Plâng strunele jalnic, lung i prelung i-n goala odaie acorduri ajung... i plâng în odaie, i eu din vioar... Plâng strunele toate lung i prelung.
Fereastra e deschis... vioarele plâng...
O, ninge... i toate se sting... Palid, toamna nervoas, cântând a murit... Îmi cade vioara i cad ostenit, Iar toamna, poet, cântând a murit.