arh. MIHAI OPRIS TIMISOARA Mica monogratie urbanistica Ge Ly 4 wstrrurua POLITEHNIC TRYSOARS BIBLIOTECA CENTRALA RiPLIO UNIVERSITATEA *POLITEHNICA" a Lined tsi M00. an E Se | v EDITURA TEHNICA BUCURESTI, 1987ea UIom Nao ee be SEDIUL $I GAPITULAE NIZOANE TIMISORE: 716; reprezentarile orasului sint fictive Multumese in mod deosebit arhitectului doctor PETER DERER care m-a in- demnat si sfituit si scriu aceasta carte, intocmind, apoi, si referatul de apre- ciere a lucririi. De asemenea, sint recunoscitor regretatului conferentiar arhitect Hans Fa- ckelmann pentru sprijinul in timpul adunarii materialului documentar, pro- fesorului doctor arhitect Gheorghe Curinschi Vorona pentru ucenicia la catedra de istoria arhitecturii din Institutul de Arhitectura ,lon Mincu”, arhitectului Mihai Botescu pentru prelucrea materialului fotografic, arhitectului doctor Paul Niedermaier pentru unele informatii privind evolutia Timisoarei medie- vale. istoricilor doctor Costin Fenesan si Luzian Geier pentru observatiile competente facute dupa lectura textului, arhitectei Daniela Cristina Mangiuca pentru desenele nr. 157, 162, 263, 264 si 265 precum gi inginerului Imre Borbély pentru traducerea unor documente tehnice. Mulfumesc, pentru sprijinul generos si dezinteresat, profesoarei Virginia Suparschi, pentru pregatirea materialului pentru tipar, sotiei mele Anca Eugenia Opris.»Biografia Timisoarei*, meta- morfozele asezirii, de la satul pri- mordial la cetatea medievala, de la tirgul cu aspect oriental — la ora- sul cu plan ordonat din perioada ba- rock, de la eliberarea acestuia din corola stelaré a bastioanelor si pina Ja aglomerarea urbana actuala, toate acestea, si nu o istorie a caselor Ti- misoarei, constituie domeniul pre- zentei monografii urbanistice. Spre deosebire de monografiile Yimisoarei, realizate pind in pre- zent, care s-au bazat cu precddere pe cercetarea unor documente scri- se, aceasta lucrare este rezultatul studiului unor documente desenate: harti, planuri ale orasului, planse ale unor proiecte de execufie, precum si al unor cercetari pe teren si altor surse specifice domeniului profesio- nal al istoricului de arhitectura si urbanism. Informatiile astfel obti- nute le-am coroborat, abia apoi, cu cele furnizate de literatura de spe- cialitate referitoare la Timisoara. Datorita metodei de. investigatie u- tilizate, am putut clarifica, pentru prima oara,o serie de aspecte ale evolufiei urbanistice, incepind eu pe- tioada aparifici Timigoarei si pina in prezent. De asemenea, demon- stram ca o serie de afirmatii referi- toare- la Timisoara, publicate in tre- cut, sint eronate. Astfel, de pilda, suburbia Fabric, cea mai impor- tanta dintre suburbiile timisorene in secolele XVITI—XIX, nu s-a ri dicat pe ruinele cartierului medi val Palanca Mare“ si nu a aparut in 1720; Cazarma Transilvaniei nu relua exact traseul fortificatiilor medievale“ si nu ingloba in zidurile INTRODUCERE sale resturi ale acestora ete. Inlatu- rarea unor asemenea inexactitati mai ales, prezentarea evolutiei ora- sului conform stadiului actual al cunostinfelor constituie. principalul motiv pentru care publicim aceasta Tucrare. Din cercetarile noastre rezulta eA nucleul initial, de la care a pornit dezvoltarea Timisoarei, I-a consti- tuit o asezare ruralé autohtona si nu cetatea, asa cum s-a sustinut pina acum, cetatea apirind mai tir- ziu. Acest fapt poate reprezenta o noua dovada a permanentei popu- latiei autohtone in Banat. Cum ins, numeroase alte lucriri, unele reali- zate inca din secolul al XVIIJ-lea, au demonstrat pe deplin aceasta permanenta, nu mai insistim asupra acestui subiect. Lucrarea se adreseazi, in mod special, unor cititori care manifesta interes pentru evolutia Timisoarei si, in general, tuturor celor preocu- pati de problemele istoriei urbanis- mului. Presupunind ci asemenea ci- titori cunose suficient istoria Roma- niei, nu mai mentionam, in cadrul lucrarii, evenimentele generale, ca- racteristice intregii istorii a patriei, ci doar acele intimplari particulare ce, afectind numai Timisoara, sint, mai putin cunoscute. Astfel, desi co- mentim ipoteza unei aseziri romane la Timisoara, nu facem si precizari privind cucerirea Daciei de citre romani, considerind ca cititorul nos- tru cunoaste acest capito] important al istoriei Romaniei. In schimb, explicim- evenimentele particulare ce au determinat asediile Timisoa- rei din anii 1716 si 1849.De asemenea, considerim ca definirea termenilor de specialitate utilizati in mod curent in istoria arhitecturii si urbanismului ar de- pasi limitele unei monografii urba- nistice. Cititorii care nu cunose sen- sul acestora sint rugati si se adrese- ze unui dictionar de specialitate. In scopul degrevarii textului luer&rii propriu-zise, Iam incarcat pe cel al notelor cu o serie de preci- z&ri si argumente pentru ipotezele enunfate. Pentru a-] distinge de aceste detalieri, intregul text al in- formatiei bibliografice, ca si cel care indica documentele originale, este redat cu litere cursive, si nu numai titlurile Iucrarilor, asa cum reclama uzantele stiintifice. Pentru a degreva legendele ilus- tratiilor, nu am mai mentionat, in cadrul acestora, 5i numele autorilor operelor de arhitectura respective. cazul in care cunoastem numele lor, toti arhitectii autori sint spe- cificati in lista constructiilor repre- zentative realizate la Timisoara. In cadrul lucririi, utilizim nu- mai denumirile actuale ale strazilor si pietelor si nu pe cele ,,istorice*, fiindca, acestea schimbindu-se frec- vent in cursul evolutiei orasului, am putea deruta pe cititori. De e- xemplu, Piata Paradelor (sau_,,de Parada“) s-a numit apoi succesiv: Piata Libertatii, Paradelor, Pr ful Eugen, astazi Libertdfii, iar Pia- ta Principala (din cartierul Cetate, fiinded exista 0 piat& cu aceasti de- numire si fn suburbia Fabric) s-a numit apoi: Domului, Losonezy, astazi Unirii. Denumirile actuale le indicim intotdeauna prin litere cursive. Dacé o denumire contempo- Tana nu este scrisi cu litere cursive, inseamna ca este identicd celei din perioada analizata. In general, pentru verbele de- semnind actiuni executate in perioa- dele analizate, folosim asa-numi- tul ,,prezent. istoric, iar pentru ac- Yiunile intreprinse anterior perioa- dei analizate utilizam verbe la tim- puri trecute. Substantivele aparent comune indicate cu litera initiala majuscu- la reprezinté nume proprii timiso- rene: Oragul este denumirea oragu- lui interior medieval, Cetatea de- semneaza cartierul Cetate. Cind nu au litera initial majuseuld, folo- sim aceste substantive cu sensul lor uzual. Dar, atunci cind nu se speci- fied alta localitate, termeni ca: oras, urbe, aglomerare urbana ete. se re- fera intotdeauna la Timisoara. Tratind probleme de ‘urbanism, ilustratiile joaca, fireste, un rol ma- jor in organizarea lucrarii. La ex- plicarea ilustratiilor, textul original (integral sau partial) al documen- tului respectiv este redat intotdea- una intre ghilimele. Atunci cind se specified scara de reducere, aceasta este indicata aproximativ gi se re- fera la reproducerea din Jucrare, si nu la documentul original. Evident ca lucrarea de fata are, pe ling& inevitabile carente su- biective, si limite obiective dato- rate stadiului actual al cunostinte- lor. Din respect pentru cei care s-au ocupat de probleme similare in trecut, atunci cind cercetarile noas- tre au infirmat ipotezele acestora, nu menfionim ipotezele respective, decit in uncle cazuri extreme la care ne obligi rigoarea stiintified. Tar dragostea noastré pentru Timisoara, atasamentul fata de toti cei preocu- pati atit de istoria cit si de dezvol- tarea sa viitoare, ne indeamna sa speram ca si prezenta lucrare va fi, in curind, depasita.ANTULUI ROMAN“, nord Suburbia Rasciand” — (cartierul DIRECTIA NORD, ‘storie Mehala), la vest Suburbia Ger- St SUD-V: VATRA TIMISOARE a en ee fea: ANUL 1746; la est Getatea, Ia pita gpre ford de .Canainl Moci*,CAPITOLUL | NASTEREA SI EVOLUTIA TIMISOAREI MEDIEVALE Partea intii: Evolutia orasului pind in anul 1552 Orasul ‘Timisoara s-a dezvoltat in Cimpia Timisului, cimpie strabatuta de cursurile riurilor Timis, Bega si de unii dintre afluentii acestora’. Inainte de marile lucrari hidrotehnice din secolu! al XVIII-lea, aceste riuri isi uneau albiile printr-o multime de brate si mlastini, formind 0 zona inundabila ce se intindea de la vest de actualul oray Lugoj $i pina la Tisa. Numele orasului deriva de la cel al riului Timis cici, in zona mlastinoasd, nu se putea distinge care brate apartineau Timisului si care Begii, intregul bazin mlastinos fiind denu- mit ,al Timisului**. Protectia oferita de mlastini sifauna acestora au atras comunitatile umane: marturiile arheologice atesta prezenta lor atit in perioada neolitica cit si in epoca metalelor si in sclavagism. Problema aparitici Timisoarei nu este inca pe deplin elucidata. Datorita numeroaselor obiecte apartinind civilizatiei romane, descoperite la Timisoara o serie de autori sustin c& aici ar fi existat un oras roman’. Insa, pin prezent, nu au fost surprinse urme de constructii care si confirme ipote: sus-mentionata. >» Cea mai veche urma ,,construita*, de ample dimensiuni, 0 constituie asa-numitul Sant Roman, din care se mai pastreaz& unele portiuni vizibile la sud-vest de actuala statie de benzina de pe Calea Sagului. Dar nici acestuia nu i se cunoaste data construirii*. In aceste conditii, analiza tramei stradale si a elementelor de mediu natural din perioada medievalaé ramine sursa majora de informatii privind primele faze ale evolutiei orasului. Aceasti analiz& se poate intreprinde pe baza hirtilor relativ precise, ridicate incepind din prima jumitate a secolului al XVIIT-lea. Aceste harti demonstreaza faptul c orasul medieval s-a dezvoltat la capi- tul de nord al unei spine neinundabile, taiate de mai multe brate de apa, ce constituia, probabil, principala cale de traversare a mlastinilor®. Reteaua stradalé medievala este redati cel mai exact pe harta ridicata de capitanul Perette, inginerul sef al Timisoarei, incepind din anul 1716°. In ,,Orasul Interior care reprezinta zona centrala, cea mai dens construitaa Timisoarei medievale, apar doud tipuri de trama stradala, net diferite. Cu 3. TRASEUL »SANTULUI ROMAN* IN ZONA TIMISOARE] (CIRCA 1965); 4 — ,§anjul Roman* (se. 1: