11

Sociologia culturii - ramura a sociologiei

Cultura este un fenomen complex dependent de baza societilor din care face parte.
Dependena are 2 aspecte fundamentale:
1.membrii societii (grupuri sociale) care produc si consuma bunurile culturale si fac parte din diferite
comunitati - ora,sat,naiune etc.
2.sistemul social al tarii care este compus din subsisteme sau sisteme autonome (sistemul culturii este intr-o
legtura nemijlocita cu alte sisteme ale societii, sistemul economic, sis.politic, sis.educational si de
familie)
Societatea influeneaz structura culturii, nct aceasta devine dependent de structura de clas a
societii, de structura de grup si comunitar a societii.
Pe de alta parte, cultura influeneaz starea societaii .Gradul de influenta este diferit. Gradul
socializrii,al integrrii sociale depinde nemijlocit de sistemul cultural.
Prin urmare, raportul societate-cultura este o relaie de influenare reciproca, n care, n ultima
instan, starea culturii este determinat de legile sistemului social global. Sociologia analizeaz fenomenul
cultural ca fapt cultural propriu-zis
Istoria constituirii sociologiei culturii reproduce momentele constituirii obiectului tiinei generale
a culturii si a metodelor sale de cercetare. In cei 2500 de ani de cercetri asupra culturii, sociologia culturii a
fost implicate in cercetri generale si special. Sociologia analizeaz fenomenul cultural ca fapt cultural
propriu zis.
Ca ramura a tiinei sociologice, sociologia culturii are functii proprii, aplicnd si analiznd
fenomenele si procesele culturale ce au loc in societate.
Sociologia culturii are ca obiect de studiu:
1.Analiza structural;
2. Analiza evoluional ;
3.Analiza funcional ;
4.Analiza deviaional a culturii.
Sociologiei culturii ca disciplina specializata a fost urmata de apariia unor ramuri ale sale care
studiaza unul sau altul din domeniile culturii :
1.Sociologia artelor;
2.Sociologia culturii;
3.Sociologia invatamintului ;
4. Sociologia tiinei;
5. Sociologia comunicaiilor de masa, etc.
 12

Definirea conceptului de cultura. Componentele culturii

Cultura este caracteristica unei societi nu a unui individ.
Cultura d form vieii sociale i o organizeaz.
Relaia intre cultura si relaiile omeneti este reciproca. Desi noi cream cultura, noi, la rndul nostru,
suntem umanizai de ea.! Natura umana este , de fapt, produsul unei anumite culturi.
Cultura, deci, poate fi definita ca totalitatea de valori material si imateriale ale omenirii ajunse la un
anumit nivel de dezvoltare si sunt produse ale cunoaterii si practicii umane 1. create; 2. asimilate si 3.
Transmise in procesul social istoric.
Componentele culturii
Cultura poate fi impartirta in 2 componente majore:
Cultura materiala - se refera la toate creaiile concrete ale societii: descoperirile
arheologice- Orice manifestare fizica a vietii unui popor este o parte a culturii sale
materiale.Ea se transmite generaiilor viitoare.
Cultura nemateriala - creaii abstracte ale societii, care sunt transmise din generaie in
generaie.
1.Cunostintele si opiniile - Cunotinele se refera la acele concluzii bazate pe un anumit criteriu al
evidentei empirice. De ex: forma sferica a pmntului .Prerile nu sunt susinute de un sprijin empiric
suficient, pentru a fi considerate adevrate.
2.Valorile Idei abstracte despre ce o societate crede ca este bun, corect si plcut; ele sunt investite
cu semnificaie emoional considerabil. Oamenii discuta in contradictoriu, se lupta si chiar mor pentru
valori, cum este ,, libertatea. Valorile deseori sunt limitate unei societi. Valorile nu sunt statice, ele se
pot schimba in decursul timpului.
3.Normele - Comportamentul nostru este structurat de norme, reguli sociale si linii de conduit care
prescriu un comportament adecvat in situaii speciale.Ansamblul normelor societii(,, cadrul normativ)
este impartit in obiceiuri, moravuri si legi.
Obiceiurile sunt conveniile curente ale vieii de fiecare zi, sunt aciuni cu semnificaie morala.
Moravurile sunt norme considerate importante si semnificative pentru funcionarea societii si a
vieii sociale.Tabuurile sunt moravuri a ceea ce nu ar trebui sa fie fcut ( tabuuri referitor la
consumarea crnii de om).
Legile - Norme stabilite si apreciate de autoritatea politica a societaii. Deseori legea se aplica acelor
comportamente care sunt considerate importante in societate.
4.Semnele si simbolurile
Semnele sunt nite reprezentri. Sunt 2 feluri de semne: naturale si convenionale.
Un semn natural are o relaie proprie cu ceea ce reprezinta.Un miros anumit este un semn ca in
apropiere se gsesc copaci in floare.
Simbolurile ( sau semnele convenionale nu sunt natural, ele sunt reprezentri create in mod arbitrar
( cuvinte,gesturi,obiecte, imagini vizuale) care dobndesc inteles prin consens social. (Un steag, de pilda
este o bucata de pnza-dar oamenii mor pentru el-nu pentru pnza in sine, ci pentru ceea ce reprezint,pentru
semnificaia care I sa atribuit. Steagul este un simbol al unei naiuni.)
5.Limba - un ansamblu semnificativ de simboluri sociale costruit,este cel mai important aspect al
culturii. Este principalul vehicul de comunicare intre oameni.
6.Gesturile - Miscari ale corpului care au semnificaii consimite social. Ele ca si limba au
semnificaie in cadrul unui context social specific.
 13
Principiul diversitii culturale
Factorii de referin ai culturii sunt: natura, civilizaie, etc. Acetia ne permit sa nelegem o alta dimensiune
a culturii si anume aceea a diversitii sale.
Alturi de raporturile cu formele de comunitate umana, asemenea tipuri de raporturi ale culturii cu
natura, societatea, personalitatea permit explicarea deplina a complexitii culturilor, aceasta dnd expresie
principiilor contradiciei, diversitii si unitatii culturale.
Relaia natura - societate - cultura reprezint una din problemele de baz n analiza culturii; ea releva
multiple sensuri, interrelaiile dintre aceste elemente si formele prin care se realizeaz mpletirea unor
domenii .

Problema eseniala in studierea raportului natura - cultura-societate, este urmtoarea: cultura este un
fenomen social, apare si se dezvolta odat cu apariia societii, fiind puternic ancorata in realitate prin
forele sale productive; ea acioneaz asupra naturii si o schimba, transformndu-se pe sine ca produs
calitativ deosebit de restul lumii materiale.
Cultura difer atit intre societi, cit si in interiorul lor.
a) diversitatea intre societi.
Societile se deosebesc prin modurile in care isi organizeaz relaiile dintre membrii si. Dar societile se
deosebesc si prin culturile lor. Pentru sociologie diferenele intre societi sunt relevante ndeosebi in
culturile lor materiale.Se deosebesc prin valorile si normele care precizeaz comportamentul social.
b) diversitatea n cadrul unei societi.
Dup cum culturile diferitor societi variaz de la una la alta. Grupuri din cadrul aceleiai societi prezint
o varietate, ndeosebi daca societatea este numeroasa,complexa si moderna. Aceste grupuri numite
subculture, pot varia dupa clasa sociala,origine etnica, rasa, religie si stil de viaa , precum si dup scopuri si
interese.
1) Subculturile
Identitatea unei subculturi se poate baza pe motenirea sa etnica,indiferent daca este chineza, italiana sau
poloneza. Adic, orice grupuri de mrime medie, care are idei sociale, valori, norme si stiluri de viaa
considerabil diferite de cele a societaii mai mari poate fi considerat o subcultura.
Subcultura are limba sa de comunicare .In unele tari subculturile sunt susinute de stat (SUA), iar in alte
tari nu ncurajeaz variaia subculturala, creznd ca cldete cultura naionala.
2) Contraculturile
In unele cazuri tiparele culturale ale unui anumit subgrup nu sunt doar diferite, ci contrare tiparelor restului
societii, contraculturile sunt subgrupuri ce ntruchipeaz idei, valori, norme si stiluri de viaa ce sunt in
opoziie directa cu cele ale societii mai mari(de ex :,,hippie) au sfidat in America valorile fundamentale
de individualism,competitive si materialism. In Germania-neonazitii;America - Ku - Klux Klan-ul etc, si-
au dezvoltat propriile lor ansambluri de tipare cultural care ii pun in opoziie cu culturile propriilor lor
societi).
3) Relativismul cultural
Concluzia ca,, nu exista un singur tipar mai bun cel mai bun constituie baza relativismului cultural;
ipoteza-nici o practica (cultural nu este in esena sa buna sau rea - fiecare trebuie neleasa in raport de locul
ei in configuraia cultural mai larga.
Oamenii au tendina de a evalua obiceiurile,practicile si comportamentele in raport cu ale lor si deseori
aceasta practica capata un caracter moral care este spoit cu foarte mult sentiment. Relativismul cultural apra
mpotriva acestei tendine .
Dar aceasta nu nseamn ca orice merge, ca nu exista standarde absolute.
 Sociologia, ca disciplina ncearc sa separeu preferinele si ideile moral;e ale indivizilor de eforturile
profesionale ale sociologilor de a analiza cauzele si consecinele unei anumite practici culturale. Adoptarea
poziiei relativismului cultural ii ncurajeaz pe oameni sa priveasc in obiectiv propria lor societate si
practicile culturale.

4) Etnocentrismul
Opusul relativismului cultural este etnocentrismul tendina de a considera propria cultura superioara
altora din punct de vedere moral ,dup standardele proprii. A fi etnocentrist nseamn a presupune ca
propria societate face lucruri doar cum este drept si cum se cuvine.
Etnocentrismului ii este mai uor sa se mulumeasc in societi relativ omogene,tradiionale si izolate.
Ei nu considera o variaie ca fiind mai degrab pur si simplu diferita dect greita.
5) Raportul dintre sociologia culturii si alte tiine socio-umane
Cultura ,ca fenomen social, nu poate fi obiectul unei singure tiine !!!
Sociologia culturii constituie obiectivul mai multor tiine: filosofia, antropologia, etnologia si etnografia
etica,estetica, istoria, lingvistica, arheologia etc.
S. C are parametri si sisteme de referina specifice, concepte si categorii proprii. Modul de abordare
sociologica permite nu numai studierea universului cultural real al unei societi dar si interveniile asupra
cmpului de cercetare si dezvoltare ale culturii , amplificnd sensurile normative in legtura cu alte tiine.
Metodologia societatii culturii constituie in cadrul general teoretico-metodologic al tuturor tiinelor
sociale si particulare.
Principiile, normele si regulile generale ngduie nelegerea, explicarea si dirijarea constienta a fenomenului
cultural ca unitate in diversitate.
1) Raportul dintre sociologia culturii si filosofia culturii
Cultura , ca fenomen al vieii sociale, impune si explicarea filosofica a naturii sale.
Sociologia culturii plecnd de la cultura, se ocupa de socio-dinamica ei, de determinismul sau social, de
corelaia dintre cultura si celelalte domenii ale relaiei sociale.
Filosofia culturii analizeaz legile generale ale culturii ca totalitate a creaiilor omeneti, categoriile
culturii, procesul de cunoatere a culturii, etc.
Sociologia culturii studiaz procesul de recunoatere a culturii in cadrul sistemului social global,
problema raporturilor dintre cultura si societate, esena si rolul social al culturii pe diferite trepte ale
dezvoltrii istorice si sociale, locul culturii in ansamblul vieii sociale, cile si mijloacele de difuzare a
fenomenelor culturii etc.
2) Raportul dintre sociologia culturii si istoria culturii
3) Tratarea acestui raport este legata in mod necesar de o nelegere clara a dinamicii culturii, in functie
de : natura, societate, personalitate, civilizaie, valoare, progres etc.
Cultura naionala reprezint ansamblul valorilor materiale si spirituale ale unei societati ajunse pe un
anumit prag al dezvoltrii istorice.
Fiecare naiune isi are cultura si specificul ei difer de la o trapta de evoluie la alta, in funcie de
sistemul de valori pe care il produce si il adopta .
Tipurile de cultura in diferite perioade istorice de dezvoltare : cultura de tip religios, cultura de tip laic,
cultura laico-religioasa, alte combinaii posibile, amintite si analizate de numeroi cercettori.
Caracterul istoric al culturii explica schimbri permanente care au loc intre domeniul culturii si cel
economic, intercondiionarea lor reciproca.
Istoricitatea culturii implica mutaii si in cmpul sistemelor de valori conform carora serii de valori
culturale se transforma in bunuri de cultura.
 Transmiterea si asimilarea creaiilor culturale solicita analize sociologice complexe.
Nu exista istorie fara cultura, nici cultura fara istorie. ,,Sociologia culturii fara istoria culturii e oarba ,
istoria culturii far sociologia culturii e surda si muta

4) Raportul dintre sociologia culturii si axiologie

Teoria generala a valorilor analizeaz apariia, structura, evolutia, cunoasterea, recunoasterea valorilor, rolul
si locul lor in sistemul vietii sociale, scarile de valori in diferite formatiuni social istorice,dinamice,
sistemuri de valori,semnificatiile lor date de diferite grupuri sociale in timpuri si locuri deosebite.
Transformarea valorilor culturale in bunuri cultural si raportarea lor la baza economica si la tipul de relaii
socio-economice pe care se dezvolta nu pot fi analizate decit intr-o perspectiva socio-axiologica.
Categorii axiologice : lumea valorilor, sitemele de valori, criteriul si idealul valoric, scara de valori a
unei societati si a unui regim. Ele permit nu numai analiza dinamicii culturii, dar si clasificari ale valorilor
cultural de tip specific; economice , politice, morale, estetice, juridice, istorice.
5) Raportul dintre sociologia culturii si psihologie
Sociologia culturii foloseste atit categorii ale psihologiei ca : perceptii, motivatia, vointa, sugestia,
dispozitia, sentimentul, comportamentul, convingerea, constiinta, cit si concluzii ale psihologiei sociale, in
valoarea intemeiierii sistemului sau theoretic si aplicativ.
Psihologia sociala ofera sociologiei culturii informatii si concluzii generale pretioase. Apare raportul
dintre cultura si personalitate, in cadrul caruia eficienta laturii functionale a culturii se refera in tipul de
comportament, atitudini,noduri de manifestare etc. raportul acesta are un caracter concret in functie de
epoca.
Omul va actiona in maniere foarte diverse, in functie de mediul social si cultural in care traieste.
6) Raportul dintre sociologia culturii si etica
Cercetarile sociologice nu pot face abstractive de valorile etice, valori de tip specific, reflectate in
comportament, inteles ca esenta a valorilor individuale si sociale realizate pe o anumita treapta de evolutie a
societatii.
Valorile etice-sunt valori sociale care se nasc in contactul indivizilor intre ei si care gasesc radacinile in
natura sociala a omului. Etica contribuie, in mod essential, la punerea si la rezolvarea problemelor
sociologiei culturii.
O actiune are valoare etica daca este apreciata nu dupa intentiile subiective, ci dupa efectul ei obiectiv
sau dupa raportul si inraurirea ei asupra societatii.
Studiul eticii, ca disciplina a semnificatiilor binelui si raului, dreptatii si nedreptatii, virtutii si viciului,
atitudinilor si comportamentelor individuale si de grup in viata sociala, a valorilor morale si a legilor si
categoriilor lor, a normelor morale care cirmuiesc societatea pe anumite trepte ale dezvoltarii ei, dovedeste
ca intre etica si sociologia culturii exista raporturi de impletire si de implinire. Cultura este conditie
prealabila si necesara a moralitatii si totodata, efect al legii morale, devenita lege practica. Valorile morale,
fara sa fie conditie a gradului de cultura , sunt,in ultima analiza, rezultate ale culturii.
7) Raportul dintre sociologia culturii si stiintele artei si literaturii.
Arta, ca forma a constiintei sociale si ca forma de activitate cultural-umana specifica vietii sociale,
materiale si spirituale, se caracterizeaza printr-o relative autonomie in cimpul culturii.
Prin formele sale institutionalizate, prin diversitatea de genuri si forme care se manifesta,arta, ca mijloc
de reflectare prin imagini si transformare a relatiei sociale, si-a constituit domeniul sau relativ autonom in
sfera culturii.
Domeniul sociologiei culturii este mai larg decit cel a sociologiei artei, pentru ca arta este doar un
fragment al culturii.
 Arta este o forma de manifestare a culturii care se exprima prin operele de arta si literature. Un rol
esential au artele plastice, decorative, muzicale, teatrale si creatiile literare . Prin ele creatorii lor infatiseaza
gindurile si simturile diverselor categorii demografice, izvorite din relatiile sociale si nationale.
Procesul de universalizare a unor valori nationale se produce in momentul in care ele raspund unor
trebuinte general-umane si sunt transmise de la o natiune la alta printr-un sistem mutual de difuzare. El se
realizeaza printr-un program de cooperare si colaborare culturala internationala.

IV Raportul dintre cultura si personalitate

Acest raport pune in lumina structure socio-culturale legate de comportamentul si personalitatea umana.
Sociologul american Talcott Parsons concepe cultura ca produs al interactiunii dintre societate si
personalitate. Cultura nu poate lua nastere decit in societate si poate fi eficienta numai daca ea contribuie
la formarea si dezvoltarea personalitatii.!
Pitirim Sorokin fiecare personalitate umana are o structura socio cultural eficienta si ca ea este
expresia raporturilor dintre indivizi sau grupuri sociale si mediul social in care traiesc.
Individul acumuleaza ciltura, se formeaza intr-un spatiu cultural determinat.
Relatia cultura-personalitae are un character concret, se realizeaza in conditii concrete si trebuie judecata
intr-un context social concret, raportata la determinarile sociale ale fiecarei epoci.
V Raportul dintre cultura si civilizatie
Aceasta este una dintre problemele cele mai discutate si cele mai controversate in cadrul teoriei
contemporane a culturii. Ea devine o problema fundamental a gindirii antropologice, psihologice, filosofice,
istorice si sociologice.
Diferite teorii :
identificarea culturii cu civilizatia( in Franta ), ca termini sinonimi.
in Germania , exista tendinta de a opune civilizatia- identificata cu progresul material si tehnic- culturii-
inteleasa ca expresie a spiritului profund al comunitatii.
- alte opinii ce considera ca nu e necesar nici un effort theoretic in relatia dintre cultura si civilizatie. Este o
simpla problema de terminologie si nu necesita o atentie deosebita.
In realitate raportul dintre cultura si civilizatie nu este o simpla disputa terminologica; el necesita analize si
aprecieri de fond.
Au respins teoria opozitiei absolute dintre cultura si civilizatie Petre Andrei , Constantin Radulescu
Motru , T. Vianu , Lucian Blaga, P.P. Negulescu si altii.
Termenul de civilizatie desemneaza o latura a culturii, care in esenta sa, delimiteaza valorile materiale ce
au scop prectic utilitar. Civilizatia este o parte componenta a culturii, terenul pe care se constituie
componente ale culturii spirituale. Ea reprezinta temelia culturii si a tuturor domeniilor vietii sociale, in care
eficienta practica a valorilor dovedeste rolul sistemului functional al culturii si sensul proceselor cultural.
Iata de ce progresul social este de neconceput fara progresul culturii, dupa cum progresul social nu poate
avea loc in afara progresului civilizatiei, pentru ca in interiorul civilizatiei are loc schimbul de valori
culturale, materiale si spirituale si deopotriva, se raporteaza la necesitatile sociale ale unei etape de
dezvoltare social-istorica. Realizarea valorilor are loc in acelasi ritm cu progresul etnnic-material al
societatii.
Nefiind decit cultura in actiune, civilizatia, care cuprinde totalitatea momentelor in care valorile culturale
autentice devin reale-capatind viata-este considerata in dezvoltarile acestea ca baza a culturii si cadrul ei
dinamic.
Doar in cadrul actiunii sociale, ca nivel analitic toate raporturile examinate mai sus dobindesc relevanta
sociologica.
Termenul de cultura deriva din latinescul cultura, iar definitiile culturii sunt de ordinal sutelor.
Cultura cuprinde urmatoarele elemente constitutive:
 a) Momentul gnoseologic. Cultura este ,in primul rind, un act de cunoastere, o reflectare, mai mult sau
mai putin adevarata, de fapte si procese natural sau sociale.
b) Momentul axiologic, valorizator. Raportarea rezultatelor cunoasterii la nevoile, trebuintele si
aspiratiile omului in functie de interesele social-umane. Nu toate produsele cunoasterii umane intra
in sfera culturii, ci numai acelea care dobindesc valoare pentru comunitate.
c) Momentul creator (creatia) . Creatia este momentul saltului calitativ de la un fapt natural sau social-
individual ori colectiv,la un fapt de cultura.
d) Momentul communicational( comunicarea)
In concluzie, ontologic-gnoseologic privita chestiunea, cultura se naste din interactiunea om (societate)-
natura.
Termenul de civilizatie reprezinta o cultura maturizata istoric, devenita constienta de rosturile si valorile
ei.
Exista o tipologizare complexa a civilizatiei :
a) In functie de criteria social-economici se vorbeste de civilizatia primitive,civilizatia antica-
sclavagista, civilizatia feudal, civilizatia moderna capitalista etc.
b) Dupa un criteriu etnic civilizatia neolitica, civ.bronzului, civ. fierului, civ.industriala, tehnologica.
c) Dupa criteriul antropologic cultural: asico-babiloniana, egipteana, Greco-romana, Indiana, chineza,
europeana, oriental, Africana etc.
d) In functie de criterii spirituale: civilizatia budista, crestina, islamica, civilizatia cartii, civilizatia
audiovizualului, civilizatia loisirului etc.