DINAMICA GRUPURILOR

CURS 5
STRUCTURILE GRUPULUI
1. STRUCTURA SOCIOAFECTIV
2. STRUCTURA COMUNICATIEI
3. STRUCTURA PUTERII / AUTORITATII
4. STRUCTURA ACTIVITII / SARCINII

Microgrupurile sociale se constituie ca sisteme dinamice cu autoreglare in urma dezvoltrii unui

ansamblu de relaii determinate intre membri, pe fondul desfurrii unor activiti comune.
Desfurarea in timp a acestor relaii definesc procesele psihosociale de grup (aspectul diacronic,
dinamic, discursiv al raporturilor interpersonale), iar modul de configurare a relaiilor la un moment dat
definesc structurile psihosociale (aspectul sincronic al raporturilor interpersonale). Cele doua aspecte au
caracter dialectic i complementar, procesele conducnd la configurarea structurilor, iar acestea la
rndul lor - constituie baza desfurrii proceselor psihosociale de grup. Modul cum se manifesta in plan
observaional interaciunile dintre procese i structuri reprezint fenomenologia psihosocial de grup,
cea de a treia dimensiune eseniala a dinamicii grupurilor sociale.
Cercetrile teoretice i experimentale evideniaz existena a patru categorii principale de structuri
(respectiv procese) psihosociale de grup: structura socioafectiva (procesele prefereniale), structura
comunicaiei (procesele de comunicaie), structura puterii (procesele de influen) i structura
activitii (procesele de realizare a sarcinii). Dintre acestea, structurile comunicaiei, influenei i
activitii pot avea att un caracter formal, determinate fiind de normele constitutive ale grupurilor
instituionale, cat i un caracter informal, generate spontan in contextul interaciunii membrilor, in
cadrul oricrei categorii de grupuri. Structura socioafectiva are preponderent un caracter informal, cu
manifestri in cadrul oricrui tip de grup, chiar daca anumite aspecte ale structurilor formale ii pot
influena modul de configurare i de manifestare.

1. Structura socioafectiva a grupului

Structura socioafectiva a grupului consta in modul de configurare a relaiilor prefereniale dintre
membri la un moment dat, relaii care pot mbrca forma atraciei, respingerii sau indiferenei
sociometrice.

1
 Microgrupul social ofer condiiile necesare unei structurri complexe a relaiilor afective ale
membrilor si, structurare care se realizeaz in doua planuri principale, fiecare implicnd la rndul sau
doua forme relativ distincte de manifestare:
1) n plan intragrupal, procesele afective mbrca att forma relaiilor prefereniale
interpersonale, cat i pe aceea a tririlor afective fata de grup ca ntreg. Intre cele doua forme ale
afectivitii intragrupale exista strnse intercondiionri, prima gsindu-si expresia in matricea
sociometrica a grupului, iar cea de a doua la nivelul coeziunii, climatului psihosocial i performanei
(tema importanta pentru psihosociologia microgrupurilor).
2) n plan extragrupal, procesele afective se structureaz att in raport cu alte grupuri cu care
se afla in raporturi de conexitate, cat fi in raport cu mediul social in care i desfoar activitatea, mediu
constituit din organizaiile, instituiile i condiiile sociale generale care au incidena asupra vieii de
grup (tema importanta pentru psihosociologia organizaiilor i psihologia mulimilor).
Pentru a surprinde aspectul diacronic, evolutiv al structurii sociometrice a grupului si pentru a depasi
una din limitele testului sociometric se poate utiliza PANELUL SOCIOMETRIC (teste sociometrice
repetate la un interval de timp).
Factorii care condiioneaz alegerile sociometrice. Alegerea sociometrica este fundamental
condiionata de coninutul axiologic al relaiilor interpersonale. Din aceasta perspectiv, orice "ntlnire"
sociala are un caracter implicit evaluator i valorizator, grila de valori individuale, grupale si culturale
fiind cea care condiioneaz apariia "afinitilor elective". Observaiile si cercetrile confirma aceasta
ipoteza, cu urmtoarea meniune: grilele i criteriile valorice care intervin cu o anumita pondere in
structurarea relaiilor afective sunt la rndul lor condiionate de o serie complexa de factori
motivaionali, cognitivi i conjunctural-existeniali. Grila axiologica care sta la baza alegerilor
sociometrice are o "coloratura" foarte personala, sintetiznd in fapt o multitudine de factori
psihoindividuali, psihosociali i socioculturali.
Unele cercetri evideniaz o strns legtura intre alegerile sociometrice i efortul unui anumit
membru pentru consolidarea i afirmarea grupului. Aceasta corelaie se explica prin semnificaia pe care
grupul ca ntreg o are pentru fiecare dintre membri si, in urma realizrii funciei de satisfacere
difereniata a trebuinelor individuale, a valorizrii membrilor in plan social si crerii unui cadru
indispensabil manifestrii personalitilor. In acest context, orice efort de consolidare a grupului este
convergent cu o importanta serie de factori motivaionali individuali si colectivi, ceea ce faciliteaz
formarea unor relaii prefereniale pozitive fata de cei ce contribuie implicit la satisfacerea respectivelor
vectori motivaionali.

2
 Factorii cei mai semnificativi care condiioneaz formarea si structurarea relaiilor prefereniale in
cadrul grupurilor sunt considerai: inteligena sociala, capacitatea de comunicare interpersonala, farmecul
personal, prestigiul intra- i extra-grupal, altruismul si disponibilitatea de ntrajutorare, competenta i
implicarea in rezolvarea problemelor cu care se confrunt grupul, statutul recunoscut in plan formal i
informal.
Obiectivele aplicrii tehnicii sociometrice pot viza dificulti reale cu care se confrunta
grupul, dorina de optimizare a unei situaii prezente, nevoia de optimizare a climatului psihosocial si
performanelor de grup, stimularea creativitii, eliminarea sau reducerea conflictelor intra sau
extragrupale, identificarea cauzelor unor situaii disfuncionale conjuncturale, realizarea unor prognoze
privind evoluia grupului ca ntreg sau a unor raporturi interpersonale semnificative din cadrul
acestuia, raporturile tensionale dintre unele subgrupuri, pregtirea grupului pentru confruntarea cu
anumite situaii deosebite etc.

2. Structura comunicaiei.
Att constituirea grupului ca sistem dinamic cu autoreglare cat si desfurarea activitilor care ii
sunt specifice presupun un ansamblu de interaciuni sistematice intre membri, interaciuni care au loc pe
fondul unui proces continuu de comunicare interpersonala. Comunicarea reprezint condiia eseniala a
funcionarii oricrui sistem social i a desfurrii activitilor prin care se realizeaz sarcina constitutiva.
Clasificarea formelor de comunicare intragrupal se poate face dup mai multe criterii:
a). in functie de caracterul oficial, comunicarea este formala (in context organizational, intre sef si
subordonat, de exemplu) si informala (desfasurata in contextul structurii informale a grupului)
b) n funcie de direcia pe care se realizeaz, comunicarea se poate desfura pe orizontala, intre
membri aflai la acelai nivel al structurilor formale, sau pe verticala, intre membri aflai pe paliere
diferite ale structurilor formale de autoritate ale grupului.
c) dup modul de implicare a participanilor in actul comunicrii, aceasta poate fi unilateral, cnd se
desfoar unilateral intre sursa si receptor, sau bilaterala, cnd rolurile de emitor si receptor sunt
ndeplinite succesiv de membrii participani la actul comunicrii.
d) n funcie de obiectivele propuse si modul de utilizare a informaiei vehiculate, comunicaia poate
fi instrumental, cnd informaia transmisa este destinata desfurrii i coordonrii activitilor de
grup, sau de consum, in cazul unei comunicri interpersonale spontane, prin care se realizeaz contactul
psihologie dintre membri, fr o finalitate explicita.

3
e) dup numrul persoanelor implicate, comunicarea poate fi biunivoca, cnd se desfoar intre doi
membri, sau multivoca, atunci cnd se desfoar n grup, cu participarea cvasi-simultana a mai multor
membri.
f) dup modalitatile folosite pentru codificarea i transmiterea informaiei, comunicarea poate fi
verbala, orala sau in scris, nonverbala, prin folosirea semnelor, gesturilor, mimicii, posturii, paraverbal.
Funciile comunicrii in cadrul grupurilor sociale:
Asigura organizarea grupului, coordonarea activitilor de realizare a sarcinilor i rezolvarea
problemelor curente.
Faciliteaza realizarea contactului psihologic dintre membri grupului, condiie a satisfacerii
trebuinelor psihologice ale acestora (de afiliere, comunicare, afeciune, manifestare a
personalitii etc.).
Condiioneaz constituirea i manifestarea coeziunii, prin uniformizarea valorilor, normelor,
opiniilor, credinelor i atitudinilor care fundamenteaz viaa de grup.
Fundamenteaz formarea palierului simbolic al vieii de grup, prin care grupul se obiectiveaz,
se justifica i se manifest in plan intergrupal, organizaional si sociocultural.
Faciliteaz realizarea integrrii sociale i influentei formative a grupului asupra membrilor si,
precum si a influenei acestora asupra grupului, condiie a constituirii ansamblelor interacionale
care dau unitate structurala si funcionala sistemului grupal.
Canalele de comunicare reprezinta modalitatea sau mijlocul prin care am acces la celelalt in
procesul comunicarii. Reelele de comunicare reprezinta totalitatea legturilor stabile (a canalelor)
prin intermediul crora se transmit informaiile dintre membrii unui grup. Reeaua poate avea caracter
formal sau informal, permanent sau temporar, activ sau latent. Numeroase cercetri au evideniat o
puternica relaie intre tipul reelelor de comunicare, pe de o parte, i performana grupului, satisfacia
membrilor, creativitate, eficiena leadership-ului si climatul psihosocial, pe de alta parte.
Dei in funcie de numrul de membri pot fi imaginate o mare varietate de reele, acestea pot fi
reduse la cteva tipuri generale: lan, cerc, stea, ramificata, mixta si completa.

3. Structura puterii/autoritii
Membrii unui grup se difereniaz si dup capacitatea de care dispun de a influena
activitatea colectiva si comportamentul celorlali membri. Structura autoritatii exprima
ierarhizarea formala sau informala a membrilor unui grup in funcie de aceasta capacitate, care
este condiionata de o serie complexa de factori psihoindividuali, psihosociali si situaionali.

4
 Structura autoritarii formale (sau a puterii instituionale) corespunde organigramei
instituiei creia ii aparine grupul, atribuiile diferitelor poziii fiind exercitate cu grade diferite
de competena, experiena si autoritate de ctre cei care le ocupa. Exista o distincie intre putere
i autoritate: puterea exprima accesul unei persoane asupra mijloacelor de control i
determinare a comportamentului celor din subordine, in timp ce autoritatea reflecta
recunoaterea ascendenei unei persoane in cadrul unei colectiviti, recunoatere datorita mai
ales calitilor personale care valorizeaz o poziie sociala in consens cu aspiraiile celor asupra
celor care se exercita.
Cel mai important aspect care ine de exercitarea puterii si autoritii in cadrul grupurilor
se refera la raportul dintre structurile formale i cele informale ale acestora. Aceste raporturi pot
fi de convergena, divergena, complementaritate, competiie sau conflict, cu grade diferite de
intensitate si nuane in forma de manifestare.
Cei mai important factori psihosociali care determina gradul de autoritate al unui membru sunt
considerai urmtorii:
Statutul sociometric: raportul dintre alegerile si respingerile socioafective pe care le realizeaz
in cadrul grupului; acest parametru este esenial in cadrul grupurilor informale.
Competena profesionala: capacitatea de rezolvare a problemelor tehnice care deriv[ din
contextul activitii de realizare a sarcinii; acest parametru are o pondere cu att mai mare cu cat
sarcina este mai importanta si mai dificila pentru grup si pentru membri si.
Poziia formala in ierarhia grupului: statutul ocupat in organigrama organizaiei sau
instituiei creia li aparine grupul i puterea cu care este nvestit de nivelul ierarhic superior.
Statutul socioeconomic extragrupal: poziia ocupat in mediul social cruia ii aparine (prin
familie, instrucie, sistem de relaii extragrupale, situaie materiala, domiciliu etc.).
Nivelul de cultura generala: este vorba mai ales de acele zone ale culturii generate care
interfereaz cu activitatea grupului, precum si cu trebuinele si sensibilitile culturale ale
membrilor si.
Accesul la informaie, iniiativa si capacitatea de asumare a riscului.
Cercetrile pe cele mai variate categorii de microgrupuri au evideniat tendina generala de
dezvoltare a unei structuri de influena informala, paralel sau in opoziie cu structurile puterii formale.

4. Structura activitatii/sarcinii.

5
 Sarcina reprezint principalul factor care orienteaz i structureaz activitatea grupului si in
raport cu care se apreciaz performana. Sarcina este definita ca un ansamblu obiectiv de
cerine, condiii i modele acionale elaborate i validate social, impuse din exterior sau
adoptate prin consimmnt. Prin structura sarcinii se nelege totalitatea relaiilor funcionale
dintre membrii grupului, relaii impuse de desfurarea optima a activitii de realizare a
obiectivului propus. Configuraia tipica a relaiilor funcionale va desemna tipul sarcinii: aditiva,
complementara, convergenta, conjunctiva, disjunctiva i compensatorie. Sarcina mai poate fi
caracterizata prin: gradul de structurare, care exprima existena modelelor, informaiilor i strategiilor
explicite de realizare practica; modul de conexare cu sarcinile altor grupuri; complexitate; durata de
realizare integral etc.
Tipul sarcinii, gradul de structurare i modul de conexare la sarcinile altor grupuri sunt
principalii factori care vor regla interaciunile de baza ale membrilor grupului. De aceea, analiza
celorlalte structuri (comunicaionale, socioafective si de influena) va necesita o raportare continua la
structura sarcinii; compatibilizarea i armonizarea acestor structuri constituie calea cea mai sigura
pentru creterea performanelor de grup, pe fondul pozitivrii climatului i relaiilor interpersonale.
Analiza structurii sarcinii reprezint una dintre cele mai importante etape in activitatea
psihosociologului de "proiectare" a grupurilor, precum si in cea de diagnoza, prognoza si optimizare a
dinamicii microgrupurilor sociale. Toate celelalte structuri, ale comunicaiei si influenei trebuie sa fie
structurate astfel incit sa rezulta un indice maxim de congruena, care este o premiza eseniala pentru
obinerea unei performane superioare.
Rezolvarea sarcinii presupune un ansamblu de relaii intre membrii grupului, dintre care cele
strict funcionale reprezint numai o parte. R. F. Bales evideniaz un numr de 12 categorii de
interaciuni, fiecare avnd un coninut specific:
Aria socioafectiv pozitiva: Se arata solidar.
Se arata destins
Isi arata acordul

Aria sarcinilor socio-operatorii: Propune direcii

Exprim opinii
Ofer informaie
Cere informaie
Solicit preri I
Cere o direcie
6
Aria socioafectiva negativ: Dezaproba
Manifesta tensiune
Manifesta ostilitate
Exista perechi de categorii interacionale care corespund principalelor tipuri de probleme ivite in
timpul rezolvrii sarcinilor:
a) probleme referitoare la informaii (Ofer informaie. Cere informaie);
b) probleme de evaluare (Exprim opinii. Solicit preri.);
c) probleme de control (Propune direcii. Cere o direcie.);
d) probleme legate de decizie (Isi arata acordul. Dezaproba.);
e) probleme legate de starile de tensiune (Se arata destins. Manifesta tensiune.);
f) problemele referitoare la integrare (Se arata solidar. Manifesta ostilitate.). .
Conform tezei lui Bales, orice grup aflat intr-o activitate de rezolvare a unei sarcini ( respectiv a unei
probleme de interes comun) parcurge succesiv aceste faze, dup reguli care conduc la un schema-tip de
rezolvare. Succesiunea este urmtoarea:
informare asupra problemei - sarcina;
evaluarea situaiei;
cutarea de soluii si influenarea reciproca pentru o anumita variant rezolutiva;
control interpersonal pin reacii afective faa de mersul discuiilor;
luarea deciziei.

Conceptul de congruena a structurilor de grup este un indicator care exprima gradul de

compatibilitate funcionala dintre doua sau mai multe structuri psihosociale de grup: structura sarcinii,
comunicaiei, influentei i socioafectiva. Cu cat un grup are un indice mai mare de congruena a
structurilor sale funcionale, cu att performanta sa este mai buna, climatul psihosocial mai favorabil,
tendina generala a unui astfel de grup fiind de evoluie pozitiva. Dimpotriv, o congruena sczuta
indica disfuncionaliti active sau latente la nivelul compatibilitilor dintre structurile grupului.
Performana grupului va fi sczuta, tendina generala va fi de nrutire a climatului psihosocial si de
alterare si mai accentuata a relaiilor interpersonale.