Sunteți pe pagina 1din 92
arial ilustretiv are menirea de a trezi interesul pentru valorile ale Antichit3ti, ce asteapta doar sé fie descoperite. Autoarele acesior descoperiri care, o data facute, cu sigurants iu! 0 lume apusa dar foarte asemanatoare celei in care fepuul ca e2 sté fa baza culturi $i civilizatiei modeme. Ca feprezentanii ai romanitatil orientale, avem indaicrirea fmal bine pe noi ingine si, prin aceasta, de a constientiza rolul Jume. Acest studiu sa fie pentru voi un prilej fevicit side bun augur! Curaj si succes! Autoarele USTA ABREVIERILOR decl. = declinarea Pop. = populara dem. = demonstrativ | pos. = posesiv £. = feminin prep. = prepozitie prez. = prezent Pron. = pronume pron. pers. = pronume personal ites. = interjectie rom. = romana interog. = interogativ | s. = sublect 4 subst. = atribut it. = italiana ubstantiy feminin |, /substantival lat. substantiv masculin Sn. = substantiv neutu sec. = seco sg. = singular = complement m. circumstantial 1. = neutru ¢.D'= complement direct | N. = nominativ G.l.= "complement indirect | neh, = nehotarat 8p. = spaniolé cf. = confer num. = numeral subst. = substantiv comp. = comparativ P. = predicat temp. condit. = conditional P. Chr. = post Christum | V. = vocativ x conj. = conjunctie PN. = predicat nominal | vb. = verb mae se00rd. = coordonatoare | pers. = persoana Da=eetiv, pl. = plural 7 INTRODUCERE IN STUDIUL LIMBII LATINE LINGUA LATINA | _ @ este cel mai important mijioc de comunicare intre membril unet umane, istoriceste constituite; | © ca instrument de comunicare interuman’, este alc&tuit din mai multe sisteme: fonetic, grammatical si lexical; a ® evoltieaz’ in parallel cu societatea (trib, popor, nafiune), fiind un fenomen social: ® se schimba in timp: in anumite condifil istorice, dispare sau d& nastere unor limbi noi, inrudite ‘ntre ele, aledtuind famili lingvistice in care se reg&sesc relalii analoge celor de rudenie dintre oameni (,jimba-mam8*, ,limbi-fiice”, Jimbi-suror"). Poe | Latina si familia limbilor indo-europene Limba latina: apartine tami- liei limbilor indo-europene, adicd unui grup de limbiinrudite intre ele (greaca veche, celtica, ger- mania, slava, sanscrita, iranica etc.) si varbite de numeroase po- poare vechi ale Europei si Asiei (grecii, celtii, germanii, slavii, indo-iranieni, italic, traco-daci etc). Comparand asemanarile fonetice si lexico-gramaticale dintre aceste ,|imbi-surori*, lingvisti au stabilit c3 ele provin din aceeagi imb&-mama" care s-ar fi vorbit Legenda Ba cu multe mii de ani in urma si din care nu s-a pastrat nimic soris. eo Savanfii au reconsfituit aceasta limba si au numit-o indo-europeand, Ib Limbile de origine indo-europeand (1) s-au rAspandit de la y est la vest, prin intermediul popoarelor care le vorbeau, inca din ™ mileniile al IV-lea si al lll-lea a. Chr., pe un vast spafiu geografic wu cuprinzéind Europa si o mare parte din Asia. De-a lungul timpului, ie unele au dispérut, altele au evoluat, transformandu-se treptat. Ele Sa = senscrita stau astdzila baza cétorva famili de limbi vorbite atat pe continentul european cat si pe cel asiatic. t—“ eI QD © es oS at oO oO a Romei 753 Fondarea—, Limba latina, vorbita initial pe un teritoriu restrans (Roma, Latium, Italia) se impune ca limba oficiala si de culturé pe un vast teritoriu geogratic. Insusirea limbii latine si a modului de viaté roman de catre populatile din provinciile Imperiului are drept rezultat romanizarea acestora, adica includerea locuitorilor provincillor (¢aco-romani, galo-romani etc.) in sfera culturii $i civilizatiei romane. In limba latin’ populara, vorbita pe teritoriul provincillor romanizate, patrund si se mentin si unele cuvinte din idiomurile autohtone, disparute cu timpul (traco-caca, galica ete.) 400 wv 490 | Aspecte ale existenfei si evolutiei limbii latine Tw —— 200) Uatneiverbieiilgersipopulsrs 5) | Cinipemamalaliciniterere Raa © ¢ limbaj colocvial limbaj cult = 100] © mijloc lingvistic de © mijloc de expresie al 1 comunicare intre tofi locuitorii | oamenilor cultivati HRISTOS.| statului roman © atestata in scris in secolul ® utlizat’, in ultimele secole al Il-lea a. Chr. top| ale Republicii si lmperiului _@ atinge perfectiunea in = (pana in secolul al IV-lea), de sec. | a. Chr. - I/p. Chr. ‘9| atte camenii simpli, mai @ se menfine ca limba de cult _ putin cultivati in Evul Mediu (sec. IX-XIV; © cunoscut& doar din latina medieval) 300 5 " ee inscripfii, scrieri ale autorilor _¢ limba de cult a biserici a, antici (gramaticilor) catolice (Vatican) pana in AON zilele noastre v 3 LATINA $I FAMILIA LIMBILOR ROMANICE 2 vy = 2S 700 in secolele urmatoare caderii Romei (476 p. Chr.) si 1002 os Mileniut I dezmembrarii Imperiului Roman, pe teritoriul european al unora dintre fostele provincii (Romania) incep s& apara si s& se dezvolte o serie de limbi noi, ca urmare a evolutiei si transformairli treptate a limbii latine vorbite de diversele populatii romanizate. Originea comuna, latina, a acestor limbi a permis gruparea lor in familia limbilor neolatine sau romanice care cuprinde: romana, italiana, sarda, franceza, provensala, reto-romana, spaniola, catalana, portugheza. Pastrarea sistemului fonetic si a structurii lexico-gramaticale latine constituie trasatura esentiald aacestor limbi. Particularitajile care diferentiaza limbile romanice orientale de cele ocsidentale se datoreaza influentzlor istorico-sociale specifice forma lor. Caracterul latin al limbilor romanice este dovedit in special de existenta fondului lexical mostenit in comun de toate aceste limbi si alc&tuit din aproximativ 500 de cuvinte. * Comparati, spre exemplificare, cuvantul latin mostenit (etimon) si evolutia romanica a acestuia: Harta limbiior romance elo | (fr) ciel} (sp.) cielo | (port.) ceu 2 dire | decir dizer LATINA $I LIMBA ROMANA _Limba romana este limba latind vorbité th mod nethtrerupt Th partea oriental a Imperiulut Roman, cuprinzénd provincille dundrene romanzate (Dacia, Pannonia,... Dardania, Moesia...) olin momentul petrundenl limbit latine in aceste provincii $i pand in zilele noasire.?” Definitia genealogica a limbii romane face referire la cele patru dialecte ale limbii, vorbite atat in nordul Dunairii (daco-roman) cat si in sudul Dun&rii (roman, meglenoroman si istroroman).. Printre celelalte limbi romanice, limba romana define un loc aparte deoarece este unica descendenté a ,latinei dunarene* deci a romanitatii orientale, flind izolata de restul romanitafii modeme printr-o vecinatate complet nelatina. Limba romana si-a pastrat insa caracterul latin deoarece sistemul fonetic, structura gramaticala gi o bund parte din lexicul ei au rémas esential latine. Fondul principal lexical al limbii romane (cca 1500 de cuvinte) cuprinde peste 60 % cuvinte de origine latina. Acestea se impart in mai multe categorii © cuvinte mostenite din latina (romanizare) referitoare la om, natura, societate etc., prezente si in celelalte limbi romanice (lat. ‘homo > rom. om; fr. homme; it. uomo); ® cuvinte derivate pe teren romanesc din elemente de origine lating (rom. credinta < (a) crede < lat. credére+ suf. -inta < -entia); © cuvinte imprumutate din celelalte limbi romanice sau din latina medievala, pe cale cultd (reromanizare) (rom. glorie < fr. gloire < lat. gloria). Fischer, Latina dundreand, Bucuresti, Editura Stintfica si Enciclopedic’, 1985, p. 130-134 Rosatil storia mbii romane, Bucuresti, Editura Stinjfica si Enciclopedic’, 1982, p. 75 Argumente pentru studierea limbii latine © invatarea limbii atine constituie o cale de cunoastere a originii si evolutie’ limbii romAre si, in acelasi timp, un instrument necesar insusiri corecte si temeinice a acesteia si a altor limbi romenice. @ Cunoasterea aéestei limbi permite accesul la valorile culturi si | civlizatiei europene modeme, fundamentate pe valorie morale si spirituale ale Antichitfi (al c&ror vehicul este limba latina). © Constientizarea originii latine a limbii si poporului roman contribuie la intelegerea importar fei latinitati in definirea identitatii etnice si culturale a romanilor, parte in:egranta a spiritualitatii europene. j Scrierea si pronunfarea Romani au imprumutat scrierea de la greci prin intermediul etruscilor. Alfabetul latin avea 23 de litere, nediferentiate in mari si mici, care se scriau intr-o forma asemanatoare majusculelor de azi: ABCDEFGHIKLMNOPQRSTVXYZ Pata de la Satrcum, tala _ scrierea latina existau doua litere care notau atat o vocal cat si o consoana, fiind pronuntate diferit: vocal lus vocal Romanus i u “N consoani focus consoana =v) —_uentus (= venius ) ‘in prezentul manual, conform unei traditii mai vechi cin scoala romaneasea, pentru notarea dublei valori (vocal, consoana) a sunetelor illsi lil se vor folosi literele 1 (i); U (u); V (v)- Dintre sunetele limbiilatine, 4, @, i, 0, U sunt vocale, iar restul sunt consoane. Literele 2) si 'Y) apar numai in cuvinte de origine greaca (zone, Dionysius). Grupuri . *ce, ci, ge, gi RAE (NNT + ca ih limba romana tit vocal’ + amicitia + amicifia *8,x,t+ti+ vocala * ostium, Sextius, Vettius * ca in limba romana + ngu + vocela + fingua, sanguis + lingva, sangvis * qu + vocala + ch, ph, th * quinque, aqua * chorus, pulcher, phifosophus, theatrum + caelum, poena + a6, podia + aurum, Europe, laudo * evineve, acva + horus, pulher, filésofus, teatrum) + ae, 0¢ (diftongi) + celum, pena * a-€r, po-e-ta + au-rum, Eu-ro-pa, lau-do * a6, 06 (vocale in hiat) + au, eu (diftongi)