopul principal al cerceta-
rilor lingvistice acesta este, se cuvine s'o studiem in aspectele ei
actuale, adica a$a cum o au in constiinta for subiectele vorbitoare.
Numai in acest chip ne putem da seama de structura ei, de corn-
binarea in sistem a elementelor ei constitutive (sunete, cuvinte,
forme gramaticale) $i, prin urmare, de tendintele care pot, even-
tual, duce la modificarea sistemului. Saussure combats, intre al-
tele, expresia `gramatica istoria, pe care o socoteste absurda:
gramatica presupune un sistem gramatical, si existenta acestuia
este totdeauna actuala, in sensul ca trebue raportat la momentul
cand o limba `traiesfe', cand exista prin oamenii care o vorbesc,
Studiul evolutiv _sari d i a c r o n i c al unui idiom anumit,
studiu pe care Saussure nu-1 dispretueste, nici nu-1 neglijeaza (se
poate spune ca, practic, ii da chiar preferinta, din cauza, ca era
indoeuropenist 2), trebue numit istoria limbii si consta in
descrierea (cu explicatiile de rigoare) a fazelor prin care a trecut
aeel idiom in cursul existentei lui.
Dar lingvistica statica prezinta si alt avantaj. Cereefand fap-
tele actuale, suntem pusi in situatia de a observa vorbirea seme-
nilor nostri, *i, in cazul limbii materne, pe a noastra insasi. Urma-
rim astf el cu usurinta (intocmai ca un psiholog, ba chiar
ea un fizician sau chimist care face o experienta) `procesul limba-
jului', raporturile dintre gandire si vorbire, cauzele care provoaca
schimbarea acestor raporturi, efectele obtinute, etc. Cu alte cu-
vinte, lingvistica statica ne ofera posibilitatea, pe care in zadar
o cautam la lingvistica evolutiva, de a intelege, in esenta ei in-
tima, aceasta facultate a spiritului uman, superioara tuturor ce-
lorlalte, care se chiama limbaj. Axioma de po vremuri, ca istoria
este invatatoarea prezentului, si-a inversat termenii (si nu numai
Publicat postum (1916), dupil notele luate de elevii lui genevezi cei
mai cunoscuti si mai fideli CH. BALLY si A. SECHEHAYE.
Vezi ceva mai sus.

www.dacoromanica.ro
is INTRUDUCERE

in acest domeniu): sterile actuale pot fi cunoscute direct, doci si

in cauzele tor, pe cad cele trecute trebuesc reconstituite cu aju-
torul unor date care nu sunt nici complecte si nici totdeauna si-
gure. Actualitatea ne introduce in mecanismul evenimentelor,
adica in istoria adevarata, vie (de toate speciile: politics, socials,
culturala, etc.) si ne usureaza astfel intelegerea faptelor sirnilare
din epocile anterioare, care, in fond, n'au putut avea alte cauze
reale deck cele de astazi.
Para lel cu aderentii sc,olii saussuriene 1 a militat, in acelasi
seas, geografia lingvistica, creates si ea tot de un Elvetian, JULES
GILLIERON, care, e drept, a facut mai putina teorie decat Saus-
sure si elevii acestuia, in schimb a patruns, poate, mai adanc in
psihicul subiectelor vorbitoare, adica in laboratorul unde se naste
0 se transforms limbajul omenesc. Atlasele lingvistice, care stau
la baza doctrinei lui Gillieron, nu sunt altceva decat iru-egistrarea
pe viu" a vorbirii actuale, asa cum o cunosc reprezentantii ma-
rilor multimi anon me, aceia care se supun, fares nicio rezistenta
de ordin social, estetic sau gramatical, impulsurilor spontane ale
sufletului for lesne impresionabil si gata sa reactioneze lingvistic
in toata libertatea 2.
Lingvistica actuala tinde tot mai mult sa devie statics, chiar
cand are de object fazele vechi ale unei limbi, intru cat nu se mar-
gineste sa inregistreze si, eventual, sa explice fenomenele, ci se
osteneste sa-i descopere structura, sistemul din epoca respective.
Caracteristica mi se pare ivi'ea fonologie i, disciplines strict
lingvistica si opuses, deci, foneticii, ramura mai degraba a stiin-
telor fizice. Una cercetcaza sunetele articulate din punctul de ve-
dere al sistemului fonetic, asa dar ca elemente constitutive ale
limbii, Meg a lua in consideratie cum se pronunta si cum sunt
percepute ele de urechia noastra, ba chiar fail a Linea seamb, de
existenta for oarecum materials (daces, adica, subiectele vorbitoare
le emit on nu), cealalta, dimpotriva, studiaza sunetele vorbite,
Printre ei HENRI FREI, al carui volum La orammaire des faules,
Paris-Geneve-Leipzig 1929 mi-a sugerat, intre altele, subtitlul cartii mele.
S'ar putea invoca, in aceeasi ordine de idei, si cercetarile asupra
limbajelor speciale, mai ales asupra argot-ului. Dar ele sunt, de fapt, o deri-
Natie a conceptiei sociologice si a metodei corespunzAtoare, care-i cea a-
tica sau sincronicA.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE 19

aratand cum se articuleaza si cum se transforms ele in perceptii

acusticel.
Interesul meu pentru limba romans actuala este de data ye-
che, Vorbirea si (scrisrul conationalilor mei na'aul pasionat Inca
de pe banHeile liceului, in eensul ca-mi puneau diverse probleme
care semanau aproximativ cu ale lingvisticii statice. Se Intelege
ca preocuparile mele erau atunci si au continuat sa fie un timp
strict practice: ma interesau abaterile dela regulile gramaticale
(vezi SN I, 260 urm.). Mai tarziu, cand am inceput a lucra ca
lingvist propriu zis, au intervenit treptat si consideratiile de ordin
tiintifie expuse mai sus. Asa a lust nastere cartea 4 iata, al
carei stop este, cum. am spus deja in prefata, dublu: pe de o parte
descrierea si, in masura posibilului, expliearea faptelor mai mult
on mai putin caracteristice pentru limba romans actuala, iar pe
de alta, judecarea for din punctul de vedere al sisteanului ei
lingvistic sau, data vreti, al uzului consacrat prin traditie.
In legatura cu acest de-al doilea stop am cautat sa evit afir-
matiile prea categorise, fiind convins ca evolutia limbii noastre
materne poste lua (si va lua, cu siguTanta, adesea) alt drum decal
acela pe care suntem ispititi sa i-1 indicam. Aceasta atitudine va
nemultumi, probabil, pe puristi si pe gramaticii rigizi, dar ea se
impune omului de stiinta, chiar Intr'o lucrare destinata si unui
public mai larg, nu numai specialistilor. Pentru acestia este, sper,
in mice moment valabil adevarul exprimat cu atata curaj de ma-
rele lingvist si istoric literar elvetian HEINRICH MORE: Intregul
edifieiu lingvistic se compune din foaste greseli de limba". 5tiu
ca o asemenea afirmatie este menita sa scandalizeze pe sclavii re-
gulilor gramaticale, absolute si imuabile, cum si le Inchipue oa-
menu lipsiti de intelegerea stiintifica, a limbajului uman, dar
aceasta nu-i scade valoarea, ci, mai degraba, dimpotriva 2.
Materialul utilizat de mine este extrern de bogat s si de fe-
lurit. L-aim adunat, timp de zece ani, din tot soiul de izvoare:
1 Cf. IORGU IORDAN, 0 disciplind tingvisticd noud: fonologia, Ac R,
Mem. Lit., Ser. III, torn. XI, pag. 147 urm.; EUGEN SEIDEL, Das Wespn der Pho_
nologie, Bucuresti 1943 (si versiunea romaneascg a acestui studiu, subt titlul
Fonotogia ,si, problemele ei actuate, Bucuresti 1942).
' Cf. si cele spuse de W. HAVERS, Handbuch der erklarenden Syntax,
Heidelberg 1931, pag. 54 urm.
Unii cititori ar putea ff nemultumiti de bogiltia lui. ci inc5, am lg.-
sat multe citate la o parte, evident nu dintre cele esentiale. Data fiind natura
prezentei cb.rti, procedeul se impunea, cred, cu necesitate.

www.dacoromanica.ro
20 INTRODUCERE

lucrari $tiintifice, opere literare, eseuri diverse, articole $i repor-.

taje de gazetA, etc). Dupes cum n'am neat nicio deosebire intre
izvoare in privinta calitatii for intrinsece, tot asa am socotit ca
nu trebue sa iau in consideratie elementul personal, begat de indi-
vidualitatea autorilor citati. Toate $i toti participg, la activitatea
limbii noastre din momentul de fates: creatiile for (dau acestui
termen un inteles pur $tiintific, farA nicio nuantA valorificatoale),
fie ca. sent, fie ca., nu sunt aceeptate on acceptabile, au acelasi
drept, eel putin teoretic, la atentia cercetarilor.
De altfel trasAtura cea, mai caracteristicA a romanei actuale
este un mare zbucium, provocat tocmai de faptul ca, dela Unire
ineoace, manuitorii ei s'au dublat ca. numar $i. $i-au schimbat, in
parte, configuratia subt raportul etnic. 0 multime, impresionanta
$i foarte pestritA, de minoritari $i-au insu$it limba neastra,, pe
care o utilizeazi in vorbire si in scris. De asemenea sunt mai nume-
rosi, chiar proportional vorbind, decat odinioara tinerii, de toate
nationalitAtile $i de ambele sexe, care apar ca publicisti in diverse
direct,ii. SO nu uititm, in sfarsit, framantarile produse in spiritele
contimporanilor' nostri inoepand cu primal razboiu mondial $i ac-
centuate mereu diva aceea, framantAri care se manifestA, pretu-
tindeni, deci $i in limbA, printr'un dinamism lipsit de oriee franc.
Toate acestea provoacit,' in mod fatal, abated deli uzul lingvistie
consacrat, mai multe si anal grave deck in epooi linistite t.
Grupez faptele, potrivit normelor acceptate $i de graraatici
$i de lingvi$ti, dupes ramura cOreia ii apartin: 1. Fonetica; 2.
Morfologie; 3. Formarea cuvintelor; 4. StilisticO; 5. Sintaxa;
6. Lexie.

Discutii mai mult on mai putin amanuntite in legatur5, cu almo-

sfera care a dat nastere si d6, la atatea inovatit, cititorul iubitor de chestii
generale va gasi din belsug de-a-lungul expunerii mele. De aceea nu insist
aici asupra acestei laturi a problemei.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA I: FONETICA.
CAP. I: VOCALE.
1. a neacc. > a. Vorbirea populara si, mai rar, cea fami-
liars transforms adesea pe a neaccentuat in a. Avem a face cu
continuarea, unei tendinte foarte vechi, pe care limba cults actuala
n'o respects, eel putin cand e vorba de neologisme. Se poate spun
ca,-, in general, cu cat mediul social caruia apartine cineva este mai
putin cult, cu atat mai usor se produce fenomenul in discutie. A-
cea,sta, din cauza ca cultura usureaza, la cuvintele noua, compa-
ratia cu modelul strain, care prezinta un a si, deci, pastrarea ne-
alterata a acestei vocale. Ex.: ataca, ifantAie, inamic, inarmat,
masina, etc. (din texte populare); baron, madams, Ampanie (Razb
226) a, etc. Si la elemente vechi intalnim de multe on aceasta,
modificare: Basarabean, cazane, Cazct,c s. a. (RFR, Sept. 1940,
698), finainte, mai (mai frumos, mai bun, etc.), pahar, patrat,
etc. Se pare ca a pentru a peace. apare mai des prin Muntenia si
Oltenia, caci in Moldova, de pilda, se produce obisnuit fenomenul
opus: barbat, casutel, 2 etc.
Un caz special reprezinta, din contra pentru din contra, al
carui a > a subt influenta sinoniniului dimpotriva (cu a final).
Dovada, pastrarea lui a in contra subst. (la genetiv): contra
curentului (tot asa impotriva curentului).
Asemenea pronuntari trebuesc, se intelege, evitate.3
2. a > e Oupa j, ss, s, z, t, r. Fenomen specific muntene8c
(in sens larg, deci si oltenesc, apoi ardelenesc, in masura in care
Vorbe$te o servitoare original % de peste munti.
2 Cf. RF I, 117 urm.
3 Despre clasa doua pentru clasa a doua, v. mai departe. Cat prive$te
pe contr'amiral, forma foarte recent,, admis5, fn limbajul oficial, trebue sit
invoam frc. contr'amiral. Pan5, nu de mult se spunea numai contra- amiral,
care poate da loc la o inielegere gresita.

www.dacoromanica.ro
22 PARTEA I: FONETICA

tinuturile respective din Oltenia *i Ardeal merg lingvistic cu

Muntenia propriu zisg). Pupa j vi. $ pronuntarea ca e a lui a este
mai Inuit on mai putin regulates, la o bung parte din locuitorii re-
giunilor mentionate; dupes celelalte consoane, ea apare sporadic.
Pentru rrtspanclirea geografic5, a acestei particularitgi fonetice,
v. ALR (in special Micut atlas"), iar pentru alte amanunte, $N I,
260 urm., VN XII, 313 urm., A XXVIII, 110 urm., OM 24 urm.,
$T 26 urm. (Cu bibliografia chestiei). $i limba veche o cunoaste,
dar, tot numai dialectal (si in aceleasi provincii). Exemplele ada-
nate de mine din scrisul contimporan aunt extrem de numeroase.
Reproduc o parte (cu indicatia izvorului numai in cazuri ape-
ciale): birjeresti, Cirje (Luca Cirje, COp II, 297), (se) corigea
{DA 191),1 (se) degaje (VR, Dec. 1936, 6), deranjem, descurajeat,
(i incurajeri), dirijerile (vi dirijem), dirje (Cim 37), jeale (VR,
Oct. 1937, 23), jeandar (AL, 8 Julie 1934, 3, 7 si 14 Apr. 1935, 3, 6),
jectneini, jefui, jelbar, Jenica , jeratic, jeregai, neglijem, plaje (sing.),
schije (sing.), $arje, (sing., Azi, 24 Dec. 1939, 14, 4), vajeetoare
(CL, 12 Oct. 1935, 4, 3), vraje; incrucivetor,2 detaseri, imbrcitiveri,
induio$etor, infativeri, infricogtor,'Innilbuve, musetel, ma'qevenie
(si mar$evii,), nase-sclu (AL, 30 Iunie 1935, 5, 7), page (LR, 9 Au-
gust 1938), $elut (Mid II, 202), ventulet (DA 51), vepcar (vi vep-
cutd), vetrar (RIR II, 29), apoi substantive si adjective feminine
cu e (pentru ei,) la singular, precum avatansse, chezave, codoa?e,
escarmuye, fave, gingave, guave, leneve, mature, moave, nave, pie-
zise, tovarcio, tantove, tigc"incuve, wriave, etc.; inseila, matase, Seu-
lescu; Buzeu (Cim 75), 2 intrezerite (RFR, Apr. 1940, 139), zepezi
zetigneald (AL, 7 Aug. 1937, 6, '4); (sa se) catere (AL, 13
Febr. 1938, 7, 4), tencuvei ; bererie (in firme!), bretara (auzit de
mine la Curte,a-de-Arges), Creciun (Ins, 1 Dee. 1936, 429), ( )
curete, erea(m), fererie (in firme), Ogrezeni, prejit (D, 2 Ian.
1937), (s'o) resf ete (HYSt 162), Tresnea (. N Greceanu, diplomat),
tigare, zarza're, etc.
Acest fenomen se datoreste pronuntirii palatale a consoa-
nelor dinaintea lui a. Ex-plicatia o accepta, in general, lingvistii,
numai cand e vorba de j si ss. Pentru celelalte cazuri se invoaca
2 Cu ge In loc de je (care-i pronuntarea reala), prin hiperurbanism,
dar si, mai ales, din cauza frc. corriger. Cf. si geandarra ( < frc. gendarme).
2 Se pare a mai ales Moldovenii (culti!) spun asa, de team, ca. d
reprezint6, pronuntarea for dialecta16., pe care cauza, deci, s'o evite (fenornen
de hiperurbanism).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: VOCALE 23

diverse -cauze, mai mult on mai putin speciale, de obiceiu influenta

asimilatoare a unor sunete palatale din corpul aceluiasi euvant sau
analogia unor cuvinte aseman5toare din punct de vedere fonetic.
Astfel la intrezerite, inzdreveni, zepezi, catere, curete, Ogrezeni,
resfete, etc. au influentat e si i precedenti sau urmatori, pe cand
era(m) a devenit erea(m) subt influenta analogica a lui cerea(m),
ferea(m) s, a. Cum trebuesc ins' explicate Seulescu, tencusei, Cre-
qun, tigare, etc.? Bererie va fi fost simtit ca un derivat dela berg
(nu dela berar), tot asa fererie > fiare (dar si analogia lui bere-
rie, cu care apartine la acelasi domeniu de activitate, cea corner-
ciala). Cf., pentru j si s, cele spuse in cap. III, 3.
Modificarea aici in discutie are si urmgri morfologice, care
pot duce la confuzii. Daces inseraneaza c5, nu se mai dis-
tinge, la substantive si adjective, singularul feminin de pluralul
aceluiasi gen, 1 iar la verbe, pers. 3 indic. prez. de pers. 3 conjunct.
prez. Asa dar, un motiv mai mult pentru a evita pronunt5ri sau
macar ortografieri de felul color mentionate aici.
0 grup5 aparte constitue substantivele in -ete: bcitrdnete,
tinerete, etc., prin faptul c5, sunt simtite cand ea tsingulaie, cand ca
plurale. Se ziee si batreinetea, tineretea, etc., dar si batrdnetele, tine-
retele (mele), etc. De aceea Academia Romany admite ambele forme:
cu -eta, cum le pronung cei mai multi, si on -ete. Aeeeasi situatie
au si alto cuivinte vechi, derivate cu west suffix, de pild5, blein-
derd, tristeta, etc. In schimb, neologismele aeuratetcl, fineg poli-
tetcl, s. a. trebuesc pronuntate si serise numai cu -a, iar5,si dupes
prescriptiile Academiei.
Tot aici pot fi puse (sii) aibe pentru (sii) aibei si dupe pentru
dupii. Oricat de faspandite ar fi formele in -e, se impune evitarea
lor, ca fiind neliterare. 2
3. Vocala e prezinta si mai numeroase fapte de natures orto-
epicA. Avem, in primul rand, e neacc. > i. Fenomenul se bucura
de o foarte larga circulatie, cu deosebire la Moldoveni (si la cei-

1 Acest fapt explica, in bun5. parte, extinderea dezinentei -i la pluralul

substantivelor feminine (v. mai departe, cap. I, 2 din Morfologie).
2 Origind In loc de origine se datoreste influentei lui marginet, va-
rianta populara si familiara a lui margine. Am intalnit si pe imagines pentru
imagine. Toate formele in -d trebuesc evitate, mai ales cand e vorba de neo-
]ogisme, la care ele nu se justifica. macar printr'o evolutie propriu zisrt, cum
e cazul cu margina, singular analogic dela plur. margini, dupes, mo lcliil
atator substantive terminate in - la singular si in -i la plural.

www.dacoromanica.ro
24 PARTEA I: FONETICA

lalti Romani care merg lingvistic cu acestea). El este simtit ca o

particularitate a limbii vorbite oarecum ineulte sag, mai putin
oulte si de aceea da nastere la hiperurbanisme, adicg la evitarea
lui i chiar acolo unde prezenta acestei vocale se justificg. Distin-
gem mai multe cazuri
Cel mai frecvent este acela al substantivelor si adjectivelor
feminine prevgzute cu articolul de plural -le, uncle e> i prin disi-
milatie la e final: damile, fetile, literile, mesile, operile, bunile,
grelile, ultimile, etc. La fel substantivele masculine terminate in e,
cand sunt si ele articulate: fratile, ginerile $. a. Exemple nu mi se
par necesare, ca'ci oricine le gaseste usor in cgrtile, revistele si,
mai ales, ziarele noastre.. Interesant este anignuntul ca forma near;-
ticulatg a cuvintelor respective are totdeauna -e, chiar in scrisul
eel anal neingrijit. Asa se face ca, pe a,ceeasi paging 'gash:a fapte
algturi de faptile, ultime al. de ultimile, etc., ceea ce confirmg ex-
plicatia data mai sus (disimilatia) si dovedeste cg, in ciuda pro-
nuntarii ca i a lui e final, indiferent daca-i vorba de aspectul articu-
lat sail de eel nearticulat, -e este simtit ca dezinentg, deci ca semn
specific al unei forme gramaticale (plural, articol), si de aceea
redat totdeauna corect.
Substantivele si adjectivele feminine prezintg acest fenomen
si la genetiv-dativ sing. articulat: damii, fetii, operii, grelii, tab,-
mii, etc., deli mai putin des deck la plural. Aici intervine, inainte
de toate, daca nu excluziv, faptul cg, alaturi de cuvinte de felul.
acestora, la care finala trebue sa, fie -ei, deoarece forma for near-
ticulata. se terming in -e, limba noastrg posedg numeroase altele,
tot feminine, a caror formg articulate corectg sung cu -ii: barbii,
limbii, pomenii, serii, marii, tarii, etc. Urmarea este confuzia intre
cele doug categorii de substantive si adjective, confuzie pe care
unii lingvisti cu autoritate, ca Ov. Densusianu (si elevi ai sal, de
ex. Al. Rosetti), o admit in sensul cg scriu totdeauna -ei, indif e-
rent de dezinenta formei nearticulate.
Si la nasterea lui fetile, operile, ultimile, etc. a putut con -
tribui influenta analogic, a substantivelor si adjectivelor cu plural
in -i, artic. -ile: barbile, limbile, marile, tarile, etc.
Despre fapte ca acestea va fi vorba si la Morfologie", pen-
tru. motivul, -argtat deja, ca fenomenul in discutie, fonetic, la ori-
gine, se complicg cu anal morfologic. Aici socotesc neoesar sa
spun ca mijlocul eel mai sigur si mai simplu de orientare este

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: VOCALE 25

forma nearticulata: se adauga -i la genetiv-dativ sing. feminin,

-le la pluralul feminin Si la singularul masculin. Deci: (unei) fete -
fetei; (unei) limbi - limbii; (ni$te) fete - fetele; (ni$te) limbi
(un) frate - fratele.
Asemanator intru catva (caci interviie si aici intluenfa ana-
logica) este cazul verbului trimete, pe care foarte numerosi Romani
it pronunta gi scrip trimite (la toate formele). Academia admits
numai varianta cu e (deci conjunct. sit trimeata, etc.), $i pentru-
ca-i cea originara (etimonul latinesc avea, un i gcurt, accentuat,
care a devenit e), der si pentruca-i cea mai raspandita.
Iiiperurbanisme vom vedea in paragraful imediat urmator,
unde ma ocup de i.
In pozitie accentuate, e da loc la discutii, card e urmat de n.
Cuvinte ca competintei, conferintel, tendintei, etc. apar Si subt acest
aspect, care-i cel obisnuit, *i on en in loc de in. pang, la urma se
va impune, de sigur, formula cu in, care corespunde sistemului fo-
netic rornanesc (cf. rninte > lat. mentem, paring> parentes, etc.)
*i trebue, deci, preferata.
Altadata cele doua variante an sensuri diferite, ceea ceinsem-
neaza ca, se vor 'Astra raereu amandoua: dependents `atarnare' -
dependingi (mai ales plur. -te) `atenansele unei case'. Poate fi
amintit aici *i diriginte (subst.) alaturi de dirigent (adj., of. con-
siliul dirigent din Ardealul de dupa, razboiul celalalt) 2.
Alternarea formelor cu en *i in la un verb ca prezenta se
datoreste jocului provocat de accentuare: prezint, prezinti, etc.
prezenteim, prezenteind, etc. Subst. prezent (termer gramatical) $i
adjectivul omonim se recomanda a fi intrebuintate tobdeauna subt
acest aspect, chiar dace unii lingvisti (S. Puscariu, Th. Capidan,
etc.) scriu prezinte.
Tot aici poate fi pmnenit contemporan, pe care multi it pro-
nunta contimporan. Varianta cu i va invinge, probabil, din cauza
ca -i sustinuta de Limp.
Grupul en, fie accentuat, fie neaccentuat, apare, la alts cu-
vinte decat preeedentele, in eoncurenta cu an: dentist - dentist,
1 Acelasi criteriu pentru substantivele terminate In -(e)d: (unei) bas-
male-basmalei, basmalele; (unei) $osete-;oselei, foselele.
2 Desinator alaturi de desenator se datoreste influentei frc. dessinateur,
Vom prefera forma cu -e, pentru motivul c mai that& lumea spune desen,
desena (desen este, cred, absolut general).

www.dacoromanica.ro
26 PARTEA I: FONETICA

parenteza - parantezii, sentinels - sentinels, etc. De addugat (deli

situatia for este intru catva diferita) amen,dci amanda (pop.), co-
menduire - comanda, a comanda, etc., transparent - transperant
(fam.), etc. Aproape totdeauna formele duble ale acestor neolo,
gisme se datoresc imprejurdrii ca in limba de origine (franceza)
euvintele corespunzdtoare se scriu cu e si se pronuntd cu a, asa
dar Romanii s'au condus, in redarea lor, rand dupa ortografie,
cand clup% pronuntare. Interesant si curios totodata este amdnun-
tul ca vorbirea populard si cea familiars prefer% pe a (amandei,
transperant). Cu exceptia lui parantezci, preferinta noastrd merge
spre variantele cu e, chiar la comenduirel, all cdrui dublet, de alt-
fel, sung comanduire.
Cazuri izolate: grenatetgranatei, cu tendinta de a se gene-
raliza a formei ultime (subt influenta germ. Granata); Grenada-
Granada2 (alai mutt mai rdspandita, este prima varianta, gratie
fro. Grenade); estampei - stamps (aproape generald este forma
MI% e-, de origine italieneascd).
4. Modificdrile pe care le prezinta i stau, dupd, cum am
vazut, in stransd legaturd cu ale lui e si se ref era, mai toate, la
pozitia lui neaceentuata. Deoarece i face impresia, justd, de altmin-
trelea, eel putin in majoritatea cazurilor, ca -i dialectal, deci incult,
oamenii nesiguri pe pronuntarea unor neologisme inloeuese pe i
prin e, acolo wade vocala origins-rd. si corect% este totusi prima,
nu a doua: atitudene (si alte ev_vinte in -ine), destins,3 devinatie,
clexir (Ins I, 1, 567), evenement, posibel (si alte adjective in -bil),
etc. La evenement a intervenit, cu sigurantd, i (poate numai) in-
fluenta asirnilatoried a celorlalti e.' Tot ca hipernrbanism.e, part/ale
insd, trebuesc socotite marelor, originele *. a., de care m'am ocu-
pat in paragraful precedent.
Altddata avem a face cu un fel de etimologie populard: de-
getatie (pentru digitatie), pus in legdtura de inrudire cu deget,

Ma exprim asa, fiinda familia, destul de bogatil, a lui comanda ar

trebui sa influenteze in favoarea lui a (adica a lui a, din varianta populara
si familiars). Avem a face cu un hiperurbanism (e este simtit ca mai cult**.
decft a)19
2 Numele orasului spaniol bine cunoscut.
' Nu poate fi vorba de o confuzie cu destins (part. tr. al lui destinde),
pentru motivul ca acest cuvant este necunoscut oamenilor care spun destins
In loc de distins.
4 Cf. qi femenin pentru feminin (varianta cu -me-, desi foarte raspan-
dita, trebue evitata).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: VOCALE 27

curtezan(d), in loo de curtizan(a) > fro. courtisan(e), simtit ca

derivat dela carte,' etc. T.rebue precizat totusi ca, la acesta din
urma, varianta necorecta" are o circulatie cu molt mai larga" decat
cealalta.
Prefixul anti- se confunda cu ante- (si vioeversa): anteca-
pitalist (si antecapitalism), etc. Mai des apare ante- pentru anti-,
si din aceeasi cauza ca mai sus: e este simtit ca echivalentul cult"
al lui i. V. mai ideparte, Formarea cuvintelor ", cap. II, A.
La, verbul intra, formele moldovenesti de nord, cu i-, sunt
tot mai rar.utilizate, cel putin in scris, unde cele cu i-, care pre-
zinta si avantajul uiiei mai mari raspandiri chiar in limba vorbita,
predoming aproape excluziv.
Cazuri izolate. N. Iorga scria (probabil si pronunta) 'mar-
geni (pentru -gini), iar Cezar Petrescu intrebuinteaza des forma
isnoavd (in loc de snoavd). In ambele cazuri avem a face cu fapte
stilistice, cu produse, adica, ale vointii: autorii citati recurg la
aspectele arhaice ale cuvintelor respective cu scopul de a obtinea
efecte de stil.
5. o accentuat are tendinta, la neologisme, sa devie oa,
cand in silaba urmatoare se afla un a sau e: ipohoandrd (COp
1,38), pedagoaga S. a. Aceasta dovedeste ca cuvintele noua, pe
ma,sura ce se raspanclesc, incep a fi asimilate cu cele vechi, lucru
firesc, pe care-I constatam mereu de-a-lungul evolutiei limbii noas-
tre. In starea actuala, continua a fi preferate, d'4S catre oamenii
culti, formele fara diftong. Adj. major si-a diferentiat sensul dupa
cele doua forme .(cu o si oa, la plur. fern.): state majoare alaturi
de fete majore.2
6. La u, fenomenul eel mai caracteristic si mai important
este tendinta de disparitie a acestei vocale in pozitie finals, cand
este preoedata de un i consonant. Faptul trebue considerat drept
continuarea unei modificari foarte vechi. Se tie ca -u s'a pronun-
tat, o bucata de vreme, intreg, adica sonant, ca vocals propriu
zisa, apoi s'a consonantizat (u), pentru ca dupa aceea sa nu se

1 Ambele ,,etimologii" aunt, In fond juste, numai ca. deget gi curte sunt
mostenite din latineste, pe and presupusele for derivate provin din frantu-
zeste, sunt, deci, Imprumuturi recente.
2 Ceva analog Intalnim la adjectivele neologisme cu e accentuat In po-
zitia d: apare, extrem de rar InsA, aspectul cu ea alaturi de cel obisnuit cu
e (burleascd, groteascd, livreascd, picareascd). N'am dat Ins niciodata peste
humoreascd pentru humorescd (subst.).

www.dacoromanica.ro
28 PARTEA I: FONETICA

mai pronunte de loc. Asa se explicg, iffire altele, decemasculinele

(fie substantive, fie adjective, etc.) articulate diferg de aspectul
lor nearticulat nu numai prin 1, ci si printr'un -u-, existent la
forma articulate: omu/ al. de om. Cand s'a alipit articolul delimit
la sfarsitul cuvintelor masculine, acestea se terminau in u sonant,
deci omu, artic. omu/u, (cg,ci si actualul -1 euna atunci -1u). S15,-
birea lui -u (provocatA, de pozitia, lui finals) ne intamping foarte
de timpuriu (inch' de prin see. XIII). li Ea s'a continuat si amen-
tuat mereu, pan5, in zilele noastre, cand, la cuvintele mai molt ori
mai putin vechi, aceasta vocala se pAstreaza numai in conditii
determinate: ca sonantg, dupe consoana 1 sau r (suflu, umplu,
codru, patru) si ca element consonantic (sau semivocalic) dupe
o vocal5, cu care aleAtueste un diftong descendent (au, tau, eu,
rem, ou, asiduu).
Dar, incepand cu sec. XIX, aimba noasta a imprumutat si
imprumut5, necontenit cuvinte strain, printre ele multe cu u final
intreg (datoriti modelului latinesc, in -ius, -iu/m, eventual italie-
nesc, in -io, chiar daeg, izvorul acestor imprumuturi este, de obi-
ceiu, franeeza). Oamenii culti p6streazg, adesea en vointi, formele
5`.n -iu, si totusi chiar ei ajung cu timpul sa prefere pe, cele
fg,r5, aceastg finale. CM trebue sa precizez ca, dispare nu. numai
-u, ci, in general, si i precedent, dupe ce a inmuiat consoana di-
naintea lui. Astazi nu mai spune, cred, nimeni seminariu, minis-
term., laboratories, etc., ci seminar, minister, laboratQr, asa dar in-
tocmai ca la cuvintele vechi de felul lui argintar, corer, mun-
citor,2 etc. Nu Coate neologismele se bueura insg de o circulatie
atat de large, fie pentrucg, sunt mai recente, fie pentrucg, au, din
cauza notiunii pe care o exprirda, o intrebuintare restransg. La
acestea, -in, se pronunt5., si, evident, se aerie. Dar numai in limba
oarraenilor culti, care aunt atenti la modal cum vorbesc si scriu.
Cella lti se lases asa zicand dusi de tendinfa aici in discutie, a carei
forty este direct proportionala pe de o parte cu incultura, pe de
alta cu raspandirea cuvaitului.
1 Cf. Ov. DENSUSIANU, Din istoria amufirii lui u final in limba remand,
In Analele Academiei Romane, Mem. Sect. Liter., seria II, torn. XXVI, pag.
1 urm.; AL. BOSETTI, Limbs romance in sec. XV/, Bucureti 1932, pag. 48 urm.;
IDEA, BL I, 58 urm.; IORGU IORDAN In Mlanges Charles Bally, Geneve 1936,
pag. 272 urm. (undo se citeazrt Si alte studii).
2 Deoarece am pomenit de faza inmuiata a consoanei dinaintea lui f,
pot arhta a In vorbirea popular& cuvinte ca acestea se pronunt& pant,
asazi cu r muiat.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: VOCALE 29

Tata cateva exemple din multele care apar in scrisul nostru

actual: accesor (aproape general, cel putin ca adjectiv), alumin1,
contrar (aproape general), Cornet (regulat aka in Ardeal), Pompil
(VR, Iunie 1940, 72), prejudit 2, princip8, servio, teritor, etc. La
acestea cunt de adaugat colc2 (Adamita Dandanache), contil (pop.,
al. de contiliti), domitil (CS 193) si domicil (Ins II, 3, 690), gim-
naz (Sa facem un gimnaz": titlul unei opere literare de Valeriu
Grecu), pe care autorii respectivi le pun in gura personajelor,
mai molt sau mai putin inculte, cu scopul de a le caracteriza si
cu ajutorul limbii.4
Se pa'streaza bine -iu dupa un n: crania, domeniu5, geniu,
etc. Sa fie din pricina consoanei precedente on gratie notiunilor,
mai putin accesibile pentru oamenii fara cultural Greu de raspiins.
Intervin, probabil, ambele elemente. Tot asa, and s'ar putea pro-,
duce confuzii: directoriu `consiliu de directori' (ca sa se deose-
be,asca de director).
Interesant este ca, cuvinte de felul celor mentionate au, de
obiceiu, un plural format dela singularul cu -iu. Astfel numerosi
Romani spun $i scriu seminar, dar seminarii (nu seminare), la-
borator - laboratorii (nu laboratoare, care-i foarte raspandit to-
tusi), accesor - accesorii, contrar - contrarii, etc., ca sa nu mai
vorbesc de prejuditii, principii, servicii, teritorii, etc., alaturi de
care nu vom gasi niciodata pluralul in -e, corespunzator singula-
rului Ma -in.
0 categoric aparte aleatuesc neologismele in -agitt Si -egiu.
Ultimele apar, cred, absolut totdeauna cu finala intreaga: cole-
giu 6, cortegin, privilegin, sacrilegiu, etc.' Celelalte prezinta as-
pecte duble, intre care se da o adevarata lupta: avantagiu - avan-
taj, drenagiu - drenaj, grilagiu - grilaj, limbagiu - limbaj, partae
gin - partaj, pavagiu pavaj, penagitt - penaj, persiflagin - per-
1 TT 45 (in vers).
2 Deja la poetul Nicoleanu (cf. CIst 298).
Un cunoscut academician scrie regulat asa.
La o elevi de liceu (clasa VI) am auzit si imper (pentru intperiu).
5 La Bucuresti, foasta Pieta a Domeniilor suna In gura oamenilor in-
culti Piata Dement, forma, de plural care presupune un singular domen,
neexistent Inca de fapt.
o Cu exceptia caragialescului cola, care poate fi o inventie a mare-
lui nostru dramaturg, bazata, de altfel, pe o observatie foarte atenta a reali-
tatii lingvistice.
Se poate pune, Impreuna cu acestea, si alte substantive terminate In
-giu (avand alts, vocal& Inante): litigiv, orologiu, etc.

www.dacoromanica.ro
 30 PARTEA I: FONETICA

siflaj, etc. Varianta in -aj tinde sa inlocuiascg pe cealalta, oeea ce

corespunde, de altmintrelea, sistemului fonetic romanesc. Ea este
preferatO si pentru motivul ca,-i mai simplO, mai comodg, dar,
poate, si 'din cauza. modelului frantuzesc, mult mai la indemana
Romanilor decat eel italienesc (in -wggio), care stg la baza variaaa-
tei in -agiu. Un exemplu elocvent in acest sens este curaj, care,
devenind foarte repede popular, s'a raspandit subt forma cora.',
asa dar a fost asimilat cu derivatele vechi in -a$, tocmai pentrucO
finala lui a fost simtita din capul locului ca identicA sau inrudita
cu sufixul acesta. Varianta in -agiu pare greoaie $i pedantO (cf.,
de ex., limbagiu, partagiu, pavagiu); de aceea ea este din ce in ce
mai rar intrebuintafa $i, cu vremea, va dispgrea, foarte probabil,
din uz, eel putin din uzul curent.2
Ne-am putea intreba cum se explicg deosebirea de trata-
mutat dintre -agiu 5i -egiu (-igiu, -ogiu, -ugiu 3) De ce nu spune
nimeni cortej,4 litij, oroloj, etc.? Tinand seam5, de constathrile
facute mai sus, ar urma sO, invocam notiunile exprimate de aceste
cuvinte: fiind vorba de lucruri putin aceesibile pentru oamenii
fOra" cultura,', numele for nu s'au raspandit in cercuri mai largi, $i
astfel $i-au pOstrat aspectul pe care-1 simtim ca intr'adevar 'cult',
adich' 'savant'. Explicatia, aceasta se potrive$te, de sigur, pentru
un mare numar dintre cuvintele in discutie, dar nu se poate po-
trivi pentru toate. Gael este exclus ca absolut toate sau aproape
toate neologimele in -egiu, -igiu, etc. (sit exprime notiuni inacce-
sibile, iar cele in -agiu s'a denirmeasca idei, etc. apte de a fi pri-
mite $i inteletse de oricine.
Ar trebui, poate, sa ham in consideratie si elementul pur
fonetic. Deosebirea dintre cele doua categorii de cuvinte se re-
duce la vocala dinaintea grupului -gin, ceea ce insemneaza ca,' pas-
trarea acestuia s'ar impaca mai bine cu prezenta unui e, i, o, u
precedent decat cu a lui a, care, in schimb, ar prefera tovOrasia
unui i urmator. 0 asemenea ipoteza,, care nu-i atat de neverosirailO,
cum pare la prima vedere, cad exista, cu siguranta, un fel de
I Cat de repede s'a Inglobat acest cuvfmt In lexicul romanesc probeaa
si faptul di a dat nastere adjectivului corasliu 'vesel, bine dispus' (coral
Insusi are, In popor, sensul de 'dispozitde, veselie').
2 Se mentine totusi foarte bine la un numar de cuvinte, precum car-
nagiu, naufragiu, omagiu, ravagiu, sufragiu, scare nu cunosc de loc forma
In -aj.
a Cf. refugiu, subterfugiu.
L-am Intalnit data% la Perpessicius, RFR, Martie 1941, 625.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: VOCALE 31

afinitate electives" i 'intre sunete, nu se poate dovedi, deocam-

data, prin nimic. Cred ca, ne apropiem mai mult de adevar, daces
invocam nurdarul mare al neologismelor in -agiu i-1 raportam
la num&-ul relativ neinsemnat al color in -egiu, -igiu, etc. Urmarea
acestei disproportii numerice este 6,- circulatia unora intrece cu
mult pe a celorlalte. Astfel lui -agiu i se of era mai des deckt lui
-egiu, -igiu, etc. prilejul de a se adapta la sistemul fonetic roma-
nese. Caci, repet, -aj corespunde mai bine acestui sistem, nu numai
pentruc5 poate fi simtit ca identic sau macar inrudit cu -a$ (cf.
coral, amintit mai sus), ci $i, mai ales, din cauza; ca tendinta,
foarte veche, a limbii noastre este sh piard'a pe -iu final, Si -aj
prezinta fates de -agiu tocmai aceasta deosebire, adica acest avan-
taj, ca nu se terming in -iu.
Cu privire la finala aici in discutie este neoesar sh" atrag a-
tentia asupra faptului ca unii Romani (culti) o pronunta asi-
miland-o astfel cu sufixul mai vechiu -iu din cuvinte ca albeistriu,
capriu, geilbiu, etc. Aceasta pronuntare o socotesc gresitg, $i, iln
oonsecinta, o condamn, cu atat mai mult, cu cat nu-ii vad, ca sa
zic asa, utilitatea. La fel de usor sau de greu este sa pronuntam
cortegiu Si cortegiti, 9nediu i rnediii orologiu, i orologiiti, etc.1
Afara de asta, prima pronuntare seconformeaz5, unei tendinte f o-
netice latinesti populare, deci romanesti, in fond: -arium (trisila-
bic) a dovenit -arium (bisilabic), de uncle rom. -ar(iu), tot asa
adjutorium (cinci silabe) s'a transformat in adjutorium (patru
silabe) > rom. ajutor(iu).
Deoarece -iu este diftong, trimet pe cetitor la, discutia din
capitolul urmator, undo arat, intre altele, ca, astfel de grupuri fone-
tice par, eel putin in conditii determinate, incomode $i de aceea
sunk evitate. Poate ca si din aceasta cauzg preferam pe -aj lui
-agiu.
In pozitie finales, u ofera $i alt prilej de discutie. Cand e so-
nant, face posibila conf uzia dintre forma nearticulata, $i cea arti-
culatA a substantivelor de felul lui ansamblu, codru, ministru,
suflu, etc. In ce priveste pronuntarea, nu exist:a' nicio deosebire
intro codru Si codrul, ministru Si ministrul, etc. In scris, datorita
traditiei, dar si din nevoia, justificata de a diferentia cele doua
forme, prezenta articolului este obligatorie. De aceea sa,' nu ne lasam

1 A. SCRIBAN, Dic(ionaru limbii romine0i, Iasi 1939 transcrie regulat cu

-ia toate cuvintele din aceasth categorie.

www.dacoromanica.ro
32 PARTEA I: FONETICA

inselati de modul cum vorbim, si sa respectAm ortografia aceasta

etimologica, lucru, de altmintrelea, u$or realizabil, cac' limbii
ne spune cand avem forma nearticulatasi candpecka articulatg.
Nu numai substantive ca cele mentionate dau loc la astfel de con-
fuzii. In principiu, toate cele terminate in u sonant (deci $i eorte-
giu, ,domeniu, orologiu, etc.). De fapt insa, mai expuse la aceasta
primejdie suet euvintele care se bucura de o largg circulatie,
fiindca, se ggsesc In indemana oricui..1
Neologismul sombru apace deseori ca sombru, de sigur subt
influents, Ire. sombre, din care derive. Dat fiind ea forma cu -u.
corespunde spiritului limbii noastre (cf. umbra fats de frc. ombre),
trebue s'o prefergm celeilalte.
Ar mai fi de amintit conjuncture, al cgrui prim u, este inlo-
cult prin e, asa ca cuvantul sung conjeneturd (v. Ins I, 1, 640).
De obiceiu lush* se intampla confuzia cu conjecture, care, clesi mai
putin intrebuintat, nu prezinta dificultati prea mari de pronun-
tare. Fenomenul e $i fonetic, dar si lexical, Intru cat se bazeazil
pe intelegerea gresita sau numai aproximatifa a notiunilor res-
pective.

CAP. II: DIFTONGI.

1. In neologisrae frantuzesti, au < o: otomobil, otorizatie,
etc. Fenomen popular, datorit faptului ca o e mai corned. Si nu
uitam ca lat. au s'a pastrat numai in pozitie finala, pe cand la in-
ceputul $i in interiorul cuvintelor a suferit modificarea numita
diereza., transformandu-se in +Jolla silabe (aud, aur, taur, etc.). A-
ceasta dovedeste ca pronuntare,a, lui au a of erit totdeauna dificul-
tati. La oamenii eulti, o pentru au arata numai o imitatie p mo-
delului francez, imitatie neintentionarg sau intentionatA. In ultima
ipotez5 ea are sea poate avea vaioare stilisticA. Cf. N. are joben
si otomobil (CL, 17 Aug. 1935, 7, 7: ironic).
2. Imperfectul verbelor de conjug. IV (in -i) se scrie foarte
des cu -ia, chiar daces se pronunt5. cu -ea: auzia(m), venia(m), etc.
Avem a face cu o scriere etimologica: fiindesa, finala infinitivului
este i, se crede ca aceasta vocals trebue as aparA $i la alte forme
I Un fenomen paralel cu acesta se produce la pluralul substantivelot
mentionate: codri pentru rodrii, ministri pentru mini$trii, etc., din cauza cl
-1 dela forma articulatil este absorbit de i precedent.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: DIFTONGI 33

ale vea-belor respective, indiferent de pronuntare. Intr'o vreme A-

cademia insgsi cerea sg scriem -ia. Norma corespunzgtoare reali-
tatii lingvistice este aproximativ aceasta: ia dupg vocale, ea dupa
consoane, afarg de ch si gh, care cer -ia.
3. ie pierde adesea pe i, asa dar se monoftongheazg (redu-
candu-se la e), in tot felul de cuvinte,l, dar, de preferintg, in neo-
logisme. Fenomenul constitue o caracteristicA a vorbirii inculte
sau seraiculte. De aceea trebue evitat. leg cateva exemple: atiler
(maicile dela M-rea Agapia), botonera (0-1, 23 Iunie 1940, 3, 6),
obect, paseng (RAd II, 453), pests, pioner, plotoner, proyretar (DO
30), subect, etc. 2 La cuvintele terminate in -ier(a), disparities lui i
se datoreste, in parte, si confuziei dintre suf. -ier si suf. -er (v.
mai departe, Formarea cuvintelor", cap. I). Cauza principal este
Ins de ordin fonetic. Desi limba noastra posedg un numgr enorm
de diftongi, se pare cg astAzi pronuntarea unui grup de doug, vo-
cale care alcAtuesc o silaba oferg dificultgti, cel putin in anumite
conditii. Inlgturarea dificultAtilor se face prin eliminarea elemen-
tului consonantic, in cazul de fata a lui i. Am spur cg, si cuvintele
vechi sunt supuse acestei modificgri. Mai cu seamy dupg labiale
intAlnim pe e pentru ie: bet, per, peril, mercuri, fer, etc.
4. Tenclinta de care este vorba in paragraful precedent se
observes si la diftongul -ii, uncle imprejurgrile stint foarte favora-
bile din punct de vedere fonetic, fiindcg, i poate fi usor absorbit
de i precedent, atat de inrudit cu el. Fenomenul are sau poate avea
consecinte morfologice, si anume: a) confuzia intre forma articu-
lath si cea nearticulafg, la pluralul substantivelor, adjectivelor, etc_
masculine, al cgror singular se terming' in u sonant (codrii-codri,
hitrii-hitri, pede$trii-pede?tri, etc.) 3, apoi, dar nuanai in scris
(fiindcg pronuntarea, in orice caz diferg,), la pluralul tuturor cu-
vintelor de genul masculin (copii-copiii, cai-caii, oameni-oamenii,.
Dintre elementele vechi pot fi citate, de pilda, pr(i)eten (foarte frec-
vent in gura Muntenilor) si m(i)ere, care, ca sa nu se confunde cu mere
(plur. lui mar); primeste obisnuit adaosul de albine.
2 Pasientel, proprietar, etc. n'au, in pronuntarea cults, diftongul Ye,
ci grupul ie ( d o u a silabe).
No$tri, voftri, care nu pot fi articulate, apar totusi ca no$trii, vo$trii
printr'un fel de hiperurbanism (subt influenta lui ministrii al5turi de mi-
ni$tri): teama cg forma cu un singur i ar putea fi necorecta, ca in cazul lui
sninistri pentru mini$trii, determines pe multi BA, scrie no$trii, vo$trii... Oame-
nilor care nu stapanesc bine sistemul limbii li se pare c5, gresala de a Intre-
buinta forma nearticulata in locul celei articulate (ma refer la ortografie)
este mai graves decat gresala inverses, si de aceea grija for este s'o evite pe
cea dintaiu chiar cu riscul de a stivarsi pe cealalt5,.
42233. 3

www.dacoromanica.ro
34 PARTEA I: FONETICA

etc.); b) confuzia intre pers. I si III sing. dela perfectul simplu

al verbelor de conjug. IV (venii-veni, vorbii-vorbi, etc.), intre
pers. II sing. indic. sau conjunct. prez. si infinitivul unor verbe
ca a fi, a pit, etc.'
Astf el de greseli sunt inlesnite si de faptul ca ortografia noas-
tra posed un singur semn (i) pentru cele doub, aspecte (sonant si
consonant) ale acestui sunet. Daca am scrie, ca pe vremuri, i pen-
tru vocala propriu zisa si i pentru semivocala, sunt convins c5, nu-
marul cazurilor de natura celor relevate aici ar fi extrern de mic.
5. Aceeasi cauza, adica incomoclitatea cliftongului, explica
inlocuirea lui ico prin o la adjective recente ca afectuds, respec-
tvos, etc. si la creatii romanesti, dupa modelul acestora, de ex.
aspectuos. Caci uo din asemenea cuvinte nu se pronunta v-o, adica
bisilabic, ci iio, deci ca un diftong, in care totusi elementul conso-
nantic (u) este ata,1 de redus, incat deabia it percepem. Situatia
seamana destul de bine cu cea constatata la ie ( 3). Asa se explica
disparitia lui u, si tot asa aparitia acestui sunet acolo uncle el nu
exista in realitate, de pilda la /uxuos2 (pentru luxos).
6. Inrudith, cu tendinta, discutata in paragrafele precedente
mi se pare urmatoarea. Hiatul, adica centactul imediat dintre doug
vocale propriu zise (ambele sonante), este o pozitie incomoda si
de aceea supusa modificarilor. Evitarea lui se poate face fie prin
consonantizarea uneia din cele doua vocale, fie prin epenteza intre
ele a unei semivocale. Un cuvant ca aviatie se pronunta, conform
acestci tendinte, fie aviatie, fie aviiatie. Primul mijloc a lost uti-
lizat 'Inca din latina populara (cf. mulierem > mulierem, adju-
torium > adjutorium, vinea> vinia, etc.) si continua a fi utilizat
pang astazi de care Romanii mai mult sau mai putin inculti. Pro-
nuntarea aviatie este reala, ba foarte raspandita. La f el Bulgaria
(eventual -r6a), caserie, recreatie, social, ziar, etc. Pe toate le-am
auzit si le and mereu la copii, scolari si oameni farh, cultura. Unele
apar si in scrl, de ex. caserie (pe coperta unei carti de telefoane),
apoi chestea (G1, 2 Tunic 1940, 3, 3-5).3 In gura oamenilor eulti
ele suna aviiatie, Bulgariia, casiierie, recreiatie, sociial, ziiar,
chestiia.
I Este vorba, se intelege, de o confu. zie pur graficri: se scrie (tu) $ ti,
dar vei $tii, a$ $tii, etc., tot asa eu veld, el venii, etc.
2 Ne putem gandi aici si la o influents a frc. haueus.
8 La rubrica durnalul D-lui Goe". (Faptul dovedeste din partea auto-
rului un simt de observatie linguistics foarte dezvoltat.)

www.dacoromanica.ro
 CAP. III: CONSOANE 35

Asa se explica formele duble (variabile dupe regiuni) ale

unor euvinte vechi: muche - muchie, parte - peirtie, reisplinte - rds-
pantie, roche - rochie, unghe - unghie, vecerne - vecernie, etc.,
precum si ale unor neologisme, la care aspectul cu vocala simpia
apartine limbii culte, iar celalalt, vorbirii populare: esentei - esen-
tie, posts - postie, sigurantiz' - sigurantie, vacant - vacantie1 *. a.
Interesant este ca," fenomenul acesta ne inthaping si aiurea. Astf el
ital. dial. (Pitigliano- Grosseto) kreanzia pentru liter. creanza,
stanzia pentru stanza (v. L'Italia dialettale XII [1936], 121).2

CAP. III: CONSOANE.

1. N a z a 1 e. Unele fapte interesante prezinta limba actual,.

in leggtura cu n. Avem, mai intaiu, disparitia acestui sunet prin
disimilafie, subt influenta altui (sau altor) n din acelasi cuvant.
Pronuntari si grafii de felul lui conjurtiv pentru conjuncti/v, con-
juctie p. conjunctie, indepedenta p. independents, transcedental p.
transcendental, etc. se intalnesc la tot pasul. Aproape general este
delicvent (p. delincvent), car. e s'a impus oarecum in limbajul juridic
(ajutat, probabil, si de delict, care n'are niciun n).
Apare si fenomenul opus: din cauza unui n urmAtor se naste
aceasta consoang, intr'o silabg precedents, de obiceiu in oea ini-
Foarte cunoscut este eazul lui indentic (p. identic), apoi, mai
putin, acela al lui intinerair (p. itinerar). Aici trebue s fi inter-
venit si hiperurbanismul (provocat de teama ca, se elimin5,, in mod
gre.sit, un n, ca la delicvent, etc.), dar, mai ales, analogiacuvintelor
compuse cu pref. in-.
In alte cazuri prezenta de prisos a unui n se explicA diferit.
Astf el conrespondentei, conrupe, etc. sent simtite ca formate cu
1 Situatia nu este perfect identicg cu aceea dela exemplele imediat pre-
cedente (acolo alternantg Intre -e si -ie, aici Intre -tt si -e). Afar& de asta,
neologismele au putut suferi influenta modelelor strgine, adesea diferite
unul de altul (dupg limba de origine, real, sau numai presupusg): cf. frc.
essence (>rom. esentd) lat. esentia (>rom. esen(te), etc. N ormele lati-
nizante au fost Intrebuintate, la fnceput, de oamenii culti (M. Kogalniceanu,
de pildg, scria instantii, pluralul actualului instantd). In unele cazuri (ca
vacantie . a.) este sigur cg a intervenit si (poate numai) modelul cuvintelor
rusesti corespunzgtoare. V. mai departe.
2 Exploada pentru explode, atat de raspandit chiar in scrisul unor oa-
meni de culturg, unde se datoreste adesea zetarilor, are diftong fn loc de o
din cauza contamingrii cu exploata, cu care seamang ca sunete. In orice CRZ
pronuntarea exploada se aude la foarte multi, fume.

www.dacoromanica.ro
36 PARTEA I: FONETICA

pref. con- (fgra ca subiectele vorbitoare s-si dea seama ca n al

prefixalui s'a asimilat la r urniator si cg,, de aceea, in frantuzeste
si italieneste, de pilda, cuvintele respective au rr: correspondance,
eorrompre, etc.).
La infinge (Ins I, 2, 525) avem a face cu o pronuntare
popularA, datorita epentezei unui n subt influenta lui n din silaba
initialg, a arui nazalitate se prelungeste oarecum dincolo de limi-
tele silabei, dand nastere astfel unui sunet identic. Tot asa Dominte
(dintr'un vechiu Domitie <Domitius), Melinte ( < Meletie), Pa-
nainte, etc.
8. L i c h i d e. In cateva cuvinte, uncle foarte raspandite,
are lac disparitia, provocata de disirnilatie, a unuia din cei doi r
existenti in silabe consecutive (cf. paragraful precedent, unde am
constatat ual fenomen asemangtor cu privire la n). De ex.: apro-
pria (a-si apropria bunul altuia `a-si insusi bunul altuia, a si-1
face al sau propriu') suna obisnuit apropia (si din cauza lui apro-
pia, cu care seamiing nu numai fonetic, ci si semantic), proprie-
tar > propietar (pronuntare mai mutt sau mai putin general,), 2
prostratie > prostatie (si amen, intocmai ca la apropia, a interve-
nit un fel de etimologie popularg: cuvantul a fast simtit ca deri-
vat dela prost, mai ales ca, notiunile in cliscutie sunt inrudite, cel
putin se pot asocia lesne in mintea subiectelor vorbitoare Idea
multa cultura).
Si 1 dispare in conditii similare. Cunosc un singur caz, acela
al subst. plastilina `materie maleabilit din care se fac (la scoala)
diverse obiecte (ea exercitiu, in ora de desen)': west cuvant sung.,
cred, excluziv pastilina; de sigur si subt influenta etimologicA a
lui pasta.
3. Spirant e. Fenomenul cel mai caracteristic si mai ras-
pandit este pronuntarea ca z a lui s la un mare num'ar de cuvinte,
toate, dup5, cat se pare, neologisme. Situatia se datoreste unui
complex de cauze. Avem, in primul rand, ortografia: deoarece s
intervocalic se citeste adesea z, n'a fost grew s'a, se deprind5,
oamenii cu ideea ca orice -s- are valoarea fonetica a unui z. Ma
gandesc -si la ortografia strains (cf. frc. poesie, germ. Philosophie,
etc.), dar si la cea romaneasca, de pe vremuri, pa-strata cu dar-
I La fel In etimonurile latinesti: correspondere (In latina medieval,),
corrumpere.
2 In spaniolit, forma VITA al doilea r (propiedad) este singura Intre-
buintata (tot asa propio = rom. propriu).

www.dacoromanica.ro
 CAP. III: CONSOANE 37

zenie pang in zilele noastre de oameni cu autoritate ca Ov. Den-

susianu, N. Iorga s. a. (care scriau si trances in loc de franeez).
In cazul Ardelenilor si Bucovinenilor, a intervenit influenta limbii
germane, in care, dupg cum se stie, orice s urmat de o voca1g
se pronuntg z. Asa se explicg, intre altele, conziliu, converzafiP,
tergiverzare, etc., care sung atat de straniu in urechea raultor oa-
meni, chiar dintre cei deprinsi cu tizistent, seziume, etc. Cateodata
trebue sa invocam si italiana, eel putin la Romanii din Cara ve-
che, de pildg pentru pronuntarea -izm, a suf. -ism: nationalism,
organism, patriotism, etc.' Preferinta pentru z poate avea, jude-
and dupg impresiile mele personale, si cauze stilistice, mai exact
spus de foneticg stilistica. Aceastg consoang, gratie faptului ca
se articuleazg cu participarea coardelor vocale, prezintg, faca, de s,
avantaju1, mare din punt de vedere acustic, de a fi foarte sonora,
deci, intr'un anumit sens, foarte expresivg. Asa cred cg se explicg
dantezentei, grimaza, premiza, etc. la oameni de culturg, care
stiu, nu se poate sa nu stie, ca in toate limbile occidentale (chiar
in nerateste, uncle z este atat de frecvent) cuvintele carespurizg-
toare au s, nu z. Concludent mi se pare cazul lui chintezentd.
Sunt sigur cg nicinnul dintre acei care pronunta astfel acest sub-
stantiv nu spline ezentd,oi esevtd. De ce atunci deosebirea de pro-
nuntare dela until la celglalt1 Singura explicat,ie plauzibilg mi se
pare aceasta: chintezenta este un termen filozofic, care -ui pgstreazg
in intregime caracterul savant si in aceastg, calitate trebue ag
difere, chiar fonetic, de esentd, neologism, ba Inca termen filo-
zofic si el, dar banalizat oarecum, intru cat a cgpgtat si alte accep-
tii, care 1-au facut sa devie popular.
Evident cg cea mai obisnuitg cauzg a inlocuirii lui s prin z
este ignoranta. Ea intervine, inteo mgsurg mai mare sau mai
mica, pretutindeni. Chiar exemple de felul celor deja invocate
presupun oarecare lipsa de culturg sau mgcar de atentie, de grijg
pentru limba pe care o utilizgm in vorbire Si in scris. Cazuri spe-
ciale ax fi, intre altele, confuzia unor sufixe, de origin strains,
asemanatoare ca sunete, dar deosebite ca functiune. Asa se explicg
viteza pentru vitesa ( < frc. vitesse), parezd (termen medical:
pareza intestinelor, etc.), care pare a fi frc. paresse 'lone', etc. Primal
aproape s'a generalizat, astfel ca incercgrile de a-1 inlgtura (subt

In Dictionarul sau, A. SCRIBAN scrie absolut regulat -izm (de altfel

a.sa 4i pronunta, sustinand di -ism este necorect").

www.dacoromanica.ro
53 PARTEA I: FONETICA

forma au z) vor rgmanea, cum au rAmas si pang aicum, dinar-

nice. La fel se vor petrece lucrurile si cu pareza. Aceasta, din pri-
cing cg suf. -ezd (tot neologism si el) e mai raspandit, ba a dove-
nit oarecum popular, prin cuvintele care-1 contin (amorezd, coa-
feza, santeza, etc.). Mai clarg, fiindcg-i mai usor realizabilg, se
prezinta confuzia a doug sufixe diferite la verbe.ca aterisa, fur-
nisa, etc., algturi de nationaliza, romaniza, etc. Majoritatea Roma-
nilor pronunta (si scriu) pretutindeni, in asemenea cazuri, numai
cu z, deli sensul lui -iza, sufix adevgrat (adica derivativ), este
foarte deosebit de al lui -isa, care, de fapt, nici n'are un inteles
propriu zis, deoarece e o siraplg finalg verbalg (mai exact, un
sufix flexionar): a nationaliza insernneazg 'a face national (un
object, etc. oarecare)', tot asa a romaniza, 'a face roman(esc)', etc.,
pe cAnd aterisa, furnisa, etc. n'au a tema cunoscutA sau existents,
cu intelesul ei anumit, dela care sa simtim ea ar fi ele formate.'
Pentru exemple (afarg de cele amintite pang aici) trimet la
Gr. 24-25 si BPhicitat in nota 1.
In cap. I, 2 am discutat prefacerea in e a lui u precedat
de f, j, etc. Am afirmat acolo ca eel putin aceste doug consoane se
pronuntg de catre numerosi Romani palatal. Tata cateva exemple,
unde s si j sunt finali sau urmati de alte vocale, care se pgstreazg.
nemodificate, dar primesc, inaintea acestora, un i sau e, tocmai
pentrucA s si j precedenti se articuleazg palatal: Fagara,si (BSG
LTV, 260), nvisiund (CL, 3 Aug. 1935, 5, '7)f patima$i 2 (A -XT4II,
51), ro$iu (CL, 30 Nov. 1935, 2, 1), valmaseag (AL, 8 Sept. 1935,
1, 6-7), Vi4ean, etc.; bonjiur (auzit foarte des de mine), descura-
jeat (AL, 19 Sept. 1937, 5, 1), incurajea, etc.' Astfel de cazuri
dovedesc, pans la evidentg, ca avem a face, intr'adevar, cu o arti-
culare la palatal tare a acestor doug sunete.
Graiurile moldovenesti (si nu numai ele) cunosc fenomenat
opus, prefkand pe e in a si pe i in a dupg ?, j, t, etc., din cauza
pronuntArii 'dare' a acestor consoane. Faptul are urmari mor-
fologice, cum vom vedea la Morfologie", cap. I, 2 (catre sfarsit).

t Frc atterrir $i fournir n'au putut fi redate In romanete de cat a$a

cum le vedem, cu ajutorul finalei verbale (de origine neogreaca) -is(a). Cf.
BPh VI, 48 urm.
Masculin singular.
8 $i geandarm, citat In alt loc, se datorWe mai degraba pronuntarit
palatals a lui j declt influentei frc. gendarme.

www.dacoromanica.ro
 CAP. III: CONSOANE 39

Spiranta h este inlocuitA prin c in cateva neologisme curente,

precum autohton, psihologic (cu toatA familia: psihologie, psi-
kanalizii, etc.), tehnic, etc. Cauza trebue chutata in pronuntarea
prototipelor frantuzesti autochtone, psychologie, technique. A
influentat, poate, si ortografia. CAci. multi Romani scriu, de sigur
tot din pricing, cuvintelor frantuzesti corespunzAtoare,1 autochton,
etc. Si cum ch, urmat de e eau i, se pronuntA k, s'a putut ajunge
Si in modul acesta la, autocton, psicologie, tecnicei. Mama de
tare amintesc in notes, adicA, necesitatea de a deosebi pe h laringal
(aspirat) de h velar (spirant5, propriu. zisA, ca in psihologie, etc.),
explicA, probabil, grafii de felul lui chaos (VR, Nov.-Dec. 1934,
67), chronometru, etc., deli, chiar in asemenea cazuri, tot mode-
lele strAine (fre. chaos, chronometre, germ. Chaos, Chronometer)
vor fi avut rolul hotgritor. Vom evita si pe c si pe ch.
As putea mentiona aici un cuvant foarte la modes in zilele
noastre, autarchie, care trebue scris cu ch (deci pronuntat -kie)
nu cu h (-hie), din cauza ca partea a doua este tema greceascA
apx- (dela vb. *tip.) 'a (se) apgra; a fi indesturator'), nu apx-
(vb. apx(.0 'a fi cel dintaiu, a fi sef'). C'Aci autarchie insemneazA
`independenta economicA a unui stat'. De aceea Germanii scriu
euvantul corespunzAtor Autarkie (adj. autarky. La Francezi a
invins forma cu ch, pronuntat s (autarchie), ca in monarchie.
4. E x p loz i v e. Printr'o confuzie de ordin etimologic se
inlocueste c prin g in soliloc, ventriloc, etc. Aceste forme sunt
destul de rAspandite (pentru solilog, cf. COp V, 100). Modificarea
se datoreste ideii ca -/oc este acelasi cu -log din dialog, monolog,
etc. Din punct de vedere istoric aceastA idee este exacta, numai
CA -Mc are la baza lat. loquor (adicA tema lui, cu c), pe &and -log
pc) grec. X6i0c (cu o nuanta de g).
Musculature este modificat, probabil cu intentia de a-1 asi-
mila complect la sistemul limbii noastre, in muschiulaturci (subt
influents lui muohiu). Nu vad necesitatea acestei modificari, de
aceea cred ca trebue evitatA. La f el mwchetar pentru muschetar.
Dupes cum g is locul lui c, tot asa se produce si fenomenul
invers: bilincva (CLi IV, 37) pentru bi/ingvii. De f apt, avem o
1 Dar si de tearna c5. h singur s'ar citi ca o simply aspirant (cf. har-
=Isar, hot, a half, etc.).

www.dacoromanica.ro
40 PARTEA I: FONETICA

simply grafie, del si cv se pronunta tot gv. Cf. elocvent,1 free-

vent, etc., care vor fi contribuit, tocmai din cauza aceasta, la apa-
ritia lui bilincycl.
Mai dose si mai interesante suet cateva fapte privitoare la
soarta lui c combinat cu alto consoane. Urmat de s, acest sunet
are tendinta sa dispara in vorbirea populara si senaiculfa. Nume-
rosi Romani spun esamen (eventual ezamen) pentru examen, tot
asa esact (obisnuit ezact) p. exact, etc. 2 Tendinta aceasta e foarte
puternica, atunci cared dupg x urmea,z5, o consoaiag, si se intelege
de oe: pronuntarea a trei consoane una durpg alta prezintg, dificul-
tati. Astfel chiar in gura oamenilor de cultura se aside escursie,
espropriere,inespagnabil, inestricabil, etc. Constiinta c5, es-
pentru ex- constitue (ori poate constitui) o gresalai duce la hiper-
urbanisme ca excorta, excroc, extompa, etc. (in locul corectelor
escorta, escroc, estompa, din fro. escorte, escroc, estomper).3
Intr'un numar de cuvinte grupul ct alterneazA cu s, fara
ca cele doug variante s5, fie perfect identice ca sens. Situatia este
foarte Clara la distinct al. de distills. Tot asa ar txebui s'a, fie ea
si la extract al. de extras', de pildg, mai ales eg, prima forma se
intrebuinteaza curent ca termen tehnic in farmacie, chimie, etc.,
iar a doua in domeniul artei tipografice. Sa se compare si pro-
duct, foarte rar, de altfel, alaturi de produs.
Un paralelism oarecum asemanator constafilm intro ct $i cs:
ref lectie al. de ref lexie, fiecare cu acceptia lui bine stability (re-
flectia luminii i ref lexie mintala), ceea ce nu impiedecg pe multi
sa le confunde.4 Se pnefera cs, care-i mai comod (cf. pop. secsie,
pentru sectie, ?. a.).
Trebuesc evitate mizogin (AL, 3 Nov. 1935, 4, 1) si mizo-
ginism (CL, 21 Dec. 1935, 6, 6), apoi porceland (Cast 271), pro -
duse ale influenten franceze, rasp. italiene, care arpar cAnd $i cand
Substantivul corespunztitor acestui adjectiv trebue pronuntat si scris
elocventd, nu elocinta, cum mai Intalnim adesea (unii spun si elocinte in loc
de elocvent). Alt &deal, substantivul corespunzAtor are ambele forme, cu sen-
suri diferite: consecvent, adj., consecvenyt si consecinttl, subst. (primul aspect
al acestuia insemneaza `persistent, in idei, in atitudini', ce15,Ialt `urmare.).
2 Asemenea cuvinte se pronunta. foarte des, si ecsact, ecsamen, etc.
(9.$a dar cu cs in loc de gz, subt influenta ortografiei, ca In cazul lui s inter-
vocalic pentru z). Niciuna din pronunt&rile mentionate nu poate fi reco-
mandaM.
Cf. si dixtrat p. distrat (RB-R 88).
Pdrul ei era bogat, negru, cu ref lexii arantil (HYSt 26): aici nu avem
o confuzie Intre reflectii si reflexii, ci un plural ciudat" al lui reflex, care
aminteste de refleclie.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: SUNETE STRAINE 41

in local variantelor, admise de toata lumea, mizoghin(ism), resp.

portelan.
Din pricina marii asemaadari, nu numai fonetice, existents
intro -add, si -atd, diverse cuvinte, toate neologisme, bine inteles,
afar cu unul din aceste sufixe in local celuilalt. De obiceiu -add
tinde sa elimine pe -atei. Astfel se spune si se scrie adesea gra-
nadei, saladei, etc., macar ca marea majoritate a Romanilor intre-
buinteaza forma- cu -t-. Avem, cred, un fel de lupta intre dou5,
modele strain diferite: unul francez (cu -d-), celalalt italian (cu
-t-). Potrivit sistemului fonetic al limbii noastre este t, nu d (in
cazuri ca cele discutate aici).' Aceasta nu justifica totusi inlocui-
rea lui -add prin -atei in cuvinte ca acoladd, arcades, cavalcades, etc.
Tripartid (pactul tripartid) pentru tripartit, eaz izolat, de
-altfel, este produsul unei etimologii populare cu atat de rgspan-
ditul substantiv partid.
Nu se justifica prin nimic (afarg, doar de influenta, mode-
lului frantuzesc) grafia contptabil (la fel derivatele comptabili-
tate, etc., apoi scompta), mai ales ca Francezii in$isi, chiar dacsa,
-scriu -mpt-, pronunta tot -nt-. Influentg grafica.(din partea frc.
horizon), de asemenea nejustificatg, avem in orizon (AL, 27 Dec.
1936, 1, 7) pentru consacratul orizont.

CAP. IV: SUN= STRAINE.2

1. Numeroase neologisme de origine francez5, c,ontin un
vocals neexistenta in romaneste. Oamenii culti o fastreaza-, ade-
eori, si pentruca o pot pronunta, dar si pentrud, v o r s'o pas-
treze in cuvintele romanesti corespunzatoare. Ceilalti simt nevoia
s'o adapteze la sistemul nostru fonetic. Aceast5, nevoie este satis-
facuta in grade diferite, dupes imprejurari. Se poate spune, in ge-
neral, ca adaptarea depinde in cea mai larga mAsur5, de circu-
latia cuvantului in discutie si de incultura subiectelor vorbitoare.
Aceastg norma s'a aplicat si se va aplica totdeauna ($i nu numai
in limba noastra), oricare ar fi idiomul din care si epoca in care
s'au facut sau se vor face imprumuturile.
1 Dovada, Intre altele, $ocolatet, eau s'a impus dela inceput, de$i fre.
thocolat (cu t nepronuntat) *i germ. Schokolade au consituit mai degraba
un obstacol In calea raspandirii lui,
2 Cf. A. GRAUR, BSL XXXVIII, 165 urm.

www.dacoromanica.ro
42 PARTEA I: FONETICA

Vocala 6 este un o palatal sau un e rotunjit, are, adica, ele-

mente fonice de-ale lui o si de-ale lui e. Ne asteptam, deci, ca ea
s5 fie redata in romaneste prin o sau prin e. Asa se si petree
lucrurile. Dar tot atat de bine ea isi poate pastra ambele caractere
fonetice esentiale, ceea ce insemneazA CA majoritatea Romanilor
o vor transforms intr'un diftong (ec sau io), dat fiind faptul ca
limba for nu cunoaste pe 6.1 Toate aceste reflexe le ggsim la
neologismele in discutie.
Se pare cA de cele mai =He on 6 este redat prin e: amo-
rezei, frizer, licher, miner, plerezei, sufler, santezei,, sofer, etc.
Afirmatia fAcutA mai sus se verifica admirabil cu ajutorul acestor
exemple. Afars de licher si plerezei, toate celelalte s'au fixat subt
west aspect (mai novae, poate, sofer, pe care -unii dintre not it
pronunta, sofOr, dar it seriu, de sigur, tot sofer, nu sofeur), din
cauza cA exprimA notiuni accesibile si, in consecinta, au cAp5,tat,
foarte repede, o circulatie largA, in mai toate straturile sociale.
Licher 0., mai cu seams, plerezei, inca n'au ajuns la acest stadiu.
De aceea ele sung cand asa cum le-am redat aici, cand lichior
(sau likor), resp. plOrezii.
In alte eazuri, mai putin numeroase, limba noastra s'a oprit
la reflexul o: coafor, furnisor, major, minor, recensor, etc. Cum
se explic5, deosebirea fat5, de exemplele precedentel Am putea
invoca, eel putin principial, ve,ein5,tatea fonet\ica, adica influent&
sunetelor precedente. Este sigur ca avem dreptul sg, vorbim de
o afinitate foneticA, in sensul cA anumite sunete se impacA asa
zicand mai bine intre ele decal altele sau cu altele. Dar aici avem
de o parte miner, safer, de alta, minor, coaf or, deli consoanele
imediat precedente sunt identice in ambele grupe de exemple. De
acee,a, trebue sa recurgem si la alte explicatii. Observam ca. 6 se
gAseste pretutindeni in silaba finals (chiar si la frc. amoureuse >
amoreza, etc.). Face parte, prin urmare, din sufixul derivativ al
cuvintelor in discutie. Limba noastra posed5 douA sufixe care
seamAnA cu frc. -eur: -er (variants oareeum popularg sau mai
populara a lui -ar) si -tor. Aceasta asemanare, care este si seman-
tics, nu numai fonetica, provoac5, o in.fluent5 analogica &supra
neologismelor. Mu lt mai des -eur este atras do -er, din cauza c5.
1 Sa ne gandim la ostenelile profesorilor de francez5, si de germane,
cand trebue sa deprinda pe elevi (In special pe cei veniti din p.turi social&
modeste) cu pronuntarea lui o (si ii). 0 bun& bucata de vreme aceste vocale-
sunt pronuntate to si lu.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: SUNETE STRAINE 43

$i sunetele $i intelesul lar aunt foarte apropiate. Teoretic ar trebui,

datorita acestei situatii, ca -eur s'a fie redat numai prin -er. Dad,
avem totusi $i varianta -or, aceasta din cauzg cg, intervin si alti
factori. Major $i minor s'au condos pe de o parte dupg lat. major
$i minor, pe de alta dupa subst. majoritate $i minoritate, impru-
mutate data cu adjectivele corespunzRoare, poate chiar mai de
vreme. La minor trebue sa fi jucat un rol si nevoia de a-1 deosebi
de miner (in frantuzeste ambele cuvinte sung mineur).
Explicatia de ordin morfologic nu trebue sa reducg impor-
tanta factorului fonetic. Prefacerea frc. 6 in e are la baza o inru-
dire mai mare (eel putin subt aspectul acustic, adica pentru ure-
chea Romanului) intre aceste daub,' vocale decat intre o si o. Cf.
qi alte exemple, pe langa cele date mai sus, precum fetru, apoi
pasteriza' ( < Pasteur), in terminologia medicalg (lapte pasteri-
zat), dar, mai ales, cuvinte populare, de origine ungureasca sau
turceasca, de pild6 chef tea (din care liter. chif tea) <turc kOfte,
chelteu 'cos' < ring. koltO, cheltui < ung. kalteni, etc. V. $i para-
graful urmaor, unde-i vorba de ft (redat, de obiceiu, prin i).1
Adaptarea la sistemul lingvistic romanesc se poate face si
altfel. Deoarece frc. -eur provine, in cuvinte ca douleur, valeur,
etc., din lat. -orem, care se afla si la baza rom. -oare, unele neolo-
gisme frantuzesti de acest soiu au la not finala -oare (adica, oa
pentru 6): culoare, favoare, pudoare, stupoare, valoare, etc. Asa
se explicg varianta licoare (alaturi de licher, lichior $i likor),
apoi umoare,2 etc.
Dar acest fenomen tine de formarea cuvintelor, nu de f one-
tea.
2. Alta vocath. necunoscuta 'limbii noastre este u. Situatia
seamgn'." aici foarte bine cu aceea dela 6. Caci ii este un u pala-
tal sau un i roturdit. Urmeaza ca Romanii it percep si, deci, it
redau prin u, prin i $i prin iu. Cel mai frecvent reflex pare a fi
Cateodata se da lupta, subt ochii no$tri, intre e $i o: mitralier (Azi,
28 Apr. 1940, 4, 2-3) $i mitralior (ibid., 18 Febr. 1940, 6), saboter (ibid., 12 Niaiu
1940, 2, 6) $i sabotor (forma curenta). Vor invinge, cu siguranta, variantele
ultime, pentruca, mitralior se sprijina pe tiralior, termen militaresc $i el, iar
sabotor, care-i de pe acum aproape general, are finala -tor, identica, cu sufixul
mo$tenit, atat de frecvent, -tor
2 Licoare = lichior nu-i o creatie fericita, pentru motivul ca licoare
exist& deja In limba, cu sensul de 'lichid, suc (in general)'. Cat despre
umoare, ma refer nu la acceptia medicala, ci la cea psihologica (`dispozitie
sufleteasca'). Unii publici$ti par a incerca sa Intrebuinteze pe umoare cu
sensul lui humor.

www.dacoromanica.ro
44 PARTEA I: FONETICA

pentru motivele, de ordin pur fonetic, pe care le-am discutat in.

paragraful precedent cu privire la 6. De aceea nu mai insist asu-
pra acestui factor. Fenomenul poate fi considerat, intr'o anumita
masura, drept continaarea uiei tendinte foarte vechi a limbii
noastre, potrivit careia iu (diftong atat de apropiat de iu) s'a redus
la i in cuvinte latinesti (inghiti <in-gluttire, sughita < sub-glut-
tiare)' $i straine (blid <slav bljud, ilau <ung. U26, etc.).
Constatam totusi o fluctuatie mai mare decat la 6, ceea ce ar
dovedi nesiguranta din partea subiectelor vorbitoare. Astfel frc.
bureau nu sung in gura tuturor Romanilor birou, desi a fost im-
prumutat de multa vreme si a ajuns popular. Sunt multi care spun
si, mai ales, scriu biurou (adica biirou). La cuvinte recente si ex-
primand notion putin accesibile sovalala pare si mai pronuntata:
chiloti si chiuloti (ba si culog, VR, August 1939, 29); chirasa si
chiurasei, curasa, cuirasa; chiveta $i chiuveta, (ghiuveta), cuvetii,
etc. Cred ca nu avem a face cu an fapt strict fonetic, ci cu unul se-
mantic, adica lexical. Notiunile in discutie nu sunt prea apte de ras-
pandire in paturi sociale largi, de aceea numele for circula relativ
putin si, in consecinta, rezista mai bine la tendinta limbii de a le.
asimila. Dovada, birou, care, subt aceasta forma, este aproape ge-
neral. Tot asa se simte cum invinge subt ochii nostri chiloti: din
cauza ca numarul oamenilor care utilizeaza acest object devine tot
mai mare (chiar costumul de baie al barbatilor se chiama astfel),
precum, si datorita, imprejurarii ca negustorii care-1 vand sunt
oameni inculti sau cu patina cultura, cuvantul in discutie se
bucura de o raspandire foarte la.rga.2
0 situatie speciala au neologismele cu i in silaba finals. Din
pricing aoestei pozitii intervine analogia suf. -ift, asa ca absolut
toate cuvintele care indeplinesc aceasta conditie sung, in. -iii:
menu (AL, 11 Sept. 1938, 11, 2), pardesiu, etc. Bine inteles exists
Romani (si, mai ales, Romance 3) care, cu vointa, pastreaza pro-
nuntarea, originara, dar numarul for este mic si scade mereu.
Un caz interesant prezinta subst. pzuneza < frc. pwnaise,
prin faptul ca., in vorbirea oamenilor mai molt sau mai putin
inculti, suns pi-u-nezei $i pi-a-need, asa dar en diereza lui iu, care
Al carer Nu a devenit, mai Inttliu, gl'u (cu / muiat), asa dar un fel
de g/Iu. Cf. si mincinos<minciunos.
Pentru ii < u, pot cita pe p/u$ si tul, care prezinta ins& si variante
cu iu (adica, ii, ca in limba de origine).
8 Caci notiunile respective sunt mai raspandite printre femei.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: SUNETE STRAINE 45

corespunde celor constatate in cap. II, 3 urm. uncle am vazut

ca diftongii nu sunt totdeauna comozi si de aceea tied sa, fie inla-
turati.'
3. Frc. (si ital.) gn se prommta A, in limba-i de origine,
tot asa si in foarte putinele imprumuturi romanesti, precum
cognac, vignetei, etc. Pastrarea pronuntarii originare se datoreste
imprejurarii ca, pentru cei mai multi Romani, rt nu-i un sunet
,train: m urraat de i (sonant sau consonant) devine ri in majori-
tatea graiurilor populare. Dificultati de redare a lui gn = 4 sunt
numai in privinta ortografiei: alfabetul limbii comune nu poseda
un rt, iar gn se eiteste g-n. Singurul mijloc posibil este intrebuin-
tarea lui ni, care nu corespunde nici pe departe realitatii fonetice:
vinieta (VR, Ian. 1938, 53). Caci el poate fi interpretat $i ca ni
$i ca ni, atunci cand avem a face cu un cuvant Inca necunoscut.
Ambele valori falsifies adevarata pronuntare. Asa se explica,
probabil, pe de o parte varianta coniac, existents un gura multor
Romani,' pe de alta ortografierea, cu -gn-, care apare cand si
and. Vignetei are tendinta de a deveni vinetei, grafie faptului ca
vocala imediat urmatoare este palatals, si de aceea deosebirea
fonetica dintre vieletel si vinetet se reduce la minimum.
4. Tot o problems ortografiei este, in fond, redarea lui cii
(= qu) si gic, deli situatia se prezinta, destul de complicat (cf. Gr
20, 5). Trebuesc evitate, in primul rand, transcrierile care se in-
cleparteaza dela pronuntarea reala, aeceptata de toata lumea. Asp
dar nu frecuentez (DA 356), ci frecventez, nu droguerie, linguis-
tied,' ci drogherie,lingvisticd, nu inquisitor (RFR, Apr. 1941, 147),
ci lnchizitor, etc. Altadata deosebirile de grafie corespund unei
deosebiri de pronuntare: cuantum i cvantum, quorum si cvorum,
etc. La primul din aceste cuvinte este de preferat varianta Cu-,
care se bucura de o larga circulatie si, de sigur, ae va impune
definitiv; la al doilea, varianta cv-, care, dupa cat se pare, este
aproape singura existents in limba vorbita, caci cealalta se reduce,
de fapt, la corum. Sovaiala poate merge chiar mai departe, Astfel
rechizite suns, si asa, dar si recvizite, Q,poirecuzite: AINEANU Bi
DE dau forma cu cvi, SCRIBAN pe cea cu chi. Cred ea va Invinge
aceasta din urma, fie si numai pentruica-i mai putin greoaie
Despre redarea lui u in romanete v. si GS VII, 296 urm.
2 Va fi intervenit si ideea c rc e dialectal, adic5, incult.
3 Cred ca nimeni nu spune linguistics, chiar dace, unii specialWti mai
scriu astfel.

www.dacoromanica.ro
46 PARTEA I: FONETICA

decat cealalta. In ce priveste pe recuzite, ea ar putea rama-

ne,a, un termen tehnic in limbajul teatrului, unde se intrebuin-
teazg, aproape excluziv (si totdeauna, dad nu Ma insel, la singu-
lar: recuzird), cu un sens intru catva deosebit de al celorlalte. 1

CAP. V: FONETICA SINTACTICA.

1. Fenomenul cel mai vrednic de notat este disparitia arti-
colului posesiv a inaintea numeralului ordinal (dela `doi' in. sus),
cand acesta determine un substantiv feminin precedent: clasa
doua, partea cincea, etc. in lac de corectele clasa a doua, partea a
cincea, etc. Disparitia lui a se datoreste venirii lui in contact
direct cu -a al substantivului. Are loc o contragere a celor doi a,
cu atat mai usor, cu cat artieolul posesiv se ggseste in pozitia cea
mai putin rezistenta," (este neaccentuat si stA intre clou6 cuvinte
propriu zise, fiecare cu aocentul lui distinct).
Contragerea, a fost inlesnita, probabil, si de analogia pronu-
inelui posesiv, cu care numeralul ordinal seaMansi prin existenta,
la ambele aceste parti de vorbire, a articolului al, a, etc. Pronu-
mele it primeste insg numai dad. cuvantul precedent e nearticu-
lat 2: (o) carte a mea, alaturi de cartea mea. Aceasta deosebire
este trecuta cu vederea, mai ales d, formula a doua intrece, ca
putere de circula %ie, pe cealalta. Prin urmare, fiindd se zice car-
tea mea, s'a ajuns si la cartea doua, pe baza unui fel de principiu
al proportiei lingvistice: carte a mea - carte a doua, cartea mea -
cartea doua (in loc de cartea a doua).
Influenta constructiei cu posesivul asupra celei cu numeralul
a putut fi ajutatii si de simetria fonetica. Asemgnarea dintre ele
consta nu numai in prezen.ta articolului a la amandoua (si anume
in exact acelasi loc la fiecare), ci si in faptul d atat substantival,
adica primal membru al sintagmei, cat si determinativul (pronume
sau numeral) urniator se sfarsesc cu aceeasi vocal. (acee,a,si Si
dela o sintagma la alta, dar si dela un membru la celglalt al fie-
1 Un cuvant italienesc, care a devenit totusi curent si la not (tot asa
in alto idiome strained, este fascism (cu familia lui: fascist, fasciza). Pro-
nuntarea lui sc este s in limba de origine. La fel urmeaza. s6,-1 pronuntAm
si noi, nu sc, ca in cuvintele romanesti, nici s, ca Francezii.
1 Sau daca-i pus inaintea substantivului (a mea carte), ceea ce nu inte-
reseaza discutia de lat6.

www.dacoromanica.ro
 CAP. V: FONETICA SINTACTICA 47

cArei sintagme), ambele pArti constitutive ale constructiilor fiind

separate prin a.
Fenomenul s'a produs, cred, in medii sociale unde formule
sintactice de felul celor mentionate apar la tot pasul, de pilda la
scoala (clasa a doua, clasa a treia, etc.) si la armatA (compania
a doua, compania a treia, etc.). In aceste medii disparitia lui a
a fost mult usurata nu numai de deasa intrebuintare a forrnuMor,
ceea ce presupune o lipsA de grija deosebitA, pentru aspectul for
gramatical (ca totdeauna cand e vorba de lucruri prea obisnuite),
ci si de altceva. Elevii (in special, cei de curs primar si cei din
clasele inferioare ale liceului) si soldatii (mai cu seam, aeestia)
nu stapanesc cum trebue sistemul linguistic (datorita vrastei si
ineulturii), sunt, asa dar, si din aceasta pricing mai putin atenti
la chipul for de a se exprima, en deosebire atunci cand, din tot
felul de motive, sunt pusi in situatia de a vorbi repede. Dela
elevi si soldati deprinderea s'a intins la profesori si ofiteri, jar
prin acestia la lume de oealaltal Cei mai dispusi sa accepte ino-
vatia, sunt, desigur, functionarii, care se gasesc, din multe puncte
de vedere, in conditii (subjective si objective) asemAnatoare cu ale
elevilor sj militarilor.
In discutia de pang aici am luat in consideratie numeralele
ordinale dela 'dol.' in sus. Si cu bung dreptate, fiindcA ele trebue
sa primeascA (si nu primesc) totdeauna articolul posesiv inaintea
lor. Un sprijin pentru producerea fenomenului a putut veni si dela
intaiu, care, datoritA situatici lui speciale, se intrebuinteaza mereu
far, a, indiferent de forma (articulate sau neartieulatA) a sub -
stantivului precedent: clasa, Wain, companie iniaiu - clasa Wait,
compania intaiu.1
Oricum as sta lucrurile in ce priveste cauzele fenomenului,
fapt este cA el se bueura de o larger circulatie Si, amanunt mai
important, a pAtruns in limba literara. Scriitori de talent sau eel
putin foarte cititi, in frunte cu T. Arghezi, intrebuinteazg regulat
constructia farce articolul posesiv inaintea numeralului ordinal

1 Pronuntate, acestea din urrna, de obiceiu cu eliziunea lui 1-.

www.dacoromanica.ro
48 PARTEA I: FONETICA

feminin, cand acesta sty d.up5, substantiv. Oric'at de toleranti am

fi in materie de limba, nu putem aproba astfel de abateri.1
2. Ar mai fi de discutat ceea ce gramatidi numesc eliziuni:
vocala finals a unui cuvant dispare inaintea vocalei initiale a cu.-
vantului urmgtor, daca ambele cuvinte sunt strans legate din punct
de vedere sintactic. Fenomenul este foarte raspandit in limba vor-
bita, chiar cand aceasta nu are un tempo prea rapid. Limba scrisa,
it evita adesea, si Cu buns dreptate, eel putin principial. Numai
ca evitarea lui nu trebue sa dea nastere la constructii imposibile,
care n'au existat si nu exists in romaneste. Tata o serie de aseme-
nea cazuri constatate la HYSt 2: nu ai sa faci (136); nu ar costa-o
(137); pared nici nu ay exista (141); .36 nu o piireiseascei, (145) ;
nu au avut mei o veste (148); nu 2ti pot spune (157); nu it iubesc?
(165); sa nu ii fiu prezenta (246); nu am vorbit (256); nu o sa -mi
treats niciodatii (265); tie nu iti este bine azi? (301); nu imi dau
seamy (301); nu it recunoscuse (333); nu ii trecea prin mince
(337). Pretutindeni negatia trebue sa-si piarda pe clod n'ai
sa faci, n'ar costa-o, etc. Cared vocala finals nu poate disparea.
(din cauza naturii fonetice), ea se combing cu vocala initTakt. a
cuvantului urmator intr'un diftong. De pilda: ce-ai sa spui?; nu
.$tiu ce-am avut astazi, etc. Autorul citat mai sus procedeaza la
fel si in astfel de cazuri, separand (numai pentru ochi, se inte-
lege) cele doua elemente sintactice care alcatuesc o imitate desa-
varsita: ce ai fi vrut sa fac? (358). Artificialitatea unor aseme-
nea constructii izbeste dela prima vedere, mai ales in dialoguri.
Evident ca nu trebue sa cadem nici in cealalta extrema, cum
face T. A r g h e z i, care si-a intitulat una din opere Ce-ai cu mine,
vantule? Aici situatia difera, deoarece ai nu-i auxiliar, ci verb
predicativ s. Si data in vorbire (mai ales in cea repede) se spune
adesea ce-ai cu mine, nu urmeaza, ea trebue sa utilizam o formula

1 Modelul numeralului a lucrat si in diverse alte cazuri, cf., de ex.,

asupra nimic (HYSt 225) in loc de asupra a nimic. C. astfel de constructii,
chiar cand sunt corecte (cu a inaintea lui nimic, ceva s. a.), trebuesc evitate,
din cauza dificultatilor pe care le comports, e alter chestie.
Iau acest roman pur si simpu ca unitate de mAsur5., cad nu-i singu-
rul text contimporan in care se pot Osi exemple similare.
s Asa dar, un motiv mai mutt pentru separarea lui ce de ai. Faptul
ca titlul amintit apartine unei colectdi de versuri nu constitue o scuz;i: rit-
mul poate fi respectat odata cu respectarea normelor consacrate ale limbii.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: ACCENTUL 49

ca aceasta si in scris. Limba vorbita cunoaste si intors5,turi ca

c'esti copil?, care se invoac5. de multe on cu intentii umoristice
(fireste de care acei care spun ce, e$ti copil?).
CAP. VI: ACCENTUL.
In Gr 35 urm. am aratat, destul de amgnuntit, cum stair
lucrurile din punctul de vedere al aocentugrii, bazandu-Ma, in
primal rand, toemai pe limba actual De aceea nu socot util s5,
repet ce-am spus acolo. Trebue precizat numai c5, sovgiala subiec-
telor vorbitoare este si mai mare decat rezult5, din exemplele dis-
cutate in cartea citata.
Exists, inainte de toate, doua categorii de cuvinte la care
nestatornicia accentului pare mai izbitoare: substantivele in -ie 5i
cele in -tor (neologisme si uncle si celelalte). Avem astfel acade-
mie $i academie, companie $i companie, industrie $i indtistrie,
etc., apoi nume de tari ca Cehoslovacia $i Cehoslovcicia,-Rusia si
RUsia, Turcia $i Mrcia, etc. Situatia nu-i identie5, dela un caz
la altul, nici ca raport de fort5, intro cele dou5, aspecte ale ace-
luiai euvant, nici in privinta cauzelor. Academie spun putini oa-
meni, si anume cei care se conduc dup'5, aocentuarea latinease5,
(si italieneasca, atat de fide15, fat5, de cea latineasca). Tot putini
pronunta industrie (subt influenta modelului frantuzesc), Rusia,
Twrcia, etc. (la acestea, singura explicatie este., cred, analogia cu
Romani,a).1 Mai eurand sau mai tarziu, astfel de abateri dela
normele dictate de spiritul limbii noastre vor dispgrea cu des5,-
varsire.8 Cele dou5, variante ale lui companie au sensuri diferite:
prima insemneazg 'asociatie (comereialg, industrials, etc.)', a doua
este termen excluziv militar.8
Cat despre neologismele in -tor, obserfam o lupt5, intro ac-
centuarea pe finals, preferafa de oamenii mai putin culti (din
1 Pare ($i chiar este, trite() anumita masurg.) curios faptul ca numai
numele tariff noastre, dintre cele in -in, se accentuiaza pe i de cgAre toti Ro-
manii, fares deosebire. Aceasta, foarte probabil, din cauza cg, el s'a ivit thrziu
$i a suferit, din capul locului, influenta accentului francez. Sg, nu uittim ca
multi compatrioti au scris articole, bro$uri, etc. de propagandg, pentru
unirea Principatelor, inainte de 1859, $i pentru recunoa$terea ei, dupg, aceea,
In frantuzeste.
2 Tot ass, avdrie (in loc de avarie) *. a.
8 La fel, deci, cu ceremonie, comedie, la care pot adituga acum pe
istorie (istorie are, in limbajul familiar, un sens special, de obiceiu ironic, $i
anume `intamplare nephicutW, fiind sinonim, aproximativ, se intelege, cu
comedic).

www.dacoromanica.ro
50 PARTEA I: FONET1CA

cauza ca. suf. -tor poarta totdeauna accentul in elementele moste-

nite si in cele derivate, cu ajutorul lui, pe teren romanesc), si accen-
tuarea pe silaba penultim5, (asa cum cer modelele latinesti) :
director - director, inspector - inspector,' etc. In cicada analogiei
cu invatator, lucrcitor, pazitor, etc., primele aspects n'au sanse sg.
se generalizeze, mai ales c5, arudogia e foarte aproximativa (si
excluziv aparenta) : invatator, etc. sunt derivate dela invilta, etc.,
pe cand director, inspector, etc. n'au drept temg euvinte existente
in limba noastra, dela care s'a fie simtite ca formate cu ajutorul
lui -tor. In orice caz, ele trebuesc evitate.
Ar mai fi de airaugat cucintum si tumid, pe care unii Romani
le pronunta cuantzm si cimul (mai cu seams acesta din urna se
intalne,ste foarte des),2 apoi, dintre elementele vechi, semen, care
se ac,eentuiazA (in vorbirea bisericeasc5,, de pilda.) semen, evident
din cauza intrebuintgrii lui tot mai rare si redusa la un cerc
restrans de oameni, troitti (n u trOita ), cateva name de persoang,
precum Miron, SpiridOn, care, nu stiu pentru ce, sunt accentuate,
mai ales in vorbirea bisericeasd, (si in cea munteneascg), pe si-
laba penulting.
In alte cazuri locul accentului difefa dupa provincii. Moldo-
venii spun bOlnav (tot asa gcrngav, mcrrav, etc.), $tefan, etc.,
Muntenii insa" bolnav, 6tefan, ete.3

1 Cf. si factor, foarte raspandit In vorbirea munteneasca, chiar la

oameni cu destula cultura. Director se intrebuinteaza de catre numerosi Ro-
mani culti ca adjectiv, sinonim cu diriguitor: principiu director.
2 CO accentul trebue sa stea, la at doilea din aceste cuvinte, pe silaba
.

finalti., probeaza, 'titre altele, preambitl $i vestibtil, pe care mai toata lumea
le accentuiaza asa.
Aceea% deosebire la suntem, sunte fi, numai ca situatia se prezinta
invers In cele dota dialecte.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA MORFOLOGIA.
Faptele morfologice caracteristice pentru limba noastra ac-
tualO sunt mult mai numeroase si mai interesante cleat cele fone-
tice. In domeniul formelor gramaticale, cauza principals, s'ar pa-
tea spun unica, a schimbarilor de tot felul este analogia. Ea &fill'
in strans5 leggtura cu psihicul subiectului vorbitor, cu modul in
care acesta isi imagineaza raporturile dintre notiuni si diversele
categorii gramaticale. Factorul fiziologic nu intervine aici, ca la
sunete, uncle analogia, ()rick de mare influestO ar exercita, este
impiedecata in larga masura de elementul fizic, pe care nu-1 poate
birui totdeauna.
Af ara de asta, adaptarea formelor gramaticale la sistemul
morfologic autobton, in cazul imprumuturilor recente, mg refer
la ele, fiindca, vom vedea mai incolo, este vorba in special de neo-
logisme , se face mai greu si clureazO vreme mai indelungata
cleat la sunete, care on suint pa'strate, in general, fgra nicio
modificare, de cAtre oamenii culti on sunt prinse" aproximativ
si asimilate imediat la cele bgstinase de catre oamenii lipsiti do
culturg. SO nu uit'am ca, oricare ar fi limba din care imprumu-
fam, sunetele complect deosebite de ale noastre sunt extrem de
putine, ceea ce usureaza si accelereaza procesul de adaptare la
sistemul fonetic romanesc.

CAP. I: SUBSTANTIVUL.
1. G e n u 1. Numeroase substantive (si nu numai neolo-
gisme) posedg forme dupg ambele genuri, fie excluziv la plural,
ceea ce se intampla mai des, fie la arnandou'a numerele. In cazul
imprumuturilor recente. avern a face, de obiceiu, cu un fenomen

www.dacoromanica.ro
52 PARTEA II: MORFOLOGIA

pur formal, farg temeiu semantic: subiectele vorbitoare novae in-

tre masculin si feminin, fiindeg simtul for lingvistic nu le spune
ineg, in mod absolut sigur, care din cele doug forme este mai
potrivitg cu sistemul morfologic romanesc pentru fiecare substan-
tiv in parte. Trebue sa treaca un timp mai indelungat, pang sg se
poatg vedea limpede drumul de urmat. La elementele mai vechi,
deosebirii de gen ii corespunde, de cele mai multe ori, si una de
sens. Neputandu-se fixa, din diverse cauze, asupra unuia din cele
doug genuri, limba cauta," sg utilizeze aceastg situatie, dezavanta-
joasa din punt de vedere morfologic, transfornand-o intr'un
avantaj de ordin lexical.
Grupez materialul in chipul urmgtor: a) neologismecu
gen dublu la singular; b) substantive vechi cu
gen dublu tot la singular; c) substantive noug
si vechi cu gen dublu numai la plural.
a) amib(a), amprent(6),1 Anvers(a),2 apocalips(%),3 ar-
gil(a),4 astm(a), Atlantic(a),5 autograf(a,), ax(a),6 balans si ba-
lanta (cu intelesuri, si origini diferite), bane si based (deosebire
de seas),'' basc(c1), 8 beret(c1), bonet(ii,), camfor(6), caolin(a), ca-
pel(a),9 cartel i carteld (sens diferit),i casc(d), cataclism(d)," Ca-
taplasm(d)," cataract(d), cifru si cifrd (inteles diferit),"c/arinet(d),"
o Masc. CL, 18 Iulie 1936, 6, 6.
2 Femin. RR, subt influenta ital. Anversa, day, probabil, si din cauza
di forma articulate, care pare a cere pastrarea lui -s (din frc. Anvers, pro-
nuntat asa cum e scris de catre Belgieni), se potriveste mai bine cu femi-
ninul cleat cu masculinul.
2 La AV 56 ambele forme pe aceeasi paging.
Masc. AV 136.
5 Femin. AL, 25 Aug. 1935, 4,2. Influentat de Mediterand, Caspica, etc.
o Masc. DA 110, 415; Ins, lunie 1939, 374.
' Banc in terminologia jocurilor de carti; cf. totusi, cu acest Inteles,
balled, DO 338.
Trebue preferata forma feminine, care este, de altfel, cu mult mai
ritspandita, din cauza ce masculinul poate da loc la confuzii (Base 'individ
de origine basca"). Afar/ de asta, numele obiectelor de imbracaminte sunt,
de obiceiu, feminine (celciuld, pllltlrie, fapcel, apoi bluzel, ca -acrid, hairnet, etc.).
Aceeasi observatie pentru berets, bonettl, cased qi alte substantive similare.
o Militarii intrebuinteaza curent masculinul.
1 Si la plural doug forme: carteluri (poate si -le), resp. cartele.
ss Femin. SR IV, 23.
12 Masc. AV 131.
13 Plur. cifruri, resp. cifre.
" Femin. Razb. 44; VR, Febr. 1939, 55. Masc. Insemneaza ii -cel care
canta din clarinet'.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 53

compres(0, control(a),1 creton(a),2 deceniu 5i decenie,3 deviz(0,4

dromader(a),5onfizem(a),8 falanster(c1), fascicul(a),7 favor i fa-
voare,8 filigran(d),8 fine,10 fonem(a)," fruct(d),12 granul(c1), gru-
p(10,13hieroglif(d), holocaust(a),14 impas(0,15 ipostaz(d)," jache-
t(6),17 lutru i lutra,18 nie/od(a),19 monogram( 0,20 morfem(0,21 mu_
selin(d),22 nivel(d),23 ()nor i onoare,24 ordin(e),25 ozon(d)," paicti(d),27
Femin. In limbajul CFR, etc.
Femin. VII, Dec. 1939, 18.
Femin. DA 50, 325. Cf. si artificiu-artificie .(femin. la Arghezi).
Sens diferit: masc. apartine terminologiei financiare (devise straine,
cursul devizelor, etc.), femin. limbii comune, cu Insemnarea `idee conduca:
toare, principiu calauzitor'. Cf. totusi CS VII, 225 $i VR, Febr. 1939, 95, unde
1n1.elesurile apar schimbate.
6 Femin. TK 135. Subt influenta sinonimului camild?
Femin. Rad II, 303. Din cauza numeroaselor nume de boli feminine?
7 Femin. VR. Sept.-Oct. 1939, 173.
8 Masc. obisnuit la Ardeleni (in favorul meu, etc.). Trebue evitat,
Intre altele, pentruca aminteste de eroii lui Caragiale.
9 Femin. VR, Apr.-Maiu 1937, 90.
" Numai la forma articulate se poate observa deosebirea dintre cele
(Iota genuri: fines yi finele. Cuvant, de altfel, din ce in ce mai rar (afar& de
locutiunea adverbiald in fine).
. Femin. GO 112. Specialistii spun numai fonem.
12 Femin. ca termen culinar: gospodinele spun fructd fructelor pe care
le dau ca desert la masa. Cf. si DA 291 (Truett/ eoapttl). Influenta numelor,
de obiceiu feminine, ale felurilor de mancare? Tea-ma ce masculinul ar in-
semna 'un singur fruct'? Au intervenit, probabil, ambele motive.
19 Sens diferit: grup `multime% grupet `categorie.
Femin. VV 133 (In vers). Cf. apocalips(d).
Femin. VR, Martie 1939, 91.
18 Femin. PC 165. Am impresia ca, se raspandeste, in dauna mascu-
1inului.
27 Masc. AL, 28 Oct. 1934, 7, 2.
" Femin. AV 86.
16 Masc. Al,, 9 Maiu 1937, 16; RIR X, 154. Invechit.
" Masc. CL, 4 Ian. 1936, 4, 1; HYSt 395.
21 Femin. la Radu I. Paul, Flexiunea nominald internd in limba
ronidnd.
72 Oamenii culti prefera forma feminine. Acest cuvant pare a fi po-
pular. Eu I-am auzit, in copilaria mea, la Tecuciu subt forma muslin, in
gura femeilor lipsite complect de culture.
23 Femin. neobisnuit astazi. L-am gasit la CCr 81, intr'un citat din
Maiorescu.
" Onor numai Ca termen militar (cf. pentru onor). Din cauza, ca-i
vechiu, deci demodat, masculinul poate fi utilizat cu intentii stilistice (cf.
favor la Caragiale). M. S or b u I, Fatima Rosie se foloseste, In acest scop, de
cunoscuta formula din fostul Iran regal" in pace si onor.
26 Sensuri diferite. Cf. totusi Ins, 1 Nov. 1936, 363 (intr'un ordin de idei),
Compusul dezordine e numai feminin, tocmai pentruca. Insemneazd opusul
lui ordine. Dar ce, din pricina Inrudirii etimologice, se poate laza si el
influentat de masc. ordin, probeaza, o constructie ca dezordine sufletesti
(AL, 1 Ian. 1939, 3,3): (dez)ordine este pluralul lui (dez)ordin.
" Femin. Ins I, 2, 526.
77 Masc. VII, Febr. 1940, 78. Pentruca se refera' la un barbat? De alt-
mintrelea cred ce acest cuvant nu' se IntrebuintRaza niciodata, despre femei

www.dacoromanica.ro
54 PARTEA II: MORFOLOGIA

parantez(d),1. pendul(11), 2 poem(d), 3 ponf(a), 4 portelan(d), 5

prisrat(d), 6 problem(d),7 purpur(d), 8 ranchiun(d), 9 rol(d), 10
.smaragd(d), 11 sistem(d), 12 SOfism(d),"spermantet(d), 14 spiral(a), 15
stalactit(6),1P stipendiu $istipendie,17 subsidize $i subsidie," suve-
nir( e),149 tabel(d), 20 tort(d), transeu i transee, 21 trompet(d), 22
tur(d), 23 tigaret(d), 24 umor $i umoare, 25 vagonet(0. 26
Trebue precizat, ceea ce poate constarta oricine, ca," marea ma-
joritate a cuvintelor din lista, precedentg, sunt fixate oarecum defi-
nitiv din punctul de vedere al genului. Formele aberante, pentru
care am dat diverse informatii in note, reprezintg uzuri mai mult
sau mai putin personale, deci trecUoare si fara same de a se im-
Masculinul apare regulat In scrisul lui Perpessicius, de pilda.
2Sensuri deosebite: pendul, termen stiintific, pendulel `ceasornic (de
perete, cu pendula)', in limba comuna.
3 In limbajul familiar, poems are sensul de `frumusete, splendoare,
lucru poetic' (de ex. excursia noastrel p' DundrP a fost o poemet), adesea cu
nuant& ironic& (am. fost si eu de f a(el la cearta lor: o poemet, nu altceva).
Femin. DO 338. Obisnuit pont 'eel care pont eaz& (la un joc de
c&rti)'.
5 Femin. AV 86.
o Femin. TT 136. Subt influenta lui compreset?
' Masc. COp II, 161; cf. i M. Kogglnicean u, RFR Iulie 1941, 174.
'Masc. VR, Iulie-Aug. 1935, 93t, (in armonii de purpur si smarald: a,
influentat, desigur, smarald, mal ales c& pasajul citat, deli in proza., are
un ritm care n'ar fi Ing,duit forma femining consacratA a acestui cuvant).
9 Masc. apare absolut izolat.
" Femin. in limbajul teatrului.
Femin. CL, 13 Iulie 1935, 5, 2-3.
" Femin. la I. L. C a r a g i a l e, de pild6.
Femin. VR, Febr. 1935, 63.
.
14 Masc. AL, 26 Sept. 1937, 12, 1.
Masc. AL, 14 Maiu 1939, 3, 5-6.
" Masc. AV 69.
17 Femin. DA 106. Cf. decenie, notat mai sus. Pare invechit, cum pro-
beazil, de ex., seminarie de pe vremuri pentru actualul sem.inar(ip).
" Femin. Man, 30 Nov. 1935, 5, 4. V. nota precedent6.
19 Femin. (in -e) AV 75 $i, regulat, la I. Petrovici. Invechit. De alt-
mintrelea substantivul insusi indiferent de gen, apartine mai mult trecu-
tului, as putea adauga romantic.
:61 Masculinul tinde ss capete un inteles diferit, pe acela de 'tablou
(statistic, etc.)', pe sand femininul urmeazil, s& inlocuiasca pe tabld, simtit,
probabil, ca prea banal.
n Transeu este, de sigur, creatie popular&: in timpul rIzboiului din
1916-18 notiunea a devenit accesibil& soldatilor de rand, care nu puteau
accepta asa nand forma cult& transee, din cauza identitatii singularului
cu pluralul, ceea ce contravine sistemului nostru morfologic.
" Masculinul numeste pe 'eel care cants din trompet6'.
'7 Femin. in limbajul functionarilor Si lucr&torilor dela, CFR.
24 Cu tendint& de diferentiere semantics.: tigaretet 'tiger& (obi*nuitV,
tigaret 'port-tigaretW.
I Femin. EO II 231. Este echivoc, fiindca are, obisnuit, alte acceptii.
" Femin. R6d. I, 35.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 55

pune, chiar daces provin, lucru rar de altfel, dela scriitori talentati
si cu prestigiu. 1
Situatia este cu atat mai putin favorabila pentru raspandi-
rea lor, cu cat, foarte des, ele sunt produsul oarecum voit al
influentei modelului strain, pe cand celelalte se datoresc adaptgrii
la sistemul morfologic roiraanesc, indiferent de genul existent in
limba care ne-a furnisat cuvintele in discutie.
Asa se explica, intre allele, bast, beret, bonet, cast, impala,
hard, porteland, etc., care in frantuze,ste sunt masculine (primele
patru), resp. feminine (ultimele trei).
b) balerc(6), 2 bocanc(a), 3 boz(ie), 4 brciflduM), buruian(a),
buturug(d), 6 cartof(d),7 ceiletuz(d), 8 cdrut(d),9 chiparos si chipa-
roasd," ciomag(d),11 clas(d)," cojoc i cojoacd," dat(d),'4 dulcej
si dulceatil,15 dupes-pranz(d ),1 fapt(d),17 fdram(d),18 grdunt(a),19

1 Bine inteles, afar& de cazul cand ar *Ate un sens diferit.

2 Masc. Grn I, 395 (Vizuresti-Tecuciti).
3 Femin. CF 211; AL, 21 Aug. 1938, 5, 1.
' Masc. provine dintr'un mai vechiu boziu, existent, dialectal, si astazi.
Asa se explica femin. bozie. Cf. ros(iu)- rocie.
5 Masc. AL, 25 Aug. 1929, 5, 4.
o Masc. la G. Calinescu (nu pot preciza undo).
7 Masc. este pe tale sa Insemneze planta, iar femin. fructul, aceasta cn
limba oamenilor mai mult sau mai putin culti. Forma cu -a are, foarte
des, In vorbirea popular& mai ales, diftongul oa (pentru o al variantei
din text).
8 Masc. la M. Sadoveanu (regulat, In ultimele lui open).
Celor doll& genuri le corespund sensuri deosebite: cetrut se chiarna
jucaria, In forma de caruta, a copiilor, Cf. totusi AV 56.
10Femin. EO II, 27. Invechit. Trebue evitat, pentruca. poate produce
confuzie: chiparoasd este numele unei flori de grAding (Polianthes tuberose),
care, In vorbirea cults, se chiarna obisnuit tuberoza.
11 Femin. in partea sud-estica a teritorului lingvistic dacoromanese
(AAF IV, 55).
"Masc. Invechit si popular. Elevii de curs primar si adesea liceal In-
trebuinteaza, de obiceiu pe clas, nu ca o continuare a formei vechi, ci din
cauza, vorbirii repezi si neglijente (avem, de fapt, slabirea si apoi disparitia
lui a final).
" Femin. DA 58. Poate avea valoare stilistica, Intru cat pare augmen-
tativ (din cauza lui oa?) fat& de cojoc.
" Masc. termen filozofic (existen(a este un dat).
11Masc. AL, 3 Nov. 1935, 2, 3. In realitate, este plur. dulce(i, pronuntat
.(moldoveneste) far/ si simtit ca singular.
" Femin. regulat la Arghezi. Influenta lui dupel-raasd (sinonim).
Prdnzet pentru prdnz n'am Intalnit niciodata.
11 Diferenta, semantics. Masculinul are inteles mai mult abstract,
de aceea a devenit un termen oarecum stiintific. Cf. si formula juridic5, in
fapt (care se opune lui in drept).
18 Masc. VR, Sept.-Nov. 1936, 93. Aparitie absolut izolata.
82 Femin. VR, Ian. 1938, 104; VV 32 are grituntii, plur. artic. (dela tin
sing. masc. gratin. Limba literary s'a oprit la gretunte, pentru singular
(pluralul novae Intre grdun(i si grdun(e).

www.dacoromanica.ro
56 PARTEA II: MORFOLOGIA

itar(ii),1 joc $i joacei,2 leicat(a),3 lindin(6),4 nimic(a),5 oboroc

$i oboroac4,6 parjol $i peirjoaki,7 poclad(0,8 promoroc $i pro-
moroacii, 9 rasad(a)," reiscruciu $i rascruce,11 rotocol si rotocoa-
1ei,12 scobitor $i scobitoare,13 scris(a),14 sfichiu $i sfichie,15 s4be,16
soroc $i soroacti,17 stacan(6),18 straiu $i straie,19 testernel $i
testemea, 20 titirez si titireazti,51 torcol si tarcoalci,22 tol $i toala, 25

1 Femin. VR. Martie 1940, 41. Uz izolat.

1 Femin. mai mult abstract.
3 Femin. In graiurile moldovene$ti de nord.
4 Masc. AL, 21 Ian. 1934, 3,2 (Arghezi); Azi, 25 lunie 1939, 8, 6.
o Deosebirea de gen nu-i totdeauna urmarea deosebirii de finala. Cf.
un nimica toatd (CL, 20 Iulie 1935, 4,4).
8 Femin. AL, 27 lunie 1937, 8, 2. Analogia lui banifd, co$arcd, etc.?
Sensuri diferite, chiar foarte diferite (pdrjoa/0 fiind excluziv nume
de mancare). Cf. totusi VR. 30 Apr. 1934, 13 pdrjoata insomniei (un lapsus
sau, poate, necunoasterea limbii).
Masc. AL, 26 Sept. 1937, 10, 2. Observatia facuta in nota precedents,
s'ar potrivi si aici.
9 Masc. TAV 88 (In vers).
" Femin. AL, 9 Ian. 1938, 13. 3.
11 Masc. VII, Febr. 1939, 6. La Craiova, doua puncte ale ora$ului se
chiama rdscruciul mare, resp. rdscruciul mic. Pentru a evita asociatia de
idei cu cruce, numele unui obiect sfant? Cf. $i formula, cu sens foarte peio-
rativ, cruci 4i rdscruci (dela un singular rdscruce, intensiv al lui cruce).
ly Femin. Luc 303.
" Masc. AL, 1 Ian. 1939, 5, 5. Cf. observatia filcuta la pdrjoald.
"Masc. concret, femin. abstract (ca la joc-joacd).
1 Femin. DA 74; ZN 129. Cf. boziu-bozie, inregistrate mai sus. Autorul
citat e Oltean, ceea ce probeaza ca sfichie este forma curenta in graiurile
oltenesti. De observat $i s- pentru mult mai raspandittl $-.
Numai la forma articulata se poate edea deosebirea de gen: (in)
sinea mea si (in) sinele meu (masc. Spm, 192, 211). Data. fiind sinonimia lui
sine (subst.) cu eu (subst., termen filozofic), trebue sa admitem ca, varianta
masculine se datoreste influentei lui eu (eul meu). De altfel Intreaga formula
va; fi avand rostul sa redea, printr'un cuvant mai neaos, o notiune din do-
meniul filozofiei. Pentru partea pur formals, cf. fine, notat In lista de subt a).
17 Masculinul e mult mai fiecvent decat femininul.
" Masc. AL, 21 Maiu 1939, 4,6.
Femin. CL, 24 Aug. 1935, 8,4 (subt strata for monahald). Deoarece
cuvantul acesta este specific moldovenesc (cel putin cu sensul curent, acela
de 'haina)', cred ca avem a face aici cu un autor muntean, care-I cunoa$te
numai din scris ($i foarte aproximativ).
pD Femin. Ins III, 7, 140. kbsolut izolat.
" Femin. CL, 2 Nov. 1935, 7,3. Autorul (Stoian Gh. Tudor), mort in
razboiul trecut, era Bulgar (din jud. Ilfov), prin urmare nu stapanea bine
limba noastra, cu atat mai putin dialectul unei provincii deosebite de a lui
(titirez e cuvant moldovenesc). Se va fi lasat influentat de sinonimul mun-
tenesc sfdrleazd.
22 Femin. Ins II, 3, 84.
23 Am.bele aspecte morfologice deopotriva de raspandite, adesea In
aceea*i regiune, $i chiar in vorbirea unuia si aceluia$i individ (la Tecuciu, de
pilda.).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 57

tolic(d),1 vintre,2 volbur(d),3 zdlog i zdloagci,4 zgldvoc i zgld-

voacd,5 zvon i zvoand.6
Situatia substantivelor vechi cu doua genuri difera de a neo-
logismelor discutate subt a). Deja observatiile facute in note
arata dar acest lucru. Exists, in primul rand, o deosebire in ce
priveste repartitia celor doua variance. Acolo avem a face cu o
repartitie bazata pe criterii as zice sociale, adica de cultures: in
masura in care se raspandeste, neologismul se asimileaza la ele-
mentele bastinase, scapa, adica, de influents modelului strain si
este tratat intoomai ca cuvintele vechi, dupes normele organice
ale sistemului morfologic romanesc. Asa dar, o repartitie pe care
o putem numi verticals: paturile sociale superioare, de obiceiu
culte, prefera, o forma, celelalte (in cazul ca termenul .respectiv
se bucura de o larga circulatie), a doua forma. Aici repartitia este
orizontala (in general, bine inteles), dupe dialecte sau regiuni:
masculinul apare in unele graiuri, femininul in allele.
De asemenea difera situatia din punctul de vedere al cauze-
lor care provoaca sovaiala subiectelor vorbitoare. Neologismele
sunt Inca simtite ca elemente straine. Ele nu s'au Incadrat com-
plect in sistemul limbit neastre. Este firesc, deci, sa prezinte
aspecte morfologice variate, in lupta oarecum unul cu altul. Se
observes totusi ca, in marea majoritate a cazurilor, unul din cele
doua genuri predomina in asa masura, incat poate fi considerat
ca singurul existent. Celalalt apare sporadic si se datoreste, de
obiceiu, influentei cautate a prototipului strain. Asa dar, punc-
tul de plecare it conistitue, la neologisme, variatia formals, iar
eel de sosire, unificarea: formele duble, impuse, la inceput, de

1 Forma articulatA, cu -le (deci masculing,), apare VR, Febr. 1935, 65,
In formula sociologic vintrelui. Este clar ce autorul (Roman get-beget: Ilariu
Dobridor) a crezut ce, poate traduce frc. ventre 'pantece' prin vintre, ceea ce
nu-i... prea gray, deli sensul curent al cuvantului romanesc este altul. In
limba veche (a textelor religioase) vintre este ambigen si recta adesea pe
lat. venter ( > frc. ventre).
2 Aceeasi observatle ca pentru fet-toa/ci.
$ Masc. AL, 28 Apr. 1935, 12, 5.
4 Femin. IB I, 203.
5 Ambele genuri deopotriy5, de frecvente.
o Sens diferit (masc. abstract, femin. concret). Cf. fapt(tt), notat
mai sus.

www.dacoromanica.ro
58 PARTEA H: MORFOLOGIA

natura imprumuturilor in discutie, tind sa se reducg la una sin-

gurg. Cuvintele vechi, dimpotrivg, pornesc, de obiceiu, cu un sin-
gur gen (eel putin asa ne spun mai totdeauna textele), pentru ca
sg ajungg, cu. vremea, la doug. Iar cauza diversificgrii morfologice
n'are nimic a face cu etimonul, care este necunoscut subiectelor
vorbitoare (de multe on chiar lingvistilor!). Ea izvorgste din sis-
temul limbii noastre rose i. Anadogia, de care pomeneam la ince-
putud prezentului capitol, lucreazg aici fgrg nicio stingherire. Ac-
tiunea ei este usuratg enorm de faptul cg unei forme unice de
plural' ii pot corespunde doug de singular, fiecare de alt gen.
Pluralul feminin poate avea un singular feminin *i unul masculin.
A i c i trebue cgutatg cauza fenomenului in discutie: dela pluralul
unui substantiv feminin la ambele numere se formeazg lesne un
singular masculin, *i tot asa nu-i greu sg se creeze un al doilea
singular, si anume feminin, dela pluralul unui substantiv ambi-
gen (feminin In plural, masculin in singular). Si aceasta, subt
influenta atitor substantive care sunt feminine la plural si mascu-
line la singular, resp. feminine la arnandoug numerele.
Pluralul tuturor substantivelor2 din lista imediat precedentg
sung in -e sau, dacg-s ambigene, si in -e, asa dar in singura vocal,
care constitue dezinenta pluralicg $i a femininelor si a ambige-
nelor. Oricare altg, finalg ar impiedeca interventia, asa de activg,
a analogiei. Cgci -i, care se intalne*te la foarte multe feminine, este
ca *i necunoscut ambigenelor,3 in schimb apare la masculine, uncle
reprezintg dezinenta unicg a pluralului. Jar -uri, terminatie carac-
teristicg a pluralului ambigen, ne intamping la un numgr mic de
substantive feminine, si dg acestora un sens special. De aceea
trebue sa admitem cg, din lista de subt b), ambigenele care posedg
o variantg femining la singular au avut on au numai (sau *i) un
plural in -e. Vreau sg spun cg na*terea, unui singular feminin a
fost posibilg in momentul cand substantivele ambigene respective
au avut un plural in -e (fie ca formg unicg, fie algturi de alta in

Prin urmare, si unui singur gen.

2 Foarte putinele exceptii se af16. in conditii cu totul speciale si, deci,
nu pot infirma explicatia propusa..
8 Cu. exceptia celor in -iu (avantagiu, cortegiu, crentatoriu, etc.), la
care se obsera Ins6 tendinta de a prefera pe -e (avantaje, crernatoare, etc.).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 59

-to)). Aceasta, indiferent de aspectul lui actual. Asa am inteles

afirmatia facutA mai sus, ca la elementele vechi situatia impala
a fost, in general, unitary si ca dup5, am-ea s'a produs diversifi-
carea formalA (a singularului). Tinand seam5, ca inteo vreme -uri
era la ambigene mai faspandit decat -e (v. mai departe, 2, b),
urmeazsa ca multe din formele analogice ale singularului s'au
treat relativ tarziu, duph ce -e a inceput sa deving, o dezinenta
mai mult on mai putin obisnuitg la pluralul ambigenelor.
Un exemplu elocvent pentru ilustrarea principiara a spuselor
mele este testemea alaturi de testemel. DacA acest substantiv ar fi
sunat la plural testemeluri, un singular analogic feminin ar fi fost
imposibil. Caci testemea cere numai decat un plural in -le (mcIsea-
meisele, vitea - vitele, etc.).
c) acizi-acide, ajutori- ajutoare, 1 antipozi-antipode, 2 arOct-
arsice,3 atomi-atome,4 bobi-boabe,5 bolzi-bolduri, 6 burdufi-bur-
dufe,7 caieri- caiere, 8 eapi-capete-capuri, cauesucuri-cauciuci,10
campi-c[tmpuri, 11 centri-centre, ele$tari-cleeare, 12 coclauri," coco-
losi-cocolow, 14 combustibili-combustibile, 15 cornpusi-compuse, 15

1 Cu tendinta, foarte accentuate, de a se diferentia semantic: masc.

pentru persoane, deci concret (ajutori de primar, ajutori de judecator, etc.,
cf. ZN 121), femin. pentru lucruri (mai mult abstract).
2 Femin. Ins. II, 4, 181. Influenta lui artropode, gasteropo.de, etc.'?
2 Masc. AL, 25 Apr. 1937, 11, 2 (In rimy).
4 Femin. CR-M 20, 42.
5 Masc. In loc de feminin (bobi de aur) OC 188. Acest substantiv are
forme duble *i la singular (bob, boabti).
Sens diferit: bolduri 'ace cu garnglie', bolzi 'diverse obiecte ascutite'
(...ritmul metalic al bolzilor din calcdile ldcuite ale cismelor, AL, 1 Ian.
1928, 3,2). Dictionarul Academiei inregistreazg, numai prima formg.
' Masc. Foc 419, 422. Grealg de limba?
a Masc. (caieri alburii) VVD 240.
9 Capi 'soft% capete (la fiinte de toate felurile), capuri (termen geografic).
" Masc. CL. 23 Maiu 1936, 2, 1 (cauciuci noi). Ar putea fi o gre*ala
de tipar, eventual de altg, naturg.
11 Prima forma apare numai in expresia a bate cdmpii.
12 Masc. AL, 18 Martie 1934, 7, 1. Autorul e publicistul A. Nour, care *i
cu alte prilejuri mi-a facut impresia cg nu *tie bine romanete.
13 Numai la forma articulatg se poate vedea ca are doug, genuri: toyi
coclaurii, etc. (la P. Iroaie, asistent universitar, originar din Bucovina, y. a.).
In toate citatele din Dict. Acad., care cont,in acest substantiv subt aspectul
lui articulat, el sung coclaurile.
18 Masc. IB I, 69.
*5Masc. Ins, Febr. 1940, 358.
AG Sens diferit: compusii fierului, sulfului, etc. al. de compuse cu Pre-
fixe, compuse propriu zise, etc. Cf. totu*i COp IV, 283 (rimele cu compusi).

www.dacoromanica.ro
60 PARTEA II: MORFOLOGIA

contacti- contacte, 1 contraforti-contraforturi, 2 corneti-cornete, 3

corni-coarne (0i cornuri),4 creieri-creiere,5 cristali- cristale, 6
crampei(e),7 curenti-curente, 8 derivati-derivate,9 dialogi-dialo-
guri," drobi-droburi," epoleti-epolete," explozivi-explozive," ex-
ponenti-exponente," fagoti-fagote (i fagoturi)," falduri," feistici-
fetsticuri,17 filamentilfilamente, fulgeri-fulgere, 18 qlobi-globuri,19
gogoi-gogoase,20 grumaji-grumaze (0i grumazuri), hexametri-
hexametre, 21 hrisovi-hrisoave, 22 intregi-lintreguri,23 jumari -ju-
1
In terminologia medicalg,, contac(i 'bolnavi care pot contamina pe
oamenii s6natosr.
2 Masc. in limbajul tehnic al arheologilor, istoricilor de arts, etc. si
femin. In acera al militarilor.
" Deosebire semantics: masculinul (VR, Febr. 1939, 55) numeste pe
'eel care cants din instrumentul respectiv', femininul este numele instru-
mentului. Cf. cele spuse, subt a), despre clarinet(a). V. si mai departe fagot,
a carui situatie este identicg, cu a lui cornet.
4 Ceea ce intereseaa la acest exemplu arhicunoscut este at mascu-
linul insemneazg, nu numai arborele Cornus mas, ci si instrumentul muzical
(de alama) In forma unui corn de vang,toare. Trebue precizat apoi ca, din
punet de vedere etimologic, corn, arborele, si corn, substantivul ambigen
cu diverse sensuri, aunt doug, cuvinte diferite, care au ajuns omonime.
6 Femin. cu inteles figurat: creierele unor semi-excelente (R6zb 362).
6 Masc. termen stiintific, femin. `obiecte de cristal'.
Masc. F, 8 Oct. 1939, 2,2 (doi crimpei). Aparitie izolata.
o Masc. sens fizic (ruren(i electrici, etc.), femin. sens abstract (curente
politice, literare, etc.). Cf. totusi curenti sociali (CL, 25 Maiu 1935, 9, 6).
9 Masc. In terminologia stiintelor pozitive, femin. in cea lingvistica.
COp IV, 275 scrie ins& derivatii verbali. Cf. mai sus compwi-contpuse.
1 Masc. In titlurile unor opere ca Dialogii tut Platon (JL, 15 Oct. 1939,
4), Dialogii mortilor de Luchian, etc.
11 Masc. Ins u, 3, 691 (drobii de sare).
" Femin. AL, 29 Aug. 1937, 3,4.
" Masc. Ins, Apr. 1940, 146. Cf. combustibili-combustibile
la Femin. Ins II, 3, 233.
15 Cf. observatia Vacua In nota despre cornet.
"Numai la forma articulatti: faldurii si faldurile. Acest substantiv are
doug 0 ariante la singular: fald, cea mai rgspanditg,, si faldur (AL, 12 Julie
1936, 3,2), considerate Ca ,,gresitg," de Diet. Acad. Faldurii este, de sigur,
pluralul lui faldur. Cf. but-buturi(le) allituri de butur-buturi(i).
11 Femin., subt forma fisticuri, VR, Maiu 1939, 23.
" Masc. AV 133.
" Cu tendintg, de diferentiere semanticg, (globii ochilor, de pildg.).
25 Masc. AL, 7 Febr. 1937, 4, 1 (gogosii viermitor). Cred ca-i vorba de
o gresalg, propriu zis., provenitg. dela un cunoscator aproximativ al limbii
noastre. Gogosi este feminin (ca si gogoase).
21 Predomin& masc., care va Invinge, cu vremea. Influenta lui metru-
metri, al carui plural, inteo vreme (si astazi, popular), suna metre.
22 Masc. Ins. Sept. 1940, 395 (In vers, deci pentru necesittiti ritmice).
83 Femin. VR, Maiu 1938, 10; Ins, Iunie 1939, 607.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 61

mere, 1 limani-limanuri, 2 1 obi-lob uri, 3 rg i-m rgiiri-

tare, 4 membri-membre, 5 meterezi-metereze, 6 metri-metre, 7
mieji-miezuri, 8 moti-moate, 9 nuclei-nuclee,10 obraji-obraze, 11 pa-
radoxi-paradoxe, 12 paraziti-parazite, 13 ply mbi-plumburi, 44 poli-
poluri, prapuri-prapure,15 produsi produse," radicali-radicale,
rami-ramuri,17 robineti-robinete, 18 sdni-seinuri,19 secoti-se,cole, 20
sfredeli-sfred ele, 21 silicati-silicate sau silicattcri,22 snopi-sno-
puri, 23 spalieri-spaliere, 24 suporti-suporturi, 25 sorici-sorice, 26

2 Sens diferit (dupa dialecte): munt. jumari `scrob (' oua sfaramate
prajite)', mold. jumere 'co ramane din slanina de pore topita'.
2 Masc. CS 356.
3 Masc. In terminologia medicilor, femin. in aceea a naturalistilor? Nu
sunt sigur.
a Masc. la N. Beldiceanu, poet si arheolog diletant din a doua juma-
tate a sec. XIX (AL, 30 Maiu 1937, 9,4 in vers).
5 Masc. sens figurat. Tot asa si femin., cand se refera la persoane de
sex ferneiesc, care lac parte lintr'o asociatie, etc.
6 Masc. VR, August 1938, 14 (In vers).
Femin. Ins, Apr. 1939, 90. E vorba de sensul filologic: 'masura a
versului'. Cf. mai sus hexametri. Se pare ca specialistii prefera pe metre
(la fel hexametre, apoi pentametre).
Femin. AV 31.
9 Masc. AL. 22 Apr. 1934, 5,5 (plesneau moti de muguri noi). Cf. si
,M'otii, Tara Motilor, 1etc.
la Masc. raspandit in terminologia chimistilor, medicilor, etc. (AL, 14
Martie 1937, '4, 1; VR, Aug.-Sept. 1940, 178).
it Cu inteles deosebit: forma in -e are insemnarea de `fates, persoana,
persona) .
12 Masc. Ins, Aug. 1939, 343.
13 Masc. pentru fiinte umane. Totusi Delavrancea utilizeaza ambele for-
me Cu acest sons, in acelasi pasaj chiar (cf. VR, Sept-Nov. 1936, 8).
14 Masc. insemneaza `gloante (de plumb)'. Asa, regulat la M. Sadoveanu.
18 Masc. DP 119 (se gaseau acolo prapori $i steaguri).
10 Masc. in terminologia chimistilor. Situatia seamana cu cea consta-
tata la compusi, cristali, derivati, nuclei. Se poate observa o tendinta foarte
puternica in acest domeniu de a pref era masculinul, care, am impresia, a
lnlaturat cu totul femininul.
"Masc. VR, Mart-Apr. 1935, 81. $i singularul are forme dupes ambele
genuri: ram si ramurcl. Cf. BL V, 74-5.
'8 Masc. In limbajul ceferistilor (inventarele din vagOanele de per-
Goane vorbesc de robineta
19 Cu sons diferit (masc. la oameni).
20 Masc., atat de raspandit In sec. XIX, continua sa circule adesea, in
ciuda impresiei ciudate pe care o produce (cf. CIA IV, 114).
8' Masc. RFR, Oct. 1940, 53 (doi sfredeli).
22 Predomina masc., cel putin la chimisti, etc.; silicaturi Ins. II, 3, 735.
28 Femin. FM 22.
24 Femin. VR, 31 Martie 1934, 67.
1. Sens material.
aa Masc. VII, Oct. 1934, 61; AL, 13 Nov. 1937, 4,
Aminteste, in larga masura, de contraforti, notat mai sus, cu care apartine
la domenii de activitate foarte thrudite.
26 Masc. Niry 55 ($oricii sldninelor).

www.dacoromanica.ro
62 PARTEA II: MORFOLOGIA

$palti-palte sau $palturi,1 termeni-termene, 2 timpi-timpuri, 3

tiulei(e), 4 torenti-torente,6 troieni- troiene, 6 ugeri-ugere,7 urneri-
umere, vapori-vapoare, 8 versanti-versante, 9 z2lmti-zimturi. 10
Am pus la un loc neologisms si elemente mai mult sau mai
putin vecbi, fgrg deosebire, asa dar am procedat altfel decat in
cazul substantivelor de subt a) si b), din pricing. a situatia, este
aici alta. Oricat ar pgrea de curios, numai acolo so poate vorbi,
in mad strict, de doug forme pe care le simt subiectele vorbitoare
ca absolut diferite um de alta. La singular, deosebitea dintre mas-
culin si feminin se impune constiintei noastre cu putere, atat din
cauze pur fonetice (de fapt morfologice sau, cu un termen recent,
morfonologice: dezinenta caracteristic a masculinelor este o con-
soang sau u, iar a femininelor 11), cat si din eauze semantie,e, adicg
ideologice sau notionale (cele doug genuri se opun hotgrit until
altuia). La plural, finalele se ame,steca: -i si -uri, de pildg, apar la
amandoug genurile. Insusi -e, fail sg se intAlneaseg si la mascu-
line, nu-i simtit ea feminin in mgsura in care este simtit astfel -6
'al singularului (deli acesta ne intamping si la cateva masculine).
Este insg ceva mult mai important. Din punctul de vedere al sen-
sului, nu se poate vorbi de un gen feminin la substantivele de
subt c). Formal ele merg, e adevgrat, cu femininele, dar semantic
sunt mai degrabg masculine (in constiinta noastrg este viu si sin-
gularul lor, chiar atunci cand intrebuintam numai pluralul). Avem
a face, prin urmare, cu doug aspecte, pur formale, ale unui singur
cuvant, aspects care nu influenteazg asupra genului (considerat
drept categoric psihologieg, adicg asa cum it percep subiectele.
vorbitoare).
1 Toate formele se aud, adesea la aceeasi oameni (tipografi, editori
etc.).
2 Sensuri diferite, foarte dare $i cunoscute de toatg lumea. Cf.
totu$i Ins I, 1, 664 (termene bombastice).
3 '114 a sc. Invechit, cu cceptia eurenti-i (timpii seculari, etc. la Alec-
sandri si altii), Cf. Ins COp IV, 283 (timpi contpufi, la verbe; v. mai sus
compusi i derivali, Intrebuintate de acela$i autor) $i Ins, 1 Febr. 1936, 83
(din ultimii timpi). In terminologia actual, a muncii, foarte des timpi de
acord *i timpi de lucru.
'1 Masc. VVI) 298.
5 Masc. RGR II, 142, cu sensul de 'ape repezi (de munte)'.
o Masc. Ins, Ian. 1939, 176.
Masc. AV 28.
8 Intelesuri diferite.
o Masc. preferat de geografi, pentrucg Inlatura, confuzia cu plur. lui
versanta.
1 Femin. CL, 19 Oct. 1935, 7,5. Aparitie cu totul izolata.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 63

De aceea si procesul nasterii celei de a doua forme grama-

ticale se explica altfel decat la substantivele de subt a) si b), in
sensul ca nu intervine influenta etimonului, ca in cazul neologis-
melor, nici identitatea de gen (la plural) dintre feminine si ambi-
gene, ca in cazul elementelor vechi, ci natura morfologica a sub-
stantivelor in discutie, caracterul for hibrid, care izvoraste din fap-
tul ca notiunile exprimate de ele le apropie de masculine, iar partea
pur formala le face sa mearga cu femininele. Urmarea este ca plu-
ralul for poate capata doua aspecte, unul determinat de inteles,
celalalt de flexiunea propriu zisa, de un factor pur exterior. 1
Tot aici trebuesc pomenite unele nume topice eu forma de
plural, care, deli sunt nume apelative feminine, primesc articolul
mascrulin. De pilda Briltii (Ins II, 3, 789), Lespezii (sat in jud.
Baia), etc. Intervine, pe de o p,arte, influenta marii multimi a
toponimicelor masculine terminate, la forma nearticulata, tot in i,
precum Bucure$ti, Foc ,cani, Galati, Iasi, Ploie$ti, etc., iar pe de
alto, nevoia de a evita o confuzie cu substantivul comun respeetiv.
Caci Bei ltile ne trimete, fie si numai pentru un moment, la plu-
ralul lui balta, tot asa Lespezile ar putea fi interpretate, din fugh',
drept pluralul lui lespede, etc. Aceasta nu insenmeaza ca aprob
sou chiar recomand forme ea Bei ltii, Lespezii, etc. Dimpotriva, le
consider greseli si, in consecinta, be condamn.
2. N u m a r u 1. Limba noastra actuala se caracterizeaza
printr'o tendinta, foarte puternica si totodata, interesanta din punc-
tul de vedere al evolutiei ei ulterioare, de a-si modifica profund
configuratia formarii pluralului la substantive. Aceasta chestie ant
studiat-o amanuntit in BPh V, 1 urm. lafa, pe scurt, constatarile
facate acolo. La masculine, situatia este aceea pe care o cunoastem
Inca dela inceput: dezinenta -i continua sa fie intrebuintata si
asfazi pentru formarea pluralului. In schimb, femininele si ambi-
genele, cu deosebire insa cele dintaiu, sunt supuse unei importante
transforraari, care, dad, nu se opreste, si eu nu vad ce-ar putea,
interveni s'o opreasca va duce, cu vremea, la un aspect al fle-
xiunii nominale malt diferit de cel traditional. Astfel femininele

1 Identitatea dintre pluralul feminin $i eel ambigen da na$tere la

greseli de acord, care echivaleazg. cu schimbarea genului, in sensul crt am-
bigenele sunt tratate ca. feminine $i la singular. De ex.: $i una $i alta din
aceste cloud feluri de a trata (AL, 18 Apr. 1937, 17,1); $i una cdte una ciudate
lampioane (Ins II, 3, 407). Cf. $i Alecsandri: una din rezoanele (RFR, Oct.
1940, 135). Astfel de fapte apartin insa la sintax6,.

www.dacoromanica.ro
64 PARTEA II: MORFOLOGIA

manifests o predilectie, s'ar putea spune aproape irezistibila,

pentru dezinenta, adicg, pentru finala care a constituit tot-
deauna si constitue chiar astOzi caracteristica, pluralului In mas-
culine (asa dar in dauna lui -e, dezinenta specific femining din
capul locului si pang, in momentul de fata). Explicatia pe care am
dat-o fenomenului este urmatoarea. Sernivocala i provoaca modi-
ficare,a, temei intr'o masurg mult mai mare decat e: c, g imediat
precedenti devin c(i), resp. g(i); t, d se africatizeazg ( > t, z);
diftongul oa se monoftongheazg, in o; a accentuat se preface in (1.
etc. Aceasta insemneazg cg, pluralul in -i se deosebeste de singu-
lar in mod mai lgmurit decal pluralul in -e, care, eel putin dia-
lectal, deci in vorbirea popular si familiars a multor Romani, se
poate confunda cu singularul, intru cat sung. identic cu acesta
(de ex. casel, muncitoare, etc.).
Aceeasi cauzg, de ordin fonetic, explicg preferinta pentru -e
la ambigene: fata de -uri, dezinentg, mai specific ambigeng (deoa-
rece -e a fost, la inceput de tot, semnul caracteristic excluziv al
pluralului feminin), -e prezintg avantajul cg, schimbg adesea (-uri
niciodatg) aspectul temei substantivului (c, g se africatizeazg, o
accentuat se transforms in oa, etc.). Caci o particularitate a limbii
roman, care o deosebeste de alte idiome romance, este cg,
cele doug numere ale substantivului (si adjectivului) se open for-
mal unul altuia nu numai prin terminatie, ci si, mai cu seams,
prin temg. Se poate spune cg aspectul fonetic al acesteia joacg,
in constiinta subiectelor vorbitoare, un rol adesea mai mare decal
dezinenta.1 Sg, se compare, de pildg, dialectalele fatcl-fetcl, masa-
mesa, etc., la care deosebirea dintre singular si plural constg,
numai in vocala din temg.
Nevoia de a opune cat mai vizibil unul altuia cele doua nu-
mere duce cateodata la rezultate care pot pOrea curioase. Astfel
femininele in -toare rgman, asa spune gramatica (si in general,
asa este), neschimbate la plural: o inviitettoare-doua inviltatoare.
Aceasta, pentru ca ele sg, nu se confunde cu pluralul masculinelor
corespunzgtoare (in -tor): inviitalor-inveiralori. Ei bine, existg, sub-
stantive feminine in toare care sung, la plural in -tori. Eu am in-
Asa se explica, intre altele, plurale ciudate" ca fete morgane (sing.
fata morgana), pene de automobil (sing. pand...<frc. panne), care schimba
sau pot schimha cu totul intelesul. Al doilea, care-i raspandit, din cauzl ca
exprim& o notiune curent6 dg, chiar ocazia la glume intemeiate pe omo-
nimia cu panel (de gasa, de curd,, etc.).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 65

registrat. foarte patine, de ex. (o) servitoare- (doug) servitori, dar

stmt convins cg numgrul for este mai mare si tinde, cu sigurantg,
ag creasca. Urmeazg ca, necesitatea de a distinge cele doug numere
ale aceluiasi substantiv poate fi mai puternicg, detest aceea de a
evita c,onfuzia dintre doug substantive de gen diferit.
Alt rezultat oarecum curios it constatam la femininele in -a,
our. -ale: basma, manta, etc. Dezinenta de plural a acestora este
le (nu. e, ca la celelalte). Si totusi vocala finales, aclicg numai o
parte a dezinentei, se preface si aici in i consonant: basma-bas-
meili. Mai mult decal atat. Uncle substantive din aceasta categoric
inlocuesc intreaga terminatie a pluralului prin i, de pildg manta -
manta (in vorbirea raoldoveneascg, apoi la soldatii de pretutin-
demi). Iar motivul psihologic este acelasi ca mai sus. SA se observe
cat de mare este deosebirea dintre pluralul in -(l)i si singular, in
comparatie cu aceea dintre pluralul in -le si singular.
Tendinta de a inlocui pe -e prin lucreazg foarte puternic
in graiurile muntenesti, ceea ce pare a veni in contradictie cu
constataxea, mai veche, ca, in cazuri destul de numeroase, situatia
se prezenta invers (cf. munt. boale, coale, ogle, roate, scoale, etc.,
fatg, de mold. boll, coil, oli, roti, $coli, etc.). Din punt de vedere
social, preferinta pentru -i este cu atat mai mare, cu cat mediul
respectiv este mai putin cult. Aceasta insemneazg, cg fenomenul
porneste din vorbirea popularg $i se faspandeste in vorbirea celor-
lalte pgturi.
La arabigene, inlocuirea lui -uri prin -e isi are izvorul, +dim-
potrivg, in limba oamenilor culti, a indiferent de provincia for ori-
ginara. Ne dgm usor seama, chiar aceia dintre not care se aratg
mai traditionalisti, cg -uri sung arhaic si popular in comparatie
cu -e: canaluri-canale, metaluri-metale, vemlinturi-ve$minte, za-
plazuri-zaplaze, etc. Cu atat mai mult au aceastg impresie copiii
$i adolescentii, in limbajul carom, cred ca, n'am auzit, la substan-
tive de felul celor mentionate, decat pluralul in -e.
Alt fapt, iargsi interesant, deli, poate, mai putin semnifica-
tiv, este urmgtorul. Se observg, la feminine, si aflame la substan-

Acest fapt ajutit la complectarea explicatiei propuse maisus, pentru

a intklege rAspandirea lui -e. Nu numai motive de ordin strict formal, ci
si motive In leg6.tur6. cu mentalitatea subiectelor vorbitoare au dus la
situatia actualg. Leo Spitz e r invoaca (intr'o scrisoare dela 3 Aug.
1939) tendinta limbii noastre de a accentua femininul la abstracte" (cf. (ate
42233. 5

www.dacoromanica.ro
66 PARTEA II: MORFOLOGIA

tivele abstracte, apoi la cele care exprimg `materii', tendinta de a

face pluralul in -uri, atunci cand au inteles concret (cand, adieg,
unele denumesc notiunile respective subt un aspect concret, iar
celelalte aratA obiectele fabricate din materia in diseutie): meiri-
muri 'person* mari, sus puse', scumpeturi lucruri scumpe', blei-
nuri, maidsuri, oliinduri, etc. Dezinenta -uri a apartinut, la ince-
put, numai ambigenelor (cAci pi ovine din lat. -ora, neutru), dar cu
vremea, de sigur din pricina identitatii dintre pluralul ambigen si
eel feminin (in cazul lui -e), ea s'a intins si la unele feminine, nu
prea numeroase. Astgzi o ggsim la foarte multe, cu tendinta de a
se extinde la toate substantivele feminine, care, datorita seusului
(v. cele spune mai sus), suet apte de a o primi. Cauza fenomenului
trebue cgutath,' de data aceasta, in lumea exterioarg, adieg, in viata
socialg, nu in sistemul lingvistic. Civilizatia materialg face pro-
grese extraordinar de mari si de rapide. Urmarea este, intre altele,
inmultirea neobisnuitg a obiectelor menite sg satisfacg, nevoile si
plgcerile oamenilor. Aceste obiecte (dau termenului intelesult eel
mai larg cu putintg: preparate chimice si farmaceutice, fabricate
de tot felul, stofe, etc.) nu, carpgtg totdeauna numiri noun, fiindca
nu-i necesar, nici posibil in toate ca,zurile. Deseori se intrebuin-
tleazg numele materiei prime, care, in aceastg, calitate, nu avea
dee:it exceptional o formg de plural, pentrucg notiunea insgsi nu
poate fi, in general, conceputg subt ipostaza pluraTitg,tii. Aplicat
insg la produsele lucrate din materia respectivg (numeroase, cel
putin ca aspect si destinatie), numele trebue sg aibg, un plural,
as spune chiar cg nu poate avea decal plural, singularul egmanand
se indice, ca si mai inainte, materia ca atare. 1 Acest plural sung
obisnuit, dacg nu chiar totdeauna, in -uri. Oki prelucrarea mate-
riei asimileazg, pang. la identitate, notiunea modificatg astfel cu
obiectele propriu zise (`lueruri', cum se exprimg gramaticii), pen-
tru care Romanii si Grecii, de pildg, dispuneau de substantive
neutre2.

aceea, pronume feminine cu sens neutral): -e caracterizeazg, pluralul sub-

stantivelor feminine (spre deosebire de -uri, care, data fiind originea lui din
lat. -ora, este simtit ca specific pentru ambigene), a$a c5, prezenta lui la
pluralul ambigenelor cra acestora o nuant6, abstract5,, ceea ce se potriveste
cu mintea predispusg, spre abstractie a oamenilor de culturA.
I Cu substantivele a$a zise abstracte lucrurile se petrec la fel, daces
notiunea exprimat5, de ele sufere o transformare care o asimileaza cu
obiectele materiale concrete.
2 Dezinenta -uri poate da un sens concret (adicti mai concret) $i sub-
stantivelor ambigene, cum aratA constructia /ichidurile din rafturile farina-

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 67

Prooesul morfologic descris aici se afla in curs de desfasu-

rare. De aceea marea majoritate a substantivelor de care este vorba
poseda forme de plural duble, in lupta una cu alta. Cea noua
tinde sa elimine pe cea veche, si intr'un viitor mai apropiat sau
mai indepartat victoria ei va fi, de sigur, o realitate. Cine observer
cu oarecare atentie limber noastra actual-a vede usor ca ceii mai
multi Romani (copiii, adolescentii si tinerii aproape in unanimi-
fate) prefera aspectele noua ale pluralului (-i la feminine, -e la
ambigene, -qtri la femininele abstracte cu sons concret si la cele
`materiale' ca mime de obiecte fabricate).1
Example numeroase am dat in studiul citat la inceputul pre-
zentului paragraf. Nu le mai reproduc aici (decat doar intampla-
tor). Dar intro timp am adunat altele, pe care, intru cat confirms
constatarile si, sper, explicatiile mole anterioare, cred util sa le
insir mai jos. Gruparea o fac duper genuri: a) feminine si b) am-
bigene, iar pe cele dintaiu, fiindca, apartin la mai multe categorii
morfologice, le separ duper dezinenta. Toate (sau aproape toate) au
forme duble. Eu notez numai pe cea noua, adica, pe cea aberanta,
care se abate dela normele flexiunii nomi-nale, asa, cum le-a deprins
generatia mea in ultimele deoenii (cam de pe la 1900 incoace).2

a) Feminine.
1. Dezinenta -i (in concurenta cu -e): ancori (AV 15), bala-
laici (Ins, Oct. 1940, 17), beteli (PTA 200), birji (Rad I, 228),
bradoici (BPh VI, 210), brazdi(le), carieri, cdpri (FF XIV, 59),2
capssuni (G1, 7 Julie 1940, 3, 4), chili (sing. child, AO XVIII, 97),
cire$i (AV 127),4 cdrji (ibid. 49), coli (ibid. 11), colinzi (Mold.
estia), colivi (CIst 419), comenzi, coperti (VR, Iunie 1940, 65), co-
ciei (Mihail Sebastian): lichide indices notiunea stiintificg respectivg, are,
deci, inteles oarecum abstract, lichiduri 'preparatele farmaceutice subt
forma de lichide', obiecte concrete, materiale. Despre -uri In general, cu va-
loarea aici argtatg, v. Preocupdri literare V, 560 si Elhnos H, 74-5 (e vorba
de graiurile populare din judetul Olt).
Remarc ulterior c5, in unele cazuri (foarte putine, de altfel), -i al
femininului plural se impune din cauze oarecum fonetice. De pildg: munt.
ciressi, corcodussi, etc. sung la singular cirecoe, corcodu,Fe. Aceasta insem-
neazg ca -i dela plural este nu numai regulat", ci chiar obligatoriu.
2 Izvorul fl argt numai cand e scris, si chiar atunci numai dacg exem-
plul mi se pare interesant din diverse puncte de vedere (este putin cunoscut
sau putin accesibil, provine dela un scriitor insemnat, m'a surprins existenta
lui, etc.).
$i la un enter, originar de peste Prut.
General (sau aproape) in vorbirea munteneascg, dei se poate con-

www.dacoromanica.ro
68 PARTEA II: MORFOLOGIA

piti (AO XVIII, 97), corcodusi (AV, 81), crami, crcititi (RB-R 10;
HYSt 51), curcubiet (ALR I, 1, harta 7), depesi, discipline (VR,
Sept. 1938, 90), duleimi (PTA 202), felleingi, fesi (MN, 2 Maiu
1940, 7), firizi (VR, Oct. 1398, 96), foci, foiti (Ins, Febr. 1939,
329), fresti (JL, 13 Aug. 1939, 3, 1), funti (AV 15, 105), gdlugi,
gareiti, haini (BL VI, 189), 1 half, influenti, insuli (VR, Apr. 1939,
33, in yens), iscusinti, imbreiceiminti (TK 151; Ins II, 3, 751, 966),
ingherCiti (sing. invhetatei), lebezi (AV 42), lotci, luminatii (sing.
luminatie,---iturninatie, 1907 II, 166), 2 lunti (sing. luntre),3 me-
ditiitii, moviLi (VR, Nov. 1938, 3), nostimeizi, notiti (OR I), pam-
blici (VR, Iunie 1940, 13), panorami (VE), parazi (VR, Iunie 1940,
83), palmi, pelerini (HYSt 9), pluti (Ins, Maiu 1939, 232), pre/i-
minari (VR, Apr. 1939, 152), reguli (AcR), seilbi (Mae I, 64;
VR, Apr. 1940, 146), seipi (1907 II,. 369), sentinti (Ins, Aug. 1940,
254), sobi (RGR II, 20), stafiz'i, su,cursali, sudalmi, 8uti (sing.
gutei = ciuta, AO XVIII, 97), sopti (RFR, Apr. 1940, 143), ta/angi
(1907 II, 138), to,reibi, tehnici, te/egrami, tendinti, tinzi (VR, Nov.
1938, 44), triiisti (Ins, 1 Iulie 1940, 8) si tr'disti (Mac I, 145), troci
(ALR I, 1, harta 7), tulpini, teireinci (VR, Aug. 1939, 32; JL, 24
Sept. 1939, 2, 1), Tigeinci (foarte raspandit, chiar la Moldoveni,
ca Otilia Cazimir, de pildg,), uliti (RM I, 306), unditi,
visini.
De adaugat urmatoarele exemple moldovenesti (A XLVII,
96 urm.): catarami, cusmi, jaletci, naframi. Apoi cozi, care cauta,
mai pretutindeni, sa inlocuiasea, pe coade: se stie ca aeest sub-
stantiv exprimA, la plural, nuance diferite, dupg cum e vorba de
coadele femeilor sau de cozile tailor, etc.
Datorita tendintei aici in discutie, vorbirea populara preface
regulat pe a accentuat in a la substantivele al cgror plural se ter-
mina in -i (si care pAstreaz5, neschimbat pe a in limba cult'a):
mar gini, neitii (G1, 23 Iunie 1940, 24), steitii, taxii, etc.,4 toomai
pentrucA forma cu a se cleosebeste mai clar de singular decat
cea cu a.
funda cu pluralul lui cirm La fel coreodufi, ui?ini (cf. cdmuni, notat mai
sus).
La Buzau, de pilda n'am auzit alta forma.
2 Vorbeste un taran (moldovean).
-/ a faeut s dispara r precedent (a carui prezenta cere numai dealt
un i sonant), ceea ce a dus la t>t. Exact ca inti pentru intri (pers. II
sing.), auzit de mine in gura unui copil, la Buzau,
4 Cf. si ellbii (Arghezi).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 69

Ca fenomenul caracterizeaza in special limba actualil, pro-

beaz6, dacg. ar mai fi nevoie, formele de plural, mai vechi, in -e
ale unor substantive care astgzi sung pretutindeni in -i: ciuperce,
pussce, rane, talpe (Neap ice), blow (Ien. VAcarescu), mare (ArhR
III, 54), figure (Hasdeu), lacrame, porunce(le), rane, sagete,
(St. PAKA, Gel mai vechiu ceaslov rometnesc, Bucure,sti 1939, 38).
Deoarece femininele au la plural acelasi aspect ca la gene-
tiv-dativ singular, trebue aratat, lucru care, de altfel, se intelege
dela sine, ea cele spuse mai sus se potrivese intocrnai si pentru
genetiv-dativul singular. Iata cateva substantive pe care le-am
intalnit numai subt aceasta ultima forma: (Vales) Cenazii, n. top.
(I. Agarbiceanu), (buzunarul) jachetii, (pozitia) Orazii,1 (acestei)
providenti (VR, Martie 1939, 116).2
2. -/i pentru -/e: beismelli (A XLVII, 96), curdli (ibid. 97),
h,aimandli, hardball (1907 II, 37), milhaTedi (ibid. 369), manta/
(ibid. 164 si A XLVII, 97), zaharali (A XLVII, 98).
3. carnuri (CrA, 128), damuri,3 fanteziuri,4 gazeturi
(1907 II, 475),5 hdituri (AL, 5 Febr. 1939, 7), 6 marinaturi (Ins
II, 3, 520), marimuri,7 mancaruri, 8 olanduri (VR, Aug. 1938, 45),
scumpeturi (1907 II, 177), tivduri (ALR I, 1, hairta 7), zernuri.
1 Ardelenii, mai ales, spun asa, Mudd, nomin. -acuz. sun& Oradla (nu
Oradiia, cum pronuntI, de obiceiu, Romilnii de dincoace de Carpati).
2 Fata de puterea cu care se manifestil tendinta aceasta, pare anacro-
nica si pedant& pastrarea lui -e, la numeroase plurale feminine, in vorbirea
si scrisul unor Romani (influentati, foarte probabil, macar cateodata, de
Academie), de pilda, cirede (VR, Nov.-Dec. 1934, 107), epoce, pagine (AL, 29
Dec. 1935, 9,2), pre dice, etc. Staruinta de a prefers pe -e lui -i este foarte
vizibila la substantivele terminate in .ed: critica, foneticd, tingvistica, sta-
tistica, tehnica, etc., care s'au fixat, pentru marea majoritate a contimpora
nilor nostri, subt forma cu (fonetici, lingvistici, etc.). Trebue acceptat -e
numai tend exists primejdie de confuzie cu un substantiv masculin apar-
tinand aceleiasi familii de cuvinte (de ex. critic-critici, alaturi de critica-
critice).
3 Trivial, cu sens ironic (la adresa femeilor stricate).
4 Stofe 'fantezi', deci inteles concret si, intr'o anumita masura, co-
lectiv (despre mai multe obiecte similare).
o In gura unui taran. De altfel se poate spune, in general, ca aceasta
dezinenta, despre care am afirmat mai sus ca este simtit& ca popular& st
arhaica la ambigene, are, intr o anumit& masura, acest caracter Si la fe-
minine (sand e vorba de notiuni mai mult on mai putin culte si ale caror
nume au, in limbs, comuna, pluralul subt forma lui obisnuita, cu -e sau -i).
Sing. haitd (de lupi, etc.).
' Auzit dela un calugar, licentiat in 'I'eologie. Nuanta ironic& foarte
vizibila, care provine, in bun& parte, si dela caracterul aberant al aezi-
nentei (cf. nota 3). Pluralul curent al acestui substantiv (marimi) are s1
sensul concret aici in discutie.
Form& condamnata adesea, ca fiind urita, etc. Nasterea ei se dato-

www.dacoromanica.ro
70 PARTEA II: MORFOLOGIA

Cu privire la pluralul in -i alaturi de eel in -e al substanti-

velor (pot adauga $i al adjectivelor), trebue amintit un fapt pe
care 1-am discutat la Fonetica" (cap. I, 3). Am arb,lat acolo
din cauza alternantei lui e si i neaccentuati4 apare, in scris, foarte
des (in vorbire $i mai des), i pentru e. Si am dat exemple ca f e-
tile, literile, operile, etc. La prima vedere astfel de cuvinte sea-
mang bine cu limbele, talpile, velmile, etc., asa ca ar putea fi con-
siderate ca apartinand la aceeasi categorie morfologica din p-unctul
de vedere al formarii pluralului. In realitate, ele se deosebesc la-
murit, cum dovedeste in mod neindoielnic aspectul nearticulat al
acestui numar: fete, litere, etc. (niciodati, cred, n'am dat in scrisul
nostru actual de grafii ca feti, Uteri, etc.), alaturi de limbi,
etc. (cu -i consonant) Prin urmare, exemple de felul lui fetile,
literile, etc. nu trebuesc interpretate ca exert:Tie de substantive
care suet supuse tendintei de a inlocui pe -e prin -i la plural. Tot
a$a sa ne ferim de graph pe care am putea-o savarsi in sens
invers, data am lua... in serios forme scrise de felul lui limbele,
nenorocirele,1 etc., care se intalnesc si ele, desi malt mai rar, dato-
rita fenomenului numit hiperurbanism. Pentru orientare, cel mai
sigur mijloc este pluralul nearticulat: -e de o parte, -i de alta, care
nu se pot confunda in niciun caz, chiar data pe eel dintaiu il pro-
nuntam i (caci acesta, este un i sonant, iar celalalt, i consonant).
b) Ambigene.
adau,s, adultere, aerodroaine, albuae, almana,ce (StI V, 54),2
apetite, arce (M. Sadoveanu), aternute (VR, Martie 1940, 160),
avanse (intr'un comunicat al Ministerului Finantelor), baste, ca-
barete, cable, caucioace (in gura unui subofiter de aviatie), camine,
cears.af e (Rad I, 428), cenacle (Ins, Iunie 1939, 612), chibrite, con,-
tacte (VR, Aug. 1939, 156), conture,3 cotete (VR, Nov. 1938, 3),
rote totusi unei necesitati, pe care au simtit-o, in primul rand, restauratorii.
Caci mdncdri are sensul de %Jona sau mai multe actiuni care poarta acest
nume' (cf. cloud bettai stricd, dar cloud mdncdri nu), pe cand mdncitruri in-
semneaza exact ceea ce aveau nevoile restauratorii sa exprime in listele de
bucate, anume 'diverse feluri de mancare' (asa dar inteles concret si precis).
Mt& cateva exemple: altitudinele (VII, Ian. 1935, 71), nervurele nom.
73), (culmea) culmelor (ins, 15 Ian. 1936, 59), limbele (Foe 438). De obiceiu
avem a face cu greseli de tipar, care probeaza ins& acelasi lucru, c& zetarii
(nu autorii!) confunda cele doua dezinente ale pluralului.
" Forma in -e, simtita. ca necesara de autorul respectiv, a adus cu
sine varianta, putin obisnuita, in -c a acestui cuvant, pe care se cuvine sa.-1
intrebuintdm subt aspectele almanah-almanahuri.
' Deja la Eminescu (abia conture triste..).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 71

-cuprinse,1 debuee, dialoage, 2 distice,3 duels, echilibre (VR,

Aug.-Sept. 1940, 162), entuziasme (ibid., Iunie 1939, 148), flagele
(ibid., Iunie 1939, 66), frunzise (I. Pillat), gheme (PTA 42),
ghioace, ghisee, ghivece, hazards (SR IV, 27), hipodroame, hotels,
ideate (Ins, Dec. 1939, 504), intelecte (RFR, Aug. 1939, 405),
indemne, jersee, marunfise, mototoale, ease (ALRM I, 1, harta 37),
nivele (BSG XLVII, 355), nudes, ocoale,4 parfume (Macedonski),
plane (JL, 17 Dec. 1939, 1, 1), p/umbe,5 potaape (Azi, 14 Iunie
1940, 7, 1), profile, prototipe, 6 rapids,' rasade (Rad I, 105, 468),
refrene (VR, Aug. 1938, 113), regime, reliefe (RIR V-VI, 496),
repere, resoarte, revere (VR, Sept. 1938, 30), rituals (PC 87), sar.
cofage, scrancioabe, scurt-circuite, sprijine (VR, Febr. 1939, 12),
strate (ibid., Nov. 1938, 19), sutiene, sire, sirete (0-1, 23 Iunie 1940,
1), spalte, suiere, taste (Ins, Apr. 1940, 48), talaze (AV 82), Lance,
tavane, tare (dela tur < fro. tour; cf. sing. tura, notat mai sus,
pag. 54), uruite (Ins, Iunie 1940, 7), varteje (Delavranoea), zagaze
(Arghezi), zbuciume (AL, 29 Maiu 1939, 1, 2).
0 grupg aparte alcatuesc substantivele terminate in -giu,
despre a caror finala am vorbit, din punctul de vedere al pronun-
tarii, in cap. I, 5 din Fonetica". Varianta in -j (avantaj, echipaj,
raclaj, sondaj, etc.) primeste la plural dezinenta -e: avantaje,
echipaje, etc. Cred ea -uri nu apare deice (sau numai in mod cu
totul exceptional) 8 la aceasta variants. Evitarea lui -uri se observa
insa si la formele in -gin, uncle, din cauza ca un plural in -e9 nu
-corespunde sistemului nostru lingvistic, intalnim, dezinenta -is
avantagii, echipagii, etc., apoi cortegii, privilegii, consilii, domenii,
teritorii, etc. Se poate spune ea, indiferent de aspectul fonetic al
finalei, toate aceste substantive merg impreung, in sensul ca toate
tied sa faca pluralul altfel decat in -uri. Tendinta e atat de puter-
nica, incat dezinenta mai noua este preferata si atunci cand s'ar
La criticul Pompiliu Constantinescu.
2 La Paul Zarifopol.
G. Cii,linescu. Cf. observatia fricuta. In nota 2 dela pag. 70.
Sensul propriu (ocol de vite). Ocoluri Insemneazg. `drumuri scolds'.
6 In limbajul ceferistilor, cand e vorba de vagoanele plumbuite.
6 Tip face pluralul numai In -uri. Tipi Insemneazg, 'oameni, ildivizi'.)
Dela rapid %I-en rapid'.
De pildit curajuri, care suna insa, cu sigurantil, si curaje.
9 De aceea au dispg,rut repede pluralele de felul lui fluvie, principie,
studie *. a., care circulau pe la jurnatatea secolului trecut ilatinistii le-au
Intrebuintat si dupa, aceea, deoarece aveau In minte modelul lat. Principtia,
stadia, etc.).

www.dacoromanica.ro
72 PARTEA II: MORFOLOGIA

putea produce confuzii, din cauza omonimiei, de pildg in. cazul lui
inedii, plural si dela mediu, dar si dela medic.' De altfel dezi-
nenta -i are prin ea insasi tin caracter echivoc, fiindcg este sem-
nul distinctly al pluralului feminin, 2 si, in cazul substantivelor
terminate la singular in -ie, ea se combing cu i sonant precedent,
pentru a da nastere diftongului -ii, perfect identic cu -ii al ambi-
genelor. Si totusi limba actualg, prefers dezinenta aceasta, fgrg ea.
se ingrije,ascg de eventuale confuzii, care, chiar daca, nu se pro-
due in mod strict, rgsar o clips in mintea ascultgtorului (si, evi-
dent, in aceea a vorbitorului), prin asociatie al femininelor.
Este drept ca identitatea formalg a ambigenelor cu femininele, la
plural, srabeste mult sensibilitatea pentru confuzie, a, cgrei pri-
mej die persista, totusi, data fiind deosebirea notionalg dintre aoeste
doug categorii de substantive.
Lupta care se duce intre cele doug dezinente ajutg la ivirea
unor forme de plural hibride (din punt de vedere fonetic si
.raportate la aspectul singularului). Astfel, alaturi de avantaje si
avantagii, intalnim avantagii (eel putin in scris, dar cred cg sunt
Romani care si pronuntg asa), la fel echipajii, tirajii, voiajii, etc.
Evident ca asemenea forme, care iau nastere prin contaminarea
celorlalte doug, (si vina, ca sg, zic asa, o poartg singularul, va-
viantele lui avantaj-avaintagiu), trebuesc evitate, dupg cum tre-
buesc evitate (in ipoteza, nu tocmai neverosimilg, cg ele existg) pro-
nuntAri ca avantajiu, echipajiu, etc.
Am afirmat mai sus cg subiectele vorbitoare stint stapanite
de tendinta aici in discutie cu o fortg aproape irezistibilg. Si am
pomenit de reducerea, in largg masurg, a sensibilitaii for firesti
pentru confuzii sau omonimii. Printre substantivele ambigene cu
pluralul in -e (algturi de mai vechiul -uri) exists multe al cgror
singular este identic cu participiul trecut al mini verb apartinancl
aceleiasi familii de cuvinte sau cu adjectival corespunzgtor. 3 Ur-
meazg ca pluralul in -e al acestor substantive sung exact la fel cu
pluralul feminin al participiilor sau adjectivelor in discutie. Sg., se

1 Se poate cita si dolii (AL, 3 Maiu 1936, S,4), pluralul lui doliu 91 at
lui dolie 'canal, rigolg (pe acoperisul caselor)'.
2 Si al celui masculin, fireste, dar aceasta nu intereseaz& discutia
noastra.
Mind, de fapt, adjective Intrebuintate substantival.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 73

compare, de pilda, asternute, cuprinse, uruite, apoi ideale, plane.'

Si totusi aceste forme apar molt mai des decal altele, iar 'Ana la,
urmi, daces tendinta continua sa lucreze inters (si nu vAd ce-ar
putea intervene s'o impiedece), ele vor ajunge a fi singurele intre-
buintate.
Dezinenta -uri este, dupes cum am mai spus, simtitA ca ar-
haica si populafa. Asa se explicA evitarea ei in limba actualg, a
majoritatii oamenilor de cultures. lath' un numAr de exemple, me-
nite sA inlesneasca verificarea si, sper, confirmarea acestei im-
presii, care creel ca este cu atat mai putin subiectivA, cu cat eu
insumi recurg, de obiceiu, la pluralul in -uri 2: aplausuri (M. Ko-
gAlnicea.nu), aresturi, asezcimeinturi (VR, Sept. 1938, 46), avizuri
(1907 II, 455), biliarduri (Eminescu), brilianturi (Alecsandri),
cabareturi, cabineturi (VR, Sept. 1938, 46), costumuri (Bolliac),
diamanturi (Neculce), epizodwri (VR, Iunie 1939, 147), excesuri
(Bacescu), facsimiluri, fanaturi (CrA 168), flageluri (Ins III, 8,
.328), gazuri (ibid. 321), geniwri (Macedonski), glonturi (Neculce),
masivuri (CPA 224), materialuri (VR, Sept. 1938, 56), mediuri
(VR, Aug. 1939, 92), metoduri (ibid., Sept. 1938, 52), miezuri (AV
121), 3 muzeuri (VR, Nov. 1938, 56), obiecturi (ibid., Sept. 1938,
48), pacheturi (1907 II, 392), palaturi (Koaniceanu, Alecsandri),
parantezuri (V1. Streinu), participuri (D. Dascalescu, anul 1850),
peizagiuri (VR, Sept. 1938, 45), portreturi (ibid. 48), procesuri, 4
scheleturi (Alecsandri), serviciuri (Gr. Alexandrescu), tragaciuri
(VR, Dec. 1936, 67), tepusuri (AL, 5 Febr. 1939, 8, 3).
Se intelege ca. gAsim in limba mai veche sau chiar in cea,
veche unele substantive ambigene cu pluralul in -e, care mina
astazi, probabil pretutindeni, excluziv in -uri: discurse, ritspunse
(L. M or a r i u, Carturdria lui Hie Eminovici, CernAuti 1938, pag.
10), frace (Alecsandri), imprumute (Neculce), dar n-umAru1 cazu-
rilor de acest fel este foarte redus, in comparative cu cele care spri-
jinA afirmatiile mete. Prezenta for dovedeste numai ca limba Incas-
a Omonimie avem si la firete (plur. lui $iret, substantiv, *i plur. femin.
al lui $iret, adjectiv, doui cuvinte care n'au, bine inteles, nicio leg ,turn eti-
mologica).
2 Am In vedere, mai cu seama, substantive de felul celor deja pome-
nite. La cele care urmeaza, prefer, mai totdeauna, dezinenta -e (sau -a).
4 Dela acest substantiv, dace, -1 consideram ambigen (de fapt, el este
masculin), nu-i posibil alt plural, si totusi forma in -uri pare nelalocul ei.
.. .actele de cugetare sunt processuri... (AL, 4 Nov. 1934, 7, 6): autorul
Ozabela Sadoveanu) a vrut sa evite confuzia cu procese (In justitie, etc.).

www.dacoromanica.ro
 74 PARTEA II: MORFOLOGIA

tra a. $ovait mereu intre cele doua dezinente ale pluralului la

ambigene, cum a $ovait $i intre -e $i -i la pluralul femininelor. Dar
niciodata nu s'a putut constata lupta dintre variantele morfologice
ale aceluiasi substantiv in proportiile ei actuale $i, mai cu seams,
tendinta uneia de a inlatura pe cealaltd. Concurenta se desfdsura
subt ochii nostri $i va continua multa vreme (poate chiar totdeau-
na) in viitor, caci simtim ca in unele cazuri ambele variante vor
persista, din cauza deosebirii semantice dintre ele (de ex. raporturi
Si rapoarte), jar in altele limba s'a opiit la forma `arhaica' in -uri,
asupra careia nu va reveni (discursuri, fracuri, imprumuturi, etc.).
Dar nu-i deloc greu sa observam ca, de cele mai mune ori,1upta
se va sfarsi prin biruinta lu,i -e,1 cutm cred ca an aratat exemplele
mentionate mai sus. 2
Din cauze fonetice, unele substantive masculine prezinta, la
forma de plural articulate (nominativ-acuzativ), un aspect inte-
resant, care merits sa ne retina un moment atentia. Am vorbit la
Fonetica" (v. cap. III, 3) despre pronuntarea ca i a lui i pre -
cedat de $uieratoare ($, j, t, etc.). De asemenea am aratat tendinta
lui i final de a se pierde, sand se &este in contact imediat cu un i
sonant (cap. II, 4). Combinareh acestor doua fenomene duce la
o forma de plural care face impresia unei inovatii morfologice,
fiindca pe de o parte difera de cea obisnuita ($i, in scris, gene-
raid), iar pe de alta raportul dintre ea $i singularul aceluiasi sub-
stantiv se prezinta altfel deck ne osteptam. Depilda: dinti (sing.
dinte), munti (sing. mde), etc., pe care le-am auzit in vorbirea
a numerosi Romani, indiferent de provincie, caci i >a dupe t se
intalneste mai pretutindeni. La Moldoveni ($i la o bung parte
dintre Ardeleni), aceasta modificare se produce $i dupe $, j, etc.,
asa ca pluralul articulat inn -i (pentru -ii) apare eu mult mai des:
evre$1, Frantuji, etc. Raportate la singular, precum $i la aspectele
for literare, astfel de forme se prezinta ca o noutate, $i de aceea
am orezut eh trebuesc mentionate, fie $i macar din fuga. 3
Un numar de substantive apar la plural, impotriva uzului,
616 exprima notiuni care nu pot fi imaginate ca o pluralitate sau,

DupA cum la feminine va invinge

2 Pentru alte substantive (ambigene si feminine) deck cele discutate,
v. DR IX, 415 urm. (material luat din ALR I, 1).
3 Bine inteles, nu numai substantive, ci 5i altfel de cuvinte prezinta,
finala i (pentru if) in conclitii fonetice identice: WO, inaf(f s. a.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 75

In ipoteza ca poseda un plural, capata aceasta forma acolo undo

ea nu se justifica. Iata-le:
activitate (principiului care azi impregneaza toate activitatile
germane, Ins I, 1, 395);
apropiere (comori au fost aseunse prin apropieri, HYSt 9);
argint (in zorii de arg-nti, BP, nr. 486, 171) 1;
atmosferia (mare creator de atmosfere, CL, 4 Ian. 1936, 6,
6-7) 2;
auditor(iu) (aproape regulat, poate si din cauza Ire. Ines
chers auditeurs, etc., dar si pentruca substantivul nu mai este
simtit ca colectiv, deci oarecum abstract, ci ca nume al fieca'ruia
din cei care alcatuesc publicul salii unde se tine couferinta, asa
dar sinonim cu ascultdtor);
bibrotecci (incapere larga, cu mai multe biblioteci, AL, 8
Nov. 1935, 3, 1) 3;
consideratie (eu multe considefatii, cu alese consideratii, etc.,
formula de dedicatie foarte raspindita) 4:
cotropire (setea de cotrophi a altor popoare, VR, Sept-Nov.
1936, 94);
distinctie (nu fac distinctii de rasa, Ins, III, 7, 530) 5;
farmec (plutirea plina de farmece si primejdii, VII, Aug.
1934, 7; tot asa farmecele D-nei N., etc.) 6;
fonduri (o carte care nu e lipsita nici de fonduri de uma-
nitate, VR, Martie-Apr. 1935, 77) 7;
grisa (grisi fierti in apa, AL, 26 Dec. 1937, 15, 2) 8;
inutilitate (experienta inutilitatilor faptelor, HYSt 252);

1 In vers (rirneazti, cu a/b)(1). Pluralul are lnteles concret, ca nume al

unei monezi determinate (cf. cei treizeci de arginti ai lui Iuda Iscariotul).
2 Pluralul ne trimete excluziv la termenul din stiintele fizice (unitate
de m5surg. a presiunii atmosferice).
3 Cu sensul popular si semicult de "dulap cu carte. $i frc. bibliotheque
se Intrebuinteaza cu aceastri, acceptie.
Si aici pluralul se Intrebuinteaza numai cu intelesul concret ('modul
cum consideram o problemk un lucru, etc'.).
'5 Are plural atunci cand InsemneazA `decoratie, premiu, etc.' (mijloc
concret de a distinge pe cineva pentru meritele lui).
Farmece apare numai In formula a face farmece (asa dar cu sens
folcloristic).
' Pluralul insemneazg `mijloace financiare, bane.
Acest substantiv are pumai singular. Daca s'a putut ajunge totusi
la un plural, aceasta se datoreste formei lui duble: mold. grisel, munt. grip.
Ultima a fost considerata ca plural de cAtre autorul respectiv (Moldovean
de origine).

www.dacoromanica.ro
76 PARTEA II: MORFOLOGIA

omagiu: singularul se bitrebuinteaza in dedicatii (`lui N.

omagiu cordial, amical, etc.), iar pluralul ca forma de salut (oma-
gii respectuoase D-lui sau D-nei N.);
plat (si-1 praeticau dupg placurile lui Casanova, VR, Nov. -
Dec. 1934, 78) 1);
preajmil (in prejmele Botosanilor, ibid., Nov. 1938, 52) 2;
principiu (Franta. nu are obiectiuni de prinoipii, ibid., Aug. -
Sept. 1937, 78) 3;
proza (culegere de proze, RFR, Julie 1937, 157) 4;
putinta- ( aceasta le da nista putinti de intelegere, AL, 1 Nov.
1935, 8, 4) 5;
zgaiba (cu zgatibele in sus, ibid., 10 Iu lie 1938, 4, 5) 6.
Intalnim, dar mult mai rar, i fenomenui opus, adieu sin-
gularul pentru plural, aceasta la substantive pluraliatantum. De
pik16:
Digestul lui Iustinian (Ins II, 3, 460) 7;
intr'o namiaza (Niry 120) 8;
in fiecarre zori (CL, 31 Aug. 1935, 4, 6-7)5.
3. Cazu 1. Prilej de discutie of era, mai cu seams, g en e-
tiv-dativ u 1 singular al substantivelor feminine. De obioeiu
acest caz are, sand este nearticulat, aceeasi forma ca pluralul (tot
nearticulat): easel (unei) case (niste) case; vulpe (unei)

N'are plural. Au influentat gust si alte sinonime (aproxirnative, bine

Inteles)? Sau numai Imprejurarea ca. actiunea se repet5.?
2 De fapt, acest cuvant nu-i un substantiv propriu zis In limba ro-
mana actualg, ci membru al locutiunii adverbiale (sau al prepozitiei, el/
formA substantivala) in preajma (la fel cu impotriva).
Trebue singularul, fiinda de principiu are exact acelasi sens ca
adj. principial. A lucrat atractia plur. obiectiuni.
4 Subt influenta lui poezie-poezii? Asa dar, proze ar Insemna 'opera.
(literara.) fn proza'.
6 Autorul a confundat, adica a considerat sinonim, acest cuvant cu
putere.
o Zgaibd are, In formula cu zgaiba 'n sus, Inteles obscen. Este evident
ca autorul, necunosand valoarea semantics, a acestui substantiv, 1 -a iden-
tificat cu picior (= picioarele 'n sus).
' E vorba de celebra per& juridicA din vremea Imparatului Iustinian,
care tontine sentinte, avize, etc. de-ale jurisconsultilor romani (lat. Digesta,
rom. Digeste). A influentat frc. le Digeste.
8 Autorul, Moldovean, nu stie ca formula (specific munteneasa) suna
la nandezi si de aceea a modificat-o, contaminemd-o cu //deo arniazti (de-
altfel nici acest de pe urm5, substantiv nu puate primi Inaintea lui pe in,
din pricinA ca. nu exprima un interval de timp, ci un singur moment din zi).
9 Desi formal la plural (datoritti lui -i), prezenta lui fie care arata clar
ca autorul simte asa zicand pe zori ca singular.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 77

vulpi (niste) map). Urmeaza ca femininele cu forme duble la

plural (v. paragraful precedent) pose,da forme duble *i la genetiv-
dativ singular. Deoarece constatarea corespunde normelor morfo-
logice romanesti, astf el de substantive nu prezinta un interes deo-
sebit, mai ales dupe ce am aratat care este situatia pluralului. In
consecinta ma limitez numai sa enunt faptul.
Interesante suet, ca tctdeauna de-a-lungul acestei lucrari,
abaterile sau ceea ce ni se pare a fi abateri dela sistamul limbii
noastre. 0 prima graph', cea mai nuraeroasa,cred, Si, de sigur, cea
mai remarcabila o constitue substantivele in -e, a earor tema eon-
tine un oa, accentuat. La plural acest dif tong se monoftongheaza
in o, din cauza dezinentei i i. Ne-am a*tepta sa avem acelasi aspect
fonetic si la genetiv-dativ singular. Asa se *i intampla, dar numai
la forma nearticulata a acestui caz: eroare (unei) erori (niste)
erori. Ch.'nd sub,stantivul se articulea4 foarte multi Romani pastrea-
diftongul. Aceasta insemneaza ca. pornesc n u dela genetiv-dativul
nearticulat, ci dela nominativul nearticulat, caruia-i adauga yin -i,
fat% nioio alta modificare: eroare (a) eroarei. Asa dar se lase
influentati de aspeotul nominativului. De cel Acest caz este, foarte
probabil, mai des intrebuintat deeat genetiv-dativul, *i in general
(sa nu uitam ca, are aceeasi forma ca acuzativul *i vooativul, prin
urmare capata *i dela acestea un sprijin pentru a-si afirma pre-
dominarea morfologica), dar *i in bpecial, tend avem a face cu
substantive care, din cauza sensului, functioneaza mai frecvent
ca subject, object direct, complement circumstantial decal ca atri-
but si object indirect. La abstracte intervine $i altceva: lipsa sau
raritatea pluralului, care, fiind identic cu genetiv-dativul nearti-
culat, poate ajuta, forma acestuia in lupta cu nominativul (sus-
tinut de acuzativ si vocativ).
Limba actuala nu face deosebire intre neologibme *i cuvinte
vechi. Le trateaza pe toate la fel. Se observa totusi ca fenome-
nul in discutie caraeterizeaza mai ales imprurauturile relativ re-
cente, lucru firesc, infra cat la substantivele celelalte uzul s'a fixat
de vreme indelungata, cel putin in verbirea populara, care, ori-
cum ar fi, serve*te adesea drept norma chiar oamenilor de culture.
Iata exemplele ggsite de mine in scrisul romanesc actual.

' Se $tie crt. od este conditionat de prezenta unui e sau a (eventual #i

a) In silaba urrnatoare.

www.dacoromanica.ro
78 PARTEA II: MORFOLOGIA

eroarei; o conjuratie a favoarei (EO II, 23) 1; stigmatul

floarei de crin (CL, 10 Aug. 1935, 6, 1), conturul floarei (Razb
351); (paginile) Foaei seite0i2; grozava tortura a foanteis; Mo-
nitorul Oastei4; oroarei; ploaiei (Rid II, 375; VR, Ian. 1938,
113; RFR, Main 1938, 292; PhV 58); (lipsa) pudoarei; (eu pri-
lejul sarbciloarei; (in voia) soartei 5; teroarei 6; al valoarei istorice
(DA 103); chmpia vanatoarei (AL, 17 Iunie 1934, 1, 2), mestesu-
gul vanatoarei (Ins II, 3, 711) 7; plausul vioarei (Ins, Oct. 1940,
41), al vioarei (CS 421).
Daca substantivele de felul celor insirate mai sus alcatuese
o grupa relativ numeroasa si, in orice caz, interesanta prin n.e-
functionarea normei f onetiee oeie> Oi, ele nu sunt totusi sin-
gurele al caror genetiv-dativ erticulat are ca punct de plecare
nominativul. Cele care urmeaza acum prezinta un aspect foarte
variat in ce priveste sunetele.
cireadei 8; aventura Ileanei, fatal Ileanei (Azi, 25 Aug. 1940,
7, 3) 9; in fats oglindei (ZN 326) 10; ogradei (AV 15) 11; tribuna

Plural rar (si sunk mai des, favoruri decit favori).

Titlul unei publicatii periodice. De ad/iugat: (autorul) Scrisoarei
pierdute"; (directorul) Moarei Dacia", care se explicg si se justifick poate,
prin faptul cs sunt titluri de opere, firm g, etc., aclic6 formule oarecum fine
si consecrate ca atare. Cf. (epoca) Ecaterinei cea Mare (In loc de... ce/ei.
Mari).
3 N'are plural. Cf. n. top. Campul Fomii (RIR VII, 194).
" Asa se chema o publicatie periodic& a Ministerului Ap&r&rii Na-
tionale. Pluralul octi circula mult mai putin cleat sing. oaste.
5 Acest substantiv sun& la nominativ soartd si soarte. Genetivul citat
mai sus are la bay& de sigur, prima dintre aceste doll& forme (genetivul
celeilalte face at sortii).
" N'are plural.
7 Forma corectit (cu -o-) poate evoca, o clips, pe vdndtori, pluralul lui
vdndtor. De aceea (sau si de aceea) este ea evitat&?
8 Gresa15, propriu zisA de limbk cum aratil si piistrarea lui ed inaintea
lui e din silaba urm&toare (cf. ceartd-certei, etc.).
Influentat de genetiv-dativul n. pers. Leana, care face, probabil,
totdeauna Leanei (Lenei s'ar confunda cu /enii, dela lene)?
" TIKTIN inregistreaz& un plural vechiu oglinde (care se intillneste si
la Odobescu). Dad. aceasta form& circul& Inc& oglindei se explica si tot-
odat& se, justific6. II intrebuinteaz6, de altfel, un scriitor de talent (Gib. I.
Mihaescu).
" Situatia ar putea fi asem&n6toare cu cea descris& in nota prece-
dent& La TIKTIN nu exista, ins& un plural ograde.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 79

orgai sale (AL, 6 Martie 1938, 15, 4); otravei; pielei1; sistemul
plechsca.i"2; eroul povestei (DA 250); imboldit de gandul rcispla-
tei (AL, 15 Apr. 1934, 1, 7); infgtisarea imensei sale de receptie
(Ins, 15 Aug. 1936, 125) 3; unei ?leahte (ibid. II, 3, 404); vestei 4.
0 situatie specialg, din diverse puncte de vedere, an urnag-
toarele: d1 agoste (celei mai exuberante dragoste, AL, 14 Febr.
1937; 5, 3) 5; melopee (monotonia unei melopee, JL, 12 Febr.
1939, 3, 3) 8; plebe (voiosia unei plebe u_rlgtoare) 7, etc. cat des-
pre o constructie ea: meritul celei de-a treia dimen,siune (Ins,
Iunie 1939, 579), dacg n'avem a face cu o gresalg de tipar, trebue
s'o consideram ca un exemplu de absen% a acordului, datoritg
faptului ea leggtura sintacticg dintre cele doug substantive este
slab simtitg 8,
Astfel de forme trebuesc evitate, pentru motivul cg nu co-
respund normelor flexiunii nominale romanesti. Faptul eg eau o
structure fonetic deosebitg, ajutat, la uncle, de o eirculatie redusg
nu justificg identitatea formalg dintre genetiv-dativ si nominativ-
acuzativ. De asemenea sa se fereascg Muntenii de -chii si -ghii la
substantive, mai ales proprii, care so terming in -cd, resp. -gd:
Catinchii, Olghii, etc.9 Caei genetiv-dativul (nearticulat)
este egal, la feminine, cu pluralul, si, deoarece niciun cuvant de
acest fel nu sung la plural in -chi sau glti, pentru ce ar avea ele
numai la genetiv-dativ singular aceastg fina1I1
In paragraful precedent am constatat ca, dezinenta -I tinde
sg inlocuiasea pe -e la pluralul unui mare numgr de substantive

Cred c5, toti Rom'anii spun asa. Pieii pare a fi o forma de-a verbu-
lui pieri.
2 IstA II, 267.
8 Cf. cele spuse In nota 11, pag. 78.
4 Foarte rAspandit (mai raspandit decal povestei).
5 Acest substantiv ramane, de obiceiu, neschimbat si la plural, fiindcit,
In calitate de cuvant abstract, se IntrObuinteaza extrem de rar subt forma
pluralului (cf. totusi dragostile, AL, 9 Main 1937 8, 4 si AV 127, apoi dragosti
Intr'o poezie popular, ardeleneasca, AL, 16 Maiu 1937, 9, 1 si la Mac I, 202).
Si elementul fonetic va fi intervenind in sensul pAstrarii lui -e la genetiv-
dativ: accentul pe antepenultima si grupul consonatic st din silaba final
(datorit5, accentului, dragostf sau dragogi d un ritm, ciudat, iar st are
nevoie de un sprijin, care nu-i poate veni dela ti consonant Cf. pacoste,
pentru care TIBTIN nu Inregistreazg un plural.
" alte neologisme In -ee, de ex. onomatopee, tranoe, etc. pastreazA,
obisnuit, pe -e la genetiv-dativ.
La E. Relgis, care nu staphneste perfect limba noastra.
8 V. sintaxe, capitolul despre acord.
9 Radu D. Rosetti scrie undeva trdsurichii.

www.dacoromanica.ro
80 PARTEA II: MORFOLOGIA

feminine. Data find identitatea dintre plural *i genetiv-dativ sin-

gular, ne nteptara sg gaSim mai des pe decat pe -e *i la aceasta
ultima form& Asa. *i este. Am notat aeolo cateva nume topice
ardelene*ti (Cenclzii, Orazii). Aid voiu adauga Carupia Turzii
(a-.a spun Romanii de petite munti, pe cand cei de dincoace prefera
varianta Turdei), apoi aura Sdrafii *i Podgoria Saratii (jud. Bu-
zau), al carer -ti are, de sigur, rostul sa evite o intelegere gre*ita:
Siiratei ne-ar trimete la 'o (ape) arata oarecare', nu la toponimi-
cul (uric sau, eel putin, foarte cunoscut de toti locuitorii de prim-
prejur) Scirata
Exemple de mane apelative nu secotese neoesar sa mai clau.
Toate cele care fac pluralul in (sau *i in) -i (v. lista la local citat)
au *i la genetiv-dativ singular aeeeasi finals,. In*ir numai cateva,
pentru care cred ca n'am inregistrat in cursul leeturilor mele decat
weasta ultima forma: (unei) certi (VR, Julie 1939, 135), breivetii
(Ins II, 3, 229), tinzii (AL, 5 Febr. 1939, 7).
Ar mai fi de amintit dOua fapte, de ordin fonetic sau gra-
lie, despre care a lost vorba *i la Fonetica", dar *i in paragraful
precedent, unde m'am ocupat de pluralul femininelor. Din cauza
alternantei lui -e *i -i, ca dezinente chiar ale unnia, *i aceluixsi
euvant, forma articulate de genetiv-dativ singular se pronunta
*i, mai ales, se scrie adetsea en -ei in loc de -ii *i rovers.' Astfel
de confuzii aunt user de inlaturat, daca.- ne orientam dupg aspec-
tul pe care-1 are substantivul la genetiv-dativ singular nearticulat
(sau, ceea oe-i tot una, la. pluralul nearticulat): unui -e dela forma
nearticulati ii corespunde un -ei la cea articulate., iar unui
corespunde un A*a dar adaugam un i la forma nearticulata,
ca s'o 'eapatAm pe cea articulate (dupes cum, in cazul pluralului,
adaugam. articolul -le).
Alt fapt este urmatorul. Genetiv-dativul singular articulat
al femininelor in -ie are firuila -iii (conform regulei pomenite
chiar arum), pe care in soris, o ream totu*i prin -iei (eel putin
a*a reoomanda Academia).2 Din cauza ca unimul i este absorbit
de eel precedent, pronuntarea ei real& apare, in gura oelor mai.
multi Romani, ca -ii (cu. doi i sonanti). Urmarea, este ea oamenii
Intocmai cum nominativul (si acuzativul) plural articulat prezinta
-ele pentru -ile qi -ile pentru -ele.
2 Ca ad evitthn prezenta a trei i consecutivi, care chiar la pronunlare
par incomozi (sau neeufonici). De aceea multi dintre not si spun, nu numai
scriu, -iei,

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 81

cu putina cultures sau neatenti scriu -ii in loc de -iii sau (cum ar
treb-ui) -iei. Un exemplu dinteo serie nenumarata: epoca beirbatii
(VR, Sept. 1934, 80). Ace lasi lucru, adia, disparitia lui -i conso-
nant, se intampla Si la substantivele al cAror genetiv-dativ arti-
culat se terming in -ii: curtea ?co/i, ealdura yeti, etc. Un caz inte--
resant, caci s'a fixat oarecum oficial, gratie imprejur5,rii ca apar-
tine toponimiei, este Meri-Petchi (sat in Ilfov), pentru Merii Pet-
chii (cf. si Meri-Goala, sat in Teleorman). Se intelege ca astfel
de graf ii trebuesc evitate cu orice pret. Intru cat fenomenul este
de natures fonetiag, el ne intampina pretutindeni unde un i con-
sonant final are inaintea lui un i sonant, indiferent de categorie
morfologica,, de caz, numgr, etc.2
Dar eu aceasta n'am epuizat materialul pe care-1 ofera limba
actuala privitor la genetiv-dativ. Se tie ca aceste cazuri se for-
meaza, la numele proprii de persoan5,, in doua chipuri, dupes ge-
nul lor: femininele merg en substantivele comune, adichl primese
dezinenta $i articolul enclitic corespunzatoare, pe c:a",'nd rnascu-
linelor li se adaug5, articolul inainte.3 Totusi auzim foarte des
(mai rar citim) a lui Corina, ha Maria, etc. Astfel de forme fac
impresia ca sunt neromane$ti, caci se abat dela sistemul nostru
flexionar: marea majoritate a Romani lor (printre ei, in primul
rand, %milli) nu le intrebuinteaza, dar in schimb ele apar regulat
in gura strginilor, chiar a acelora care vorbesc bine romaneste.
Suntem, deci, indreptatiti isa le consideram, eel Rutin in parte,
ca un produs al influentei strgine, venita, se intelege, nu de peste
granites, ci, din interiorul tariff, unde traiesc atati oameni a carer
limba materna nu este romana $i care totusi o vorbesc in mod
obisnuit. 0 confirmare, indirecta, a acestei explicatii mi se pare
faptul ca (a) lui Maria, etc. ne intAmpina mai des in tinuturile
transearpatice $i prin Bucovina, unde, din pricina imprejurarilor,
sensibilitatea lingvisticg, a conationalilor nostri este mai redusg.
Acolo chiar taranti recurg de multe on la astfel de forme. De
Genetivul n. pers. Petca (femininul lui Petcu, de origine bulgareascI).
2 Fiincldt suntem la substantiv, pot cita exemplul urrn&tor: cele tree
personagi de basm (VR, Sept. 1934, 90).
Numai cele terminate In -a pot fi, din cauza finalei, asimilate cu
numele apelative (cf. Duminica Tomei, Nicd a lui ,Stefan a Petrei, etc.), deli
chiar la ele predomin& antepunerea articolului (lui Toma, a lui Petrea, etc.).
Cu scopuri stilistice, i celelalte nume masculine primesc articolul la sfar-
it (conspira(ia Ddrmetnescului, vitejia Radului, etc.), ca In limba veche Si,
pe alocuri, In cea popular& actualrt.

www.dacoromanica.ro
82 PARTEA II: MORFOLOGIA

aceea S. Puscariu, oprindu-se, cu un prilej oarecare, asupra lor,

le prezacta ca ceva normal, tocmai fiindeg, in calitate de Arde-
lean, este mai deprins cu ele.
Dar nu numai influenta strains, in sensul argtat aici, trebue
invocatg pentru a explica acest fenometn morfologic. Limbo. .ac-
tualg posed multe nume proprii feminine nebastinase sau alca-
tuite dupes model alogen, care se caracterizeazg, intre allele, prin-
tr'o finalg nepotrivitg cu sistemul lingvistic romanesc, de pildg:
Cati, Chichi, Fofo, Jeni, Mimi, Miti, etc.' Adaugarea articolului
de genetiv -dativ -ei la astfel de nume este imposibilg (eel putin
in raarea majoritate a cazurilor). Singurul mijloc pentru a argta
raportul de atribut si de object indirect este intrebuintarea arti-
colului masculin, pus, se intelege, inainte (ca la numele proprii
masculine): (a) lui Cati, (a) ha Jeni, etc.
Aceeasi greutate die nelnvins o intampingan (deastadata cu
totii), cand e vorba de prenumele unei femei, precedat, cum se
obisnueste in vorbirea oamenilor mai mult on mai putin culti, de
frc. madame. (A) madamei Ionescu nu merge, din punct de ye-
dere social, adica, al convenientelor, pentru motivul ca asa se
exprimg lumea in pgturile inferioare (mai exact periferice) ale
societgtii, undo se spun si, mai ales, madam(a) I oana (asa dar,
asianilare complecta a euvantului frantuzesc). Si atunci recurgem
iargsi la modelul masculin al genetiv- dativului numelor proprii:
(a) lui madame Ionescu.
Dela forme ca acestea, foarte freevente in limba de toate
zilele, ajutate, in cazul celor mai multi Romani, de constructiile
similare (a) lui Jeni, etc., n'a fost greu sg se ajungg la (a) lui
Corina, (a) lui Maria, etc., care caracterizeaz5,, dupes cat mi se
pare, vorbirea oamenilor semiculti. 2
Dar lucrurile nu s'au oprit aici. Imitatia s'a intins si la nume
apelative, de ambele genuri.3 Inceputul trebue sg-1 fi fgeut sub-
stantive ca manta, tats, frate, sores, nene, beidie, etc., apoi, in
gura servitorilor, cocoan'ci, (si conitei,), dudue, etc., care seanigng

I Se pot adauga modificarile siinilare ale unor nume curente: Ani

(scris, fire*te, Annyf), Merl (= Mary, adica Maria), etc. Este clar ca avem a
face cu o moda anglo-americana, venita prin cinematograf.
2 In special pe a femeilor, aproape indiferent de cultures.
3 Masculinele de acest fel merg, cum se tie, cu femininele in ce pri-
ve$te modul de articulare (primesc qi ele articolul definit la sfarit, nu
itainte, ca numele proprii masculine).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 83

cu cele proprii prin faptul ca denumesc fiinte unice: pentru su-

biectul vorbitor, mama, tata, duduia, etc. (subt forma articulate)
insemneazh mama, tata, duduia lui insui, aka. cum Ion, Maria,
etc. trimet la o singura (adich la o anumith) fiinth cu acest name,
cunoscuth *i de eel care vorbe*te *i de eel (sau cei) care asculth.
Curios pare anianuntul ca numhrul substantivelor commie de ge-
nul masculin cu (a) lui inainte este mult mai mic decal al celor
feminine. Si ar trebui sh fie invers, din moment ce la masculine
acest mod de a forma genetiv-dativul nu contravine sistemului
*nostru lingvistic, cum este cazul cu femininele. Situatia aceasta
constitue, cred, o confirmare a uneia din explicatiile propuse mai
sus, aceea ca la nume de felul lui Cati, Jeni, etc., madame Ionescu,
etc., foarte raspandite in vorbirea zilnich, nu dispunem de alt mij-
loc pentru a exprima genetiv-dativul decat articolul masculin
antep us.
In limba scrish, fenomenul nu se intalne*te prea des. De
aceea exemplele stranse de mine sunt putine i provin dintr'un
singur izvor: M. Celarian u, Polca pe furate, unde ele agar in
gura eroilor (soldati, femei cam de mahala, etc.)', Iath-le: lu prie-
tena mea (pag. 17); vorba lu biata mama (58); lu conita aia
frumoasa (98); spune-i lui liceianzcl tau (101); lui coctna Turica
(145); lui fratele i-ar da locul (183).3
Dupe modelul numeralelor cardinale, uncle substantive iii
formeazd genetivul cu a inainte si farh. ca aspectul for sh se
schimbe. Am notat un singur exemplu, dar el este suficient ca
sa ne dgm seama ca numai substantivele care exprima notiuni
cantitative, aserahngtoare, loci, din punt de vedere semantic, cu
numeraleie se pot declines in modul acesta, lucru natural, de altfel:
in nrma concedierii a parte din personal (VR, Fein.. 1939, 54).3
Fenomenul se intgne*te des, child substantival, indiferent de inte-
lesul lui, este precedat de un adjectiv cantitativ: in prezenta a
numeroase personalitati; cu sprijinul a putini oameni de bine;
I Aceasta nu Insemneaza ca fapte asemanatoare nu se gasesc ai In
alte opere literare.
2 Cf. si am sa -i telegrafiez chiar azi lui tata (OC 171). Fenomenul ne

Intampina si la alto cm. inte afara de substantiNe: Wit! Asta set i-o spui lui
altul... (AL, 14 Iulie 1935, 7,5).
3 EchiN alentul ...a unez peirti... prezinta incomenientul ca i prea pre-
cis (din cauza nedefinitului unei, care indhidualizeaza notiunea fu discutie).

www.dacoromanica.ro
84 PARTEA II: MORFOLOGIA

dupci miirturia a diferiti martori oculari, etc.' In astfel de cazuri

n u substantivul, ci adjectivul dinaintea lui face posibira, forma-
rea, genetivului ca la numerale. Exemplul urmator poate fi citat
si el aici: a costat viata a Inc a, un ostag (comunieat oficial, dat
cu prilejul rebeliunii din Ianuarie 1941). 2
Dintre celelalte cazuri ale 6ubstantivului numai vocativul
prezinta unele particularitati vrednice de notat. Se pare ca, la
masculine, forma in -e castigg teren in dauna lui -le. Poate ca
faptul este de nature mai mult stilistick clezinenta e caracteri-
zeaz5, vocativul din limba veche si din cea popularg, asa ca intre-
buintarea lui de catre scriitorii contimporani des stilului o nuantA
considerat5,, de obiiceiu, ca poetical. In sprijinul aeestei interpre-
tgri vorbeste si amanuntul ca notiunile reanimate d.evin adevarate
Mate, daces numele lor, puse la vocativ, primesc finala -e: Alei,
Vinti Crivete (vers din cantecul lui Marcos Pala, citat de P.
CARAMAN, Cronologizarea baladei populare I, 13) .3 De pada: car -
mace (VR, Apr. 1940, 10); Evrtca, directoare! (Luc 398); filosoafe
(VR, Sept.-Oct. 1939, 10); prea intelepte (ibid., Apr. 1940, 8); Ce
face, nelegiuite? (DP 222); Nimeli cu bine, veripare (ZN 301).
Fenomenul opus, adica -le in locul obisnuitului -e, ne intam-
ping mai rar. Pare general bdiatule, dar numai in conditii deter-
minate (la adresa chelnerilor si a oamenilor de serviciu), in vor-
birea munteneasca. S'a nascut, de sigur, subt influenta lui dam-
yule, eaci are, ca si acesta, valoarea unui titlu. Cf. si omule, cu
aceeasi intrebuintare.
Alt uz popular, exploatat cu scopuri stilistice de catre scrii-
tori, este adgugarea dezinentei de vocativ la toate substantivele
care merg impreung (Oeea ce se intamplg atunci cand numele pro-
priu sau al profesiunii este precedat de domnule sau de un ter-
men echivalent) : domnule ceipitane! (Ins, Ian. 1939, 2); domnule
lujule! (1907 I, 99); domnule Nicule! (TB 273); doin'le Puiule!
1 S ar fi putut articula adjectivele (prezenta numeroaselor persona-
meta, etc.), dar s'ar fi schimbat sensul (ne-am fi gandit la anumite perso-
nalitti, etc., si nu asta a vrut subiectul vorbitor alb spuie).
2 prezenta $i, mai ales, topica lui Inca explia aspectul acestui ge-
netiv (cf. via(a incel a unui ostas, care nu poate fi inlocuit prin viata ince/
a un ostas, fora si avem impresla unei constructii neromduesti, ceea ce
nu-i cazul cu via(a a Inca un ostas, chiar daca si aceasta e cam neobisnuit6).
3 Pentru sezisarea deosebirii stilistice, O. se compare forma cu -le (Alei,
Vintule Crivettule). De alftel numele proprii fac obisnuit vocativul in -e
(Mall, de cele terminate In -u).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 85

(CL, 15 Sept. 1934, 4, 5); domnule Sergiu-le! (DO 119).1 Dintre

soriitorii mai vechi cred cg nurnaii ]a Caragiale ggsim un fapt
aseangngtor: 'arnica' din Schitele sale ii spun autorului Domnule
lanculd, formula care poate fi interpretata *i ca o contaminatie
a familiarului nene Ianeule! cu solemnul" Domnule Iancu! Sigur
este ca Domnule Iancule! are cara,cter periferic *i CA a servit
de model celor mai multi autori contimporani, care utilizeazg eon-
structia cu intentii satirice (in romanul citat al lui Cez. Petrescu,
Juju, este un arenda* evreu, prezentat foarte defavorabil).2
Deosebirea dintre un vocativ (de nume propriu) Cu dezinenta
*i altul fgrg, ambele precedate de un cuvant oarecare, spare *i
subt altg fatg. SA se compare dragd (sau iubite) Radu si dragd
(sau iubite) Radule; dragd Bogdan si dragd Bogdane, etc. For-
mele cu dezinentg, stint mai familiare; de aceea, in ipoteza a ace-.
lasi nume este *i de botez *i de familie, dgm preferintg variantei
cu -e (sail -le) in primul caz *i celeilalte in al doilea.
4. Declinare a. Numeroase substantive apartin la doug,
declingri, din cauzg cg, au doug, finale diferite. In 1, lit. a *i b
aim dat o bogatg lister de substantive care scanty la singular, *i
masculine *i feminine: amib(d), cartel(a), etc., fapt(d), lacat(d),
etc. Se intelege a forma terminate in consoang merge duper decl.
II, iar cealalta duper decl. 1.3 Dar nu astfel de cuvinte am aici
in vedere. Mg gandesc la acelea careli pgstreazg, genul subt am-
bele for aspecte. Majoritatea aunt feminine *i neologisme. Aceastg
ultimg particularitate explicg, in bung parte, lipsa for de fixitate
morfologicg. Dat fiind genul lor, mmeaza ca, o formg, se terming
in a, cealalta in e.
La neologisme ne-am a*tepta ea tendinta del asimilare sa
mea.rgg in aceea*i directie pentru toate. Realitatea lingvisticg se
prezintg, *i de data aceasta, altfel decat ne spun logica. Uncle au
finala -e in vorbirea pgturilor inculte sau mai putin culte, altele,
dimpotrivg, se terming in a. Asa, dar adaptarea for la morfologia
autohtong se face in ambele moduli posibile (daces tinem seamg,
de gen *i de faptul cg, cu exceptia celor accentuate pe ultima
Cf. si Sfintite petrinte arhimandrite! (IA 345), care seal-rang foarte
bine cu Doamne Isuse Hristoase! din limbajul bisericesc (deci arhaic) si
popular (in acesta a intrat prin mijlocirea textelor religioase).
2 Domnule lujule! poate fi inteles si ca Domnulel, lujule! (fi spui
intaiu Domnulel ca unui om respectabil, apoi lujulel ca unui egal sau, mai
ales, inferior, inferior din punct de \edere moral).
Sau a III-a, data terminatia este e.

www.dacoromanica.ro
86 PARTEA II: MORFOLOGIA

femininele romane$ti nu pot avea decat finalele a $i e).

Aceasta dovede$te ca, fiecare neologism se asimileazA, dupa norme
proprii,E adicA subt influenta unor anumite cuvinte biAstinase,
care nu in.tervin $i in cazul altor neologisme.
lath: chteva exemple mai interesante2:
aniversarei-aniversare (de fapt, femininul adj. aniversar, in-
tr buintat substantival; -e se datoreste confuziei cu infinitival
lung substantivat al vb. aniversa); capital&capitalie (tot adjectiv
feminin devenit substantiv; varianta a doua era foarte faspan-
ditA in prima jirmAtate a sec. XIX $i ceva mai tarziu, astAzi ea
este arhaicA, $i populara, de aoeea apare, in limba scrisa, numai
cu intentii stilistice); compress-compresie (frc. compresse nu
poate da in romaneste cle,cat compres, cum s'a zis odatg, sau com-
press); esentei-esentie ( < fr. essence, cu observatia facuta la
exemplul precedent); garantie-yaranid ( < fre. garantie); ima-
gine- imaging ( < fre. image, dar modelat dupa lat. imago, -finis,
poate luat direct din latineste, cum presupune Diet. Acad.; forma
in -a" este analogies, creatA ulterior, dela plur. imagini, subt in-
fluenta lui margins, variants, popularg a lui margine); instanta-
instantie (< Ire. instance; varianta a doua circula in primele
decenii ale veacului trecut, cand cuvantul deabia intrase in limba
noastra, prin legiuirile imitate dupa cele frantuzesti); ipostazti-
ipostazie (cuvant grecesc, imprurnutat in,ca din sec. XVIII, ca
ambigen, ipostas, dar modificat mai tarziu dupA frc. hypostase,
feminin; ipostazie, absent in Diet. Acad., apare Spin 172); jerbei-
jerbie ( < frc. gerbe; varianta in -ie la StB 34 $i AL, 18 Dec.
1938, 4, 4); origine-origintt ( < Ire. origine sau lat. origo, -finis;
pentru 4, v. explicatiile date mai sus la imagine); rezidenttc-rezi-
(lenge (< Ire. residence; forma in -ie se datoreste influentei lui
prezidentie, la baza cAruia se afla prezident, atat de asemAnator
cu rezident); sorginte-sorgintti, ( < ital. sorgente); tabachera-
tabachere ( <ital. tabacchiera, prin intermediu grecesc $i polonez,

1 Conform principiului, enuntat de geografia lingvistia si confirrnat

In atatea cazuri concrete, a fiecare cute.nt are istoria lui (diferita. de a
altora).
Pun Intaiu forma care trebue preferatl, pentru motivele care se vor
arlta la fiecare In parte.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 87

caci cuvantul exists din sec. XVIII; toate modelele stra.ine au -a,
care la not s'a prefacut in -a, de aecea am pus varianta cu a final
inaintea celui cu -e 1, desi aceasta pare mult mai raspandita) ;
taxes -taxie ( < frc. taxe); tortes-tortie ( < fre. torche, ital. torcia;
finala cuvantului italienesc se potriveste cu a rom. tortie, dar
trebue sa fi intervenit ma element, greu de identificat, care a dat
nastere, in limba noastra, variantei torta, exact ca in cazul n. top.
Franta 2, CgrUla ii corespunde ital. Franca); tumoafe-tumoarei
(varianta a doua, foarte rara; am intalnit-o o singura data, la Dr.
Bagdasar, Timpul, 21 Iulie 1940); tutore-tutor (aceeasi observatie,
ca la cuvantul precedent, pentru forma fares -e, EO I, 44, care altfel
pare mai adaptata la sistemul limbii noastre, dad. tinem seams
de institutor < Ire. instituteur $i de numeroase formatii vechi in
-tor, cu care neologismul acesta este pus impreuna; tutore s'a im-
pus prin juristi, macar ca aminteste, in defavoarea lui, de direc-
tore, inspectore, etc. ale latinistilor, devenite repede ridicule); va-
cantei-vacantie ( < Ire. vacance)3.
Interesante, din punct de vedere istoric, suet, in lista de mai
sus, cuvintele de felul lui esenta, instants, etc., a caror varianta
in -ie Este, de obiceiu, anterioara celeilalte $i se explica prin in-
fluenta latinismului, chiar la oamenii care combateau exagerarile
acestui curent. Pentru neologismele de origine romanica, serveau
ca model prototinele (reale sau presupuse) latine$ti 4, datorita nu
numai doctrinei (ca in cazul latinistilor propriu zi$i), ci $i unui
adevaiat simt sau instinct lingvistic, firesc la vorbitorii unei limbi
neolatine. Dar formele in -ie au ineeput a fi parasite imediat ce
puterea latinismului a slabit, pastrandu-se totu$i, pang astazi, in
vorbilea mai mult on mai putin populara, unde au patrons Inca
depe vremea prepoderentei for asupra celor in -a. A$a se explica
dece esentie, instantie, vacantie, etc. sung arhaic $i popular, ade-
sea chiar comic (in orice caz, ele pot fi utilizate cu intentii iro-

S'a nascut, de sigur, gtatie lui e accentuat din silaba precedenta,

care a prefacut, prin asimila ie, pe -a in -e. A ajutat, probabil, si plur. -ri,
care trebue srt fie foarte raspandit.
2 Acest nume se explica, in bunk, parte, prin frc. France (deli -ce
> -fa nu este in perfect, regul&).
De adaogat po$td-pontie $i siguranVt-siguranfie.
Cf., de pild6, essentia ai instantia.

www.dacoromanica.ro
88 PARTEA II: MORFOLOGIA

nice sau pentru a caracteriza un personal, o situatie, etc. intr'o

opera literara). 1
Substantive le vechi cu forme de declinare dubla, prezinta un
interes mutt mai mic decal neologismele, de care se deosebesc in
toate privintele. Situatia for nu se datoreste influentei etimonului,
ci exeluziv analogiei. Aproape toate aunt masculine 2, prin urmare
fac pluranul in -i, singura dezinenta pe care o cunoaste genul tor.
Cum acest -i se intalneste si la declinarea II si la a III3, urmeaza
ca sing-ularul poate avea si finala consonantica, si un -e. Astfel
se ajunge foarte usor la crearea unei a doua variante, diferita
de cea originara prin tennina,tie, deci, morfologic vorbind, prin.
declinare (aclica prin categoria in care sunt puse de gramatici,
dupa aspectul fonetic al partii for finale). Cireulatia celor doua
forme n'are caraicter social (vreau sa spun cultural), ea la neolo-
gisme, ci se conduce, in general, dupa criterii geografice (sau dia-
leetale), iar adesea dupa criterii individuate (la scriitori, de pilda,
care, indiferent de provincie, accepts varianta soeotita" mai con-
forma cu spiritul limbii, asa cum it shut in constiinta tor).
Tata', o parte dintre cele mai frecvente 4:
berbec( e); culbec-culbece '(FM 13); curpen(e) 5; margifte-
margina; nare-narii ; pesmet( e); postatei-postate (AL, 10 Ian.
1937, 5, 4; exists si a treia forma, postatd, la Tecuciu, de pilda) ;
prapur-prapure (CL, 31 Aug. 1935, 3, 2); scimbure-solmbur (AL,
10 Febr. 1934, 9); secere- secera (1907 I, 281 si la Arghezi); stru-

Constat ulterior 0, in ruseste cuvintele corespunzdtoare celor ro-

mAnesti discutate mai sus se terrain& In -ifa: instdntsiza, rezidentsita, va-
kansiia 'la vacance', vakzitsita 'les vacances'. Este sigur ca aceste forme au
influentat si ele, mai mult, poate, cleat modelele latinesti, cum probeazd,
indirect, dar foarte convingAtor, seminarie, de pe vremuri, cdruia numai in
ruseste ii corespunde o forma similard (semindriia).
2 Daca. tinem seam& de pronuntarea munteneasa a femininelor in -ei
precedat de j, $, etc., putem lua in consideratie ai atkea substantive de
felul lui grijd, platosd, etc., care, in dialectul moldovenesc si in limba sena.,
merg dupd decl. I, iar in dialectul muntenese dupd a III-a. Este interesant
totusi cd, forma articulatd, apare, de obiceiu, cu -a, nu cu -ea: grije, dar
grija (cf. HYSt 452), mdte-matula, etc.
Pot adauga si la I-a, de care tin cateva substantive masculine termi-
nate in -el (impa, tatd, viddicd, etc.).
Trimeterile din paranteza, se refer& la varianta a doua, mai rar n-
trebuintatd. sau, eel putdn, evitatd, de obiceiu, in limba literara.
5 Subt influenta a,cestuia (si' a altor cuvinte asemilatitoare) se va fi
ndscut si germene aldturi de germen?

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 89

gur(e); Tighina-Tighinea (AAF IV, 35) 1; vierme-vierm (CL, 9

Maiu 1936, 7, 6).
Situatie specialg au, Intre altele, urm6toarele: oaspete-oaspet
si tateil-tatul. Pe oaspet 1-am intalnit de dou'a on la poetul G.
Lesnea, in rims cu proaspeit. II inregistreaz5, *i TIKTJN (impreung,
cu variants oaspet), ceea cue aratg ca circula *i aiurea (pacat ca
nu ni se area unde anume). Acest substantiv posedg Inca' o forma:
oaspe, care-i cea mai veche ( < lat. hospes) vi de aceea din ce in
ce mai putin intrebuintata (pare abQrana fata, de plur. easpeti <
hospites). Cat despre tats, cele doug variante exists numai la
forma articulate. Tatul se datore*te analogiei qubstantivelor mas-
culine terminate in consoada, care a lucrat cu atat mai usor, cu
cat ele suet extrem de numeroase, pe cand tats sta aproape sin-
g-ur2. Va fi influentat, Intr'o oarecare mAsura, *i formula itatu-
seiu (cu u, in loc de a, dupes modelul lui mom-sau, unchiu-saw,
vdru-sau, etc.). Din tatal tata. a rezultat Inca o variants: fatal,
care se aude des in limbajul bisericese (am impresia. ca numai prin
Muntenia).
Cu tats seamgnA intru catva vleld4cei: fiind masculin, a capii-
tat *i el o formA potrivita, cu genul, anume vladic, artic. addieut
(G. Galaction).
5. Artie u 1 a r ea. Numele de localitati cu forma de plu-
ral primesc, foarte des, articolul enclitic de singular: Bucure$tiul,
Galatul, la,5ul, Ploie ?tiul, etc. Dace la unele, de altfel numeroase,
subiectele vorbitoare simt. mai putin sau nu simt deloc ca." au a
face cu pluralul, i aceasta din cauza dezinentei (un simplu
aaugat la tema), dar si, mai ales, a pronuntaxii (Galat, Htq, las,
etc.), In cele derivate ou suf. -e?ti si -ani (sau -eni) situafia se
prezinta altfel. De aoeea trebue sa" gasim o explicatie valabira
pentru toate, o explicatie gramaticala sau morfologica. Sensul
unui name topic este de singular, chiar data finala lui are aspect
de plural: in mintea noastra predoming sensul, notiunea expri-
math', prin cuvinte ca ora$, sat *. a., care se asociazg oarecum
automat cu numele de localitate respectiv. Cand spunem BucureA,
Galati, NicoreA, etc., ne gandim totdeauna *i fares sa vrem ca
1 Tighinea este arhaic (apare la cronicari).
2 Din cauza terminatiei, identice cu a femininelor de decl. I, acest
substantiv primeste si articolul feminin -a (tata, excluziv in limbajul fa-
miliar $i cu sensul de `taiti.1 celui care vorbeste' sau, mai rar, celui
cu care vorbim').

www.dacoromanica.ro
90 PARTEA II: MORFOLOGIA

este vorba de un ora$ sau un sat care se chiama a$a, ca si cum

am spun orasul Bucure ?ti, satul Nicoresti, etc. Din oauza aceasta
intampinam dificultati de acord la propozitiile avand drept su-
biect astfel de nume: sovaim intre Bucurestii sunt capitala Ro-
mdniei si Bucurestii este capitala Romciniei. Forma ne indeamnA
sa preferara prima constructie, iar intelesul, pe a doua. Ca sa
iesim din incurcatufa, recurgem la formula atat de faspandita"
astazi si care Impacg, se pare, lucrurile: Bucu,restiul este capitala
Romeiniei (= 'Orasul Bucuresti este capitala Romaniei'). Asa se
explied de oe acest din urmN, mijloc de a ne exprima castiga" teren
si apare chiar acolo unde, oric'at de dispusi am fi, teoretic, sd-1
acceptara, face totusi impresia ca, trece, eel putin pentru moment,
peste normele sistemului nostru linguistic. De pildg: imprejuri-
mile Folticeniului (AL, 25 Aug. 1935, 3, 1); Cotroceniul dormea
(AL, 5 Apr. 1936, 7, 7); Cazacii dau foc Focsanului (ibid., 3 Oct.
1937, 15, 4) t.
Dar mai intervin, in unele cazuri, $i alte elemente. Sufixele
-esti si -ani (-eni) pot evoca, o olipa mkar, diferite sensuri. Cand
este vorba de o localitate putin sau deice cunoscuti, ele ne trimet,
mai degraba, la membrii unei familii al earei nume constitue tema
sau forma de singular a toponimicului respectiv: Ionesti, Popesti,
etc. (o multime de sate aunt numite asa) insemneazg, in limbajul
curent, 'familia Ionescu', 'familia Popescu', etc.2 Articuland cu
-(u)/ (in loc de -i) numirile de acest fel, evitam orioe in.telegere
gresitg si, mai ales, avem on putem avea impresia ea," o evitam,
chiar &cal primejdia nu exists.
Articolul de singular prezinta, cateodatA, si alt avantaj, in
legaurg, tot cu claritatea exprimgrii. Sunt unele localitati celebre
prin podgoriile lor: Cotnari, Draeasani, Nicoresti, Urioani, etc.
Vinurile produce acolo poartg, se intelege, aceleasi nume ca loca-
litatea insasi, dar subt forma, lui de singular, eel putin dud este

Cf. si feintdnile cu petrol ale Ploe$tiului (ibid., 12 Maiu 1933, 1, 1).

Trebue sa precizez c5. exemple de acest fel agar adesea la scriitori de talent,
al caror simt, ba chiar talent pentru limba for materna nu poate fi pus
la indoiala. Atat de puternica este influenta asupra `formei'l
2 De altmintrelea o semnificatie foarte asemanatoare cu aceasta au, la
origine O. principal toate numele in -efti (mai putin cele in -ani, -eni
aceea de `urrnasi ai lui cutare' (--= intemeietorul sau stapanul, adicit `judele
satului), numai ca ea s'a pierdut cu vremea.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 91

articulat: Cotnoirul, Dragasan(i)ul, etc. sent vinuri foarte bune.1

Cez. Petrescu vorbeste undeva (cred ca. in La paradis general")
de vinul podgorith Uricani (sat in apropiere de Iasi), pe care-1
numeste Uricanul... Poate ca $i acest fapt contribue, intr'o oare-
care masura, la preferinta, atat de accentuate, a limbii actuate
pentru forme ca Bucure. tiul, Galatiul, etc.
Articularea substantivelor ofera prilej de discutie $i la sub-
stantivele strain, care au o terminatie nepotrivita, cu si.stemul
lingvistic romanesc. Avem, inainte de toate, pe cele terminate in a
accentuat, dar de genul masculin (cac" i femininele se adapteaza
fara, nicio dificultate, gratie numeroas'elor substantive in -(e)a
mostenite ori imprumutate de multa vreme). De pilda cinema,
atat de des.intrebuintat (din cauza scurtimii, fate de cinematograf,
dar $i subt influenta fm. cinema). Cum it articulami Forma ar
cere articolul feminin (cf. beizadeaua), dar merge cinemaua? Cred
ca nimeni nu opune asa. Sensul impure articolul masculin. Dar
tine zice, cu inima usoara, cinentaul? Este drept ca felul ultim de
articulare 1-am inregistrat: tehnica cinemaului (AL, 28 Oct. 1934,
10, 6), cu cinenzaul tau (AL, 18 Oct. 1936, 6, 1), dar nu-1 putem
acoepta, cel putin deocalndata. _Alta s'au oprit la pastrarea sub-
stantivului subt aspectul lui neschimbat, indiferent de functiunea-i
sintactica: cinema 0 viata agricola; cinema fi tineretul; cinema
rural trebue sa dea tucratorului agricol... (toate exemplele in VR.
Iunie 1934, 31 si 35). Dar nisi aceasta nu-i o solutie. Singurul mij-
loc de a evita alsemenea forme bizare este sa renuntam la cinema
si sa ne folosim de cinematograf, oridecateori cuvantul trebue arti-
culat (personal prefer varianta genuine in toate imprejurarile $i
cred ca, procedand asa, ma conformez spiritului limbii noastre,
care nu cunoaste astfel de prescurtari).
Intr'o situatie analoaga se gase$te papa, care circula totusi
mult mai putin decat cinema. Am notat un singur exemplu: to
esti papa al meu dragut (AL, 23 Aug. 1936, 2, 2), care arata ca
2 Cf., mai cu seams, am betut un Cotnar, un Dragdsani, etc. estroor-
dinar sau (ca recomandatie din partea restauratorului, carciumarului s. a.)
am, un Nicoresti, un Odobesti, etc. pe cinste.
2 Deoarece m am ocupat de singularizaree numelor topice ru forma
de plural, pot aminti si fenomenul opus, care se prezinta Insa ca o simply
curiozitate si se datoreste, de sigur, ignorantei sau confuziei, precum Te-
cucii (la publicistul Radu Cosmin), apoi Buhufii nostri (Man, 23 Aug. 1935,
5, 3). Altadata se observes lupta Intre cele cloud. tendinte (respectarea Orin
formale de o parte, a sensului de alta): Tot Crargelsanii (Act 13).

www.dacoromanica.ro
92 PARTEA H: MORFOLOGIA

autorul n'a stint si, fata de cele spuse pang, aci, nioi nu putea sti
cum sg articuleze acest substantiv.1
Alta terminatie care oferg dificultAti de adaptare a cuvinte-
lor strain la sistemul limbii noastre este o. Dea.stgdata lucrurile
se prwinta mai complicat cleat la. -a, fiindea -o nu existg in. roma-
nests decat ea dezinentg, a vocativ-ului. De aceea procesul de asi-
milare intamping obstacole greu de trecut nu numai in leggturg
cu articularea substantivelor in discutie.
Trebue distins intre -o accentuat si -o neakecentdat. Greutati
de asimilare prezintg numai ultimul. Cel dintaiu eapritg, de obi-
ceiu, un u consonant dupg, el, si subt influenta unor cuvinte vechi,
terminate in -Og, 2 dar si, foarte probabil, din cauzg. cA este perce-
put de Romani ca oft (aceasta, datoritA accentalui, care-1 lungeste
putin, adicA ii dg. un fel de prelungire, interpretatg de ureche ca
un it). De pildg, dintre imprumuturile mai vechi, cadou, lavabou,
tablou, apoi argou, lingou, metrou, stilou, trusou, taxicou, vitrou.3
Ultimele nu aunt pronuntate, mai ales nu swat scrise de toatg
lumea, asa, dar nu-i greu de constatat cg ele tind sg, se generali-
zeze subt west aspect, singurul posibil in sistemul limbii noastre.
Probg, avem forma artioulatg: (1,11tul metroului (CL, 21 Sept. 1935,
7, 4), partieularitatile argoului, etc. si, in special, pluralul (arti-
culat on nu) : lingouri(le), vitrouri(le), etc.
Cand neologismul se terming. in o neaccentuat, existA mai
multe posibilitAti de adaptare la sistemul nostru lingvistie. In pri-
mal rand, redarea lui o prin u, asa cum s'a intamplat, la inceput
de tot, cand latina, popularg din Rgsgrit a devenit limbg romang,
cu dativul si ablativul substantivelor de declinarea II, care s'au
confundat cu nominativul si acuzativul (terminate in -u). De pildg
radiu (pentru radio), in vorbirea copiilor si a oamenilor inculti,
care it si articuleazg asa (radial); zeru, in mediul scolgrese, etc.
Dar cazurile par a fi putin numeroase, iar la plural sau la singu-
larul articulat ele se imputineazg si mai molt (numai zeiruri4 este
oarecum general, in gura elevilor de toate categoriile).5 Curios
1 De altfel constructia intreaga sunk, cam curios.
2 Sa. se compare situatia cuvintelor cu (fifiu, pardesiu, taxiu, etc.).
' Are la baza pluralul cuvantului frantuzesc corespunzator (vitrail-
vitraux), poate pentruca mai des se vorbWe de mai multe vitrouri decat
dd unul singur.
4 Cf. ni ;te zerouri (VR, Sept.-Oct. 1935, 47), zerori (Ins I, 2, 509).
Zeruri se poate confunda cu pluralul Jul zer. Aeeeali prime idie
exist, la radiu (pentru radio), care este, subt aceasta, forma, identic cu

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 93

este ca, -o nu se prommta u tocmai la cuvintele, mult mai nume-

roase, care nu yin in coliziune cu elementele vechi *i nu se afla,
deci, in primejdie de a se confunda cu acestea. Cauza care impie-
deca asimilarea unor astfel de neologisme in raodul cel mai potri-
vit cu. evolut1ia fonetica a limbii noastre este disparitia lui u final
in marea majoritate a cazurilor. Am vazut (partea I, cap. I, 6)
cu cats forts lucreaza. Inca i asthzi tendinta de a elimina pe -u,
chiar la neologismele cele mai recente.
Alta posibilitate de a romaniza" cuvintele in -o neaceen-
tuat ne-o indica cele spuse aici mai sus: dad, -u tirade sa dispara,
urmeaza ca aceea*i rsoa_rta trebue sa aiba *i -o, care, din cauza
naturii *i a pozitiei lui in cuvant, seamana bine cu u (se *i pro-
nunta cu o u*oara nuanta de u). Gasim *i neologisme tratate in
chipul acesta: alt pentru alto (melodie de alt, RJ 46); picol pen-
tru pic(c)olo (bietului picol increment in extaz, 1907 II, 272);
port (?) pentru porto (porturi, in limbajul po*tei oficiale); stu-
diu pentru studio (studiul maestrului, DA 79; temp (?) pentru
tempo (sa ne redea cu juste tempii, AL, 21 Nov. 1937, 13, 2);
vers (7) pentru verso (pe versul dovezii, VR, Iu lie 1940, 50; versul
6 reversul aceleiayi medalii, CL, Dec. 1935, 44).1 Dar cele mai
multe ca'ed ca nu se vor impure, pe de o parte pentruca se inde-
parteaza de modelul strain (acest fapt conteaza enorm in vorbi-
rea oaraenilor culti, care au in mintea for etimonul respectiv),
iar pe de alba, din cauza primejdiei, existents in numeroase cazuri,
de a se confunda cu diverse elemente lexicale vechi (alt eu pron.
alt, mai ales subt forma articulate; port, plur. porturi cu port,
termen geografic; studiu cu studiu, eel putin grafic, caci studiu=
studio trebue sa alba trei silabe; vers(ul) cu vers). Mai lesne apli-
cabil pare west mijlec de adaptare, atunci cand neologismele sent
prevazute cu articolul enclitic *i apoi, mai ales, la plural: Congul
belgian; tangu,l, tanguri ( < tango); reluarea Toledului (AL, 20
Febr. 1938, 18, 3); triuri (plur. lui trio), etc. Com litii deosebit de
favorabile au insa cuvintele a caror finale este identica sau macar
foarte asemanatoare cu un sufix sau o terminatie autohtone: pkol
radiu (= radium), pronuntare destul de frecventa. De aceea oamenii de
culture nu spun niciodata radiu in loc de radio, dar spun adesea radiu
pentru radium. Confuzia este aici usurata si de cuvinte ca, radio-activ, etc.,
a ciiror prima, parte sung Intocmai ca radio, de$i are la baza pe radium.
1 Un exemplu asemanator cu vers(o) este tors(o): cu torsul denudat
(AL, 8 Martie 1936, 8, 3) (cf. tors, substantiv din familia lui a toarce).

www.dacoromanica.ro
94 PARTEA II: MORFOLOGIA

va invinge, cred, in eurand, din eauza cg, se asociazg., in mintea

celor mai multi Romani, cu viscol, etc.; scenario a devenit, foarte
probabil, din capul locului scenariu (si are sanse sa se simpli-
fice in scenar), clatorita lui -ariu, atat de asemgnator cu suf.
-ar(iu), etc.
Dupe cum vedem, lupta pe care o der limba (prin subieetele
vorbitoare) pentru asimilarea elementelor straine este grea. Asa se
explica sovAirile, ilustrate cu ajutorul exemplelor preoedente, si,
in special, faptul ca majoritatea neologisrnelor in -o neaceentuat
p5streaza ac,easta finals, ceea ce, intr'o anumita masurg, se dato-
reste influentei etimonului, cu atat mai prezent in mintea oame-
nilor culti, cu cat multe din ele sunt prea reoente on se bucurg,
de o eirculatie restransg (ca termeni tehnici), etc. E si mai comod
procedeul aeesta: cand avem a face cu singularul nearticulat, de-
abia simtim ce -i vorba de un cuvant strain. Greutatea apare la
forma articulate si la plural, unde articalul, resp. dezinenta de
plural (totdeauna -uri, c'aci neologismele in discutie sunt simtite
ca axnbigene), trebuosc adAugate la sfarsit (dupe -o? sau eliminand
aceast5, vocalgl sau prefacand-o in u?, etc.). De aeeea Romanii mai
timorati, ca sg, zic asa, evitg, pe cat posibil, intrebuintarea plu-
ralului si pe a singularului articulat. Altii, mai curajosi, adicA
mai apti de a inova in raaterie linguistics, recurg la alte subter-
fugii. Stramuta, de pilda, accentul pe -o, lucru usor, de altmintre-
lea, deoarece, indiferent de originea for realer, neologismele ne vin
din frantuzeste. In aceast5, ipotezg ele merg impreuna cu cadou,
tablou, etc. deja asimilate: halo-ul rembrandtian al zorilorlRazb
262) 1; studioul ( foarte frecvent); tangoul si, mai ales, tangouri;
taxicoul 2, etc. Sau schimba genul (din masculin, la singular, in
feminin). Un singur exemplu am gasit (si acela din limba Arde-
lenilor): cazina pentru. cazino (prins de Romanii transilvaneni ca
paroxiton, aecentuat, adica, pe silaba penultina, subt influenta
germ.' Kasino).3 Sau intrebuinteazg diverse alte mijloace, de
pilda statul-quo (algturi de statu-quoul). Mai des eurvantul ra-
mane cu acelasi aspect (in -o) si eand functioneazA ca substantiv
Nu sunt sigur ins& c accentul sty, pe o.
2 Cu observatia filcut& in nota precedents. Cf. *i cu taxicul nu-i da
mdna (RAZ II, 154).
8 Dict. Acad. dtt ca form, principal, (c&ci o pune in fruntea articolu-
lui) cazin, iar femininul, pe care -1 explica intocmai ca mine, it scrie cu S.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 95

articulat: e vorba de a mentine statu-quo (VR, 15 Apr. 1934, 58) 1;

pe verso unei foi (CCD 25).2 La fel se va fi procedand cual(l)egro
(si al(l)egret(t)o), duo, ghet(t)o,3 motto, veto, etc., pentru care nu
dispun de citate. Dar pluralele? In scris se recurge la linioara
despgrtitoareogare se pure intre substantiv (cm -o) *i articol sau
dezinenta pluralvlud. Acest semn pour grafic ajutg, numai la sem-
nalizarea cuvantului ca neologism inc neasimilat, lucru, de
,

obiceiu, superfluu, 'c6ci oamenii care citesc it pot recunoaste *i

fgrg aceastg indicatie.
La substantivele recente terminate in alte vocale (docat a Si o),
situatia se prezintg, in general, limpede $i avantajos pentru asi-
milarea lor, datoritg faptului ca toate poartg accentul pe silaba
finales. Cum limbs, noastra posedg numeroase cuvinte in -621, -iii,
-64-, etc., neologismele respective au mers din capul locului cu ace-
stea, adicg au primit un fgrg nicio altA modificare. Iatg, cateva
exemple: aparteu (in limbajul teatrului), atuu (la jocul de cgrti,
dar *i altfel, cu sens oarecuim figurat), careu, carou (patratul ro*,
ca semn distiinotiy, la cgrtile de jos), crochiu, fisiu, meniu (sau
mantle), racwrsiu, taxiu, travestiu, etc. Este drept ca numero*i
Romani, subt influenta (mai ales con*tientg, ba chiar voitg) a mo-
delelor strgine, pronuntg *i, in special, scriu astfel de cuvinte fares
-u, dar atitudinea for nu prinde, *i putem if siguri cg aspectele
redate aici vor invinge definitiv *i cat de curand. De altrnintrelea,
cand vorba de forma articulata sau de plural, absolut toatg lumea
este de acord, in sensul ca intrebuinteazg finalele corespunzgtoare
(-ui si -uri).4
Unele &litre neologismele in -6 prezintg forme multiple, din
diverse cauze: antre sung asa, dar *i antreu, apoi, mai cu seams,
antret. (dupes modelul lui comitet, care a apgrut, probabil dela in-
' Ajuta -u sidinverso-ul
prima parte a acestei compuneri, simtit ca articol.
problemei nu interescazet (VR, Mart-Apr. 1935, 101).
2 Cf. Ins
3 Multi Romani accentuiaza acest cuvant pe silaba finals, pentruce
li-i mai comod asa (11 pun fnapreuna cu cadou, tablou, etc., cel putin la
forma articulate si la plural).
4 Cu mici divergente in ce priveste pluralul: dela atuu avem atuuri,
dar si atale (jucatorii de carti spun on spuneau pe vremuri asa); carou
face si carouri carale (cu observatia dela cuvantul precedent). Unele,
de sigur foarte putine, vor fi avand s,i un plural In -e (de pilda careu), po-
trivit tendintei ambigenelor de a prefera pe -e lui -uri (vezi discutia Mcuta
aici mai sus, la pag. 70 urm.).

www.dacoromanica.ro
96 PARTEA II: MORFOLOGIA

ceput, cu -t, clatorita rus. komitet); taboret, care cred ca. n'are o
variants in -e, se intalneste adesea subt forma taburel (fiind sim-
tit ca diminutiv, eaci seaunul numit asa este mic).
Tot aici poate fi aanintit tanti, care se raspandeste veTtigi-
nos subt ochii nostri, luand, chiar in varbirea claselor inferioare,
locul lui tag, simtit nu numai ca demodat", ci si ca peiorativ L.
Desi pastreaza pe west neologism este asimilat, in ce priveste
deelinarea, cu substantivele in -e, deci (a) tantei, tantele (chiar
data se pronunta, ba se si scrie cu -is tantii Ca,triona, DO 138).
Sunt si neologisms cu finals consanantica, mai mull on mai
putin nepotrivita cu sistemul limbii noastre. Adaptarea for pare
totusi mai usoara decat a oelor cu sfarsit vocalic (in special cu -o
neaccentuat). Lucrul se explica: nun:anal substantivelor vechi ter-
minate in consoana, este mad mare decat al color terminate in vo-
cals, asa ca un neologism Cu finals consonantica gaseste mai lesne
un punt de sprijin in materialul lingvistic traditional.
Conditii foarte favorabile an cele terminate in -os' si -us
(imprumutate din greceste si latineste) : cosmos, etos, patos, pri-
mus,3 etc. Ele suet tratate ca orice substantiv, anasculin: li se
adauga articolul -(u)/ si dezinenta de plural -uri fara nicio difi-
eultate. Cosmos apare insa si subt aspectul oarecum romanizat:
cosm (FE 125, apai la G. Calinescu).4 Mai delic,ata este situatia
neologismelor in -um. Album, de pilda, s'a asimilat definitiv si, se
pare, de multa vreme, ajutat, cred, de accent (pe ultima silaba)
si de num:1ml mic al silabelor. Ca aceste doua elemente fonetice
intervin in procesul de adaptare a cuvintelor recente, probeaza,
maximum si minimum. Ca adjective, ele an pierdut pe -um (inal-
time maxima, vitezii, minima). Ca substantive, it pastreaza insa,
si de aici izvorase ezitarile. Daca se articuleaza, au patru silabe,
s' aecentul sta. pe prima, fapt ce constitue o exceptie foarte rant
in lianba noastfa. De aceea, multi Romani spun si soriu maximul,
minimal, si nu numai la forma articulata, ci si la cea nearticu-
In Diet. Acad. toate citatele (numeroase si variate) au numai forma
cu t final.
2 B6iatul unei foaste buatarese a mele spunea prietenei mamei sale,
care venea sa,-i vada., tanti Lenta. Tata, singur, are sensul de `mahala-
gioaica' si, mai gray, pe acela de 'proxeneth.; patroan6 a unei case de pro-
stitutie' (cf. nene, cu acelasi Inteles, despre barbati).
o Nu-i propriu zis un Imprumut, dar formal merge cu celelalte In -us.
o Compusele macrocosm *i microcosm au totdeauna numai aceasta.
infatisare.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 97

lat.. z Dar prin aceasta s'a ajuns la un rezultat foarte asemana-

tor cu intrebuintarea variantelor in -urn pentru ambele functiuni
sintactice, pe care o gasim la n.umerosi oameni de culture (si
pe care cei cu preferinta pentru -ul se pare ea au vrut s'o evite).
Pluralul, mai ales artioulat, sporeste dificultatile: kmaximurnu-
ri(le), minimumuri(le) snot ca si imposibile (in primul loc, avem
o imposibilitate materialk. adica fonetica, tot din cauza acoen-
tului pe prima silaba si a numgrului neobisnuit de mare al sila-
belor). Fizicienii, de pilda, se folosesc de pluralele latinesti (ma-
xima, minima), iar cei care prefers, la singular, finnla -ul (ca
fiind mai romfineasca, 'poate chiar curat romfineasea) 2 spun, de
sigur, maximuri(le), minimuri(le), Mfg castig apreciabil, mai cu
seams la forma articulatk in ce priveste inconvenientul fonetic
araintit. 3
0 pozitie mijlocie intre album si maximum, etc. are ulti-
matum (cu accentul pe penultima). Ne-am astepta, deoi, ss oon-
stata-m o tendinta de asirailare in sensul conservarii lui -um. Dar
pluralul articulat prezinta difieultatea ca, poarta accentul pe silaba
a cincea (numarand dela sfarsit spre inceput). In sehimb, prin
eliminarea, lui -um (cf. cele spuse mai sus), acest euvant pare
Marie neaos (-at este finala participiului trecut al conjug. I si a
numeroase substantive cu tema verbala). Astfel operatia incer-
eata (dar neizbutita) cu maximum sl minimum da, in acest caz,
rezultat satisfacator, eel putin la fortha articulate (ultimatul) si
la plural (ultimaturi). Mai avantajos se prezinta situatia lui lino-
leum, care circula, mai pretutindeni, subt aspectul romanizart" de
linolcu (-1, -ri). Cat despre post-scriptum, deli ar putca usor de-
veni post-script (dupe modelul lui manuscript, rescript, etc.), nu
se constatk pe cat se pare, nicio incercare de a-1 asimila in acest
chip.' Probabil, din cauza naturii lui de euvant savant", apoi,
mai ales, pentruca este Inca simtit ea campus (dovada linioara
dintre cele dour elemente constitutive, care la manuscript n'a
existat nioiodata).

' Ca'ci maxim, minim ar fi adjective, nu substanti\e.

2 AceastA impresie este falsa, aci substantive nearticulate In -ul
limba noastrA nu poseda cleat Intamplgtor (si tot neologisme).
a Alt mijloc de a ocoli aceste dificulthti este *feminizarea' cuvintelor
In discutie. Astfel asim la ALi 163: termometrul e verii icat /a maxima )i
minima.
4 Cf. post-scriptumul RIR X, 367).
42233. - 7

www.dacoromanica.ro
98 PARTEA II: MORFOLOGIA

Pomenesc, in sfarsit, cu titlu de curiozitate, pe dominion,

care, datorita finalei, se poate asimila fair, nicio greutate (si cred
ca s'a asimilat: dominionul, dominionuri sau dominioane), si to-
tosi apace cateodata subt aspectel ciudate *i contrazioatoare la
aeelasi subject vorbitor 1 (dominion, dominium, dominiu, plur.
dominii). Dominiu(m) nu va. prinde, fiirudcgt. se poate confund.a
destul de usor cu dominiu si totodata evoc5, o notiune daferita (in
condominiu, neologism cunoscut bine de Romanii culti, dominiu
insemneazg. `sta'panire;).2 Si la stadion se observa o incercare de
7,romanizare", pe care o gases si mai putin justificatit decat la
dominion, intru cat avem a face on un cuvant foarte faspandit
(grade dezvoltarii sportului), si anume tocmai subt forma in -on
-onuri Si -oane). Unii spun (*i seriu) stadiu,3 forma', ne-
potrivifa, fiimdcA se confunda cu stadiu 'etaph" (in evolutia unui
f enomen') .
6. Substantive cora p u s e. Cand elementele aleatui-
toare ale unor asemenea cuvinte sunt perfect sudate, subiectele
vorbitoare le simt ea o unitate lexicalg deSavarsita Si le trateaz5.,
din punt de vedere flexioriar, in cousecintg. De ex.: untdelem-
n(ul), -uri, Campulung(ul), Turnu-Severin(u1), etc. Chiar Teirgu-
jiu(1) (OR II, 91). La fel se petrec lucrurile cu toate substanti-
vele compuse mai mult sau mai putin vechi in limbs: fiind intre-
buintate de vreme indelungata *i de eltre un mare nunabir) de
oameni, else an ajuns sa capete un inteles unit si s, fie, deci, asi-
milate cu cele simple. Aeest tratament se apnea. *i In altfel de
combinatii morfologice, fie compuneri propriu zise, dar alCatuite
din elemente diferite intre ele, fie gruipuri de cuvinte (sintagme.
cum se mai poate spune), strans legate uncle de allele, simtite bash'
ea existand fieeare in parte. De pilda: Zece Main (s'arbatoarea
national5) se poate articula (Zece Maiul de anal acesta) sau Pre-
vedea cu dezinenta de plural (33 Zece Maiuri, AL, 5 Febr. 1939,
3, 1), iutocmai ca substantivele compuse amintite mai sus. Cf. $i

t Intr'un articol din Universul" dela 28 Febr. 1941.

2 Poate fi amintit aici foarte recentul prezidium (din formula Inaltul
Prezidium at Republicii Populare Romdne), care se preteazA usor la roma-
nizare", prin lasarea la o parte a lui -m: prezidiu (Inaltul Prezidiu al...), arti-
culat prezidiul (Prezidiul Republicii...). SA se compare, de pildA, preludiu,
destul de asernAnAtor (prin finalil. *i accent).
Subt influenta ital. stadio.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 99

Trel Cocenii (Cim 136),1 asenfangtor cu Zece Mau prin faptul

ca membru al sintagmei este tot un numeral. 2 Chiar formatiile
recente se comports in acelasi chip: plin-aerul < frc. plein-air
(influenta plin-aeralui, in limbajul pictorilor si al eronicarilor sau
istoricilor de arty plastic5); pur -singe 'cal de rasa', (arabil, sau
englezeasca) pura," (pur-sa'ngii, Ins, Febr. 1940, 382),3 etc., apoi
sintagme alcItuite din doua substantive: comis-voiajorul (comis-
voiajorule, DA 254), plur. comis-voiajori(i); mansarda madam-
Matildei (ibid. 166, 208) 4; originea Radu-Serbanilor (ibid. 103,
332) 5; frwmsetea eterna a Alba luliei (D, 2 Dec. 1934, 1), etc.
Ultimul exemplu poate aparea (si apare, de sigur, mai des) subt
alte aspecte: stra'zile Albei fulia sau administratia Albei Iubiei.
Aceste doua constructii corespund spiritului limbii mult mai bine
decal prima. Cf., de pild5,, frumusetea Ilenei Cosa'nzeana sau, de
obiceiu,... Ilepei Cosanzenei; Seimnul" maicii Magdalinei (Ins
II, 4, 239), algturi de... maicii Magdalena,6 etc.
Cazuri mai mult on mai putin speciale reprezinta exemple
ea: ... vamai Fii, si Sfintii Duh (Arghezi, apud PC 191), mos-stra-
mosii nostri (Cim 183) s. a.. La eel dintaiu, autorul s'a condos,
formal vorbind, dupg situatia dela singular: until Sfiantul Duh cu
adjectivul articulat, trebue sgri corespund un plural cu articolul
adhiugat tot la adjeotiv. Dar de ce Duh roman cu forma-i de sin-
gular? Un plural &hi (masculin, coca notiunea ace s t gen 1t
are!) nu exists, iar duhwri trimete la alteeva. Al doilea exemplu
(scris de Arghezi mos, stramosii...) ne surpninde, poate, prin forma
de singular a substantivului initial, mai ales el se poate spume la
Numele unui cimitir (fictiv sau real, nu imports).
2 Cred c5, acest am .punt explicit tratamentul in discutie: numeralele
cardinale nu se pot articula, prin urmare articolul trebue vrand nevrand
85, se alipeasca la substantiv.
3 Din cauza sensului, subst. sdnge si-a schimbat genul.
Alaturi de madamei Matilda (ibid. 186), cu legatura mai slab& intre
membrele formulei (la fel ca In Doamnei Matilda).
o 'Descendenti dintr'un Radu- $erban': ca sb. deosebeasca pe stramosul
acestei familii de un Radu $erban oarecare sau de un Gheorghe $erban sau
de un $erban pur si simplu, autorul a facut din cele dou5, nume (la origine
si In oricare alte Imprejur5,ri, dou5, nume distincte, unul de botez, celalalt
de familie) un singur nume, deci un adevarat substantiv compus. De aici
tratamentul morfologic, atat de /ndr5.znet la prima vedere $i totusi conform
cu sistemul limbii noastre.
o Aceste exemple, ambele populare, nu trebuesc puse chiar pc acela*i
plan: lleana Cosdnzeana este, cu adevarat, un nume dublu (data vreti, corn-
pus), pe cand maica Magdalina consta dintr'un nume propriu precedat de un
'titlu'. De aceea ultimul sunk, la fel de romaneste" cu dezinenta de genetiv
la ambele lui elemente (cf. Domnule lancule, notat In 3).

www.dacoromanica.ro
100 PARTEA II: MORFOLOGIA

fel de bine mosi-strcimosii nostri. Aceasta arata ca, in ciuda pane,

tu,atiei, mo?-stramo$i este, pentru scriitorul citat, un adevarat cu.-
vant campus.
Dupes model strain (frantuzesc), limba noastra a format
casteva substantive compuse, al caror element initial este adj. prim:
prim-ministru, prim-presedinte, prim-procuror, etc. La acestea,
dezinentele flexionare le primeSte adjectivul: primal ministru;
convocarea primilor procurori din circumscriptia Bucuresti, etc.,
De uncle urmeaza ca, n'avem a face cu compuse propriu zise, deci
cu unitati morfologice adevarate, si totodata ca greutatea seman-
flea a formulei cade pe partea lmilala, intru cat aceasta arata
particularitatea deosebitoare a intregii notiuni. Sa se compare si
abreviatia, foarte frecventa in vorbirea avocatilor, functionarilor
judecatoresti, etc.: Domnul Prim ( =-- Mamma Prim-Presedinte
sau Prim-Procuror), came dovedeste *i ea ea important este ele-
mentul nou, eel adaugat
Compusele strain in sens strict (ca nume ale unor lucruri
existeaate in alte tari) merg, de obiceiu, cu eele indigene. Dificul-
tatile vim, in general, dela aspectul fonetic al partii finale, care
nu se potriveste totdeauna cu terminatiile romanesti. De pilda:
silueta Notre-Dame-ului (CL, 17 Aug. 1935, 5, 3); avenue-a
Champs-Elyse-utufi (ibid.). Curioasa pare prima formula, din cauza
deosebirii de gen dintre Dame si articol, mai ales ca substantival
exists si in limba noastra, unde-i tot feaniinin. Daca autorul nu
s'a condus cumva excluziv dupes pronunturea frc. dame (cu m
final, deci... masculin in romaneste!), trebue sa admitem ca a vrut
sa evite evocarea sensului peiorativ al rem. damd, pe care 1-ar
trezi, cu siguranta, in mintea unui Roman, (silueta) Notre-Da-
m(e)-ei. Se intelege ca dispunem de un mijloc malt mai recoman-
dabil spre a scapa din astfel de incurcaturi, si anume, n u silueta
tui Notre Dame, cum ar spune unii dintre noes, ci silueta bisericii
(catedralei, etc.). N.D., chiar daces stilistic aceasta constructie este
cleficienta.
Ca sa nu incep un paragraf nou, ma opresc tot aici *i asu-
pra flexiunii substantivelor create din initialele cuvintelor care
Primului ministru i se spune familiar premiedul), deci cu forma
pur frantuzeascit a numeralului ordinal.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUBSTANTIVUL 101

reprezinta numele unor institutii, firme, etc.': Ufa < U.F.A.

(casa germana de filme); Petete(u) <P.T.T. (=-- Poste le Telegra-
fele Telefoanele) ; Agir < A.G.I.R (= Asociatia generals a ingi-
nerilor din Romania), etc. Tratamentul aplicat acestor formatii este
acelai ca la compusele propriu zise (sau ca la substantivele simple):
filmele Ufei (mai rar si mai greoiu... Ufa-ei); fuotetionarii Peke-
teului; .Agirul $i-a 071,0 adunarea generald, etc. Pentru mai multi,
claritate, se recomanda linioara inaintea articolului.2
7. Feminine r e c en t e. 0 caracteristica a limbii ac-
tuale este nevoia, adesea satisfacuta, de a forma substantive femi-
nine dela masculinele corespunzatoare, oridecateori notiunea res-
pective se refers la o fiinta de sex femeiesc. Nuraarul unor astfel
de cuvinte pare considerabil, cum rezulta din lista de mai jos,
care n'are, se intelege, pretentia de a fi complecta. Procedeul con-
sta in simpla adaugare a terminatiei feminine (a). Oki un ama-
nunt interesant pentru aprecierea faptelor este Ca toate masculi-
nele respective se srarssc in consoana (nurnai extrem de rar in u).
Seamana, deci, din west punct de vedere, cu adjectivele. De aceea
am socotit ca trebue sa ma ocup de ele aici, si nu la Formarea
cuvintelor ". IatA-le pe cele culese de mine:
agentd (PB1 146); argard (AL, 6 Nov. 1938, 3, 5); airhiteetd
(AL, 18 Aug. 1933, 9, 1); asind (ALi 315); avocatd (Rad II, 25) 3;
bdietand (traducerea f re. gargonne, din titlul romanului, celebru pe
vremari, al lui Victor Marguerite); casierd (AL, 24 Fehr. 1935,
5, 7); oerbera (Rad I, 279); cioband (laid cioband, Ins III, 8,
173) 4; crainica (Ins, Iunie 1940, 409); eurierd, (CL, 8 Aug. 1936,
2, 2); doetord5; faraoand (VR, Maiu 1939, 64); fleeuqteatd (o fle-
cu?teard de geruiald, CL, 26 Dec. 1937, 5, 4) 6; gospodard (cu sen-
sul de cgospodina', AL, 27 Martie 1938, 5, 3); hamletd (VR, Mar-

La Formarea cuvintelor" se va insista cum trebue asupra lor.

2 Cf. si Azi-ul: Cine sent cititorii Azi-utut? (numele unei gazete sap-
amilnale).
3 Alaturi de femeie avocat si simplu avocat. Femininul se rilspandeste
totusi. .
Desi pus pe lfinga fatd, cioband rruntine substantiv (de altfel nu se
poate forma un adjectiv in -a dela un substantiv).
6 AlAturi de doctoritd, doctoreasd, (pop.) doctoroaie (ii doftoroaic).
Doctord prezintrt avantajul ca, ne trimete la `femeie doctor', pe cand cele-
Mlle (in special primele dota) pot insemna si `sotie tie doctor' (cf. impa-
rati(et i impdrdteasd).
8 Creatie personalil, de moment (prin atractie, adic5, subt influenta
femin. geruiald).

www.dacoromanica.ro
102 PARTEA II: MORFOLOGIA

tie 1940, 49)1; individd (foarte frecvent, -eu num% mai molt
peiorativa, ca si masculinul, die altfel); mahercl (Mika-Le, care era
'hare mahera, Bad I, 431) 2; membric (general, eand e vorba de
inembrii feminini ai unei asociajii, etc.) 3; mistreats (en sunt ca
mistreata din poveste, DP 141); mo$neagil (baba Oana, mosneaga
lui Toader Gliga, 1907 I, 313); musafircl, (AL, 5 Ian. 1936, 6, 6);
pitpalacii (AL, 10 Sept. 1933, 7, 4); poets 4; robotcl, (Rad II, 24);
sfinxa (n. propriu.---porecla, ibid. I, 122); soldata, (CL, 2 Imlie
1934, 5, 1); specimenci (Bad II, 8); stram,oa.54 (cultul strc7)noOlor
$i al stramoaselor, AL, 18 Dec. 1938, 1, 5) 5; $efil, (VB, Ian. 1935,
17; CL, 14 Dec. 1935, 4, 5); tatmace (AN 96); trantorci (Rad I,
150); toned (ibid. 105); vagabonds (cu valoare substantivala,
38 Aug. 1940, 5, 4).
Alte exemple trebiese separate de precedentele, pentru di-
verse motive. Astfel animals spare in vorbirea oamenilor inculti
(1-am auzit adesea. la Iasi) 6, n u ca feminin a1 lui animal li, deci.
alaturi de acesta, ci ca o variants a lui, cu finala modificata pair'
analogia lui budihala, lnatahald, etc. Iar pddurara, (PTA 123)
are functiune adjectivala, deci masc. padurar este substantiv par.
8. Divers e. Tin numar relativ mare de substantive sunt
intrebuintate subt un aspect deosebit de eel consacrat in oe pri-
veste diferitele particularitati morfologice (gen, numar, cleclinare,
etc.). Toate aceste inovatii se dataresc, ca de obieeiu, annlogiei.
Uncle n'au sanse de raspandire, altele, dimpotriva, se bucura Inca
de pe acum de favoarea subiectelor vorbitoare, gratie faptului ea
izvorasc din necesitati dictate de spiritul limbii.
Voiu releva cateva, pentru fiecare categoric morfologia in
parte.

Creatie personals, deci momentank a iai Ionel Teodoreanu.

2 Masc. maher (< germ. Macher), termen quasi-argotic (in orice caz,
foarte familiar, aproape periferic).
3 Nicio persoand nu poate sd se inscrie ca ntembrd (AIS 52): fe-
mininul, care nu-i necesar, se datoreste influentei.(prin atractie) a lui per-
soanet (formal, feminin, dar semantic, masculin sau, mai exact, epicen).
1 Mult mai raspandit cleat greoiul femeie poet si decat recentul
poetesel (<frc. poetesse), care nu se justifia prin nimic in romaneste, uncle
-et joac6, rolul suf. frc. -esse.
5 In ciuda aparentelor, autorul vorbeste serios. Stramoaset (<stramo$)
a fost facilitat de moafd (<mof), deci acesta din urmg. nu este, semantic
vorbind, femininul lui mo;, caci nu insenmeaza 'un mos de sex femeiesc'
sau macar `sot.ia mosului'.
La adresa oamenilor, cu sens foarte peiorativ (animala $i scdrbosul
dracului, spunea o servitoare despre un barbat care o nemultumise).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SLBSTANTIVUL 103

Singulare n o u a: cereald, (Durra e o cereala, AL, 29

Aug. 1937, 7, 2); ceiit (caltul padurii, ibid., 12 Dec. 1937, 7, 243;
cialtul de matase, AV 49; cf. *i Ins III, 5, 400) 1; coclau (sci umbli
pe coclau de aista in toiu de voapte, VVD 106; Intewn coclau,
Azi, 9 Julie 1939, 9, 6); furnic (un furnic autoritar si experimen-
tat, D, 7 Julie 1933, 1, 6) 2; grana (TT 9) 3; icra (regulat la Ar-
ghezi *i, se pare, la scriitori originari din Oltenia, apoi in termi-
nologia culinara, ca fel de mancare; cf. *i pamant (bun) ca icra,
comparatie curenta la Buzau); ochelar (Rad I, 66); pelmet < pan-
zeturi (I. Pillat); ramur < ramuri (PTA 192); straiu (destul de
freevent).
Femini n e n o u bretea (alaturi de .bretelei), dela plur.
bretele ( < frc. bretelles); caramel pentru caramela, <fre. cara-
mel (Gl, 30 Iunie 1940, 2); momea pentru momeala (stiuca...
streingea din rasputeri mameaua, IB I, 22); pardosea pentru par-
doseala; sanda (VR, Oct. 1934, 14; la pag. 16 sandaua); santinea
(Hm?, a dracului santineaua, Trf 71); sarmala (cf. N. Iorga,
Barmaid, amicul poporului). Uncle, din formele in -(e)a, precum
bretea i sanda, 4sunt mai des intreburintate de,cat cele 'regulate'.
Observam ca toate fac pluralul in -ele sea -ale, asa dar la fel
tu substantivele al caror singular se terminal in -(e)a *i care,
fiMd extrem de numeroase, exercita, in mod fatal, o puternica
influents, mai ales ca finala -erd a unora din cuvintele in discutie
este foarte rara. A ajutat, de asemenea, imprejurarea ca majo-
ritatea for apar de obiceiu, daca nu excluziv, subt forma plura-
lului. De acee,a, in momentul cand s'a simtit nevoia unui singu-
lar, s'a impus acela in -(e)a, care constitue norma fats de pluralul
in -ele, -ale.
Numiri le e t n 1 c e servese, dupa cum se *tie, *i pentru
a arata limba vorbita de poporul respectiv. Uzul s'a fixat la
forma feminina: franceza, germana, italiana, rondinct, etc. Cakci

Va fi ajutat U pronuntarea (dialectalit) fara -i a lui cd/li.

Autorul articolului este T. Arghezi.
o Cf. cereald, notat mai sus.
o Unele din exemplele date nu sunt inovatii propriu zise, intru cat sr
gttisesc pe de o parte in vorbirea diverselor provincii romanWi, unde exists,
poate, de mult6. vreme, pe de alta la scriitori nu tocmai contimporani (cf.
i Diet. Acad., pentru fiecare cuvant in parte). Noutatea const& in raspetn-
direa for relativ mare din momentul de fat& i, mai cu seams,, in faptul ea
fie abat dela uzul literar. Acest din urma, element trebue avut mereu in ve-
dere, clici dela el pornesc mai totdeauna in discu %iile mele.

www.dacoromanica.ro
104 PARTEA II: MORFOLOGIA

se subintelege subst. limb& Tot asa cand e vorba de graiurile pro-

vinciale. (in ipoteza ea exists posibilitatea de a intrebuinta
numai adjectivul devenit astfel substantiv) 1: dacoromana, megle-
nita, etc., apoi lombarda, piemonteza, siciliana, airagoneza, etc.
Aoest uz trebue respectat. Prin urmare vom evita formele mas-
culine, pe care le intrebuinteaza regulat OR (privitor insa numai
la dialecte, nu si la limbile propriu zise), apoi si altii (toscanul,
piemontezul, etc., Ins, 15 Julie 1936, 29), de sigur subt influenta
fra.nc,ezei si germanei, unde gasim insa, `m,asculinur (adica, n.entrul)
si pentru notiunea rlimb5". Cei care spun toscanut, piemontezul,
etc, ar trebui sa spuie sl italianul, romanul, etc., ca sa fie perfect
consecventi. La aceasta se poate, intr'adevar, raspunde ca substan-
tivul lasat la o parte este in unu] din cazuri 'limbs', in celalalt
`dialect', dar situatia se ,prezinta, la fel si in franoeza, germana,
etc., unde totusi o singur a forma a adjectivului substantivat
serveste pentru denumirea ambelor notiuni in disoutie. Sa. nu ui-
tam apoi ca, mai ales la noi, 'dialect' s'a ivirt in nomenclatura
stiintifica destul de tarziu, dupg ce lumea se deprinsese, de raulta
vreme, ss vorbeasca, despre diversele limbi asa cum am aratat (la
Romani, cu femininul). Masculinul da loc la confuzii, intru cat
evoca. pe un reprezentant al colectivitatii etnice respective. Si data
in scris confuziile s'ar evita prin intrebuintarea maiusculei pen-
tru numele ethic (ca in frantuzeste, de pilda), in vorbire acest
lucru nu-i posibil.
C a t e v a curiozitati: indiciu si indice sunt, din punct
de vedere semantic, dons cuvinte deosebite (si accentul difera,
caci sta, pe penultima la primal, pe antepenultima la al doilea). Se
spune, de ex., sunt indicii sigure pentru descoperirea criminaluivi
si autorul ceirtii de fats a preveizut-o cu un indice ( =lista de
nume, cuvinte, etc.). Indite este si un termen tehnic in econo-
mia indice de scumpetc, etc. Nu vom spune, deci, ca
in VR, Maiu-Iunie 1935, 29: comparand acest indiciu cu in-
diciile preturilor, ci comparand acest indice cu indicele pretu-
rillor. 2

1 C5,ci pentru subimpartirile mai mici aceasta, posibilitate lipse$te. Nu

spune nimeni moldoveana, bandfeana, etc. $i nici moldoveanul, belnafeanul,
etc. Se spune ins& moldoveneasca, munteneasca, etc. (deci tot cu femininul
adjectivului corespunator).
2 Ca toate ambigene]e in -e, $i acesta are o singuril forma pentru
amandoua numerele.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: ARTICOMI.; 105

Pentru localul public unde se bea cafea (*i emiu, etc.) vom
zioe, cum zic mai toti Roma nii, cafenea, nu cafeu ( < frc. caf) si
niei... cafeneu (AL, 9 Oct. 1938, 10, 1)'.

CAP. II: ARTICOLUL.

Sunt putine fapte vrednice de inregistrat. Despre articolul
definit (sau enclitic) am vorbit in capitolul precedent. Acolo s'ar
fi cuvenit sa ma coup si de celelalte specii ale acestei a*a zise parti
de yorbire, care este, in realitate, o simply forma gramaticala (un
morfem, cum ii spun tot mai des lingvistii actuali), adica o anexa
a substantivului (*i a altar ouvinte cu valoare substantivala), in-
toomai ca dezinentele propriu zise. chiar atunci cand nu se adauga
la urma substantivului *i nioi nu se scrie impreung cu el. Daca
procedez altfel decat sustin principial ca se reooraanda, este ca
sa nu surprind *i, poate, sa derutez pe cititorii cleprinsi cu clasi-
fioarile din gramatieele curente.
Prilej de discutie ofera articolul posesiv (sau g e n e-
tiva 1): al, a, ai, ale. Foarte multi Romani, chiar dintre cei culti
(sau presupu*i astfel), intampina greutati mari la manuirea for
inelor aeestui instrument gramatieal. G-reutatile yin dela numarul
*i varietatea aspectelor lad morfologioe, dar *i, mai ales, dela fap-
tul ea aeest morfem presupune totdeauna existenta a daub: cuvinte
pe care el le leaga. Unul este, in toate imprejurarile, substantiv.
celalalt poate fi substantiv (la cazul genetiv)2 sau pronume pose-
siv s sau numeral ordinal. 4 Forrnele articolului nostru variaza
dupa genul *i numarul substantivului de care depinde genetivul,
rasp. posesivul fiti care, obi*nuit, oeupa local intaiu in sintagmli.
Accost prinaipiu, foarte simplu, nu poate fi aplicat in mod corect
din diverse cauze, care nu stint chiar totdeauna iginoranta sau
graba. Am impresia ca subiectul vorbitor se suite ispitit sa
`acorde' articolul ou cuvantul urmator, nu cu eel precedent.' I se
pare ca al, a, etc. atpartin la cuvantul urmator, ceea ce, de altfel,

1 Produs al unei contaminata intre, cafenea i cafeu.

2 De aici numele de articol genetival.
3 be aceea se mai chiama si articol posesiv.
Aceasttt de-a treia ipotea nu intereseazil, prea mult discutia noastr6.,
deoarece articolul lei schimbl forma numai dupa gen, iar confuziile care
se produc In celelalte cazuri (v. mai departe) nu-s posibile aici.
5 Vom vedea si cu alte ocazii ca o asemenea tentatie exists.

www.dacoromanica.ro
106 PARTEA II: MORFOLOGIA

corespunde realitatii: daces vrem sa facem o pauza intre cele doua

membre ale sintagmei, nu ne putem opri deck inaintea articolului
(un prieten... at meu; aceasta carte.., a lui Sadoveanu, etc.j 0 do-
vada si mai puternica ne ofera inversiunea (al men prieten, etc.),
apoi posibilitatea de a. intrebuinta genetivul, posesivul, etc. sin-
gum sau, eel putin, separate de substantivul de care atarna (al
meu; a lui Sadoveanu; acest prieten este at meu; aceasta carte
este a lui Sadoveanu, ca raspuns la intrebarea a(l) cui este...?).
Data fiind aceasta stransa legatura dintre articol si cuvantul de
dupes el, suntem indernnati sa, le consideram solidare si in privinta
acordului, asa dar sa schimbam aspectul morfologic al articolului
alma genul si nurnarul substantivului urmator, nu dupes ale oelui
precedent'
Subiectele vorbitoare isi dau bine seama de dificultatile aces-
tea, si atunci, ca sa le evite, simplifica lucrurile: se folosesc de o
forma, unica (a, care-i tea mai stearsa, ca, aspect morfologic si de
aceea angajeaza mai putin pe eel ce -o intrebuinteaza). Asa pro-
cedeaza toti Romanii lipsiti de cultures, deci marea majoritate (ca-
randi in primal rand), apoi o buns parte din cei culti (de obiceiu
Moldovenii), evident ea acestia numai sau aproape numai in vor-
bire. Cella lti nu se pot... resenana si limita la aceasta simplificare,
ci inteleg sa se conlormeze sistemului gramatical. Putini izbutese
in Coate imprejurarile, cei mai multi amesteca, formele, incest re-
zultatul este un fel de hiperurbanism morfologic: vrand sa evite
cu once pret pe a, considerat (si cu drept cuvant) ca popular si
familiar, ajung s-1 inlocuiasca, prin al, ai sau ale chiar acolo undo
bietul a se era* la locul lui. Astfel de hiperurbanisme sunt molt
mai suparatoare deck prezenta perpetua a lui a, care, fiindca
ne-am deprins cu ea, nu ni se mai pare o gresala propriu zisa.
Aceasta, nu insemneaza ca pledez pentru a. Dimpotriva, socotese
intrebuintarea lui unde nu trebue ca un uz gresit, oricat ar fi el
de raspandit, si recomand cititorilor s'o evite cu aceeasi staruinta
cu care urmeaza sa evite hiperurbanismele.
Generalizarea lui a, ca forma unica pentru ambele genuri si
numere, are, in parte, si o cauza fonetica. Masc. sing. at pierde
usor pe inaintea unui cuvant incepator cu 1. Acest cuvant se
intampla a fi foarte des articolul antepus lui dela numele perso-
1 Vorbesc de substantiv (nu si de posesiv), filndcg dificultgtile aici in
discutde se ivesc mai cu seam, cand articolul 1eagg doug substantive.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: ARTICOLUL 107

nale: al lui Ion, al lui Popescu, etc. devin u*or, chiar in. vorbirea
ingrijita, a lui... Fenomenul aees_ta trebue luat in consideratie,
evident ea intr'o mAsural mult mai redusa, *i pentru celelalte as-
pecte ale articolului posesiv (ai, ale): data substantivul imediat
urmator ineepe cu i sau le, disparitia partii finale a articolului de
a.semenea se poate produce.
Dificultatile descrise in randurile de mai sus crese, atunci
and genetivul precedat de al, a, etc. atarna de un substantive care
este determinat e1 insu*i de un substantiv propriu zis sau de un
infinitiv lung. Deastadata forma articolului posesiv o poate gre*i
chiar cel mai atent dintre subiectele vorbitoare. Caci nu suntem
torteleauna absolut siguri cu care dintre tele dousa, substantive se
leaga direct genetivul, *i atunci, daces substantivele in discutie au
genuri sau numere diferite, nesiguranta se tradeaza prin intro-
buintarea gre*ita a formelor articolului. De pilda: nepot de sores
al prietenului ineu, plur. nepoti de sores ai prietenului meu (rapor-
tul de genetiv exists intre nepot si prieten, iar de sores este un
simplu detorininativ, care poate lipsi, de*i. `sora' apartine *i ea
`prietenului'); modal de prezentare a materiel, plur. modurile de
prezentare a materiel (n u resp. ale 'materiel, pentruca m a-
t eria este prezentata intr'un mod on altul, deci raportul de ge-
netiv 2 se stabile$te intre `materie' $i `prezentare') ; cheltuielile de
transport ale Pescariilar Statului araturi de cheltuielile de tran-
sport al peqte/ui (in prima constructie notiunea exprimath, prin
genetiv are, printre alte cheltuieli, *i unele facute cu transpor-
,tul; in a doua, genetivul sufere actiunea indicates prin subst. trans-
port), etc,
Exemple, culese din scrisul romanesc actual, voiu da la Sin-
tax a.", in capitolul despre `acord', intro cat fenomenul este mai malt
sintactic. Daces, m'am ocupat aici de el, aceasta, fiindoti are, in
parte, drept cauza o lipsa de siguranta a subiectelor vorbitoare
in manuirea formelor articolului posesiv.
Din discutia precedents rezulta ca aspectul morfologic al
acestui morfem variaza dupes gen *i numar. Cand precede un
substantiv, situatia se prezinta, intr'adevar, astfel. Cu un pro-
nume posesiv dupes el, luorurile ae sehimba, in sensul ca poate
avea si forme cazuale. Aceasta se intampla, numai la genetivul
De genetiv posesiv In sens larg.
2 De genetiv obiectiv ( modul de a prezenta materia .

www.dacoromanica.ro
108 PARTEA II: MORFOLOGIA

plural masculin $i numai daces posesivul este pronume propriu zis

(reprezentant, adica loctiitor, nu determinativ, al unui substantiv).
De pilda: suferinta alor mei este mare; succesele alor nostri au
uimit lumea, etc. Z Data fiind inrudirea functionala dintre genetiv
$i dativ, inrudire care, la substantivele ($i adjectivele) feminine,
se manifests printr'o identitate de forma a aoestor doua cazuri,
genetivul pronumelui (de fapt, al articolului) posesiv serveste
si ca dativ: sa len stria alor dumitale (HYSt 249); spune-le alor
tea ca -i doresc, 2 etc.
Unii scriitori (se pare, foarte putini) intind uzul acesta (de
a declina oarecum articolul care insoteste un posesiv) la ambele
genuri $i numere: yin fundul unei boxe in vederea alei noastre
(DA 97); usd ei se afla cam in fata alei mele (ibid. 157); iden-
tificarea alui meu 1= a glasului meu J (ibid. 194).3 Principial nu
se poate obiecta nimic impotriva procedeului. Intrebarea este
numai daces i se simte necesitatea4 $i, prin urmare, daces va prinde.
Inclin sa raspund negativ.3
CAP. III: ADJECTIVUL.
Multe din faptele constatate cu privire la morfologia sub-
stantivului (v. cap. I) sent valabile, aproximativ, $i aici. Vreau
sa spun ca unele tendinte manifestate in flexiunea substantivului
lucreaza $i asupra adjectivului. Lucrul nu trebue sa ne surprinda.
Dintre toate partile de vorbire, acestea daub,' prezinta cele mai
numeroase puncte commie, de unde iii punerea for inapreuna,
subt rubrica `nurne' (f l e x i un e nominal a, etc.) in grama-
ticile curente. Evident ca, n'are rost sa ma opresc asupra asema-
narilor dintre adjectiv $i substantiv, ci voiu inregistra numai
inovatiile (sau, data preferati. abaterile dela normele consecrate)
specific adjectivale.
1. G- e n. Nevoia de a adapta adjectivul la genul ($i nu-
marul) substantivului asa fel, incat acordul sa iasa clar la iveala,
este destul de puternica, pentru a provoca modificari in aspectul
" Tot asa cu celelalte persoane ale posesivului.
2 Mai des apare formula cu la (spune`la ai tai).
a Subst. glas este mentionat mai inainte.
Limba noastril of era alte mijloace pentru exprimarea raportului,
pentru care Gib Mihaescu (autorul citat) recurge la alei noastre, etc.
5 Alui meu face impresia, la prima Vedere, neromemesc (alui este
simtit ca a lui, si de aceea ne amintim, fares sit vrem, de a lui Maria, etc.).

www.dacoromanica.ro
 CAP. III: ADJECTIVUL 109

morfologic al unor adjective care, grate situatei for deosebite

(de neologisme prey reoente sau prey rar utilizate, etc.), se sus-
trasese oarecum dela normele aplieabile elementelor obisnuite ale
limbii. De pilda:
bwrle,ascd VR, Sept. 1940, 169; CF 212); (groteased (in
basmaua, groteascd, OP I, 36; figure groteascd, ibid. 78); haihue
(Cr 125; JL, 15 Oct. 1939, 2, 2, in vers, rimand cu, silhue);
ritoase (afirmdri sonore si ritoase, Ins I, 2, 562). Prime le doua
sunt neologisme si se intrebuintea.za, aproape totdeauna, subt
forma in -escd, deli aceasta, finals seamana, pang, la identitate
(of. masc. -esc), cu sufixul vechiu din adjective ca domnesc, romei
nese, etc. Cauza este ca -esc nu-i simtit ea dezinenta derivative
(ehiar dace grotd, team lug, grotesc, exists in limba noastra). Tot
asa femininul lui livresc, suns, de obiceiu, livrescd, n u livreascd.
Indemn.ul pentru adaptarea, Inca timida, a acestor adjective la
cele in -esc bastinas vine, cu siguranta, dela (pitoresc-) pitoreascd,
introdus in literature prin Romania pitoreasea" a lui Vla.huta.1
Cat despre haihue $i ritoase, situatia for specials se datore$te fap-
tului ea, in fond, ele sunt adverbe, nu adjective. Se zioe, obisnuit,
a umbla haihui 2, a vorbi ritos, etc. Evident in.sa ca, din moment
ce funetioneaza ca adjective, forma for trebue sit se modifice,
spre a se pone de acord cu genul si nuraarul substantivului pe
care-1 determine.
In fetele bulgarce (Laz 40) avem Intrebuintarea cu valoare
adjectivala a unui substantiv, provoeata, probabil, -de $ovaiala
autorului, care avea de ales intre fetele buigare gi fetele Maga-
resti,ambele neobi$n.uite (mai ales al doilea).
2. N u ra a r. Distingem mai multe cazuri. Avem, mai
intaiu, identitate intre singularul $i pluralul aceluiasi adjectiv sau
intre pluralul feminin $i eel masoulin, etc. De pilda: (nzigdale)
amari, (TAV 194, rimeaza on coconari; v. mai departe rani); (fi-
guranfe) billaie (AL, 22 Sept. 1935, 5, 5) 3; (urechi) cleipdugi (AL,

1 Acum de curand am intalnit si forma picareascd (masc. picaresc: cf.

romanul picaresc, creatie specific spaniaii, cu un picaro ea erou principal).
2 Pe acesta Diet. Acad. 11 db, ca interj., adj. si subst. (ultima func-
tiune presupune existenta uneia adjectivale, despre care ins. nu ni se spune
nimic).
8 Diet. Acad. dg, numai forma batai (pentru femin. plural), asa cum o
simt si eu ca singura potrivita cu normele flexiunii adjectivale (lui -e sing.
Si corespunde plur., la ambele genuri).

www.dacoromanica.ro
110 PARTEA II: MORFOLOGIA

13 Tunic) 1937, 11, 1) '; noi (femin.), aproape general2; rani (fe-
min.), foarte faspandit, indiferent de regiune si de categorie so-
cia118 etc.
Alte forme de plural neregulate: (genune) adance (Niry
146; cf. si Luc. 393: a apelor adeince); (brate) ciu'age (Luc 321);
(ochi) ferici (VR, Sept.-Oct. 1935, 5). Primele doug, primesc la
plural, ambele genuri, aeeeasi dezinenti (-i), intocmai ca toate
adjeetivele terminate in c i g. Cat despre ferice, Diet. Acad. il
da ca invariabil, Si cu &rept cuvant, pentru motivul cg in vorbi-
rea genuina acest cuvant este tratat ca adverb (ferice de..., etc.).
Adjectivul eorespunzator este fericit. Ceva asemAnator constatam
la nitel, adve,rb4, intrebuintat cateodati adjectival: nitelele pre-
parative (Cim 243).
Pluralul feminin al neologismului brusc sung, obisnuit,
brusce, dar cand si cand ne intamping, forma bruste, care poate
sa prinda cu vremea, intru cat se conformeazh, unei nosme fonetiee
vecbi (Rusts-Ruste), precum si disparitiei, eel putin din limba
comuri si din majoritatea clialectelor, a grupului se (i se) in po-
zitie final&
Adjectivele in -tor, formate dela verbe recente sau impru-
mutate de curand ca adjective dintr'o limbs romanicg, fat plu-
ralul feminin si in -toare, la fel, deci, cu derivatele vechi apar-
tinand aceleia4i categorii, dar si in -torii: mijloacele creatorii
(AL, 29 Aug. 1937, 8, 3); motive inspiratorii, etc. Se intelege
I Citat din Macedonski. Am neglijat s& notez dac&-i vorba de versuri,
cum mi se pare probabil, sau de proza.
Acceptarea acestei forme de c&tre mai toti Romanii am explicat-o,
Intr 193, n., ca un produs al coliziunii vechiului feminin noud cu numeralul
omonim, atunci cand adjectivul, din cauza sensului (= altul, diferit, etc.),
trebue s& stea tnaintea substantivului (intocmai ca numeralul). La exemplele
date acolo pot adtiuga acum unul si mai elocvent: Ce vor face aceste noi
zeci de mti de guri flamdnde? (CL, 1 Sept. 1934, 5, 3.) Dac& punem nond In
be de noi, iese noud zeci de mii (chiar cu o pauz& Intre noud Si zeci). In
sprijinul explicatiei mele vorbeste imprejurarea c, , femin. noi s'a ivit relativ
tarziu, dui:4 ce, subt influenta francezei, limba noastr& a Inceput a aseza
adjectivul si Inaintea substantivului (cand are rol calificativ, nu deter-
minativ).
a S'a n&scut subt influenta lui maxi, tari, etc., cu care seaman& bine
din punct de vedere fonetic (la masc. plur. este chiar identic cu acestea, afar&
de consoana initial'). Cred ca, dac& Arghezi scrie (migdale) amari, faptul se
datoreste si asemAngrii de sunete dintre amar (cf. mai ales plur. masc.) hi
mare, tare, etc.
' Echivalentul muntenesc al mold: oleacd. TIKT1N II consider& ad-
jectiv, dar, In doug. din cele trei citate pe care le dit, N aloarea acestui cuvant
este de adverb, nu de adjectiv.

www.dacoromanica.ro
 CAP. III: ADJECTIVUL 111

ca trebue sa preferam cu atat mai molt primal aspect, cu cat al

doilea, care se datoreste, foarte probabil, annlogiei substantivelor
in -tor(iu)1(crematorii, laboratorii, etc.), nu mai &este un spri-
jin solid in acestea de pe urma, care tind Sa se generalizeze subt
forma -toare. De altmiirtrelea unui plural feminin creatorii ar
trebui sa-i corespunda un sing. fern. creatorie si un sing. masc.
creatoriu (ef. crematoriu si, odinioara, laboratoria), ceea ce nu-i
cazul.
Ar mai fi de inregistrat situatia adjectivelor compuse de
fetal lui raufiiceitor, r`ciuvoitor, etc. Prima parte a acestor compu-
neri este a d v e r b u 1 (iiu adj.) rau. Dovaa, binefeicalor, sine -
voitor, etc. (ea bine-, nu cu bane). Prin urmare, modificarile fle-
xionnre le va suporta partea finals (ca si cum ra,"74- n'ar exista):
rclufolcaloare, rliuvoitoare (femin. sing. $i plur.), raufactitori, rait-
voitori (masc. plur.). Toate formele acestea, swat respectate, afara
de ultima, care se intalneste destul de des cu reiu- transformat in
raj- (tratat, deci, ea adjectiv). Cf. Azi, 8 Sept. 1940, 2, 6, unde
apare raivoitori alaturi de raufaceitori. Situatia aceasta corespunde,
se pare, realitatii, caci nu-mi adue aminte sa fi auzit un plural
rclifeiccitori, pecand riiivoitori a devenit aproape o obisnuinta.
3. D ecl inar e. Patine lucruri merits atentie. Adj. mo-
trice apare, la feminin, subt forma motricei: (fortei) motricii (CL,
10 Aug. 1935, 1, 6) 1, 438, si cum maseulinul ar fi motric. Merge,
de fapt, cu ferice: aceeasi final, pentru ambele genuri. Tulbure
prezinta varianta masc. tulbur (rend prea turbur, Azi, 2 Iunie 1940
7, 5-6, in vers). Aminteste do subst. sambur(e), strugwr(e), etc.
Cat despre lipid, pe care-1 putem intalni adesea in scrisul perio-
dic actual, el nu este o forma noua a lui limpede, ci Ire. limpide.
De Odell trebue aeeentuat limpid, ca si acesta din arras&
Privitor la limpede, constatam tendinta, cunoseuta deja dela
substantive ca lespede, etc., de asi forma genetivul-dativul arti-
culat prm simpla adaugare a lui malurile limpedei Ozana (AL,
5 Ialie 1936, 4, 2), in hoc de malurile limpezii Ozane.
Locutiunea adjectival, cum se cade este tratata, de malts
ori, ca un adjectiv propriu zis, in ce priveste flexiunea: pe cum
se cadea madam Irma Pflefingher, (GI, 23 Tunie 1940, 2, 5). Am
' Autorul e Ardelean. Se spune motric(d) prin Ardeal? Nu-i imposibil,
data fiind originea recent. Oi franfuzeasc61) a acestui cuvant. De altfel o
Intreprindere Industrial, din Bucure*ti se chiama, (ori se chema) Motrica
(sau confine, In firma ei, aceasta form& a adjectivului nostru).

www.dacoromanica.ro
112 PARTEA II: MORFOLOGIA

intalnit, nu numai data, si masc. cum se cadele domn N., dar

am neglijat sa notez made. Aveun aid acelasi fenomen ca in cu-
t
minte ( < cu minte), care a devenit adjectiv curat pentru toata
lumea, chiar dad, din card in cand it patem readuoe la valoarea
lui originarg, de adverb (oamenii cuminte = oamenii cu minte,
care an minte).
4. 0- radele de comparatie. Cateva adjective au un
superlativ in -isim. Modelul este, desigur, ital. -issimo,' nu numai
pentruca pe vremea lui Heliade limba noastra, suferea o influents
italiana, fie si superficiala, ci si pentru alt motiv. Italiana po-
seda, dup'd cum se stie, un numar enorm de superlative formate
cu acest flexionar. Se poate spun ca, teoretic, orioe adjectiv ita-
lienese poate face superlativul in --issimo, ceea oe nu se intampla
in alte idioms romanice. Mai este insa ceva. Italienii se arata
foarte dispusi sa reourea, in tot momentul, la superlative de acest
fel, mai ales cand e vorba de insusiri laudative. Sa se compare
carissimo (in limbajul sentimental), chiarissimo si illustrissimo
(in eel. ofioial), importantissimo, rarissinto, etc. (in eel critic),
etc. Din aceasta cauza", superlativele constitu,e o caracteristica sa
zicem obiectiva a limbii italiene, dar si una subiectivii, de apre-
ciere oarecum, in ochii strainilor. Vrmarea este ca aoestia pot
utiliza formatiile in, disoutie, fie subt" forma italieneasca, fie adap-
tandu-le la sistemul propriei for limbi, cu intentii ironice. Astfel
A. Philippide, vorbind, undeva despre un luara de importanta
deosebita, adauga, in gluma: importantisim, cum tar nice Ilasdeu,
ceea ce probeaza ca marele istoric si filolog roman intmbuinta
asemenea formatii.
Exemplele grisite de mine in scrisul actual au numai in mod
exceptional valoare ironica. De obiceiu apar in disoutii stiintifioe.
actualisim (Leta Moraaiu); rarisim ( o rarisimd carte de
grantaticei, RI XXV, 3312; rarisim e altfel, AL, 27 Martie 1938,
6, 3) 8; care face pe un politician romdnisim (VR, Ian. 1938, 111) 4;
simplisim (o remarcei simplisima, Spm 219); ultimisim (dupes
ultimisimele curente straine, VR, Julie 1940, 10) 4. Nu-i exclus
1 Poate, deli mai putin probabil, si lat. -issintus.
t Autorul este N. Iorga.
3 Cf. si frc. rarissime, dat de dictionare ca 'familiar.
' In ironie, dupes cum arata., la cel de-al doilea, si contextul, dar Si
faptul ca, s'a adtiugat -isim la un adjectiv care are, prin el insusi, sens au-
perlath.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: PRONUMELE 113

ea numArul unor astfel de formatii sit creases, poate chiar sg fie

de pe acum mai mare decat am putut constata eu insumi. Un
sprijin le vine, cred, $i dela terminologia, muzicala (italieneascii!):
fortissimo, pianissimo, prestissimo, etc.
Un superlativ in -isim care s'a impus in limba comung,, cu
valoare de substantiv insg,, este generalisim. El exists. $i aiurea
(cf. Ire. generalissime, germ. Generalissimus), etc., 'caci a devenit
termen tehnic militar (probabil in vremea razboiului din 1914-18
sau mai ales atunci).
Tot prin filiera italiang1 s'a introdus la not optim, care se
bacurra de o circulajie neobisnuit de larga. A intaut $i in lia-nbajul
administrativ, deci oarecum oficial (conditii optime de lucru; un
numiir optim de factori, VR, Sept.-Oct. 1935, 90). Aceea.,si origine
trebue sg, fi ava,nd $i proxim, de asemenea frecvent, dar numai cu
sens temporal: proxima intrevedere, proxima $edkrei z.
Alta chestii in legatura cu comparatia adjectivelor se vor
discuta, la Sintaxa".
CAP. IV: PRONUMELE.
1. Persona 1. Genetiv-dativul feminin singular Vela
da'nsul sung, des, in vorbirea munteneascg., dein$ii (in loc de liter.
ddnsei). Avem aici un fenomen asemangor cu eel constatat la plu-
ralul substantivelor ferainines: preferinta pentru dezinenta
Dansii-dcinsei merg paralel cu cei,Fi-case (sun ceissii-cases`). cv., in
alt sans, $i atistea, pentru $i algturi de astea (v. mai departe, 4).
Forma neaccentuata (sau, cum i se mai spune, seurtg on
conjuncts) a pron. pers. 11 phurale este vg,, cand sta. imediat inain-
tea verbului (viz- dau, va; spun, etc.), $i vi, cand precede alt pro-
nume, tot neacoentuat (vi-i dau, vi se spune, etc.). Numerosi Ro-
mani (dupa cat se pare, numai Munteni, in Gems lingvistic) pun
pe vi *i awl() unde trebue vii. Fenornenul se bacura de o foarte
larga rhspandire. Nu pot preciza, d,acgi apartine $i vorbirii populare
1 Ottimo, dar modelat, ca de obiceiu in astfel de imprejurari, dup6,
latineste (optimus).
2 Cf. si (gen) proxim (in logics). Curente, din cauza relativei for ye-
chimi, au devenit maxim si minim (mai ales, dacl un excluziv, in formule
ca temperatura maxima si minima, inal(imea maxima, vitesa minima, etc.).
Se pot adauga comparativele major si minor (a aror functiune este, in
general, substantival5.), in constructii ca: N., poetul de majore calita(i;
trebue sa am posibilitati minime de /item, ca sa-mi pot cd$tiga existenta, etc.
3 Si, deci, la genetiv-dativul singular al acelorasi cup inte.

www.dacoromanica.ro
114 PARTEA II: MORFOLOGIA

sau nuxaai celei orasenesti familiare. Fapt este ca el apare si in

limba scrisa: vi-ati taint pdrul, Domnisoard? (VR, Dec. 1937,66) 1.
$i la pers. I plur. observam ceva asemanator: ni pentru ne
(asa dar ni spune in loc de ne spune). N. Iorga stria regulat asa
(adversarii ii ironizau, reproducand formula des intrebuintata de
el: omul care ni trebue). Aici situatia se prezinta altfel in mina-
nunte. In primul rand, ni pentru ne se intrebuinteaza relativ rar
(cel putin in scris). Afars de asta, nu putem vorbi totdeauna de
o eonfuzie intre cele doug variante ale formei neaceentuate (ca la
unde vocalele se deosebesc dor una de alta). De obiceiu, in
vorbire avem a face cu un fenomen pur fanatic: ne se pronunta
ni in cele mai multe graiuri dacoromanesti. La fel trebue sa ue
explicam eventuala aparitie a lui ii pentru le (dativul neaccentuat
al pers. III plur.).
2. Pronumele identitatii. Forme le lui insumi, in-
suti, etc. prezinta dificultati de manuire, pe de o parte din (mum,
marelui for numar, pe de alta fiindca s'a pierdut sau, cel putin,
s'a slabit constiinta etianologica: Romanii nu le mai simt ca pro-
venind din ( d)cins- plus pronumele reflexive de dativ si de aceea
nu be adapteaza aspectul morfologic la acela al elementelor for
aleatuitoare. Din moment ce (d)cins- se comporta ca un adjectiv
cu doua termiiaatii pentru cele doua genuri .(1a, singular si la plu-
ral), urmeaza, ea tot asa se comports, trebue sa se comporte, si
ins- din insumi, etc. $i iarasi, deoarece partea a doua a acestor
formatii este dativul pronumelui reflexly', insemneaza, ca pretu-
tindeni trebue sa apara reflexivul, si nu personalul. In rezamat,
singurele forme carecte ale pronumelui identitAtii sunt: (eu) in-
sumi, insumi, (noi) 'insine, insene; (tu) insuti, insati, (voi)
insevd; (el) insusi, (ea) insasi, (ei) insisi, (de) insesi. Vom evita,
deci, femin. sing. insumi, insati, insasi (cu -a- pentru pe care
be intrebuintea,za Ardelenii (judecand dup5, scrisul lingvistilor
elujeni, in frunte eu S. Puscariu)s, si vom evita, de asemenea,
pe (ei) insile, (ale) insele, care sant foarte raspandite mai pretu-
tindeni (ma iau si deastadata tot dupa scris). Feminine le cu -a-
1 Autorul: Coca Farago (fiica scriitoarei Elena Farago, Olteandi). Cf.
si vi-o inchipuig (HYSt 125); vi-am zis (ibid. 347); vi-a spus (ibid. 428).
' Dovada indiscutabilg o constitue -Fi, dela pers. III.
a Cf. *i D. D. Roca, Existenfa tragica, 113, 208, 219, etc. (regulat).
La fel Bucovinenii (Al. Procopovici, Tr. Braileanu *. a.).

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: PRONUMELE 115

se explica, de sigur, ca produs al impresiei (false!) ca ins- este ar-

ticulat. Forme le masculine, ea -u- (sing.) *i (plur.), pot da,
intr'adevar, aceasta impresie, din pricing ca vocalele respective
suet sonante, asa dar intocmai ca la dtinsul, den. ii (pronuntate,
de fapt, cleinsu si, mai putin frecvent, dasnsi). Orice nedumerire
insa dispare in fata formelor feminine de plural: insene, etc. (nn
insele-ne! ). Si apoi, insu (asta a fast, intr'o vreme, forma n.earti-
culata) nu putea conserva pe ii inaintea lui mi urmator, ci trebuia
sa-1 prefach in u, altfel pronuntarea devenea imposibila. Acelasi
lueru cu. inqi ne < in$ine.1 Cat despre insile si insele, inlocui-
rea lui -si prin -le are drept cauza tot slabirea simtului lingvistic:
deoarece la pers. I si II avem -mi, -ti, _ne, -va, care functioneaza
si ca reflexive si ca personale pure, s'a putut naste ideea (in con-
*tiinta subiectelor vorbitoare, fara nicio intentie ci, evident, fara
legatura cu eventualele discutii despre originea acestor forme) ea
ele au valoare personals (n u reflexive) si la pronumele identi-
VIOL Urmarea a Post inlocuirea reflexivului (indiscutabil *i din
punact de vedere morfologic) -si prin pensonalul -le (care totusi,
ca fwactiune, este in cazul de fa% tot reflexiv).
Pers. III plurals, mai prezinta o particularitate, pe aceea ca
la genetiv-dativ -le este inloeuit prin -Zor, asa dar se decline" -le,
ca si cum, subt forma aceasta, ar sta la nominativ. Deoarece pro-
numele identitatii este intovarasit, in mod regulat, de eel personal
(eu insurni, voi insiva, etcY, trebue sa admitern, cred, ca avem
a face cu o atractie exercitata de acesta din urma: (a) for dinain-
tea lui in Ole, insele face sa se raodifice -le in -lor, ca si cum ar fi
vorba de aplicarea regulei acordului. Ne putem gaudi *i la alts
explicatie, mult mai putin plauzibil6 bash': -le este simtit ca articol
(cf. casele) *i astfel isi schimba forma la genetiv-clativ potrivit
normelar consacrate. Aceasta explicatie ar merge, in cel mai bun
caz; pentru 'insele, care, judecat numai pe deasupra, are aspectul
unui substantiv fenninin articulat pus la plural. Dar situatia mas-

I Dacg, vrem s facem putin6 istorie, situatia apare si mai linapede.

Cand s'au combinat ins- Si refl., ca sa dea nastere pronumelui
prin urmare Intr'o epocA. indepartatg, (anterioarg, primelor texte romanesti),
formele nearticulate se terminau in u (sing.) si i (plur.) sonant 1. Asa se
explicl raportul actual dintre om si omul: la Inceput s a zis omu- omulu,
apoi, disp6rand u final, om -omu/ (la onbuiu, -u- an mai era final, de aceea
a ramas).
2 Abaterile se vor vedea la Sintax5.-.

www.dacoromanica.ro
116 PARTEA II: MORFOLOGIA

culinului diferg. AfarA de asta, pentru ca -le sA fie asimilat en

articolul, ar trebui &a fie siantit pronumele in intregime ca un
substantiv, ceea ce nu ingadue nici sensul, nici functiunea lui.
Dau acum exemplele gasite de mine (in legAtura cu discutia
dpre aspectul pens. III., la genetiv-dativ plur.): femei care-si pro-
mit for inselor (VR, Ian. 1938, 54); la inaltimea for in?ilor (ibid.,
Marye 1938, 117). Pentru. -le in loc. de -qi, nu socot neoesar SA,
aduc citate, deoarece faptul este bine cunoseut de toata lumea 1.
Ar mai fi de reanarcat Insele, care se intalneste cateodatA.
Prezenta lui S (in loc de s) ne trimete la un plural in -i, cAci numai
acest sunet preface pe s in $, deci ar trebui sa se aerie in$ile, dar
acesta este aspectul foirmei masculine (in vorbirea si scrisul acelor.
Romani care cred ca, trebue sg, prefere pe -le lui -si). Acest inysele
merge impreung cu dansii (= ddnsei), pomenit mai sus ( 1).
Ex-plicatia data aeolo se potriveste si aici.
3. P o s e s i v. In cap. 1I, ocupandu-ma de articolul al, a,
etc., am aratat ca acest morfam se declina, atunci cand precede
un pronume posesiv. Fenomenul, destul de faspandit la plural,
tinde sA imbratiseze si singularul, ceea ce nu nli se pare necesar.
Trebue sa admitem totusi ea uncle subiecte vorbitoare, mai sen-
sibile la deosebirile de caz si totodata mai putin respectuoase fatA
de normele consacrate, simt nevoia sA introduca distinctii cazuale
si la pronumele posesiv si sg-si satisfacA aeeasta nevoie cu mijloa-
cele pe care le oferA flexiunea nominala (altmintrelea nu-i posi-
bil). Caci al meu, al au, etc. au aspect de nominativ (-aeuzativ)
si, macar ca. functiunea for este foarte asemAnAtoare cu a geneti-
vului (raportul pe care-1 expriana este intocmai ca la genetival
posesiunii), ele pot fi samtite $i sintaetic ca nominative (- acuza-
five), de uncle urmeaza ca, idaca eonstructia din care fac parte
cere un substantiv la genetiv in locul posesivului, ele pot aparea
subt aspectul for genetival (imitat, cum am spus deja, dupa fle-
xiunea nominalg). Altfel spus, avem a face cu. un adevarat acord
cazual intre posesiv si substantivul precedent, 'eel dintaiu jucand
rolul unui adjectiv2 si comportandu-se la fel cu acestai si din
punct de vedere morfologic 8. Iatrt cateva exemple (altele, in toate
1 Cat despre amestecul formelor (de feminin si masculin, plural si sin-
gular) Intre ele, voiu discuta fenomenul, pe baza de texte, la Sintaxic.
9 Aceasta si este functiimea lui obi$nuita, oridecateori sta pe langa
un substantiv pe care-1 determing.
3 Chiar la masculin (cf. alui meu., citat in cap. II), lucru imposihil

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: PRONUMELE 117

sensurile, deck cede date in capitolul citat): tine stie ceirei indrciz-
szeli ale mete (DA 387); unei prietene ale mele (OC 11); in urma
lui al meu (LR, 10 Sept. 1938)1.
4. Demo n s t r a ti v. Dupg cum functioneazg. substantival
(ca pronume propriu zis) ori adjectival, acest pronume primeste
sau nu finala a: acesta acest (om), aceastaaceasta: (femeie),
etc.; aceia acei (oameni), acelea acele (femei), etc. Tot in -a
se terming si cand sta, ca adjectiv, in urma sabstantivului: omit
acesta femeia aceasta; aamenii aceiafemeile acelea, etc. Var-
birea popularg/de prin uncle tinuturi (Moldova, de pildg), conser-
vand o veche stare de lucruri, intrebuinteazg formele cu -a $i cand
demonstrativul precede substantivul: aista om, aceala baiet, etc.
(Cf., in scrierile lui M. 8adoveanu, pasajele unde suet pusi sg
vorbeascg. tgranii.)
Ceea ce intereseaza direct aid este ca chiar limba oamenilor
culti se abate incidental dela normele argtate. In primul rand nu-
merosi Ardeleni vorbesc ca tgranii din Moldova: am auzit pe o
doanmg din pgrtile Aradului, care taieste de multi ani la Iasi, de
asemenea pe un profesor din regiunea Sibiului, stabilit de vreme
indehmgatg la Bucuresti, spunand, de ex., aceasta carte, acectia
oameni, etc.' In scris n'am remaroat astfel de norme. In schimb,
am dat adesea pest& lipsa lui -a la demonstrativul pus dupa sub-
stantiv: intrebdrile aceste esentiale (AL, 11 Nov. 1934, 8, 1), etc.
sau intrebuintat singer: uncle din aceste smut (Ins II, 4, 489).
Femin. plur. al lui acest, subt aspectul lui regional (munte-
nese) astea, se prommtg foarte des dftea. Prefacerea in .$ a lui s
presupune constiinta existentei unui i in. silaba urmatoare, egei
numai s t i > s, asa dar un plural in -i, dacg ne referim la fle-
xiunea nominalg. In acest seas pledeazg pentru a- (of. crame-

pentru un adjectiv propriu zis, care, se stie, intocmai ca si substantivul, fsi

sehimbg forma numai la genet.-dativ feminin singular (cast' frumoasa(a)
unei case frumoase).
I Autorul este ziaristul si scriitorul Mircea Damian, Oltean (ca si Gib
I. Mihaescu). Ne ggsim, poate, In prezenta unui fenomen oltenesc mai mult
on mai putin rgspandit? Nu stiu. Mibgescu ar fi spus In urma a lui meu (v.
aici mai sus, pag. 108).. Damian a preferat constructia consacrata pentru
numele de persoang masculine. Aceastg deosebire ar proba Ca nu poate fi
vorba de o particularitate regionalg, oricat de restransli, ca arie geograficil,
ci de uzuri individuale.
2 Fenomenul este mult mai frecvent cleat am crezut in primul mo-
ment. Se pare ca majoritatea Ardelenilor vorbesc asa.

www.dacoromanica.ro
118 PARTEA II: MORFOLOGIA

erdmi, traiste-traisti, etc.). 1 Faiptul trebue interpretat ca produs

al unei influente exercitate de morfologia substantivului.2 Ne-am
astepta sa, gasim pe s (si pe iv, se intelege) si la genetiv-dativ
singular. In materialul cules de mine n'am intalnit asemenea
forme, dar exista Romani care spun acestii (case).3 Iath, run
exempla scris pentru pluralul feminin muntenese: treburi d'astea
(ZN 127).4
La demonstrativul departarii abaterea mai obisnuita dela
normele gramaticale se produce in sens invers fata de eel aratat la
acest, etc.: apar des formele fara -a acolo undo ar trebui cele cu. -a.
Aceasta insemneaza, de fapt si in majoritatea cazurilor, confuzie
intre valoarea substantivala $i cea adjectivala. De asemenea se
amesteca formele aicestui pronume cu ale asa zisului articol deter-
Truinativ sau adjectival (eel, cea, etc.), de care difera mai ales prin
a-. Astfel de fapte aunt de natura sintactica. De aeeea le voiu dis-
cuta si ilustra pe baza, de exemple numeroase la Sintaxa".
Forme le muntenesti asta, ala, etc. se raspandesc vazand eu
ochii. Tinerii de pretutindeni le intrebuinteaza, cred, excluziv. Pe
elevii si studentii moldoveni cunoscut,i mie nu i-am auzit niciodata
spunand, asa, cum spun, de pilda, eu $i atati oaaneni in varsta din
Moldova, aista, aietia, ai(e)stea, etc. Prin urmare, se parasesc va-
riantele dialectale, spre a fi inlocuite n u prin cele literare, ci prin
altele, tot dialectale, care prezinta insa avantajul ca apartin pro
viuiciei unde se afla centrul cultural si politic al tarii. Avem aici
o aplicare foarte inta-esanta a ideii de prestigiu lingvistic: limba
vorbita in capitala statului se bucura in ochii provincialilor de un
prestigiu atat de mare, incat acestia adopta din ea chiar formele
neliterare. Producerea fenomenului a fost ajutata insa si do faptul
ca variantele literare par greoaie, mai exact, pedante on savante,
deci nepotrivite, in marea rnajoritate a cazurilor, pentru vorbirea
L V. mai sus, capitolul despre substantiv, pag. 67 urm.
2 Unii lingvisti ar spune morfonologie (modificgri fonetice cu valoare
morfologia).
a Asa spunea si stria InvMatul A. Philippide.
4 Se intelege cg-i vorba de un i consonant (tot consonant este si e, in
ortografia intrebuintata de mine). Dad, diftongul din silaba final& se pro-
nuntii. ea sau ia, nu pot preciza. Cred c6, ambele aspecte fonetice exist& in
realitate (poate mai exact, unul intermediar, cu o semivocald, care nu-i nici
e, nici In orice caz, nu se confund6, decat cel mult in scris, cu masc. agia,
care are trei silabe.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: PRONUMELE if9
obisnuita, care are caracter familiar.' Pe de alter parte, aspeotele
moldovenesti sunt siantite (de Moldovenii inaiai!) ca prea dialec-
tale, ceea ce izvoraste tot din constiinta unei inferioritati sociale 2.
Spre a iesi din irLicareatura, se recurge la formele (dialectale!)
rauntenesti, care, intru cat yin de airurea, prezinta si avantajul nou-
tatii, nu fac impresia, pe care o fac tole indigene, ca sunt banale
Dintre demonstrativele neamintite pang aici ofera prilej de
discutie atare $i celdlalt S. Primul pare a fi complect necunoscut
vorbirii familiare (cu atat mai vartos oelei populare). Il intrebuin-
teaza, de obiceiu, avocatii ai oratorii de toate categoriile, apoi, subt
influenta acestora, gazetarii Si, mai ales, functionarii (sa se com-
pare hartiile oficiale: adrese, rapoarte, eiroulari, etc.). Din punctul
de vedere al flexiunii, atare merge cu care. In consecinta, Roraanii
care cred cA pluralul acestui relativ trebue sa fie (maoar in scris!)
cari aplic:a ackeasi norms si lui atare: care, ca atari, nu cunosc...
(VR, Dec. 1937, 80).5 Duper cum un plural cari mi se pare lipsit
de justificare (v. mai incolo), tot aaa cred ea este de prises si
neconform cu spiritul limbii un plural atari.
Cat despre celalalt, trebuesc evitate variantele dialectale ai
familiare. Avem, mai intaiu, pe cel(ii)lant, foarte obisnuit la Mol-
doveni, de pilda. Un em cult nu-1 poate intrebuinta, nici chiar in
vorbire, cu atat mai putin in scris (cum face, de cativo, ami, un cu-
nosout filolog iesan, care crede ca trebue preferat tot oe este mol-
dovenesc). Daca am fi consecventi, ar urma CA scriem. si nant
(pentru Walt). De asemenea trebue sa ne ferim si de alts aspect
vorbite ale acestui pronume, preoum celaalt, scris adesea celalt
(grafie care nu corespunde exact nici pronuntarii oelei mai negli-
jente, caci -1- este ,dublu, adica lung), si celalalt (cu -a- in iloc de
-6-). De ,altfel prima parte a acestui pronume campus variazA
De aceea, in limba scrisa, dsta, lila, etc. apar, de preferintat la autori
de opere liter are (4i numai In dialoguri), indiferent de originea for
locala.
2 Dovada avem faptul ca, dla, etc. se Intalnesc, la Moldoveni, mult mai
rar decit dsta, etc. Variantele moldovene*ti ale demonstrativului departarii
se deosebesc prea putin de cele literare (aceala, aceea, aceia, acelea, cu
pronuntat .4)
' Cei mai multi lingvi*ti si gramatici (poate chiar toti) nu consider&
aceste pronume ca demonstrative. Amanuntul nu prezint& insa niciun in-
teres pentru chestiile care ne preocupa In acest loc.
4 V. mai departe, 5.
5 Acest exemplu arata ca chiar cine pristreaza, la pluralul relativului,
pe -e poate sa prefacer, pe acela% -e In -i la stare!

www.dacoromanica.ro
120 PARTEA II: 'MORFOLOGIA

destul de mult in ce priveste finala: celalalt (algturi de cellalt $i

celalalt), cealaltii (al. de ceialaltei, ceilalta), ceilalti (al. de ceia,-
lalti), celelalte. Trebuesc preferate formele puss in afara paran-
tezelor, care corespund sistemului lingvistic actual, cum probeaza
femininul plural, care n'are o variants secundara in -a- (adica"
celelalte). 4
5. Relati v. Si aici constatitm, intoomai ca la acestea)
si acel-(a), un amestec intro formele cu -a Si cele farg -a. Bine
inteles, numai la genetiv-dativ, ambele numere ai genuri, c5ci no-
minativul $i acuzativul nu sung, niciodatg cu -a, indiferent de func-
tiune. De pildg: sere mai mare carui apartine (Ins II 4, 180);
sipetul in a ceiruia protunzime (AL, 11 lithe 1937, 5, 1); at caruia
buclitar (ibid., 13 Oct. 1935, 3, 2); at ceiruia nume (Cim 67, 257);
at caror codex (ibid. 169). In primul citat trebue ceirwia, 2 in toate
celelalte, carui, resp. ceiror. Asa cere uzul, deli situatia nu seamgna.,
din punt de vedere sintactic, decat aproximativ cu aceea dela de-
monstrative. Acolo prezenta lui -a este obligatorie la pronumele
propriu zis (avarud, adieg, functiune substantivalg) si la adjectivul
asezat in urma substantivului pe care-1 determine. Aici cunt de
Mout mai multe distinctii. Relativul adjectival st5, totdeauna
inaintea substantivului, eel substantival Si inainte si dupes. Intre-
buintarea formelor cu -a $i a celor farii -a este determinate n u de
functiune, ci de pozitia relativului: cand acesta precede substan-
tivul, n'are -a, cand it urmeazg, are. Asa dar, se aplic.5, norms. dela
demonstrativele cu funotiune adjectivalii.
Numerosi Romani, printre ei si scriitori, cred cg, trebue sa
face eleosebire intre singularul si pluralul lui care nu numai la
genetiv-dativ, ci si la nominativ-acuzativ. Astfel citim adesea
clespre copii cari se joaca, despre ceirtile cari an apiirut zilele
acestea, etc. Evident ca -i este consonant, deci cuvantul intreg are

1 Se vede lesne c6, celatalt, ceialaltd, ceialalfi aunt sustinute de (a)ceta,

(a)ceia, etc., adics de variantele cu valoare substantival (de pronume
propriu zis) ale demonstrativului depgrtitrii.
2 Lipsa lui -a se datoreste, poate, faptului cg cuvtintul urmgtor incepe
cu a. In vorbire cei doi a se reduc usor la unul singur.
Acest amgnunt pare curios, dace, -1 raportgm la cele spuse despre
demonstrative, care nu pot functiona substantival cleat fiind independente,
al:a/11nd, adica, singure. Deosebirea se explicg. Relativul substantival pre-
supune existenta a doug, suvstantive: unul pe care-1 inlocueste (si care a
Most mentionat In propozitia precedents), altul care-1 unneazg ($i care se
aflit fats de primul In raportul de genetiv).

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: PRONUMELE 121

o singura silaba (intoemai ca la mare marl, tare tari *. a.).

Acest uz trebue combatut, pentru mai multe motive. Cel mai pu-
ternic este ca vorbirea populara de pretutindeni nu-1 cunoaste.
Sunt convins ca niciun %ran neaos nu spun cari. Aceeasi afir-
matie o putem face si privitor la limbajul familiar (chiar al ace-
lora sau al unei bane parti dintre aceia care stria cari). Situatia
din vorbirea de toate zilele corespunde si 6istemului lingvistic ro-
manesc actual. Cei mai multi, daces nu cumva toti conationalii
nostri, simt, nu se poate SA nu simta pe cari ca o forma stranie"
(adica strains). Pare ca-i lipseste ceva, ea nu-i intreaga, deci nu
destul de expresiva. Afars de asta, ne aminteste, fares sa vrem,
eel putin cateodata, de omonimul cari (pluralul lui caridi), ceea
ce contribue, inteo oarecare masura, la crearea sentimentului ca
n'avem a face cu o forma, `regulata'.
Singurul argument in favoarea lui cari ar fi limba veche.
Dar astfel de argumente n'au valoare. Cate fapte existente in se-
colele trecute au disparut cu vremea, si nimeni nu se gandeste sa
le reinvie! Limbajul uman evoluiaza doar necontenit, trades-be,
cum se zice cu un termen cam impropriu, sufera sclaimbari dela o
epoca la alta. Valabil, pentru fiecare epoca, este numai ce satis-
face spiritul limbii din epoca aceea. De altmiintrelea, chiar in sec.
XVI (ca sa nu mai pomenesc de tole urmatoare) predomina, plur.
care asupra lui cari.
Fiindea m'am ref emit la limba veche, trebue sa mai adaug
amanuntul ca. relativul (cu valoare substantivala) se si articula
atunci: carele, carea, etc. Se intelege dela sine ca astaz" i nu pu-
tern face uz de aceste forme, care s'au pastrat, prin traditie, nu-
mai in cateva rugaciuni (Tata't nostru carele e0i in ceruri;... carea
feira striceiciune pre Dumnezeu ai neiscut, etc.) 1.
6. Ned e f i n i t. Pluralul lui un, o suns sa unii, unete,
dar si niste. Morfologic vorbind, numai unii, uncle cunt pluralul
acestui pronume nedefinit, cacti niste are alta origine. Ceea ce
intereseaza aici este ca nilte ramane invariabil, oricare ar fi genul,
numarul si cazul substantivului determinat de el. Sa evitam, deci,
constructii ca urmaA nistor raufaciitori (Rex VIII, 22), care apar
destul de des in presa zilnica. Genetivul si dativul acestui cuvant

1 Tot ce-am spus despre rare ca pronume relativ se potriNe$te $i p n

tru el ca interogativ.

www.dacoromanica.ro
122 PARTEA H: MORFOLOGIA

se formeaz5, cu prepozitii (ca la numeralele eardinale 1): a nifte,

resp. la niste. Citatul de mai sus ar trebui modificat astfel: ur-
ma$ii a n4te rclufac'citori. De preferat este totusi sa inlocuim pe
niste prin unii: urmasii unor raufeiclitori, chiar data nunnta se-
mantic5, diferg (primul dintre aceste pronume este mai `nedefinit'
cleat ce151alt). Faptul ea, .pare (land $i cand nistor arata nevOia
pe care o simt unele subiecte vorbitoare de a-1 trata $i subt ra-
portal flexionar ca pe un pronume.
Preeedat de un $i urmat de un substantiv, alt 1;.$i schimba
form la genetiv-idativ oaumai dael substantival este fenainin sin-
gular: (a) unui alt om (a) unei alte femei, etc. S. ne ferim, prin
urmare, de formule ca acestea: int iintarea unui altui oray in local
celui distrus; stabilirea unor altor adevaruri, etc., care cireur5,
prin publicatiile noastre periodiee si. a Carol. nastere se explica
fie printr'o contaminatie ...altui...) fie, mai bine, prin
atractia morfologiea exercitat5 de unui .supra lui alt imediat
urmaor.
()rice este invariabil (ca $i niste, amintit mai sus), din eauza
ea ce insusi n'are flexiune. Genetivul $i dativul lui seamang cu al
numeralelor. De pild5,: valoarea a orice actiune social. (AL, 26
Eebr. 1939, 10, 3). Cu toate acestea, constractia suns neromane$te
$i de aceea trebue evitata. Putem pune foarte bine pe oricare in
local lui orice: valoarea oricarei actiuni sociale, f5r5, ca intelesul
s5 se schimbe catasi de putin2.
A15,turi de fiece, destul de rar intrebuintat, exist5, varianta
(muntenease,5,), $i mai rarer, fitece, care nu prezinfa niciun avan-
taj fats de cealalt5,, ba klimpotriva (e mai urita"). Am intalnit-o
eu dezinen% de genetiv: indaratul fitecei camere (CL, 18 Aug.
1934, 5, 2). Cine tie bine romaneste nu spume niciodatg asa.
Tot poseda flexiune complecta, intoemai ca majoritatea pro-
numelor. N'are rost, deci, s5, recu.rgenn la forme create duper alt
model, mai ales cand ele nu i se potrivesc, de pild5. cu pospaiul a
toate stiintelor (Niry 236), uncle avem dou5, neregularitati (ca sa"
nu zie greseli): a toate (pentru tuturor) $i, mai ales, stiintelor (in
loe de stiintele). Autord s'a 15.sat, probabil, influentat (cu vointg!)
de formule vechi ca domn (sau stapanitor) a toatd Cara Moldovei

Cu care ni$te este Inrudit din punct de vedere semantic (exprimg $i

el o notiune cantitativQ.
De obiceiu Ins& oricare si orice nu sunt perfect sinonime.

www.dacoromanica.ro
 CAP. V: NUMERALUL 123

(poate si de a toate titttor, a toate facator, etc.), faril sit bage de

seams ca imitarea acestora nu merge in cazul de fatA, chiar dac5.
aan respecta intoomai constructia (cum n'a facut el).
Genetiv-dativul plural are doua aspecte: cu -a si fAr5, -a. In-
trebuintarea for este supusa normelor pe care le-am vazut la de-
monstrative. Ca si acolo insa, constatam amestecul aoestor forme.
Tendinta pare a merge in sensul inlaturarii celei cu -a. Caci tot-
de,auna .g5sim numai constructii de felul acestora: sa recunoa4lem
drepturile tuturor; am dat tutaror cite ceva, etc.' Mai ales cand
(a) tuturor( a) se af15, la sfarsitul sintagmei, variants farit -a apare
aproape regulat. Cf., de pilda, pace tutwror! (in limbajul biseri-
cesc).
Pronuntarea munteneasca tutulor trebue evitata, cki nu
aparline limbii literare.
In sfarsit, ar mai fi de spas ea: nedefinitul cat s'a fixat, de
mult, subt acest aspect in constructia, foarte frecvent5,, dupes cat se
pare. Urmeazk deci, s'o intrebuintam totdeauna, asa si s nu inlo-
calm pe cat prin cote, cum fac unii (cf. CL, 1 Iunie 1935, 5, 5)3.

CAP. V: NUMERALUL.
1. Card ina 1. Nevoia de a evita confuziile schimbk in
irnprejurgri determinate, infatisarea traditiona15. a catorva nume-
rate, precum paisprezece, saisprezece si saizeci, care se pronunt5,
patrusprezece, sasesprezece si sasezeci,. Acest uz a luat nasteir,
de sigur, in mediul comercial, undo thfrele reprezinta valori eco-
nomice, yi de aceea se ianpune exprimnrea for in modul cel mai
clar cu putinta. Dela, comercianti el s'a mntins si la alte categorii
sociale, indiferent de ocupatie: esentialul este ca subiectul vorbi-
tor SA, se glseascal in conditii care fac absolut neoesara evitarea

1 Trebue precizat numai ca. adjectivul tot nu poate sta si In

urma substantivului. Asa dar, -a caracterizeaza, functiunea substantival,
lipsa lui -a pe tees, adjectivala a acestui pronume.
2 Fenomenul opus nici nu-i posibil, caci ar insemna O. dam aspect
de pronume propriu zis (a s t a insemneaza, prezenta lui -a) adjectivului
(drepturile tuturora oamenilor1).
3 Punctul de plecare al modificarii va fi fost formula, foarte asema-
natoare, dupd cdt se spune, In care cdt a putut fi simtit ca reprezen-
taut al subst. plur. vorbe (sau lucruri, etc.), cf., de pilda, cdte se (mai) spun,
etc , si de aceea a fost acordat cu substantivul subinteles. Este posibill Si
alts, explicatie, anume o contaminatie a lui dupd cdt se spune cu cdte se spun.

www.dacoromanica.ro
124 PARTEA II: MORFOLOGIA

intelegerilor gre*ite (de ex. indicarea orei la radio *. a.) '. In mice
alte imprejurari aceste forme trebuesc parasite de toga- lumea.
Rec9mandatia nu mi se pare de pri&os, pentru motivul ices, ele
apar regulat in unele graiuri ardelene*ti *i prin Bucovina, uncle
le utilizeaza chiar oamenii culti.
Pe amandoi it intalnim,, cateodata, articulat (dar numai la
feminin): nici amtindoudle, la o/a/ta (BSG LIV, 277). Subt in-
fluenta lui ambele? Sau avem a face un cu un fenomen regional!
Oricum ar fi, o astfel de forma nu poate fi recomand,ata, chiar
data -i simtira nevoia2.
2. Ordinal. Fapte vrednice de .discutat ofera intars.
Cand sta dupil substantiv, nu se acorda cu acesta in gen *i numk:
rdiadul intdiu, clasa intetiu, etc.8 Daces precede substantivul, pri-
mete articolul enclitic, care, se intelege, poseda toate variatiile
flexionare: intaiuZ rand, intdia olasa, intdii copii, antaile chase 4.
Deoarece indepline*te o functiune a,djectivala, oamenii oulti, care
se lasa influentati de paradigmele gramaticale, se arata, diispu4i
sa trateze pe intdiu ca un adjectiv adevarat in toate imprejurarile,
deci *i atunci cand substantivul sta inaintea lui. Astfel auzim 4i
citim adesea clasa intaia, ba chiar *i clasa dintelia5: de vreme ce
intdiu si dintdiu mint sinonime, pentru ce s'ar mai face deosebire
raorfologic,a intre elle? Odata porniti pe acest drum, iubitorii de
regularitate merg mai departe. Acorda numeralul in gen cu sub-
stantivul *i atunci cand acesta ocupa locul al doilea, iar aceea e
nearticulat (din pricing ea are inainte pe o): o intdie dovadd (StI

Sa se compare si doizeci pentru doudzeci, septe (algturi de vase) In

limbajul telefoanelor (ca sa nu se confunde respectiv cu noudzeci qi cu ,rase).
Bucovinenii (poate $i alti Romani) declines pe doi, caruia-i aplica,
dezinenta de genetiv-dativ (duor). Nici aceasta forma, nu poate fi primita.
C5,,, de obiceiu, nu se scrie -u, and substantivul e feminin sau are
forma, de plural, este o chestie de purg grafie. Pronuntarea ramane mereu
aceeasi.
4 Aceastg situatie curioasa, cere o explicatie. Uzul traditional nu cu-
noaste decal] postpunerea lui intain. De aceea taranii, de pildg, 11 aseaza
totdeauna dupg substantiv. De ce nu i se schimbg forma? Pentrucg-i simtit
ca adverb:, arata locul pe care-1 ()cup& un obiect in spatiu, la fel cu un
adverb de loc. Cf. pop. at doilea nevasta, at treilea easel, etc. (cu dezacord
gramatical intre numeral $i substantiv). Antepunerea s'a ivit tarziu in
limba cultg, subt influenta modelelor strgine (mai ales dupg ce am im-
prumutat sinonimul prim, care sta, obisnuit inaintea substantivului).
Cf. Cum trebue facutd o frazd si mai ales cea dintdia (Cim 241).
Formula surprinde cu atilt mai mult, cu cat adjectivele puse dupg substan-
tive nu se pot articula. (Aici -a se datoreste, desigur, influentei celorlalte
numerale ordinale: clasa a doua, a treia, etc.)

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 125

VII, 15), formula care, vede usor oricine, reprezinta, o ineercare

de `romanizare' a lui o prima dovacla ( < frc. une premiere
preuve). Ultima etapit a acestui prooes de `gramaticalizare' a nu-
meralului nostru este aparitia lui intaia si dupa substantiv: ran-
duiirea for intaie (VR, 30 Apr. 1934, 62)1.
Toate formele acestea trebuese evitabe. Ca de obieeiu, ne con -
ducem si aici dupa, uzul popular al oamenilor care nu stiu sau
deabia stiu s scrie si sa citeascil, oricat s'ar parea, de curios
color ce-si inchipue, din cauza evlaviei pentru slova scrisg, ca
limba cultg este totdearuna singurul model vrednic de urmat. Vora
rasa, deei, nesehimbat pe intaiu, oridecateori sta &TA substantiv,
indiferent de genul si num'arul acestuia2.
Am vazut ca, pus inaintea substantivului, acest numeral se
articuleaa. Femininul plural suna intaile, asa dar cu -i-, sem-
nul caracterislic obligatoriu, in flexiunea nominala, al femininulni
plural (data singularul are finala -e). eaci unui adjectiv masculin
in -iu ii corespunde femin. -e, deei ply": -i. Insist asupra acestui
detaliu, pentruca, datoritA altecrnarii lui e si i neaccentuati (v.
Fonetica", pag. 20 farm.), intalnim exeruple ea hintaiele luminifuri
ale zilei neiscande (CL, 17 Aug. 1935, 5, 1). Cred cA nu-i un fapt
de pm% grafie, ei unul de limba (sau si de limbA): teama de a
spune. a, snnet con.siderat 'popular' sau `incult', in loc de e a dat
nastere, ca in atAtea alte imprejurari, la un hiperurbaniem.

CAP. VI: VERBUL.

1. C o n j u g a r e. Limba roma,neasca, actual se caracteri-
zeaza printr'un amestec f carte accentuat al conjugarilor: nume-
roase verbe au forme duble, chiar triple, care se lupta, intre ele,
cu tendinta, mai mult sau mai putin vizibila, ca una sA domino
si, pan6 la urrna., sA invinga. Procesul este mai ayansat pentru
uncle, mai putin avansat pentru altele, dupa imprejurari de ordin
geografic, social, etc. Situatia se prezinta, extrem de complicat,
chiar in limba scrisa,, care oglindeste destul de fidel pe cea vorbitA.
Aeeasta formula corespunde, teoreiic, mai bine sistemului nostru
linguistic decat ordnduirea for intdia. Ctici adjectivul pus dupg, substantiv
nu se articuleazti. Pacat rtumai ca, constructia este In tntregul ei nero-
maneasca. Corect se spune ordnduirea for intdiu 0, mai ales, ordnduirea
for dintdiu.
2 Recomandatia se referg., evident, Si la dintdiu, care-i, chiar mai pu-
tin adjectiv decit intdiu (din cau7a lui d- prepoz. de).

www.dacoromanica.ro
126 PARTEA IL MORFOLOGIA

M'am ocupat de aoest fenomen intr'un studiu special (BPh

II, 47 urm.), unde, bazat pe un material bogat si felurit, am in-
cercat sa-1 explic si, mai ales, sa-1 interpretez din punctul de ve-
dere al unor tendinte care lucreaza in dorneniul flexiunii verbale
romanesti de asfaz' Dupa publicarea acelui studiu am continuat
sa inregistrez exemple din tot felul de izvoare. Ele confirms, in
general, explicatiile propuse acolo si ma fac sa cred, cu. aoeeasi
tarie ca si atunci, ca nu-i exclusa posibilitatea reducerii numaru-
lui conjugarilor dela patru la trei, prin dsparitia uneia din ele
(si anume a celei de a doua)
In cele ce urmeaza voiu face un scurt rezumat al rezultate-
lor la care am ajuns in articolul amintit si voiu cita fapte, nu
prea numeroase, (Tar dintre cele mai caracteristice, pentru susti-
nerea parerilor emise. 0 imagine mai malt on mai putin cores-
parmatoare realitatii lingvistice nu voiu izbuti sa dau in. aceste
patine pagini, iar o reproducere, fie si aproximativa, a constata-
rilor, explicatiilor, etc. prezentate acolo nu este posibila. De ackea
trimet pe cititoral curios la studiul din BPh.
Modificarea cea mai serioasa a sistemului morfologic verbal
o constitue trecerea verbelor de eonjugarea II la a
III-a. Se poate spume ea aproape niciun verb cu infinitival' in
-ere nu rezista acestei tendinte. Trebue precizat ca fenomenul ea-
racterizeaza, deocamdata, numai vorbirea munteneasca (in sens
larg) 5i, gratie prestigiului acesteia, limba scrisa, care exercita o
influents asa de puternica asupra Romanilor culti de pretutin-
deni, Inca formele respective se gasesc, in proportii variabile, la
oricine (si, mai ales, la tineri). Cauza este marea asemanare din-
tre aceste doua conjugari. Cu exceptia infinitivuluis, a pers. 4 si 5
dela prezent (indicativ si conjunctiv) si a pers. 5 dela imperativ4,
toate celelalte moduli si timpuri au acelasi aspect fonetic (in ce
priveste dezinentele si accentul). Nu numai un strain, ci si un
Roman nu-si da seama, cand vorbeste sap. serie ( 'can' d, adica, nu
a Ca In limba sard& qi in dialectele italienesti de sud, cum am consta-
tat ulterior (cf. G. ROHLFS in Donum natalicium Jaberg, Zurich-Leipzig
1937, pag. 57-8). In spanio16 a incetat de a mai exista conjug. III.
Spre a usura intelegerea faptelor, citez forma lung, a acestui mod,
ci ci, deli ea a incetat de mult a mai avea valoare verbala, seaman& pb.n& la
identitate cu prototipul latinesc.
8 Bine Inteles, viitorul I si conditionalul prezent, in alcatuirea cgrora
intro, infinitivul, merg cu acesta.
Ca s& simplific lucrurile, dau persoanelor un numar de ordine in
continuare (dela singular la plural).

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 127

mediteaza asupra faptelor, asa cum fac gramaticii si lingvistii),

ca un verb merge dupes conjug. II, iar altul dupes a III-a. Exem-
plu elocvent, intre altele, este a tacea alaturi de a face. La marea
majoritate a formelor aoestor verbe singura deosebire consfa in
consoana tacfac; teicui--feicui; teiceam--feiceam; teicu-
semfacusem; tei cand--f stand. In conditii atat de favorabile, ana-
logia, marea fort6 unificatoare a flexiunii, lucreaz5, nestingherit,
in sensul desfiintarii putinelor deosebiri (excluziv de accent) care
exista intre aceste verbe. Astfel se ajunge in mod natural, am
putea zice chiar fatal, la a tace, tacem, taceti, in local lui a tlicea,
tacem, tested.
Dar de ce prooesul nierge in aceastb, directie, iar nu in direc-
tia opus 1 Conjug. II este foarte sgraca- in comparatie cu a III-a
(cam la fel staeau lucrurile si in latineste). Si conform legii ra-
portului de forte, care-si ga'seste aplicarea si in west domeniu,
invinge categoria mai putexnieg, &dica mai numeroasa. Din lode
aproximativ 20 verbe ale conjug. II, n'am gasit forme analogice
dupes conjug. III numai pentru avea, bea, durea, putea si ?edea,
care, gratie unor `neregularitati' in flexiunea lor, isi pa'streaz5,
intact sistemul mostenit. fates ,exeraple (altele cleat cele date in
BPh): incepea a cade frunza (IB I, 66; la fel compusele a sccidea
si a decadea: vorn scale impozitele, CL, 29 Febr. 1936, 3, 1; va
decade, Ins. II, 3, 577); dorinta de a pare ce nu esti (BrC 129;
cf. si CL, 11 Ian. 1936, 6, 3; 13 Iunie 1936, 8, 3; 27 Iunie 1936,
7, 6; tot asa compusele a alicirea i a dispeirea: pot apare, DA
315; vu dispare, ibid. 229); dorinta de a place (BrC 186), mi-ar
place (DA 83), etc. (si compusele a complificed *i a displeice,a:
ne compla,cem, AL, 31 Ian. 1937, 10, 3; pentru a nu displace,
Ins, 15 Aug. 1936, 133; a-i displace, DA 164); dom., Boar o tace
(AL, 9 Febr. 1936, 4, 5), nu putea tace (GSch 151), etc. Pentru
a rameirea2, a Linea 3, a umplea s. a., mi se pare de prisos sa mai
adue citate, cAci ericine be poate usor gasi, adesea in... propria
sa
In studiul meu deja amintit credeam (pag. 102) ea a ved
Vom vedea ceva mai incolo c se produc treceri si dela conjug. HI
la a II-a, dar Intr'o proportie mult mai redusft.
2 $i indnece apare cu accentul pe prima silabA: n'aveam unde mane
peste noapte (CL, 30 Main 1936, 4, 5).
3 Pentru acesta (si compusele Indr. (IA numai infinitival a fine,
ceea ce probeazit cii Insasi Academia, de obiceiu traditionalists, a renuntat
la formele dup6. conjug. II.

www.dacoromanica.ro
128 PARTEA II: MORFOLOGIA

sau vedem nu spune Inca nimeni. Ulterior am constatat ca ma inse-

lasem (lucru pe care-1 puteam, ca sa", zic asa..., prevede!): vede-ti
de treabil (VR, Dec. 1939, 61) si a vede (ibid., Martie 1940, 112)
dovedesc, cu prisosinfa, ca, indiferent de orice alte consideratii,
procesul morfologic aici in discutie, ()data inceput, tilde sa eu-
prinda toate verbele de conjug. II.
Am afirmat mai sus ca exists si fenomenul opus: t r e.c e r i
dela conju g. III la a II- a. Raspfindirea lui este, geografic
vorbind, mai mare, caci nu caracterizeaza o singura regiune. Il
intalnim la oameni din toate provinciile Si apartinand tuturor
claselor sociale. In schimb, el imbratiseaza un nrumar mai redus
de verbe si pare mai putin inradacinat. Numai graiurile moldo-
venesti de nerd it cunosc in proportii care amintesc de ale celui-
lalt, eaci ele conjuga orice verb in -'ere dupa normele celor in
-ere. Este de faeut totusi o distinetie. Moldovenii culti sau ctu
oarecare cultura nu spun decat in chip cu total exceptional feicem,
inergem, punem, etc. Aceste forme caracterizeaza vorbirea pur
populara si pe cea familiara a paturilor orasenesti ineulte. Dim-
potriva, la Munteni ele constitue o particula.ritate si a oamenilor
(sau a multor oameni) cuilti. Trebue precizat insa ca numai patine
verbe 1 sunt supuse, in limbo vorbita si SCaiSa., de Munteni, la
aceste transformari, care ating, de preferinta, infinitivu1 5i impe-
rativul.
Dau cateva exemple dintre cele apte de a ilustra afirmatiile
mele: a bate in user i se paru... (EO I, 9); la care sci, poti-beitea
(ibid. 263); bliteti (TAV 120); bateti-ma, tiiiati-ma in bucqi (AL,
2 Maiu 1937, 22, 2); reiceti loc (CL, 21 Dec. 1935, 4, 3); faceti-o
ca sa. cadd (AL, 7 Febr. 1937, 15, 4, in vers) 2.
Conjug. III nu incalca numai domeniul celei de-a II-a.
Destul de numeroase sunt verbe le de c o n j u g. IV care pr e-
zinta for mie dupa a II I a. Aproape toate se termina in -ti,
ceea ce probeaza ca a cea s t a finala (de fapt t, care corespunde
unul t) inlesne.ste modificarea aid in discutie. Punctul de plecare
11 constitue, probabil, prezentul indicativ $i conjunctiv (pers. 1, 2,
3, 6), care au aceleasi terminatii la ambele conjugari, adiea, mai
"Cele mai obienuite sunt a bate ei a face.
2 De adgmgat infinitivele lungi substantivate cerere, general in vor-
birea bucuresteana (mai ales a functionarilor), ei temere, carora n u pare
a le corespunde forme verbale accentuate pe finalg (a cerea, a temea, ccrOm,
temem, etc.).

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 129

exact, indiferent daces infinitivul face in -(t)i sau in -(t)&. De

pilda: o teed pareii,ne-ar desparte (PhV 77, In vers), a desparte
(VR, Dec. 1939, 81); nu yoate inghite (in scrisul unui profesor
universitar); va rasare (vorbeste un academician); nu poate simte
(AL, 23 Maiu 1937, 6, 1, vers citat din Hasdeu); a sughite (Azi,
4 Iunie 1939, 1, 1) 2.
Dintre 3elelalte schimbAri de conjugare, merits a8 ne aprim
asupra lar, ca mai importante, urmAtoarele. Avem mai intaiu un
numar mare de verbe care poseda f or me fl e x i onar e d up a
c o n j u g. I si I V. In general, Muntenii prefers variantele cu -a,
Moldovenii pe cele cu eurala curati, gadila gddili, inda-
toraindatori, sughitasughiti, fdraganataraglini, etc. Spre
deosebire insit de situatia constatata rani sus, aici nu, poate fi
vorba de acceptarea unuia sau a altuia dintre tale doua aspecte,
ca fiind singu_rul conform2 cu sistemul limbii noastre actuate,
Ambele sunt la fel de 'corecte', deci la fel de indreptnite RArra-ne
ca fiecare subject vorbitor sa se decides pentru unul on pen-
tru celalalt, daces, nu cumva se va fi decis de mai inainte (lucre, de
altfel, sigur), condu candu-se dupes dialectul provinciei sale natale,
eventual dupes eriterii sa zicem estetice (o forma poate parea, in
special unui Genitor, mai frumoasa deeM cealalta).
Este +lax cA, cu timpul, se va introduce imitate in west
amestec flexionar, prin impunere,a,4 uneia din cele doug conjugari.
TJnificarea nu-i necesara insa totdeauna. De pe acum observAm ca
anumite verbe exprima nuance semantice diferite dela o variants
la alba: datori (sens moral, adica figurat) datora (sans propriu);
indesa 'a ingramgdi, a apasa, etc. (lucruri de tot felul)' indesi
`a inmulti, a face sa se repete'; inflora 'a desena flari pe un object
oarecare' inflori; ingrija (of. sunt inorijat) ingriji, etc.
De cele mai multe on aceste forme duble de conjugare se

t $i alt fapt Inlesneste producerea fenomenului. La verbele conjug.

III pers. 3 a prez. indic. este identica cu infinitivul: (el) merge --, a merge,
(el) spune a spune, etc. Cele de conjug. IV au aceasta persoana egala, in ce
priveste dezinenta, cu a celor de a III-a: aside spune, simte merge, etc..
Urmarea este, ca in atatea alte cazuri, a. al IV-lea membru al proportiei,
adica infinitivul, care Wier& la cele doul conjugari, ajunge sa semen $i el
dela una la alta, deci desparte, simte, etc. (pers. 3) sunt simtite ca identice
sau trebuind s fie identice cu infinitivul.
Cf. si nu poate absoarbe (auzit adesea in vorbirea curenta).
Sau mai conform.
4 Care va veni, se Intelege, n u dela gramatici sau dela vreo institutie,
ci dela manuitorii talentati ai limbii.
42233. - 9

www.dacoromanica.ro
110 PARTEA II: MORFOLOGIA

datore,sc unor cauze fonetice. Cand tema unui verb are, in finalk,
un sunet palatal, o bunk parte (cam jumktate) din formele simple
sunt identice la conjug. I Si IV. De pildk: indoiu, indokon, in-
doind, etc. cer tot atat de bine un infinitiv in -a ca Si unul. in -i
(de fapt, acest verb sunk nu numai a indoi, ci Si a indoia). Sau
ingriji: in graiurile rnoldovenesti, uncle i Si e preoedati de j se
pronuntk a, resp. a; forme ca ingrijam, ingrijcind S. 4. pot apar-
tinea Si la conjug. I, ckci dezinentele for nu diferk prin nimic de
ale lui lauda (laudcon, laudlind, etc.). DimpotrivA, prin Muntenia,
varianta ingrija sunk, din cauza pronuntarii palatale a lui 5, in-
grijeam, ingrijind, etc. (ea Si cam ar merge dupes conjug. IV) 1.
Astfel de potriviri au provoeat interventia analogiei, care a dos,
in numeroase cazuri, la identitatea Si a celorlalte forme, fie Intr'un
sons, fie in altul.
Printre verbele care se conjugh Si dupk, I-a Si duple a IV -a
figureaza destule neolog is m e, precum: absolvi, disolvi, pre-
feri, repeti, rezolvi, etc. Nici repartitia (pe categorii sociale sau
pe regiuni), nici cauzele fenornenului nu sunt identice ea cele ark-
,tate la, verbele vechL Preferinta pentru varianta in -i sau in -a
este determinatA, in general, de motive pur personale. Se infampla
deseori ca aoelasi subject vorbitor ss spuie a disolvi, a repeti,
etc., alkturi de a pref era, a rezolva, etc. Tendinta pare a- merge
(in majoritatea cazurilor) spre bintinta formelor cu. -a: sunt molt
mai numerosi Romanii care zic a disolva, a pref era, a repeta, a
rezolva, etc. dee& eel care intrebuinteazg, variantele cu Deseori
&Rasta tendintk gkseste un sprijin. (clack nu chiar punctul de ple-
care) in. modelul francez al verbului romanesc (de ex. preferer,
repeter). De altfel cauza diversitAtii flexionare in neologisme este,
de obiceiu, lupta dintre modelul francez Si eel latinesc. Am spus
Si altklatk ca, Romanii en imprwnutat cele mai multe cuvinte in
legkturk cu civilizatia oecidentalk din frantuzeste, dar le-au.adap-
tat la sistemul limbii for concluchndu-se duple etimonul latinese, 2
mai exact, duple nocrmele fonetice ale cuvintelor latinesti moste-
nite. Astfel se explick preferi <fro. preferer, asimilat en suferi <

. Am invocat aceste exemple nu pentru a arAta c, de fapt, lucrurile

se petrec lntocmai asa (cAci ar rezulta, contra afirmatiei mele, ca. -i este
mai degraba muntenesc, pe cand -a moldovenesc). Ele servesc numai la ilu-
strarea teoreticA a discutiei.
In ipoteza, foarte frecventA, c5. este vorba de un cuvAnt de origine
WW1.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 131

lat. (pop.) sufferire (clasic sufferre, ca praeferre), repeti <

repeter, subt influents lui peti <lat. petere (primitivul lui repe-
tere), etc.
Si aici se poate observa nevoia de a pastra ambele forme,
dar a le diferentia semantic. De ex. absolvi 'a termina studiile'
absolva 'a achita pe un inculpat, a ierta pe cineva de pacate';
disolvi 'a topi' (termen $tiintific) disolva 'a iniprastia o adu-
nare de oameni', etc.
Asemanatoare, in multe privinte, cu a acestora este situatia
verbelor, tot recent imprumutate, ale caror forme a p a r t i n
la conjug.Isi III: coincida, conceda, corija, discerner, diviza,
poseda, prececla, proceda, succeda. Am citat numai variantele in
-a, fiindca, ele sunt cu mult cele mai raspandite. Putem prevedea
ea, intr'un viitor nu prea indepartat, a coincide, a concede, etc.
vor fi o simply amintira In acest setts vorbeste si faptul ca cu
cat mergem inapoi, cu atat ele apar mai des. Cacti exitstenta lor,
se datoreste; intocmai ca la preferi, repeti, etc. pomenite mai sus,
modelului latinesc, sustinut, de data aceasta, nu numai de unele
verbe romanesti mostenite (cerne pentru discern, a pwrcede pen -
tru procede, succede), ci i, mai ales, cred, de care latinisti. For-
mele cu -a se intemeiaza pe prototipul frantuzesc, iarasi ea la
pref era, repeta, etc., dar si pe o traditie a limbii. noastre in do-
meniul flexiunii verbale, aceea _anume ca verbele imprumutate
sau formate pe term ronlanesc sent totdeauna de canjug. I sau
a IV-a, niciodata de a II-a sau a III-a, 1.
Impresia ultimrt, care ramane dupe ceroetarea materialului
prezeintat in BPh $i imbogait cu exemple culese ulterior din tot
felul de texte, este ca., in cadrul principiilor expose pang aioi, fle-
xiuned verbala romaneasca pare dispusa in momentul de fats la
once schimbare. Si.nu numai limba comuna (vorbita sau sorisa)
Iasi in not aceasta impresie. Graiurile populare de asemenea, chiar
data natura $i conditiile for de vista difera, adesea simtitor, de
ale limbii culte. Ele sunt, fireste, mai conservatoare, fiindca, sunt
supuse, din partea subiectelor vorbitoare, la o munch,' (in sans de
preluerare) mai putin adanca $i mai putin complicate din punctul
de vedere al calor pe care pot fi indreptate. Dar $i in sanul for
' Luerurile se compile& Ins& putin prin faptul c& pers. 3 si 6 dela
prezent (indicativ si conjunctiv) nu se conformeaza, de obiceiu, normelor va-
labile pentru verbele vechi apaminand conjug&rii respective. Aceasta se va
vedea In paragraful imediat uringtor.

www.dacoromanica.ro
132 PARTEA II: MORFOLOGIA

exista o frAmantare, destul de serioasA, cu aspecte deseori ase-

man Atoare, care aratA ca sistemul morfologic al verbului roma-
nese pare a fi zdruncinat pretutindeni in chiar temeliile lui.
Dau cateva exemple, foarte caracteristice, pentru a ilustra
aceastA ultimA afirmatie: [lampile] n'or ardea (Azi, 11 Iunie 1939,
5, 2); tot ceea ce spiritu2 omenesc poate dadea mai frionos (AL,
16 Apr. 1939, 7, 4); imi va dadea (Ins III, 7, 7); a scria (in Tara
Motilor, prin Banat si Oltenia, cf. AO XVIII, 102-3) 1. De altfel
ultimul verb suns, dupA cum se stie, a scri in. vorbirea celor mai
multi Munteni, care-1 intrebuinteazA asa si in scris. E destul sa
amintesc pe Arghezi, imitat, ca de obiceiu, mai ales de tineri, si
in aceastA privinta. Chiar compusele lui scrie apar cu forme dupA
conjug. IV: descrim (DA 399; VR, Iulie 1937, 71), ar descri-o
(HYSt 36); a inscri (Ins II, 3, 907).
" 2. P r e z en. t ul. Acest timp verbal oferg, fapte intere-
sante, asupra carora trebue sa ne oprim. Avem, mai intaiu, cazul
asa ziselor v e r b e iotacizate: din cauza unui i urmAtor, con-
soanelor t, d, n, r din tem, le corespund, la pers. 1 (eventual si 6)
indicativ si la pers. 1, 3 si 6 conjunctiv, respectiv t, z, i 2. De pildA:
a vedea veiz, sa vaza; a scoate scot, set scoatei; a spune
spuiu, sa spuie; a pieri pieiu, sa pieie. Formele cu z si t carac-
terizeazA graiurile muntenesti, cele cu i se intalnesc pretutindeni.
Limba comunA, vorbita, si, ;mai ales, scrisa preferA in chip vizibil
aspectele neiotacizate: vlid, sa vadd; scot, sa scoatei; spun, sa
spund; pier, sa piara. Preferinta se manifestA mai puternic in scris
decat in vorbire si mai puternic pentru formele cu d, t, r decAt
pentru, cele cu n. Se gAsesc, fireste, nuraerosi scriitori si, cu deo-
sebire, publicist propriu zisi, originari din tinuturile de limbA,
munteneascA (cAteodatA, subt influenta acestora, chiar si de aiu-
rea), care intrebuinteazA variantele iotacizale (in special pe cele
cu z si t), nu nllfMni im dialogul eroilor, ass dar in ceea ce an.
putea numi vorbirea familiara scrisg, ci si, ceva mai putin free-
vent, in spusele for proprii. Tendinta clarg, a limbii actuale merge
spre formele neiotacizate, care pinA la urmA vor invinge, cu sigu-
In aronatIng, a scria este aspectul regulat.
Prezint lucrurile In mod aproximativ. n, r s'au muiat, devenind 4,
r', iar apoi s'au redus la f, adia au pierdut toate elementele fonice originare,
pentru a nu mai r/imb.nea din ele decat innmierea, care nu putea fi redatk
ca sunet independent, deal prin i. Numele asa zit nd tehnic al acestei
semivocale este Tot', de aceea li se spune iotacizate formelor verbale In
discutie.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 133

ranta. Si aceasta, pentnacg pe de o parte majoritatea graiurilor

populare nu le concise deCat pe ele, iar pe de alta evolutia lianbii
ne arata ca avem a face cu un proces Inceput de naulta vreme.
Caci veiz, scot, etc. an lost, din capul locului, generale: lat. video,
excutio, etc. an dat in mod regulat (potrivit normelor fonetice)
roan. vaz(u), scot(u), etc. Forme le cu d, t, etc. s'au n',',scut ulterior,
subt influenta celor la care aceste consoane se pastrase, fiindea
nu se gaseau in pozitia nece,sar5, pentru iotacizare. data, ivite,
variantele neva s'au easpandit, infaturand treptat pe cele vechi.
Inlgturarea aoestora este clefinitifg, in graiurile moldovenesti 1 $i
se va realiza, cu timpul, si in celelalte, data lucrurile se desfa',$ura
a,sa cum ne arata situatia actuall Caci formele cu d, t, n, etc.
nealterate Inc a dela inceput alcatuesc o majoritate zdrobitoare $i
de aceea t r e b u e sa invinea.
Practic vorbind, Tarmeaz5., din cele expuse, ca vom evita, eel
putin in scris (chiar cAnd suntem Munteni!), pe viiz, sa vazit,
scot, sei scoatei si toate fonmele verbele similare. Cu atat mai molt
le vor evita, $i in vorbire si in scris, Moldovenii, care n'au ma-
car scuza ca, sunt deprinsi cu ele din graiul for de acas5,. Pentru
cele de felul lui pieiu, saiu, etc., mi se pare de prisos orice reco-
mandatie, deoarece, in scris, de pildA, ele nu apar nici chiar la
Moldoveni, in vorbirea populara $i fa,miliarg, a cgrora se bucuri
de o large ra'spandire. Raman verbele cu n: spun spuiu, sei
spun% sei spuie, etc. Aici variantele in lupta, dispun de forte
oarecum egale, dovadg intrebuintarea for deopotriva de deasa,
aiproape indiferent de provincie, deli nu-i grew de observat ca
Moldovenii recurg mai des la spuie, sa spuie, etc. Formele iotaci-
zate ale acestor verbe nu sunt simtite inch destul de lkmurit ca
dialectale (eau, day," vreti, arhaice), cum e cazul cu vaz, scot,
pieiu, si de acee,a spar, concu.rand pe cele neiotacizate, atat in vor-
hire, cat $i in scris.
Alt fapt privitor Ia formele prezentuilui este urm5,torul. Pers.
1, 2, 3 si 6 (ale ambelor moduri: indicativ $i conjunctiv) primese,
In foarte multe verbe de conjug. I si IV, sufixele -ez, resp.
-esc2. Am discutat aceasta chestie in studiul din BPh, citat Ia
ineeputul capitolului de fag.. CM ea are o strinsa leg5,tur5. cu

I 1V15. refer numai la -z si 4.

2 Aceste sufixe sunt flexionare, nu derivative, servesc, Mica, n u
pentru a forma cuvinte noug., ci pentru a indica anumite aspecte ale flexiunii.

www.dacoromanica.ro
i34 PARTEA II: MORFOLOGIA

trecerea unor vecrbe dela conjug. I la a IV-a si rovers, in sensul

ca &waste', trecere se realizeaza mult mai lesne atunci cand verbul
nu primeste vreunul din sufixele raentionate, care sunt atat de
cleosebite intre ele si de aceea, impiedeca, intr'o anumita masura,
confuzia. Intr'adevar, impresia ca a ajutora, de pilda, face infi-
nitival cand in _a, 'cal:id in -i, si, .deci, posibilitatea de a-1 conjuga
fie dupe I, fie dupa IV, se pot ivi mai usor, data spunem, la pre,
etc. (si nu ajutorez sau ajutoresc). Forme le
zent, ajitor, ajettori,
fara sufix corespund tot asa de bine unui ialfinitiv ajutora, ca e
unui ajutori.
Prezenta aoestor sufixe nu-i totdeauna obligatorie. Foarte
des acelasi verb are forme sufixate intr'o regiune si forme nesu-
fixate in alto. Ba chiar in urea si aceeasi regiune prezenta sufi-
xelor alterneaza cu absenta lor. Aproximativ vorbind, variantele
Cu sufix sunt mai raspandite pain Romania veche ski tinuturile in-
veeinate dela Nord si dela Est' decat peste munti 2. Aceasta, in
eazul verbelor vechi, care se supun normelor respective, indif e-
rent, in general, de cultura color ce be utilizeaza. Trebue facuta
totusi o distinctie. Scriitorii prefers adesea, formele farg auSix,
pillar dace: obisnuit utilizeaza pe celelalte, din cauza expresivitatii
for mai maxi. Intr'adevar, lipsa sufixului face ea aceentul sa stea
pe teed, adica pe elementul care patine sensul verbului. Si cum
accentul scoate in relief silaba care-1 primeste, insemneaza ea for-
raele nesufixate exprima mai pregnant aetiunea verbului decat
cele sufixate, la care acoentul se afla pe partea finala 3.
Neologismele se conduc, $i de data aceasta, dupa alto cri-
terii 4. Influenta prototipului strain este adesea hotaritoare. Ur-
meaza, deci, ca ele vor aparea mai des faro sufix, pentruca. limba
Graiurile 'moldovenesti par a Intrece pe cele muntenesti in prefe-
rinta pentru formele sufixate. Oltenia merge deastadat6, cu Banatul si Ar-
dealul. Cf. DR VII, 470-1 si IX, 420.
2 RomAnii vechi" au remarcat de mull aceast5, situatie si o exploateazAi
cu intentii ironice la adresa Ardelenilor. Acum 10-12 ani circula mult decla-
ratia atribuitA directorului general depe atunci al CFR (BAn5,tean de ori-
gine): Cine nu lucrd nu mined.
Ele pot !Area si mai `poetice'. Cf. ddrue, destdinue, fulgue, licetre,
etc. feta de ddrue,ste, destelinue$te, fulgue0e, licdrefte, etc. De aceea poetii
uzeaza si abuzeaza, de ele. V., de pildg., PTA 84, 143, .161, 198, etc.; VV 65, 87,
99, 113; PL 15, 28, 96, etc. Trebue aratat ins& c5, deseori intervin necesitAtile
tehnice ale versului, care determinii Intrebuintarea forme! fora, sufix (mai
scull& cu o silabl cleat cealaltii).
4 E vorba de conjug. I, caci neologisme dupa. conjug. IV nu exist!;.
decal in mod cu totul exceptional (si numai ca variante secundare ale for-
melor de conjug. I).

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 135

francezrt (eventual si altele), din care le-am imprumutat, nu po-

seda forme sufixate. Trebue precizat ca tendinta de a rasa sufixul
la o parte caracterizeag numai limba actualg. Textele sec. XIX
arata, dimpotriva, o preferinta cu atat mai marcata pentru. for-
mole sufixate, cu cat emit mai vechi. Aceasta ar ineemna ca. scrir-
torii din vremea aeeea ascultau mai mult de srpiritul limbii for
materne dec,at contimporanii nostri. Astazi, prezenta sufixului -ez
face, si nu numai la neologisme, impresia unui arhaisml, ceea ce
dovedeste ca atitudinea subieetelor vorbitoare este alta, deci con -
stiinta, for lingvistica difera de aceea a generafiilor trecute. Este
sigur ca nu intervine numai modelul strain, nici numai valoarea
stilistica mai mare a variantelOr fara sufix. Pentru omul obisnuit,
care nu eunoaste etimonul verbelor in discutie si nu se lag, con-
dus de teoric estetice, formele nesufixate prezinta avantajul ca
sunt mai scurte, mai comode.
Dau o lista de exemple, ca sa inlesnesc cititorului verifica-
rea aprecierilor male. Nu tin sealing de originea verbelor (daca
sunt recente sau vechi). In ce priveste aspectul 'normal' (cu
sau fara sufix), ma orientez dupa, simtul meu lingvistic, care sper
ca nu se deosebeste prea, mult de al raajoritatii Romanilor, in
special de al acelora care dau tonul in materie de limba literara.
Exemplele reprezinta `abaterea' dela uzul socotit de mine ca apar-
tinand acesteia din urma.
ajutor (DO 119; AN 90); alciitue (VR, 31 Ian. 1934, 48);
anticip (CL, 12 Maiu 1934, 9, 1-2); bit-n.0 (AV 46); bombiine
(ibid. 87); bruftue (SS 90); cicate (ibid. 90); ciocane (CL, 23
Martie 1935, 6, 4-5, vers); sa cittpil (AL, 10 Iunie 1934, 4, 3; VR,
Sept.-Oct. 1931, 351); ciurue (AL, 6 Nov. 1938, 7, 3); cantcire
(ZN 18); clocote (CL, 4 Aug. 1934, 6, 5); concedd (I. Petrovici);
sa se conforme (VR, Julie 1938, 57); consemnii, (ibid., Main 1939,
78); sa cuvinte (ibid., Julie 1938, 5, vers)2; destclinue (ibid., Aug.
1938, 91); sa dezagrege (ibid., Aug. 1939, 148); dibue (AV 148);
disperd (G. Calineseu); sa exaspere (Rad II, 168); indignei, (N.
Carandino, publicist Canal.' ); intrigd (VR, Iulie 1938, 117); sa: in-
vente (H. Papadat-Bengescu); sci, incercue (N. Carandino); sci
indrume (idem); se ingreoaie (Ionel Teodoreanu); jumule (AL,

1 Sam a unui element popular, ceea ce-i aproape tot una. Am auzit o
femeie Virg culturg spurand nu pot sd to asigurez ea an sd viu.
' Tot In vers L. Blaga are binecuvdnt.

www.dacoromanica.ro
136 PARTEA II: MORFOLOGIA

6 Iu lie 1930, 7, 4); licare (N. Crainric); meiceie (Mircea Damian);

navi4gli (Rad II, 299); sa naue (JL, 9 Iu lie 1939, 2, 5-6); oglindd
(I. Pi llat, in vers); sa palmue (VR, Febr. 1939, 5); sa prezide (I.
L. Caragiale); sa se prostitue (N. Iorga); schelaite (Mircea Da-
mian); sa* sceinteie (Ins, Iunie 1939, 561); secrets (VR, Main 1939,
90); se stradue (JL, 9 Iu lie 1939, 2, 5-6); tabiird (Mircea Damian);
sic tare (VR, 15 Nov. 1933, 17); sa targue (Maria Arsene, Mun-
teandi); tortura (Rad II, 47); teiconze (M. Arsene); undue (VR,
Apr. 1940, 11); sa se vaicare (ibid., Aug. 1939, 77); vantue (Ins,
Apr. 1940, 6).
avanteazii (Ins, Sept. 1940, 474);, coincideazd (I. Petrovici);
iliscuteazd (C. Negruzzi); execut6e (VR, Aug. 1939, 121); iri-
teaza, (I. L. Caragiale); indrituiazei (AL, 13 Nov. 1938, 12, 6);
sa injghebeze (ibid., 20 Febr. 1938, 14, 4); injunghez (Ins, Aug.
1939, 195, vers); sa (nu). intarziezi (Razb 60; Arghezi); inviazd
(Arghezi); maniazd (AL, 29 Main 1927, 4, 3); se perindeazd (M.
D. Ra lea; I. A. Bassarabescu); preparez (DO 122); reclameazei
(VR, Sept.-Oct. 1939, 102); recomandez (DO 117); sa scuzez (M.
Sadoveanu); sperez (DO 121); se substituiazei (AL, '23 Ian. 1938,
12, 2). De adaugat sa imprummteze (Neculce) I.
Observam ca numarul formelor on sufix este mai mic decat
al celorlalte, chiar data luam in eonsid.eratie amanuntul ca. in
aceasta lista figureaza numai verbe de conjug. I, pe cared in lista
preeedenta se gases si de conjug. IV. Se intelege ca comparatia
nu-i absolut concludenta, pentru motivul ea adunarea materialului
s'a facut la intamplare si, mai ales, fara" seopuri statistice. To-
tu,si, atat exemplele sufixate, cat si pe cele sufixate le-am cules
din aceleasi texte, aka ca numarul mai mic al unora si mai mare
al altora se apropie, intr'o larga masura, de realitate.
Cand si cand intalnim, la aeelasi verb, forme duble ou nu-
ante semantice diferite: acord (sans figurat)2 acordez (un in-
strument muzical); manifest 'arat, dau la bleak," manifestez
lac manifestatie'; potol (f octal se potoale: 'e gata sg, se stings')
potolesc (mania, etc.) 3; reflect (lumina se reflectd) reflectez
`meditez, gandesc'; stramb (fig.) strdmbez (propriu) 4.
1 In ambele liste, dar mai ales in a doua, am introdus si exemple gri.-
site la autori din sec. XIX (ba si la Neculce), pentru a sprijini afirmatia cii.
variantele sufixate (in -ezi) au caracter mai mult on mai putin arhaic.
2 $i ca termen gramatical (se acordd subiectul cu predicatul).
La Tecuciu, de pild6,.
Tot la Tecuciu. Ov. Densusianu stria ins/ set se strdmbeze pitrerile.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 137

Pers. 6 a prezentului indicativ oferg dificultgi

pentru un mare numgr de Romani. Principiul general dupg care
urmeaZa sa ne orienta'm este acesta: la. conjug. I si la verbele de
conjug. IV in Sri care nu primesc suf. -esc, pers. 6 este identid cu
3; la toate celelalte, ea este egala cu 1. De pildg: (eu) laud (el)
laudd (ei) laudd; (eu) veld (el) vede (ei) veld; (eu) merg
(el) merge (ei) Inerg; (eu) aud (el) aude (ei) aud; (eu)
cobor (el) coboard, (ei) coboard. Precum vedem, chestia se in-
catiseaz5, cat se poate de simplu, eel puffin in linii maxi. Si totusi,
nuraero*i conationali, adesea oameni de cuilturg. (sau presupusi
astfel), dau dovadg, de mare nesiguranta in manuirea acestei forme
verbale. Nu iau cleocamdatg in consideratie klentificarea, ei eu
pers. 3 in verbele conjug. II, III si IV (in -i si -ri cu -esc), care
constitue o gresala de acord si face, dad, parte din Sintaxa". 11a
opresc numai asupra cazurilor de felul lui (peisdrile) cant, (oile)
cobor, etc., pe care le intalnim de atatea on la poetii see. XIX (in
special la Gr. Alexandrescu, Bolintineanu i Aleosandri, ca sa po-
menesc pe cei mai insemnati), made se explicit, aproape totdeauna,
grin necesitati ritmice, si mult mai des la contimporaaii de-ai
no*tri (poeti on simpli... muritori 1), care, chiar dud scriu. in
versuri, nu an dreptul sa invoaioe prozodia.
Ne gasim in fata unvi fenomen de hiperurbanism morfolo-
gic. De teams unei erori de acord, consideratg, de obiceiu, *i on
drept cuvant, ca graves, del dovedeste neounoa*terea gramaticii,
numeroase subiecte vorbitoare, nesigure pe paradigmele verbale
romanesti, aplica si la conjug. I *i IV (tip cobori) principiul
identitatii pers. 6 cu 1, care-i valabil numai pentru celelalte con-
juggri, farce drsi des seama el tot sgvarsesc o gresala. Intervine,
eta dar, analogia, mai ales ca raajoritatea verbelor din limba noa-
stra apartin la conjug. II, III si IV, au, adica...," pers. 6 egala cu 1.
Dar intervine in mod gresit, si de aceea efectele ei nu suet aceep-
tate, riiman simple abateri dela normele limbii. Exemple nu swot
necesar sa dau2. Le poate g'asi orieine, dad. tine la asta. Ele sunt
de prisos ai,ci si pentru alt motiv. Evitarea hiperurbanismulul in
discutie, precum i aratarea greselilor altora, mi se par usor rea-
lizabile ca ajutorul nonmei, atat de simple, amintita mai sus.
Sensibilitatea pentru acordul dupa numar al predicatului en
1 Dar si nemuritori, vreau sa. spun... academicieni!
2 Am Mregistrat cateva in $N I, 262-3.

www.dacoromanica.ro
138 PARTEA II: MORFOLOGIA

subiectul este asa de mare (in dauna sensibilitatii pentru rarportul

existent intre diversele forme ale prezentului), incat duce cateodata
lar hiperurbanisme si in domennul conjunctivului, wade situatia
este foarte limpede: pers. 6 nu foe deosebeste absolut nicickdatA de
pers. 3. 'OA un exempla de acest ultim fel: cari scant vetuste, ca
sd pot [elen creia opere de sinteza (CL, 28 Dec. 1935, 6, 6-7).
Dar prementul ofera $i altfel prilej de discutie. Deastadata,
este vorba de rapoirtul dintre indicativ si conjunc-
t i v. Tot pers. 6 si 3 dau de lucre gramaticilor si lingvistilor. Pre-
zentul conjunctivului are, la pers. 1, 2, 4 si 5 forme perfect egale
cu ale indieativul-un. Deoeebirea la pers. 3 si 6 oonsta in vocala
finala1, care este -it (conjug. I si a IV-a tip cobori) si -e (conjug.
II, III $i IV, dar numai la pers. 3) 2 pentru indicativ, -e, resp.
(pers. 3 $i 6) pentru conjunctiv. Cu nitre cuvinte, pers. 33 a acestor
moduri cunoaste numai doua dezinente, care nu se potrivese nicio-
data dela unul la celalalt: clad indicativul se terming, in a, con-
junctiv-al are -e, si rovers.
Aceasta in general, adica in majoritatea cazurilor. Nume-
roam verbe se abat dela norma enuntata, $i anume in doua chi-
purl: unele an forme identice la ambele moduri , allele se sfarsesc
la indicativ in vocala conjunctivului, si viceversa. Situatia se pre-
zing, asa, dar-, destul de complicat, incat, chiar daca nu da lop la
prey multe dificultati, naerita sa fie cercetata mai amanuntit.
Sa vedem infliu la ce verbe pers. 3 a modurilor in discutie,
este identic5.6. 0 prima categorie o constitue acelea care, indife-
rent de conjugare, an tema voeslica, adicA o vocala, inaintea dezi-
nentei: (sa) apropie, (sa) descuie, (sa) incheie, (sa) tale (conjug.
I) ; (sa) scrie (conjug. III); (sa) bajbae, (sa) indoaie, (sa) man-
hole, (sa) pipae, (sa) tie. (conjug. IV). Vin apoi unele verbe' de
conjug. IV, terminate, mai ales, in -ri si -lit (sa) acopere, (sa)
descopere, (sa) ofere, (sa) potoale, (sa) pravale, (sa) sufere, (seiy
zvarle, etc. In sfar$it verbe izolate, precum a umplea: (sa) urnple
5 Cu efecte asupra silabei precedente, and aceasta confine un e
accentuat, de pild6.
2 V. cele arittate mai sus.
3 Pe 6 o neglijez la formularea acestei regule, pentruca la conjtinctiv
ea este totdeauna identica cu 3, tar la indicativ prezint& variatiile pe care
le-am vAzut.
4 E vorba de pers. 3. Despre celelalte am spus ce trebuia In alinea-
tul imediat precedent.
6 Bine Inteles, conjunctivul are totdeauna pe sd Inaintealormei verbale
propriu zise.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 139

s. a. Uzul actual, vorbit si scris, nu cunoaste nicio abatere cu pri-

vire la formele aici insirate: absolut toatA lumea le intrebuinteaza
in chipul aratat, deci cu egalitate perfecta, la pers. 3, -intro indi-
cativ si conjunctiv t.
Identitate a aceleiasi persoane prezinta aoeste moduri si la
un numAr de verbe a cAror dezinenta se modificA, subt influenta
sunetului iraediat precedent, asa fel, meat -a devine -e, iar -e de-
vine -el. Prin urmare, tot cauze fonetice, ca si la cele deja mentio-
nate, cu unele deosebiri esentiale ins. Acolo fenomenul este ge-
neral, a.iei numai regional. Afarg de asta, in cazul lui apropia,
taia, scrie, etc. avean. a face ca transformAri fonetice foarte vechi2 :
din cauza lui i sau a unui sunet muiat, apartinAnd temei, -a (pro-
venit din -a latinesc) s'a schimbat in -e, grin urmare s'a confun-
dat cu -e < lat. -e. De ce la verbele de care ne cup-am actun iden-
titatea, pers. 3 indicativ si conjunctiv este regionalM FiindeA su-
netele care provoaca modificarea dezineaitelor apar cu pronunta-
rea necesarA, acestei modificAri numai intr'o parte a teritoriului
linguistic dacoroma'nesc. Am vgzut altAdata ca in graiurile mun-
tenesti c, j, etc. se pronuntA cu un timbres de i, adicA palatal.
Aceasta insemneazii of urmAtor devine -e. Iar in graiurile mol-
dovenesti, aceleasi consoane se articaleagA foarte dur, cega. ce are
'drept rezuiltat ca -e se preface in -a. De pilcla: ingroffe (iodic. si
conjunct.), in lee de ingroag, sa ingroa.ye (dela a ingroqa, con-
jug. I); la fel (st) invartoffe . a. Dea,semenea verbe ca a corija,
a dirija, etc., and nu primesc sufixul -ez, sunk corije sa corije,
dirije sa dirije, etc. La Moldoveni se produce fenomenul f o-
netic opus, dar cu acelasi efect din punt de vedere morfologic
(adicA identitatea pers. 3 la cele douk moduri, dezinenta comunA
fiind, deastAdatA, -a): (s0 ingroa,s'cl, (a) invartoaa, etc., apoi
(dupa" alte consoane) (a) coaa, (sa) miroascl, (a) cureitcl, (s)
sughita, etc.
Mind vorba 'de particularitAti dialectale, se impune sA le
evitAm si sa aplicAM, prin urmare, norma amintith," ceva mai
Sovairi apar la pers. 6 indicativ, dar numai pentru unele de conjug.
IV. Academia condamng, cu dreptate, forme ca (ei) acoperd, deseoperd,
oferd, suferd, etc., care sunt, de altfel, foarte rgspandite (eel putin in vor-
bire), recomanda,nd pe cele fares. -a: acoOr, ruler, etc. Se intelege cg nu
putem accepta nici pe (ei) acopere, descopere, etc., care circulg de asemenea
(si tot fn limba vorbitg), mai rar ins& cleat celelalte.
' La cele mostenite, care alcgtuesc majoritatea si dupg care s'au con-
dus apoi imprumuturile $i formatiile onomatopeice.

www.dacoromanica.ro
140 PARTEA II: MORFOLOGIA

in.ainte indic., -e conjunct. la conjug. I si a IV-a tip cobori; -e

audio., -it' conjunct. la toate celelalte.
Daces in eazurile prezentate pang aici abaterea dela aceastg
norms constg in identitatea pers. 3 la indicativ si conjunctiv, in
mile care urmeaza neregularitatea are alt aspect, si anume: fiecare
din aceste doug moduri se terming (tot la pers. 3, bine inteles) in
vocala ceruta de uzul traditional pentru celglalt Cauza fenome-
nului este, de cele mai multe ori, strict morfologicg. Am oitat,
mai sus ( 1), un numar de neologisme ou forme duble de infi-
nitiv (dupes conjug. II si III): coincide, corija, discerna, diviza,
poseda, proceda, etc., argtand ca tendinta limbii actuale merge
spre eliminarea definitivg a variantei in -e. Cu toate acestea ma,
joritatea fac pers. 3 dela indicativ si aonjunctiv dupg raodelul
conjug. III (nu al conjug. I): coincide ses coincides, discerne
ses discearnei, divide ses divides, precede ses preceadd, etc. Une le
an forme sovgitoare: posedd si posede (indic.) (set') posede si
(sel) poseadd (conjunct.), succedd si succede
(sd) succede si
(sei) succeadd, etc. Cred cg mai rgspandite sunt, la primul dintre
acestea, variantele dupes conjug. I (posedd (sei) posede), iar la
al doilea, cele dupes conjug. III (succede (sd) succeadd, asa dar
ca precede si, desigur, amandoug, subt influenta lui purcede, ma-
kitenit). Altele, foarte putine, se confarmeaza pe deplin paradigmei
conjug. I: corija; ses corije, dirijd sei dirije. Dar subiectele
vorbitoare nu par sigurantg absolutes si atunci recurg la
a avea
suf. -ez, care pune capgt oricarei oscilatii1: corijeazei (sa) cori-
jeze, dirijeazd (sei) dirijeze.
Cum vom proceda in astfel de oazurii Este greu de rgspuns
pentru cine-si des seaana de complexitatea realitatii lingvistice si
nu vrea ses is o atitudine de gramatic rigid. La verbele care pot
prirni pe -ez, se recomanda intrebuintarea aspeotelor sufixate. De
asemenea vom prefera, la coincida, discerna, diviza, preceda, f or-
mele date mai sus, care, char daces nu sunt absolut generale, apar
la marea majoritate a. Romani lor oulti de astgzi. Pentru conceda,
poseda, su,cceda, se impure prud.entg. Singurul sfat acceptabil este
sa nu amestecgm variantele de un fel ca cele de alt fel: asa dar
sau. concedes (sii) concede, poseda (sd) posede, succedei
(sei) succede (dupes conjug. I) sau concede (sei) canceadei, po-
sede (set) poseadd, succede (sd) succeadd (dupes conjug. III).

Pentru motivul cg, ac,est morfem exists numai la conjug. I.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 141

Mai putin complicate si mai putin curioasa este situatia altor

neologisme, cu infinitiv dublu (dupg conjug. I si IV): absolves
(sa) absolve, disolvd (sa) disolve, preterit (s) prefere, re-
ferd, (sa) refere, repeta (sit) repete, rezolvd (sa) rezolve.
Dacia la -allele din ele lucrurile se prezinta oarecum normal, intru
cat infinitival in -a predomina (de ex. pref era, repeta), celelalte,
mai numeroase, trebuesc socotite, intr'un anumit sens, neregulate.
Caci formele duble de infinitiv circula deopotriva, amandoua, fie -
care cu alta nuanta semantica1. Ne-am astepta, deci, ca pers. 3 a
prezentului sa raearga pentru o nuanta, aclica pentru un infinitiv
(eel in -a), dupa conjug. I, pentru cealalta dupa a IV-a. Si totusi,
trecand peste insemnare, ea si peste deosebirea .dela infinitiv,
limbs, prin subiectele vorbitoare, s'a oprit, spre a evita compli-
catiile, la o forma unica.
Dar nu numai verbe recent impruanutate poseda, pentru pers.
3 a prezentului, forme care se abat mai mult saw mai putin dela
normele consacrate. Astfel de abateri apar si la v e r be v e c h
wide existenta for surprinde eu atat mai mult, cu cat nu este vorba
de un infinitiv dublu, ca la eels discutate mai sus. Uncle as bu-
aura de o raspandire generala, de ex. a sprijini: sprijind (sa)
sprijine. La fel c/ocoti: c/ocota, (sa) elocote; ropoti: ropotd
(sd) ropote; tropoti: tropotei (sa) tropote, etc. Toate an qi for-
me sufixate, care pot fi, in unele imprejurari, mai frecvente decal
celelalte. Altele se intillnesc numai dialectal (subt aspectul abe-
rant al pers. 3), in schimb, gratis insemnarii, Bunt intrebuintate
neobisnuit de des. Este cazul, celebru, al lui iegi. Graiurile molclo-
-vene.sti si limba literara it conjuga potrivit paradigmei conjug.
IV: iese, (sa) iase12. Tot asa dialectal muntenesc propriu zis (in
general vorbind). Oltenii ins) (si Banatenii, spune TIKTIN) au
iasd (sa) iese (cf., de pilda, opera lui Gib. I. Mihaeseu, prinfre
altele). Aceste ultime forme se intalrese, cand si 'and, chiar la
Romani originari din alte provincii, evident subt influenta grain-

Pentru absolva si disolva am dat intelesurile la pag. 131. Refera In-

semneaza 'a face o dare de seams' referi (refl.) 'a se raporta la ceva;
rezolva 'a ggsi solutia (unei probleme, etc.), a lucre o hartie (limbaj biro-
cratic) rezolvi 'a top!' (rar; obienuit se, intrebuinteazii disolva vi chiar
verbul simplu a solvi, pers. 3 Indic. se solvd).
2 Moldovenii zic iesd, caci prefac in pe -e dupti, s, dar nu au con-
etiinta cg. dezinenta este -d, cloyed , pe de o parte pastrarea lui id- (altfel ar
trebui s avem is -, ca la conjunctiv), pe de alta conjunct. iasd, care nu poate
corespunde decal unui indicativ in -e (ca la conjug. II-IV).

www.dacoromanica.ro
142 PARTEA II: MORFOLOGIA

lui oltenesc, pe care au avut, probabil, ocazia sa -1 cunoasca. Ori-

cum ole n'au deice sansa sa se raspandeasca, pentruca nu. se justi-
flea prin nimic in sistemul morfologic al limbii noastre actuale.
Se pot cita si alto example, ca zganditri: zgandeirei (sd)
zgandere, dar dictionarele inregistreaza pentru astfel de verbe si
un infinitiv in -a, care, oricat de rar ar fi (sau, mai exact, ar fi
fort), schimba putin situatia si indreptateste, in parte (si numai
din punct de vedere istoric, fireste), anomalia pers. 3.
3. Mai- mult -ca- perfectul. De,si inregistrat de
foarte putine ori, faptul asupra caruia ma opresc aici merita sa
ne astraga atentia, fiindca ar putea sa se intinda (nu-i exclus, de
astfel, ca circulatia lui sa fie, in realitate, mai larga detest spun
citatele mole). Este vorba de pers. 2 a acestui timp verbal, care,
in lac de -4,, are, la G i b I. Mihaescu, Rusoaica, dezinenta
ti-ai inchipuit cumva ca -ti gdsisei omst' (pag. 63); adormisei? (70);
auzisei cumva de dansa? (151). Ceea ce pare curios este el in alte
scrieri ale acestui autor, pe care le-am pus, din beLsug, la contri-
butie in cartea de fates, n'am gaisit astfel de forme. Le-am auzit
apoi in vorbirea unui profesor iese,an, care s'a nAscut in Moldova
i a trait tot timpul acolo. Ar urma, deci, ca, avem a face cu apa-
ritii pur individuale. Chiar daces ar fi asa, ceea ce eu nu aunt dis-
pus sa admit, fenomenul trebue retinut si discutat, pentruca mo-
du. cutn se prezinta poate duce la o raspandire a lui. In orice caz,
situatia se prezinta foarte favorabil pentru o atare ipoteza.
Intr'adevar dezinenta -A la pens 2 a raai-mult-ca-perfectu-
lui, pare insolita in cadrul formelor dela singular. Ar gasi un
sprijin la perfectul simplu, dar acolo raportul pers. 2 fat. de 1 si 3
este altul. SA se compare auzisem, auzisqi, auzise cu auzii, auzi?i,
auzi. Numai pers. 2 sea,mana dela un timp la altul atat prin dezi-
nenta, cat si prin lungime, data pot spune astfel (are mai multe
sunete). Oale,lalte difera mult (-m -se zero), asa ca nu
exists paralelimul neoesar, pentri ca tole doug timpuri sa se Imo-
cieze formal in constiinta subiectelor vorbitoare si, deci, sa se in-
fluenteze, eventual s5, se sprijine reciproc. In schimb, pens. 1 si 3
ale mai-mult-ca-perfectului seamana cu ale imperfectului: dezinen-

Nu afirm cu toata. siguranta, dar cred ca, n'am ggsit, ctici altfel nu
s'ar explica de ce nu le-am remarcat (mai ales ca.' ZN *i DA le-am citit dupes,
Rusoaica). Curiozitatea create prin aceea ca, toatp exemplele din acest roman
apartan conjug. IV. De adAugat: pe el it indrligisei [eel in locul tatdlui (AL,
25 Ian. 1931, 2, 4: autorul, N. I. Herescu, e tot Oltean, Ca *i Gib Mil-aescu).

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VEDBUL 143

tele suet identice, raportate una la alta (-m zero, adicA pers. 3
diferg de 1, la ambele forme verbale, prin lipsa oriegrei dezinente,
sau, altfel spus, pers. 1 are un -m, care lipse*te In pens. 3). Ur-
marea poate fi nevoia de a Inlocui pe -$i dela per 2 a mai-mult-
ca- perfectului, care nu se incadie,azit in sistemul pers. 1 *i 3, prin
-i dela imperfect. Astfel singularul &erector doing timpuri seanigna
in intregime: -m, -i, zero. Influenta imperfectului ggseste un su-
port si in formele 1de plural, mai ales asa cum sunau ele odinioarg
si continua sg sune Inc g pang astazi in vorbirea populsrg, adica
fare -u la pers. 6 a imperfectului si fgrg -ra- la Intreg pluralul
mai-mult-ca-perfectului (geiseam, gclseati, geisea geisisem, gc7si-
seti, gasise: aceleasi dezinente si aeelasi raport dela o pensoang
la celelalte). Perfectul simplu diferg de mai- mult -ca- perfect *i In
plural, din cauza finalei -rei, care, in ce priveste pers. 6, a existat
din capul localui (Mr la celelalte s'a ivit cu mult Inaintea mai-
mult-ea-perfectalui). Afarg de asta, perfectul simplu se intrebuin-
teazg din ce in ce mai rar 1, asa dar Inca un motiv pentru care el
n'a putut influenta, esupra mai-mult-ca-perfectului.
In cunsul discutiei de mai sus am pomenit de lipsa lui
la pluralul aoestei forme verbale. Unii gramatici considerg gre*ite
mold. gasisem, gasiseti, gasise, deli ele se intalnasc la eel mai
bunt scriitori ai no*tri, care nu aunt totdeauna Moldoveni. Ati-
tudinea se datoreste, desigar, influentai perfectului simplu. Ace-
ste doug timpuri au multe asemanari, si atunci, din moment ce
unul posed',' la plural numai forme cu -ra, pare curios, deci 'ne-
regulat', ca celglalt sg aibg si variante farg, aceastg dezinentg.
Rationamentul este insg eronat, chiar dacg invocarea, perfectului
se justificg, in sensul ca -ra al mai-mult-ca-perfectului a venit dela
perfect. Faptul ca, la acesta din unmg. finala existents, din
capul locului, numai la pers. 6, s'a generalizat, pe child In mai
mult-ca- perfect nu, dovedeste, cu prisosinta, ca, eel putin deocam-
data, aspectele moldovenesti sent tot atat de `c,orecte' ca si cele-
Este drept c& nu In Oltenia, de unde este originar Gib Mihhescu.
Dar amtmuntul nu intereseazA prea mult diseutia noastrii, care-i numai
teoreticA, fiind menitg sit arate cum s'ar putea explica Inlocuirea lui -Si
prin -i la pers. 2 a mai-mult-ca-perfectului si cum s'ar putea r&sp&ndi
aceast& noun dezinentil, care, deocamdatA, are o existent; mai mult virtual,.

www.dacoromanica.ro
144 PARTEA II: MORFOLOGIA

lalte, mai ales ca,' vorbirea popularg le intrebuinteazg intr'o foarte

larger m&sura. I.
4. Vii t o r u L Pers. 2 $i 5 ale auxiliarului sung, in vorbi-
rea popularg si familiarg munteneasea, respectiv oi si oti, in lot
de mold. di, ati, care sunt conforme cu paradigma viitorului (cad
disparitia lui v- dela voiu, vei, etc. duce `regulat' la ois, ai, etc.,
om, ati, prin prefacerea lui e in 4). Fenomenul se datore$te, de
sigur, analogici: pers. 1, 3, 4 $i 6, cu -o, au influentat asupra pers.
2 si 5, transformAnd pe a- in o- Modificarea poate avea, in parte,
si cauze pur fonetice: a neaccentuat se sehimbg U4431' in o.
Formele muntenesti au patrons si in limbs, scris5 cum pro-
beazA exemple ca urragtoarele: dacii l-oi mai suci mutt, ai sd ma-
nanci ciorbri (115zb 229); D-ta oi sta (Rgd II, 101); fa- ce-oi cti
(GT 71); ctind oi avea tu timp (PF 272); oi fi .tu mare $i de$tept
(RJ 32); oi fi D-ta director general, nu zic (ibid. 122); i de nu
i.e.% bate pe toti rtia..., cum e$ti bun de gwrti, (ZN 79); oi fi fost
fi to (VR, Sept.-Oct. 1939, 39); oi fi vrtind $i tu (PF 38); oti fi
fi auzit (ibid. 227); oti fi creztind ca ma laud (ibid. 55) 3.
Se pare ca pers. 2 circuit', subt acest aspect, mai des decat
pers. 5. Tot asa, judecand duper materialul cules de mine, viitorul
I intrece ca frecven% celelalte forme de viitor. Cred Ins'a ca, mai
ales in ce prive$te a doua constatare, situatia se explieg, altfel, $i
mume ca urmare a faptului ca, indiferent de inf'atisarea for pur
exterioath, formele respective se bucurg prin ele insei, de o fa's-
pandire mult mai larger.
Ce atitudine trebu. e sa luam fat'a de oi, oti? In limbajul
popular $i familiar (acesta din urnasa numai la oameni cu putinA
oulturg), fie vorbit, fie scris, ele sunt la locul lor, bine inteles
a Fiind vorba de mai-mult-ca-perfect, m1 gaindesc, fAr& eh vreau, c&
acest timp are si o form& compus&: am fost Vasit, etc., pe care o cunosc
numai graiurile moldovene$ti de nord. Cine nu-i deprins cu ea, din practica,
greu o va intrebuinta acolo unde trebue. Este cazul lui D. I. Suchianu, care
manifest& un fel de sl&biciune pentru acest mai-mult-ca-perfect, atilt de sub-
til ca valoare semantic& si functiona16. De ex.: Cdnd marele artist s'a dus la
Paramount, i s'a fost dat urmettoarea temd (VR, lulie 1934, 117). Daca vrem
numai cleat s recurgem la mai-mult,ca-Derfectul compus Intro asemenea
frazA, el merge mult mai bine in prima propozitie (al cArei verb exprim& o
actiune anterioara): Cdnd s'a fost dus la..., i s'a dat...
2 Cf. si pag. 45, 49 (oi fi to...).
' Deja la Delavrancea, de ex. tu m'oi pdrdsi. V. si HYSt 113 (Hai, ct
nu oi muri), 141 (oi fi tu tdndra), 156 (oi fi $tiind d-ta), etc.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 145

dacg avem a face en Romani in graiul cgrora ele exists. Vorbirea

culla insg, le va evita, in orice imprejurare'.
5. Perf ee tul compu s. In multe tinuturi de peste
munti pers. 6 a auxiliarului apare subt forma or: or ecirttat, or
mers, etc. Chian oamenii cu oarecare cultures spun asa. Se intelege
cg n'o puteim accepta, nici chiar la subiectele vorbitoare mite din
partea locului, cu atat mai putin la cele originare din alte regiuni.
Cgei o ggsim, e adevgrat cg inteun singur caz, si la... tgrani mol-
doveni pusi sa vorbeaseg astfel in opera literare. M. refer la
romancierul Cezar Petrescu, care, deli s'a ngscut si o bung bu-
catg de vreme a trait numai in Moldova, isi inchiipue ea' se spune
moldoveneste or ecintat, or mers, etc.
Fenomenul este interesant din mulct de vedere lira vistic, si
de aceea cred util sg, mg oprese putin asupra lui. Or n'a putut lua
nastere decat acolo uncle pers. 3 sung .o fost, o zis, etc. Acest o
vine, pu sigurantg, dela pers. 62. Cei mai multi Romani in graiul
ca'rora auxiliarul a devenit o nu disting pers. 3 de 6: el o fostei
o fost, etc. Aceastg identitate intre o persoang dela singular si
una dela plural a inceput a fi simtitg ea neregulatg, mail ales
c5, de obiceiu, pens. 3 cliTerg de 6, indiferent de forma, verbalg
in discutie. Trebuia, deci, ea intervie o deosebire. Si cum. o fgcea
impresia de singular, a rgmas el ca auxiliar al pers. 3, iar pen-
tru. pers. 6 s'a recurs in or, foarte probabil subt influenta lui or,
auxiliarul aceleiasi persoane dela viitor3. Un proces psihologie
asemgngtor se va fi petrecut si in mintea lui Cezar Petrescu,
pentru a ajunge la or Mout, or auzit, etc. all tgranilor moldoveni
din romanele sale4.
Deoarece ra'am ocupat de viitor, fie si numai din punctul de vedere
al aspectului pe care -1 are auxiliarul, cred util sg, art cb, asa zisul viitor III
n u exprima un raport temporal deosebit de al viitorului II Si de aceea
n'are rost sat Intrebuintam. Astfel: un bdrbat... se va fi fort de multd vreme
convins... (AL, 13 Iunie 1937, 14,3) spune, mai greoiu, mai pretentios si chiar
mai putin romaneste, acelasi lucru ca un betrbat se va fi convins de mullet
'creme.
CXci numai au s'a putut preface In o (printr'o asimilatie reciproca).
De altfel limba veche (si, pan5, astAzi, cea bisericeascit) Intrebuinteaa pe au
i la pers. 3: sir -au Domnul; Domnul au dat, Domnul au luat, etc.
3 Amrtnuntul cg or vent, de pild6, a rezultat di vor veni nu con -
teaz pentru subiectele vorbitoare. Este destul ca ele bm a face, In ambele
cazuri, cu un auxiliar, pentru ca trecerea dela o form& verbal, la alta s5, fie
posibilg.. SA nu uitam c5. pers. 3 a viitorului are tot o, ca si pers. 3 a per-
fectului compus.
De altmintrelea aceasta nu-i singura... licenta lingvisticrt a fecun-
dului nostru scriitor. Aceiasi %rani vorbesc cu o fi, o spune, etc. la viitor
(In loc de mold, a fi, a spune, etc.).

www.dacoromanica.ro
146 PARTEA II: MORFOLOGIA

6. I m p e r a t i v u 1. Pers. 2 a acestui mod este, la forma

negativA, egalA cu infinitivul: nu canta, nu bea, nu spune, ntc
auzi. Vorbirea popula,rA si familiarA moldoveneasca (mai ales in
jumatatea nordicA a tinuturilor respective) utilizeaza, la cateva,
verbe, aceeasi forma pentru ambele aspecte. De pildA: nu to du
in oral; nu. fa gresala asta; nu zi vorbei mare. La fel stau lucru-
rile *i cu verbul a avea: 'n'ai grijei (in loc de nu avea grijei), care,
dace nu mg insel, se intalneste *i aiurea, nu numai la Moldoveni.
Asemenea constructii au patruns *i in limbs scrisA (este caul
D-rei Otilia Cazimir, care, altfel, se distinge printr'o grijA neobi*-
nuitA pentru partea lingvistieA a operei sale literare). Bine inte-
les, trebue sA evitam aceste forme (eel putin deocamdatA, cAci cu
vremea ele se pot generaliza, judeefind dupA raspandirea for din
ce in ce mai mare).
Cum li se explicA existental Cred ca din cauza omonimiei
cu alte forme ale acelorasi verbe: nu face si nu zice se pot con-
funda cu pers. 3 indic. prez., nu avea Cu pers. 3 a imperfeetu1ui.
$i la duce putem invoca, aceeasi cauza, dacA, tinem searag ca acest
verb se intrebuinteazA, tot atat de des, *i activ (nu duce grijii),
nu numai reflexiv. Se pune insA intrebarea: De ce marea majo-
ritate a verbelor romanesti (de fapt, aproape toate), la care situa-
tia imperativului negativ se prezinta exact la fel in ce priveste
posibilitatea confuziilor, se conformeaza uzului consacrati Un
prim raspuns,pe care -1 dau insA sovaind, este ca, cele patru verbe
mentionate mai sus spar foarte des la imperativ. Dar se poate
da si altA explicatie, care este, desigur, mai acceptabill Cu excep-
tia lui avea, celelalte trei apartin conjug. III. La aceasta conju-
gare, imperativul negativ este, mai totdeauna, identic cu eel afir-
mativ: (nu) ascunde, (nu) asterne, (nu) crede, etc. Numai putue
verbe, printre ele tocmai (*i mai ales) a duce, a face si a zice,
prezinta aspecte deosebite pentru cele dou'a forme ale imperati-
vului. Analogia marii majoritAti a lucrat, deci, asupra tor, in Ben-
sul unf icArii, *i anume prin extinderea fortmei afirmative la con-
structia negativA.
7. Diverse forme verbale izolate. Am constatat
mereu panA aici deosebiri intre limba vorbitA si cea scrisit. Tot-
deauna am sustinut asa zictmd drepturile aoesteia din trm'a, lures
natural, de altnrintrelea, eaci et', se e,onformeazg, de obiceiu (in
special subt aspectul ei literar propriu zis), intr'o mult mai larger

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 147

masura regulilor gramatioale aoceptate de toata lumea, adios siste-

mului lingvistic romanesc.
Voiu discuta acuin un fapt cu privire la care voiu lua apa-
rarea limbii vorbite contra celei sense. Este cazul, oelebru, al pers.
1 si 6 prez. indic. dela verbul a fi. Academia recomandg forma
.sunt, si cei mai multi Romani culti (a* putee, spune aproape toti)
urmeazg aceasta recomandatie. Chiar si oamenii cu putina cultures
se foloseso de sunt (nu numai in scris), pe care-1 vgd, la tot pascal,
in ziare, reviste, etc. Taranii neinfluentati, in niciun fel, de carte
spun lima sant. Tot asa spun si (mai rar) scriu un numar, foarte
mic, de intelectuali, printre ei destui filologi.
Cum s'a ajuns la aceasta deosebire, care, in ce priveste pe
partizanii lui sunt, a luat proportiile unei adevarate lupte intre
limbs, vorbita si cea scris6,11 Avem a face cu o forma impusa
de latinisti si sustinutes apoi de partizanii lor, puternici, o bung
buoata de vreme, la Academie, iar prin aceasta, si en concursul
autoritatilor scolare, devenita oarecum oficiala. Pe langg dorinta
de a avea o identitate deplina intre lat, sunt (pers. 6) *i forma
corespunzatoare din romaneste2, a intervenit si ideea, gresita
dupes parerea ma.rii majoritati a specialistilor de mai tarziu, ca
(ei) sant a rezultat din lat. sunt, pe cand, de fapt, ea are la baza
conjunctival sint, care a capatat, in latina popularg, valoare de
indicativ8. Dar acest ultim annanunt n'are deck importanta isto-
rick Intecresant pentru discutia noastra este ca pang la *coala
arcleleana toti Romanii au spus si au scris sant,. iar astazi unani-
mitatea tgranilor si numerosi alti oameni se folosesc tot numai de
aceasta, forma.
Dupes modelul lui sunt (mai intaiu pers. 6, apoi si pers. 1)
s'au transformat si santem, santeti in sumtem, sunteti. Influenta
latinista, se exercita, postum (*i mai molt inoonstient, adica instinc-
tiv), cu athta forta, beat se gasesc personalitati culturale mar-
cante care cred ca pot aduce tot felul de argumente in favoanea
aspectelor cu -u-4.
Ce atitudine sa, lugm in aceasta chestie, care nu-i Inca trail-
C6,ci sunt s'a ivit, din capul locului, In aceasta din urm6..
Pers. 1 s'a modelat, potrivit normei, dupes pers. 6.
a Ma cum s'a intiimplat gi cu mai-mult-ca-perfectul: rom. cdntaserrt.
-etc. provin din lat. cantavissem.us, etc., nu din cantaveramus, etc. Conjunc-
tivul romanesc al lui a fi este (ca gi infinitivul, de altfel) urmawl formelor
corespunzatoare ale verbului fio, fieri.
Cf., de pilda., Cony. LXVIII, 12 urm.

www.dacoromanica.ro
148 PARTEA II: MORFOLOGIA

satal Din tot ce-am spus se vede clan ca situatia nu se poate

schimba, oricat de indreptatite aunt si din punct de vedere istoric
i din acela al uzului popular formele cu -a-. Dimpotrivit, exists
motive s'a. credem &, pe masura ce se va rgspAndi stiinta de carte,
sunt, etc. vor castiga texen. Perna atunci, amane ca fiecare sa se
decider, duper criterii mai mult on mai putin personale, pentru
variantele cu -a- salt]. pentru cele cu -u-1.
Tot verbul a fi der prilej de discutie in legaturg ou forma
lui de imperfect, atunci cand este urmata de un conjunctiv: era
sa cad, era sa cazi, etc. In astfel de constructii, functiunea lui a fi
este a unui auxiliar impersonal 2: el n'are subiect (nu numai in
sensul ca acesta lipseste, ci si pentruca, nu poate fi identificat,
intoomai ca la ninge, ploua . a.) 3, prin urmare, trebue sa famaie
neschimbat, indiferent de persoana si numAr (acestea swat expri-
mate de verbul pus la conjunctiv). Totusi limba vorbita tinde din
ce in ce mai vizibil la intrebuirtarea lui era swbt aspectele lui
personale, ca si cum ar vrea sd-1 acorde" cu verbul de duper el:
cram sa cad, erai sa cazz,* etc. Se pare ca aceasta modificare este
malt mai raspanditg, la singular dee& la plural (poate pentruca
formula i'ntreagg airoulit ea insgsi mai ales la singular). Inovatia
a paruns si in limba seri*" uncle o gh'sim la tot felul de autori.
Se recomana ra'manerea la uzul traditional, cu era neschimbat.
V. si Sintaxa", cap. V, 2.
0 situatie oarecum asemAnatoare intalnim la a trebui. Acest
verb functionea4 obisnuit, ca auxiliar de mod, intovgfet.sest%
adicA, un verb predicativ, care sta.' la conjunctiv: trebue sa merg,
trebuia sa mergi, va trebui sa meargii, etc. Cum vedem, indiferent
Pers. 6 si 1 mai prezinta o particularitate, aceea de a poseda doll&
forme: stint M (Vs. Prima se Intrebuinteaz6, cand verbul are valoare pre-
dicativl (sunt oameni multi in acest oral ?; cuget, deci sunt). A daua apare,
de obiceiu, impreunn. cu predicatul nominal ($i ei is oameni; (ructele nu-s
coapte) si la pasiv (vinovatii is pedepsiti; nu-s rdsplatit deajuns). Vorbirea
curentg, aratl o preferinta foarte marcat5, pentru forma scurtg, care se re-
comanda totusi numai cand fundioneaa ca simply. copu15, (cu un sub-
stantiv, adjectiv, etc., care sunt nume predicative). In celelalte cazuri este
bind s'o evitri,m sau, cel putin, s'o utilizgm cu rezervit.
IA unui auxiliar de mod, la fel cu pot, trebue *. a. in conditii similare
(pot set cad; trebue sd merg, etc.). Unor astfel de verbe le putem spune si
semi-auxiliare.
Formula Intreaga, este personals., gratie verbului urm&tor. Totusi
observgm usor ca. ceva din natura impersonala a auxiliarului se resfrange
pi asupra constructiei insesi, ca,ci nu-i posibiltt (sau pare nerom&neasca.)
complectarea ei cu ajutorul pronumelui (era stt cad eu sau era eu sd cad, era
sti cazi tu, etc.), afar& de cazul cand vrem sa staruim asupra persoanei.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: vERBuL 149

de timpul la care stg el insusi si de persoana on numarul la

care sta verbul urmator, a trebui este impersonal. De naulte on
lama auzim si citim con.structii ca am trebuit sa merg, trebuiai
sa to duci, trebuisem sa ascult, etc. Asa dar, ca si cum ar fi un
verb personal. Aceasta, subt influenta limbilor strain, mai ales
germana, unde missen si sollen, foarte des intrebuintate, isi
schimb5, regulat aspectul anorfologic dela o persoana la alta. Ca
avem a face cu um model venit din afara, .probeaza amAnuptul
ca Iimba sorisa e mult mai bogata in asemenea oonstructii, iar
traducerile mai bogate ducat operele originate. Tot asa constatam.
o deosebire intro Romanii neinfluenfati sau prey putin influentati
de idiome strain si ceilalti. In primal rand, aranii tofi, apoi Ma-
joritatea oamenilor inculti 'dela orase nu cunosc deck forma im-
personala (sau unipersonala) a lui a trebui. V. si mai departe, in
Sintaxa", carpit. V, 2.
Se pare ca In prezent verbul nostru nu siffere modificarea
aid in discutie. Chiar Baca va fi existand, ea trebue sa fie cu total
exoeptionala. Prea des n'o intalnim nici la alte timpuri simple
(imperfect, perfect si mai-mult-ca-perfect). In schimb, izbeste free-
yenta ei la formele verbale compuse (perfect, viitor, conditional).
Aceasta situatie mi-o explic in chipul urmator. Formele compuse
beep cu auxiliarul, care difera dela o persoana la alta intr'un grad
mai mare ducat verbele obisnuite (cf. am, ai, are, etc., voiu, veer,
va, etc., ass, ai, ar, etc., alaturi de simplele dezinente ale celorlalte
verbe). Dar cred ca anal ales pozitia initials a auxiliarului in f or-
malele de care ne ocupam aici usureaza exercitarea influentei
strain. Pentra cine nu stapaneste bine sistemul limbii noastre, a
trebuit sa" plec, va trebui sa plecam, etc., cu forma impersonala a
anxiliarulni de mod, pot parea curioase, ba chiar necorecte: din
moment ce-i vorba de pers. 1 sau 3, nu-i neoesar sau macar reco-
mandabil s'o indicam si in a trebui? In cazul prezentului intervin
si alto cauze, secuadare. Mai intaiu, acest verb nu se conjuga la
singular. Judecand clupa paradigmele lui contribui, mcintui, etc.,
ar urma sa avem (eu) trebuiu, (tu) trebui. Spune cineva asal
Nimeni 1. Si apoi prezentul apare extraordinar de des, in compa-
ratie Cu alte timpuri. Din cauza aceasta, constructiile cu a trebui
Dec& adaugam suf. -esc, putem deosebi persoanele singulare unele
de altele: (eu) trebuesc, (tu), trebue,sti, (el) trebue;te. Dar iara.5i nu erect ca.
exists, Roman care sa. zica, trebuesc sd plec, trebuegi sd p/eci, etc. (v. mai
departe).

www.dacoromanica.ro
150 PARTEA II) MORFOLOGIA

la prezent (plus conjunctivul verbului predicativ) s'au inrgageinat

adanc in constiinta lingvistica si rezistg. bine la atacurrile pe care
le dau modalele strgine.
Acest ultim fapt trebue invocat, in seas rovers, pentru inte-
legerea situatiei celorlalte forme simple ale verbului nostru. Ele
se intrebuinteaze relativ rar, ceea, ce le slaleste puterea de rezis-
tenta. $i apoi, necesitatea Wand ea se simte) de a le pone de acord
cu persoana (si numgrul) verbului urmator poate fi lesne satisf 6,-
cuta, din cauza ca morfologia nu se impotriveste la asta (trebuiau,
trebuii, trebuisem s. a.).
Acest verb ds be si la alte discufii. Functiunea lui nu se
reduce la aceea de seam - auxiliar. El are si valoare predicativii: imi
trebue(sc) bani; mi-au trebuit car-tile pe care ti le-am cerut, eta
In aceastg, calitate aspectul lui morfologic se prezinth% astfel. Apa-
rent tot numai o persoanl" are (a III-a) j, dar ou ambele ei numere,
deci cu posibilitatea de a avea douh' forme idistincte. Asa si este.
Deoarece apartine conjug. IV, acest verb poate priori sufixul -esc.
Astfel pers. 3 suna, trebue(ste), pers. 6 trebue(sc). De asemenea
diferg,, in mod permanent, la toate formele simple aceste doug,
persoane: trebuia(u), tirebuise(ra), .precum 5i la unele din oele
corapuse: va (vor) trebui, va (vor) fi trebuit.
In ce priveste prezentul, singurul time cu aspecte sufixate si
nesufixate, este de fgcut aceeasi observatie ca in 2 al aoestui
capitol, uncle a fost vorba de prezenta sau absenta sufixelor -esc
si -ez in general. Am totusi impresia cg, aici intervin criterii mai
degrabit personale (decat regionale, ca acolo) in preferinta pentru
forma cu sufix sau pentru cea farce sufix. Mara de asta, foarte
des se constatg, ca acela,si subiect vorbitor se foloseste de aman-
douh", poate subt influenta momentului psihologic, a situatiei exte-
rioare, etc. 2
Ca auxiliar de mod, a trebui spare obisnuit fgrg sufix. Este
bine sg, respectam, daces se poate, ou stridetg, acest uz, mai ales

1 Fiind predicativ, tnsemneazA cA are subiect, de obiceiu exprimat (*i

totdeauna exprimabil). DeastadatI, din cauza sensului Cam nevoie de'...
I'cutare lucru] fmi este necesar') subiectul nu poate sta cleat la pers. 3 0. 6.
Nimeni nu se gande0e, ca s6, zic aka, la eventualitatea 1ntrebuint&rii unui
subiect la alte persoane, oricat de puternic 1-ar influenta o limb& strain&
oarecare.
2 Mai des are aspect sufixat pers. 6, *i aceasta, pentruc& deosebirea
fat& de pers. 3 iese foarte l.murit la iveal& (trebuesc-trebue0e, al&turi de
trebue pentru amandoutt).

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI: VERBUL 151

la pers. 6. Sa nu spunem, deci, miscarile noastre trebuesc sa fie

trecute in inconstient (Ins II, 4, 496); nu trebuesc sa devie dogme
(ibid. II, 3, 670), etc. Cat despre conjunctiv, situatia difera. For-
mele sufixate coresp-und mai bine sistemului lingvistic decat cele-
lane, pe care le sinatirrn oarecum ca neromanesti (sau mai putin
romanesti): sa nu trebue sei fur (AL, 29 Aug. 1937, 5, 1); sa trebue
sa munciti (CL,, 31 Aug. 1935, 5, 7); ca sei nu trebue sa ma plec
(ibid., 8 Febr. 1936, 4, 1-2). Pretutindeni, in asemenea cazuri, ne
vom folosi de trebuiascoi. De ce aceasta deosebire de tratament
intre prezentul indicativului $i acela al conjunctivului, de vreme ce
teoretic ambele se did' pe picior de egalitate din punctul de ve-
dere al posibilitatii de a priori sau nu sufixull Verbal nostru
este, mai ales, impersonal, cki functiunea lui de semi-auxiliar in-
trece cu mult, ca frecven.ta, pe cea predicative. Urmarea poate fi o
confuzie (sau mkar teama de confuzie) intre cele dou'd moduri.
Afard de asta, la marea majoritate a verbelor, pers. 3 $i 6 ale
conjunctivului prezent se deosebeso limurit de ale indicativului
prezent. Deprinderea cu forme diferite face sa se simti nevoia de
a diferentia modurile in discutie $i la a trebui. Aceasta nevoie o
satisfac numai varia.ntele sufixate.
Aceeasi situatie avem $i atunci cand partea a doua a forum-
lelor mentionate mai sus este un participiu treout (in loc de con-
junctiv). La indicativ putem intrebuinta ambele aspecte (cu qi
farce suifix) ale verbului nostru.1: vinovatul trebue(ste) pedepsit,
vinovatii trebue(sc) pedepsiti, pe chid la conjunctiv numai pe
cele sufixate: scl, trebuiascii pedepsit sau pedepsiti.
Pentru a, terraina discutia privitoare la flexiunea verbala,
voiu mai releva cateva fapte marunte. Pers. 1 dela a continua face
`regulat' continuu, prin urmare, sa nu ziceen, ca in DA 135, eu
continui sei-i spun. Aceaist5, forma s'a naseut subt influenta atator
verbe la care pers. 1 si 2 suns identic, de pildd: atribui, contribui,
mantui,2 etc. Numai ca analogia nu se justifica,' deoarece verbele
invocate apartin conjug. IV. Exists, inteadevar, $i la conjug. I,
destul de frecvent, ideatitate de forma intre aceste doua persoane:
apropii, descui, inchei, tai, etc., dar, pentru ca astfel de verbe sa
poata influenta asupra lui continua, ar fi necesar ca aseradn area

Pers. 6 de preferint6, c u sufix, pers. 3 de preferintri, f a r a.

2 Faptul di pers. 1 se scrie cu -u nu schimb5, situatia din punetul de
vedere al limbii vorbite, adica al pronuntitrii.

www.dacoromanica.ro
152 PARMA II: MORFOLOGIA

sa mearea mai departe. Chiar cele cu -ui (ca descui) difera de al

nostru. prin pozitia aceantului, prin -ia la infinitiv, etc.
Conjunctival lui (a se) chema este (sei se) theme, chiar cand
are loe o inversion. Asa dar theme -se, nu chiamei-se (RFR, Apr.
1941, 151: chiamel-se el Lope, Calder On sans Shakespeare).
Cateva verbe recent imprumutate apar la infinitiv cu &HA
finals decat cea corect& Toate cunt de conjug. I: intima ( < fro.
intimer), jubila ( < jubiler), opina ( < opiner). Urmeaza ca, pers.
1 ai 6 indic. prez. fac intimeaza, jubileazei, opineazet, tot a$a pers.
1 $i 6 conjunctiv (.96) intimeze, jubileze, opineze. Din chipul cum
apar in scrisul actual aoeste verbe rezult4 'impede ca, ele aunt
considerate de multi ca terminandu-se, la infinitiv, in -ia: it inti-
miaza violent (CL, 30 Iulie 1936, 2, 1); toata presa jubiliaza (Ins,
15 Julie 1936, 41), etc. La ultimele doua va fi intervenit influenta
subst. jubileu, rasp. opinie, ca $i cum verbele ar fi niste derivate
ale acestora.
In sfar$it, part. trecut al lui a da 1-am intalnit subt forma
diidut (VR, Aug.-Sept. 1937, 139, in vers). In 1 am vazut as
chiar infinitival acestui verb spare cand $i cand modificat analo-
gic (deidea). Asta insemneaza ca incepe sa i se zdruncine sistemul
flexionar. Punctul de plecare (pentru deidea, da dut) it constitue
dadu of d'cidusem, mult mai des intrebuintate d.ecat dete si detesem.
In ye prive$te participiul, putem invoca si. analogia lui statist,
care, chiar data circura putin ca pasrticipiu propriu zis, aipare free-
vent cu valoare adjectivala (om steitut, monccure steitutd, etc.).1
CAP. VII: ADVERBUL.
Sunt putine fapte, toate de amgmmt.
Adesea are numeroase aspecte, atat fonetice, cat $i morfolo-
glee. Limba literary s'a oprit la forma cu -a, potrivit unei norme
pe care o aplica of in cazul numera1elor ordinale (al doilea, al zece-
lea, etc.), apoi la n. pers. de felul lui Costea, Neculcea, Voinea,
eta. Lipsa lui -a, destul de frecventa, mai ales in vorbire, provine
din graiurile moldovene$ti. Curios este ca intalnim si forma ales
(VR, Oct. 1938, 30), care pare neromaneasca, chiar data ne tri-
mete la adj. des, tema adverbalui in discutie. Ea trebue in orice
caz evitata, mai ales ca nu are mgcar avantajul de fi mai fru-
De altfel, in total conjugarea lui a da seamgma bine cu a lui a sta
(steltv, statusem, stdnd, etc. dddu, deldusem, ddnd, etc.).

www.dacoromanica.ro
 CAR. VII: ADVERBUL 153

moasa" decal celelalte, ci dimpotrivI Tot atat de variat se prezinta

si sinonimul deseori, al carui aspect consacrat acesta este (cf.
multe ori, patine ori, etc.). Din cauza contaminatiei cu adese(a),
el mina, si adeseori, adeseaori, forme care, din pun,et de vedere
morfologie, aunt absurde1 si urmeazA sa, fie inlgturate din uz.
Atcit, pronume nedefinit, functioneaza, si ca adverb. In aeeastri,
din u.rm'a calitate el spare si cum 1-ar redat aici si cu a final.
Exista, o usoarii, nuanta, deosebitoare intre cell doua aspecte, si
anume: primul, filth -a, ne intimpina cand atat precede un adjec-
tiv sau un adverb, spre a forma impreima un fel de superlativ,
de pilda atilt de bun, atat de frumos, atilt de aproape, etc. Ce15.-
lalt ramane sa-1 utilizam oridecateori cuvantul este oarecum inde-
pendent: am assteptat atata; nici atata nu poate, etc. Vom tevita,
deed, constructii ca acestea: un om cu atata de cuprinzeitoare inte-
lectualitate (Ins I, 1, 446); cu atata de mare atractie (ibid. II, 3,
1115), etc., care foe impresia ca-s inculte, chiar triviale. Ivirea for
se datoreste contaminatiei dintre (cu) atata atractie i (cu) atat
de mare atractie.
Adverbele de time provenite din substantive ca noapte, zi,
prima'varei, iarna, etc. an totdeauna forma articulate a acestora:
noaptea, ziva, primilvara, etc. Unii publicdsti, subt influenta germ.
in der Nacht, im Friihling, etc., recurg la loeutiunea prepozitio-
nala corespunzatoare (in noapte, in toamna, etc.), ceea ce nu-i deloo
romaneste.
Participiul trecut al lui datori are, subt forma femiming (da-
toritd), valoarea 1131111 adverb, echivalent al fro. grace (a), germ.
dank, pe care am impresia ca, le 'traduce". S'a impus genul fe-
minim, din cauza sinonimrului gratie ( < fro. grace), dar si subt
influenta altui sinonim, multumitd3, mai putin frecvent. Nu vom
spun, deci, si nici nu vom eerie ca in CL, 23 Maiu 1936, 6, 6-7:
da,torit nu qtiu carei bavhete.
Un numar de adverbe sunt intrebuintate, in mod abuziv tai,

C5,ci adese(a) = dese ori, deci ori unul ori altul, nu Ins, amandouit
&MM. subt InfIti*area unei formatii hibride.
a In sensul ca, a fost treat spre a reda In roraAne*te aceste cuvinte
stritine. Avem un a*a numit talc lingvistic.
Acesta reprezint6 traducerea perfectg, a germ. Dank *i ca atare
trebue sa fie de origins ardeleneasca sau bucovinean6- Poate de aceea si
circulA mai putin decat celelalte. Pare mai vechiu cleat datoritd, care, In
aceosta ipoteza, ar fi produsul unei `transpunerf semantice: a datori oi a
mu/turn/ sunt numai Inrudite ca Inteles, nu sinOnime,

www.dacoromanica.ro
154 PARTEA II: MORFOLOGIA

deci, necorect, ca adjective. Aceasta, din cauza ca apartin la,

aceeasi familie de cuvinte sau prezinta puncte de atingere seman-
tica, cu unele adjective propriu zise. Asa dar, in ambele cazuri,
confuzie. Astfel arar(e), format dela adj. rar exact in aeelasi chip
ca adese(a), de care m'ani ocupat mai sus., apace Luc 114 in con-
structia passi arari. Este evident ca autorul s'a gandit la pafi rani,
dar, fie din neatentie, fie, mai probabil, din dorinta de a. inova.
(cu scopuri estetice), a inlocuit adj. rar Drin adv. arar(e), caruia
i-a dat nu numai functimie,.ci si flexiune adjectivalIt Ma opresc
la a doua explicatie, fiindea, in aceeasi operA dau peste alte con-
structii asemanAtoare: sanii agale cu boi (pag. 314) si ambre
afunde (394). Si mai indrgmet (ca ch.' nu ziic altfel) aid se pare
autorul care scrie (AL, 28 Martie 1937, 14, 2-3): nici chiar pretu-
tindenele2 Harry Baur.
Dach,in asemenea cazuri avem. a face cu aparitii izolate, Mfg
sa.nse de a se raspa'ndi, alte adverbe, cu functiune si flexiune ad-
jectivale, tind sa se generalizeze oarecum. Este, in primul rand,
indelung. Diet. Acad. a destule citate, mai ales din limba veche,
in care acest euvant are valoare de adjectiv. Dar mai numeroase
aunt atestarile pentru valoarea adverbiala. Tinand seams apoi de
formatia lui (in special de prezenta prefixului in-, care-i identic
cu prepozitia temporala in), ma ered indreptitit sa admit ca acest
cuvant a fort intaiu adverb si numai clupa acee,a, a. ajuns si adjec-
tiv. Oricum ar fi, valoarea lui adjectivala din momentul de fats
nu este continuarea vechii ctAri de lueruri, ci produsul unei atitu-
dini inovatoare foarte recente, caracteristica, mai ales, pentru lim
bajul poetic (cf. arare, agale, etc. deja mentionate).
Cu indelung merg alte doua adverbe, formate cu acelasi pre.
fix si asupra naturii adverbiale a 'carora nu ine,ape nicio indoialit.
Sunt indestuliindeajuns (sinonirae, de altfel). Cel clintaiu se in-
trebuinteaza ca adjectiv, din pricing e5, se confunda cu destul.
Confuzia se datoreste, evident, sinonimiei desAvarsite si inrudirii
atat de vizibile in ce priveste originea, dar si faptului ca limba
1 Intr'o ordonanta a lui Constantin Ipsilanti, domnitorul Munteniei
,1802.-6), gAsesc o foarte interesant5, paraleht pentru acest uz: din pricina
adeselor tdieri (v. AL, 25 Ian. 1938, 5, 4), unde adv. adese este pus in locul
adj. des.
2 Dela acest adverb exists, un adjectiv, creatie recenttt, care merge
destul de .bine, mai ales In stilul poetic: pretutindenesc (Nichifor Crainic).
De addogat pretutindenar (sdrutu-(i dreapta, voevoade $i ctitor pretutinde-
nar, scrie Victor Eftimiu, AL, 21 Mai 19391, 1, 4-5).

www.dacoromanica.ro
 CAP. VII: ADVERBUL 155

noastra poseda multe cuvinte (aproape totdeauna verbe), care an

forme duble, cu si fa,ra Yin-, perfect identice ca sells'. Cat despre
indeajuns, el reprezinta o simpla varianta a adverbului deajuns,
asa dar n'are ma car scum, data, ma pot exprima astfel, sa fie
format dela un adjectiv. Funotioneaza totusi adjectival, si Inca
des, prin analogia sinonimului indestul, adverb, devenit si adjec-
tiv, sau, poate, mai probabil, subt influenia lui destul, tot sino-
nim ou el, dar adjectiv si (prin extensiune, ca in atatea alte ca-
zuri) adverb 2.

' V. mai departs Formarea cuvintelor", cap. II.

' Despre adverbele In -qte, tot mai numeroase astazi, va fi vorba la
Vormarea cuvintelor".

www.dacoromanica.ro
 PARTEA FORMAREA CUVINTELOR.
Una din caracteristicile cele mai izbitoare ale limbii actuale
este tendinta, teoretic nelimitata, de a forma cuvinte noun., ori-
decAteori se simte nevoia. $i nevoia se simte necontenit, gratie
activitatii intense care se desfasura in toate domeniile vietii si are
drept rezultat crearea, unui nuraar din ce in ce mai mare de no-
tiuni. Aceste notiuni trebuesc numite. Gum ele ne yin, in majo-
ritatea cazurilor, de aiurea, numele for se imprumuta din limba
poporului prin intermediul caruia am luat cunostinta de notiunile
respective. Foarte adesea lush' reaurgem la creatii proprii sau la
adaptari, mai mult on mai putin originals, pe baza materialului
lingvistic autohton.
0 separatie intre imprumuturile lexicale propriu zise si for -
matiile romanesti in care infra, partial, elemente straine nu-i po-
sibira totdeauna,. De aceea crearea de cuvinte noua cu ajutorul
sufixelor, prefixelor si al eompunerii poate fi discutata tot asa de
bine la Lexie", pentru motivul ca si aicd si acolo avem a face
cu acelasi proces lingvistic, care este imbogatirea limbii. Numai
procedeul, adica mijloacele, difera, de altfel mai mult aparent. Oki
imprumutul dintr'un idiom strain, eventual dintr'un graiu popular
indigen sau dintr'o epoca, anterioara a limbii, nu este o operatie
pur mecanica. El presupune o interventie a sufletului subiectelor
vorbitoare tot atat de activa ca si in cazul crearii de cuvinte noun.
Un element lexical venit de aiurea este supus unei transformari,
nu numai exterioare (in cazul imprumuturilor straine, care tre-
buesc adaptate, fonetic si morfologie, la sisteraul limbii noasbre),
ci si intericare, in legatura cu sensul, care mai totdeauna sufere
o modificare, de obipeiu usoara, datorita treoerii cuva'ntului res-
pectiv dela un popor la altul, dintr'un grain popular sau dintr'o
epoca' veche in limba comma, mai scurt, datorita deosebirii de men-
talitate, de psihologie.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 157

Oricum ar fi, formarea cuvintelor $i impruanutul lexical (in

sens larg) merg, strans legate, impreuna. Atat cauza (nevoia de a
exprima numarul enorm $i mereu in crestere al notiunilor puse la
dispozitie de civilizatia moderns), cat $i efectul (irabogatirea lexi-
cului, cu urmarea-i imediata, care este inanultirea nuantelor seman-
tice si diversitatea lor) sunt aceleasi in ambele cazuri.
G-rupez raaterialul dupa mijloacele utilizate la crearea de
cuvinte noug: s u f ix e; pr e f ix e; c otap un er e. Ca totdeauna
in cursul lucrarii de fats, voiu releva si deastadata mai ales fap-
tele interesante, deci caracteristice pentru limbs romaneasca de
astazi. Discutia o voiu reduce la strictul necesar.

CAP. I: SUFIXE.
Pun la un loc, in ordine alfabetica, sufixele derivative re-
centel $i pe tale vechi. De asemenea renunt la impartirea for dupa
natura morfologica a cuvintelor pe care be formeaza. Aceasta, nu
numai pentruca unele apar $i la substantive si la adjective, etc.,
ci. $i pentruca scopul meu este sa arat multimea $i varietatea deri-
vatelor roraanc%sti actuale, iar implicit, posibilitatile, in principiu
nelimitate, de care dispuine limba spre a -si imbogati mijloacele de
expresie in west domeniu, indiferent de categoriile morfologice
ale gramaticilor curente2. De altfel toate clasificarile gramaticale,
chiar tale mai $tiintific,e cu putinta, sunt, intr'o anumita mas-ura,
artificiale $i prezinta, pentru neinitiati, adica pentru mai toata
lumea, marele dezavantaj ca falsifica imagines pe care trebue s'o
avem despre limbajul ormenesc, produs psihic eminamente unitar
$i in vesnica activitate.
-add': bufonadeis (Ci 185: cat tinuse bufonada), donquijo-
-tiadei (Leca Morariu), potemkiniadd (1907 II, 461: se dovedise
streducit meter intro ale potemkiwiadelor, cu ocazia, expozigilor
jubiliare). Cred ca tuturora le-a servit ca model mascaradd, al
carui sens peiorativ este atat de vizibil4. Exists $i formatii... se-
rioase, data pot spume asa: balcaniadei Intrecere sportiva la care
participa reprezentanti ai tarilor balcanice', olimpiada (anterior pri-
s Cf. BPh VI, 1 urm., unde se pot gasi multe lucruri care lipsesc aici
(v. si VR, Maiu 1940, 134-5).
2 Tot asa voiu proceda si In capitolele urmrttoare.
' Sinonim cu Inuit mai raspanditul bufonerie.
Si din cauza unui fel de etimologie populara cu mascara (si familia
acestuia)?

www.dacoromanica.ro
158 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

mului, caruia i-a servit ca model), apoi, ca o creatie tree...Mc:are,

ceferiadei 'a saptezecea aniversarii, a C. F. R.' (65,gbatoritit in
1939).
-agifi. Impotriva asteptarilor, acest sufix, care, pun originea
lui turceosea, pare a ne trimete la o lame oarecum indepArtatit,
este neobisnuit de viguros. Ceea ce surprinde este pe de o parte
marea multime a clerivatelor, mai precis, aptitudinea, limbii noastre
de a forma, la orioe prilej, cuvinte nonfa cu ajutorul lui, iar pe de
altil parte, predilectia, pentru creatii dela teme recente. Dana toate
exemplele inregistrate de mine, indiferent de aspectul sufixului
(-agiu sau -giu) si de natura primitivului: actagiu liitor de aicte,
functionar de birou' (Ins II, 3, 491), bafta(n)giu `om cu baft5, (cu
noroc)', biliargiu `juc5.1or de biliard', binagiu quarAtor la bins'
(HM 14), bombagiu 'atentator en bombe; lansator de stiri sensa-
tionale ( = bombe)', bulegiu 'patron al unui bufet"' (R5,zb 241),
calambwrgim `amator de calambururi', carambolagiu `jucAtor (de
biliard) la carambor (numai Cu bilele, far5. popice")', camiona,
giu, caramangiu 'hot de buzunare' (APN 316; Foe 52) 1,cazarmagiu
`militaros, ca.zon' (n'are nimic din ,,caza,rmagiul" vremurilor de pace,
FM 69; in discursuri de cazairmagiu, PPG 128), cherhanagiu (Ina
III, 8, 193), combinagiu (eel dintaiu combinagis politic ii va capta,
CL, 25 Apr. 1936, 3, 4), corvagiu `(soldat) care lucreaz5., la corvezi'
(FM 282), cotiugaragiu 'eonducatorul sau proprietarul unui co-
tiugar' (JL, 30 Apr. 1939, 2, 3) 2, cusurgiu ( Rometnul este cusurgiu
in pldceri..., AL, 21 Apr. 1935, 9, 4; C. se tie cusurgiu la belutureir
Ci 25), damblagiu, (fam.) 'om cu damblale" (cu srabiciuni)' ( darn-
blagiii, adica baietii de viatii, Act 7; cf. si AL, 5 Ian. 1936, 6, 2),
declamagiu 'care declama", care vorbeste cu patos si mutt' $, du,
ghengiu 'pravalias' (Luc 311), frontagiu 'ofiter de front' 4, grata-
ragiu 'buc5,1ar special pentru fripturi la gratar' (Foe 17; AL, 11
Iuuie 1933, 8, 1; Ins II, 4, 792), halagiu 'negustor din hal5,' (IT5e
II, 70), limonagiu 'negustor (sau fabricant) de liraonad5.' (Al, 28'
Maiu 1933, 5, 1), mulargiu `p5zitor (sau proprietar) de catari"
(AL, 8 Apr. 1934, 3, 7), yistolagiu 'care trage cu pistole, pontagiu

Termen argotic.
2 Se zice gi cotiugarist. Cotiugar 'arutg, mare cu cai pentru trans-
portat lemne, mobilk etc'. (la Iasi si aiurea prin Moldova de nord).
Auzit dela un medic militar. Format dupa. reclamagiu, cu care sea-
m1nA., piXnA aproape de confuzie, si subt raportul fonetic.
In gura unui ofiter statmajorist" (cu nuanta usor dispretuitoare).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 159

`care ponteaz5. (la un joc de noroc)' (Peii $i tciranul era de-al

nostru, pontagiu sei dea ghies fraierilor, IB I, 25), po$tagiu 'diri-
ginte de posts' (I-o spusese, to pomene$ti, cet.'zcItura de po$tagiu,
CL, 22 Dec. 1934, 10, 2) A, rahagiu `vAnzgtor de rahat' (Thur 97;
IB I, 64), cu varianta rahatgiu, rogabiu `halal in port, care trans-
ports rogrfurile cu roaba' (D, 9 Nov. 1934) 2, samaragiu `(soldat)
conducgtor de samare' (FM 72), sifonagiu labricant de sif on'
(Iasi) 3, $alagiu `avocat care st:4 mai mult pe salsa," (in sala pasilor
pierduti, etc.), spre a-si recruta clienti' (Iasi), $alvaragiu `Bulgar
(care poartg, salvari)' (Ins, 15 Oct. 1936, 284), tabietgiu qubitor de
tabieturi' (AL, 29 Aug. 1937, 9, 2), taclaght 'care spune taclale'
(AL, 18 Apr. 1926) 4, tarabagiu `precupet ea tarab.5. in plata' (AL,
28 Febr. 1937, 9, 1), teatragiu 'cm care face teatru", nesincer,
cabotin' (ccind a,ceiasi teatragii vor fi pu$i fag in fat4 cu gurai
spurcata a a,cetuictql tun, AL, 25 Maiu 1935, 1, 5), trufandagiu
`amator de trufandale' (AL, 29 Maiu 1938, 13, 3), trupagiu `ofiter
de trupa' 5 (5i despre uu fost plutonier major", Laz 262), tucalauiu
< tucal `coada de noapte' (1907 II, 134), untdelemngiu `vanzator
(sau fabrica.nt) de untdelemn' (AL, 8 Maiu 1932, 7, 1), vorbagiu
`vorbsarec (sens peiorativ), etc. 6 Combinarea acestui sufix oriental
eu neologismele se explica, foarte probabil, stilistic: contrastul
dintre atmosfera trezita de el si aceea adusa de temele occidentale
ajuta, mult la interusificarea nuantei ironice, de dispret, pe care o
an majoritatea derivatelor in -(a)giu. Sa se compare, de pada,
biliargiu, cazarmagiu, declamagiu (fa% de declamatory, duelgiu
frontagiu, reclamagiu, scandalagiu s. a.
-al. Extrem de rgspiindit, subt aceasta, forma sau cu diverse
vocale de leggtufa intre cl si temg; productiv, in sens strict. Exem-
ple: abisal (L. Blaga), arhitectural, atonal (termen muzical), au-
tumnal, avocationl, cadastral s(inginer cadastral), cornposesoral,
compozitional (RFR, Apr. 1941, 168), conceptional, contraventio-
nal, decanal (decizie decanalei), dimensional, directional, dirijoral,
educational, focal (VR, Maiu 1940, 119), institutional (CR-M 177),
(inter)statal, izvodal (L. Blaga), jurisdictional, maniacal (G. Ca-
b Ironic si dispre%uitor. Se spune asa si despre factorii postali?
Intr'un reportaj din Braila.
Si sifonar (tot la Iasi).
4 Intr'un articol de Gh. Gh. Nadejde.
Cu acest Inteles 1-am auzit dela un ofiter de stat major (v. cele spuse
fn nota privitoare la frontagiu).
Alte exemple, In BPh VII-VIII, 239-40.

www.dacoromanica.ro
160 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

linescu), me$teptgal (inrudire me?teptgald, AL, 20 Febr. 1938, 20,

2), mormantal, muzeta, nodal (centrul nodal al oricarei preocupari,
Ins I, 2, 507), observational (M. Beniuc), patronal, peretal (harts"
peretald %arta murals'), procesional, psihoidal (M. Beniuc), raio-
nal 'de raiou', scaunal (organizatie scdunald, I. Lupa$) 1,, sezonal,
sororal 'de sores' (tandem sororal, VR, Apr. 1933, N) tendentio-
nal, tinutal 'de tinut' (coraitet fcolar tinutal), unional, vocational
(BPed 156), etc. Variants: -ial In derivate ca. axial 3, censorial, cimi-
terial (CIst 291), demential (G. Calinescu), dirigential (sinonirn
ou dirijoral, notat mai sus), factorial (termen de psihologie apli-
cata), jurisprudential, nuntial, periferial, pontifial (CIA 307),
prefectorial, rasial, tangential (Spm 152), etc.; -vat in cercua2 (cases
cercuald, prin Ardeal), conceptual (c4ligwri conceptuale, Ins I, 2,
523), instinctual, manual, sexual, textual, etc. Oamenii inculti con-
fund5, pe -al cu -ar, de ex. brutar pentru brutal 1, penal p. penar
`cutia de tinut condetiele, etc.' 5 (G1, 26 Main 1940, 24, 3-5), tribunar
p. tribunal, etc. Confuzia are loc si in sens inners: liberarr pentru
liberal e.
-an: acest sufix vechiu, eu valoare, intre altele, augmentativt
$i peiorativ5., spare mai ales la subst. bogd,tan, de origine arde-
leneasca, pe care-1 intrebuintwa $i scriitori din celelalte provincii,
tocmai din cauza mantel lui semantice, de natures afectiva,,absenta,
la sinonimul liteTar bogdta$. Pentra acest motiv 11 inregistrez
aici.
-ant: filozofant (VR, Apr. 1939, 71), paradant (ibid. 69). Un
fel de participii prezente (cu valoare adjectivala), dupes model
francez, dela filozofa, reap. parada, ambele imprumutate din frau-
tuzeste. V. Eftimiu are, in nu qtiu ce povestire a, sa, un persona]
Morfinomanta, al carui nume re trimete, evident, la morfino-
man(a). SA se compare forme &able, dela aceeasi tem5., precura
'1 Cf. scaun de judecatd.
2 In ironie, despre dou5, surori inseparabile.
' Foarte rgspandit, In ultimii ani, and s'a vorbit mereu .de axes."
(alianta germano-italo-japoneza).
Ar putea fi ei o etimologie popularit: cine spune aea t i Inchipue c.
brutal este subst. brutar. Fenomenul apare, cb,teodat6., ei In limba cultri.
and dela aceeaei tem& exists, derivate cu ambele sufixe: familial-familiar,
literal-literar, original-originar, principial-principiar, temperamental-tem-
peramentar (pentru acesta, v. RFR, Ian. 1941, 169), temporal-temporar (si-
tuayie temporald, CL, 1 Febr. 1936, 3, 7), etc. ei cu sensuri diferite.
5 Penal (cu -all) spun ei Rueii acesfui obiect.
Poate ei din cauza lui r precedent se preface -1 In r. Cf. el -er con-
fundat cu -el: parize/ pentru parizer 'specie tie carnac (RFR, Apr. 1940, 116),
apoi fenomenul opus: mezeiuri > mezeruri (In vorbirea periferia).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 161

comedian si comediant, curtezan si curtezant (v. BPh VI, 6). Va-

rianta in -ant, la acestea din urma, este populara, mai exact, pe-
rif
-ar. Avem un sufix -ar mostenit sau imprumutat din limbi
ba1caniee, extrem de frecvent (v. Suf 79 urrn.) si care continua a
fi product-iv, emn probeaza, de pilda, forraatiile dela numerale:
sutar `moneta, sau.bancnota, de 100 lei', miar `bancnota de 1000 lei',
apoi, in limbajul jucatorilor de carti, ?esar (G1, 9 Iunie 1940, 3, 3),
-eptar, optar si novar 1, al caror punet de plecare trebue cautat
in decar < neogrec. Seltecpc, 2, i nesfarsitele derivate din vorbirea
currents (de obiceiu nomina agentis), pe care cred interesant sa le
insir aici, toemai ca un argument in sprijinul afirmatiei mole:
aburar `dispozitiv pentru coleetat si eliminat abuxii' (Iasi), alunar
`vanzator de alune' 3, apar `om care vinde sau cara ap5! (CS 161),
ardmar (negustori din Sringar, areimari din Benares, AL., 15 Sept.
1935, 5, 1), bodegar 'patron de bodega' (AL, 16 Dec. 1928, 2, 2;
v. si ibid., 25 Oct. 1936, 4, 1; CL, 18 Apr. 1936, 5, 1), br4car 'con-
ducator de brisca' (RB-R 45), ceimefar `purtator de camasa colo-
rata' (D, 27 Ian. 1936) 4, ciocanar querator pavagiu (cu ciocanul)'
(auzit In Iasi); guerator metalurgist (cu ciocanul)' (CL, 27 Iunie
1936, 6, 2) 5, corner `vA-nzator de cornuri' (PF 155), cotiugarar
`proprietar (sau conduclitor) de cotiugar', cutitar `delincvent care
opereaza, cu cutitar (tine pleitete tuturor cutitarilor, borfa,ilor -i
hotilor de buzunare..., CL, 12 Sept. 1936, 2, 6; cf. si AL, 21 Martie
1937, 9, 2; Thur 100), dricar `antreprenor de dricuri', dramar 'ea-
lator, excursionist' (VR, 30 Apr. 1934, 26; Ins, Oct 1940, 41),
faetonar 'vanzator die lapte la domiciliu' < faeton (Bucuresti),
fructar `vanzator de fructe' (VR, Iunie-Aug. 1936, 98), turgonar
`(soldat) care luereaza in furgoane' (ibid., Apr.-Maiu 1934, .15),
ghetar `negustor de ghete' ($mecheru' de Costicii, ghetaru", Foe.
131), greinar `negustor de grfi,ne' (CL, 27 Ian. 1934, 8, 5 si 24 Febr.
1934, 11, 4) 6, gropar `eioclu' (AbS 67), heiinar `negustor de haine
1 Acestea trei auzite de mine.
2 Cf., din alt domeniu, cincar 'cal de cinci ani" (Diet. Acad.).
$i femin. alunefreasa (Petr 57).
4 Cu semnificatie politick (pe vremuri).
o Cf. ciocana$ `luerator (Cu ciocanul) in salinele dela Telega (VR, Mar-
tie 1938, 37).
o Mai Insemneaa si `depozit de grail; (pImant) producator de grail,
dar, cu acest sens, nu-i, propriu vorbind, un derivat dela grdne (plur. lei
grdu), ci frc. greasier (modelat subt influenta lat. granarium. sau, poate,
numai a rom. grdne).
42233. - 11

www.dacoromanica.ro
162 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

gata' (AL, 24 Oct. 1937, 9, 1), legionar 'partizan al legiunii" (par-

tidy' politic bine .cunosout)', lopdtar qucrator cu lopata in porturi'
(AL, 6 Nov. 1938, 7, 3); 'eel rare adung, baniii, cu Lopata," la
cazino' (Ci 254), luftar `vilegiaturist' (Putna-Bucovina) < germ.
Luft `aer', maca,ronar 'Italian' (=-- `mancator de macaroane') (VR,
31 Dec. 1933, 23), mageirar (adicg un om care cAra apa din afara
de oras cu ajutorul until magar", CME 125; cf. si Luc 361),
mai-rfar `tree, de marf a', matar `cu.ratitor de mate' ( '1) (se dadeau
acolo parlagiilor si meitarilor, Cr 62), mezelar `fabricant (sau ne-
gustor) de mezeluri', monetar 'eel care bate (sau vinde) monete' 2),
mozaicar querator de anozaic' (Iasi) 3, nclsipar 'eel care scoate si
cars nisipul' (Aroneanu-Iasi), neidragar `pantalonar' (Ardeal) 4,
orzar `negustor de orz', ospdtar `hangin' (FJ 160; CrA 86; CCr
172); `chelner' (ALi 114), otgonar (VR, Nov. 1939, 60), parchetar
quctrAtor de parchete' (VR, Ian. 1940, 31), parfumar `fabricant de
parfumuri' (AL, 22 Martie 1931, 4, 4), pa?aportar 'strain (cu pa-
saport); traficant de pasapoarte' (ziarele), pastrelvar `pescuitor de
pgstravi' (VR, Nov.-Dec. 1930, 6; AL, 19 Sept. 1937, 3, 2), penar
`cutie pentru. creioane, condeie, etc.' (AL, 27 Dec. 1931, 6, 3) 5,
pensionar 'eel care sta in pensiune' (Ins, Iunie 1940, 449) 6, pietar
`negustor pe postar 'factor postal' (Petr 288; VR, Ian. 1940,
55), prilvaliar `proprietar (sau arendas) al unei pfavalii' (AL, 1
Aug. 1937, 18, 3) 7, prundar 'eel care scoate si transporta, prund'
(RFR, Sept. 1939, 710), puicar VanzAtor ambulant de pui' (Bucu-
rest), reimar quorAtor de rame' (TK 223), scrdnciobar `omul care
invarteste scranciobul, is bani dela client1, etc.' (AL, 15 Apr. 1934,
5, 7), sfesnicar `candelabra' (cele care inchinau subt sfesnicarele
ma'nets. tirii, AL, 27 Nov. 1938, 8, 6), sforar `trAggtor de sfori' (tat-
harii de sforaris, TB 273), sifonar 'fabricant (si negustor) de
sifon' (Iasi), slujnicar 'servitor' (Luc 30, 190); `barbat care face
Legionar 'soldat roman' este Imprumutat (din frantuzeste sau la-
tineste).
' In terminologia numismatilor.
' Se spune si mozaist.
4 Cf. si izmenar, surtucar, formate tot dela nume de haine, cu acelasi
stop de a caracteriza, adesea ironic, pe oameni clup5, im.brgcarninte.
5 Sinonim cu plumbierd. Cf. si penal, notat mai sus.
Ar putea fi si frc. pensionnaire, care ne-a dat sigur pe pensionar
'functionar la pensie'.
7 Mai raspeindit este sinonimul pretvalias.
9 Aluzie speciahl, duptt cat se pare, la avocati.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 1b3

dragoste cu slujnicele' (Eur 324; Cr 15; Liog 327) 1, sorcovar 'care

udnbla cu sorcova' (Ivesti-Tecuciu), strimtar `oral,san, om imbra-
cat ctfi haine nemtesti, stramte' (I) (nu ma scotea din cioflingar,
strimtar, AL, 13 Nov. 1938, 2, 1), stupor (zumzetul potolit de stu-
par at halei, AL, 28 Fehr. 1937, 10, 1), $lepar `conducatoru1 unui
slep' (Eur 296; VR. Ian.-Febr. 1933, 21), $pertar 'eel care is
,,Pert", om venal' (nu $pqrtarul acreditat si atitrat, VR, Ian. 1939,
5), $uetar 'care stie s'a jongleze cu cuvintele, care face pe grozavul'
(I) (avdnd darul de a istorisi cu patos $i verva, iii exagera imam-
virile de suetar, ca sa-qi epateze prietenul, 1907 II, 266) 2, furubar
qucralor la velnica' (Ins III, 7, 428)3, tavalucar quefator cu tavg.-
incur (Braila), tejghetar (tejghetar ordinar, care e'n stare sa to
despoaie de haine qi de suflet, Azi, 10 Martie 1940, 8, 1-2) 4, tezau-
rar (pane ce tezaurarul eminentei tale se va infidiva ca sa pla-
teased patru sate treizeci de galbeni, AS 101) 9, tapilnar querator
cu Sapina (in p'adure)' (Vales, Bistritei-Neamtu) 6, tiglar queraltor
care acopere caele cu tigla', tucalar (fig.) 'ordonanti
(Opinia, Iasi, 2 Apr. 1935) 7, tuicar (fabricant (si negustor) de
Oka? (AL, 24 Oct. 1937, 9, 1), ulitar (se pomeni huiduit de ulitarii
Parisului, AL, 8 Martie 1936, 3, 6) 8, umbrelar `fabricant de urn-
brele' (AL, 9 Aug. 1936, 8, 7), unditar `pescar cu undita.' (VR, Dec.
1939, 4; Ins III, 6, 3), vagonetar 'eel care transport:a carbuni, etc.
cu vagonetul' (este vagonetar intr'o mina de earbuni, Azi, 11 Iunie
1939, 5, 1), zbiltar 'eel care prinde cu zbiltul' (Vin zbiltarii..., AL,
17 Nov. 1935, 3, 6) 9, Subt acelasi aspect (-ar), s'a introdus, data
cu aatea neologisme, frc. -afire 10, care circala mult in timpul din
` Deja la N. F ilim o n, Nenorocirile unui slujnicar.
2 Sens figurat, cg,ci cel propriu apartine terminologiei jocurilor de
cart-,, care posed, si primitivul ,Fueta. 'A face o sueta de ecarte Insemneaza
'a da un bane de ecarte, a face pe bancherul" la acest joc' (ceilalti pen-
teazg), iar $uetar este bancherul Insusi.
r Mult mai cunoscut este sensul figurat al acestui substantiv.
5 Insemnarea proprie este `vanzator care stir, la tejghea' easier).
5 Va fi servit ca model frc. tresorier?
Tapina e un fel de cange, cu care se prind si se rostogolesc butucti
(cuvant de origine italiang).
' Cf. tucalagiu, notat mai sus. Amandoug an sens foarte peiorativ.
Prin Moldova de nord circulg derivatul ulitarnic 'eel cgruia-i place
sa umble prin vecini, pe strgzi, etc: Sinonim cu wernic.
9 Autorul se refer& la vremea sand tinerii erau luati cu arcanul la
arrnatg.
10 Formg savant, a lat. -arius ( > rom. -ar). Cea mostenitg este ier
(v. mai departe).

www.dacoromanica.ro
164 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

urm5,, la substantive si adjective. Iata exemple 1: actionar, alfa-

betair `lista alfabetica' (UCr 13)2, argintar `iubitor de arginti'
(argintairi de tarabei, stria undeva o foarte ortodox5, doamna) $,
capitolar, carbunar `negustor de cArbuni' (cf. fro. charbonnier),
clientelar (RIR X, 433), colectionar, colinar, comwaitar, demisio-
nar, divizionar 'general de divizie' ( < frc. divisionnaire), docu-
mentar (in limbajul cinematografului, ca adjectiv pe langg, film
sau ca substantiv), familiar 'farnilist' (Foe 127)'; `prietenul, omul
de ca.sil al cuiva' ( < frc. familier), gestionar, herbar, insecitar,
instrumentar, insular, monetar (sistem monetar), multitudinar
(RFR, Apr. 1940, 138), nationalitar (Ins II, 3, 636; creat daps
modelul lui totalitar?), pamfletar, peregrinar, permisionar `soldat
in permisie' (Toti era* permisionari, care )inceircan, sa streibat'd
clitre casele Tor, Trf 140) si %I-en pentru militarii in permisie'
(< frc, permissionnaire), statutar, totalitar, universitar 'de uni-
versitate'; `membru al echipei universitare de foot-ball' (AL, 2
Fehr. 1936, 8, 6), vestiar Warderoba (in localurile publice)` ( fre.
vestiaire) 5, etc. Are si varianta -uar: funduar (carte funduarei,
termen juridic ardelenesc, im legg,turg cu proprietatea de pgmant),
mortuar, portuar g. a.
-ard: comunard (revolutia comunarda), dinamitard (VR,
Iunie 1940, 136), filozofard (sei lase altora mania filozofardei, Azi,
8 Sept. 1940, 7, 3), sorbonard 'doctor dela Sorbona'. M'am oprit
asupra aoestui sufix numai pentru derivatul all treile,a, care, foarte
probabil, nu exists nici in frantuzeste, de unde ne-au venit cuvin-
tele in -ard. Toate au sens peiorativ, ca si in limba for de origine.
-at, foarte raspanclit. La exemplele date in BPh VI, 10-11
adaug: artizanat Gartizan `mestesugar' (din frc. artisan), autorat
`calitatea, de autor', censorat `functiunea de censor (la o banca sau
Ar putea figura si in lista precedentg astfel de cuvinte. Este greu
de hotgrit, cu precizie $i totdeauna, daca o formatie in -ar este imprumutatg,
decalcatg, dupg un model strain (cateodata trebue sa luitm in consideratie $i
ital. -ario) sau derivat pur romanesc.
2 Termen arhivistic, menit sa inlocuiaseg pe repertoar, care sung
prea Strain?
Dubla insemnare a acestui cuvant (cea obis/111M este `lucrgtor sau
fabricant de obiecte de argint') aminteste de cu(itar 'fabricant sau negustor
de cuttte' $i 'delincvent care opereaza, cu cutitul' (ultimul sens, in vorbirea
mai mult on mai putin argotica).
Intrebuintare specialg (de aceea autorul it subliniazg).
2 Nu despre toate cuvintele din aceasta lists se poate afirma, cu de-
piina sigurantg, ca au, direct sau indirect, pe -ar<frc. aire, -ier. V. mai
sus, nota 1.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 165

intreprindere industrials, etc.)', evoluat (subst.) patronat `cali-

tatea de patron; totalitatea patronilor, institutia patronala', pugi-
lat qupta; box', etc., ea sa nu mai pomenese de atatea altele, care
suet la indemana oricui, precum decant, directorat, inspectorat,
postulat, rectorat, etc. Cf. si ajutoriat (ajutoriat de primdrie, OP,
I, 157), primariat, cu vocals de legatura intre sufixul propriu
zis si tema 2, ca la ministeriat, notariat, etc.
-atic: apare la cateva cuvinte, nu atat dupa modelul forma-
tiilor vechi in. -atic mostenit, cat, mai ales, subt influents strains,
si anume italiana. Alaturi de noptatic (A. Cotrus), existent deja
la Odobeseu 3, gasim catedratic (G. Calinescu) < ital. cattedratico
(adj.) 'de cat,edra, profesoral', initiatic (idem), oratic 'oral' (RFR,
Iulie 1941, 175). Ultimul, creatie a criticului Serban Cioculescu,
nu poate fi inteles decat gratie contextului, caci, in ciuda identi-
tatii prinielor sunete, nimeni nu se gandeste ca ar avea WOO le-
gatura cu oral ($i lat, os, oris) 4.
-ator (cu forma. `romanizata' -titor)5. Se intalneste neobis-
nuit de des, din cauza ca prezinta avantajul de a inlocui o pro-
pozitie intreaga, al. carei predicat este verbul din terra derivatelor
cu acest suffix. Intr'adevax, creator insemneaza 'eel care creiaza',
faceitor 'eel car face', etc. $i cum nevoia de a `economisi' vorba,
adica de a recurge la mijloace de expresie mai simple, se simte cu
atat mai mare putere, cu cat traim intr'o epoca de dinamism"
(ca sa utilizez Si eu un termer intrebuintat de aproape toata lu-
mea), este natural sa se iveasch la tot pasul formatii de acest fel.
Din pacate, in ciuda marelui numar de cuvinte in -(a)tor, femin.
-(6,)toare, m.ostenite sau nascute pe toren romanesc, pe care le po-
sea, vorbirea populara, derivatele mai malt on mai putin recente
nu totdeauna par a corespunde sistemului ling-vistic ronaa.'nesc, in
orice caz, nu satisfac pe deplin simtul nostru pentru limba ma-
terna. Aoeasta se va vedea la majoritatea exernplelor ce urmeaza,
pe care le-am ales, de altmintrelea, in scopul de a arata mai cu
1 In presa zilnica (n'am notat uncle si nici sensul nu 1-am sezisat prea
bine).
2 Mg pun din punctul de 1,edere al constiintei subiectelor vorbitoare.
'1 Care-1 va fi treat insusi, pornind dela primavetratic, tomnatic, etc.
Cf. si ogaratic 'ea ogarul' (FJ 112), ostrovatic (VR, Ian. 1940, 45 ,
subtiatic (ZN 233; Ci 217), zburdatic (VR, Sept-Oct. 1939, 4).
5 Variant, a lui -tor. Cateodatg avem a face cu modele straine, nu In
ce priveste sufixul, deci partea morfologicA, ci sensul. Derivatele dela teme
recente pastreaz&, de obiceiu, pe -a (neprefIcut in d, cum cer normele fo-
netice romanesti).

www.dacoromanica.ro
166 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

seams inconvenientele abuzului eu astfel de formatii. De pild5.1:

abstractator (D. Barbel lian = I. Barbu); atacatorii Lau inconju-
rat (AL, 28 Febr. 1937, 9, 1); contrazicatoarea mea (ins I, 2, 546);
descoperiri desconsidereitoare (VR, Iu lie 1937, 134); disciplinator
(Dr. Gr. Popa); exprimatorul insusirilor de razboiu (AL, 31 Ian.
1937, 4, 1-3); fierbiltor (Dr. Gr. Popa); fintrup.eitor; sustineitoarea
universului si mentinaloarea wnei structuri ordonate (InS I,, 2,
583); aga,seirile 'neisceitoare ale acelei atmosfere (AL, 8 Dec. 1935,
8, 5); punctator (de fame); reisculeitor al Romanilor (Ins II, 3,
285); solidarizator (Dr. Gr. Papa); versurile trebuesc sa fie star-
nitoare de imagini (Ins II, 3, 1076); veizeitor, etc.
S. se compare cu acestea urmAtoarele, care, indiferent de
vrasta si de mediul uncle au luat nastere, corespund, in general,
normelar de formare a cuvintelor: cocator qucrator brutar care
come panes' (Azi, 25 Iunie 1939, 4, 4); descojitoare 'unealta 1de
descojit floarea soarelui'; facator (subt directia unui feiceitor de
voturi, AL, 20 Maiu 1934, 1, 1) 2; freimeinta,tor qucrator care fra-
manta aluatul pentru pane la brutarie' (Azi, loc. cit.); impeiman-
tenitor (Maiorescu e impeimeintenitorul la nai al acelei false este-
tici, JL, 12 Martie 1939, 2, 2) 3; jelbeiritor `reolamant' (venire-I jel-
biiritori sa-i tears ocrotire, AL, 20 Nov. 1938, 3, 2); riicitor `insta-
latie specials pentru pastrat, la rece, lucruri de mancare, ba'uturi,
etc.' (Dram 355) 4; speileitor gav-nar' (00 24) 5; 'toe public pentru
spalat rufe' (speiliitorul comun unde femeile din Cavarna yin, fi
spala, CL, 31 Aug. 1935, 7, 7); stingeitor `aparat de sties focul';
suflator 'instrument muzical de suflat' (coardele si suflatorii, AT,
26 Dec. 1937, 21, 4); qucrator care sung" (in fabricile de stic10';
`instrument pentru pompat aer, ca sa se intreting focul'; ungeitor
quergtor care unge masinile' (AL, 13 Ian. 1929, 4, 2), etc.
-aret. Iata un sufix care elstigg, term subt ochii nostri. Se
formeazs cu el numeroase adjective, mai toate avand sens peio-
rativ eau, eel putin, ironic. Aceasta dovedeste ca posedg, virtual,
bine inteles, calitati stilistice, care pat deveni realitate materialg,
1 Ca sa, nu deschid o rubric& noun, pun la un loc cu derivatele in -ator
pi cateva In -itor.
2 Autorul este T. Arghezi.
Citat din G. Calinescu.
" Un sinonim, din limbajul gospodinelor, este ghetar.
Crea%ie menita., probabil, sa inlocuiasea pe lavuar, prea strain de
spiritul limbii noastre. Cf. *i spalettor 'carps pentru spalat vasele'. 0 ade-
varata pletora semantics, la acest cuvant.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 167

data stint utilizate, la locul *i momentul potrivit, de care creatorii

formatiilor respective. Valoarea afectiva nu vine, probabil, mrrnai
dela sufix, dovada atatea derivate cu -eiret lipsite de orice nuanta
peiorativA, dar nici numai dela tema, care, combinati cu alt su-
fix, are tin seas neutral, adica, obiectiv. Ea izvoraste, ca de obi-
ceiu in asemenea cazuri, din combinarea ambelor elemente, fare
sa putem preciza, fie *i numai aproximativ, cum se face ca suma
for confine un adaos pe care nu-1 gasim la niciunul luat aparte.
S'a pornit, cu siguranta, dela cateva formatii, putin numeroase
de altfel, care, gratie mai ales temei, aveau o nuanta peiorativa
destul de accentuate, cum ar fi certeiret gi vorbdretl.
Iata-le pe cele mai frecvente: alergei,ret (alergeireatei $i ne-
peisaloare la intemperii, Foc 323), btiga'ret (Cei mai beigeireti"
emu vestitii frati Micu, Vac I, 65), descurceiret (la Cez. Petrescu;
cred care traducerea" frc. debrouillard), ierteiret (...ctind e femeia
mai a naibii, atunci e bilrbatta mai iertaret, C. Manolache), iu-
beret (oaspetii ci$tia venerabili fi efi de familie, iubeireti $i de-
pravati nuntai in orele libere, Foc 385), invartdret (sinonim -cu
descurceiret), juciiret ( juceiretii iscodesc fetele gi fetele cer con-
swmatie, AL, 17 Oct. 1926, 3, 1), petreceiret, plimbeiret (E voiajor
omercial sau dasceil de ?coals primarei sau numai plimbeiret, Foc
245; misionari peste granitd, plimbeireti" oficiali, Ins II, 4, 60),
plangeiret, razeiret (cu ochii reizilreti $i matrii vicle,and, AL,
5 Febr. 1939, 10, 1), scribeiret `scriitor' ($i scribeiretul acesta tine
mai este?, OP II, 93), strangeiret (contra acelui tineret, care
soarbe din ateitea izvoare, ve$nic strlingeiret, vesnic nesettios,
Azi, 30 Iunie 1940), veii(e)teiret (EO II, 195; COr, 273, 294; AL,
1 Aug. 1937, 7, 4), zambeiret (Era foairte gras, foarte chel, foarte
zlimbeiret, AN 339; 11 pofti zelTnbeireatei, Ci 9). Pentru sezisarea
nuantei pejorative, de care pomeneam mai sus, sa se compare
beigeiret ou sinonimul va'ricios, plangeiret Cu pleingeltor, razaret cn
relzei,tor, streingeiret cu strdngator, ednibiiret cu zambitor. Vezi i DR
VII, 469-70.
Ultimul poseda varianta vorbaref, care la Tecuciu, unde exists
alIturi de vorbaret, n'are nimic din sensul peiorativ al acestuia, dimpotrita.
exprimit, mai degrabl, o atitudine favorabilL CEInd se spune despre cineca
ca -i `vorbarec, toatl lumea Intelege ca are a face cu un om. bine dispus si
binevoitor, gluthet, sau sagalnic, a c5.rui vorbtt mult6, its produce plficere. Am
putea trage de aici concluzia a nuanta ironic a lui -dre( se datoreoe,
IMF oarecare msura, deosebirii fonetice fates de .-aret (61 In loc de a si ac-
centul pe silaba ultimit).

www.dacoromanica.ro
168 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

-cirie. Ca valoare stilistica, seamana cu -11ret (poate ca sunt

si inrudite, ambele avand un element alcatuitor comun, pe -ar -?).
N'am gasit prea multe derivate cu acest suf ix, dar ele sunt foarte
interesante: cifreirie (nu am pricepu t nimic din cifreiriile ace/eal
Azi, 25 Aug. 1940, 1, 2), contopistdrie (Luc 309), ,gretiirie (N.
Iorga), gagicarie (ne-am prajit de gagicarie in seara asta, AL, 20
Iunie 1937, 11, 1) 1, hcirtardrie (in limbajul functionarilor, plicti-
siti de multimea `hartiilor', adica a adreselor, ordinelor, rapoarte-
lor, etc.) 2, mosnegeirie `mo*neag' (Niry 93), foarte des, politicdrie
(CL, 12, Oct. 1935, 2, 3; Rad II, 79), romanticarie (CIst 394). Cred
ea tot aici trebue puse mai degrabA ciocoierie (01st 845), ghidu-
Arie (ghiduseiriile unor clovni, CL, 31 Aug, 1935, 5, 6), serdrie
(Dacd, ministerul... ar suprima toatd seldria care-1 aeglomereazii,,
T. Arghezi, D, 2 Sept. 1933, 1, 7). Ghiduelrie ar putea fi inter-
pretat *i ca un derivat dela ghidusar 3. Nuanta lui peiorativa iese
clay In iveala, data -1 punem alaturi de sinonimul ghidusie. Cf. *i
cateva derivate cu sens pur colectiv: ariimarie `obiecte de arama'
(CL, 15 Iunie 1935, 6, 1), ceirneirie `macelarie' (AL., 27 Nov. 1938,
4, 1), orezarie 'cultura de orez', peidacherie (Baud 9), etc. 4.
-bil. Ce-am spus despre -ator, in legatura cu avantajul 'sour-
tarii' vorbei, este valabil, intr'o masura chins mai mare, *i pentru
-bil, care nu prezinta inconvenientul, relevat aoolo, de a da na-
*tare la formatii nu tocmai potrivite cu spiritul limbii noastre.
Deosebirea se explica, probabil, prin originea diferita a acestor
sufixe: -(d)tor este mo*tenit, iar -bil imprumutat de curand. Un
uz indelungat, in ce prive*te pe primal, a deprins subiectele vor-
bitoare cu un fel de traditie, care nu perraite, fara rise, crearea
de cuvinte noun in orice conditii. Pentru -bil nu exists nicio re-
strictie. El se poate alipi la teme verbale vechi tot atat de lesne
ca si la cele noun, iar formatiile respective sunt foarte aecesibile,
in sensul ca se adapteaza deopotriva de bine *i la limbajul
tifie $i La eel familiar. Numeroase derivate in -bil sunt aparitii
trecatoare, de moment: se ivesc oridecateori To simtim nevoia,
pentruca apoi sa le uitam *i, eventual, sa le cream din nou, data.

Dela argot. gagica 'ama,nt/i,, iubit5?.

Format, poate, subt influen4.a frc. paperasserie.
3 DE Inregistreaza (pentru Bucovina) variants ghidufer.
De aclAugat covordrie (TB 289), domndrie (Niry 113), haindrie (BO
I, 297), muscdrie, plopdrie (AL, 20 Nov. 1938, 7,1), simple colective, *i aces-
tea fara valoare stilistica.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 169

iraprejurarile cer. Aceasta lipsa de stabilitate caracterizeaza, in

special, derivatele din vorbirea curenta, care exprima deseori o
nuanta, de usoara ironie. Deoarece avem a face cu un sufix recent,
se intelege ca modelul strain joaca un rol important in manipu-
larea lui. Ma gandesc, mai cu seams, la faptul, foarte interesant
din punct de vedere teoretic, ca unele formatii dela tune vechi
nu reprezinta altceva deck redarea fidela a sinonimelor frantu-
zesti, adica traduceri literate (sau calcuri lingvistice) dupa aces-
tea. Am dat in BPh VI, 28 destule exemple menite Asa ilustreze
consideratiile generale, facute aici si acolo. Voiu adauga altele,
alese in acelasi scop.
agitabil (V. Parvan), circulabil (termen edilitar: partea cir-
cutabild a streizii)1, conceptibil (Cyst 400), cunostibil (P. P. Negu.-
lescu), gasibil (niciodatei geisibil, CL, 11 Ian. 1936, 6, 7) 2, indefi-
nibil, (in)descifrabil, indubitabil (AL, 15 Martie 1935, 8, 3-4),
inenarahil (G. Calinescu), intersanjabil (L. Blaga), inflacarabil
(VR, Nov. 1939, 55), inghitibil (AL, 20 Dec. 1936, 8, 3-4, ironic),
intamplabil (lucruri inteimplabile, AL, 15 Nov. 1936, 8, 3), md-
mtrabil (interactiune sezisabild si meisurabilet, Ins I, 1, 648) 3,.
nedespifirtibil (nedespeirtibil de talent, CL, 7 Martie 1936, 3, 1-2) 4,
negreiibil (in domeniul n,egreitbilului, VR, Dec. 1937, 105) 5, ne-
nteirturisibil (AL, 22 Sept. 1935, 9, 1),nentistuibil (VR, Ian. 1940,
184), rieschimbabil (idealuri neschimbabile RE 130) 6, nesuspeo-
tabil (G. Calinescu), neurmaribil (N. Iorga), pipaibil, precizabax
recunoscibil (Revista Bucovinei), tezolvabil (DA 111), sectionabil
(G. Calinescu), spiritualizabil (V. Parvan), stingibil (Ins, Sept,
1939, 459), studiabil (G. Calinescu), vizibil, etc.
0 buns parte din aceste cuvinte provin dela publicistul D.
I. Suchianru, care, de obiceiu, se arata foarte dispus sa creeze mij-
loace de expresie noua si sa utilizeze, intr'un mod personal, pe
cele vechi. Pentru vorbirea familiars, mai ales a tinerilor, stint
caracteristice, intre altele, geisibil si vizibil: Ceind esti gdsibil(ei)?

) *Traduce" pe carosabit? Caci, dad'', nu mg, inSel, e vorba numai de

partea destinata vehiculelor.
2 Dupa, frc. trouvable ($i negelsibil < introuvable).
s Cf. frc. mesurable (*i germ. messbar).
4 Cf. frc. insgparable<rom. in-, neseparabil (poate ca, in intentia
autorului, aedespartibil trebue sa inlocuiasca pe neseparabil, case i prea
strain").
5 *Traduce" pe frc. ineffable (>rom. inefabil. V. nota precedenta.
oDupa frc. immuable?

www.dacoromanica.ro
170 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

`cand te pot ggsi (aeas07'; EA vizibil(a) asteizi? `te pot vedea

astazi7'. La ultimul intervine *i un joc de cuvinte, adicit de sen-
suri, eAci vizibil insernneaza, obi*nuit, 'care poate fii vazut (cu
ochiul liber, cu telescopul, etc.)', a*a dar o notiune
Acest joc mare*te nuanta glumeara, care exists *i la geisibil i re-
zulth, din simpla intrebuintare a cuvantului in conditiile date. Re-
latiry vorbind, -bi?l se Icombina, de preferinca, em tome care au
inteles negativ. Toate exemplele farg, in- sau ne-, date mai sus,
pot primi unul din aoeste prefixe, pe cand cele ou in- sau ne- nu
Bunt totdeauna posibile far-a elej.
-elnic. Gratie caracterului arhaic Si popular pe care-1 an cu-
vintele formate cu acest sufix, constathm o adevarato, slAbfclune
pentnu ele la mil scriitori moldoveni de factura s'anignatorist5.,
printre ei Cezar Petrescu. Este clar ca se urmgrese scopuri stilis-
tice *i, pe deasupra, crearea unei anumite atmosfere, a unei stari
de spirit. Am notat intaanplator cateva exemple (numai dupg ce
am reanarcat faptul, care se repeta): banuelnic, peirelnic (Niry
207), prepuelnic, risipelnic (1907 I, 26), zarelnic (Niry 165). Unele
sunt, foarte probabil, creatii pur pensonale. De adaugat vdpaelnic
viipae (PTA 160, in vers).
-enie. Situatia pare a sem5na destul de bine ou cea constatata
la sufixul precedent.' Alaturi de areito$enie (Rus 100), bastinc4e-
nie (Leca Morariu), deirzosenie (Ins III, 7, 187) 2, $chiopenie (E0-
I, 175), teiioienie (1907 I, 88), tcinto$enie (JL, 16 Iu lie 1939), urie-.
senie (frecvent in manuscrisele lui Eminescu *i apoi la biograful
sau G. Calineseu), trebue inregistrat foarte ciudatul cumsecadenie
(RL, 29 Ian. f933, 4, 1; VR, Iunie-Sept. 1933, 456; TB 19), care
trebue ba fi luat na*tere eel mai de vreme acum 10-12 ani *i are
la baza n u loeutiunea adjectivala cum se cade, ci adjectivur
cumsecade(le) (v. Morfologia", cap. III, 3) S.
-esc. E vorba de vechiul sufix, din cuvinte ea bucurestenesc,
romdnesc, turcesc, etc. Putin productiv, ba, cum vom vedea mai
4 Cf. ai VR, Nov. 1939, 89 urm. A$a se prezintd. situatia $i in limba
francezg, precum $i in latine$te, de unde a venit acest sufix. Cf. Eva Thorne
HAMMAR, Le developpement de sens du suffixe latin -bilis en francais, Lund-
Copenhague 1942, pag. 13 $i 89 urm.
2 Derivat, dupe, cum se vede, dela sinonimul mai putin expresiv ddr-
zosie, pe care nu-1 pot atesta, dar sunt sigur ca 1-am intalnit.
' Constat ulterior un fapt similar in ruse$te. N. I o r g a, Le voya-
geur .francais" al abatelui Joseph Delaporte, Bucure$ti 1940, pag. 12 citeazA.
adj. komilfotndi (femin. -naia), care-i frc. comme if Taut, transformat in
adjectiv.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 171

incolo, pe cale sa fie inlaturat dela numeroase formatii on negli-

jat, atunci cand primitivul este sinonim cu derivatul in -esc.
Iata cateva formatii oarecum reconte: arhanghelesc (Revista Bur
covinei I, 250), biblioteceiresc (Perpessicius) t, copoiesc (Rus 77),
donjuanesc, jandarmeresc (VVD 89), mistretesc (AL, 2 Aug. 1931,
1, 3), mesertie?esc (FF XV, 39), michelangiolesc (CIst 409) < ital.
michelangiolesco, mo?ieresc (VR, Julie 1934, 21) 2 pezevenghesc (de
purer esentd pezevenghiasca, CL, 5 Oct. 1935, 6, 7), pretutindenesc
(Nichifor Crainic, Leca Morariu *. a.), pu$tesc <pu$tiu (G1, 4
Aug. 1940, 4, 1), reinde'qesc (CL, 19 Maiu 1934, 11, 1), seitenesc
(AL, 27 Main 1934, 3, 2), slugeirPsc (Rad II, 14), steipanesc (AL,
'9 Oct. 1932. 3, 1: traduce" pe suveran, caci autorul, T. Arghezi,
scrie staPaneasca lui indiferent6), serpesc (VVD 316), uriecesc
(Eminescu), veiteissesc (Thur 59), vechilesc (PB1 18), zeiesc (dintr'o
esentd zeia,scei, AL, 31 Maiu 1936, 6, 7; VV 10; PTA 191) E. Dar
nu atat aceste exemple 4 m'au determinat sa ma opresc asupra lui
oici, uncle vreau sa arat imbogatirea limbii actuale cu ajutoral
sufixelor, cat mai ales tendinta, foarte accentuate la oamenii culti,
de a pref era sinonimele fara -esc, cand aoestea exists. Acum cAti-
va ani s'a starnit, la Iasi, o aprinsa discutie in legatura cu titlul
revistei Insemnari ie*er,e". Un traditionalist sustinea ca trebue
spus Insemnari iesene,*ti", pentru motivul ca al doilea cuvant,
fiind adjectiv, nu poate raimanea subt forma. lui substantivala"
(cf. Ardelean-ardelenesc, Muntean-muntenesc, etc.). Principial,
avea dreptate, de fapt, se insela., adica, se ridica impotriva uzu-
lui. Caci mai toate defivatele cu -eon dela name topice, aratand,
deci, originea locales (*i, adesea, pe cea etnica, intru cat tara*i
poporul care o locue*te poarta numiri inrudite),, functioneazii tii
ca substantive Si ca adjective. Aceeta*i situatie constatam la nu-

Traduce", crecli pe frc. livresque; de aceea ne putem Hindi a la

'sufixul omonim frantuzesc (cf. nota 4).
2 Foarte frecvent asth,zi, cu un inteles politic caracter'qt , I press
noastr5, democratica.
Menit sa. Inlocuiasa neologismul divin. I-a sere it Ca nod d nth(
zeesc.
In alte cazuri nu exists. sigurant.a deplina ca aNem a face cu -es
autohton. Astfel antonpannesc (G. Calinescu < Al to t P i , b 'd esc
(drama buridaneascet, R'FR, Oct. 1941, 156 ar putea fi tot alat de b u f r-
mate cu frc. -esque, care, am artitat aiurea, pastrea S pe e n daft neat la
femininul adjectivelor Imprumutate de Romani. Do Na 1 alem n e
nastratineascet (CCr 109). Cf. si clowncsc (HYSt 57 .

www.dacoromanica.ro
172 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOYI

mele etnice propriu zise: Francez, German, Italian, Roman,

Rus, etc.
Trebue fa,cutA totusi o distinctie, care mi se pare esentiaTh..
Din ca,uza vechimii, formatiile in -esc merg foarte bine ca deter-
minative pe langa substantive care exprima notiuni curente, acce-
sibile oricui, lipsite de un caracter stiintific sau savant prea pro-
nuntat. De pilaf: scris romanesc, carte rornaneascei, obiceiuri ro-
nainesti, etc. (tot asa ardelenesc, moldovenesc, muntenesc, etc.) I,.
Nu putem spune scris roman (muntean, etc.), carte romance (arde-
leana, etc.). Sinonimele far5, suffix, deci temele corespunzatoare,
se impun oarecum, ca'nd intr5, in joc o notiune tehniea,' prin ur-
mare mai mult on mai putin recenta: Academia Romance, Atlasul
linguistic roman, Institutul roman de stiinte sociale, Societatea
romans de lingvisticii, etc.
Dar west criteriu este insuficient. Dovad5., industrie roma-
neascii, stiinta romanea,scci, produse tehnice romanesti, etc. Nul-i
ieoomandabil sg, spunem industrie romance, etc., chiar daca se
spune destul de des asa. De altmintrelea, si la unele din exemplele
preeedente roman poate fi inlocuit prin romanesc: Atlasul lingui-
stic romanesc, Institutul romanesc de stiinte sociale. Aceasta pro-
beazg cg, circulatia derivatelar in -esc este mult mai extinsg decat
a primitivelor corespunzatoare.
Avem numeroase formule ctuble, cu sens intru catva diferit
pentru fiecare din ele: limba romemeasca `graiul matern al Ro-
ma'nilor' si limbo romans, numele obiectului de invatamant. Un
exemplu ca acesta confirms punctul de vedere enuntat mai sus,
in leggtura ou caracterul savant al notiunilor in discutie. Dar nu-i
singurul element care trebue haat in consideratie. Astfel intre gu-
vern roman si guvern romanesc, de pilda, exists o deosebire clara,
care n'are nimic a face cu notiunea propriu zisa (obiectiva, inte-
lectuala), exprimati, de substantiv: guvern roman insemneazA `gu-
vernul Romaniei, guvernul care conduce aceasta tars', guvern ro-
manesc arafa, ceva in plus, caci se referg, si la sentimentele, atitu-
dinea, etc. color ce alcatuesc guvernul. Un `guvern roman' poate
fi campus si din simpli cetateni ai statului nostru, indiferent de
nationalitate, un `guvern romanesc' presupune oameni de origine
roruaneasch' si care simt, se poarta, etc. romaneste. Cf. de asemenea

Sa se compare si p a t r i a ronuind alaturi de I a r a romdneascd.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 173

scoald romaneasdi si coal romans (ultimul ca titulaturg, a celor

douh, institutii create de Cara noastrit la Paris si Roma, care sunt
numite insa, si scoli romanesc, subt influenta primei formule, a-
proape general faspanclitA) 1.
Urmeaza,, deci, ca formatiile in -esc implica existents unui
element spiritual, care lipseste la sinonimele lor. De aceea se poate
spune si industrie romaneasca, tren romanesc, etc.: prin oamenii
care le produe, adica, prin s u f le t u 1 lor, obiectele materiale Ca-
pgta. un caracter oarecium uman, de aceeasi esenta. Cu al celor ce
participa la producerea lor.
In cazul nurairilor etnice, cuvintele f errs acest sufix aunt an-
terioare celorlalte (cel putin teoretic, prin notiunea exprimatA).
De asemenea este anterioara functiunea substantival& Din aceasta
cauzA ele sunt simtite mai ales ca substantive, iar cand au valoare
adjectivalA, cer pe Tanga ele un substantiv care numeste fiinte
(poporul roman, teiranul roman, etc.) ; numele de lucruri primesc
astfel de determinative, nurnai daca, notiunile in discutie pot fi
asimilate oarecum ctu fiintele care le dau nastere.
Am invocat mai sus caracterul 'savant' al formulelor subst.
adjectiv far. -esc. Aceasta implies, o influentA straina, recentA.
Intr'a,devar, `limber francea, `limba, germana', etc. s'au introdus
subt influenta frc. langue francaise, langue allemande, etc. Au
putut interveni, in uncle imprejurari, si modele nemtesti, italic-
nesti, etc. In toate aceste idiome adjectivele si substantivele cores-
punzAtoare an aceeasi forma; prin urmare, cand Roraanii an orga-
nizat, ss zicem, invatamantul secundar si apoi pe cel superior, ei
au tradus numele straine ale obiectelor de studii, tinandu-se strict,
ca in atktea alte cazuri, de liters, formulelor respective si trecand
peste sistemul lingvistic romanesc. Procedeul a fost si continua a
fi aplicat din ce in ce mai stAruitor, intru cat glsea si gaseste
sprijin nu numai in limbile straine din care se traduce on se imita,-
ci si in constructiile romanesc deja existente si al caror numAr
crestea si create mereu. De aceea, la inceputul discutiei despre -eye,
Cateodat& nuanta semantic& deosebitoare are valoare stilistic in
sons ironic: cf. (sistem) american of (sistem) americdnesc. Acest colorit
peiorativ apare (sau poate apArea, dupa impremrari) mai ac entuat la
varianta -icesc: actoricesc, belfericesc (aici $i din cauza temei, b fifer, t rmen
de dispret pentru 'profesor'), detscellicesc, retoricesc, scriitoricesc, etc. Con-
tribue la aceasta $i caracterul 'arhaic' al sufixului? S. se compare dublet le
belferesc, deiscettesc, scriitoresc, la care nuanta peioratila lipse$te sau, eel
nutin, e foarte atenuata.

www.dacoromanica.ro
174 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

am afirmat ca acest sufix pierde teren in limba oamenilor culti,

care prefers, conformandu-se de cele mai multe on vrand nevrand
uzului consacrat, variantele nesufixate ale adjectivelor de felal
celor citate in cursul discutiei. Asa s'a ajuns la literaturd romance,
istoria limbii romelne, industrie romans, guvern roman, etc., care
au o circulatie mult mai larga, decat... Tomaneasca',... romanesc,
ba chiar *i la campia romans 1, tree roman (in presa zilnica%), o
said romand la un muzeu de sstiinti (Ins I, 1, 411) *. a.
-este. Este sufixul adverbial corespunzator adjectivalului
-esc. Gratie faptului ca inlocuesc constructii relativ lungi *i, deci,
greoaie 2, adverbele in -este se raspandese cu mare u*urinta, subt
ochii nostri. Ele prerzinta, de multe ori, avantajul unei expresivi-
tati neobi*nuite, care provine atat dela `scurtimea' for (in compa-
ratie cu sinonimele perifrastice), cat *i dela asociatia involuntary
cu adjectivul in -esc avand aceea*i terra. Astf el N. injury bi/rjei-
reste ne trimete *i la N. injury ca un birjar, dar *i, mai ales, la
injurliturci birjdreascd Aceasta asociatie de idei da adverbului
acelasi caracter, as zice organic, pe care-1 are adjectivul corespun-
zator in -esc. Caci injurdturd birjareased spune mai mult decat
injwreiturei (ca) de birjar: din pricina functiunii pe care o are acest
sufix, cand se alipe*te la un nume de fiinta, adjectivele formate
cu ajutorul lui arata nu numai `asemanarea' (oarecum exterioara),
ci Si `inrudirea' ea notiunea exprimata de substantiv, adic5, `des-
cendenta' (ca in cazul oamenilor, de pilda).
Tata cateva adverbe mai interesante: actpriceste, aristocrati-
ceste (Serb. Cioculescu), beicaneste (YR, Ian. 1939, 62), berbeceste
(Cr 130), brutdreste (AL, 11 Oct. 1931, 4, 1), constitutionaliceste,
mosiereste (AL, 6 Nov. 1932, 1, 1), puriceste (AL, 28 Apr. 1935,
1, 1), rdteste (AL, 1 Aug. 1937, 17, 3), reportericeste, socialiceste
(CL, 12 Oct. 1935, 3, 1), scriitorice'te, surugeste (CF 13), serpeste
(Petr 279), tampeste (Foc 439), targoveteste (G. Calinescu), vand-
toreste (FJ 247). De adaugat pretutindeneste (StB 29), creatie
'poetics' personals, subt influenta probabila a lui pretutindenesc,
notat mai sus (pag. 171).
-et. Inregistrez acest sufix, de origine latina, numai pentru
un derivat, foarte caracteristic, din vremea activitatii politice a
ultimului deceniu. Se *tie el' mai Coate partidele organizase pe
' Titlul unei lucrIri a geografului G. Valsan.
2 'In mod...', 'In felul...', 'ca (un)...', etc.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 175

meanbrii for tineri in asa zise `tinereturi' (tineretul liberal, tinere-

tul national-tdrdnesc, etc.). Dupes modelul acestui calectiv si in
contrast (ironic) cu el s'a treat baranet, care a circulat un tirup
in presa periodica. De ex.: Akita numai ca tineretul acesta aduce
foarte mutt, in maniere psi ndravuri, cu un anumit beitra'net, care
n'a prea fost crutat in paginile acestei gazete (Azi, 30 Iunie 1940,
1, 3) 1. Ironia atinge si notiunea `tineret', de care se abuza (nu
numai in domeniul strict politic). De adaugat penet < panel (I.
Pi llat), menit, de sigur, sa inliiture neologismul penaj2.
-eta. Pe langa exemplele date in BPh VI, 18-19, am mai inre-
gistrat dramoletd (G. CAlinescu), snobinetd (VR, Oct. 1937, 8) si
trotinetd, toate imprumutate. Primul are un corespondent in germ.
Dramo lett, cu acelasi sens, in parte, peiorativ, al doilea si al treilea
Bunt respectiv fro. snobinette $i trottinette. Nuanta dispretuitoare
pe erase o exprima snobinetd vine si dela sufixul diminutival, dar
si dela primitivul snob S. Pretutindeni -eta este simtit ca sufix
numai prin asociatie cu fateta, piatetd $. a., mai ales ea la temele
existente in limba noastrg (drama $i snob) aceasta" final se ali-
peste cu ajutorul unui element de legaturg, el insusi sufix. Pentru
-ol-, of. bratolea < brat (RB-R 72) si gabrioletd.
40/ft. Extrem de freovent. AdAugat la name personale, face
concurent5. lui -esc, cu care este foarte asenfangtor din punct de
vedere semantic. Ssa, se compare caragialian (in formule &A pro-
cedeu, stil,, etc. caragialian) si carctgialesc (persona) caragialesc,
situatie caragialeascd, etc.) In marea majoritate a cazurilor nu
suint posibile detest derivate cu -ian, indiferent de nno.nta pe care
vrern s'o exprimgm. Aceasta; pentruc5, avem a face cu notiuni sa-
va.nte, deci imprumutate sau imitate dupes modele strain, ale caror
name se impaca mai putin bine cu un sufix vechiu. Dau ciiteva
exemple (toate apartin limbajului t,ehnic al istoriei si criticii lite-
rare): anghelian ( < D. Anghel) (G. Calinescu), arghezian, ban--
bian ( < I. Barbu), blagian, calinescian, hascleian, hugolian (G'.
Calinescu) ( < V. Hugo), istratian, macedonskian, odobesciant, var-

L-am intalnit, mai inainte, la T. Arghezi. (In orice caz, tineretul ca

$i bdtrdnetut..., AL, 19 Febr. 1933, 3,2: cf si ibid., 28 Apr. 1933, 1, 2.)
2 De altfel exist& un derivat in -4 (penis), care exprimg notiunea de
olectiv mai limpede. mi se pare, decat penet.
3 Regretatul N. Iorga spunea snoboaicd, iarasi cu intentii satirice, pe
care acest derivat le exprimg, inteun anumit sens, mai puternic decit snobi-
netd (acesta poate 'Area prea... delicat) Si, bine inteles, decal femininul
obisnuit snoba.

www.dacoromanica.ro
176 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

iamiani (G. Calinescu), vesperian ( < Iu lian Vesper), etc. Se poate

afirma ca, teoretic cel putin, dela orice nume personal, care are o
semnificatie culturara, etc., este posibil un adjectiv in -ian. Cf. si
necu,lceian (RIR X, 371). Acest sufix se alipe*te, in limbile care
ni 1-au furnisat, si la numiri geografice, spre a afata. acela*i raport
de asemiinare sau de `apartinere'. Asa se explicei rom. cucutenian
< Cucuteni' (RIR X, 421), himalaian (G. Calinescu), etc. Cate-
odara apace subt forma -eean (adica. -elan): europeean (G. I. Bra-
tianu), care-i frc. europeeni si nu se justifica prin ninuc, din
moment ce avem derivatul, acceptat de toata luanea, european 2.
O va.rianta, a lui -ian este -ician, pentru care limba noastra, *i
nu numai cea propriu zis actuard, of era multe exemple, in special
nume de profesiuni (electrician, fonetician, maternatician, etc.) 5,
toate imprumutate. Interesante cunt dogmatician (L. Blaga) *i
tribunician4 (elocintd tribuniciand, Perpessicius), eaci par a fi
foarte recente (primul face impresia unei formatii romanesti) 5.
-ic (neaccentuat): adamic (OMD 74), ciclic, climatic, conti-
nutistic `privitor la continutul unei opere literare' (G. Calinescu),
cosmotic (caracterul cosmotic at incanstientului, RFR, Aug. 1942,
427), cristomatic, curcubeic (o uniformd curcubeicd, CL, 8 Aug.
1936, 8, 3), dezertic (regzutze dezerticd), eldoradic (VR, Ian. 1940,
152), faptic (tel n d sentimentald sau fapticd, CL, 3 Oct. 1936.
7, 3), fritofregolic (OP I, 256, cf. Leopold Fregali, transformist
italian, mort in 1936), ioaneic (L. Blaga) < (Sf.) Joan (evanghe-
listul), olimpianic (contaminatie a lui olimpian cu olimpic, toate
trei sinonime), partidic (bifurcatii partidice, RFR, Sept. 1942,
596), patratic, pictoric (0- Calinescu), prezentic (T. Vianu), re-
portagisrc, stheletic (Vac I, 55; Foe 267), schiistic < schiist (AL,
25 Febr. 1934, 8, 1), scripturistic< (Sf.) Scripturd (of. mai vechiul
4 Sat *I statiune preist deg. In jud. Ia*i.
Aid suftxu1 este -ean (ca In Bucovinean, Moldovean, etc.), de ori-
gine s1aNe. Asemdnarea este nu numai fonetica (v. BPh VI, 21).
Cf. *i tehn Can ca compusul potitehnician). In acest exemplu, ca Gi
In cele n text. -lc- apartine tcmei, dar este simtit ca element alcatuitor al
sufixului. De adaugat istorician, care tinde sg, Inlocuiasca pe istoric, shit-
tit ca adjectiv (cum *i este de fapt).
Din frc. tribunitien 'de tribuniE
" In frantuze*te avem doginutiste, care trebue se, fi existb.nd *i la noi.
Cf. numiri duble, pentru aceea*i notiune, care au putut servi ca model: tone-
tist-fenetician, logicist-logician, norntalist 'elev al unei *coli normale de In-
vAtatorr -normalian 'elev al Scorn Normale Superioare' (nu numai dela
Paris). De adaugat colhozian <colhoz (< rus. kolh6z), allturi de colhoznic,
care prinde tot mai mult teren, subt influenta etimonului (rus. kolhoznik).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I; SIJFIXE 177

scriptic: exam,en scriptic, etc.), uraganic (in presa zilnicg), etc.

Climatic Uncle sa inlgture pe climateric, deli cred ca ambele ark
putei sa ramaie, fiecare cu sensul lui (climatic `privitor la climes',
climateric in formula consacratg: statiune climaterica')j. Faptic
trebue sa fi lust nastere ca `traducere' a genii. tatseich/ich, jude-
ch.'nd dupes imprejurarea cg apare cu deosebire la Ardeleni (filo-
lagii clujeni, in frunte cu S. Puscariu, it intrebuinteazg regulat).
Cele mai multe din exemplele date sunt creatii romlinesti, uncle nu
numai nimerite, ci si frumoase" (de pilda curcubeic) 2. De ad'augat
foarte recentul partinic 'de partid' (arta este partinicci in cel mai
inalt grad: intr'un articol tradus din ruseste), fares temp romii-
neascA (cf. rus. partiinai 'de partid') 3. Femininul apare la nu-
meroase substantive, in special la nume de discipline. Notez ca
mai interesante pe recentele arhivistica, medaldstica, miniaturi-
stied, etc.4 Unii istorici literari (D. Caracostea, Al. Marcu) au
inceput, acum de eurand, sa spung romanticd, in loc de romantism,
evident subt influienta germ. Romantik. Inovatia n'o cred ferieitg,
pentruc, romantics s'a fixat, de mult, ca, feminiu al adj. roman-
tic. Afarg de asta, romantism exprima lamurit notiunea res-
pectivg, gratie suf. -ism, care evacg ideea de `scoalg, curent, ati-
tudine spiritualg'. Toate limbile ramaniee it au, algturi si in opo-
zitie cu clasicism, impresionism, naturalism, realism, ete..3
-ie. Apare la un mare numgr de formatii, in bung parte re-
cente si mai mult on mai putin reunite: actorie (ZN 201), amiir-
nicie (VVD 331), amicic=amicitie (VR, Julie 1940, 52), argiitie
(AL, 2 Maiu 1937, 20, 1), autohtonie (AL, 5 Maiu 1934, 7, 3), bar-
beige (in formula barbatie de stat < barbat de stat, ironic, TIC
26), caleidoscopie (D. Caracostea), cainosie (Laz 47; CL, 6 Oct.
1934, 7, 3), ciungie < clung (AL, 13 Oct. 1935, 8, 4), consangenie
(AL, 18 Febr. 1934, 3, 1), cnincenie (VVD 290), cuconie `monda-
nitate; calitatea de a fi cucoang' (N. Carandino), custodie `paza,
supraveghere, grijA' (Bucovina), demonic (RFR, Aug. 1942, 313),
diavolie (AL, 22 Sept. 1935, 1, 1; APN 143), drumetie (AL, Tai
Dec. 1929, 3, 3), etnie lotalitatea calitatilor etnie-e' (RFR, Aug.
1942, 323), habotnicie (IB I, 54), hingherie (AL, 6 Nov. 1938, 6,
. Ca in frantuze$te, de unde le-am luat pe amilndouri.
2 SA se compare sinonimur partidic, notat ceva mai sus.
3 Pictoric are ca model ital. pittorico.
4 Cf. $i problematicd, tematicd, etc., foarte 'en vogue' in momentul de
fata, Sensul for nu-i prea depaxtat de al numelor de discipline.
8 Cei mai multi dintre termenii ace$tia exist, $i in nemte$te.

www.dacoromanica.ro
178 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

5), hriiptiretie (CL, 12 Sept. 1936, 5, 1), ingeri (OMD 103), lichelie
(AL, 13 Ian. 1929, 3, 1), lunatecie (CIst 266), membrie `calitatea
de meanbru' (Lelia Mora.riu), microscopic (AL, 3 Nov. 1935, 1, 1),
middiosie (VR, Ian. 1936, 48), neipreiznicie (Rus 5), neistrunicie
(AL, 15 Martie 1931, 6, 1), neita'ngie (Rus 112), nebunatecie (COp
V, 194), neputincio?ie (AL, 19 Maiu 1935, 1, 2), peidureirie locuinta
pAdurarului' (VR, Iunie 1934, 63), peigeinie (AL, 26 Maiu 1929, 3,
4), parelnicie (1907 II, 179), somnie (CS, 114; Trf 126), suratie
< surata (VR, 15 Febr. 1934, 7), siretie (Eminescu), trepeidu$ie
(CL, 9 Iunie 1934, 9, 1), trilunie `trimestru' (VR, Sept. 1938, 50) 1,
uitucie (AL, 20 Maiu 1934, 3, 7), uriecie (Foc 157), veitafie (in lim-
bajul porturilor), ventrilocie (AL, 27 Oct. 1935, 3, 7; Ins, Febr.
1939, 208), zsdc4ie (VVD 287), zevzecie (OP I, 219), zugriivie
(VR, Iunie-Sept. 1933, 465) 2. Cf. si ardelenie, oreifenie 3, tantoie
(G. Calinescu).
-ier. L-am studiat am5nuntit in BPh VI, 35-41, uncle am in-
sistat, intre altele, si asupra confuziei pe care o fac multi Romani,
printre ei unii culti, chiar foarte culti, Cu -er. Am arata.t &n ce
conditii are loc confuzia: sunt cauze fonetice4 si cauze morfolo-
gice (in sensul ca functiunea ambelor sufixe pare, de multe ori,
aseanAniitoare). La exemplele, citate acolo, de felul lui pion(i)er,
pluton(ier), etc., g cAror forma., corects& este in -ier,6 5i al lui
min(i)er, care, ea adjectiv trebue sa sune minier, iar ca substantiv
miner, adaug pe botonerei (0-1, 23 Iunie 1940, 3, 6): autorul imita
vorbirea periferica, ceea ce probeazA eg, fenomenul e rgspandit 5i
usor sezisabil 6. (Cu botonerei merge mitralera, de asemenea ras-
pandit, mai ales in vorbirea soldatilor.) Tot acolo am pomenit si

. La Inceputul sec. XIX.

2 Cu sensul de `pictur5.! (arta de a pieta, In Curierul romanese" din
Ianuarie 1830).
Creat dupe. modelul lui fdrdnie, care apare In Vieata lui CreangV
de G. Cglinescu: se Vie ca povestitorul moldovean fticea mare caz de
lui.
4 Cf. V aici mai sus (Fonetica", cap. II, 3).
6 Pentru fenomenul opus, cf. boxier In loc de boxer, lenfierd In loc de
lenjerd (auzite de mine la IaV).
5 Botonerd (pentru butonierd) aminteVe ($1 cu -o-<-u-) foarte bine de
plotoner (p. plutonier). In articolul citat m'am ocupat V de faptul cb frc.
-eur este redat In rornaneVe nu numai prin -er (boxer, miner, gofer), ci Si
prin -or (coafor). Pentru acest ultim reflex, cf. chilometror 'aparat de ma-
surat distantele' (AL, 29 Iulie 1934, 3, 7) < frc. kilometreur, frezor (terrnen
din industria metalurgica), furnisor, montor, recensor 'eel care lucreaa in
recensamtme, reglor, etc.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFTXE 179

de asemanarea acestui sufix eu- (i)er(iu), variants a vechiului

-ar(iu), din cuvinte ca cofer(is) alaturi de praftier(iu), asenagnare
care pe de o parte inlesneste confuzia dintre neologismele -ier $i
-er, pe de alta poate duce la un amestec intre acestea *i (i)er(iu)
mostenit (sau imprumutat ou multe veacuri in urma)'. Acest ultim
fapt prezint5, un interes deosebit, ch-ei ilustreazg afirmatia unor
invatati inzestrati cu simt puternic $i patrunzator pentru proble-
mele lingvistice, ca H. Schuchardt, ca limbajul uma,n este, intro
anumit5, ma's!nra",, produsul unor amestecuri foarte felurite $i com-
plicate, care, datorita activitatii neincetate a subiectelor vorbi-
toare, sunt supuse la transforMari asa de profunde, meat adesea
nu mai pot fi recunoscute. De asemene,a intervine, in astfel de
procese, ideea; de interferenta lingvisticA emisa de A. Mei llet:
cand asupra unei limbi se exercitA o influents strains, putin lucre
famine nemodificat din elementele imprumutate, cea, mai mare
parte se preface, csapaland aspecte sau functiuni deosebite de eele,
originare. Iata cateva cuvinte recente in -ier, despre care nu putem
afirma cu siguranta ca sunt formate eu ajutorul neologismului
-ier sau al vechiului suf ix omonim -(i)er: artificier (al limbii $i
stilului, Perpessicius), biografier (Lem Moraru), epistolier (CL4
241), letopisiter (ibid. 543). Pentru prima ipoteza ar pleda fre.
artificier `fabricant de artificii' 2, epistolier `autor de scrisori' 3,
.pentru a clam, functiunea sufixului, care ne trimete parea mai
degrabg, la vechiul -(i)er, deli exemplele frantuzesti citate chiar
arum nu difera nisi semantic de Cele romne*ti corespunzatoare
*i, mai ales, de derivate ca albier, Metier, peiliirier, etc.
Limbo, noa,str5, actualg posed5, foarte numeroase derivate en
acest sufix (multe imprumutate, altele formatii proprii). La cele
inregistrate BPh VI, 35 urm. adaug: articlier `jurnalistul care
eerie articaul de fond' (Pop VII), betonierd (CIst 851; CL., 1S
Dec. 1936, 4), bombardier(d), bonier `registru de bonuri' Okapi
1 Cf., de pada, si condeier 'scriitor' (frecvent in scrisul ..need'), ga-
noier 'eel care ridicd gunoaiele' (AL, 11 Aug. 1935, 4, 3: CL, 7 :Startle 1936,
4, 2), apoi strdjer, etc.
a Numai din punct de vedere morfologic, caci semantic acest cuvantt
este foarte departe de rom. artificier lucrator (artist), trickster, elaborator-.
De aitfel artificier exists. In romanestesi cu Intelesul frc, artificier, un mottr
fn plus ca sa se renunte la creatia lui Perpessicius, care se intetneiasA pe
sinonimul lat. artifex sau ital. artef ice.
Autopsier, dat de mine BPh .VT, 37 numai cu sens oarecum figural,
are, cum era de asteptat, si pe cel propriu ('em care face o autoPsie sou
participa, activ la ea'), ca termen tehnic medical.

www.dacoromanica.ro
180 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

modelul lui chitantier), brichetier querator de brichete (din car -

bune)', brigadier 'general de brigada'; 'tin grad in administratia
silvica'; `sef sau anembru al unei brigade de munch voluntara','
bufetier `patronul unui bufet' (termen oficial), sinonim, asa dar,
en bufegiu (v. mai sus, pag. 156), bwrtierei 'lin fel de corset pentru
burta', camioner conducator (sau proprietar) de caution' (of. ca-
mionagiu, notat la pag. 156), cantonier (cf. fro. cantonnier, ital.
cantoniere), caravaniera (cf. fre. caravanier 'conducatorul anima-
lelor de povara ale unei caravan'), echipier 'participant la o
echipa de lucru, de sport, etc.', fi-ier 'catalog, colectie de file 2, fron-
talier `privitor la frontiere' (intr'un comunicat oficial) < fro.,
frontalier, lif tier 'cm. de serviciu la lift [ --= ascensor]' < frc. 111-
tier, manevrier < frc. manoeuvrier, manufacturier(ei) (VR, Maiu
1939, 54), mitralier(a) < frc. mitrailleur, -euse, mortierei, < fre.
mortier (AN 167)', perlier (industrie perliera `industrie de perle)'
< fre. perlier, petrolier (care nu trebue con.fundat ca petrolifer;
vein spun., decd, societate petrolierei, vas petrolieir, etc., dar teren
petrolifer), polipier (VR, Febr. 1940, 70), pudrierei, restantier 'can-
did.at rams in urma cu examenele', rutier `privitor la druanuri' <
frc. routier, rutinier < frc. routinier, scutier (N. este soutierul unui
lirism), sezonier (lucreitori sezonieri) <frc. saisonnier, etc.
-in. Este putin raspandit, dar cu atat mai interesant. Apare
la eateva adjective intrebuintate de L. Blaga (care le-a ereat dupa
niodele italienesti7): marcuin (stil marcuin) < Marcu (evanghe-
listul), sorin (raiu sorin) < scare. Cf. $i ebenin, (marmura ebenina,
CIst 389) <ital. ebenino, apoi subst. talpina, `talp5, sintetia.
-ism. Extrem de prodactiv, gratie sensului i atmosferei spi-
rituale de dupa prirnul razboiu mondial. Cad ajuta la formarea
de substantive care exprima atitudini (politice, stiintifice, literare,
etc.). Si .vremea postbelica a fost prin excelenta epoca luarii de
atitudine, epoca spiritului de partid si a, fanatismului deg toate
speciile. Merge mans in many cu -ist, care denumeste pe repre-
zentantul unei atitudini, adieu al unui curent, al unui partid, etc.
Teoretic, oricarui derivat in -ism ii corespunde unul in -ist dela
aceeasi tema, si invers. Am'andoua aceste sufixe sunt, mai de-

Cu acest ultim sens are 9i forma de feminin (brigudierd).

2 Cf. et. frc. fichier idem.
8 Termen militar, pe care specialistii 11 Intrebuinteaza. subt forma
mortier (masculin!).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 181

parte, inrudite on -izal, care serveste la formarea verbelor expri-

mand actiunea menita sg, determine pe cineva a lua o atitudine,
sa-l. faces a fi ce spune terra. De pildg,: eminescianism eminescia-
nisteminescianiza 2, sadovenism--sadovenistsadoveniza, etc. Te-
mele sunt, adesea, nume de oameni (creatorii curentelor, etc.), apoi
nume de notion abstracte (numele atitudinilor, etc.), titluri de re-
viste, zia,re s. a. Posibilitatile limbii actuale de a crea astfel de cu-
vinte nu cunosc limite. De aceea se recurge in tot momentul la su-
fixele acestea, care prezina, intre altele, avantajul de a caracteriza
un moment psihologic, un individ sau o actiune in modul eel mai
pregnant cu putinta. Formatiile respective sunt ca etichetele puce
pe recipientele care contin diverse preparate intr'o farmacie sau
intr'un laborator, on Co sa numerele de ordine ale detinutilor, bol-
navilor, etc.: fixeaz5, pozitia, atitudinilor, persoanelor, etc. si, prin
aceasta, le diferentiaz5, intre ele. Alte consideratii de naturii, teo-
retica poate ggsi cititorul in BPh VI, 22-3 (pentru, -ism) si 43-6
(pentru -ist). Aici voiu da numai un numitr cat mai mare de
exemple, pentru ilustrarea ldiscutiei 1teoretice: activism, amato-
rism `atitudine, etc. de amator', barbism (G. Calinescu) < ( I ). Barbu
cunoscutul nostru poet, baranzibism < Baron Zib, briandism
< Briand, fostul ministru de externe al Frantei si partizan al
Ligii Natiunilor (alaturi de briandismul in politica CL, 25 Apr.
1936, 6, 7), complectudinism (01st 867), copoism < copoiu (fig.)
pOlitist' (CL, 28 Sept. 1935, 4, 4), cosmicism, dinamism, epigo-
nism (Ins, Aug. 1939, 296), fantezism, feneantism (Al. 0. Teo-
doreanu), fixism (Ins, Maiu 1940, 393), geometrism (Spm 160),
haotism, iewicerism (cu ienicerismal $i cu balcanismul lor, AL,
26 Iunie 1932, 5, 3), jebelenism (G. CalineScu) < (Eugen) Jebe-
leanu, poet si publicist, jemanfi$ism (CIst 867), mare$alism, (hit-
lerism german $i mare$alism roman; FF XVII, 84), mecenatism,
modernism (si cu sens concret": Ei, vezi, astea nu-mi plat mie,
modernismele astea, RJ 142), paseism <fn. passeisme `prerlilec-
tie pentru trecut', pasivism, pianism ( economie planificata),
primordialism (ins II, 3, 40), pudism (7) (Ins, Maiu 1940, 378), ra-
bindranathtagorism (01st 542) < Rabindranath Tagore, robotism,
rudimentarism (Ins, Aug. 1939, 297), satelism (ALi 376), savan-
1 Verbele vor fi discutate Intiun capitol special (v. mai Incolo).
2 Chiar dac5, al doilea cuvant nu va fi existand (notiunea respective
este redat5. ohi*nuit prin eminescian), exemplul este totusi potrivit (mult
mai potrivit deck cele cu caracter politic) pentru Intelegerea lucrurilor.

www.dacoromanica.ro
182 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

tism (I. Simionescu), stereotipism (G. alinescu), stangism 'po-

litica' de stanga' (sent departe de a fi &Inuit de extremism-stan-
gism, Man, 25 Oct. 1935, 1, 2)1, stientism (RFR, Maiu 1942, 476),
teocritism < Teocrit, poet idilic gree (G. Calinescu), trciirrism 'cu-
rent filozofic bazat pe trgire", 2 verslibrism 'acceptare a versului
liber' (VR, Febr. 1940, 129), etc.3
-ist: amatorist (RFR, Martie 1941, 654), aquafortist (VR,
Dec. 1939, 89), arfonist(a) (CCr 56), arhaist 'amator de lucruri si
tianpuri vechi' (ale arhaistilor si pseudoromantistilor, AL, 12
Ian. 1936, 6, 1), armonist 'cantgret din arnionica' (AL, 5 Ian.
1930, 7, 1), atist 'ofiter de 'adminisizatie' (= de ata, cum se spune
in limbajul militar), autobuzist 'conducgtor de autobus' (CL, 12
Ian. 1935, 10, 3), avan(t)gardist (G. Cglinescu), baladist, banchist
`creator sau povestitor de bancuri" ( =-- brasoave, gogosi)', beto-
nist (AL, 3 Sept. 1933, 1, 5), bodegist = bodegar (VR, Febr.
1935, 24), bombagist 'atentator on bombe' (CL, 22 Dec. 1934, 12,
2), camhtist(a) `student(A) sau elev(a) care sta. intr'un camin'
(OC 119), celist = violoncelist (AL, 28 Iunie 1934, 3, 2), ciocano-
secerist (Leca Morariu) 4, conceptualist, coti(u)garist `conducgtor
de ootiugar', cuatrocentist (VR, Ian. 1939, 199) < ital. quattrocentista
`scriitor sau artist italian din sec. XV', cursist(d) 'care urmeazg
diverse cursuri speciale; amator de curse de cai' (AL, 1 Apr. 1934,
8, 3), diplomatist 'specialist in diplomatica' (dupes modelul mai
vechiului arhivist), eroist (thrutare eroista), exagerist (Ins II,
3, 573), falangist `membru al falangei spaniole', fiscalist lunatic-
Dar fiscal' (Act 46), fritofregolist (v. mai sus fritofregolic), gar-
dist `menabru al garzii de fier', gandirist 'inembru sau aderent al
grupului dela revista Ga'ndirea', grantist 'hot prin grant' (termen
argotic), gurist (pi guralist) 'cantgret din gull in localurile publice'
(Eur 173; AL, 10 Iunie 1934, 4, 3; Foe 9), heliadist 'partizan al lui
Ileliade-R4duleseu' (ca teoretician al curentului italienist), hemi-
1 Si cu nuantg peiorativg, in limbajul oamenilor de stanga, despre
atitudinile exagerate si, deci, ne la locul for din punctul de vedere al ade-
vgratei democratii.
Acest termen circula insistent In ultimii ani (cf., de ex., RFR, Iunie
1941, 130). Reprezintg, pe cat se pare, `romanizarea' lui existentialism 'filo-
zofia existentei' (a lui Heidegger, Sartre s. a.).
Unelel formatii similare au o vechime relativ mare (din a doua ju-
mgtate a sec. XIX): burttiverzism (Macedonski), termen neaos si foarte ex-
presiv, sinonim al lui filistinism, apoi miticism `glume ieftine' (a la Miticei%
eroul lui Caragiale), opincetrism, etc.
Dela `ciocan' si `secere', emblema regimului sovietic.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 183

plegist (merit sa", inlocuiasa, pe damblagiu, care-i echivoc, v. mai

sus, pag. 156), inflationist, interimperialist, linotipist, manipulist
(CL, 7 Martie 1936 4, 3), milionist (pop.) = milionar (AL, 4 Main
1930, 2, 5), mitraist=mitralior (Ins II, 3, 609), mozaist 'artist in
mozaic' (AL, 12 Febr. 1939, 7, 2), naist 'cant:a/let din naiu' (AL, 5
Dec. 1937, 6, 1), natist 'partizan gal natonal-socialismului' ( < frc.
naziste), negationist (BPed 182), nobilist 'detinator al premiului
Nobel', notist `15atar care canta. dupg, note' (AL, 12 Aug. 1934, 3,
7), ochelarist (iron.) 'care poarta, ochelari' (Foe 321; Vac II, 97),
organist `cantaret din orga.', parasutist (ourent, dela razboiu in-
coace), planorist 'pilot de planoare' (= avioane farg motor) ',
parolist `cared tine parola' ( = cuvantul), foarte frecvent in lim-
bajul familiar al unor anumite paluri orasenesti, peizagist (deb-
pre arhitecti, pictori, etc.), pietrist `juca.tor de rummy cu pietre
(ca la domino)', plagist 'cane face plaja.' (AL, 14 Aug. 1932, 6,3 ,
polonist (CLi IV, 160)2, POranCiSt < Porunca (Vremii), gazeta
de trista naemorie (CL, 11 Julie 1936, 8, 3), postimpresionist, pro-
videntialist (G. Calinescu), pugilist quptator; boxeur', pumnurst
`adept al sistemului lingvistic preconizat de Aron Pumnul' 3,
revizionist, romantist (9i pseudoromantist, v. aici mai sus, s. v.
arhaistP, scientist (G. Calinescu), sclavagist 'partizan al sclava-
jului' (in Statele-Unite ale Americii de Nord), seder t "ct
`militar dela partea sedentarg, (BrC 79), sezonist = velars-
twist, statist `figurant (la teatru)' < ital. statista. statmajo-
fist `ofiter de stat major', stilist 'partizan al stilului calendaristac
vechiu', stangist `om politic de .stanga', (ofiter) kind] ist < tan;
teatralist (AL, 26 Iunie 1936, 9, 6), teracotist qucrator de sobe d
teracota' (Iasi), teribilist (G. Calineseu), textilist, tinerist 'parti-
zan sau membru al miscfirii tineretului', tractorict 'coradta-
calor (sau mecanic) de tractoare', transmisionist, Ire -..-Rst
`acrobat de trapez' (CL, 28 Sept. 1935, 6, 1), triceuti't (Vg, Ian.
1939, 199) < ital. trecentista `scriitor sau artist italian din '
XIV', trustist `erganizator de trusturi; membru al unto trust'
vnigambist 'eu ma singur picior' (CL, 17 Aug. 1935, 5, 3, r rat

Cf. si planorism.
' La fel cu italienist, Latinist, slavist, etc.
3 Asa serfs, de ex., Leca Morariu. Altii prefera variants pantionst, zsre
se depArteath oarecum de numele fostului profesor cern&utess al 1ui tbrii
nescu (Pumnul).
4 Cu nuantil peiorativl, care lipse5te la sinonimul romantic

www.dacoromanica.ro
 184 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

`partizan al grupului dela revista Viata Romineascci, viitorist

(G. Calinescu) 1, ziarist `vanzator de ziare' 2, zootehnist. Une le din
exemplele date aici arata o largire a functiunii suf. -ist, de pilda
afist, banchist teribilist, etc., care au o nuanta ironica bine pre-
cizati (si din cauza temelor, se intelege). Mai clar se observes ex-
tensiunea intrebuintarii lui la coti(u)garist, 'proprietor (sau condu-
cator) de coti(u)gar' ( caruta mare, trasa de cai), garagist 'pro-
prietar al unui garaj de automobile', grosist 'negustor care vinde
cu toptanul' ( en gros, de uncle angrosist) 3, apoi la mozaist, te-
racotist, textilist, dintre cede deja notate, etc.4 Numeroase suet
formatiile in -ist dela substantive nascute din initialele cuvinte-
lor care denumesc o institutie, o asociatie, o firma: eeferitst <
CFR, probabil cea mai veche si de aceea model pentru celelalte,
aseirecist < AS RC 'Asociatia studentilor romani crestini', fene-
dist < FND (= Frontal national democrat), petetist < PTT
`(Directia generals a) Poste lor, Telegrafelor si Telefoanelor', te-
sefist (VR, lie 1939, 114) < fro. tesefiste (dela T SF 'telegra-
phie sans fil'), teterist < TT R Tamar ou termen redus (la ar-
mata.)' 5, upist < UP (= Uniunea patriotilor), utemist < UTIII
( = Uniunea tineretului muncitoresc), etc.5
-itate. Tata iarasi un sufix care se easpandeste vertiginos,
eel putin la unii dintre reprezentantii scrisului nostru actual. Se
formeaza cu el substantive abstracte dela adjective. Larga lui
circulafie sfa, in legatura cu tendinta sjre abstractizare a limbii
culte, tendinta care se manifests in diverse domenii de activitate,
dar mai ales la formarea' ouvintelor (c. sufixele -at, -ism -iune,
etc.), apoi in sintaxa (de pilda inlocuirea constructiilor prepozi-
tionale prin, dativ) si in lexic (numarul tot mai mare al termeni-
lor abstracti). Modelul strain pentru derivatele in -itate este ita-
1 Creat dupes, modelul ital. futurista? Cf. futurism, curent poetic,
al cArui initiator este Marinetti.
' Alt cuvant decat ziarist gaze tar (ma, gandesc la formatie $i la ele-
mentul semantic).
Grosist pare menit sg. Inlocniasa, pe angrosist, ceea ce rezultI, indi-
rect, $i din faptul c5, se spune negustor de gros pentru mai vechiul negustor
en pros. Cf. $i preturile de gros (VR, Nov. 1938,, 89.) E mai romAneascrl for-
mula cu de? Doar ca ortografieI
4 De adgmgat, Intre altele, carierist 'om care vrea s faces,, cu orice
pre%, caries.' (cf. $i carierism), decretist 'student inscris pe baza decretului-
lege 275 din 15 Apr. 1945', Naturist < filaturti, raalaxist `lucriltor la intre-
prinderile Malaxa', monopolist, sinonim aproximativ cu (mare) capitalist
(fi corespunde abstractul monopolism), etc.
6 Despre astfel de creatii v. mai departe, cap. V, 4.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 185

liana, nu numai paitruca*, dintre limbile care au influentat sau

influenteaza pe a noasted, ea prezinta o bogie neobisnuiti de ou-
vinte in -itet (marea, majoritate, imprumuturi latinesti sau fur-
matii savante), of $i pentru alt motiv. Cele mai multe exemple ro-
man.esti in -itate le am gasit la G. Calinescu, in productia scrisa"
a c'aruia se constatg usor o atmosferg, italienizanta foarte cara,c-
teristica. Intocmai ca in cazul altor sufixe, numeroase creatii sunt
provocate de necesitati momentane, deci trecAtoare, aka, dar n'au
perspective de durati, nici chiar in fa,"uritorii lor. Altele insg, vor
rgiman' ea, dovada atatea cuvinte similare ceva mai vechi care s'au
impus, fiindca satisfac o nevoie reala Si permanenta. Dau pe toate
cele notate de mine la lectura lstoriei literaturii romtine de G.
C 5,1 in e s c u (si care nu reprezintg decat o parte din productie) :
absoluitate, albinozitate, angelitate, arhaitate, autohtonitate, rivi-
litate', corporalitate, costelivitate 2, dia,fanitate, directivitate, dis-
cutabilitate, elementaritate, fenomenalitate, impenetrabilitate, irn-
presionabilitate, inaccesibilitate, incomensurabilitate, inefabilitate,
inofensivitate, instructivitate, inteligibilitates, macabritate, malig-
nitate, musculozitate, nobilitate, ocazionalitate, organicitate, pa-
sionalitate, patriarhalitate, penibilitate, pert ectibilitate, rotundi-
tate, rudimentaritate, similitate, sinistritate, sublimitate, suprana-
turalitate, teatralitate, tendentiozitate, tenuitate, tipicitate, teribi-
litate4, transcendentalitate, 2iberitate, umilitate, verbalitate. Cf. $i
pereneitate `vesnicie' (la Bucovineni), superfluitate (ALi 322),
creativitate, esentialitate, lucruralitate ( toate la D. Caracoste4),
insatietate (0v. Papadima), capabilitate (VR, Ian. 1940, 192), uni-
dimensionalitate (Eug. Sperantia), extraordinaritate (JL, 19 Mar-
tie 1939, 3, 1), juvenilitate (RFR, Oct. 1943, 186), prin,cipalitate
(foarte des astazi in articole politioe si de oritiCa, literar5.: studiul
D-lui N. n'are principialitate sau este lipsit de principiali-
tate), etc.
Frecvent la diversi terraeni stiintifici, mai ales medicali.
Ac,estia din urrna aunt, in majoritate, nume de boli: apendicitti,
colita, conjunctivitei, nefrita, otitd, etc. De aici a pornit formarea,
1 Sens mai mult concret (de obiceiu la plural: `maniere civile, politi-
coase').
Dela costeliv, adjectiv de origine slava, deci fart nicio legaturil di-
rect& cu vreun cuveint italienesc (sau romanic, In general).
3 Si ininteligibilitate.
a Ca M la civilitate, predorain& sensul concret, subt forma plur. teri-
bilitelti 'manifestAri de om teribil, lucruri teribile'.

www.dacoromanica.ro
186 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

in limbajul familiar, a numeroase cuvinte glum*, cu. sens apa-

rent inrudit, ca,ci indica tot un fel de sari maladive (ale spiritu-
lui, nu ale corpului): bucureytitel `fel de a fi, apucaturi, etc. spe-
cific bucurestene' (AL, 13 Febr. 1938, 12, 4), chiulangitd %oak
chiulanglilor' (in argot-ul scolarilor, probabil si in al functiona-
rilor, militarilor, etc.), profesoritd `atitudinea fostilor asistenti si
onferentiari, ajunsi profesori, fats de caanarazii ramasi in urma',
asa dar un fel de `fudulie profesorala' (auzit dela un medic, can-
didat virtual la o catedra universitara)1.
-ild. Apare, in special, la nume de fiinte (oameni si animale),
spre a arata partea femeiasca". Aceasta functiune este, bine in-
teles, veche si se gaseste la numeroase derivate in -ifet. Ceea. ce
vreau sa remarc aici. sta.' in legatura cu unele oreatii necunoscute
sau putin cunoscute mai inainte, care par a dovedi ca acest suffix
isi recapata productivitatea de odinioara. De pilda: aurdritd,
femin. lui aurar `cautator de aur' (AL, 18 Febr. 1934, 6, 3), bor-
feritii (CCr 141), diaconitd (ibid. 90), frizeritd, fugeiritei (trupul
elegant 2,icioarele delicate a/ratan pe fugdrita neintrecutei AL,
!Fi

12 Ian. 1936, 5, 4), idolita (VR, Sept.-Oct. 1939, 5), ingineritd

(MN, Julie 1940), impeireititd `sotia imp,ratului' 2, ospdtdritd (FJ
159), papagalitd: (OMD 50), padureiritd (AL, 11 Aug. 1935, 4, 2),
pdinienifei (TAV 234), picolitii < pical(o) (are trei chelneri ysi o
picolitei, Gl, 23 Iunie 1940, 2, 5) 8, pretorita `nevasta pretorului'
(VR, Sept.-Dec. 1932, 126), sacagitd (Ins, Mastic 1940, 421), tam-
pldritd (ibid., Ian. 1940, 25), tovariksita (AL, 5 Febr. 1933, 3, 1),
ucenita (ibid., 20 Nov. 1932, 3, 4; VR, Sept.-Dec. 1932, 126), vault-
tarifa* (AL, 30 Sept. 1934, 5, 1), zercirita, (ibid., 4 Aug. 1935, 7, 1).
De asemenea se adauga la nume de familie, pentru a desemna pe
purtatoarele for feminine. Aceasta functiune pare veche si care-
cum populara: Podul Cdragitei (citat in CCr 19), Pei,scdnita `so-
da lui Cantacuzino-Pascanu' (Iasul, 10 Dec. 1938), Ciobdnita
`nevasta lui Ciobanu' (o chiama Maria Ciobanu, ,dar i se spun,
de catre *efil ierarhici ai institutiei uncle lucreaza, Ciobeinita) 4.

1 Despre frc. -ite v. Le franvais moderne VI (1938), 304 (uncle se ci-

teazit, Intre altele, e/ectorite si parlementarite).
2 M. Sadoveanu separg, pe impdratitd, cu sensul dat aici, de impdrei-
toosd* conducatoare a unei Imparatif (eventual 'mama Impgratuluil.
3 Prin restaurantele bucurestene am auzit si picolicd, ceea ce ar
dovedi c6. -i/d este simtit, In cazul de fatg, mai mult (sau, poate, numai)
ca suf ix diminutival. Picolitd s'a format dup& modelul lui cltelneritd.
4 Auzit la Iasi.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 187

Totusi procedeul se aplica Si astazi, chiar in limba culla. Cf. cazul

artistei dramatics bucuretene Maria Mohor, al carei nume apare
des in cronicile dramatice subt forma. Mohorital. Poate fi amintit
aici Si mironisita, devenit in scrisul multor publicisti contimporani
mironisia, ca si cum ar fi part. trecut al 111111i verb mironisi, care
de altfel exists (si cred ca -i treat dela substantivul in discutie,
dupd ce acesta, si-a schianbat finala)2.
-iune. Prezin.t,', in cuvintele formate cu ajutorul lui, diferite
aspecte, dupd finala teanei. Cum, in general, avem a face en teme
verbale, i anume on participii trecute, urmeazd ca, dupd conju.-
garea ca rein apartine verbul, exists mai multe variante: -(at)iune,
7(et)iune, -(s)iune, -(t)iune, -(it)iune, -(ut)iune. Datorita acestei
situat.ii, ne asteptam ca numdrul derivatelor cu -iune &A fie neo,
bisnuit de mare. Am citat sufixul subt forma lui culla- sau, dacd
vreti, occidentals. Aldturi de -iune exists -ie, rdsp'andit, mai en
seams, in vorbirea curentd. (familiars ri populard). De pildd: ad-
ministratiune i administratie, comisiune ui comisie, constitutiune
i constitutie, expozitiune i expozitie, etc. Aspectul dublu se ex-
plied prin originea dubld a sufixului, si anume a lui -ati(un)e:
varianta culta ne-a venit din frantuzeste (adesea si din latineste,
italieneste, etc.), cea familiara, din ruseste (unde a intrat tot din
idiomele occidentale). Dupd modelul cuvintelor in -afi(un)e, s'a
intins deprinderea de a avea forme duble la toate celelalte. Ten-
dinta limbii actuale este a, intrebuinteze tot mai putin pe -lune,
care pare pedant (toomai din pricing ca-i preferat in limbajul sa
zicem academic, adicd savant, solemn, pretentios, etc.) si chiar
greoiu (mai ales in cazul derivatelor prey lungi). Dar mai este
ceva. Pe zi ce merge, cuvintele formate cu acest sufix se rispan-
des in oerouri tot mai largi. Aceasta insemneaza ca numdrul va-
riantelor ou -ie creste necontenit. Urmeazd, deci, ca ele predomina
$i influenteaza asupra celorlalte in sensul impu inarii, sau mficar
al compromiterii lor, deed ma pot exprima astfel.
Se intelege ca, de multe ori, -iune rezista $i va rezista, pro-
babil, mereu. Toata lumea spune actiune, defectiune, deriziune,

Cf. ei -ind, cu aceeaei functiune, in exemple ca Papadopolina (din

schita Rabic() a lui Caragiale) < Papadopol, Rosettina *femeie din familia
Rosette. De adhugat hdplind (femininul lui haplea), existent In vorbirea
familiar&
a /kite derivate in -if& leifd `leoaicA.' ('richindeal), mazili(d `sotie sau
fiich de mazie (SR II, 293), etc.

www.dacoromanica.ro
188 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

dimensiune, expansiune, factiune, fuziune, motiune, etc., si numai

asa. Cauza trebue cantata, in natura notiunilor pe care le exprimg
aceste cuvinte: nefiind accesibile 'oricui, ele r5nan apanajul unui
numa'r restrans de oameni, care le pgstreazg subt aspectul for
originar. Dar in momentul card vor intra in vorbirea pAturilor
mai largi, rezistenta, for va slabi si, poate, va ineeta cu total, ma-
car in unele cazuri. Deocamdatal limba caufg, sa utilizeze ambele
variante, dandu-le nuance semantice deosebite. Mai exact spas, in
trecerea for dela oannenii culti la cei cu mai putina cultures, ace-
ste cuvinte isi moclificg intr'o anumitg angsura sensull si apoi
revin, cu infatisarea for cea noua (fonetica si semanticA), in limba
cults, uncle constitue dubletele formelor originare. De pilda: co-
misiune (de examen, de studii, etc.) comisie (politienease);
misiune (diplomatic., stiintifick etc., asa dar spirituals) misic
`indemnizatia bgneasca acordati ofiterilor, functionarilor, etc. tri-
mesi sui lucreze in alter localitate'; portiume (de teren, etc.) por-
tie (de mancare, la internate, restaurants, cazarme, etc.); ra-
tiune (ca facultate a spiritului uman, apoi einonim cu `motiv', etc.)
rage `sums fixates pentru hrana unui elev, soldat, bolnav, etc.'.
Alt fapt interesant este urmgtorul. Din cauza modului cum
stint formate, cuvinte de felul color amintite au un inteles foarte
asemAnAtor, daca nu chiar identic, cu al infinitivelor lungi (sub-
stantivate!) dela verbele care le servesc drept team. Oki, de cele
mai multe ori, limba noastr5, a imprumutat si substantivul in
-lune si verbul corespunzator: administratiune--adminish-a, audi-
tiuneaudia, consideratiune--considerg, informatiuneinforma,
perceptiunepercepe, etc. Deosebirea sema.nticA este mai mult
de nuanta: la infinitiv predomina ideea de actiune, la substanti-
vul propriu zis ideea de notiune oarecum abstracta (rezultatul ea-
tiunii, forts, sau institutia care sgvarseste actiunea, etc.). De ex.:
administrarea unei mosii si admin/istratia unei mosii; afirmarea
lui N. ca orator si afirmatia lui N. cade; imformarea publicului
qi informatia istoricului N.; ocuparea Olteniei (de ceitre Austriaci)
si ocupatia (austriaca) in Oltenia, etc. Din aceasta cauza,, foarte

2 $i adia ei-1 largest, dup5, cum a constatat de mult lingvistul francez

A. Mkillet, care a enuntat o adevarata lege, afirmAnd ca cuvintele Impru-
mutate de o categorie socialg, numeroas& din vorbirea unei categorii
restranse Isi largesc tntelesul, yi invers, Imprumuturile lexicale facute de
o clash, socials; putin numeroasa din vorbirea uneia mai numeroase 4i-I
strfunteazit.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 189

des se intrebuinteaza infinitivul si .derivatul in -iune unul pentru

altul. CateodatA merge, de obiceiu insa nu. De aceea trebue sa le
separam foarte strict, in prineipiu totdeauna, eaci vom gresi mult
mai rar procedand asa. Iata cateva exemple care aratA clar ea,
in ciuda aparentelor, cele doua cuvinte, atat de inrudite, difera
hotarit unul de altul subt raportul semantic: explicare (mijtoace
de explicare a unui fenomen) explicatie (explicatiile savantului
N.); manifestare (natura are multiple moduri de manifestare)
manifestatie (am participat ieri la manifestatie); reprezentare
(termer filozofic) reprezentatie (teatrala, einematografidt
etc.) s. a. Nu vom zice, deed, primiti asigurarea considerarii mete
sau (mai scurt, cu deosebita, considerare), nisi voiu face o obser-
vare, etc., cum eitim adesea in scrisul multor Romani culti de
astazi. Tot asa ne vom feri de formule ca anunta colaborafia
la o revista, 4 face o comunicatie la Academie, proclamatio Re-
publicii, opera de vulgarizatie, etc.
Constatam aici un proces care aminteste pe eel relevat mai
sus, in. legatura cu lupta. dintre -iune i -ie. Pe masura ce Bolan-
nea respective se raspancleste in cercuri tot mai largi, tendinta
este sa invinga infinitivul, afara, bine inteles, de cazurile, foarte
numeroase, de altfel, in care uzul s'a fixat in sensul diferentierii
semantiee a infMitivnlui de substantival in iune'.
Nimeni nu mai spune astazi introcluctie (ca pe vremea Ina
Kogalniceanu), ci, introducere, de asemenea n'ar trebni sa anal
spuie nirneni comemoratie (ca profesorul si academiciannl N.. 135-
nescu) 2, ci nuirnai comemorare (caci e vorba de o aetinne, MU de
rezultatul ei), etc. Oaineni ou simtul lingvistic dezvoltat obserrvii
usor deosebirea si o exploateaza in scopuri umoristice (cif_ fir&
ruanci fruntea libera pentru cugetatiune s, Gl, 30 Iunie 1940 1)..
1 De pilda deductie, inductie, etc., ramase cu valoarea for de termeatel
stiintifici, alaturi de deducere `scadere' (cf. din sum. chtlinahlia atleifirmtirm
acontul), inducere (in eroare), etc. Altadata, dimpotrica, infiuitivu11 este sum
ar trebui s& fie expresie `cultl% adia tehnia, pentruca derivate!' in 4re "a
fntrebuintat, anterior, cu un seas s& zicem banal: percepere (in psiboilleigieVt=ii
perceptie (de impozite). (Cand eram In liceu, un coleg a reactional, tattA fir
omonimia aceasta, adaugand, In manualulde Psihologie, dupa to ,Fter-
ceptia", cuvintele circ. I. Ia 5i"!) De aceea nu inteleg preferinta 11111101r Mama
romani actuali pentru `cunWint6', care posed& atatea aceeptii tavRUe, inn
locul lui 'cunoastere', tend se ocupg, de teoria cunoasterii.
2 Subt influenta fostului s&u profesor, regretatul N. Iorga, came pre-
fers derivatele In -i(un)e(colaboratie, comunicatie [la Academie), prmiruaymfriimk
3 Efectul comic e cu atat mai mare, cu cat pe de o parte cowl/we ava
sunat niciodata In a(iune, citci ni s'a transmis direct din intittetSt, salt

www.dacoromanica.ro
190 PkriTEA FORMAREA CUVINTELOR

-hie. La fel cu -(a)giu, celglalt sufix de origine turceascO,, si

acesta manifests tendinta de a forma cuvinte noug, in special
dela teme recente. Are aproximativ valoarea semantics a lui -ie:
substantivele derivate cu ajutorul lui suet on abstracte, si in acest
caz arata existenta calitatii exprimate de primitiv (sau a uneia
in kgOtursa cu aceasta), on colective. De pada: autortdc (IPA 33),
a( d)vocatldc, berbantleic, farsorldc (in vorbirea unui medic, care
pronunta prima parte a cuvantului cu o), gangsterleic (in presa
cotidiang), geambaslac (AL, 16 Iunie 1935, 5, 7), haimanaleic
(Petr 129), muier/eic `muieri multe' (AL, 28 Nov. 1937, 8, 4), paia-
tarleic (CL, 27 Iunie 1936, 4, 4), parala'c `bani multi' (AL, 24 Febr.
1929, 2, 2), pedantleic (CS 116), pezevenclew (CL, 2 Iunie 1934,
6, 2) si pezeventldc (VR, Martie-Apr. 1935, 57), puslamaleic
(CL, 27 Iunie 1936), savantldc, secalurleic (VR, Iu lie 1937, 126),
senatorlelc.
-mente. Nu sent prea numeroase adverbele derivate cu acest
sufix. La exemplele date in BPhVI, 55-6 am de adOugat putine:
colegialmente (ne-am luat libertatea sa le facem not colegialmente,
Gl, 14 Julie 1940, 2, 1), literalmente (foarte frecvent, de sigur
eel mai faspandit dintre toate), preciza. mente (in presa zilnich"),
sinceramente (AL, 28 Oct. 1934, 8, 3). Daces m'am oprit totusi asu-
pra lui, este ca sa-1 caracterizez din pullet de vedere stilistic.
Cred ca, intr'o vreme -mente era mai intrebuintat decht astOzi.
Oricum, in momeatul de fates face impresia unui arhaism (rela-
tiv, bine inteles), intocmai, de pildO, ca -iUne (in comparatie cu -ie),
Din aceasta cauz5, se preteazO la efecte (usor) satirice. DatoritO
aceleiasi particularitOti apace, cred, mult mai des in limbajul bi-
rocratic si juridic (of. responsabil civilmente si penalmente) d.ecit
in vorbirea, curentA. Si acest amsanunt poate contribui la nuanta
ironic pe care, chiar farce intentie specials, o contin de multe on
adverbele in - mente.
-os. Il intalnim la teme vechi si la neologisa:ne. Originea, lui
este dublO: pe de o parte mostenit, pe de alta venit din frantu-
zeste (eventual si din italieneste), data% cu derivatele respective'.
Aceasta nu inseraneazO eh* la cuvintele al caror primitiv exists de
mult in limba noastra avem a face' totdeauna cu vechiul -os, iar
forma verbului a cugeta, iar pe de alta autorul citat I-a prevAzut cu aspectuf
'savant' al sufixului.
1 Predoming, cu mult, derivatele dela teme populare $i familiare, care
aunt neobi$nuit de numeroase (v. lista).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: SUFIXE 191

La celelalte, cu varianta lui imprumutatA. Un criteriu ar fi aspec-

tul fonetic: -os in prima ipotezii, -uos ( < frc. -ueux) in a doua.
Dar, dupa cum am argtat la Fonetica-,'", limba a.ctuala manifestO
en atat mai puternic preferinta pentru -os, cu cat neologismele se
raspandese mai molt in pOturile sociale largi. Mu lte derivate in
-os dela teme populare gasim la Cezar Petrescu j. lath' un numOr
cat mai mare de exemple2: auros paru,1( involburat in bucle au-
roase, CS 67), baietos (CIst 879), belalios (Ras II, 463)3, bolfos
(un catel flocos si bolfos, 1907 I, 417) calicos (CS 129), come-
dios (VR, Marble 1940, 42), fometos `fl'amand' (ZN 18), fruntos
(mutrei, fruntoasa si en, nasul in vant, 1907 II, 87), fumegos (LTM
90), Otos (Thur 58), hazos (Rus 307), labos (1907 II, 471), lacra-
mos (CL, 20 Julie 1935, 4, 5; AL, 28 Febr. 1937, 10, 1), lingacios
(Log 299), lipos `murdar' (FM 39), lopatos (dinfi lopatosi, AL,
23 Aug. 1936, 2, 1), meiscebros (expresiJi mascaroase, AL, 5 Sept.
1937, 15, 4), militaros, mangaios (AL, 16 Julie 1935, 8, 7), mutros
4supOrat' (VR, Dec. 1938, 33; Log 77), navarlios = nabadaios
(VVD 133), neizbcitios (Luc 403; VR, Iunie-Sept. 1933, 265), ne-
ghinos (VR, 30 Nov. 1933, 38; 1907 I, 48), noptos ( privire nop-
foasa, Luc 267), osdnzos (FM 172; AN 147; Foe 124), peicuros
(APN 52), pagubos (1907 I, 23; Foc 221; AL, 4 Maiu, 1930, 2, 7),
painjinos (AL, 29 Julie 1934, 1, 1), pastos (OP II, 166), paclos
(CL, 14 Dec. 1935, 4, 4), pepenos (AL, 1 Aug. 1938, 6, 4), pofticos
(SVP 18), pricinos (CCr 135), priporos (TAR. I, 184), rddeicinos
(Nastr 6), ramos (ZN 163), rapanos=rapos (Rus 54), risipos
(AL, 30 Ian. 1937, 7, 2), siicos (hainei sacoasa, AN 356), seceiros
(VR, 30 Nov. 1933, 38), silos (AL, 1 Ian. 1933, 7, 1), sdngios (AL,
21 Iulie 1935, 2, 3), slaninos (1907 I, 295), somnos (rapunerea solo-
masa a ascultatorilor, CS 66), soros (geamuri soroase, Log. 93),
spaimos (Au fost toata noaptea de-o spaimoasa, simplicitate, CS
448), spirtos (fig.) 'al dracului' (AL, 4 Sept. 1932, 5, 2), staroc
(VVD 239), tabietos = tabietliu (Val 69), taratos (AL, 29 Mar-
tie 1931, 1, 1), trunchios (Nastr 20), uleios (CL, 22 Iunie 1935,
6, 7 $i 4 Ian. 1936, 4, 3), undios (VR, Maiu 1939, 128) 5, nsturos

3 Unele din ele sunt, cu siguranta,... productie proprie.

. Cateva au varianta -ios.
3 Sinonim cu belaliu 'difficile, laborieux; difficultueux', dela care s'a
Si derivat.
4 Dela bo(a)lfd `umflatur5:.
o Obinuit se spune (adicii, spun poetii") unduios (<undd

www.dacoromanica.ro
192 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

(Rad I, 44), vleijgeinos (AL, 20 Oct. 1935, 3, 6), vuetos (cele mai
vuetoase aril, 1907 II, 32), zeipezos (candoare zeipezoasei, COp IV,
150), zgrumtos (zidu,1 urit si zgrumtos, CS 133) = zgrumzuros
(perete zgrumzuros, ibid. 129), zimbrios 'care face zambre, pofti-
Ci06' (HM 94). Formatii cu tame recente sunt, intre altele: angulos
(CIst 536) < frc. anguleux, aspect(u)os (despre cladiri impo-
zante, frumoase, etc.), delict(u)os < fre. delictueux, dificultos <
frc. difficultueux, inizeros < frc. misereux, obsecvios (G. Cali-
nescu) < frc. obsequieux, scarlatinos `bolnav de scarlatina' (dup5.
lepros < lepra, etc.? talentos (D. Caracostea) < frc. (fam.) ta-
lentueux. De adaugat subst. focos, termen fizical ($1 railitar, mai
ales), ,care nu-i un derivat dela foc, ci reprezinfa lat. focus (of.
germ. Fokus `focar'), modificat subt influenta adj. focos (poate si
din cauza unei confuzii fonetioe, ca la ficos, pronuntare semiculta,
pentru ficus 'o plants de ornament, deli situatia 11U-i perfect
identica, in ce priveste accentul).
CAP. II: PREFIXE.
. La fel ca in capitolul precedent, diseut impreuna formatiile
cu prefixe vechi $i pe cele cu prefixe nou'a. De asemenea nu separ
cuvintele compuse cu aoeste morfeme dupa, categoria morfologic5,
la care apartin. In schimb, se impure o distinctie in ce priveste
natura intima a prefixelor. Caci, ataturi de prefixe propriu zise,
care se caracterizeazg prin faptul ca on nu exists ca cuvinte in-
dependente nici la noi, nici in liraba de origine (la imprumuturi),
ori, card exists, ele sunt, de obiceiu, prepozitii 2, avem pseud o-
p r e f i x e 3, elemente formative provenite din alte cuvinte decat
prepozitiile sau adverbele. 0 delimitare precis'a intre unelp si al-
tele nu-i posibila decat in mod cu totul aproximativ. Tot asa nu
putem deosebi cornpusele formate cu pseudo-prefixe de c,ompune-
rile pure, caci lipsesc criterii sigure dupg care sg, ne conducem.
Tfas'aturile caracteristice ale pseudo-prefixelor mi se par a fi mai
ales urmatoarele doug: pe de o parte, ele apar la un nuMar relativ
mare de cuvinte, Si prin aceasta formatiile respective difer5, de
compunerile adevarate, care sent oarecum unite; pe de alts parte,
ele (sau unele din ele) pot sta $i inaintea, dar si in urrna elemen-
Cf. totui frc. scarlatineux `schariachartig'.
Mult mai rar adverbe.
8 B. MIGLIORINI le nume*te prefixoide (v. Archivio glottologico
italiano XXVII, 14 urm. qi Lingua contemporanea, Firenze 1938, 80).

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 193

tului cu care se combing spre a da rastere onus cuvant nou. De

pildg: filogeirman $i germanofil, fonogram $i gramof on, logomahis
si etuolog ( filolog), etc. Aceasta, fiindcg, in fond, ele sunt cuvinte
propriu zise, cu inteles material, nu ca prefixele (si prcpozitiile,
cOnjunctiile), care aunt simple unelte gramaticale, intro. cat nu
pot apgrea singure in vorbire, si an un sens pur 'formal (o func-
tiune, in acceptia strictg a termenului). De aceea pseudo- prefi-
xele, sand ocupg locul al doilea, isi schimbg aspectul, deci si ca-
tegoria morfologicg, daces nu-i posibil altfel: dynamo- algturi de
-dinamic, etno- al. de -etnic, psiho al. de -psihic, termo- al. de
-termic, etc.
Mai mult decat aceasta discutie teoreticg, intereseaza Ins
altceva, si anume marea multime a cuvintelor noug
formate cu ajutorul prefixelor si al pseudo-prefixelor. Ultimele
sunt mult mai numeroase decat primele. Faptul se explica. usor.
Pseudo prefixele servesc, de regulg, la crearea term(milor tehnici
al cgror nuragr, gra-tie inventiilor si descoperirilor de tot felul,
depgseste orice inchipuire. Se intelege cg, din aceeasi cauzg, ele
aunt excluziv de origin strains, chiar atunci cand inventatorul
sau descoperitorul este Roman. La prefixe, undo avem elements
si vechi si noug, predoming ace,stea din urmg, pentru motivul care
face, dupes cum am vgzut, ca si la formatiile sufixale (cf. capitolul
precedent) tot imprumuturile sunt in majoritate: civilizatia mo-
derng, oreiaza, enorm nu numai in domoniul activitatii practice, ci
si in lumea spiritului, ceea ce impune aparitia, atator termeni mai
mult on mai putin abstracti, printre ei foarte multi formati eu
prefixe. Izbeste, din capul locului, marele numar de cuvinte care
aratg, o atitudine (in sons larg). Am constatat ceva asemangtor si
la sufixe (cazul lui -ist, de pildg). Situatia se datoreste adancilor
prefaceri sufletesti, cu repercusiuni in toate ramurile vietii spi-
rituale, care-si an izvorul in primal rgzboiu mondial si s'au. amen-
tuat mereu on cat ne apropiem de zilele noastre. De aceea prefi-
xele anti-, contra- $i cele inrudite cu ele ne intamping' la tot pasul.
Iar dintre cele vechi, ne- se dovedeste, pentru acelasi motiv 1, ex-
trem de productiv (vine in c,on,curentg cu sinonimul neologism.
in-). La fel de rgspandite aunt prefixele care exprimg o idee su-
perlativg, un maximum calitativ sau cantitativ: hiper-, super-,
1 Este doar negativ (arat'a, deci, tot 'pozitie% subiectivk fate de noliu-
nea respective).

42233. - 13

www.dacoromanica.ro
194 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

supra-, ultra-'. Aici trebue invocatg o cauzg veche ca si omenirea,

flax care intervine, se pare, mai des si mai viguros astgzi: afectul,
adieg impresionabilitatea umang, care intrg lesne in functiune,
oridecateori un fapt, un object, etc. iese sau pare a iesi din co-
mun. Emotivitatea omului modern, mare prin ea insgsi, este ali-
mentata, cu. multi abilitate, de spiritul comercial care ne stapa-
nests tiranic: producAtorii Si negustorii de toate speciile utilizeazg
reclama subt once forma*, dar mai ales subt forma cuvantului.
In acest soap, ei recurg la hiperbole si superlative. Procedeul este
de origin nord-araericang, asa &A, chiar daces prefixele respec-
tive an aspect romanic, ele evoeg adesea, in ce priveste sensul, o
mental i tate anglo-saxong.
La cauzele indicate pang aici ,se adaugg: una de ordin pur
lingvistic. Formatile prefixale (intocmai ca si cele sufixale) pre-
zintg avantajul cg scurteazg" vorba: exprimg, printr'un singur
cuvant ceea ce ar trebui exprimat printr'o perifrazg. In chipul
acesta economisim timpul, atat de pretios astgzi, eel putin pentru
o bung. parte dintre not (revenim, deci, vrand nevrand la atmos-
fera moralg a vietii contimporane, de care am pomenit mai sus),
gi totodath, castigg'm in expresivitate. Un exemplu elocvent ni-1
oferg prefixul re- (neologism), care se bucurg de o rgspandire
neobisnuitg.
Grupez materialul dupes A. prefixe si B. p s e u do -p r e-
f i x e, jar in interiorul fie,cgrei grupe dupes alfabet2.

A.
a(n)- (en sens privativ): afon(ie), amoral(itate), amorf, ani-
conic (religia, data era aniconica, RIR X, 434), anorganic(itateJ,
ateist, aton(ie), etc.
ante-: antebrat, antedata, antediluvian, antemeridian, ante-
penultim, antetren `partea dinainte a trenului, care serveste la
transportul servantilor, munitiilor, etc.', antevorbitor (dupes germ.
Yorredner), etc.
anti-: antiaerian, antiaristocratic, antialcoolic, antiburghez,

I Cf. si pseudo-prefixele arhi-, omni -, poli-, pluri-, etc.

Ca i in capitolul precedent, relevez numai faptele mai mult on mai
putin caracteristice pentru limba actual& Prin urmare, voiu 16sa la o parte
numeroase prefixe, care nu contribue In mod esential la alcatuirea aspec-
tului ei esential.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 195

anticapitalist, anticar (tun anticar), anticiclon, anticlerical, anti-

constitutional, anticorp, antidinastic, antifascist, antigaz, antiimpe-
rialist, antiliberal, antimason, antinatural (VR, Martie 1939, 25),
antineologismomanie (Leca Morariu), antinevralgic, antiom, anti-
parlaim,entar, antireligios, antisocial(ist), antistrof a, antitanc (tun,
mina, antitanc, Ins, hmie 1940, 551), antiteza, antitoxins, mai-
uman, etc. Din cauza Tnarii asemgrari fonetice, care poate merge
pans la identitate (datorita pronuntarii ca i a Jul e neaccentuat),
acest sufix se confundg adesea cu ante-. In unele cazuri, con-
fuzia s'a impus asa ziicand, caci exists si in frantuzeste, de untie
ne-au vent cuvintele: anticamera, antedata (acesta apare in con-
curenta cu antedata). Ea trebue evitata, totdeauna, dar mai ales
atunci cind sensul diferA dela un prefix la celalalt, de ex. an-
tecrestin si ainticrestin (vom zice, deci, epoca antecreftinii, nu an-
ticre$tina, AL, 1 Ian. 1935, 10, 6).
circum-: circumcide (-cis, -ciziune), circumferenta, circwm-
locutiune, circumnavigatiune (VR, Iunie 1939, 18), circumpolar,
circumscrie (-scriptie), circumstanta (-tial), circumvoluti(un)e,
etc. Apare si subt forma circon- (influents francezii.): circonfe-
renta, circonstantei, etc. Trebue preferat aspectul latinesc" (cir-
cum-), caci corespunde mai bine spiritului limbii noastre.
con- (variante: corn-, co-) este nu numai frecvent, ci si
productiv, c5ci serveste la formare de cuvinte noua pe teren.ro-
Manesc: coasociat, coerede, coexista, cointeresa, colabora, colate-
ral, colocatar 2, combate, comemora, comisiune, compas, competi-
ti(un)e, complacea, compromite, concetatean, condescendent, con-
federatie, configuratie, conformatie, confrate 3, conjudetean, con-
lucra 4, conmahalagiu (AL, 5 Sept. 1937, 5, 4), co(n)meseans, con-
orasean (DA 9), consatean, consfinti 6, constingean 7, coreligionar,
corespunde, corupe 8, etc.

1 De adgugat, Intre altele, antimonopolist, sinonim aproximativ cu

anticapitalist.
2 N u conlocatar (DA 155).
3 Decalcat dupl.. frc. confrere. Cf. confrerie, destul de des, In concu-
rent& cu confrellie i confraternitate, care nu sunt perfect sinonime (mai
ales al doilea) cu el.
o Menit sa Inlature pe colabora.
o Dupg frc. connive (Imprumutat si In romaneste)?
u Creat dupg modelul lui consacra ( <frc. consacrer), pe care urma
sg-1 Inlocuiascg.
7 Traducere" a frc. consanguin.
9 Ultimele trei cuvinte trebuesc pronuntate si scrise asa, nu con r...

www.dacoromanica.ro
196 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

contra-: contraargument(a) (Ins III, 7, 368), contraatac(a),

contrabands, contrabas, contrademonstratie, contraface, contra-
manifestatie, contraofensiva (si verbul corespunzgtor in-a), con-
trapunct, contrasens (contrasensul vietii celei adevarate, AL, 11
Oct. 1936, 8, 4), contratimp, contravene, contrazice. Apropiat ea
inteles de anti-, (tar nu identic cu acesta,. S5, se compare antirevo-
lutionar 9i contrarevolutionar: primal', care nu se prea intrebuin-
teaza, insernne.aza 'a fi teoretic impotriva revolutiei (ca atare)',
cellilalt 'a fi si principial Si de fapt contra ei, contra unei revolutii
anumite, reale, a o combate cu armele'. De accea unul si acelasi
primitiv nu poate servi la formarea de cuvinte compuse cu ambele
prefixe: antibol$evic, anticomunist, antienglez, etc. algturi de con -
trademonstratie, contramanifestatie, contraofensiva, etc.
de-, foarte des, in neologisme si in formatii recente, cu sen-
suri mai malt on mai putin deosebite, printre care predomiu5, cel
negativ: decolora, deconsilia, defavorabil (Si defavoriza), degra-
de, dejucai,deloial (aceasta operatie este deloialei, CL, 6 Lillie
1935, 6, 5)2, demerit, demonetiza, deplasa, depoetiza, deservi, etc.
In alte cazuri exprimA nuance diferite: decerne, decurge5, delega,
delibera, demers4, etc., ,poi dedubla, demasurat, depci,s46,detrvn-
chia6 (Ins, Sept. 1940, 586), etc., delasa (extrem de frecvent, im-
preuna on infinitivul substantivat deleisare $i participiul trecut
adjectivat delasat)7, etc. Cateodata, vine in conciventa cu di-: de-
forma $i diforma, deopotrivA de indreptaite amandoua, dacg ti-
nem seamg, de limba franceza, din care le-ara luat (deformer, dif-
former). Adjectivul corespunzator suns insa numai diform. Deoa-
rece intele,sul obisnuit al acestui prefix. se confundg cu al lui des-
(mo$tenit), intalnim numeroase ouvinte nou'a cu aspecte duble:
de(s)personaliza. de(s)politicianiza, de(z)mobiliza, chiar de(z)mu-
tizator (invatator de(z)mutizator 'care invatg pe muti s vorbea-
scit)', etc. Forma cu de- apare, de obiceiu, in vorbirea cults, cea-
laltA caracterizeaza vorbirea., popular& Tendinta este sa", se prefere
des-, care, fiind vechiu, are o mai mare forts expresivii. (de altfel
Modelat dupii frc. dejouer.
Mai des se spune si se aerie delocuial.
. ,Traducere" a frc. decouter.
4 Decalcat dupg. frc. ddmarcite.
Redd, pe frc. &passer.
o Prezenta lui de- este de prisos (si se datoreste contaminatiei cu vreun
cuvant, Inrudit ca sens si care-i compus cu de-): trunchia singur Insemneaza
ceea ce a vrut autorul sii spuie.
7 Din frc. delaisser.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 197

functiunea negatives se simte, In el, foarte bine, pe cand la de-

trebue intuit. "'. Cf. despersonalizat (D-na Papadat - Bengescu
in AL, 18 lithe 1937, 5, 1). CAM notiunea, apartine in intreginae
la atmosfera noastrg bh,stinasa, varianta cu de- pare imposibila:
descaragializa (niciodata decaragializa). V. alineatul imediat ur-
Maar. De- este si mostenit in. romaneste, ca prefix *i ca prepo-
zitie. In aceasta din urnia calitate el tinde sb. se aglutineze cu
cuvantul urmator (si sa", devie astf el prefix propriu zis) in cateva
locutiuni adverbiale: de-adevdrat (viata deadevarata, CS 48) 1,
care, obisnuit, caracterizea,z5, limbajul copiilor (cei patru cai d'a-
deveirati", Razb 131) 2 si sinonimul de-aievea (o imparii(ie deaie-
yea, Luc 95). S. se compare si de-a fuga (Cim 36, 267), de-a'n
picioare (ibid. 170), de-a azvarlita (ibid. 333), uncle procesul mor-
fologic e mai putin avansat si se prezintg oarecum diferit.
des-. Gratie expresivitatii de care am amintit mai sus, acest
prefix se bucurg de o rgspandire foarte larga. Se formeaza en el
verbe care aratii o actiune opusg celei aratate de verbul simple
(sau compus au in-): face-desface, lega-dezlega, prinde-des-
prinde, inchide-deschide, inveita-dezva,ta, etc. Asa. se expliei pe de
o parte aparitia arribelor verbe impreura (legate prin si), cantl
vrern sa atribuim unei persoane puteri neobisnuite (N. face is
desface toate; vrajitorii leagei si dezleog'Ci ploile), pe de alta crea-
bile trecgtoare, pe care le utiliz'arn un moment, pentru a le uita
dupes aceea si a recurge din nou la ele, ca la ni*te cuvinte atunci
formate, oridecateori avem nevoie (A adormit7 Lases ca-i dezadorm
eu; S'a imbatat? Am sa-1 dezbtit, n'avea grija1.8 In ambele impre-
juthri este vorba de formule stilistice, adicA afective sau expre-
sive, care alcatuesc o caracteristicI a limbajului familiar *i popu-
lar. lath', un numAr de exeniple, culese la intamplare: dejgh br
(stiu ca beita de arama" vine viata sd-mi dejghebe, Ins, II, 2, 538 ,
desciiunare (Luc 352) 4, descentra (OMD 108), deschinge (FJ 361 ,
descoji (AMD 51), de,scumpani (descumpeinete , tumai parghiele

Pretutindeni In scrierile lui Cezar Petrescu dam peste deade drat

pentru adevarat.
2 Si eu cunosc formula aceasta tot numai din vorbirea com15.reasol.
Adullii o Intrebuinteaa excluziv In glum5..
s Cf. BPh VII-VIII, 134 urm. si Iorgu I o r d a n, SW/slim broad
roradne, Bucuresti 1944, p. 211-212.
a Traduce pe detrona, cu scopul de a i se substitui.

www.dacoromanica.ro
198 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

sufletesti, TK 135; descumpanit, TB 399; descumpanire, CL, 14

Dec. 1935, 3, 3 si AL, 21 Ian. 1934, 3, 2) 1, descrunta, ( va descrunta
o frunte impietrita'inteo durere, OP II, 179), desfira (nimeni nu
desfira vorbele, VR, Martie 1933, 176), desfoia (OMD 38), desin-
sela (Ins, Iunie 1940, 415) 2, deslana (se deslanau pietrele, OMD
40), desnaclai (AL, 28 Apr, 1935, 1, 2), despeiduchia (CL, 13 Iimie
1936, 4, 2) 3, despeitura (VVD 189), despodobi (AL, 24 Nov. 1935,
8, 4), despreifui (Petr. 264), despriponi (VVD 320), destruna (des-
trunat de oboseald, ibid. 231), desamplea (umplu si desumplu, DA
141), dezancora (VR, Iunie 1940, 136), dezanexa, dezaprecia (CL,
4 Apr. 1936, 2, 6), dezaxa (foarte des), dezblehuia (un automobil
dezblehuiet in lapovita, Ins, Apr. 1939, 153), dezdruma, dezmarita
(ambele Cr 133), dezmiristi (termen tehnic agricol), deznegri
(ALi 317), dezocupa (le [scatmele ocupate] dezocupii, OC 37),
dezvinui (AL, 24 Apr. 1938, 10, 4), dezvaglui (Petr 286).
ex-: excomunica, expune, extemporal, extermina, extreida,
etc. Interesant este faptul cg, acest prefix se intrebuinteaza foarte
des in combinatie cu substantive, mai ales name de functiuni,
demnitAti etc.: exconsilier, exministru, exprefect, exprofesor, ex-
secretar, etc. Sensul este acela de 'fest', iar valoarea totdeauna
ironicA. Superioritatea expresiv5. fats de `fost' vine dela ideea de.
`eliminare', `iniaturare', la care ne trimete (din cauzg, ca, lat. ex,
prepozitia, insenmeaza 'din', adicrt `afarg.'). Aici si este izvorul
nuantei ironice asa de ptronuntate. Sudura lui cm substantivul
este slab& De aceea it simtim oarecum ca un cuvant aparte si-T
intrebuintAm chiar singur: D-1 N. este ex; am intcilnit astazi urc
ex, etc. Datorita acestei situatii, el se poate combina cu mice sub-
stantiv (sau adjectiv avand valoare substantival5). De pikla: a
ex-cutie de bomboane (EO I, 188); ex-savantul N., etc. Bine in-
teles ca astfel de formatii au caracter momentan. si aunt, deci,
treciitoare, dar valoarea for expresivg este cu atat mai mare, ciici
fare mereu impresia ca sunt noug.
extra-. Dela sensul etimologic din cuvinte ca extrabiyetary
extraconjugal, extradotal, extralegal, extraparlamentar, extrasco-
lar, extrateritorial, etc., acest prefix a ajuns la acela de `deosebit,
Reprezinta, de sigur, romilnizarea" lui dezechilibra.
Menit sg. Inlocuiasa pe decepfiona ($i deziluziona)?
8 Traducere a neologismului deparazita. Cf. totu*i germ. entlausen (Si
Entlausung), care a putut servi ca model pentru verbul romanesc, aci cores-
punde exact acestuia.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 199

neobisnuit, superior', care, in vorbirea, familiara, apare mult mai

deg ducat celalalt: extrafain (si extrafin), extrasic, etc. A ajutat,
de sigur, extraordinar, atat de ra.spandit ca. adjectiv (cu acceptie
superlative) si ca adverb (pe langa adjective si adverbe). La fel
cu, ex-, extra- se intrebuinte,aza si izolat, avand intelesul de 'supe-
rior, unit': o fripturci extra, un yin extra, etc. (in limbajul restau-
ratorilor, eomerciaaitilor, etc., din spirit de reeking, dar si la lumea
obisnuita). Cateodata extra- este sinonim cu supra -: spectacole ex-
tranaturale (PC 194).
hiper-. Nu prea frecvent, dar expresiv, de aceea preferat in
anumite conditii. Seamana cu extra-, cad exprima si el un grad
maxim: hipercritic, hiperentuziast, hiperneologiza, hiperseeptic4,
hipersensibil, etc. Cu valoare obiectiva apare mai ales in termino-
logia medical a: hiperaciditate, hipertensiune, hipertiroidian, hi-
pertro (si vb. hipertrofia), etc. Cf. mai departe super-.
in- (variante: im-, i-). Are diverse functiuni. In imigra, im-
presie (i imprima), impune, etc., averm a face cu sensul oarecum
etimologic, originar (al prepoz. in). 0 nuanta a acestui sens gasim
la intimida, intona, etc. Pentru limba actuala intereseaza insa
valoar ea 'n e g at iv a' a acestui prefix, tend se combing, de
obiceiu, cu adjective: imemorial, imobil, imoral, impur, inaecepta-
bil, incomod, inform, etc. Aceasta valoare este viu simtita de su-
biectele vorbitoare. De aceea ea nu numai predomina, dar este ca
sa zinc asa productive: cu aceasta functiune, in- serveste is crea-
rea de cuvinte noua. Numarul for nu este prea mare, din cauza
coneurentei lui ne-, prefix vechiu, perfect sinonim (v. mai in-
colo). Putem fi siguri insa ca destule compuse cu ne- (si anume
aeelea care exprima notiuni 'mite') isi datorese existenta, macar
in parte, sprijinului dat de in-. Vreau sa spun ea ele sent, de fapt,
adaptari romanesti ale unor cuvinte stra.ine (frantuzesti, in pri-
mal rand) formate, in limba de origine, Cif in-. Fenomenul cal mai
interesant este nasterea de verbe noua dela adjective cu in-, al
caror primitiv are, in familia lui, verbal corespunzator. Astfel,
fiindca alaturi de mobil exists mobiliza, n'a fost greu sa se creme
dela imobil un verb imobiliza 2. Dupe un model ca aeesta s'a a.juns
la imaterializa (rochiile for luminoase se imaterializeaza, AL, 20
' Punctul de plecare pare a fi (afar& de sensul originar) subst. hiper-
bold, simtit, In mod obinuit, cu sinonim cu `exagerare'.
2 Cf. ei itegaliza 'a scoate din lege, a declara ilegal un act, o rntisurg,
etc'.<ilegal (dup5. legaliza <legal).

www.dacoromanica.ro
200 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

Dec. 1936, 6, 2-4); inegaliza (salariile s'au inegalizat, Ins, Febr.

1940, 405); inutiliza (un pumn inutilizeazei un program savant,
CL, 20 Apr. 1935, .9, 5); irationaliza (incercarea de a realizes voit
irationalizarea gandirii, VR, Martie 1940, 156); irealiza (arta
irealizeaza obiectul, D, 6 Main 19371,) etc. Printre alte'euvinte cu
in- merits a fi pomenite inexperientei (HYSt 266) si ireusita (o
ireusitei monstruoasei a naturii, PC 99), acesta neobisnuit de des
(subt forma redata aici sat]. cu ne- in locul lui i-). 2
inter-. Afartt de cuvinte curente in limbajul obisnuit, ca in-
terveni, interzice, etc., si do termeni stiintifici de felul lui interce.
lular, intercostal, intersectie (cu verbul, f carte recent, intersecta),
etc., s'au treat si se creiazg, in momentul de fates numeroase altele,
apartinand limbajului politic si administrativ, spre a arata legg-
tmile dintre oameni, popoare, taxi si continente. Ele aunt carac-
teristice pentru atmosf era vietii aetuale, care se distinge, intre al-
tele, printr'o adaneire i intensificare a raporturilor umane, prin
largirea cadrului de activitate, prin suprimarea, eel putin spiri-
tual5., a barierelor de tot felul. Dupes modelul lui international, au
luat, probabil, riastere interamerican, intercolonial, intercontinen-
tal, intereuropean, interpariamentar, interstatal, etc., apoi, pentru
relatiile din interiorul aceleiasi tarsi, intercomunal, interjude-
tean, inderscolar, interurban. S se compare si interaliat, interco-
municatie, interdependenta, inteiTelatie, etc. De aith se va fi ajuns
la interastral, interplanetar, intersolar (data nu cumva astrono-
mii, molt mai... liberi in manifestruile for detest oamenii politici,
vor fi imaginat inaintea acestora termenii meniti sa exprime so-
lidaritatea... interuniversal6)3. Cateodatit inter- este redat prin
intre- (care reprezinta, obisnuit, pe fro. entre-): intrelinie (in lim-
bajul tipografilor, etc.) < frc. interligne (cf. totusi interlinear <
frc. interlineaire). Deoarece am pomenit de intre- (of. intredes-
chide, intreprinde, intretinea, intrevedea, etc., toate decaleate dupfi,
verbele frantuzesti corespuragtoare, compose cu entre-), pot arta

1 Intr'un articol de Dan Petrasincu,

2 0 formatie curioasa., care s'a impus totusi, este adv. incontinuu: in
loc sA nege pe continuu, are exact acelasi Inteles ca acesta. Situatia se dato-
reste, cred, amestecului adj. necontenit, sinonim cu continuu, dar compus cu
ne-, deci asimilat cu incontinuu. A ajutat si asemanarea fonetica dintre (ne-)
contenit ci (in)continuu, care face pe Romani sa. simta aceste cuvinte ca
Inrudite si In ce priveste originea.
3 De adaugat interperiodic 'privitor la leg.turile dintre publicatiile
periodice' (Gratuldrile aces tea interperiodice sunt cornice, Ins, Iulie 1939, 191).

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 201

ca acest prefix reds uneori pe germ. unter:. {de obiceiu in cuvinte

introduse prin Ardeleni1): intrela'zs <unterlassen, intrevorbire
< Unterredung 2.
in-. Ceea ce intereseazg, inainte de toate, la acest prefix este
marele nurdar de cuvinte (in special verbe, ca,ci existenta lui con-
stitue o caracteristia. a formatiilor verbale), care prezinti aspecte
duble: cu. in- $i fares in-. De pilda: (im)blani, (im)botneivi, (in)-
fritgezi, (in)marita, (in)nundira, (im)pwca, (in)salbeiteci, (in)tot-
deauna, etc. Dintre cele doug dialecte principale, muntenese si
moldovenese, se poate spune ca, in general, primal prefer-a va-
rianta prefixat5,, al. doilea pe cealalta. Limba serisa merge mai
des, chiar malt mai des, en graiurile moldovenesti. Cred ca Mun-
tenii iusisi an deseori constiinta ca fonnele cu in- suet dialectale.
De aceea se recomand.6 evitarea lor, aceasta ca principiu condu-
egtor. Evident ea nu totde,auna trebue sg. ne feriae de ele. In multe
cazuri sunt dialectale (sau populare, eventual veehi) variantele
neprefixate: lesni, (n)dspri, Orteigi, prejmui, pucca, roura, tu-
neca, etc. fars de aista, numeroase verbe au acceptii mai malt on
mai putin. diferite, dupes cum sent sau nu prevazute cu in-, asa
cg, ambele forme eisese indreptaire: boldiimboldi, cerca in-
cerca,. cercui incercui, dragostiincirligosti, griji ingriji,
putiimputi, semnainsenina, etc., bine inteles, respectand fie-
direia sensul din limba cognimbi. Norme precise si acceptabile pen-
tru toatg, lumea nu se pot da. Ramane ca fiecare dintre not sii sa
conduces nu nuanai dupes simtul sau lingvistic, care-1 insea15, ade-
sea, &ad se bazeazA, in general, pe vorbirea deprinsa in copilArie,
ci i dupes modelul scriitorilor marl, apoi, mai ales, dupes o cerce-
tare pre,alabil'a a fiedirui caz dificil. Asupra, unor exemple ca im-
bucura, inmeirita, impietrui, innumgra si altele asemlinritoare nu
stA, cred, .nirneni la in.doiala., ca n'au oe &Ada, eel putin in limba
scrissa., daces nu si in eea vorbita a unui om cult $i mai clar se
prezinta situatia la neologisme de .felul lui colons, concen,h-a, con-
z Rar (i din ce In ce mai rar) Intrebuintate..
Iatn. si eateva creatii noun.: Intramesteca (bunuri Intramestecate),
care ar putea avea ca model atilt pe frc. entrenteler, at si pe germ_ unter-
mengen sau untermischens intretdlni (toate aceste grupuri, care se Intrelol-
nese aci, DA 141), etc. Niciuna nu se dovedeste prea faricitL CL Si intrebirui
(Luc 24), intresfd0a (CS 206), intreucide (Ins II, 4. 178). Pentru ultimele doug.,
sn, se compare Ire. entredechirer Ii entretuer (refl.).

www.dacoromanica.ro
202 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

versa, parfuma1, poza, pudra, etc., al cgror aspect prefixat circula

obisnuit in popor (si nu numai prin. Muntenia, adica acolo unde
verbele vechi au mai des decat aiurea pe in-). Iata cateva exem-
ple, gasite la scriitori si care mie mi se par contrare spiritului
limbii oomune, asa cum it simt eu: impeteca (Gr. Alexandresou),
ingalonat (I. I. Mironescu), ingulerat (VR, Ian 1938, 44), insdlbd-
teci (FM 176), linticeiloi (T. Arghezi), invoalata. (G-. Sion), etc.
I. L. Caragiale are intepos 2. Caci, subt influenta verbelor, si alt-
fel de cuvinte primesc acest prefix, fara a fi numai decat nece-
sar: indeaievea (DO 55), in-de-acord (AL, 30 Ian,. 1938, 18, 3),
indeajuns, indelaolaltd (DO 62, 263), indestul, inspre, intotdeau-
na, etc. Sal se compare si 'in afard (de), unde, cateodata, s'ar pu-
tea percepe o usoara deosebire semantica, fate de varianta fain
in (a servit ca model, de sigma., si frc. en dehors [de]), apoi inde-
lung ( < delung, vechiu, indelungat). La m-ulte neologisme in-
se impune, deoarece in limba de origine verbul corespunzgor are
un prefix sinonim cu a1 nostru: imbrigada, imburghezi, impuer.
pura, inlumina (termen din limbajul artelor plastice), etc., dupa
fro. embrigader, embourgeoiser, empourprer, enlwminer. Dar
chiar aici aspectul neprefixat pare, cateodata, preferabil (bwr-
ghezi al. de imburghezi). Iata, in sfarsit, un nurdar ode verbe din-
tre vele mai recente, cel putin ca aparitie in limba scrisg: impa-
lida (cf. ital. impallidare, forma', veche a lui impallidire, dar si
sinonimul romanesc inglilbeni), impopula reimpopula) 8, incar-
cera (of. fro. incarcerer, ital. incarcerare, rom. lintemnita), ince-
lula (sinonim cu precedentul si, dupa cat se pare, inexistent aiu-
rea), incolona (cf. ital. incolonnare, termen militar), indegeta 'a
arata cu degetul', indemonia (Miroea Eliade; cf. ital. indemoniare,
frc. endiabler), lindovleciza (VR, Ian. 1939, 148), indoctrina (of.
frc. endoctriner), induminica,(t) (G. Minescu; cf. fro. endiman-
cher), indumnezei (Nichifor Crainic), inomeni (idem, despre Hri-
stos devenit om), insimti (subiectul dicteazd egala insimtire" a
wmiindoror regnurilor ontologice, VR, Aug.-Sept 1940, 79; cf.
germ. einfalen, care a servit, cu sigurantA, ca model), insingura
(Arghezi; exista si in limba veche), insolzi (cu coada incolzitd;

" Cf. Strigoi Imparfuma(i (VR, Nov. 1938, 63), In vers.

' SA se compare pop. (din Oltenia Si Banat) infioros (AO XVII, 274
si XVIII, 98) modelat dupg, infiora.
Obisnuit (si recomandabil!) popula (repopula).

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 203

G. Calinescu, Sun 52), insurdina,1 invagona (Rebreanu), invecui

`a deveni neanuritor, a teal. veacuri' (Arghezi). Din cauza tendin-
tei de a recurge, In anumite conditii, la formele cu. in-, se ajunge
cateodata la uzuri gresite sau echivoce: imprimavara (AL, 1 Maiu
1938, 14, 3) pentru desprimavara, inramwri (poteca se inramwre,-
ate, ibid., 5 Apr. 1936, 4, 3). Alte luoruri despre formatiile roma-
nesti cu in- (de pilda valoarea stilistica, duper imprejurari, cand
a uneia, cand a celeilalte variante, etc.), precum si, in special,
exemple numeroase, on explic,atiile de rigoare, v. BPh III, 57
urn.
ne-. Ce-am spas despre in- (v. pag. 199) se potriveste si pen-
tru sinonimul lui vechiu, cu deosebirea, interesanta si vrednica
de notat, ca valoarea semantics (de `negare') a aoestuia se simte
cu. mai mare vigoare. De aici, expresivitatea lui superioara si, ca
o consecinta, raspgndirea lui mai larger. Ma opresc, in special,
asupra creatiilor noua. Potrivit legii proportiei, care functioneazE
si in domeniul limbajului, romance actuala formeaza cuvinte cu
-ne- dela cele Inrudite semantic en. ele si carora To lipseste prefixul,
fiindca, sensul lot 01114 negativ. Punctul de plecare pentru verbe,
de ex., it constitue participiul trecut adjectivat. Astfel opusul lui
fericit este nefericit, al lui multumit, nemultumit, etc. Deoarece
`adjectivele' cara ne- au, in familia lor, verbele co-respunzatoare,
ele continua a fi percepute ca participii trecute ale acestora, chiar
artwaci cand functiunea for este pur adjectivala. In consecinta,
compusele negative, deocamdata numai adjective, pot fi interpre-
tate, in anumite conditii, ca forme participiale. Mats, ajunge,
pentru ca verbul, Inca neexistent, dar simtit ca terra a adjeeti-
vului-participiu, sa is nastere. Tata' un numar de asemenea crea-
-tii: neolinti (noaptea a neclintit aceste batoze ale glind7 11,
Voronca), nedumeri (Ce se uita asta asa? se nedumeri prefedin-
--tele, AL, 5 Ian. 1936, 7, 4; e foarte rau sa nedumereq' pe spec-
tator, ibid., 15 Aug. 1937, 14, 3; ma nedumereste, DA 229; alte
exemple v. AL, 1 Nov. 1936, 3, 5; Vac I, 100 si II, 74; TB 69).
neferici (G. Calinesca), neintrerupe (0 tacere neintreruptil deceit
de miscarea..., Cim 212), neintrupa (PC 115), nelamuri (elite n'au
inceput a. se nelamuri, PhV 58), nemultumi (nemul(um'ndu-se
numai sc7 observe, AL, 29 Apr. 1934, 7, 2), neorganiza (PC 1151,
neorandui (neoriinduindu-si putin parul, AL, 15 Nov. 1936, 4, 6-7),
Mai des se spune si se scrie surdina.

www.dacoromanica.ro
204 PARTEA FORMAREA CUVINTELOR

nepretui (RFR, Iu lie 1941, 119). De adAugat nemwri 'a face ne-
muritor' (Ins, Febr. 1940; lfC1, passim) .1, pentrui care punctul
de pleeare a fost nemuritor (alAturi de muritor < muri). Dar nu
numai verbe s'au naseut si se nasc prin apliearea lui ne- la cu-
vinte deja existente in limbo. Cel putin tot atAt de numeroasa
sunt substantivele, a cAror aparitie n'are nevoie de sistemul pro-
portiei invocat mai sus. Se neagg pur si simplu notiunea respec-
tive cu ajutorul lui ne- (intocmai ca la adjective si la participii
treoute adjeetivate). Iata un nurnAr de exeanple: neauz (tdceini-
tul scobora pant la neauz, Petr 176), nebiografist (RFR, Martie
1941, 654) 2, necandidaturd (altii veld in necandidatura D-lui
Azi, 24 Martie 1940, 3, 2) 3, negrijd, neinteres (neinteresul pentru
constructia structurald, Ins, Apr 1940, 156)4, nelivrare (interesul
ce -i poartei Anglia n,eiivrarii acestui minereu), nejudecatei (stdpcl-
nii puteau sa scurteze viata cu nejudecata, AV 109), neloc (la ne-
locul ei, Cim 132)5, nemiia (VVD 56), nemilcare, nepoftei (nepof-
ta, de miincaire, AL, 30 Ian. 138, 3, 3), nerdspuns (se simtea ras-
pleitit pentru toate nereispunswrile, RJ 285), nesinchiseald (cu
obisynuita ei nesinchiseald, Log. 23), nespatiozitate (CL, 13 Iulie
1935, 8, 2), nesuferire (pad la o nesuferire a atmosferei teireinesti,
Ins, Iunie 1940, 463) 6, netraiu (Am nevasta i copii si Tea? vrea,
sd-mi bag netraiu fin casd, VR, Sept.-Dec. 1932, 124), nevaloare
(inleitura nevalorile, ibid. II, 3, 71)', nevedere (dupd atata timp
de nevedere, Petr 53), nevreme (oamenii se duc la nevreme a,casii,
AV 137) 8. Si locutiuni adverbiale sunt 'negate' in acelasi mod:
neinreguld (studentii neinreguld, CL, 26 Oct. 1935, 6, 6) 3, nein-
stare (Act 5), nelalarg (se simte nelalargul ei).
Pref erinta aoeasta asa de maroatA pentru astfel de creatii
se explicA prin avantajul `scurtimili', de care am pomenit si cu
1 Destinat sit Inlocuiasa neologismul imortaliza (uitandu-se crt a se
nemuri Insemneaz& 'a fi nears , rudit cu cineva').
2 Are valoare adjectival&
Intr'un articol tradus din nemteste. De aceea trebue st, presupunem
cg, substantivul romitnesc red& germ. Nichtkandidatur.
Cf. dezinteres, sinonim aproximativ, destul de frecvent,
5 Autorul trebue s& fi pornit dela netalocul ei, care-i intrebuintat de
toatit lumea. Intelesul nu este ins& exact acelasi la ambele.
Infinitivul substantivat presupune existenta, cel putin virtual& a
verbului.
Cf. non-valoare, mai frecvent, dar 5i cu a1t5. acceptie, adic& an&
nuant,. semantic&
'' Vorbirea popular& si familiar& prefer& pe nelavreme.
9 Cu functtune adjectival&

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 205

alts prilejuri. Darla. la verbe avantajul pare, superficial vorbind,

neinsemnat, aci formula nu + verbul nu-i mai lungs decal ne-
+ verb (dar aceasta este expresiv* si atata ajunge pentru a fi
preferata), la substantive eituatia se prezinta 15murit in favoa-
rea formatiilor cu ne-, care tine locul lui `lipsa", `absent.', etc. +
de'. Faptul ca, chiar locutiuni adverbiale se pot compune cu west
prefix se datoreste mobilitatii lui, aptitudinii de a se detasa cu
mare nsurinta de temg, ceea ce aratA c este simtit, in anumite
conditii, ca un cuvant oarecum independent (cf. mai sus ex-, ex-
tra-, apoti non-, care urmeaza). Searagna, deci, cu negatia nu, fa%
de care are superioritatea ea se si aglutineaza cu euvantul de
dupa el. Asa se explidi de ce, in ciuda calitaii lui de prefix no-
minal, ne- poate nega tot felul de cuvinte, ba si locutiuni adver-
biale, dupa cum aim vazut. Vorbirea populara si familiar* adesea
si limba scria. (and nevoia cere), utilizeazg la tot pasul acest
procedeu, care posecla o mare fort. expresivit Cki ne-, in ase-
menea cazuri, se accentuiaza: subiectul vorbitor insistit cu tot di-
nadinsul tocmai a,su,pra sensului negativ al formulei. De pild'a:
Beat, ne-beat, to -am vazut la hotel cu filfizonu,l; Care cangrenal
Care, ne -care, cangrena; Cum asta, domnule? Cum, ne-cum, as-
culta, etc. Chiar primitivele unor formatii cu ne- fixate de mult
subt aeeasta forma', se pot desface de prefix si recompune, dar
cu alts semnificatie, aceasta, din cauza punerii for fattt. in fatg
cu. compusele (si a accentuArii pe ne-): Am avut voie sa. ies.
Voie, ne-voie, to voiu pedepsi; A facut tot ce i-ati cerut. Tot'ne-
tot, sunt nemultumit de ddnsul, etc. Cf. BPh VII-VIII, 127 urm.
*i Stilistica citati, p. 212 urm. Pentru aparitia impreunii a cu-
vantului simplu si a celui format cu ne-, v. mai sus, subt des-.
non-, Afars de cateva formule, foarte .putine, care circulli
mai mult in terminologia filozofica, precum non-eu, non -send 21
non-valoare, limba actualg posed, destule altele si se arata dis-
pus* subt influenta francezei, ssa, creeze mereu astfel de cuvinte.
care nu sunt adevArate compuse. Majoritatea apartin limbajului
politic international si sunt un produs al tensiunii fazboinice:

1 lath, cateva exemple la care se vede usor valoarea (deci intenlia)

stilistia a unor asemenea compuse: o seamd de bipezi sP disting . si poate
chiar vor sd se distinget prin nedecorafii, nedoctorate honoris causa, ne-
inalte-ntembrii, etc. (FF XVII, 92). Cf. si... sd zicem nentembru al Acade-
miei Romdne fata de... membrul... (ibid. 91).
2 Devenit repede un bun comun al limbii culte de toate zilele.

www.dacoromanica.ro
206 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

non-beligerant, non-beligerantci, non-interventie, non-interventio-

nist, etc. Cf. *i non-conformist, non - existents. Sensul lui non- di-
fera de al lui ne-, Intru cat e mai cuprinzator: `neexistenta? ex-
prima notiunea opusa `existentei', 'non-existenta' insemneaza tot
ce nu este `existents' (sa dar Si `nee,xistenta', dar *i alteeva). Mo-
bilitate,a, lui non este Si mai mare dec.& a lui ne-, in primal rand,
pentruca nu-i simtit ca prefix propriu zis. Afars de asta, subiec-
tele vorbitoare an con*tiinta ea intrebuinteaza, un element lingvis-
tic strain, neasimilat Inca.
post-. Apare destul de rar, dar prezinta interes deosebit prin
combinatiile curioase carom le &A na,,tere. Se zice astfel postbelic
i3i chiar postmacel (generatia postmeicelului, CL, 21 Dec. 1935,
3, 1), fotrraatii hibride ambele (in special a doua), .dupes modelul
frc. apres-guerre. Prima a Prins, cealalta ramane o simpla curio-
zitate. Alte compuse cu post- sunt termeni tehnici, deci mai malt
on mai putin ran intrebuintati: postimpresionist, postpalatal,
postpone (si postpus), posttonic (in lingvistica), postdiluvian sl
postglaciar (in geologie), etc. Cf. si postdata, destul de rAspandit
(alaturi Si in opozitie cu antedata), apoi postfatei (opus lui pre-
fatei si menit, probabil, sa se substitue lui epilog).
pre-. Se intalne*te foarte des, dar en functiuni diferite, din
cauza,' ca *i originea lui este multipla. Las la o parte euvinte, fie
*i recente, ca preconceput, predestine, preeminent, preexista, pre-
palatal, prepozitiv, etc., pentru a ma opri asupra altora, mai inte-
resante in ce prive*te formatia. Avem, inainte de toate, unele al
caror pre- insemneaza `transformare' (cf. vechiul preface): pre-
innoi (o preinnoire a budismului, AL, 10 Maiu 1936, 10, 4; o teh-
nicei, da,c6 nu noun, eel putin preinnoitei, ibid., 27 Dec. 1936, 127
6), treat, probabil, dupe modelul lui preschimbal, cu care sea-
mana ca inteles, Si prerotunji (TT 122). Pot fi puse *al:Atari de
acestea, Caci se apropie semantic de ele, preluciu (preluciul lacu-
lui, 1907 I, 334), prenumeira (nu putea sa fie prenumeirat printre
cei care au trecut prin nebuniile tineretilor, ibid. 237; cf. si
CS 22). Un be aparte ocupg prelua 'a lua asupraii, pe seafma sa
(o Intreprindere)', ridiculizat intr'o vreme de N. Iorga, dar ac-
ceptat astAzi de mai toata lumea: de,caleat, cred, du.pa, germ.
iibernehmen si introdus prin ziari*tii evrei. In c,ele mai multe

Acesta Insu*i pare a fi un talc relativ recent dupe, lat. permutare

(spune TIKTIN).

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 207

formatii, pre- insemneavA inainte' (lat. prae-, germ. vor-): prea-

viatic (cursuri preaviatice), pre:merge (si premergator), menit sA
inlocuiasea.pe precede ($i predecesor)i, premilitar, preseard-( <
germ. Voraben), prescolar, pre ?ti (format dela prestiint,d, care
ar putea fi modelat dupg. Ire. prescience eau germ. Vorurissen2:
prestia ca are sei-1 poarte..., Luc 227; le prestiam pe toate, AL, 6
Lithe 1937, 15, 1; Acura se Zimpezea, turburea prestiing, Nirv.
280), pretimpuriu< germ. vorzeitig (0 frunzii, galbend, pretim-
puriu moartd, DO 328), preiiud < germ. Vortag. 0 buns parte
dintre ele aunt inutile si nu concords cu spiritul limbii noastre,
de ex. presti, preseard, preziud3. Uzeaza si abuzeaza de ele, cn o
predilectie ciudata, Omar Petreseu (v. citatele).
prea-. Apare in cateva compuse interesante din punetul de
vedere al. formarii cuvintelor: preapleca (si se preapleacd in fats
cdpeteniilor, Ins, 15 Ian. 1936, 49), dela preaplecat (din formula
epistolarg. al Domniei-Voastre preaplecat Si preasupus servitor),
care a fost simtat ca participiu treeut al verbului Inca neexistent;
preaplin (extrem de freovent, mai ales in legg.tura cn anumite eu.-
vinte: preaplinul inimii; sufletului, ete.)4; preasldvi, care, deli
neimnistrat de dictionare5, a inlocuit, aproape definitiv, pe ve-
chin]: prosldvi (de sigur, subt influenta sinonimulni preantari, dar
si din cauza ca prea-, intrebuintat atat de des si ca adverb, exprimii
clar nuanta de exagerare a laudei).
reis-. Prezinta interes mai cu seams prin valoarea lui stills'
tick adica expresiva. Caci, adaugat la 11n cuvant, intensifick no-
fiunea pans la maximum. De area it easim mai ales in vorbiree
populara si familiar& iar subt influenta acesteia, chiar ffi limbs
literara, cand conditille psihologice 11 reclama. Numeroase format-
tii aunt momentane, produse ale unei anumite situatii, cane &spar
data en ea, spre a mgaparea, ca si cum n'ar fi existat nikilodafik,"
intr'o imprejurare similar& Exact ca la des-, en care seezara sji
prin faptul ca, de obiceiu, compusul este precedat de cordn'thrll

Cf. si inaintentergator, mai neaos" cleat prentergetor Poltimenasr

are Ina. un sinonim, care este simtit ca neologism netrebuiun' gateraorsar..
Mai probabil dupit acesta, citci frc. prescience are nomad sews ate.
Ultimele au dat nastere si lui preceas (CS 447, Luc WSW; OP 11 MI)),
Pare a fi decalcat dupit germ. CberftIlle. Are si sow 'tx, Itailtxdi(m
instalatorii de aplt numesc cu el continutul rezervorului We du ,
etc.). Cu tntelesul spiritual apare deja la Delavraneea.
6 Cu exceptia lui SCRIBAN, care trimete, pentru preasIfitoesr,, II 5J 4
vest, unde gAsim Ins& varianta presldvesc.

www.dacoromanica.ro
208 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

simplu, de care se leagA prin $i: copt $i reiscopt; te cred qi (te)

reisered; (ritenete qi injureituri) cruci $i rclserw,ei; i-ann plait $i
rethpleitit, etc. Cf. planuri, reisplanwri qi actiuni (DA 365)1; ca sa-
tul pare un pahar reisplin De toatei bucuria rasului divin (PTA,
177); De atuncea se uita, $i se rasuita in oglindei (Luc 16); Un reiz-
gaud s'a mai petrecut in mintea ei (DA 382). CateadatA, astfel de
formatii pot avea valoare glumeata, de ex. reisataltdieri (in lim-
bajul curent) 2; incis cu paloptl reisstreimo$ului of Stroie$ti (VR,
Aug. 1939, 35).
re-. lath incA un prefix care se bucura de o favoare exce-
sivA. Din cauza aceasta se ajunge la creatii inutile, echivoce sau
chiar imposibile. PrezintA avantajul atitor alte prefixe, acela X
e-vitA perifraza (cu `iarAsi.', 'din nou', etc. + verbal sau alt ouvant),
deci scurteazA vqrba $i mareste forta de expresie. De pildA: re-
adace, rede$tepta, reevoca, relua, retrai, revalahiza, etc. Dar nu.
merge orice compunere, eel putin deocaradatt". Astfel reauzi, re-
asculta, reie?i, reporni, reprivi, etc. nu satisfac simtul nostru
lingvistic 8. Alt AdatA trebue sA renuntain la asemenea formatii din
cauza echivocului: recrea crea din nou' se confunda. eu recrea
(refl.) 'a se reface, a se odihni', chiar dacA unii publicisti scriu pe
primal dintre aceste verbe re-crea. Tot asa republica 'a publica
incA odata' poate evoca, macar pentru ochiu, subst. republica. Ne-
voia de a intari sensul cu ajutorul unui simplu morfem, ca in cazul
de fats, este mare, mai ales in momente psihologice determinate.
De aceea suntem mereu dispusi s-i dam aschltare. Urmarea fatales
sunt tautologiile, adicA exprimarea de doua on a nuantei seman-
tice respective. Asa se explica formule ca N. reia din nou chestia;
s'a recasatorit pentru a patra oath' (AL, 4 Sept. 1938, 8, 2), etc.,
care trebuesc condamnate. Foarte des cauza principals a ivirii
compuselor cu re- trebue cautata in ignoranta sau, eel putin, in
graba subiectelor vorbitoare. Modelele strain, gresit intelese,
Planuri "$i rtisplanuri aminteste foarte bine de o formula asemana-
toare, dar mai expresiva, in care intra prefixul de origine greceasca fano,-
riota para-: exa,nene fi, paraexamene, legi $i paralegi, ordine $i paraordine,
rapoarte $i pararapoarte, regulamente ci pararegulamente, statistici $i pa-
rastatistici, taxe $i parataxe, viztte ci paravizite, etc. Spre deosebire de rels-,
para- se intrebuinteaza excluziv in combinalii de acest fel. Cf., pentru aman-
doua, BPh VII-VIII, 114 urm., 119 urm., $i Stilistica, p. 205, 207 urm.
2 Se Intrebuinteaza si fares nicio 'manta ironica (cf. ill, 25 Dec. 1931,
19, 1; Foc 180).
' 3 Probabil, fiindca tem.ele sunt vechi, iar prefixul nou (chiar foarte
nou).

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 209

andel nu se cunoaste bine limba din care traducem sau imitam,

sunt redate aidoma in romaneste, nig, a Linea seams de raportul
semantic dintre ele si cuvintele corespunzatoare dela noi. De ex.:
regdsi (ei [actorii revolutiei] se regeisesc intotdeauna intro iden-
tied situatiune, VR, Dec. 1937, 78)1; reinnoi (reinnoirea discutiei,
Ins. II, 3, 104) 2; resim,ti, (nepotrivirea de conceptie se resimte,
VR, Febr. 1938, 37; Caragiala a resimtit natura, RFR, Maiu 1941,
315; alte citate sunt de prisos, caeti verbal ne intarapina la tot
pasul in scri6sul rarnAnesc actual) 3; resedea (resezcind la targ,
VR, Ian. 1938, 116) 4; reuni (aniversarea, lui ii reune?te cu Lenin,
AL, 9 Febr. 1936, 1, 2) 5. Pentru `grabs' (sau `neatentie') pledeaza
example ca rechema (rechiamd icoana mamei, RFR, Iunie 1941,
623) 6; reiesi (reiese in evidentd, Eug. Sperantia) 7; recunoaste (C.
recunoaste pe name toti gospodarii, 1907, I, 240). Ultimele doua
sunt produsuil unor contaminatii: iese in evidentd, reiese, rasp.
cunoaee pe nume recunoaste toti (gospodarii). Incultara pro-
priu zisa (poate, mai exact, semicaltura) intervine in special la corn-
pusele cu re- dela, Beane curente. Din cauza ea west prefix constitue
o pacticularitge a limbii culte, s'a naseut ideea (sau, daces vreti,
impresia) ca, prezenta lui da vorbirii un aer distins. De aici o
adevarata ananie, in press zilnica si la oamenii semidocti, de a
utiliza formele cu re- in locul celor simple dela verbe ca aminti,
intoarce s. a., indiferent data actiunea se repeta on se produce
pentru intaia oars. Majoritatea contimporanilor nostri cu preten-
lii... culturale spun regulat: tti reamintesc de cartea pe care ti-am
impruviutat-o; este bine ca omul sd-,,ci reaminteascd de satul natal;
D-1 N. s'a reintors din strdinalate, uncle petrecut vacanta;
plec astdzi la Bucuresti, dar ma reintorc peste cloud zile, etc. Tata
si ...probe scrise: corpul lui Gr. F. va fi readus in tarn (ziarele,
cu prilejul morjii lui G-rigore Filipescu); to poate ca ai uitat, asa
ca e mai bine sa -ti reamintesc eu (AL, 22 Dec. 1935, 5, 2); A re-

5 Cf. frc. retrouver (refl.).

2 Duro& frc. renouveler 'a Innoi' (un nouveler simplu nu exist.).
5 Traduce pe frc. ressentir (primitivul sentir are alte sensuri).
Redg, cred, pe frc. resider, care a fost, de altfel, Imprumutat In limba
5
noastrg, subt forma rezida.
5 Cf. frc. reunir, cu sensul de 'a Impgca' (exact ca In textul romitnesc).
5 Acest verb s'a fixat, de mult, ca termen tehnic, In limbajul diplo-
matic (D-1 N., ministrul Romdniei la Paris, a lost rechemat).
Cf. si ci Insemneazd a reie$i inzttuat $i proaspdt (AL, 11 Nov. 1934,
8, 2).

www.dacoromanica.ro
210 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

porni in ora$ (VR, Febr. 1938, 37)1. Am *i alto example, pe care

urmeaza sa le judece cititorul (*i care, se intelege, nu sunt tot-
deauna condamnabile): reactualiza (Versurile finale reactualizeazd
drama esentiald argheziand, PC 144); rearbora (s6-$1 rearboreze
pe buze zdmbetul, Vac. I, 33); reafeza (se re,a,.$eazd, greoiu, in
scaun, TB 32); reauzi (am reauzit zglobia suitd, VR, Dec. 1936,
87; reauzea glasul, HYSt 81); reboteza, (i$i reboteazd, Noul Pa-
lat, ED 65); reclidea (produetia... recade in sicriul ei putred, CIst
524); recadtori (s'a recdsdtorit pentru a patra card, AL, 4 Sept
1938, 8, 2); reconsidera (reconsiderare a chestiei); rede$tepta (tea -
ma se redesteaptd in Holstein, EL 205); reexistenta (am inceput
sa cred intr'o reexistentd, AL, 11 Aug. 1935, 1, 4); refabrica (sd
se refabrice, ibid., 3 Nov. 1935, 8, 3); reimpdca (reimpdcat cu scum-
pul Impdrat, EL 205); reinchina (RIR X, 219); neinsandto$i (pe
Marta o va putea reinsiindtoqi, HYSt 209); reinstdpilni (ideea se-
reinstapcineste in el, obsesiv, Petr 125); rejuca (N. trebue rejucat
la Teatrul National); reobi$nui (nu se putea reobi$nui cu viata la
otel, Rad II, 280); reprivire (FF XV 125) 2; republica (articol re-
publicat, RFR, Martie 1941, 645); retrdi (dar se retrdie$te, Die
125). De adaugat, farce citate: reagrariza, recoloniza, reechi2ibra,
reeduca, reevoca, ref ormula, refundamenta, reruraliza, revalahizar
reval-oriza, revitaliza3.
Sa se compare *i bogata lista din Universul", 11 Iunie 1943,
p. 1, subt titlul ,.Limba noastra".
strii-. Se preteaza, intr'o masura mai redusa, insa decat des-
sau reis-, la alcatuirea de formule 'intensive', precum vechiu pi strd-
vechiu, mocii $i streimo$ii noctri, etc. (v. BPh VII -VIII, 123-4 *i
Stilistica, p. 210). Interesante sunt creatiile noua, nu prea mime-
roase de altfel. Une le &cilia in limbajul filologilor influentati de
limba germana. Deoarece strdvechiu este echivalenAul germ.
uralt, iar in nemte*te ur- apace *i la adjectivle substanti-
vate, care denuraesc diverse idiome, cu intelesul do `primi-
tiv', de pilda Urgermanisch, Urrwmdnisch, etc., s'a ajuns la
formatii ca streiroman(d), streislav(d), etc.. urite *i inaccep-
1 Porni exprim5. o notiune care-1 Impiedeca de a se combina cu re-
in conditii ca cele descrise acolo.
Traduceree germ. Raab lick, ceea ce insem.nean, c8 sensul lui
re- nu-i perfect identic cu cel obisnuit.
0 creatie curioasa subt toate raporturile, este regrada, Cu Intelesul
lui 'retrograde' (sau foarte apropiat de al acestuia):... o scoboard, o re-
gradd [sic!] $i... o nimicele (VR, Sept. 1938, 121).

www.dacoromanica.ro
 CIO. II: PREFIXE 211

labile. Allele, produse ale scriitorilor, corespund mai bine, ade-

sea foarte bine, spiritului limbii noastre. Avesta -i ca.zul, de
plida, cu streimo$ie, creat de T. Arghezi (descoperim drumul
traditiilor indepiirtate qi ne putem stabilize in veacul veacurilor
un criteriu o streinto$ie, AL, 3 Febr. 1929, 1, 1; of. TK 118),
streivechime (Agarbiceanu, AL, 19 Apr. 1931, 1, 4; G. Calineseu,
ibid., 17 Apr. 1932, 7, 4), shreiVezime (in toatei albastra -i streivezime,
Cr 36). De fapt, aiceste substantive sunt derivate sufixale dela ad-
jectivele corespunzatoare. Mai putin izbutit mi se pare subst.
.streduciu 1, care a prins totusi (straluciul cristalelor, APN 179;
straluciul mi'rat al ochilor, ZN 230; straluciul subtire cat un fir al
unui leinti$or de aur, DA 261). In CS 13 are valoare adjectivala
(vremi straluce), ca si luciu insusi. Foarte faspandit este strafund.
probabil pentruc5, exprima o notiune `poeticA', desi eru. it gasesc si
mai putin conform cu sistemul limbii noastre: din strafundal su-
fletului (Eur 191) 2. Este redarea frc. trefonds. lea si celelalte
formatdi pe care le-am mai impegistrat: streifin (intr'o dimineata
curie, inveiluitei in streifine barizuri de fir, AL, 27 Dec. 1931,
5, 2: Gala Galaction); strafulgera (ochii lui strclfulgerau de mane,
fraza oarecum curenta intr'un anumit stil literary; stralimpede
(Din aspra si stralimpedea valtoare-a vietii, BCC 62; of. $i JL, 22
Oct. 1939, 2, 7); streilumina(re); streipune (existenta acestui nume
se streipune cu cloud, trei veacuri mai inainte, RGR II, 214); stre-
Viia (ciireiri de bucium lung to stretaie, VV 65). La strefpune
(poate si la stralimpede) prefixul pare a avea valoarea lui trans-
(cf. transpune, resp. transparent).
sub-. Frecvent, la substantive, adjective si verbe. Se pot
forma foarte usor compuse cu acest prefix, ehiar dela teme vechi.
cared notiunile in .diseutie se preteaza. De pild5.3: subadministra-
tor, subalimenta (si sinonimul `neaos' subhrani, apoi subnutri),
subalpin, subaltern, subbibliotecar, subcarpatic, subdata (RFR,
Martie 1941, 627), subdirector; subdivide (si subdiviza), subestima
fsi sinonimul subpretui), subevalua, subfiliala, subinspector, sub-

Dupg, analogia impusA de existenta perechii tuci-luciu alitturi de

strdluci (care cerea", prin urmare, un strdluciu, pentru complectarea pro,-
portiei).
Alte citate nu dau, fiindcA nu le socot necesare. 11L Sadoveanu it
IntreluinteazA. ca adjectiv (iese din Inlastinite strelfunde), subt iniluenta lui
afund, dar mai ales fiinda, bgnuesc, 11 simte drept echivalent -romin1/4.Nse-
al lui pro fund.
3 Pun impreunA Imprumuturile ei eventualele creatii romAnesti.

www.dacoromanica.ro
212 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

intendent, subintelege, submarin (si sinonimul, din ce in ce mai

rar Intrebuinf.at, submersibil), submultiplu, subordona(t), subpre-
fect, subproductie, subscrie, subsemna, substrat, suburban, etc. 1.
super-. Desi concurat de supra-, care s'a adaptat foarte lesne
la sistemul limbii noastre, din cauza aspectului fonetic (cf. (de)a-
supra, asupri, etc.), si, mai ales in domeniul strict stliintific squ
telmic, de hiper-, acest prefix, asa de strain subt toate raportuxile,
a izbutit sa se introduca la noi prin cateva cuvinte. Toate suet de
origine anglo-americans, si fac parte din limbajul teatrului (in
sens larg) si al sportului, mai scurt, al spectacolelor, domeniu in
care Americanii de cord exoelea.za. Ele ne-au ve,nit, cred, prin in-
termediul limbii franceze, ca atatea alte neologisme. Iata-le: syptr-
arbitru, 2 (Inca Bela 1882, ne spun FF XV, 128), superfilm, super-
revistil (teatrala!), supernaturalism s, superviza, superviziona,
supervizualiza. Dupa modelul acestora au luat natere altele, care
exprimg, in mod obisnuit, o nuanta, ironica. Ironia vine dela com-
binarea nnui prefix existent in termeni destinati sa uimeasca"
luirnea, adica sa Loa o reclama exagerat de zgomotoasa, cu cuvinte
care denumesc notiuni sea-loose, chiar grave 4. De pilda: supercivi-
lizat (acea simpatie ironica, pe care o au domnisoarele supercivai-
zate, DA 93); superdelict (un spirit filozofic superdelicat, AV
145); superf in (sizionim perfect al lui superdelicat); superservicii;
superstiintd (Doctoral Carrel issi a perfect seamd de toate greu-
tatile de faurire a unei asemenea superstiinti", VR, Maiu 1939,
138) 5.
supra -: supraabundent (hi -td), supraalimenta 6, suprctarbi.
I Vorbirea popular& $i periferic& introduce acest sufix, prin hiperur-
banism, In locul lui sus- la verbul sustinea (Eh, 1-a subtinut boierul. Altfel...
e-he 1, AL, 23 Apr. 1933, 6, 1; 11 subtine prefectul, r altfel crezi 'mneata cep
facea purici aici?, CL, 27 Ian. 1934, 8, 4).
Concurat de supraarbitru, care se va impune cu vremea.
3 Format dup& suprarealism (gi surrealism.), cum probeaza Inrudirea
notiunilor respective. (S'a recurs la super- In loc de supra-, fiindca supra-
naturalism ar fi Post echivoc.)
' Cand intentia satiric& lipse$te, super- este Inlocuit prin supra- (v.
mai Incolo).
Fenomenul nu-i specific romanesc, cum banue$te u$or oricine. Pentru
limba italiant cf. B. MIGLIORINI, Archivum romanicum XXI, 211 urm., $i
Saggi sulla lingua del novecento, Firenze 1941, p. 55 urm. iar pentru frau-
ceza, cf. T. MARION, Revue de philologie francaise XLI, p. 70 urm., subt titlul
foarte... elocvent, Une mode nouvelle en linguistique: le superlangage,.
o Cred ea sinonimele romanestr suprahrdni $i supranutri nu exists,
pe cand opusele for subhr?tni $i subnutri circula (In special primul) mai
mult decat modelul strain (subalimenta). Situatia se explica prin faptul ca,
la noi, subalimentatia este, din nefericire, un fenomen cu malt mai free-
vent dead supraalimentatia.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 213

tru, supracompensa (au inceput sei joace un rol cova'r-itor, supra-

compensand... deficientele initiativei particulare, VR, Aug. 1938,
108), supracompus (timpuri verbale supracompuse), supradubla
(productia for s'a supradublat, Man, 28 Julie 1935, 3, 5), supra-
estima (si sinonimul suprapretui), supraeut (of. non-eul), supra-
evalua, supraexcita, suprafavorabil, suprafiresc (dupa sinonimul,
Inuit mai raspandit, supranatural, PC 122), supraindividual, supra-
intendent (functiune superioara in administratia bisericii evan-
ghelice), supraincazit, supralicita(tie), supranational (stat supra-
national), supranationalism (un sentiment de supranationalism,
AL, 16 Febr. 1936, 5, 1), supranume, supranumerar, s-upraoferta
(si verbal supraoferta), supraom, supraproductie, suprapune, su-
prarealism, suprarealist, suprasatura, sup-ad/rat (termen lingvis-
tic, care se opune lui substrat ), suprastructurd i, suprataxii, supra-
tehnic(iza), supraveni (impotriva schimbdrilor supravenite in
viata, AL, 2 Apr. 1939, 9, 2) 2, supravietui. Cum vedem, compusele
eu supra- sunt foarte numeroase Unele s'au format in limba noa-
strit, Mfg, a avea un model strain, oeea oe insemneaza ca prefixul
este productiv in sans strict. Aproape totdeauna el redfape frc. sur-
(v. mai jos), cateodata pe super-, care-i extrem de rar in limba
franceza. Larga rasPandire a lui supra- se datoreste si nevoii su-
biectelor vorbitoare de a exprima un grad maxim al notiunii res-
pective, dar si faptului, pomenit mai sus, ca west prefix este elm-
tit oarecum ca un element lingvistic bastinas (din cauza marii ase-
manki fonetice si seanantice cu asupra si deasupra).
sur-. Apare foarte rar, pentru motivele arritate indirect chiar
acum: fiind complect strain de spirit0 limbii noastre, nu poate
fi imprumutat ca atare deca in conditii cu totul speciale. Afar
de surclasa, surmena(j), swrplus,.surprinde, surprizii, surveni, care
dateaza relativ de multa vreme, an intrat in ultimii ani inch douil
compuse cu acest prefix: surrealism si, surrealist, ca numiri pentru
cunoscutul curent literar si pentru reprezentantii lui (cf. VR, Aug.
1938, 90). Dar majoritatea contimparanilor nostri spun suprarea-
lism (9i -ist), iar cu timpul, sunt convins, aceste forme vor inra-

Opusul acestuia nu-i substructurel, cum ar rarea logic, ci infrastruc-

turd, cgruia ar trebui si i corespund5, un ultrastructurd (cf. raze infraroii,
algturi si In opozitie cu raze ultraviolete).
a Autorul a Inteles, de sigur, sit romftnizeze" pe surveni (v. mai de-
parte), dar n'a izbutit, efici acesta s'a Incetfttenit definitiv *i nu mai poate fY
modificat.

www.dacoromanica.ro
214 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

tura definitiv pe cele cu sur-. Este interesant si curios totodata

c5., in ata'tea, cazuri frc. sur- a fort redat, din. capul loculuii, prin
supra-, sau luptii, in conditii neprielnice, cu acesta din urma,, care-I
va Invinge, pe &and la cele eateva cuvinte insirate mai 6118 el se
mentine si se va mentinea mereu. De ce nu-i posibil ss spunem
supraplus,1 supraprinde, suprapriza, etc./ S64 fie mu-nai chestie
de obisnuintal Dar se pare ca,' inea dela incepul Romanii n'au
putut" ss inlocuiascg, pe sur- prin supra-. Greu de raspuns, pen-
tru mine chiar imposibil.
trans-. Destul de frecvent. Afara, de compuse ca transbordal,,
transcrie, transf era, transforma, transporta, transpune, e. a., cu
care ne-am deprins de mult, s'au ivit, in ultima vreme, numeroase
altetle. Printre ele figureaza termeni geografici (in sons larg):
transalpin, transatlantic, transccurpatic, Transcaucazia, trans/tit-
manta; Transiordania, transoceanic, transsiberiart, etc., termeni
filosofici: transcendent (cu derivatele transcendental, transcen-
denta) 2, transfiguratie transsubttantiere (RFR, Julie 1941, 143) 3,
sau stiintifici: transfuzie, transmuta(tie), transplanta(tie) 4 $. a.
Nevoia de a avea 'flume' pentru notiuni necunoscute mai inainte
se manifests aici intfun mod foarte interesant. Astfel dela sub-
stantivele transfiguratie si transfuzie s'au derivat verbele trans-
figwra si transfuza, care ar putea fi si imprumuturi frantuzesti
elirecte, deli aceasta ipoteza mi se pare mai putin acceptabila, din
eauz5, ca existenta substarntivelor in limba noastrg, precede pe a
verbelor corespunzAtoare. Venit direct din frantuzeste este, cu
sigurantg, transfer (termen financiar): ideea insasi s'a ivit in
Apus, si de acolo am luat-o noi. 0 creatie verbalg, rom'aneasca este,
probabil, transparea (ce transpare din propria-i nebuloasei, AL,
16 Apr. 1939, 7, 3-4), format dela transparent, care a foist simtit
ca un fel de participiu prezent al verbului Inca neexistent.
ultra-. Apare la termeni stiintifici: ultrafrazd (de obiceiu plu-
ralul), ultrasonor, ultrasunet, ultraviolet, ultravirus, si politici:
ultrademagog (cf. Clevetici Ultrademagogul al lui Alecsandri),
ultrademocrat, ultraliberal, ultraprogresist (asa se proclama Cata-

" Confundat cu transporta de atre oamenii inculti (care cer, la Iasi

eel putin, bilete de tramvaiu cu transportare").
2 Acestia nu sunt, de sigur, prea recenti.
3 Trebue sg, se fi ziand si transsubstantia, c6ei transsubstarbfiere este
un infinitiv substantivat.
4 V. observatia fAcutA subt 2.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 215

vencu),, etc. Acestia din urma sent totdeauna ironici, prin ei

indiferent de intentiile celui care-i intrebuinteaza. Ironia provine
dela exagerarea, confirm% in prefix (cf. $i formula non plus ultra,
care este si ea utilizata in scopuri satirice). Dar nu numai in do-
meniul politic dam peste aceasta, valoare a lui ultra-. Cred ea pre-
tutindeni, cu exceptia, stiintelor pozitive. Nu-1 gasim insa decal
extrem de rar in alte ramuri de activitate, de pildi ultrasuprarea-
list (G.-Calinescu).
B.
Numarul pseudoprefixelor (sau prefixoidelor) este Cu mult
mai mare decat al prefixelor. i se infelege de ce. Am aratat in
intrpdueerea prezentului capitol ea pseudoprefixele servese Cu
deosebire la formarea cuvintelor necesare pentru, denumirea inven-
tiilor ai descoperirilor realizate in domeniul tehnic $i $tiintific.
Gratie progresului 'extraorilinar al civilizatiei, acestea aunt cat se
poate de mune Si de variate. Urrneaz.' ea terminologia for se pre-
zinti la fel: pentru fiecare instrument, preparat, etc. no; un nume
special. Dar nu numai atat. Pe masura ce trees vremea, cantitatea
produselor fabricate create necontenit, ai, odata Cu ele, se inmul-
tesc cuvintele menite sa le denumeaseL Aeeasta insemneaza ca
principial nu exists o limita pentru astfel de ereatii lingvislice.
Dad. in total numarul pseudoprefixelor este enorm si are
tendinta sa devie tot mai mare, aoela al cuvintelor formate eu fiecare
din ele este, in general, neinsemnat. Inventiile, etc. inrudite prin
natura for i cerand, deci, numiri care si aiba un element comun
aunt putine.,De obioeiu ele aunt once: se impure (si se perfectio-
neaza cu timpul, adesea pang, la nerecunoastere, pastrandu-si to-
tusi vechiul nume) numai acelea care satisfac o necesilate sau o
placere reara, simtita de un numar mai mare on mai the de oa-
meni; eelelalte diaper, as uita, cad in desuetadine, ele insesi si de-
numirile lor. Cand situatia se prezinta altfel, avem a face cu sup-
ple aparente inselatoare. Daca pseudoprefixal aero-, de pilda, Pe
intampina la mai multe compose (aeroplast, aeronavii, aerodrome,
aeronaviga,tie, aeroport, aeronautics, etc.), aceasta nn insemneaaa
ca fiecaruia din ele ii corespunde o inventie san o descoperiro
noua. data ce s'a treat aoest mijloe de transport care este aero-
planul, trebuia, pentru organizarea ai ntilizarea, lui practice, sit se
iveasea o soma de lucruri in legatura cu el, o eerie de notinni in-

www.dacoromanica.ro
216 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

rudite, secundare, ale scaror name urmau in chip necesar s con-

tina anal (pe eel de baza) din elementele alcatuitoare ale terme-
nului acceptat pentru inventia propriu zisa. Tot aka, cu radio-:
radiodifuziune, apoi radiodifuza, radiofonic (1i -nie), radiojurnal,
radiopiesei, radioteatru, radiotelegramei, etc.
Exists, e adevarat, destule pseudoprefixe care se comports
ca prefixele insesi, adica se pot combina en cuvinte *i numeroase
tai deosebite uncle de altele (in sensul a nu au un izvor obieetiv
comun): arhi-, bi-, multi-, neo-, omni-, pluri-, polio -, semi-, etc.
Ele ar trebui considerate ca pure prefixe, caci aria le trateaza lim-
ba, ii dace totusi sunt puse printre pseudoprefixe, aceasta, din cau-
za originii lor: sunt cuvinte `materiale', adica propriu zise (expri-
ma notiuni), nu formal sau simple morfeme, ca prepozitiile, din
care au i:zit prefixele, i lingvistica traditionala s'a. deprins sa
le socoteasch' numai pe acestea drept prefixe propriu zise z. Din
punct de vedere functional insa ambele categorii sunt perfect
identice, caci joaca acelasi rol in vorbire. Nici pseudoprefixele de
felul lui aero-, radio-, etc. n'ar trebui puse intr'o grupg aparte.
Functiunea for nu se deosebeste prin nimic de a celorlalte, deci
nici de a prefixelor. Difera numai conditiile de fapt in care isi
indeplineso misiunea for lingvisticit.
Dar mai este ceva. Rana aid am vorbit menu numai de in-
ventii, descoperiri, etc., adica de obiecte tehnice, in sens strict, ca
$i cum pseudoprefixele ar aparea excluziv la cuvinte destinate
sa satisfaca nevoile civilizatiei pur materiale. Este drept ca o bung.
parte apartin acestui domeniu de activitate. 0 multime altele ser-
vesc insa la imbogatirea terminologiei din lumea abstracts, a spi-
ritului. Sunt, in primul rand, cede mentionate mai sus (arhi-, bi-,
etc.), despre care am afirrnat ca seaman, pang la identitate cu pre-
fixele, apoi destule dintre cele `tehnice', precum auto- (autocriticii,
autodidact, autonom, autosugestie, etc. alaturi de autoblindat, auto-
camion, automobil, automotor, etc.), fon. ( fonologie, cu familia
lui, al. de fonograf ), grafo- (grafoloq, -gie, etc. al. de grafofon,
grafometru), mono- (monofobie, monolog, monomanie, monosilab,
monoteist, etc. al de monoculture, monoplan, monotehnic, etc.) s. a.
Aceasta situatie prezinta interes si din alt punct de vedere.

0 dovadg in plus cti, conceptia istorictt falWicA realitatea lingvistic5.,

introducAnd distinct.ii care nu exists. pentru aceasta, a4a, cum o reprezint5.,
la un moment dat, subiectele vorbitoare.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 217

Spre deosebire de prefixe, pseudoprefixele manifests adesea o vi-

zibila sovgire in ce priveste valoarea for semantics. Desi, la ori-
gine, cuvinte propriu zise (ori, poate, tocmai din aceasta cauza?),
ele n-a-si pgstreazg, totdeauna intelesul for exact: dupes cum se
combing. cu termeni de un fel sau altal, constalam nuance diferite,
adesea curioase, care nu sunt identioe cu notiunea exprimatit de
ele, atunci and apar ca cuvinte de sine statatoare. Mai precis
spu,s, sensul for sufere modificki din cauza ambiantei lingvistice
in care apar. De pildg, auto- insemneaza `(prin) el insusi' (conform
etimonului grecese akoc) nuanai in compose referitoare la oni, la
lumea. spiritului (autocriticii, autodidact, etc.). In celelalte, intele-
sul originar este foarte aproximativ, fiindca, nu-i direct1,: auto-
blindat nu ne trimete la un instrument care 'se blindeaza singur',
ci la unul care, fiiind blindat de oameni, se miser,. dupes aceleasi
principii tehnice ca automobilul (tot asa autocar, etc.); autostrada
nu-i o `stradg, care se face on functioneaza ea insgsi', ci serveste
pentru circulatia automobilelor, etc. Asa dar punctul de plecare
al acestor expresii it constitue automobil, al arid pseudoprefix isi
pOstreazO, intr'adevOr, sensul originar, eel putin aparent (marina
respective se mica singurg, MA, interventia unei forte din afarg).
Acest sens se transmite la toate cuvintele care derumesc notiuni
inrudite, fares sh' corespundO etimologiei: subiectele vorbitoare an
in minte notiunea fundamentals, care le ajuat sg, interpreteze just
denuanirile date celorlalte 2. La fel fotocopie nu insemneazg, `copie
luminoasa', ci 'co* obtinuti cu ajutorul fotografiei, prin mijloace
fotografioe', si nici fotosculptwrei n'are intelesul literal de `scul-
pture luminoasg!, ci pe acela de `procedeu fotografic pentru a re-
produce sculpturile 3.
Din disoutia de pang. aici, precum si din ceea ce s'a spus la
inceputul acestui capitol, rezultg, in general, cg, pseudoprefixele
1 Raportul semantic dintre pseudoprefix si tem& diferA, nu e acela pe
care-1 area, adica, ar trebui s6.-1 arate, din punct de vedere strict logic,
juxtapunerea lor.
2 Vezi Le francais moderne IV, 181 si MIGLIORINI, op. cit., p. lt) urm.
$i prefixele prezintil, functiuni multiple, de ex. in- neaga notiunea
exprimatA de terra, (imposibil, indecent, etc.), aratA, locul unde ea se MLA, se
exercita,. etc. (imigra, incrusta, inscrip(ie, etc.). Dar aceasta, din cauza. ca
prefixul Insusi a avut dela inceput mai multe sensuri. Consideratii de fapt,
In legaturA cu continutul oarecum material al notiunilor, nu intervin aici.
Prin urmare, sA, ne ferim de a pune pe acelasi plan situatia descrisa mai
sus, pentru pseudoprefixe, cu aceea a prefixelor. La acestea predomina ele-
mentul strict lingvistic, la acelea rolul de frunte fl are factorul `lucru", adica
`materia%

www.dacoromanica.ro
218 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

nu. sunt productive. Limba noastra nu poate forma ea insasi com-

puse cu ajutorul lor, ci le imprumuta de aiurea. De altfel chiar
inventiile si descoperirile, adica obiectele respective, vin la noi
din alts parte si aduc, asa zicand, cu ele denumirile date de au.-
torii lor. Dar si in ipoteza ch. am avea a face cu o inventie roma-
neasca lucrurile s'ar petrece la fel, in sensul ca inventatorul ar
recurge la un name de facturg internationals, alcatuit in confor-
mitate cu traditia, consacrata in acest domeniu. Caoi nicairi nu se
observer, mai bine deck aici stransele relatii dintre popoare, tari
si continente, care inlesnesc transmiterea rapids a tuturor produ-
selor, impreuna cu numele lor, dela un loc la a1tul. Nu numal
pseudoprefixele, ci si temele cu care se combing ele sunt in marea
majoritate a cazurilor, daca nu totdeauna, de origine greco-latina,
apartin, deci, celor doua maxi limbi de civilizatie europeana, moarte
de multi vreme. De aici caracterul oarecum artificial pe care-1
au, din punctul de vedere al idionaelor moderne, formatiile in dis-
cutie. Neproductivitatea pseudoprefixelor nu-i excluziv rominea-
sea% 0 constatam si in limbile occidentale, in sensul ca, pentru
crearea unui avant menit sa denumeasca o inventie noun, se face
apel direct tot la greaca si latina, chiar atunci cand pseudoprefixul
sau tema, eventual amandoua, exists deja in alte compuse, ante-
rioare. Prin aceasta pseudoprefixele se deosebesc esential de pre-
fixele propriu zise, care sunt adesea si ele de origine antics, im-
prumutate relativ recent (de pe la Renastere income) din gre-
ceste si, mai ales, din latineste, dar s'au adaptat la sistemul lira-
bilor imprumutatoare, devenind productive si comportandu-se in-
tocmai ca elementele vechi 1.
Trebuesc exceptate totusi pseudoprefixele de felul lui arhi-,
auto-, etc. (v. aioi mai sus, pag. 216), despre care am afirmat ca,
seaming foarte bine cu perefixele in ce priveste functiunea, tocmai
din pricing ca sunt tratate de limbg (atat aiurea, cat si la noi)
la fel cu aceasta. Productivitatea lor (sau macar a celor mai
multe) nu-i prin nimic inferioara aceleia a prefixelorl propriu
zise, duper cum se va vedea chiarr acum.
Tat o lister aproximativa a celor mai obisnuite pseudopre-
fixe din limba noastra actuala: aero-, arhi-, auto-, bi-, bio-, ci-
re(ma)-, crono-, cvadru-, cvazi-, dactilo-, demi-, demo-, dinamo-,
electro-, eu-, filo-, fizio-, fono-, foto-, grafo-, gramo-, hidro-, ma-
Cf., pentru italiantt, interesantele el subtilele observatii pe care le
face MIGLI0RINI, op. cit., p. 7 urm.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 219'

cro-, mega(lo)-, micro-, mono-, moto-, multi-, neo-, omni-, paleo-,

plwri-, plus-, pluto-, poli-, porto-, pseudo-, psiho-, radio-, semi-,
steno-, stereo-, tele-, termo-, tri-, vice-, xeno-, zoo-.
aero-: aerodinamicei, aerodrom, aerofag(ie), aerofob(ie), acre-
graf(ie), aerogram(, aerologie, aerometrie, aeromodel, aeronau-
tic((), aeronaval, aeronavei, aeroplan, aeroport, aeroscop, aerosta-
tic((), aeroterapie, etc. Tin termen interesant si putin cunoscut, din
domeniul artelor p1astice, este aeropicturd `pictures de plein-air'
(VR, Oct. 1938, 92) 2. In cateva compuse acest pseudopref ix are
finales aerifer, aeriform, etc.
arhi-. Apare si in cuvinte relativ vechi, anterioare sec. XIX,
precum arhidiacon, arhiepiscop, arhiereu, etc., unde-i de origin
greceaseg (direct sau prin intermediu slay). De obiceiu ins( ne-a
vent din frantuzeste: arhiduce (cu toata families, destul de
numeroasg), arhimilionar, arhitect (cu derivatele), arhitravd, arhi-
voltd, etc. Intereseaza mai ales amgnuntul cg-i productiv. Limba-
jul familiar it intrebuinteazg foarte des, ca un fel cTe partieurg su-
perlativg, la adjective si in substantive care exprimg s:
arhicunoscut, arhiinceircat, arhiplin, arhidobitoc, arhipunga$, etc.
Are aspecte variate: arh- (arhanghel), arhe- (arhetip), arheo-
(arheologie), etc. Apare si in c,ombinatii ciudate, de ex. arhio-
mori (opera sa va, fi disecatd, compartimentatei, explicatd fi
arhiomoritd prin aceste operatii, VR, Dec. 1939, 37), datoritit
tocmai expresivitgtii lui si posibilitatii de a se detasa on mare u-
surinta de tem&
auto-. Foarte rgspindit. Afarg de formatii cunosoute, ca auto-
biografie, autobus, autocefal, autocritica, autodidact, autograf, etc.,
apoi (mai recente) autoblindat, autocamion, autocar, automotor, s. a.,
exists numeroase allele, dintre care mentionez pe autoanaliza,
autocombustiune, autoelogiu, auttoexamen, autoplastie, autotipie,.
etc. Fapt vrednic de remareat este ca productivitatea acestui pseu-
doprefix se intinde si La verbe, ceea ce mi se pare o noutate, mai
ales ramaneascg: autoanaliza, autocritica, autodfepdsi (infinitivul
lung substantivat, AL, 26 Ian. 1936, 5, 5), autoelogia, autoexa-
mina, autogasi (intre vitiu $i virtute stet punctul autogeisirii, CL,
17 Nov. 1934, 4, 5), autohoteiri (credinta in posibilitate i auto-
a In cele ce urmeazA mg, voiu opri numai la pseudoprefixele frecvente-
sau, eventual, productive.
2 Plein-airism, cum spun cei mai multi.
Sinonim aproximativ cu extra- piper -, super-, supra-, ultra-.

www.dacoromanica.ro
220 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

hoteirirea omului, VR, Aug. 1934, 61), autoimita (incearcei sei se

autoimite, ibid., Ian. 1938, 50), automodela, automutila (FM 74),
autonega( re), autopedepsi, autosensibiliza, autospin)tualiza, au-
tosugestiona,, etc. Se poate spune ca orice verb transitiv este apt
sa se combine cu auto-, atunci tend actiunea lui este imaginala
ca rasfrangandu-se asupra celui care o savarseste. Inlocuirea lui
`insusi' sau `singur' prin auto- este preferata de subiectele vor-
bitoare, din cauza scurtimii 9i expresivitatii verbului compus,
care mai prezinta si avantajul ca tontine o usoara nuanta
ironic j.
bi-. Apare in numeroase formatii curente: bicarbonat, bi-
ceps, biconcav, biconvex, bifurca, bigam (ui e), bilabial, bilateral,
bimestru, bioxid, bipolar(itate), etc., dar si in unele mai putin
intrebuintate: biatomic, bibazic, bicameral, bicord, biflor, etc. Ar
parea productiv, judecand dupe bianual, bilunar, bisapteima'nal
(T. Vianu), etc., dar cred ca aceste cuvinte sunt, in realitate, cal-
curi dupa frc. bisannuel, bimensuel ( < rom. biniensual), hiheb-
domadaire (cf. seiptamanal -"=: fro. hebdomadaire). De ad'augat si
verbul bipolariza 2,
demo-. Desi rar, ma apresc asupra lui, pe de o parte pen-
truca it gasim la cateva cuvinte neinregistrate in dictionare, pre-
cum demofilie, demofobie, demologie, iar pe de alta, si mai ales,
din cauza intrebuintarii lui extrem de dese in ultimii ani, de tend
cu lupta contra dejnocratiei. yornith dela ideea reactionarilor
de pretutinadeni ca 'democratic' insemneaza `demagogie', 'pinto-
cratie' s. a., s'a ajuns la o modificare serioasa a intelesului acestui
pseudoprefix, precum si la combinarea lui cu diverse formatii,
mai mult on mai putin inru.dite din punt de vedere semantic
(afectiv sau subiectiv), de pilda demoplutocratie (*i plutodemo-
cratie), demomasonerie, care circulau in presa zilnica din timpul
ultimului razboiu. 8
electro-. Date fiind progresele realizate si realizabile in do-
meniul electricitd ii, west pseudoprefix este si va fi foarte viu.
lath* un numar de exemple: electrochimie (9i -mic), electrocultiva,
i Cf. de pada.: tai autodau la cap cu un certificat (VR, Aug.-Sept. 1937,
106), creatie voita, In care auto- are Bens 'reciproc'.
2 Situatia creata in Germania de ultimul razoiu a imboatit limbs
noastra (prin intermediul francezei) cu un termen nou: bizonie 'sistemul
de conducere In comun a zonelor engleza yi americans, din Germania
(adj. bizonal).
Aceste creatii sunt de origine italiana.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREFIXE 91j

electrocuta -cutiune), electrodinamicla ), electrogalvanic, elec-

tromagnet(ism), electrometalurgic, electrometru (pi -trie), elec-
tromotor, olectromotrice, electrotehnie(ei), elactroterapie, etc.
etno-. Sunt foarte putine cuvinte formate cu el, de pildd" et-
nogenezcl, etnografie, etnologie, etnopsihologie. Dacd, m'am oprit to-
tusi asupra lui, este din cauza unei creatii recente, care cred ca
exists numai lanoi: etnocratie (cu adj. etnocratic, in formula
stat etnocratic). Autorul ei, un cunoscut demagog nationalist, a
inteles s'o substitue lui democratie, combatut cu inversnnare in
vremea fascismului. De altf el ne putem astepta sa se iveascd si
alte formatii cu etno-, gratie atentiei mari cari se da asta.zi no-
tiunii 'paper'.
eu-. Apare rar, de ex. eufonic (i eufonie), euritmic (si Cu-
ritmie), apoi in &rad cuvinte (poate in mai mai multe), aparti-
rand terminologiei medicate recente si care lipsesc in dictionare;
eugenie, cutanasie (primul are si derivate: eugenetic, eugenetica).
filo-. Neobisnuit de frecvent. Dela orice name etnic se poate
forma un campus Cu acest pseudoprefix, mai ales astazi, cand
situatia internationald, ou atmosfera morald pe care a creat-o
sileste oarecum pe oameni, ohiar pe oei obiectivi, sa ia, atitudine
pentru uncle popoare (si, evident, contra inannicilor acestora).
Subt raportul lingvistio intereseaza faptul ca. filo- poate sta (pier-
zand pe o) i dupd ouvantul cu care se oombinii.: filoenglez, al. de
angio14, faofrancez- francofil, filogerman- germanofil, filo - ro-
man -roma'nofil, filature- tureofil, etc.' Observam ca la unele din
aiceste formatii terra prezintd aspecte dif mite, dupd cum este pre-
(*data sau urmatd de pseudoprefix. In prima ipoteza, are inf
tisarea, ei obisnuita, adica in.treaga: englez, francez (tot asa japo-
nez, portughez, suede; eto.), in cealaltd, apare suf. -ez, ba, cate-
odata, subt o forma neexistenta, ca ouvant independent, in limba
noastrA (cazul lui ctnglofil, apoi al lui italofil, japonofil 13. a.).
S'ar putea gandi cineva la funotiuni dif erite, si anume: pus in
urma lui fil(o)-, numele etnic are sons substantival-adjectival, pe
cand inaimtea lui, stns pur substantival. Pentru aoeasta interpre-
tare ar pleda ne(a)mtofil, caruia nu-i corespunde un filoneamt.
Dar este o simply iluzie. Lipsa lui filoneamt se datoreste irapre-
jur'arii ca, Neamt, fiind un cuvant vechiu si simtit ca popular, nu

i -fit apare si la termeni oaatifiei, clorofil(a), hertiofil(ie), hidrofit, etc.

www.dacoromanica.ro
222 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

se poate combina cu fil- decat intr'un singur fel, in aceea anume

care pLstre,azA intregii formatii earracterul adjectival. Cad, indi-
ferent de pozitio, reciproca a elementelor aloaluitoare; compusele
in discutie an valoare de adjectiv, ne trimet la `atitudinea' cuiva,
deci la un fel de calitate. Intervine insa $i un factor pur exterior,
as zioe mecanic : conditille in care pseudoprefixul se alipeste la
tema variaza, fiind in functiune de aspectul fonetic al acesteia.
De aceea spunem, de ex., numai filoportughez, filospaniol, etc.,.
nu $i portughezofil, spaniolofil, etc. Chiar italianofil merge greu
(am prefera, de sigur, dace am fi siliti 8a recurgem la o formate
in -fil, pe italofil, ca in cazul lui anglofil : parch as fi vorba de
dragoste pentru Italia, nu pentru poporul italian 1).
foto-. Are o situate intru catva asem'an. atoare ou a lui elec-
tro- (v. mai sus), $i pentru acela$i motiv (rolul mare pe care-1
joac.5, astai fotografia in diverse ramuri de activitate tiintifica.
$i practice). De ex.: fotochimie, fotocopie, fotocromie, fotoelectric,
fotofobie, fotogenic 2, fotograima, fotogravurli, fototitografie,
fotologie, fotometrie, fotoscopie, fotosculpturei, fotosfera, fo-
totelefonie, fototelegrafie, fototerapie, fototipie.
micro -. Excluziv in termeni stiintifici: microbiologie (cf. $i
inframicrobiologie), microbiolog(ist), microcefakie), micrococ,
microcosm(ic), microfilm, microfotografie, micrograf(ie), micro-
gram, micromanie3, micrometru 0,i -tric, -trie), microscop(ie),
etc. Cf. $i micro (pentru microfon, ca in frantuzeste): care convin
mai molt microulwi (AL, 25 Dec. 1938, 12, 4), apoi microvietate
(creat, cu intentie, dupii microorganism?): din pricina unei micro -
vietati stupide fi isterice (Ins, Apr. 1938, 19) 4.
mono) -. Foarte frecvent. De ex.: monarh (cu. toatg, familia,
destul de bogatii), manobazic, monoclinic, monocle (cu derivatul
monoclat, curent in vorbirea zilnica, cf. $i AL, 7 Dec. 1934, 8, 3),.
monocord, monocotiledon(at), monocrom(ie), monoculturcl, mo-
nofazic, monofobie, monogam(ie), monogenezei, manograf(ie), mo-
nogram(c1), monohidrat(at), monolog( a ), monomahie, monoman(ie),

' Tot a*a, in locul lui spaniolofit, incomod, am zice ispanofil. Ar fi de

adaugat aliatofil, fil. de filoaliat (In vremea ultimului ritzboiu).
2 Curent in vorbirea familiar& ei avand adesea (poate totdeauna?) o
uwara nuant& ironick la adresa oamenilor frumo*i sau presupu*i astfel
(mai ales a femeilor). Poate de cand cu concursurile de frumusete pentru
casele de cinematograf americane?
' Se opune lui megalomanie.
1 Autorul este G. Topirceanu.

www.dacoromanica.ro
 CAP. II: PREPIXE 223

monometalism (si -list), monoplan, monoradiculat, monorim(a),

monosilab(ic)1, monosperm, monostrofd, monoteism ($i -teist), mo-
notelism, mono tip, monoton(ie), monotreme, monovalent, etc.
moto-. Rar, avand totusi tendinta. de a se easpandi (in leg&
tureen progresele tehnioei motorizate): motobatozei, motocar, moto-
cialetei (ii -ciclism), motoculturd, motomecanic ($i verbul -mesa-
laza), motonava ($i -nautic), motosirend.
multi-: multicolor, multiform, multilateral, multinational.
omni-. Cu except-i& lui omnivor, oelelalte cuvinte, foarte pa-
tine, de altanintrelea, formate on aceasta particula au sens ironic:
omnipotent, omniprezent. (5) -prezentei), omnieient (t3i -Santa).
Echivaleatele for curente cunt atotputernic (pentru primul), atot-
$tiutor sau atoate$tiutor (pentru. ultimul). Presa zilnia a crest
(ma i exact spas, creia.za.... din and in 66.1):Ld) un compus necanoscut
aiurea: omnilateral (prin conta.minarea lui multilateral ea nna din
formatille men-tondo aici) 2.
poli-. Neobigamit de des. De ex.: poliandrie, polibazic, poll -
clinicckpolicrom(ie), polifonic (*I -nie), poligam(ie), poligeneed,
poligenism (si -nist), poliginie, poliglot, poligon(al), poligraffie),
poliform(ism), polipetal, polipod, polisepal, polisilakic), polisia-
tetic Oimbi polisintetice), polisilogism, polisportir, politanic(a)
(cil -ician), politeism (si -teist), politonal, poliurie, polivaleat (4i
-td), polivergent ($i -td), etc.

proto-. Alaturi de termeni apartinind limbajului administra-

tiv (in seas larg) *i care ne-au vent din gree,este (direct sau prin
intermediu slav), preoum protipendada, protodiacon, protoierea
protonotar, protopop, protopsalt, etc., exist5, foarte multi eta,
cal caracter stiintific, imprumutati, ca de obiceiu, din frantazeste:
protargol, protobromurei,, protocarbonat, protocarburii (qi carat),
protoclorurd. ( ?i - carat), protoioduffil, protoistorie (5i -rich proto-
plasma, protosulfwrei, prototip, protozoar, etc.
. pseudo-. Cuvinte oarecum fixate in limbs, eompnse cu. a-
ceasta particula, aunt extrem de putine. In whim% exists posaii-
litatea de a-1 combine, in -principiu, as once substantIv sau ad-
.jectiv, care, grate notiunii exprimate, poate fi determinat de si-
nOniimul fats. De pilau pseudo democrat, pseudoingiser, pseudo-
invalid, pseudoistoric, pseudomedic, pseNdoofifer, pseudopatriot
a $i verbul, de tot recent monositaba.
I Cf. si plurilateral (Ins I, 1, 675).

www.dacoromanica.ro
224 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

pseudoprefix, pseudoprofesor, pseudosavant, pseudotimid, pseu-

dovirtuos, pseudoziarist, etc.
radio-: radioactiv(itate), radioasculta(re), radioauditie, radio-
comentator, radioconducator, radiodifuziune (si -fuza, -fuzor), ra-
dioemisiune, radiof on (i -ic, -ie), radiofona (piesa radiofonata),
radiogoniometrie, radiografia (si -fie, -fie), radiograms, radiojur-
nal, radiolog( ie), radiometru, radio piesa , radiopro gram, radiosco pie
(0. -rdc), radioteatru (si -tral), radiotelegramg (si -grafia, -grafic,
-grafie), radiaterapie, radiotransmisiune, radiovaliza, etc.
semi-. E mai frecvent decat rezulta din cuvintele inregis-
trate de dictionarre : semicerc, semicircular, semicivilizat (si
-atie), semiconsonantil (i -consoana), semiluna, semisfera, semi-
son, semiton, semivacala, etc. Cad, pe Maga acestea, exists altele,
dintre care se bucura de o circulatie mai larga semicult, semidoct,
semiinturteric, semio f icial, semisavant, semiwrban (si -niza). Pri-
mele doua si ultimele doua au isens peiorativ (din cauza notiuni-
lor respective, care, pentru a fi luate... in serios, trebue sa fie...
intregi, nu jumatati) k
tele-: telefon (cu familia-i destul de numeroasa), telefot 2, te-
lef otografie Oi -fia), telegraf (cu derivatele), telegrams, telemetru
(si -tric, -trie), telepatie (0. -tic), telescop(ic), etc. In timpul din
urnaa au apiirat telecomanda (cu vb. -a), telecomunkatie, tele-
scriptor, telescriptiune i televiziune.
termo- (in cuvinte strict stlintifice): termocauter, termocki-
mie (si -mic), termodinamic(a), termoelectric(itate), termogen(ie),
termograf, terrnologie, termometru (O. -ic, -ie), termoscop(ie), ter-
mosif on, termostat, termoterapie.
tri-: triandru, triangulatiune, triatomic, tribazic, tricapel,
tricefal, triciclu, tricliniu, tricolor, tricorn, triedru, trienal, trif-
tong, fright, trigon( ometrie), trilateral, trilobat, trilogie, trimes-
tru (si -trial), trimorf, trinom, tripartid, triped, trirema, trisec-
tiune, trktnghiu, trivalent, trizonie (despre zonele americana, en-

' DE 1135 noteazli, un semicarturar (cu derivatul - rdresc), sinonim cu

semisavant i pe care nu 1 -am. intalnit niciodatk In schimb, nu cunoaste
pe semicult (cu subst. semicultura) si pe semidoct, care aunt foarte zits-
pandite (si exprima. mult mai clar nuanta defavorabilA, gratie faptului ca
ambele elemente alatuitoare sunt neologisme, iar notiunea insasi e recent5.).
2 Insemnea.zii "aparat prin care se pot transmite diferite semnale, cu
ajutorul unor lampi electrice, rosii si albs' (DE).

www.dacoromanica.ro
 CAP. III: COMPUSE PROPRIU ZISE 225

glezii, si francez5, din Germania, care s'au unit din punct de vedere
economic), etc.
zoo: zoofit, zoograf(ie), zoolatru (i -brie), zoolit, zoolog(ie),
zoomorfie (i -fie, -fism), zoospor, zootehnic (ei vb. -ciza, apoi
subst. -nie), zooterapie, etc.

CAP. III: COMPUSE PROPRIU ZISE.

0 separatie transa.nta intre compusele propriu zise ei forma-
tiile discutate in caipitolul imediat precedent subt B este greu de
fricut. Toate pseudoprefixele sunt, in fond ei la origine, cuvinte
in sensul cel mai strict: substantive. adjective, etc. (aea dar nu
simple Morfeme sau forme gramaticale, cum aunt marea majori-
tate a prefixelor, care provin din prepozitii). Din west punct de
vedere nu este nicio deosebire intre compusele cu pseudoprefixe ei
compusele propriu zise, cum le voiu considera in prezentul capitol,
ei adicA formatii alcgtuite din dourt, eventual tree elemente, care e-
xisti, cu insemnarea ei fundiunea for bine determinate, ei in afara
compusului respectiv, deci ca cuvinte de sine staratoare. Este
drept ca, pseudoprefixele au aceasta calitate in limbile greac5, ei
latira, de uncle au lost imprumutate, nu ei in idiomele actuale,
care le folosesc in diversele for compuneri. Numai intiimplator se
gaseete cats unul care 6a tralascg ei in acestea din urmg, de a.
aer(o)- sau mult(i)-. De aceea compusele cu pseudoprefixe trebuesc
oarecum i n v a t a t e, ca niete cuvinte strgine, ei adesea chiar
own. eni de culture le pot intelege greeit sau aproximativ, ceea ce
nu se petrece en compusele propriu zise. Aceastit deosebire, neim-
portanta in principiu, este totuei suficientA, pentru a justifich. se-
pararea celor douli categorii de compuse. Gad interpretarea faip-
telor lingvistice tine seama (se im pune a rt t i n A seama) de su-
biectul vorbitor, de modul cum simte" acesta limba ea materna-
Ar mai fi de amintit, tot subt raportul formal, eh la 00Mpll-
sele propriu zise elementele alcAtuitoare se leag,A, cateodata, prin
prepozitii (of. fdradelege, untdelemn, . a.). Acest procedeu nu
se intalneste la formatiik cu pseudoprefixe, de sigur din cauza ca-
racterului for anacronic ei artificial, care nu ing5due imbinarea a
doua cuvinte apartinand unor limbi moarte cu ajutorul unui in-
42233. - 15

www.dacoromanica.ro
226 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

strument gramatical lust dintr'o limba, vie.1 Dar deosebirea este

absolut neinsemnata, chair de fapt, pentru motivul ca. interventia
unei prepozitii constitue o exceptie, regula fiind tot sudarea pura
Qi simpla a componentilor, farce a se recurge la un element spe-
cial de legaturA.
In ce priveste sensul, ambele specii de compuse seamana
perfect una ou alter. Numai formal avenn un cuvant campus, ache&
mai multe cuvinte. Semantic, avem until singur, CAA notiunea res-
pective este units, intocmai ca in cazul elementelor lingvistice
simple. Subiectul vorbitor nu an,alizeaza, nu seziseaa intelesul
fiecAruia dintre componenti, ci numai suma (sau, mai exact, pro-
dusul) lor, care reprezinta o unitate desavarsita.
In cuprinsul compuselor propriu zise se poate face distinctia
intre carupuse adevarate si juxtapuneri'. Asa procedeaza, de
pilda, B. MIGLIORINI. Atti del III Congresso internazionale dei lin-
guisti, Firenze 1935, pag. 216, care da ca exemple (din italieneste)
pentri prima subdiviziune pe tagliaferro, pettirosso, iar pentru
a doua pe cassaforte (si Ire. mon,seigneur). Chestia este si mai de-
lioata decat separarea compuselor cu pseu4oprefixe de oelelalte,
pe de o parte pentruca intervine, in apreciere, un element subiectiv,
fatal variabil dela am la om si dela caz la caz, iar pe de alta, din
cauza ea conceptia insasi (obiectiva, adica stiintifica) despre no-
tiunea `compus lingvistic' difera (v. CH. BALLY, Linguistigue ge-
nerale et linguistigue frangaise, Paris 1932, pag. 101 urm.). De
aceea ered ca-i preferabil sa renunt aici la o grupare a compuselor
romanesti dupe west criteriu, cu singura exceptie a putinelor com-
binatii de felul lui femeie-vamp, roman-fluviu, etc., care, indi-
ferent ce nume le dam, trebuesc des 'par' tite de celelalte.
Limba noastra nu este prea bogata in cuvinte compuse.
(Constatarea se potriveste, in linii maxi, pentru toate idiomele ro-
manice.) Observar'm totusi a activitate destul de vie si in acest
domeniu. Subiectele vorbitoare (ma gandesc la Romanii culti)
slant nevoia compunerii mai des si mai puternic astazi decat odi-
nioara, din cauza complexitatii vietli spirituale,si materiale. La
.aceasta se adauga influentele straine, in sensul ca notiunile expri-
mate prin cuvinte compuse in alte limbi ni se pare firesc sA le
rediim la fel, and faoem tradueeri sau adopfam termenii tehnici
1 Afar& de asta, In greceste si in latineste mijlocul obisnuit, &mg nu

excluziv, de compunere era alipirea celor douit elemente lingvistice (raportul

ilintre ele se exprima prin dezinente).

www.dacoromanica.ro
 CAP. III: COMPUSE PROPRIU ZISE 227

necesarri disciplinelor $tiintifice. Urmarea este ca romana actuala

poseda un numar relativ mare de compuse si totodata se arata
dispusil sit le inmultieasca. Cad avantajul pe care 1-am relevat in
capitolele despre sufixe Si prefixe, aoela al `scurtianif, deci *i al
expresivit4i, exista *i aici. Ca de obioeiu, inovatiile vin dela
sc,riitori. Unele sunt mai reunite, altele mai putin sau delete reu-
site. Multe aunt produce momentane, adica trecatoare, menite sa
satisfaca o necesitate stilistica de o singura clips. Le voiu lure-
gistra pe toate, fiindca intentia mea este, ca si panit aici, s dau
o imagine cat mai fidela a limbii noastre actuate. Gruparea o fac
dupes nature morfologica a elementelar aicaluitoare.
1. Subst. subst.: bloc(k)-notes1; fero-aliaj; iudeo-capita-
list, iudeo-comunist, iudeo-mason( erie) 2, etc.; floricultor si legumi-
cultor (dupe rnodelul mai vechilor pomicultor, viticultor, etc.), aril-
turi de f/oricuiturii si legumicultura; Nordamerican (tot asa. Sud-
american, cf. AL, 9 Apr. 1939, 9, 3) 3; omucidere i omucigas (aces-
ta are si valoare adjectivalA, OP II, 196) dup5, modelul frc. homi-
cide; pruncucidere si pruncucigas(a), sulit influents fro. infanti-
cide (termeni juridici, ca Si cuvintele imediat prec,edente); streji-
noapte (In jururnostru se foiau ui forfoteau jivinele strejinopti
ale ore. ului Cr 61) 4. Mai dese sunt formatiile in care al doilea
termen este fobie sau manie (toate cu sans peiorativ): anglofobie,
francofobie, etc., germanomanie, turcomanie, etc. Teoretic, dela
once nume etnic se pot area astfel de compuse. Marea for majo-
ritate au caracter trecator, asa dar valoare pur stilisticL $i nu-
mele de persoang, se preteoza, ceva mai putin usor, la combinatii
de aceastA natures: eminescofobie, eminescomanie5. Si mai efe-

Intrebuintat tot mai rar, fiind Inlocuit prin simplul notes (pronuntut
cum se scrie). Aceasta probeaza cit compusul este simtit ca greoiu si necon-
form cu spiritul limbii noastre.
2 Prin aparitia lui Impreunit cu numeroase substantive (presa noastra
reactionary, si sovina, imitand pe cea strainti., In special italianit, vorbea yi
de iudeo-democratie, iudeo-plutocratie, chiar iudeo-plutodemocratie, etc.),
iudeo- tindea oarecum s5, devie un pseudoprefix.
Cu alt Inteles dealt American de nord, resp. de sud. Se articuleazti
ca substantivele simple: Nordamericanul, etc.
4 Curioasa saceastl formatie, alatuita din dour), substantive, dar cu
valoare si flexiune adjectivale. Cf. strajame$ter, ardelenism, duptt care se
va fi luat Mateiu Caragiale, and a venit cu inovatia sa. Ca model a servit,
cu sigurantA, germ. Wachtmeister. Sit se compare si ung. Ormester.
Nu intereseazg, dacit aceste cuvinte exist sau nu. Ele sunt posibile.
Numele marelui poet a servit si la crearea altui compus, acesta real: emi-
nescolog (Leta Morariu), cu derivatul eminescologie, care pare cy a prins in
parte.

www.dacoromanica.ro
228 PARTEA III: FORMA.REA CUVINTELOR

mere, fiinde nu li se simte nevoia, sent gigantomanie (L. Blaga),

apoi neologismofagie, neologismomanie (8i antineologismomanie),
purismomanie (toate au de autor pe Leea Morariu) a.
Cateodata cele doug substantive care se combing sent legate
printr'o prepozitie. Avem, mai intaiu, pe capodopera, imprumu-
tat din italiene0e, care-i perceput ea un avant compus (grade
faptului cg limbs noastrg posed toate elementele lui alegtuitoare)
si de aoeea analizat in cap-de-opera (multi Romani spun $i scriu
asa). subt acest aspect tot compus rgmane, numai oa articolul
se adaugg la primul substantiv (capul de opera). Con*tiinta com-
punerii este mai slabg, ggsind sprijin excluziv in unitatea no-
tiunii, nu fji in elemental formal. Cu. acest cuvant seamAna foarte
bine mans de lucru (clupg fre. main-d'oeuvre, cf. chef-d'oeuvie),
care sung si manoperd, deli se poate confunda cu manopera .<
ital. manopera, frc. manoeuvre. Aceeasi situatie are fata-in-case
(contemplarea mute a acestei fete -in -case, VR, Dec. 1937, 66):
unitate semantics desgvarsita, exprimata prin trei cusvinte. Dacg
ar mai fi indoialg asupra naturii lui de campus, amgnuntul cg in
exemplul dat prepozitia se pgstreazg, aclica nu-i inlocuitg prin din
(cf. lucruri in cash, algturi de aceste lucruri din cash), ar face
dovada definitivg. De altf el autorul insusi it simte asa, caei it
scrie fats -in -case. Pe cafe de a deveni compus propriu zis este zori
de zi(ua ): intr'un zori de zi (Thar 88); Ceva clar si simplu, ca
un zori' de zi la Cara (1-IYSt 241) 2.
2. A d j eetiv -I- subs t. Combinatia aceasta pare mai
frecventg d.ecat precedenta, lucru firesc, daeg ne gandim ca, sin-
taxa limbii noastre eunoaste malt mai des formula substantiv de-
terminat de adjectiv clecat substantiv determinat de substantiv
(fare ca al clailea substantiv sg stea la genetiv ori sg fie legat de
primul printr'o prepozitie). Curioasg este numai topica: adjec-
tival stg inaintea sub,stantivului, nu., ca de obioeiu, in urma lui.
Aceasta aratg cg avem a face cu imitatia unor modele strgine, cum
vom vedea, fgrg nicio dificultate, din exemplele care urmeazg.

Un compus, foarte recent, de sigur, este undametru 'aparat pentru

-intisurat undele la radio' ( <frc. ondemetre, ondometre). Tot aici apartin
formatii ca dactilografie (*i dactilograf), care se pot combina cu steno-
(dela stenografie), spre a da nastere lui stenodactilograf(ie). Cf. si stenodac-
tilo-secretar(d).
I Cf. un, singular, Inaintea plur. zori (din cauzit cit zori nu-i perceput
izolat, ci Impreuna cu ce urnaeazd).

www.dacoromanica.ro
 CAP. III: COMPUSE PROPRIU ZISE 229

De altmintrelea, $i compusele mentionate in 1 tot subt imbold

din afarrt au luat nastere. Cad, am spus deja, sistemul limbii
romane este, in general, refractar la compunerea propriu zisa.
lath' exemple: alto-relief ( < frc. haut-relief ), ba,s(s)o-relief
( <fro. bas relief, ital. basso-relievo), clarviziune (foarte rilspandit)
< frc. clairvoyance (are si aspectul, mai romanesc", clarve-
dere") 1; liber-arbitru, liber-cugetator (<fre. libre-penseur; cf. $i
fiber-pansor, cum s'a zis o bucatri de vreme), liber-profesionist, li-
ber-schimb, cu derivatul liber-schimbist 2 ( < fro. libre-echange,
fibre-echangiste); prim-amorez, prim-comisar-regal, prim-ministru,
prim-pre$edinte, prim-procuror 3, prim-plan (prime-planuri, fizio-
nomii fotografiate..., AL, 13 Febr. 1938, 17, 1: dintr'o cronioa eine-
matografica"), prim-rol (sa i se incredinteze prime-roluri, ibid., 15
Aug. 1937, 14, 4), etc.; scurt-circuit, plus. scurt-circuite ( < fre.
court- circuit) . a. Diferite de acestea, prin faptul cal adjectivul
se acordA cu substantivul, care primeste, el singur, dezinentele
flexionare, sunt: bunastare (bunastarea generatiilor viitoare, VR,
Sept.-Oct. -1935, 87), treat dupg, modelul lui buna,'-cuviintd, buna-
vointa, etc. (pentru acestea, cf. Ire. bienseance, bienveillance, dar
si bunc"ivestire, etc., decalcat dupg, un sinonim slay) ; bunavoie
- (nu -$i pierdea bunelvoia, CSt VII, 142), of. bun&vointil (ca for-
-matie) Si bunii dispozitie (ca inteles) 4; dubld-vulpe (cucoanei cu
dublcl-vWpe, AL, 17 Ian. 1937, 8, 3). 0 situatie specialg au porto-

1 Faptul cif adjectivul nu se acorda cu substantivul ar proba ca, func-

liunea lui este adverbiala. Ipoteza aceasta implica alta, aceca cif substan-
tivul este simtit, macar partial, ca tema verbala. Aceasta se potriveste, din
punct de vedere strict formal, numai pentru clarvedere. Sti, nu uitam ins&
cit avem a face cu un talc dupa, limba franceza, unde clatr- (desi fara, -e)
nu poate fi interpretat ca adverb, cad ar trebui sat sune clairement.
2 Desi puce la un loc, aceste formatii n'au toate o situatie identica.
La primul si la ultimul sudura elementelor alcatuitoare e mai laxit, dovadi
forma articulate (liberul arbitru, liberul schimb, alaturi de fiber-cugetatorul,
iiber-profesionistul).
Si aid trebuesc facute distinctii. Prim-amorez *i prim pretor Bunt
tratate ca adevarate compuse (fotografiile... prim-amorezilor de cinemato-
graf, MN 114; congresul prim-pretorilor), celelalte merg cu liber-arbitru de
mai sus (primul ministru, primul presedinte), dar au tendinta sat se asi-
lmileze cu prim-amorez, caci se spune, tot mai des, si prim-ministrul Idrii,
prim-presedintele curtii, etc. Deosebirea se explicit: prim.-amorez nu este un
primus inter pares", un amorez care sat stea in fruntea altor amorezi, ci
tin personaj unit (tot asa prim-pretor), pe cand primul-ministru, etc., au o
pozitie privilegiata, superioarii, Wit de eeilalti ministri, presedinti, etc. Pe
la 1860 se zicea si ministru prim (VR, Oct. 1938, 55, n. 3).
4 Diet. Acad., s. v. bun (IV), noteazit un mare numar de compuse ru
bun subst. Aproape toate sunt, Intr'un anumit sens, discutabile.

www.dacoromanica.ro
230 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

franc, post-restant, etc., care, dei, ca topics, use conformeaza nor--

melor limbii noastre, an aer strain, in ciuda relativai for vechimi'.
Cu acestea merge recentul spatio-temporal (RFR, Aug. 1942, 437)..
Creatie foarte izbutita, dar care a ramas farce ecou, din
cauza caracterului ei personal trecator, este batrinosaur (Viito-
1,5i

rul incepea agresiv maju.scul cu mine $i cu generatia mea; cei-

lalti erau trecutul, batrinosaurii, Ins, Maiu 1939, 300).2
3. Prepoz., adv., etc. subst.: dupa-preinzet (A doua
zi de Craciun era. lini$tita... fi du,pei-pranza intinsa ca o pustietate
OMD 189), cf. dupes-amiaza (iar ca sens, dupes-masa, care este de
asemenea tratat ca un compus, of. dupes-mesele sunt Tiber); taxa-
de-grija" (libertatea fi farce -de-grija, Drom 367), fara-de-nadejde
(cumplita fard-de-neidejde a lui Manlache, VVD 308),- feirci-de-
rost (mi-am dat din 'nou seama de farce-de-rostul meu, OC 164),.
cf. feira-de-lege,3 feira-timp (ft3i care n'are niciun inteles in farei-
timpul existentei noastre, PhV 31) 4; mai-batran (mai-blitranut
tine la functiunile lui, VR, Tunie 1938, 19) 5, mai-marime (mai-
marimile se gandesc la orice, CL, 21 Martie 1936, 5, 1) 6; tot -ia-
canal (cornpozitia totului-la-tonal, TK 143); treicolor (Ins, Iulie
1938, 141) 7.
4. Ad j. a d j. Extrem de raspatdit este tipul anglo-
bur, franco-german, romano-bulgar, ruso-turc, etc., critico-ieste-
tic, istorico-literar, etc. In principiu, nu exists adjective care 6a
nu se poata combina in acest chip, en conditia, bine inteles, -ea
notiunile exprimate de de sa fie inrudite sau sa aiba legaturg lo-
gics, 8. Alaturi de astfel de cofmpuse, relativ vechi, cel puffin ca
' C. majoritatea compuselor limbii a ctuale sunt produsul unor calcuri
rezult& si din lipsa 'de productivitate a tipului consacrat (si conform cu
sistemul lingvistic): coate-goale, mate-fripte *. a.
2 Autorul este Ionel Teodoreanu.
s Acesta Insusi apare si Ur& de: nu mai, merge cu fare( legi (TB 170).
Ignorare voita a formulei consacrate?
0 adevArata trouvalle" (datoritS, poetului Al. Philippide). Schema
a fost Imprumutatl dela fdrd -de -lege, cu fericita Mare la o parte a prepo-
zitiei, iar notiunea i -a fost sugerata, cu sigurantg, de germ. Zeitlosigkeit, pe
care-I traduce expresia romaneasa.
Functiunea lui bdtrdn si, In consecinta, a Intregii formatii este sub-
stantival/I.. Ca model a servit mai-mare(le).
De fapt, un derivat In -ime dela mai-mare, pomenit mai sus.
' Un fel de romtinizare" a lui tricolor (pe care o gitsim si In scri-
sul veacului trecut, and am Imprumutat acest cuvant din frantuzeste).
8 Cf. si catfesaro-crttiesc (ardelenism), care, printio gresala de tra-
ducere", suna si regsco- craiesc (VR, Nov. 1937, 54), dupg germ. kaiserlich-
kOniglich. Prima lui parte este Ins, subst. c(h)esar.

www.dacoromanica.ro
 CAP. III: COMPUSE PROPRIU ZISE 231

prooedeu, s'au ivit in ultimul timp altele, imitate si ele dupe mo-
dela strain, dar deosebite in ce priveste moduil de sudare a ele-
mentelor alcatuitoare: acru-duke (of. frc. aigre-daux, germ. saner-
siiss), ro$-albastru (pe cimpul ros-albastrilor, AL, 26 Ian. 1936,
8, 7; intr'o cronica sportive), roz-alb. (Un mdcie$ isi desfacuse
abocii rozalbi, DO 236). Foarte raspandit, caci a pries, si mai
vechiu decat aoestea este clarobscur (termen tehnic in limbajul
artelor plastice). Tot aici apartine, mai degraba, clarvdzeitor
(< fro. clairvoyant), chiar dace al doilea adjectiv este un derivat
verbal (cf. mai sus clerviziune si clarvedere). Cat despre noutes-
tamentar (conceptia noutestam,entard, PC 226), poate fi discutie
cu privire la modal de formare: este un campus din nou tes-
tamentar sau un derivat in -ar dela nou-testament (=. Novi
Testament)? Prima ipoteza mi se pare mai verosimila. De adaugat
creatiile foarte recente: burghezo-mosieresc (dupe modelul mai
vechiului burghezo-capitalist?), capitalisto-mosieresc, marxisto -le-
ni'nist (complectata adesea cu adaosul -stalinist).1
5. V e r b + s u. b s t. Acest tip este vechiu si de aceea
rrtspandit, mai ales in vorbirea populara si familiars (cf. papa-
/a/4e, pierde-vard, strilmbei-lemne, tame -briu, zgarie-branzei, eto.).
Asa se explica de ce s'au putut imprumuta 5i impune, chiar in
limbajul oficial, formatii ca port -arms, posed -arena, s. a. (permi-
sek de port arms si de posed -arms se elibereazel de Chesturei...),
zgarie-nori 2, la care trebuesc alaturate tot atal de frecventele, dar
Inca necomplect asimilatele 3 passe-partout, porte-bonheur, porte-
parole 4, presse -pa pier, etc. Desi akatuite din cuvinte neaose, tot
recente par a fi tcirde-vdtraiu `palitist' (Thor 137), vantura -vor-
be dupe vanturei-lume si vanturei-tars), vorbei-lungd (A-
cest vorbei-lungs, cum it poreclise bunica, VR, 15 Febr. 1934, 28).

1 Primele doubt exemple au dat imboldul pentru creatii similare, In-

rudite cu ele si din punct de vedere semantic: banchero-molieresc, boiero-
mofieresc, jeudato-ntofierese. I7,e adaugat monarho- fascist (despre guver-
nul Sophulis din Grecia si partizanii lui). Aproape toate au, de fapt, un
substantiv combinat cu un adjectiv, dar valoarea lor, cel putin cea initiala,
este mai degraba adjectivala.
2 Cf. zgdrie-norii europeni (VR, Oct. 1937, 42-3), acoperiptrile zgdrie-
norilor, etc.
2 Din cauza aspectului morfologic al uneia sau al ambelor parti com-
ponente, Cf. port-drapel, care pare complect romanesc.
' Redat din ce in mai des prin purtdtor de cuvdnt, care este pe tale
sa Inlature modelul strain.

www.dacoromanica.ro
232 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

In once caz, ele au valoare mai mult on mai putin personalk

deci treciltoare.
6. Alt e compus e. Cazuri ink bung parte izolate, din
punctul de vedere al modului de compunere, aunt urmatoarele:
deuniisearei 'bate seal% precedecata' (deuneisearei m'am oprit la
o tarabd de ceirti vechi, IB I, 110; of. si D, 16 Ian. 1936, pag. 5,
intr'un articol de Fulmen) 1; du-te-vino 'imbulzearg, miscare de
oameni'), curent in vorbirea zilnica (era un du-te-vino, de nu-ti
puteai Linea reisuflarea; la not acascl e un du-te-vino, care nu se
mai terminii)< frc. va-et-vient; incei-viu (In cciteva zile vor fi
corectati ,Si fined -viii, intr'o singurei noapte, Cim 317); ne-mai-
ra,'bdare (un inceput de plictisealei, de ne-mai-radare, VR, Ian..
1936, 8), ne-mai-venire (m'am deprins cu ne-mai-venirile Gildeir
ibid. 12) 2; valvartejis (A. Macedonski). Personals, si trecatoare
este forma(ia massimo-laurianesc4 (Perpessicius). La fel -trebue
consideratA analize lud binecuvcinta, aclica desfacerea lui is
elementele -i constitutive: pi linsumi bine va cuvant (TAV 57),
care reprezintg totusi o izbutitg inovatie stilistica, prin parf-u.-
mul ei arhaic si bisericesc. Ea dovedeste totodata ce, in ciuda
vechimii si frecventei acestui compts, el este si poate fi sin tit ca
alcatuit din dou5, ouvinte (fiecare cu sensul si valoarea lui en-
rente). Ma se explicit, in parte, ivirea lui binemerita, atat de
uzitat intr'un anumit limbaj (cf. ire. bien moriter, ou bien ea
simplu determinativ).
72 Juxtapuner i. Sunt putin numeroase (de obiceiu
u b t. + %subs t.) si imitate, toate, dupe formula strain, desi
procedeul nu-i absolut necunoscut limbii noastre. Iata cateva:
case -model (si alte substantive in locul lui cash), copil-minune;
corp-delict (artie. corpul delict, plug. corpuri delicte) 5, femeie-
vamp', foarte rAspandit, datoritit cinsmatografului, fetita-reginci
1 L-am auzit si In vorbirea familiar& (Dorohoiu, Tecuciu).
2 Dupg, modelul lui ne-mai-pomenit, ne-mai-putdnd, etc., adica al unor
compuse verbale: infinitivele fungi, deli substantivate, exprima, Inc. partial
ideea de 'actiune'. Ne-mai-venire ar putea face cariera, gratde Imprejurarii
cis sensul verbal este Inca viu, ceea ce se Impaca bine cu ne-mai -1- participiu.
Creatie fericita, dar fara urmari pur lingvistice, din cauza caracte-
rului ei individual.
4 E vorba de Dictionarul lui Massimu si Laurianu, lucrat din Insar-
cinarea Academiei Romane.
" In frantuzWe se spune corps de dew (traducere exacta," a lat
corpus delicti).
De obiceiu se lasa. la o parte primul element, ceea ce face ca al doilea_
sit devie feminin (o vampa).

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: VERBE 233

(ale fetitei-reginci, AL, 18 Dec. 1938, 2, 6), locomotive -tip ($i alte
substantive similare), mafinii-sport, regino,mamci (la fel alte ti-
-tluri feminine de anonarh: ducesei-manna, impiircitectsci-mama, etc.),
print-consort, roman-flaviu 1 (R. a revenit la verswri, dupd, roma-
-nal salt fluviu, AL, 25 Julie 1937, 16, 4). Un compus popular, care
nu cred totusi c. s'a nliseut pe teren romitnesc, f.r. nicio influents
din emit, este me$ter-liiceitus. Il pomenese aici, pentruert a ineeput
a fi tratat ca un oompus propriu zis: alitturi de me$terul-lciccitu$,
se intilneste si forma cu articolul pus la starsit (mester-ldeatuqul
strigcl, VR, Aug.-Sept. 1937, 76) 2.
Tot ca o juxtapunere trebue eonsiderata, cred, formula
subs t. + a d j., chiar daca din punt de vedere pur gramatical ea
se comports ca o sintagmg obisnuitg (adjectival se acordil eu sub-
stantivul): nature-moartei, ca termen pictural (natura moarta, na-
turile sale moarte), proves-verbal (procesul-verbal, procese -ver-
bale), etc. Sensul este unul aingur, si prin aceasta se deosebesc
astfel de grupuri sintactice de eele eurente.

CAP. IV: VERBE.

Am crezut nimerit sg, consacru un capitol special verbelor,
si acesta pentru anai multe motive. In privinta modului cum se
formeaza, ele apartin oarecum la toate capitolele precedente. Caci
Jodie mijloacele stddiate pang. aici, si adica sufixe, prefixe, pseudo-
prefixe, compunere propriu zisg, gssesc aplicatie in domeniul
format-lei verbale. AfarA. de asta, numgrul verbelor este enorm,
intreeln d pe al tuturor celorlalte cuvinte la un lot. Cel putin asa
rezult5, din materialul recoltat de mine din scrisul rom'anesc actual.
Pentru exemplele din capitolele I-III am recurs cand si &Ind la
-dictionare. Pentru verbe, west lama n'a fost neoesar. Dimpotrivrt,
a trebuit sa, las nementionate aici foarte multe verbe, ca s. nu
ineare si sa ingreuiez disoutia. De altfel am tratat problema inteun
studiu special', uncle cititorul curios poate afla tot ee-1 intere-
seazs in legiitura cu ea.
Despre romanele In serie, ca Les hommes de bonne volonte al lui
J. Romains, Les Thibault al lui R. Martin du Gard s. a.
3 Asa se prezintii." el Insusi. Dat Bind ci. astfel de meseriasi erau, la
inceput, mai "ales, poate excluziv, strains, putem socoti aceastit formula ca un
Imprumut sau cel putin ca un talc. Cf. si Iiicatuf-fierar, plur. ldcatu;- fierari
(cu dezinenta de plural numai la al doilea substantiv).
2 Vezi BPh IX, 20 urm.

www.dacoromanica.ro
234 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

Mai important decat munarul mare a1 verbelor este usurinta

extraordinarh cu care se farmeaza ele. Temele sunt substantivale
si adjectivale. Ei bine, in general vorbind, Bela once substantiv
sau adjectiv, a ding notiune se preteaza, logic La transformarea
ei in actiurne, pare posibilh crearea unui verb. Fenomenul este ca-
racteristic mai cu seamA pentru limba culth. Si se intelege de ce.
In primul rand, nevoile lingvistice ale omului de cultura sunt in-
finite. El utilizeazh, chiar in viata abisnuith, cu atat mai mult in
campul lui propriu de activitate, o mare multime de notiuni, deci
si o mare multime de cuvinte. Asa se explicit' boghtia coplepi-
toare a vocabula.rului sau in comparatie cu stela al omului in-
cult. Si tot de aceea, acest vocabular se imboghtepte necontenit.
fie prin imprumuturi, fie prin formarea de cuvinte nouh. Oki cu-
nostintele .teoretice si practice creak cantitativ in propartii abso..
lut nebrtnuite. Discutia din eapitolele precedente mi se pare con-
cludenta in aceasth privinth.
Verbele romanesti naua, aunt, de obiceiu, factitiv e: araki
ca autorul `lucrarii' realizeaza, `abiectul' sau Linsusirea' exprimate'
de tema, care, am spus deja, este un substantiv eau un adjectiv.
Termenul `factitiv' trebue luat in seas larg: nu numai `facem' ce-
cantine tema, ei si 'imithm' (in cazul notiunilor abstracte), 'dam',
atribuim', `prevedem cu', etc Prin urmare, este vorba de o ac-
tivitate oarecum practica, mai exact spus t e h n i c rt, chiar dach ea
se produce adesea numai in mintea noastra, farh efecte concrete,
materiale. Mama majoritate a formatiilor verbale din momentui
de fath apartin astfel terrninologiei stiintifice de toate specaile:
stiinth propriu zish, medicinh, filozofie, istorie, filologie, artA, cri-
tics, apoi aplicatiile pe teren ale diverselor discipline teoretice,
in fine meseriile, sporturile s. a. Pretutindeni in aceste domenii
se inoveazh, se invente,azh si se descoper lucruri necunoseute mai
inainte, care an nevoie de un nume. In general, ereatOrii qucru-
rilor' aunt si creatorii 'numelor'. Printre acestea verbele ocupa un
loc de frunte : inventatorul si deseoperitorul aunt, inainte de.
toate, oameni `activi', in rdasurh sA cunoasch pi sh, inteleagh
nile' for insisi, precum si pe ale altora, deci sit simta necesitatea
verbului', a cuvantului moult sA exprime o actiune.
Intocmai ca la, atatea formatii cu sufixe, prefixe, etc.,' con-
statam si aioi eh Pain crearea unui cuvant non se evith o peri-
fraza. In be sit spwaem, de pilda, 'N. face receptia unei luerari',

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: VERBE 235

preferam expresia mai mart:a 'N. rec,eptianeaza o luorare'. Tot

asa `outare autor oaragializeaza situatiile' in loc de `outare autor
imita pe Caxagiale in prezentarea situatiilor', etc. Aplioarea Lisa de
frecventa a procedeului de a forma verbe noua i*i &este moti-
varea mai cu seama in acest mare avantaj pe care-1 prezinta ele.
Sa nu uitam ca tehnicienii de Coate felurile, ca oameni practioi
ce sunt, cauta sa, economiseasca timpul subt orice forma, deci *i
subt forma reduoerii la minimum a mijloacelor de exprimare.
Afars de asta, satisfactia pe care o are inventatorill unui instru-
ment, ad unui produs medical, chimic, etc. o are, 'intr'o anumita
masura, si creatoruil unui cuvant, al unei con.structii aintactice,
etc. Astfel cele doua activitati inovatoare, a `lucrurilar` si a 'nu-
melor' lor, merg mana in mana si sunt, dupa cum am mai spur,
deseori reprezentate printr'un singur individ: ambele izvoraso din
aceeasi necesitate de a `crea', indiferent in ce domeniu si cu ce
rezultate pozitive.
Se intelege ca, foarte multe verbe romanogti noua sunt im-
prumuturi: Situatia schitata in rindurile de mai sus exists, pretu-
tindeni, si mai ales in Apus, de unde ne-a venit si continua sti ne
vie, in buns parte, Dem ce numim civilizatie moderns. data cu
notiunile, obiectele, etc. imaginate acolo aducem si denumirile lor.
Dar o bung, parte din formatiile verbale Tecente sunt produse pe
terenul limbii noastre. Activitatea intelectuala asa de bogata pe
care o clesfasura a,stazi Romanii ii pune cu atat mai usor in situa-
-Oa de a inova in acest domeniu, cu cat au in model foarte ac-
cesibil: este limba franceza, mama noastra furnisoare de neolo-
gisme Inca dela Inoeput. VOM vedea ca, subt iniluenta ei, verbele
noua, formate win simpla alipire in tema a dezinentei infinitivale,
apartin conjugarii intaiu, nu celei de a patra, cum ar fi cerut
traditia noastra
Ca totde,auna In aisemenea eazuri, dorinta de a inova de-
paseste limitele necesitatii. Intervin, negresit, *i ignoranta (ma
gandesc la publicistii de mans a doua), exhibitionismul, moda *i
alti factori exteriori; care fac sa creasca peste masura numarul
formatiile verbale i, mai ales, dau nastere la inovatii nu numai
ciudate, ci si imposibile. Dar astfel de excuse snort inevitabile si
cu vremea dispar oarecum dela sine. Ele prezinta insa un interes
deosebit pentru linguist, caci ajura, la intelegerea si aprofundarea
creatiei lingvistice, oonsiderata ca activitate teoretica, -Fara nicio
legatura cu scopurile practice ale vorbirii.

www.dacoromanica.ro
236 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

Iata un num:4r de verbe despre care se poate sustinea, cu

destula 6igurantA, ca', aunt produce romfinesti recente (dela cuvinte-
apartinand aceleiasi familii ei existand mai de mult in limbs
noastrit).
aniversa < aniversare, variants a `corectului' aniversaril
capacita < capacitate (N. a fost capacitat pentru invatilmant,
in urma examenului depus), configura < configuratie (mate-
rial pentru configurarea ganditorului practic, RFR, Martie 1941,
666)1, corela, < corelatie (Aceo.std atitudine este corelatd cu a
animatie de basm, VR, Sept.-Oct. 1939, 176), digita 'a biljbai ea
degetele' < digitatie; erona < eronat (eronam subtilitatea, JLr
2 Iulie 1939, 1, 7), imacula < imaculatie i imaculat, indezira
< indezirabil (N. este indezirat de cercurile oficiale), interfera
(si reflexiv) < interferentd2 (credinta in puterile miiraculoase...
a interferat Cu. aceea mai sus descrisd, GO 71), intersecta <
intersectiunes, investiga <investigatie i investigator, laurea
< laureat, legisla, < legislatie i legislaturd, etc., menstrua <
menstruatie (fete menstruate, VR, Febr.- Martie 1936, 72), posibi-
lita < posibilitate, regisa < regisor, vertebra < vertebrat (sin-
gurul articol care vertebreazei revista, Ins III, 8, 709), vulnera <
vulnerabil. De adttugat catifela < catifea (catifeleazd lin si duke-
cuvcintul sau, Mac I, 120), cu terra veche, bugeta, 'a trece in bill-
get' (subt forma partioipiului: catedra bugetatd).
Tendinta de a inova duce adesea la crearea de dublete per-
fect sinonime, aka dar de prises. De ex.: contagid-contagiona,
directiva-direction, impulsa-impulsiona, obiecta- obiectiona, opri-
ma-opresa, recepta-receptiona, risca-rizica, suspecta-suspicione,
etc. Cum, eel putin pentru moment, circulli ambele verbe formate
dela aceeasi terra, se observa un inceput de diferentiere semantics
intre unul si ceralalt: activa-action, explica-explicita, perfecta-
perf ectiona 5, regula-regla, etc.
Alta urraare, mai putin... inofensiva, este uirmatoarea. Limba
noastra poseda deja verbal in discutie, cu sensul lui bine stabilit
si cunoscut de toatil lumea. La un moment dat el apace cu un
1 Cf. figuratie al. de figura.
' Cf. existentti al. de exists, rezistengt al. de rezista, etc.
3 Cf. defectiune-defecta, perfecOurte-perfecta . a.
' Existii. i suspicia, cu sens absolut identic.
Cf., dela aceee4i temti, perfectiviza (termen lingvistic: 'a face perfec-
tiv un verb imperfectly.).

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: VERBE 237

inteles diferit, subt influenta unor factori care variazil dela caz la
caz. De pildS: aniversa 'a serba o aniversarir insenmeazit $i 'a
data, a avea o vechime oarecare' (Mioarea simbolistd, franceza
este $i mai greu de aniversat cu preciziune, VR, Sept.-Oat. 1939,
111), din cauza unui fel de etimologie papularli" (in legStura Cu
subst. an), cartela 'a supune alimentele, etc. la regimul cartelelor',
derivat dela cartela, alKturi de cartela (refl.) 'a face un cartel,
o asociatie, cu scopul de a lucra in vederea unor interese comune
(de obiceiu comerciale)' 1, conjuga (termen gramatical) are $i sen-
sul de 'a intovarasi cu, a alcatura la' (epuizarea fortelor..., conju-
gatii cu existenta unor factori, VR, Aug. 1938, 107), funda 'a in-
temeia' insemneaza. $i 'a sta la bazit, la temelie' (principiile care
fundeazei $tiintele naturii) 2, indigence. 'a naturaliza (in sens juri-
dic)' a crupStat, in limbajul comercial, acceptis. de 'a face formele
legale pentra ca o marfa &dash' de peke granite sa poata circula
in taxa' (de ex. a indigence un automobil american), mandata 'a
ordonanta, a decide plata unei srume' are 1 intelesul de 'a da
mandat, imputernicire cuiva' 1(N. a fost mandatat de comitet siu
intervie...),.predestina (despre divinitate) 'a hocitri destinul cuiva'
are $i nuanta semantics de 'a arSta destinul, a-1 prevedea' (Dos-
toievschi predestinedzii), ration, 'a judeca, a face rationamente'
insemneaza $i 'a fixa ratia de hrang, a oarmenilor sau a anima-
lelor' 3, refera (trans.) 'a recensa' (lucrarea D-lui N. a fost referatei
in revista"...) 4) solda (refl.) 'a se incheia (despre bilantul unei intro-
prinderi conierciale, industriaile, etc.)' are, ca verb activ, intelesul
'a vinde mArfuri ramase diva facerea soldului' (meirfuri soldate;
magazinul cutare soideazii Ito fe, meita'suri $. a.), studia 'a face
studii' se intrebuinteaz5, $i ea sensul de 'a da la studii'. Astfel de
cazuri provoack evident, echivocuri, cel putin in anumite conditii.
Totui ele exists $i se inmnitesc, probabil, fiindca tendinta de a

Primul sens este foarte recent (s'a ivit oda& cu hottirfrea oficial&
de a introduce regimul cartelelor).
2 Avem a face, in acest caz, nu atilt cu un sena nou, ci cu o functiune
diferith, a verbului, provocat& de leg&tura lui semantic& cu subst. fundatie
(cf. fundatia unei clddiri, deci, metaforic, Qi a unei discipline tiintifice).
Trebue s& fie, la origine, termen militar.
4 Cf. cele spuse mai sus In legItur/ cu funda. Functiunea curentii, Qi
consacratil, a lui refera este cea intransitive. (D-1 N. va refera in cutare ches-
tie sau asupra cutdrei chestii).

www.dacoromanica.ro
238 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

crew, verbe noun (sau de a da valori semantice noun verbelor deja

existente in limba) este foarte puternica, deci... irezistibi15,1.
In ce priveste mijloaeele formative, situatia eye prezin.ta, a-
proximativ, astfel. Aver mai intfiiu s i rnpla ad a u g a r e a
d e zi n e n t ei v e r b a le la terra respective: actin (a), impels (a),
risc(a), etc. Am spus deja c toate (sau mai toate) verbele de
aoest sgiu sunt ode conjug. I, impotriva deprinderii, foarte vechi,
de a se trace la conjug. IV atfit verbele imprumu.tate, cat Si eels
nibs' cute pe teren roman.esc. Abaterea dela traiditie se datoreste
limbii franceze, wade singura eonjugare productivg, este intaia.
Asa dar, Romfinii au imprumutat (si imprumuta mereu) din fran-
tuzeste foarte nunieroase verbe in -er (> rom. -a), apoi, dui:4 mo-
delul acestora, au format ei insisi si continua sa formeze altele
dela tense existente (de multg, vreme sau de eurfird) in limba lor.
V. lista data mai sus, care se poate imbogAti cu example ca blon-
da, cocheta (ref L) 'a fi cochet' 2, ,grades, litra (litrarea vaselor),
luxa {refl.) 'a face lux (cu imbeacfimintea, podoabele, etc.)' 2,
SMata k3. a. Vorbirea, populara si cea familiars, care se dovedesc
$i ele active din acest punt de vedere, deli intr'o masura cu mult
mai redus5, deck cea culla', respects traditia, in sensul ca verbele
rtouit be tree, de regulh, la conjug. IV. De pilda: bulgari 'a face pe
cineva Bulgar', colhozi < colhoz 4, covati < covatei ( jghiaburi co-
vatite), cujbi 'a face cujbfi," pe cineva batandu-1', deputeiti 'a face,
a, alege deputat', frigiiri (fig.) 'a frige, a arde (ca pe frigare)', gloti
(refl.) 'a se aduna, a se face gloatii', guri (refl.) 'a se certa (...din
gurfi)', logofeti 'a face serviciul de logofat (pe o mosie)', minciuni
1 Cu cat& fort& lucreaza aceast& tending., dovedesc urradloarele doll&
fapte, extrem de elocvente. Un Francez, cunoscator al limbii noastre, a creat,
/n glumk de sigur, dar conform cu normele ei derivative, verbul popica k.'a
juca popice': popicam astdzi? Iar un Roman (functionar la STB), dand ex-
plica.tii unui caRttor care nu stia cd, Fiala Confederatiei Balcanice devenise,
la un moment dat, Piata Berlin, a exclamat (cu intentii ironice): Bi, ce
crezi? Ne-am berlinit de-acumI Cf. si a se congresi a linea un congres' WA
B. vrea sd se congreseascd, pentru a arata at exist& intr'o gazetti, bucu-
resteand,), apoi a pocdri (sau pocheri) juca poker (tot In gura unui strain,
ca si a popica). Toate au o nuanta, glumeatg.
' Aceste verbe circulg, In pg.turile semiculte dela oral (trebue sit fi
ajuns si pe la tart,).
' Intre verbele acestea si cele din lista cu aniversa, etc. exist& o deo-
sebire privitor la ternit: aici se adaugii, dezinenta verbalk acolo se ellminti.
sufixul substantival sau adjectival (ca sit rarnitna verbul curat).
4 Creatie extrem de recentd, (are Inteles figurat: am sd te colhozesc
'am sit te aranjes, am s& te bat, etc:),.datoritk cu sigurantk unei perceperi
semantice foarte vagi a substantivului rusesc.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: VERBE 239

`a spune minciuni', puhoi < puhoiu, sacuri 'a tAia Cu securea',

fmecheri 'a in$ela, a se purta ca un smecher', tarcoli 'a da tar-
coale', zabreli 'a pune zabrele', etc.
Dela cuvinte `vechi' (in sens Jarg), adicA popular e si fami-
Hare, se derives verbe in -i, chiar cand creatorii for suet oameni
culti: `aerul' romfinese al temei ii sileste oarecum sa uite mode-
lele strain si sa se conformeze deprinderii fixate de vremie. Iata
un =mar de exemple, despise care putern fi aproximativ siguri
ca provin dela scriitori si publieiati: birjari < birjar (card bir-
jarite cu biciusca, JIB, 30 Apr. 1939, 3, 3), ciubuci 'a castiga (la
Gait, la.table, etc.)' < ciubuc `cAstig ilicit, bacsis, wert', cotofeni<
Cotofenecti (sat in jud. Patna) 1, ctitori 'a fi ctitor', arabcini 'a bate
,darabana" cu de,getele pe masa, etc.' 2, filui 'a intoarce filele
unei earn a, ghemotoci 'a face ghemotoc' (HYSt 18, 119), ore Beni
(RAd II, 24), potlogari 'a face potlogari? (LR, 19 Oct. 1937, 2, 2),
raboji 'a tinea raboj, socoteala", strajeri 'a introduce strajeria"
(intr'o Koala, etc.)', trepeidu$i 'a face pe trepadusul' (RFR, Apr.
1941, 188), uriei (Eminescu), viziri 'a face vizir' (Neculce), etc.
Deosebirea de 'atmosfera' se poate observa si mai clan la
verbele care poseda forme duble, dupes ambele conjugari,1 dela
aceeai terra. Indiferent de mediul social uncle an luat naqtecre,
formele in -i au `aer' popular si familiar, cele in -a par `savante',
`culte'. De ex.: grads-gradui, granita-greinitui, (in)cheniira-(in)-
cherdirui, inghra-inuiruti, inquruba-insurubui, scoria-scorti, scru-
nm-scrum(u)i, ontilta-smeiltut, uleia-ulei, zitnta-zimtui, etc.'
Din cele spuse pang. aici nu trebue sa deducem ea forma-
tile in -a apartin excluziv limbii culte. Le gasim destuil de free-
vent si in cea populara: gliitana 'a impodobi (o hainA) cu. gai-
tane', ,steza 'a da la steaza" (adicA la piuA)', zycirda, 'a pune agar
dA' $. a. SA nu uitArn apoi cA foarte multe verbe, fie vechi, fie
Hooey poseda, dupes regiuni, aspecte flexionare duble (in -a $i
in -05, fapt care intervine in aprecierile, mai bine zis in impre-
siile noastre, ca sA le dea un catracter mai mult on mai Rutin su-
biectiv, adicA neconform cu realitatea lingvisticA. De altfel chiar
1 Vezi D. Vasiliu-Barnoschi, Neamul colofanesc.
2 Echivalent romfinesc" al lui tamburina< frc. tambouriner.
pupa modelul frc. feuilleter ( < feuille = rom. foaie de hdrtie, Old).
Si la neologisme pure se poate face aceasta constatare: aresta-
arestui, concerta-concertui, dirija-dirigui, Pita-filui, proteja-protegui, etc.
6
Cf. mai sus, pag. 127 urm.

www.dacoromanica.ro
240 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

in lista imediat precedent/ figureaz/ verbe cu forme dup./ am-

bele c,onjugAri, repartizate nu Mat din punctul de vedere al me-
diului social, cat, mai ales, din acela, al dialectelor. Totuai un
lucru este absolut sigur: marea anajoritate a creatailor verbale
recente merg, in limba eta, dup/ conjug. I, in limbs, popular/
ai faanidiarA, dupes a IV-a.
Alt mijloc de a forma verbe sunt s u f i x el e, toate de ori-
gine strain /. Unul, ai anume -iza, este neobianuit de produetiv,
in sensul eel mai strict al termenului. CAci, alAturi de numeroase
imprumuturi din frantuzeate (poate, dar numai absolut excep-
tional, ai din alte limbi 000identale), exist/ multe formatii despre
care putem afirma cu deplinA siguranta cA, sunt romaneati, gratie
temelor specific autohtone (v. mai departe). Mai important/ decat
cantitatea, deja enormA, de verba.1n -iza existente astAzi este posi-
bilitatea de a crea, aproape la nesfarait, altele nouA. Am impresia
a, limba noastrA intreoa chiar franoeza, care i-a servit de model,
in aoeast5, privinta,. Temele favorite sunt numele de popoare (ger-
maniza, romaniza, etc.), cu subdiviziunea," nume de provincii,
care an ins/ tot semnificatie etnica (ardeleniza, munteniza, tos-
caniza, etc.), apoi numele de persoanA (earagializa, hitleriza, etc.),
titluri, profesiuni a. a. (duciza, filologiza, pompieriza, savastiza,
etc.), atitudini politico, atintifice, literare, etc. (bovariza, conser-
vatoriza, dictatoriza, istoriciza, legionariza, neoclasiciza, romantiza
g. a.),In sfarait calitati de tot felul, exprimate fie, de obiceiu, prin
adjective, fie prin substantive cu valiare adjectival/ (aristocra-
tiza, comercializa, diminutiviza, feminiza, gangsteriza, idiotiza,
mediocriza, pueriliza, sensibiliza, umaniza, etc.).
Indiferent de categoria morfologica la care apartin, temele
acestor verbe seamaiintre ele prin faptul ca exprimA
(in acoeptia cea mai largA a cuvantului), coca ce arati ca punctul
de plecare pentru formatiile verbale i1 constitue adjectivele. Lu-
cru fires, caci functiuneal for `factitivre presupune s/varairea
unei actiuni, al &Axel rezultat este 'dobandirea insuairii respective.
De aceea, ocupandu-ma de derivatele in -ist, am afirmat (v. mai
sus, pag. 176) ca ele merg imprema cu verbele in -iza (4?,i cu sub-
stantivele in -ism). Dela aceeasi tom/ se pot forma, cu ajutA3rul
acestor sufixe, trei derivate foarte inrudite nu numai semantic,.ei
ai ca atmosferAl: etatiza, de ex., inseraneaz5, a `fi et at is t' (sau
`a face e tat i s m'), dupes cum etatist este 'eel care etatizeaz5:

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: VERBE 241

(ori este de pk.ere ea trebue sa se etatizeze) sau 'partizanul et a-

tismulu iar etatism vrea s zicit `(a avea) atitudinea unui
e t a t i s t' sau `sustinerea et a t i z a r i i'. Tot asa fasciza-fascist-
fascism, integraliza-integralist-integralism, mercantiliza-mercan-
tilist-mercantilism, politicianiza-politicianist-politicianism, socia-
liza-socialist-socialism, etc. Proba ca nu intereseaza categoria mor-
fologica, a temei avem cateva perechi de verbe sinonime in -iza,
dintre care unul e format dela substantiv, c,elitlalt dela adjectival
farniliei de cuvinte respective: istoriza-istoriciza, literaturiza-lite-
rariza, statiza-stataliza (alaturi de etatiza, care-i frc. etatiser),
structwriza-structuraliza, tipiza-tipiciza *. a.
Tendinta de a crea, cu orice prilej, verbe mina, invocata me-
reu in discutia noa.stra, se manifests, mult mai des, algal dada
am ariltat chiar aicum. Dela o tem5, units se derives un verb in -iza,
altul in -a (se intampla adese,a, ca unul din. ele, eventual chiar a-
znandouli, sit fie impruanuturi, nu formatii rominesti). Sensul for
este, de obiceiu, identic, dar cateodata dif era: amalgam(iz)a, acti-
v(iz)a, bastard(iz)a, canton(iz)a 'a imp'arti o targ, in cantoane
(dupa model elvetian)', caricatur(iz)a, olorin(iz)a 'a dezinfecta
apa- Cu clor', cloroform(iz)a, cota 'a inregistra la burg valorile
znobiliare' cotiza `a fixa cota de export la Marfuri", ega2(iz)a,
infirm(iz)a, major(iz)a, monoftong(iz)a, obstacza(iz)a, pact(iz)a,
portret(iz)a, problema(tiza), relativ(iz)a, silab(iz)a, structur(iz)a,
substantiv(iz)a, sublinz(iz)a, surdin(iz)a, tabu(iz)a, uniformWz)a,
vitriol(iz)a, etc.
Forme duble dela acelasi primitiv apar si altfel. Cateodata
tema insgsi are aspect dif erit, dar nu, ca mai sus, din cauza ca-
tegoriei morfologice diferite: anatem(at)iza, matemati(ci)za, mz-
nim(al)iza, etc. De obiceiu inssa, avem a face cu deosebiri crono-
logice sau sociale. Varianta in -iza este recenta si cults, cealalta,
in -i sau -isi, exists mai de Inuit si circula, de preferintA, in vor-
birea populara sau railcar in cea familiark De 'Ala: ardeleni-ar-
deleniza, categorisi-categoriza, economisi-economiza, orcisseni-orci-
feniza, regularisi2-regularize, silabisi-silabiza, ti-
geini-tigeiniza 3. etc. Daces ne ref erim ei la listele precedente, ob-
a Intelesui mai vechiu si cunoscut de toatit lumea este 'a contribui la&u
neste la sustinerea unei societiiti, a unei opere de binefacere, etc.'
2 Intrebuintat foarte rar, poste chiar de boo, astitzi.
La verbele avilnd drept tem& un nume etnic (sau Inrudit cu acesta)
pare a exista o usoarg, deosebire semantics. Intre varianta 'popularit' si cea

www.dacoromanica.ro
242 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

servrtm ca nu rareori limbs noastra, considerate in total, posea

&ate trei, ba chiar patru forme verbale dela aceeasi temrt sau dela
teme apartinand aceleiasi familii. Cf. asctiva-activiza-actiona, per-
f ecta-per f ectiviza-per f ectiona, regula-regla-regularisi-regulariza,
silaba-silabisi-silabiza.
Alte sufixe, tot recente, pe care le intalnim la verbe roma-
nesti actuale, sunt -isa si -fica. Amandou'a sunt relativ slab repre-
zentate, iar primal, care-i destul de rar, chiar fara, s5,-1 compartim
cu oelelalte, este complect neproductiv. Pe -isa i1 pandeste si altii...
primejdie. Din cauza frecventei extraordinare a lui -iza, se con-,
funds cu acesta, de care se deosebeste formal, adios pe deasupra,
numai prin consoana, intervocalicit, deosebire usor trecutrt cu ve--
derea, data fiirud teindinta de a pronunta pe. -s- ca z. Cred ca a-
proape toti Romitnii spun si scriu ateriza, furniza, repartiza1, se-
ziza, etc. Cateodath confuzia pare a fi in logics, lucrurilor. Astfel
(a)neantisa face impresia un derivat in -iza dela neant, cat'
insemneaza 'a reduce la neant (un obiect, o fiinta oarecare)', are,
prin urmare, inteles pur factitiv, la fel cu verbele in -iza.
Lipsa lui de productivitater se explicit' prin faptul ca nu-i su-
fix propriu zis, adicit derivativ. In frantuzeste, de unde ne-au.
vend toate verbele formate cu el, apare numai la pers. 4 si 5 ale
prezentului (indicativ, conjunctiv, imperativ), la imperfect si la
participiul prezent. Functioneaza, deci, ca sufix flexionar. Ro-
mfinii 1-au extins la toate formele, mai exact spus, au dat verbelor
frantuzesti in -ir imprumutate de ei un infinitiv in -isa 2, care a
servit apoi ca tema sau ca model pentru toate timpurile si mo-
durile.
Cat despre -fica, deli mai des decat -isa si uneori chiar pro-
ductiv, nu se poate compara nici el cu -iza in privinta raspandirii.
Are, foarte rar, si aspectul -fia, care-i pur francez, pe cand ce-
151alt s'a modelat dupe lat. (sau ital.) -fi,care, chiar dace verbele
respective le-am imprumutat, in realitate, tot numai (sau aproape
numai) din frantuzeste. Ca insemnare, -fi(c)a searniina cu -iza: am-
cult& Astfel figdni (refl.) insemneaza mai degrabg. 'a crip&ta apucrituri de
om% pe and tigelniza ne trimete chiar la procesul de desnationalizare a
unui Net.igan. Aceasta, fiinda notiunea de pierdere a nationalit6tii este
relativ recent& si, In orice caz, culla, [Idle , strain& de mentalitatea mediului
popular, unde circuit verbele In -i.
2 Pe acesta nu-1 pronuntit cu -s- nici chiar acei care... combat pe
2 Intocmai ca In epoca Fanariotilor cu verbele de origine greceasc
In -isi, pItstrate, unele, pang, astazi si care vor fi ajutat la adaptarea In
modul acesta a imprumuturilor frantuzesti.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV: VERBE 243

plifica 'a face amplu', densifica 'a face dens', solidifica 'a trans-
forma (un corp lichid) in solid'.
Dau acum cat uu numar de exemple (allele deck cele po-
menite in cursul discutiei), nu prea mare, pentru. fieva.re gruprt
de verbe noun in -a, in- iza t3i -fi(c)a, indiferent dad. cunt impru-
mutate sau formate pe teren romilnese I.
1. accidenta,2 acuarela, adultera, anchiloza, angora(t), an-
irepozita, apoteoza, arbitra, arhiva, aureola, autografia, avdla;
balona, balota, basoreliefa, betona, bibliografia, bitumina,
blinder, bloca, blufa, briganda;
cables, calibra, caligrafia, carmina, cauciuca, celuloida, cen-
2imetra, centrifuga, centura, cianoza, clisa, compartimenta, con-,
tepta, confuza, contraofensiva, corsa, cosmetica, croma, cronica,
tuba, curenta, curiozita, curta;
dactilografia, decana, deficita, dezechilibra, diagnostica, dia-
manta, dieza, discontingenta, Braga;
eboca, ecrema; edilita, efigia, electrocultiva, enuclea, et*?
eticheta, experia, (cf. experientei);
fascimila, factura, faia,nta, filoxera, fora, fosfora, franja,
fonda, fulmina, fuziona;
garnizona, gestiona, gipsa, glosa, gradua, gripa;
handicapa, hibrida, hidroplana, (h)iperita, hipertrofia, hi-
postaz(i)a;
impaduda, imposeda, inciza, individua, instructiva, inter-
media, intersecta, invalida, invectiva;
'imbrigada, impurpwra, inlumina;
knockouta;
lockouta;
manicura, mansarda, manufactura, marmora, meduza,
metamorfoza, mina, monografia, monologa, monosilaba;
necrologa, nevroza, nimba, norma;
obiectiva, obscura, oja, orchestra, oxigena;
parada, paradoxa, parazita, pdnza, pelerina, pena, pendula,
De altfel aceasta distinctie nu-i posibila dealt in anumite cazuri, de
pildit pentru formatiile in -iza dela teme autohtone sau pentru derivatele
dela teme inexistente in limbs noastra.
2 Participiul trecut I eminin (accidentata) se intrebuinteaa si eufe-
mistic cu sensul de '(fats) defloratX (in limbajul asistentet sociale si at me-
dicinii legale).

www.dacoromanica.ro
244 'PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

pergamenta, perifraza, -perla, petrola, plebiscita, poligrafia, pozi-

tiva, precursa, prelud (i) a, prospects;
radeicina, regenta, relativa, resona, rubrics;
scadenta, sciziona, sectiona, sidera, silueta, situa, sofistica
solfegia, soliloca, sorta, stanta, stela, stereotipa, stoca, stopa, sum-
bra, suplicia, suplimenta;
$of a, soma;
tables, tanga, tangenta, tarat `cu tars', tarifa, terora, tigra,
tinctura, tragedies, transfuza, transsubstantia, trila;
ulcera, urgenta, uzina;
vacanta, vagabonda, vasculariza, vehicula, violenta, viziona;
zebra, zigzaga;
xilografia1.
2. absolutiza, academiza, alegariza, alfabetiza, antologiza,
artificia2iza, autarchiza, axiomatiza;
barbarize, bestializa, beladoniza, birocratiza, bolintinemni-
za, bolceviza, bovariza, bugetiza;
cafenetiza, corporaliza, caragializa, carameliza, cerebraZiza, ci-
cliza, citadiniza, colosaliza, confraterniza, cooparatiza, conven-
tionaliza, cotidianiza, crepusculiza, culturaliza;
dealuspiriza ( < Dealu-Spirei), demonetiza, desataniza, des-
caragializa, destezauriza, deviriliza, diafaniza, dinamiza, dolariza
(refl.) 2, dualiza, di bluspirituctliza;
egemoniza, elipticiza, eminescianiza, endemiza, enigmatiza,
epitetiza, epitetiza, eroizas, esentializa, etniciza, eufemiza;
fasciza, federaliza, fertiliza, f inaliza, fluidiza, focaliza, fre-
netiza, fripturia, fiihreriza;
giletaniza4, geometriza, ghilemetiza, gigantiza;
hamletiza, herboriza, hiperboliza, homeriza;
ilegaliza, impermeabiliza, indemniza, ndisponibiliza, inega-
liza, infantiliza; insonoriza, institutionaliza, internationaliza, ira-
tionaliza, iudaiza;
indovleciza;
japoniza, javeliza, junimistiza;
1 Unele, putine, de altfel, aunt atestate numai la participiul trecut, de
ex. accidenta, angora, diamanta, pdnza, pergamenta, etc.
2 'A adera la politica americanIC (la (diplomatia dolarului,, cum spun,
atilt de expresiv, Sovieticii).
3 Deja la Delavrancea.
Dela Gdetan, numele unui celebru (pe vreinuri) (pete,, care a in-
cercat sa-si asasineze... prietena.

www.dacoromanica.ro
 CAP. V: DIVERSE 245

laiciza, lancierizay legendariza, licheliza;

macadamiza, majusculiza, medeieniza (< Med,eleni), me-.
dievaliza, melancoliza, melodramatiza, metaforiza, metriza, mi-
liardariza, monumentaliza, musamaliza;
narcotiza, neaosiza, neologiza, nostalgiza, nuveliza;
obscuriza, oficializa, omagen(e)iza, originaliza, ospitaliza;
papagaliza, parizianiza, pasteliza, pasteuriza, paganiza, pe-
dagogiza, periodiza, plasticize, poleniza, prezentualiza, profesio-
naliza, psihanaliza, psihologiza;
radicaliza, regionaliza, reumatiza, revitaliza, robotiza, rosetiza,
ruraliza;
schematiza, schopenhaueriza, sentimentaliza, simetriza, sitn-
foniza, simultaneiza, snobiza, sociologiza, solemniza, solilochiza,
sovietiza, spitaliza, subiectiviza, substantializa,superficializa, su-
pranaturaliza ;
?abloniza, fampaniza, stiintifiza;
tamburiza, tayloriza, eemporiza, teodoreniza (< Ions' Teo-
doreanu), transcendentaliza, trustiza, tuberculiza;
universaliza, urbaniza;
valabiliza, vasaliza, vasculariza, verdww'za, victoriza ( <
Calea Victoriei), virtzcaliza, vitaminiza, vizualiza.
3. abrutisa, amerisa, apiatisa, aterisa, avertisa, fuirnisa, juisa,
repartisa.
4. artistifica, burghezifica, codifica, diversifica, dublifica,
exemplifica, fortifica, gaz(e)ifica, glorifica, identifica, intensifica,
justifica, lichefia, magnifica, inortifica, mumifi(c)a, natifica,
pietrifica, planifica, poetifica, yrusifica, rarefia, ratifica, rusi-
fica, semnifica, stiintif ica, trustifica, valorifica, vinifica, zeifica.

CAP. V: DIVERSE.
1. Postverbal e. Un mjloc de a forma, cuvinte noun,
foarte des utilizat de unii dlintre scriitorii nostri, este transforma-
rea in substantiv a unui verb prin sim'pla lilsare la o parte a de-
zinentei acestuia. In ce priveste sensul, astfel de substantive sea-
miing, bine cu infinitivele lungi: alint-a2intare, friimant-friima'n-
tare, etc. Preferinta pentru ele se expliea prin aerul for 'poetic',
I Dela Lander 'membru al LANC-Idui' (= Liga apartirii national()
-creOine), adica al partidului cuzist.

www.dacoromanica.ro
246 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

daces pot spune aga. Intr'adevar, ele sunt on par mai grumoase'
deck infinitivele substantivate, evident in mAsura in care se
poate sustine ca Ian cuvant posedA, prin el insusi'si strict formal
vorbind, o anumita grunt:mete'. Oricum ar fi, faptul ca sunt mai
sourte deck infinitivele contribue la o crestere a expresivitatii. In
schirnb, prezinta dezavantajul ca sunt mai abstracte. 'dew, de ac-
tiune, destul de vie la infinitivele substantivate, for le lipsegte
aproape cu totul 1. Afar% de asta, mie oel putin mi se par arti-
fioiale, duleege, poate pentrucA aunt cliutate si pontrucA ne intam-
pina la unii scriitori ca Cez. Petrescu 2 si Victor Ion Popa, care
fac, fieoare in felul sau, impresia unui mannerism si pretiozigm
lingvistic foarte accentuat (in special ultimul).
ales (cumparand tot ce-a mai rdmas, farce ales, Prom 206),
alin, (cloud vorbe de alin fi plans, VVD 154), aunt (Dar instru-
mentele de glint, preferate ale iernii, scant tobele Mani, APN 335;
inima fare, glint azi ti-o dale, s'o vezi1 ZSt 92) 2, apiis (dacd das-
ceilii no$tri ar pune un apds mai mare pe datoria de a fi fericiti,
Ins, Main 1939, 397) 4, barfd, (intrec chiar bcirfa crancena la
care se dedau comesenii, VR, Oct. 1937, 9), cioplu (se, v'aratati
varto$i 91 dintr'un cioplu, ca Transilvdnenii, Niry 27), colind (a
Inceput colindul streizilor din cartier, VAc I, 62; a fa:cut colindul
tuturor autoriteitilor, Act 152) 2, freimtint freimantul mien, de-a
inventa, pentru a nu muri, RL, 15 Apr. 1933, 4, 1; a celui mai
scdrbos friimant de lux, JL, 3 Sept. 1939, 3, 6; tot freimantul acesta
de seipteima'ni, VVD 119), fumeg (fumegul focurilor pentru akin-
gat tOntarii, HM 9)1 incdnt (meant nu-s zorii, AL, 28 Iunie 1936,
4, 3-4), liceir (trebue [oiorapul] se, fie de mdtase, ca se, concorde cu
licdrul de cub lustrwit at automobilului cu opt cit'indri, AL, 30
Nov. 1930, 3, 1; Sceipat de licdrul a,cela de fosfor, ZN 28), micun
(mi ?unul de ganduri al unei minti femeie$ti, VVD 284), pcilpit it
I Dec& nu dispare complect, aceasta se datoreste asociatiei de idei,
mai ales ca obisnuit un postverbal are aceea5i form& ca pers. 1 indic. prez.
a verbului corespunztitor.
2 Acesta chiar abuzeazg. de ele.
Dict. Acad. 11 di, ca existfind numai la Cosbuc".
I Citatele din Dict. Acad. apartin excluziv limbii vechi. Aceasta pro-
beazii ci. to limba actual, avem a face cu o creatie noult, independentIt de
cea anterioarit.
Apare deja la I. Ghica si Delavrancea. Dict. Acad. it consider& drept
variants, a lui colinda, ceea ce nu mi se parte exact. De acea 1 -am pus In
lista de faVt.
' Am neglijat sit notez izvorul, Ar putea fi si Imprumut italienesc
(< pa/pito).

www.dacoromanica.ro
 CAP. V: DIVERSE 247

picur (Asa cum cade frunza sau pleural de ploaie, AL, 11 Martie
1934, 1, 3-4; picur de aka [din Mit:anti], Drom 159; picurul ham-
zurilor abia se auzea, CrA 172) 1, potol (Deli aceste ambitii ma
intepau firs potol, Rus 52; cf. si 89, 92) 2, scapar (scapar de am-
nare TT 54), cu varianta sap& (un scapar luminos, VR, Sept...
Oct. 1935, 5), schiaun (De-abia a$tept sa scap de-al vietii schiaun,
Ins, Ian. 1940, 6), scutur (Ingalbene$te carnea de-ar toamnelor
lung, scutur, VV 95) s, spulber (mini poate sufla un spulber,FJ
100), tang (tang nu-i stansul, AL, 28 Iunie 1936, 4, 3-4) 4, tress
(Isi sfrededi fiecare trds, obrazul vested, ochii obositi ?i stin$i,
Luc 331; trasurile isi pierdeau vioiciunea. CS 60) 5, turbur (A-.
bwri de indoiala $i de turbur, VVD 39), zburd (Zburdul ma'nzesc
pe livada goals, Rid II, 395) si zburda (animate de o zbUrda
hazlie $i pitoreasca, Ins II, 2, 792) 6, zumz (cu zumz de stup and
pe lunci cum topiie perechile, PTA 159). Tot ca po,stverbal (si
ca compus, cu des- dela interes) trebue socotit, coed, ritspanditul
dezinteres (un dezinteres dezolant, Spm 124; fi personalul, la
dezinteres adaugii cumpatul, APN 342; dezinteresul, pans la totala
indiferenta, fatei de casa $i f amzilia lui, Gor 389) T. La fel rasuflu
(a fost in intreg vagonul un rasu flu de wurare, CS 347), atestat
Inc. din sec. XVIII, apoi supar (Neculee) s. a.
2. Motive asemAngtoare cu cele indicate in paragraful pre-
cedent explicA preferinta unora dintre scriitorii contimporani
(iar5sii cu Cep. Petrescu in frunte) pentra substantive in
-et (neaceentuat), derivate dela verbe. Dupes cum, subt raportal
semantic, postverbalele sunt echivalentele infinitivelor lungi, tot
asa formatiile in -et merg impreung eu participiile trecute (substan-
tivate), fats de care prezinta aceleasi avantaje si dezavantaje ca
postverbalele fath. de infinitive. Printre avantaje a.r putea fi men-
tionata si pozitia accentului pe prima silabA, adicA pe terra, pur-
7 Mu cred ca-i varianta (ardeleneascaI) a lui pic (plur. picuri).
Cf. G. F. CzAusAlm, Glosar de cuvinte din judetul Vdlcea, Mem.
Acad. Rom., Sectia Liter., Seria III, Tom. V, pag. 202: pOtol 'astampite (nu
mai ai potol?").
' Deja la Alecsandri.
4 Tntrirri tnregistreazil. numai varianta feminintt tdngd, pe care o con-
siderit drept imprumut slay.
5 Auforul (Cezar Petrescu) trebue s se fi lasat influentat de frc. trait, Pe
care, de altfel, fl traduce tress.
o Forme duble mai avem, de pita, povat (la Creangli) si povatd, apoi
icing si tdngd, deja amintite, deSi nu toate par a fi postverbale propriu zise.
Insemneaza si 'dezinteresare , adica lips& de interesare', (tar si 'ups&
de interes'. Se pare ca sensul al doilea este mai ales ardelenesc.

www.dacoromanica.ro
248 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

titoarea intelesului, de undo rezultii o crestere a expresivitatii.

Postverbalele se opun sinonimelor lor, din acest punct de vedere,
totdeauna, pe cand substantivele in -et, n-uraai cand verbele cores-
punzaloare apartin conjug. I si IV.
ciocnet (ciocnetul paharelor, OP I, 149), plescat (Bubue cu
fulger pufca: prabu$iri de pene, plescat..., VR, Maiu 1938, 34),
plesnet (eau pe speteaili Cu plesnet mare, Rus 242; care-i zvdc-
nea panel la plesnet arterele, AN 148), rasuflet (mi-au incle$tat
inima, .$i rasufletul, AL, 2 Febr. 1936, 4, 2; dobtindind iarii,rti rei-
suflet, IA 9), sclipet (o dimineata cu solipet de raze'n omat, VR,
Sept.-Oct. 1935, 7; sclipetul nocturn al stelelor, OP II, 167), tu-
set (S'au oprit pe singura treaptil de piatra. Un tuset strain. Pe
urma, ciocanitu2 degetelor..., ibid. 259; cf. si 1907 I, 28), zvarlet
(AL, 5 Febr. 1930, 8, 3).
3. 'S curt Air i' de cuvint e. Dupa model strain, mai
totdeauna frantuzesc, cateva substantive, de obiceiu compuse, apar
`scurtate', in sensul ca li so lash la o parte al idoilea element al-
clituitor. Procedeul, foarte larg aplicat in limba francezii, nu se
potriveste deloc cu sistemul nostru lingvistic. De aceea nu prinde
la noi, iar putinele inceregri reunite se datoresc, in realitate, limbii
de origine, de uncle ne-au limit... amputate gata. Curente mud
(acolo ei aici) cinema, metro, radio, stilo, taxi I. La cele mai mite
forma intreagri este complect neuzitata., adesea chiar necunoscuta
(pentru majoritatea subiectelor vorbitoare). Altele nu nierg;
pentru microfon (care convin mai mult microului, AL, 25
Dec. 1938, 12, 4), pat(h )8 pentru patef on (patheul" cu goarnd
de trombon, Ins, Iulie 1938, 183) 2, smok pentru smoking (ii dace
fi smokul, imprumutat la logodna, Log 292). Cf. si toy < to-
vara4, in ironie (prin impunerea wnei carantine de doi ani :in 1919
impuse de... tovii" The Moscovici gi Popovici, PPG- 11) S.
I La Brasov (probabil $i aiurea prin Ardeal) se spune taxd, desigur
subt influent& nemteascii. Cf. Le francais moderne IV, 181, unde aflam el,
la Berlin, numele taximetrului este die Taxe (cu -e, In loc de -i, venit dela
die Droschke 'trAsuei: sau, poate, dela die Taxe 'taxa, mile& 'sums platitli
pentru transport'). Radio poart& astazi accentul pe prima silaba..
2 Pate exist& deja mai de mult, cu alt sens si alt& origine, fireste, to
terminologia culinar& (<frc. pdte).
Aici 'scurtarea' e de origine ruseasca (se vede din intent,iile stilistice
ale autorului). In momentul de fat& (1948), nuanta ironic& a dispitrut cu
totul. Regimul de democratie popular& a redat acestei abreviatii sensul
ei serios, pe care 1-a avut totdeauna In mintea socialistilor $i a oamenilor
progresisti. De adaugat, Intre. altele, 'circa circumscriptie politieneasc&'.

www.dacoromanica.ro
 CAP. V: DIVERSE 249

4. Un mijloc mai mult on mai putin international de

formare a cuvintelor, pe care 1-am iinitat si noi, este urmatoruL
lnitiailele elementelor constitutive ale numelun unei societati, fir-
me, institutii, etc. bunt citite 'intocmai ca literele alfabetului, cu
exceptia consoanelor urinate de vocals, care, clatoritit pozitiei, se pot
pronunta .farce acel e absolut neeesar, pus inainte sau in urma lor.
Ceec, ce rezulta este un substaitiv: noua denumire prescurtatA.
Aceasta se intampla obisnuit eu numele lungi, alcauite din trei
sau mai multe cuvinte. -(Prepozitiile si conjunctile sunt neglijate.)
Modelul prim pentru noi a fost, de sigur, franceza; mai tarziu
vor fi influentat si alte limbi, de pilda italiana, unde procedeul
se aplia, pe o scarce foarte inting (v. Lingua nostra II, 92 urm.,
fV, 118-9 si B. MIGLIORINI, Lingua contemporanea 80)1. ('red ca,
la origine, avem a face cn produse lingvistice c,omerciale":
pentru a economisitimp i bani (cu comenzile telegrafice, de ex.),
comerciantii au recurs la acest mijloc comod, care prezinta, prac-
tic vorbind, si un avantaj de natursa, international6,, caci scuteste
pe straini de a retina (greu si imperfect) numele lung si inacoe-
sibil al firmei respective. Dela en an invatat sa prooedeze la fel
sd alte categorii de subiecte vorbitoare, care lucreazg in conditii
oarecum similare. Astf el sistemul s'a intins, in chid.%
lui, contribuind la imbogatirea lexicului, ba, poate, si la
modificarea structurara a limbii, cum pare a fi, eel putin in parte,
cazul rusei.
La noi, substantivele create in chipul aoesta sunt masculine,
primeGe, adica, articolul -1, char cand se termin5, in vocalA. (De
altmintrelea, din canza Ilui e, care se introduce, pentru inlesnirea
pronuntgrii, dupes fiecare consoang, finals sau urraatii de alts, con-
soa.ng, mult mai rar inainte, majoritatea for an sfarsit vocalic si
accentul pe ultima silaba.) Inceputul s'a Mout ou CFR= Cefe-
re(u1) $i, anai rar, Chef ere(u1), dupes care au venit, probabil,
PTT=Peteteul '(Directia generals a) Poste lor, Telegrafelor qi Te-
lefoanelor', TTR--tetere `(serviciul militar al) tinerilor cu termen
redus', STB=Setebe(u1) 'Societatea Tramvaielor Bucuresti', etc.
IatA Si alte formatii de acest fel, mai recente: AGIR=Agir(ui)

i In rusWe e1 a devenit o adevIrat5, norms oficialli.. Numele Insu*i

al statului sovietic este o asemenea creatie: SSSR (redEtt In frantuzWe si la
noi prin URSS). Cf. Astrid BAECKLUND, Die univerbierenden Verkitrzungen
der heufigen russischen Sprache, teza de doctorat, Uppsala, 1941, recensata
In Acta linguistica II, 182.

www.dacoromanica.ro
250 PARTEA III: FORMAREA CUVINTELOR

`Asociatia general& a inginerilor roman', ALACI=Aket 'Aso-

eiatia licentilor Academiilor de Cornell $i Industrie', ARLUS
Arlus(ul) `Asociatia romans& pentru strangerea legaturilor cu Uniu-
nea Sovietica', ASAM = Asam(u1) `Arsenalul Subsecretariatului
(de Stat) al Aerului si Marinei', ASRC = Aserece(ul) `Asociatia
studentilor roman crostini', CAM = Cam(u1) 'Casa autonomy a
monopolurilor', CAPS 1= Caps(u1) 'Casa autonomy a padurilor
Statului', CEC = Cec(u1) 'Casa de economie si consemnatiuni',
CGM = Cegeme(ul) `Oonfederata generals& a ;muncii', CNR --
Cenere(ul) `Central national de romanizare', FUM = Fum(ull
`Frontal uric muncitoresc', IAR = Iaer(ul) `Industria de avioane
romans.', LANC=Lanc(u1) `Liga apararii nationale crestine', MTR
= Metere(ul) `Munca tineretului roman', NFR=Nefere(u1) `Navi-
gatia fluviala romans', ONEF=Onef(ul) `Oficiul national de edu-
catie fizica", ORAP = Orap(ul) `Oficiul roman de aprovizio-
nare cu, piele', PCR = Peeere(u1) Partidul comunist roman',
PMR=Pemere(u1) 'Partial muncitorese roman', PSD.Pesede(u/)
Partidul social-democrat', SRD = Serede(ul) `Socieitate-a romans
Dunarea', SSR = Sesere(u1) `Societatea scriitorilor romani', UCB
= Ucebe(ul) `Uzinele comunale Bucuresti', UAER = Uaere(n1)
`Uniunea Asociatiilor de elevi din Romania', UNSR = Unesere(u1)
`Uniunea nationals a studentilor klin Romania', UFAR=Ufarqul)
`Uniunea femeilor antifasciste din Romania', URSS = Urss(u2)
`Uniunea republicilor sovietice socialiste',2 UTM = Uteme(ul)
`Uniunea, tineretului muncitorese', etc.
Deosebit intru catva die acesta este procedeul urmator: se
formeaza 1171 cuvant (numele firmei, societatii, etc.) dial cote o
silaba a edementelor (sau a unor elemente) care alcittuesc denu-
mirea ei propriu zisa. Acest mijloc formativ se intrebuintleaza mai
rar decat precodentul, dar tirade in ultima vreme, sg, face, o se-
rioasa concurenta acestuia. Vechiu $i Mehra este Astra `Asocia-
tia tronsilvana (pentru literatura $i cultura poporului roman)',
la care sunt de adaugat cateva creatii foarte receinte din domeniul
I La Inceput i s'a zis Anef(u1) 'Academia national, de educatie fizicti:.
2 Aceasta din frantaze*te. Cf. urmaorul citat, privitor la o societate
pe care n'am putut-o identifica: pentru prosperitatea es-a-entului (VR, Oct.
1937, 16). Initialele sunt SAM, iar modul cum sunt ele citite arata mai de-
grab& influent& franceza.

www.dacoromanica.ro
 CAP. V: DIVERSE 251

vietii economice: Odesfer, Olezar, Sovromlemn, Sovrompetrol (la

ultimele doua, partea finals reprezintal un cuvant intreg) 1.
Dela multe din creatiile pomenite (in special dela cele care
apartin la prima categorie) se pot deriva euvinte in -ist, menite
8a indite pe functionaa-ii institutiei sau pe membrii societatii res-
pective: ceferist, petetist, teterist, setebist 2, aserecist, etc. Dela
Lane am avut si laincist, dar si fancier, printr'un joe de cuvinte,
care a fost posibil gratie mat ii asemAnari a formulei in discutie
cu subst. lance. Interesant este amanuntul ca ceferist, de pilda,
a ajuns sa i-nsemneze lunctionar sau lucrator la ealea ferata (in-
diferent din ce tars)'. Asa se expliea de ce auzim si citim regulat
despre ceferistii francezi, cefertstii germani, etc.'

' In rusote, acest mijloc de creatie lingvistica este extrem de rgs-

pandit. Faptul se datorote pe de o parte atmosferei revolutionare care
doming intreaga activitate a vecinilor no$tri dela Rasarit, pe de alta apti-
tudinii limbii ruse de a forma cuvinte compuse intr'o masurg, necunoscutti
romanei (*i idiomelor neolatine in general). Iata cateva exemple: aviabaza
laza. aeronautics' (< aviatsiOrtala baza), Gosbank Banca Nationale.' ( < go-
sudartsvenndi bank), Komsora61 'Uniunea tineretului comunist' (Kommu-
nistieeskil soiiiz tnoldddi), politotdel `sectie (>polititeskii otcle1),
sovhciz `sovhoz; economie agricola sovieticte (<_sovetskoe hozedistvo), etc.
2 Cf. autobuzist si tramvaist, care circula in vorbirea bucure*teang,
fiind, Intr'un anumit sens, sinonime cu setebist (STB are yi autobuse).
3 De adaugat, la lista formatdilor apartinand categoriei a doua:
Romarta `(Societatea comercialg.) romang. (de Stat pentru arts)', Romlacta
'(Oficiul) roman (pentru vanzarea) laptelur, Rompescaria '(Societatea) ro-
mans (pentru vanzarea) pe$telui , Sovromtransport `(Societatea) soviet.
romb.na (pentru) transport', etc.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA IV: STILISTICA.
Prin fenomene stilistice inteleg ceea ee lingvi$tii mai vechi
numeau frazeologie (in aceeptia cea mai large a termenului): corn-
binatii sintactice al ea.-ror seas este unitar $i difera de al elemen-
telor aleatuitoare luate unul cate unul sau legate altfel deck in
formula respective. Mu lte din faptele discutate subt aoeasta ru-
brics ar putea figura tot atat de bine la Sintaxa", dupe cum ia-
raisi o buns parte din eels analizate acolo $i-ar putea, gag locul
aici. Caci intre stilistica, oricum am coneepe aceasta notiune, $i
sintaxa este greu de tras un hotar propriu zis. Amandoua se oeupa
de sintagme, adica grupuri de cuvinte legate prin diverse rapor.
turi gramaticale. Deosebirea cea mai importanta, care nu-i tot-
deauna usor sezisabila, consta, in faptul ea constructiile sintactice
sunt, de obieeiru, fixe $i lipsite de orice element subiectiv, pe eand
cele stilistice au un caracter mai if-nult on mai putin personal, sunt
supuse modificar. ilor provocate de situatia extQrioara, de momen-
tul psihologie, etc. $i oontin adasea o nuanta afectiva sau estetica.
Altfel spus, fenomenele stilistice constitue, cum arata, *i nu-
mole for (data ne referim la terminologia eriticii $i esteticii li-
terare), partioularitati de stil, seris sau vorbit, partieularitati in-
dividuale, chiar atunci cand ele se bucura, de o raspandire relativ
large: /eel care le intrebuinteaza le iereiaza oarecum din nou, in
ipoteza ca, ele nu cunt inventia lui personals.
Dupes cum nu putem separa totdeauna constructiile stilistice
de cele pur sintactice, tot aqa ne vine greu sa elasificam faptele
privitoare la stil. Lipsesc pentru aceasta eriterii sigure $i precise.
0 grupare a for pe categorii se impune totu*i, fie $i numai din
motive practice. Vom avea astfel: Frazeologie propriu
zis a, (ereatii recente); 2. F o r mule traditionatle mo-
dificate in aspeetul sau sensul lor; 3. Diverse.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: FRAZEOLOGIE 253

CAP. I: FRAZEOLOGIE.
Ceea ce izbeste din capul locului la aceasta grupa de feno-
mene stilistioe, mult mai bogata decat oelelalte, este puternica in-
fluenta strains (in primul rand, si ca de obioeiu, franc,ezii). Vom
vedea ca foarte multe constructii sunt simple traduceri, fare ca
cei care le utilizeaz5, sa-si dea totdeauna seama e5, se afla in fart
unor combinatii de cuvinte neadaptate, adesea chiar neadaptabile
la sistemul linguistic romanesc.
Le insir alfabetic, dupg elemental alauitor care mi se pare
eel mai important la fiecare.
alerga: se aleargei premiul Goarnal (AL, 17 Iunie 1934, 10,
2). Nu-i vortaa numai de functiunea transitive a acestui verb,
pentru care am gasi sprijin in limba noastr5. ingsi (cf. munt. a
alerga pe cineva `a-11 fugsari'), ci de intreaga oombinatie sintactica.
arme: cu arme $i bagaje (opozitia a preferat sa adere cu
arme $i bagaje..., VR, Febr. 1938, 17). Obisnuit ((i foarte des in
limbajul unor anumiti oamoni de culture) se zice a trece cu arme
$i bagaje la adversar. Din frc. avec armes et bagages (expresie
militarg, la origin).
bald,: in formula bazei de plecare (sei fie numai ca bazd, de
plecare, AL, 6 Oct. 1935, 9, 4). Am crezut intaiu ca avem a face
cu o eontaminatie intre punt de plecare (pentru o discutie, etc.)
i bazd (a unei discutii) 2. In realitate este un iraprumut frau.-
-tuzesc: base de depart `Sturmousganstellung' (din terminologia
militarg).
bine: dupa modelnl lui a vorbi de bine (pe oineva) s'a for-
mat a scrie de bine (D-1 6. C. m'a vorbit $i m'a scris atcit de
multe on de bine, AL, 11 Aug. 1935, 1, 3) 3.
cafea-cu-lapte: erau bdieti de viatii, nu... cafea-cu-lapte, ca
ceilalti (VR, Apr. 1938, 26). Pare a fi sinonim cu papa-lapte, care
va fi servit ca punt de plecare.
cap: a face un cap 'a fi Isiurprins, a se mira' (facea un cap
-nedumerit, TB 220; Ra'dea de capul pe care i -ar face Dia, Rad
II, 206; vdzeind capul pe care l-am feicut, AL, 29 Apr. 1934, 4,
3; uitd-te la el ce cap face, ibid., 5 Julie 1936, 6, 7). E frc. faire
1 Sau premiul Jockey-Club, etc.
t CA,ci sensul e metaforic, mai exact spus abstract.
3 Uz strict personal (T. Arghezi).

www.dacoromanica.ro
254 PARTEA IV: STILISTICA

une tete (pop.) 1verbliifft (oder verstutzt) sein`; `wiitend sein' (cf.
ri ail en f era un tete 'er wird ein Gesicht machen') 1. De aici n'a
fost grew sa se ajunga in o variants eliptica a formulei, prin 15,-
sarea la o parte a verbului: Sora mea avea capul acelor strain care-
se duc la inmormangri (VR, Ian. 1940, 21); cap inteo parte si in-
tr'alta adic5, `surpriza, ruimire de ambele pairti' (AL, 24 Fehr.
1935, 7, 2); e lesne de inchipuit capul meu, cand am citit (On
140-1). Ali sparge (sau stdr&m,a) capul `a-ai bate capul': isi spdr-
gea deja capul cu reisturnarea republicii (CL, 28 Sept. 1935, 4, 5);
sfeirlimeindu-si mereu capul cu proiecte de relzbunare (RJ 275).
Din germ. sich den Kopf zerbrechen, poate oi din fro. se casser
la tete. 2
caz: alaturi de obionuitul in tot cazu,l ( < fre. en tout cas),.
se intalneote in toate cazurile (of., de pilda, VR, Nov.-Dec. 1934,
64), care cred ca-i traducerea germ. auf alle Fdlle (en pastrarea
lui in din formula mai veche, avand substantivul la singular). A
putut influenta i sinonimul (apr-oximativ) in toate imprejurdrile.
Do altfel tot inseirmeaza liecare, orioe'.
chip: urnaind in chip de con (AL, 19 Ian. 1936, 5, 2).
Pare a fi reda.rea fre. en guise de..., ca.-"ei ram. in chip de (inve-
chit") 'ea, in sewn de' (de pilda: in chip de zalog, in chip de bi-
ne-ai venit, in chip de batjoeura, in chip de jertf5,) are alta sem-
nificatie.
class: de moire class 'de calitate exceptionaa' (un pilot de
mare clasd, AL, 5 Apr. 1936, 1, 6-7). Cf. fre. classe 'Rang'.
colt: a face coltul unei strifzi 'a apuca pe la coltul ei' (cand
facu coital aleii, AL, 17 Ian. 1937, 5, 1). Fre. Faire le coin de
la rue.
centering: a face o centering, foarte rgspandit, in loc de a
tine(a) o conferintd, dupa fre. faire une conference. Formula cu
a Linea, mai veche oi deocaandatA Mai freoventA, este traducerea
germ. einen Vortrag halten. Faptul ca s'a impus cu mult inaintea
eeleilalte, pe care o.simtim ca strains, dovedeste c5, obiceiul de a
timea conferinte a fost imtrodus la not de oameni ere cultur5. ger-
Constructia german& este, desigur, izvorul lui a face o mutra, In-
cetAtenit de multa vreme.
' Primul exem.plu 1-am glisit trite traducere din nemtekde, iar al
doilea provine dela Rebreanu (Ardelean!). De altfel am impresia c Romttnik
de peste munti utilizeaa mult mai des dead altii formula a-i sparge capul.
(cu sensul dat aici, fireqte).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: FRAZEOLOGIE 255

mane. Un rol important trebue sit fi jucat membrii Junimil",

at:it de amatori (unii dintre ei) de conferinte publice. $i se tie
ca, oei mai multi (si mai influenti) iii facuse studiile in Germania.
consecintil: prin consecinta pentru in conse,cintei (Ins, 1 Nov.
1936, 391), subt influenta frc. par consequent.
cont: in formula linie de cont (nu face sci inure in linie de
cont, CL, 30 Maiu 1936, 2, 5). Din frc. en ligne de compte (mettre
ou faire entrer en ligne de compte 'in Rechnung stellen'; (fig.)
'in Betracht ziehen').
contest: farce contest `incontestabil, flea indoialk (riimtin
fara contest pe drumuri, AL, 24 Iunie 1934, 9, 4; a precipitat, fiirii
contest, evenimentele, Ins I, 1, 345). Este frc. sans conteste.
credit: spre creditul autorulni (VR, Iunie-Aug. 1935, 25).
Spre, caci mai ales prezenta acestei prepozitii trebue explicafg,
ar putea veni dela constructii ca spre onoarea, (sau cinstea) cuiva,
spre apdrarea lui N., etc. Mai probabil este rose a. avom a face
cu o influenth germane (cf. zum Kredit des Verfassers, dem Ver-
fasser zum Kredit).
cuvant. In locul lui pe cuvant de onoare, pe cuvdntul meu,
etc., care continua s se intrebuinteze, circulit din ce in ce mai
mult `prescurtarea' for pe cuvant. Am impresia ca, tineretul nu
spume deeat asa. La fel copiii, apoi numerosi oaaneni inculti, de
obiceiu tot tineri (soldati, servitoare, etc.). Preferinta pentru for-
mula elipsatA se datoreste nu numai tendintei oarecum firesti
de a rasa la o parte tot ce-i de prisos, ci si, probabil, influentei
unor constructii ca om de cuvant, a se Linea de cuvant, etc., unde
cuvant este echivalentul lui cuvant de onoare. Cf. si frc. etre
(homme) de parole; n'avoir qu'une parole; ma parole (d'hon-
neur); etre prisonnier sur (8a) parole.
departe: ee combinit cu de acolo, in fraze ca N. n'a incercat
sa reziste, deptirte de acolo, a cedat foarte repede. Are, deed, sensul
lui `dimpotrivA'. Este traducerea literals a frc. loin de la, pe care,
de altfel, Romanii 1-au imitat deja subt forma departe de asta.
diferentii: spre diferentei de... (CL, 20 Iunie 1936, 4, 1) pen-
tru spre deosebire de... S'a inlocuit, aka dar, cuvantlul vechiu prin-
tr'un neologism, cu care -i numai aproximativ sinonim. Trebue sa
fi influentat constructia frantuzeascit a la difference de... Spre'
deosebire de... pare a fi decalcat dupA germ. zum Unterschied von...
dinte: a avea (sau a pdstra) i(n dinte contra cuiva avea

www.dacoromanica.ro
256 PARTEA IV: STILISTICA

un motiv de nemultumire' se intillneste foarte des in vorbirea o-

ritsenilor venni, ba a intrat si in limba scrig (in general am un
dinte impotriva filmelor..., AL, 20 Oct. 1935, 2, 3; pdstrez de molt
un dinte domnilor scriitori, CA 25 Julie 1936, 6, 6). Dupes fre.
avoir une dent de lait contre q.; garder a q. une dent de lait `einen
alien Groll gegen jemanden hegen'.
drag. Foarte des se aude in limbajul familiar, mai ales la
femei, formula dragul de e11. Se va fi spus din capul locului nu-
mai despre copii, cum se spune, die altfel, pang astki, atunci card
sunt,mangaiati, etc., apoi gi despre loamenii mai in viirsta. Cu
privire la acestia, totdeauna, cred, in sens ironic, Ascu n'am
sa -ti admit sofismele, in ruptul capului, striga el, dragul de el,
infuriat, funded... (VR, Ian. 1936, 34); 0, bine ca sose$te scumput
de el (AL, 10 Apr. 1938, 5, 3). Pentru partea pur sintactica, cf..
frumosul, de?teptul, r'ciut, etc. de cutare. '

eminentei: in eminentd 'in special, prin excelentg' (Stanga

era reprezentatd in eminentei prin social-democrati fi comunisti,
CL, 19 Oct. 1935, 8, 1). S'a n'ascut printu'un fel de `ana1iz5.' din
adv. eminamente, care apartine la aceeasi familie de cuvinte,
face. Apare, cum e de asteptat, in numeroase formule stills-
tice. Tata cateva dintre cele mai frecvente 2. A face lege 'a avea
putere de lege' (pdrerea Cristinei Picea lege in Franta, in Italia,
AL, 39 Nov. 1936, 7, 5). Cf. fro. faire loi. A face sd apard 'a
publican, a tipari (o lucrare, etc.)' (G. D. a feicut sd apard itna, din
revistele pur marxiste Ins, 1 Far. 1936, 80). Dupes fre. faire pa-
ralitre. A face un rol 'a juca un roil.' (N. Picea rolul principal
AL, 8 Nov. 1936, 8, 5). Asupra acesteia, adic5, a unui aspect al ei,
trebue sa insist, fiinda, avem prilejul sa constatka cum dorinta
de a invoca cu orice prey poste duce la c,onstructii imposibile. In
loc de a face rolul unui negustor 3, de pilda, on a face pe negus-
torul, se spune nurnai a face un negustor (printr'o contamina.re a
ambelor moduri de exprimare sau printr'o elipsa). Se ajunge ast-
fel la fraze ca urmatoarele: [Marlene Dietrich] sd inceapd a face
$i fentei mai obimuite (AL, 5 Apr. 1936, 8, 1-3); Young 4 a /acid
pawl arum numai fete ingenue (AL, 11 Aug. 1935, 8, 3). Fichivo-
I Si femin. draga de ea. Cf. apoi mica de ea, ce dulce era!
2 Am In vedere, ca de obiceiu, numai inovatiile.
3 Care ins& nu merge deocamdatit. De aceea trebue preferat a Fuca
rolul...
4 Tot artist it de cinematografl

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: FRAZEOLOGIE 257

cul, de sigur neintentionat, este evident Din... fericire, n'am in-

thlnit aceastA constructie deeast la un singur publicist. D. I. Su-
chianu, care altfel nu numai ca stie s scrie, dar s'a aralat adesea
ingrijorat de chipul cum trateaza (adicA... maltrateaza) numerosi,
Romani limba for materna,. Ace lasi autor intrebuinteaza, de-.
astadati impreima cu altii, Inca, o formula cu a face, in care west
verb are, contra dorintei autorilor, intelesul lui propriu, material,
nu pe eel metaforic. E vorba de a face trotuarul (despre femei)
'a se prostitua' < frc. faire le trottoir: Garcia incepe sei faces'
trotuarul (AL, 5 Aug. 1934, 8, 3); feicand trotuarul (CL, 1 Iunie
1935, 5, 5); au ramas sa faces mai departe trotuarul (CL, 12 Oct
1935, 8, 4); o fats care feicea trotuarul (Azi, 9 Julie 1939, 3, 2).
0 variantA este a face strada: o femeie brunei, spoita, care facea
strada (AL, 25 Nov. 1934, 6, 1). De aici n'a lost gran sa, se ajunga
la biete fete de trotuar (Azi, 25 Iunie 1939, 6, 1), echivalentul con-
sacratului femei de strada. A face foame 'a suferi de foame'
(face foame la Craiova, Act 21). Cf. a face curd, fro. farie diete,
etc. Expresia s'a putut naste insA si fAra. nicaun model, strain
sau indigen, ea produs al unei stari sufletesti afective. Sa ne in-
chipuim ca este vorba despre cineva care sufere de foame (pen-
trucA nu poate on .nu urea sa munceasca, etc.). Daces unul din
partaneri este impresionant, indiferent cum, de a,ceasta situatie, la
intrebarea: Dar ce face N. (la Craiova, s zicem.)7 va rAspunde,
in mod spontan: Ce sa faces? Face... foame! (ca si cum am spune
face ghete, face haine, etc., adicA `lucreaza?). A face o boala (ge-
neral in limbajul medicilor) : N. face o scarlatina; Sunt sigur ca
N. va face !o pneumonia, etc. (dupes fro. faire une maladie).
fond: plruralul aoestui substantiv apare in formula foarbe
raspandita astazi, mai ales printre tlineri, a f i uin fonduri 'a avea
bani` (cf. si DO 325). Dupes frc. etre en fonds. Se zice si a fi in
franci, mai expresiv, din cauza sub,stantivului foarte concret
franci (mai concret chiar deo& bani, parale si ante sinonime).
forte: a se face forte sa... 'a se angaja sa..., a garanta se'..'
(<fro. se faire fort de...).
frecventa: de inalta frecventa, (fig.) loarte timpresionant,
puternic' (paginile acestea de inalta frecventei, VR, 15 Main 1934,
65). Imprumutat din terminologia fizicalA (cwrent de inalta; free-
yenta < frc... de haute frequence).
varant: a se purta garant(d) 'a garanta' (liga mil/lard. se
42233. - 17

www.dacoromanica.ro
258 PARTEA IV: STILISTICA

purta garantd, CL, 26 Oct. 1935, 3, 4). Dupg frc. se porter ga-
gant pour quelqu'un.
gardd: vechia garde!: `vechia generative, generatia (oarecum)
rola:, in limbajuil politic de pe vremuri, dar si on semnificatie
nepolitica, (Ce vrei7 'Garda veche $i-a fcicut datoria ceitre terra,
Gor 271). Fre. vieille garde (e vorba de garda impgaliteasca a
lui Napoleon I).
granda, numai in formula di granda `strasnic, extraordinar,
grandios'. Pare a avea origine argoticd. In orice cam, nuauta po-
pulara, mai exact periferica, este foarte ace,entuata. Cu. alai in
urma, LS'a jucat o revista teatra15, purtand acest titlu, ceea ce va
fi contribuit la raspandirea expresiei. Cred ca s'a ngscut fare
vreun model propriu zis strain, deli punctul de plecare it constitue,
direct on indirect, frc. grand sau ital. grande (cf. si grandoman,
grandomanie, cunoseute si in vorbirea pAturilor inferioare orke-
nesti). Citez, cu titlu de curiozitate, ital. granda 'la fame, it piit
gran bisogno (gePgo furbesco)', dat de A. PANZINI, Dizionario
moderno,ed. VII, pag. 3112.
incurceiturd de mate `situatie grea, complicatg. (din care nu
poti ie*i)': joc de cuvinte, cu intentii expresive (ironice sau nu-
mai &mete), avand drept punct de plecare identitatea terme-
nului prim din numele popular al bolii incurcdturd, de mate cn
subst. incurceiturei `situatie difieila'.
indoiald: a trage la indoiald pentru obisnuitul a pune la in-
doiald (n'a tras-o la indoiald, nimeni, DR VII, 227). Apace la
Ardeleni si Bucovineni, f apt care vorbeste pentru o origine nem-
teascii: cf. in Zweifel ziehen 3.
juca: urmat de un substantiv abstract, ca object direct, in-
semneazg, 'a se preface', adicA 'a juca (cu intentie) rolul de...', 'a
face pe...'. De pildg: a juca steingacia, ccind in realitate, e?ti un
om foarte iscusit (AL, 11 Aug. 1935, 8, 5). Cf. frc. jotter la dou-
/cur 'den Betriibten spieler, such als betriibt stellen`.
laba: a bate laba 'a bate palma (in seann de consiantgmant,
de acceptare a unei propuneri, etc.)'. Foarte expresiva, chiar tri-
Sunt cuvintele unui larbat Insurat, care are sapte copii!
2 0 nuvela a lui Gib. I. MihAescu poartit titlul La Grandiflora (nume
de restaurant sau local de petrecerel), care trimete, prin asociatie pur
loneticti, la (di)granda.
3 Sinonimul a pune la indoiald ar nutea fi decalcat dup5, frc. mettre en
doute, dar si dupl germ. in Zweifel stellen.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: FRAZEOLOGIE 259

vials (grade, asa zicand, substantivului), de aceea freeventil, in

vorbirea familiars, chiar a multor oameni culti, care o intrebuin-
teazg oarecum glumet, toomai pentru a-i atenua caracterul prey
vulgar. 0 gaSitm si in scris: Bravo!... Bate laba... Pe viath si pe
moarte!, rdsese Caruso (VR, Apr. 1938, 28).
lege: constructia afard din lege, destul de easpandita Cu
sensul ei literal, apare, intr'o traducere din englezeste, ca echiva-
lent al lui outlaw `Geachtete(r)', asa dar cu valoare de substantiv:
era un rebel si adeseori un afara din lege cutezator psi aventuros
(AL, 7 Main 1939, 3, 3).
lance in Ulna' (fig.) 'complect, total, in intregime' (dach, sunti
land in lance adeveirate, VR, Sept-Nov. 1936, 24; v. si CF 412)..
Din limbajul fabricantilor si negustorilor de stofe. Sinonim cu
seta in saki.
maniera: de manierh (sau de o maniera, de aka maniera)...
`in chip..., in mod...' (exprima toatei situatia de o maniera cu
totul noun, Azi, 9 Idie 1939, 9, 2) 1. Foarte fasfpandita in yor-
birea familiars, mai ales subt forma de asa maniera, incat... (N.
prezinta lucrurile de asa maniera, incest to convinge). 0 ade-
vgratA... slgbiciune an pentru ea avocatii (si, in general, oaanenii
siliti de profesiune sa vorbeascA, sa explice, etc. mult). Durpg frc.
d'une maniere si de maniere que...
manic: de prima Tana' 'de primul rang, de prima calitate'
(documente de prima manic, Ins I, 1, 381) < fro. de la premiere
main 'anis erster Hand, aus der besten Quelle'. Cf. si de main de
maitre 'von Meisterhand', apoi sinonimele romanesti de prima
clash, de mare clash, (acesta numai aproximativ sinonim, v. mai
sus, pag. 251). A trece mina, din limbajul jucatorilor de call
(= a nu juca, a trece randul jucgtorului sau jucgtorilor urna-
tori), decalcat dupes frc. passer la main, insearmeaz5, si (fig.) 'a
se lAsa de o ocupatie' (sei, abandoneze cafeneaua, sei treach mans,
sei se retraga din afaceri, Gl, 23 Iunie 1940, 2, 5).
manta: alto pereche de maneci 'altceva, alter chestie, alt5.
gfisca in cea, traisla." (dar aceasta, vorba lui Rudyard Kipling,
Cf. si Ord povesti... de maniera sd nu se intrevadd... (DA 391), unde
formula are valoarea unei conjunctii. Manierd poate fi fnlocuit prin naturd:
ezagerdnd de asa naturd compunerea rolurilor... (Al, 21 Nov. 1937, 14, 1).

www.dacoromanica.ro
260 PARTEA IV: STILISTICA

e alt pereche de m,a'neci, CL, 15 Febr. 1936, 2, 4). Traducere lite-

rals a frc. c'est une autre paire de marches 1.
model: a deveni la model 'a fi modern, a avea cautare, tre-
()ere' (taranul a devenit la. model, AL, 30 Iunie 1935, 9, 6). Dupes
frc. devenir a la mode, sau, poate, germ. (wieder) Mode werden.
In ultima ipoteza, la, care n'are echivalent in formula germa.na,
s'ar explica prin influenta looutiunii, atat de freevente, la, model.
Cf. $i era de modd (CR-M 118) < fro. etre de mode.
moment: pentru moment (< fre. pour le moment) este simtit
de foarte multi Romani ca pentru, tin moment, mai ales ea, seman-
tic vorbind, nu exists o deosebire prea, mare intre o locutiune si
cealalta. Vezi BPh VII-VIII, 335-6.
monedil: a bate m,oneda cu (sau din) ceva 'a face caz de
ceva, cu scopul de a avea beneficii, a specula o situatie favora-
bila' (se lciuda cu influenta... $i bates monedg cu asta, Ins. I, 1,
341). Cf. frc. battre monnaie (fig.) `sich Geld verschaf fen'. Expre-
sia romaneasoa nu ne trimete numai detest la castig banese, sen-
sul ei fund oareoum strict moral.
nerv: a cam pe nervi 'a plictisi grozav pe cineva, a-1
enerva, a-1 exaspera'. Raspandit in vorbirea. orasenilor culti. Cf.
frc. dormer sur les nerfs i porter sur les nerfs, sinonime.
odatcl: pentru data' 'in cazul de fats, de data aceasta' (rea-
liztind pentru data..., AL, 22 Aug. 1937, 14, 3; pentru, data;
transpunerea romanului in film e posibilcl, AL, 16 Febr. 1936, 8,
5; fi asta, a fcicut ca, pentru odatd ca asemene,a, calitati exists,
lumea sa nu le vada, AL, 17 Oct. 1937, 15, 4; pentru odatil nu ne
pare rau, AL, 12 Dec. 1937, 14, 1) 2. Dupes fre. pour une fois, de
ex. c'esti bon pour une fois 'far einmal in.ag das gehen'.
pace $i onor: aceasta formula (en .in inainte), existents,
dupes cum se stie, in foistul Imn regal", este uneori utilizata ironic
la adresa oamenilor obisnuiti (mai ales a acestora). Ineeputul 1-a
Autorul pare ironic, judecand dupa, invocarea unui scriitor... englez,
cand e vorba de o maxima, frantuzeascit. Data, a*a stau lucrurile, trebue si
presupunem ca redarea ei cuvant cu cuvant a fost Muth, intentionat. Cf. er-
rare huntanwm est..: cum spune Turcul' (si alte asemenea glume, frecvente
In linabajul familiar al oamenilor culti).
2 Ultimele trei exemple provin dela acela4i autor (D. I. Suchianu). In
al doilea din ele avem si o inovatie sintactia nepreva,zutit: pentru odatd,
locutiune adverbialti, este urmat de cd, a*a dar transformat tntr'o locutiune
conjunctionala (cf. pe de o parte in cazul sau in ipoteza pe de alta
odatd ce...).

www.dacoromanica.ro
 CAP. I: FRAZEOLOGIE 261

fricut, dadi nu ma' insel, M. Sorbul: Sbi lt, genialul" erou din
Patima rode ", spune (in actul III)... atilt cat trebue unor oa-
ineni cum se cade sa manance, sa doarmd si sif se 'nmulteascd, in
pace si onor! Cf. si DO 266: Jar in timpul acesta, dupd ce dwrn-
neata ti-ai vazut in pace si onor de gravele ocupatii... Ironia vine
dela imperecherea, in conditii asa de nepotrivite, a acestor doug
substantive, care amintesc oricui pesajul din poezia citata, uncle
este singuruil for loe cu adevauat. Valoarea semantiert strict obiec-
tiva a acestei foranule este identidi cu a lui in pace (`sfi, mfinfince,
sfi, doarma $i sfi, se 'nmulteascii in pace', adica 'in liniste, netul-
burati de nimeni'). Si acest fapt contribue la ironie, crici des
ntastere unui fel de joc de cuvinte (dupes pace ar trebui o pauzfil.
paging: a fi la paging &