TEHNICA 1.

SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT CU BOLNAVUL IN PAT

MATERIALE NECESARE:
cearsaf simplu;
cearsaf plic;
2 fete de perna;
2 perne;
1,2 paturi;
paravan;
sac pt rufele murdare;
manusi de protectie.
Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun in ordinea prioritatii impaturita in
felul urmator: - patura si cearsaful de sub patura (sau plic) se impaturesc fiecare in 3 sub forma de
armonica.
- musamaua si aleza se ruleaza pe latime sau pe lungime.
- cearsaful se pliaza in lungime, cand schimbarea patului se executa pe lungime si in latime,
cand schimbarea lenjeriei se executa pe latime.

Scop: Asigurarea conditiilor igienice, de confort a bolnavului.

SCHIMBAREA LENJERIEI PE LUNGIME:

Bolnavul poate fi intors in decubit lateral stang sau drept (DL stg sau dr), in acest caz
schimbarea lenjeriei se va efectua pe lungimea patului (avem nevoie de 2 asistente). Se vor aseaza
asistentele medicale de o parte si de alta a patului bolnavului, acesta ramanand acoperit pana la
schimbarea cearsafului de sub patura.
Marginile cearsafului murdar, se desfac de sub saltea, de jur-imprejur, apoi bolnavul este intors
in decubit lateral stg sau dr (DL). Asistenta medicala din dreapta prinde bolnavul cu mana dreapta din
regiunea axilara dreapta a bolnavului, il ridica usor, iar mana stanga a acesteia o introduce sub umerii
lui (regiunea omoplatilor), sprijinindu-i capul pe antebrat, apoi cu mana dreapta de sub axila
indeparteaza (trage) usor perna spre marginea patului, bolnavul fiind deplasat usor in aceeasi directie.
Asistenta se aseaza in dreptul genunchilor bolnavului, introduce mana stanga sub genunchii
acestuia (regiunea poplitee), flectandu-i putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor gambele pe coapse.
Din aceasta pozitie, se intoarce bolnavul in decubit lateral drept (DL dr), sprijinindu-l in regiunea
omoplatilor si a genunchilor (bolnavul se mentine acoperit).
Asistenta medicala din stanga, ruleaza cearsaful impreuna cu musamaua si aleza murdara pana
la spatele bolnavului (asistenta medicala are imbracate manusile de protectie). Sulul de lenjerie curata
se afla langa sulul de lenjrie murdara, iar fara a se atinge cearsafurile intre ele, se va indeparta sulul de
lenjerie murdara.
Pe jumatatea libera a patului se deruleaza cearsaful curat, musamaua si aleza pregatite dinainte.
Se intinde bine cersaful curat pe jumatatea libera a patului sis e aseaza o perna in fata de perna curate,
apois e adduce bolnavul in decubit dorsal (DD) cu multa blandete si delicatete, sprijinindul in regiunea
omoplatilor si regiunea poplitee ( regiunea genunchilor).

SCHIMBAREA LENJERIEI PE LATIME:

1
 Bolnavul poate fi intors in pozitia sezand, in acest caz schimbarea lenjeriei se va face in latimea
patului.( Rularea si impaturirea lenjeriei se face ca la schimbarea lenjeriei de pat pe lungime.)
Tehnica va fi efectuata de 2 asistente. Una dintre asistente va sprijini bolnavul, iar cealalta va
rula lenjeria murdara, dupa ce in prealabil s-a spalat pe maini cu apa si sapun si a imbracat manusile de
protectie. Bolnavul este acoperit si este ridicat de asistenta medicala din dreapta in pozitie sezand.
Cealalta asistenta indeparteaza pernele pernele si ruleaza spre bolnav lenjeria murdara. Cu
manusi curate, se va derula lenjeria de pat curata, de la spatele bolnavului, unde cele 2 cearsafuri se vor
intalni fara a se atinge. Se va avea grija ca lenjeria curata sa ajunga la mijlocul patului, pentru a se putea
introduce sub saltea, de ambele margini.
Dupa intinderea lenjeriei pe suprafata libera a saltelei, bolnavul este culcat, iar daca starea lui o
permite este rugat sa ridice regiunea bazinului. Daca insa aceasta nu este posibila, sau este
contraindicata, atunci cele 2 asistente vor introduce mainile, dinspre capatul proximal al patului (capul
bolnavului), cu palmele suprapuse sub bazinul lui, si il vor ridica.
Cu una din mainile libere ramase, se va indeparta lenjeria murdara in sac, derulandu-se imediat
lenjeria curata.
Dupa efectuarea tehnicii, asistenta medicala, se asigura ca bolnavul este asezat cat mai
confortabil. In unele cazuri, aleza se va schimba de mai multe ori pe zi, nefiind nevoita sa schimbe si
lenjeria de pat.

TEHNICA 2. MOBILIZAREA BOLNAVULUI

SCOP: Bolnavii sunt mobilizati pentru a preveni complicatiile cum ar fi: tromboze, escare,
pneumonii, ce pot aparea din cauza imobilizarii, pentru recunoasterea starii de independenta si grabirea
procesului de vindecare.

MATERIALE NECESARE: tensiometrul pentru masurarea functiilor vitale

OBIECTIVELE MOBILIZARII SUNT:

Mentinerea mobilitatii articulare;

Normalizarea tonusului muscular;
Asigurarea starii de bine si a independentei bolnavului;
Stimularea metabolismului;
Favorizarea eliminarilor;
Stimularea circulatiei sangvine pentru prevenirea trombozelor, pneumoniilor, escarelor;
Accelerarea peristaltismului intestinal;

PRINCIPII CE TREBUIESC RESPECTATE:

1.Mobilizarea se face in functie de natura bolii, starea generala a bolnavului .
2.Exercitiile fizice se fac inainte de masa.
3.Bolnavul trebuie educat sa intercaleze exercitiile de miscare cu exercitiile respiratorii.
4.Se stabileste impreuna cu bolnavul un exercitiu pentru relaxare.
5.Momentul in care se va incepe mobilizarea, precum si ritmul in care sunt efectuate, vor fi
hotarate de catre medic, iar executarea in bune conditii tine de competenta asistentului medical.

Bolnavul este pregatit psihic, explicandu-i-se tehnica, cat si importanta acesteaia in grabirea
procesului de vindecare. Inainte de a mobiliza bolnavul, cat si dupa mobilizare, ii vom masura
tensiunea, pulsul, frecventa respiratorie, faciesul bolnavului cat si starea acestuia.
Mobilizarea face parte din terapia prescrisa de medic, in functie de afectiunile si starile
bolnavului, aceasta facandu-se progresiv. Se va incepe cu miscari ale capului (miscari pasive/miscari
active), miscari ale degetelor si incheieturilor (miscari pasive/miscari active), miscarea si
schimbarea pozitiei membrelor inferioare si superioare, miscari de flexie si extensie, bolnavul
pastrand pozitia decubit dorsal (miscari pasive/miscari active).
Urmeaza asezarea bolnavului in pozitia sezand in pat (miscari pasive/miscari active), in pozitia
sezand la marginea patului (miscari pasive/miscari active) si apoi ridicarea bolnavului in pozitia
ortostatica (miscari pasive/miscari active).

OBS !! DOAR IN PREZENTA MEDICULUI, BOLNAVUL VA EFECTUA PRIMII PASI.

TEHNICA 3. CAPTAREA SCAUNULUI LA PAT

SCOP: Evacuator in cazul bolnavilor dependenti si pentru observarea caracterelor fiziologice si

patologice si analiza lor in vederea precizarii diagnosticului.

MATERIALE NECESARE:
Paravan;
Masca;
Manusi de protectie;
Plosca sau bazinet;
Musama si aleza;
Invelitoare;
Hartie igienica;
Foaie de temperatura;
Pix de culoare albastra.

TEHNICA:
Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie.
Pregatirea psihica: se comunica cu bolnavul pentru a fi relaxat, explicam importanta tehnicii,
montam paravanul in jurul patului;
Se realizeaza o rulare a paturii si a cearsafului la picioarele bolnavului apoi se protejeaza patul
cu musama si aleza;
Pregatirea fizica: se dezbraca bolnavul in partea inferioara si il rugam sa-si flecteze
genunchii si sa-i indeparteze. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de
protectie si masca. ( plosca o incalzeste in apa fierbinte si o usuca si a fost dezinfectata prin
SUMERJARE (scufundare).
Cu mana stanga ridicam bazinul bolnavului, si introducem plosca cu mana dreapta, din partea
laterala a patului, sub fesele bolnavului dupa care se roteste intre coapsele acestuia. Se acopera bolnavul
cu cearsaful sau invelitoarea si asistenta se indeparteaza, pentru a lasa intimitatea bolnavului.
Cat timp bolnavul va elimina, asistenta va fi prin salon (nu va parasi salonul), iar cand
bolnavul a terminat, acesta o striga. Vom scoate plosca in linie dreapta, dupa ce in prealabil l-am sters
in regiunea perianala cu hartie igienica. Plosca se va acoperi cu capacul sau invelitoarea si se va
indeparta pentru deversare la toaleta sau daca medical recomanda, se va recolta cu coprorecoltorul,

3
fragmente din materiile fecale pentru coprocultura.
Se imbraca bolnavul, se acopera, se aeriseste salonul. Asistenta medicala se spala pe maini cu
apa si sapun, dupa ce in prealabil a indepartat materialele din salon si a dezbracat manusile. Va aerisi
camera, va nota in foaia de temperatura scaunul, precum si calitatile lui fizice.

Notarea scaunului:
Scaun normal I;
Scaun moale ;
Scaun diareic sau apos ;
Scaun cu mucus X;
Sczun cu puroi P;
Scaun melena M (negru lucios cu aspect de pacura);
Scaun sanguinolent S (scaun cu sange);
Scaun grunjos Z.
OBS! Daca numarul scaunelor evacuate intr-o zi este foarte mare, se noteaza nr total urmat de
semnul conventional.
Meconiu primul scaun la nou nascut.

TEHNICA 4. CAPTAREA VARSATURII

SCOP: Pentru observarea caracterelor fiziologice si patologice ale varsaturilor si descoperirea

modificarii lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului.

MATERIALE NECESARE:
manusi de protectie (daca bolnavul are varsatura precedata de prodroame);
musama si aleza;
2 tavite renale;
pahar cu apa aromata;
prosop;
foaie de temperatura;
3 pixuri (verde, rosu, albastru) - in functie de continutul varsaturii.

TEHNICA:
Materialele au fost pregatite si trasportate la patul bolnavului, pe masuta protejata de un CAMP
STERIL. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun. Pragtirea psihica: In timp ce bolnavul varsa, el
este incurajat si sustinut de frunte, comunicam cu acesta pentru a nu intra in panica.
Pregatirea fizica consta in pozitionarea acestuia in decubit dorsal cu capul in lateral (pozitia
de siguranta). Daca starea generala i-o permite acesta mai poate ocupa si pozitia sezand in pat sau la
marginea patului. In pozitia de siguranta, vom impiedica bolnavul sa aspire continutul gastric in caile
respiratorii.
Se protejeaza perna bolnavului cu musama si aleza iar lenjeria de corp, cu un prosop asezat in
jurul gatului bolnavului. Daca acesta are proteza, o vom indeparta in pahar. I se ofera bolnavului tavita
renala daca este capabil sa si-o sustina, daca nu o vom sustine noi, asistentii medicali.
Asistenta medicala sprijina cu cealalta mana fruntea bolnavului, il incurajeaza pe bolnav, il
educa sa inspire mai profound pe nas si sa expire pe gura. I se ofera bolnavului un pahar cu apa aromata
pentru a-si clati gura, indeparteaza continutul in cealalta tavita renala.
Asistenta medicala, sterge gura bolnavului cu prosopul de eventualele mucozitati, aplica
comprese umede pe frunte, ofera bolnavului lichide reci in cantitati reduse incepand cu o lingurita si
apoi cantitatea crescand progresiv.
Se indeparteaza materialele folosite, daca e nevoie si varsatura, daca nu va fi pastrata pentru
vizita medicului. Se va nota in foaia de observatie tehnica, numele asistentei medicale si ora, iar in foaia
de temperatura, varsatura si culoarea acesteia. asistenta medicala se spala pe maini apo supravegheaza
bolnavul, se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea locului de munca.

Simptome ce insotesc varsatura: dureri abdominale, deshidratare, HTA, ameteala, migrene

urmate de cefalee occipitala, vedere incetosata, respiratie frecventa, puls tahicardic dar filiform,
acufene, regurgitatia (intoarcerea alimentelor din stomac sau esofag in cavitatea bucala fara effort si
fara greata).

Notarea varsaturii - Varsaturile se noteaza cu un cerc, in care se noteaza numarul acestora, astfel:
Varsaturi alimentare O (cerc de culoare albastra);
Varsaturi bilioase O (cerc de culoare verde);
Varsaturi sanguinolente O (cerc de culoare rosie).
Pe foaia de temperature se noteaza varsatura sus, in partea superioara a paginii si scaunul in partea
de jos a foii.

TEHNICA 5. CAPTAREA URINEI

SCOP: Evacuator, pentru observarea caracterelor fiziologice si patologice.

MATERIALE NECESARE:
Paravan;
Manusi de protectie;
Urinar;
Musama si aleza;
2-3 Comprese sterile;
Tavita renala.
Foaie de temperatura (in caz ca notezi diureza sau cantitatea de urina eliminate pt a
efectua bilantul ingesta-excreta)

TEHNICA:
Urinarele sunt confectionate din plastic sau sticla, pentru barbati au un orificiu mai ingust iar
pentru femei au un orificiu mai larg in forma de floare.
Dupa pregatirea materialelor, le vom transporta la patul bolanvului pe o masuta protejta de un
CAMP STERIL. Montam paravanul, rulam patura la picioarele bolnavului, asezam musamaua si aleza,
pentru a proteja patul, ne spalam pe maini cu apa si sapun si apoi imbracam manusile de protectie.
Se aseaza urinarul intre coapsele bolnavului, iar cu o compresa se apuca penisul si se introduce
in urinar. Dupa eliminare, cu alta compresa sterila se sterg picaturile de urina ramase si se indeparteaza
urinarul, apoi bolnavul este asezat in pozitia confortabila, invelit.
Daca lenjeria s-a murdarit se va schimba, asistenta se spala pe maini cu apa si sapun dupa ce in

5
prealbil a dezbracat manusile.
Va nota in foaia de temperatura cantitatea de urina. Se aeriseste salonul si se trece la
reorganizarea locului de munca.

TEHNICA 6. CAPTAREA SPUTEI

SCOP: Explorator, pentru examinari bacteriologice, parazitologice in vederea stabilirii

diganosticului.

1. Drenajul secretiilor bronsice

2. Examen flora banala
3. Examen bacteriologic

MATERIALE NECESARE:
Pahar conic sau cutie Petri,
pahar cu apa, servetele de unica
folodsinta, tavita renala, manusi;
2-3 scuipatori dezinfectate si
sterilizate cu solutie de lizol 3%
sau fenol 2,5%.
Pentru determinarea cantitatii
sputei se vor folosi vase gradate
acoperite cu palci de sticla
(cantitate fixa de substanta
dezinfectanta fenol 100 gr pt a
preveni aderarea acesteia pe peretii
vasului si pentru a nu se
suprainfecta)

TEHNICA: Se pregatesc materialele si se transporta la patul bolnavului. Este pregatit fizic si

psihic. Este instruit sa nu manance, sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa nu o expectore in batista
sau prin salon, ci sa colecteze in scuipatorile speciale, pentru a preveni infectiile nozocomiale.
I se asigura cel putin 2-3 scuipatori de rulaj. Acestea sunt schimbate in functie de cand trebuie
prezentate medicului. Se educa bolnavul sa nu arunce corpuri straine in scuipatoare. Se trece la
reorganizarea locului de munca.

Definitia sputei: Sputa reprezinta totalitaea substantelor ce se expectoreaza din caile

respiratorii prin tuse. Prin expectoratie se intelege eliminarea sputei din caile respiratorii
superioare(C.R.S.).
In conditii fiziologice, mucoasa cailor respiratorii secreta o cantitate mica de mucus, necesara
protejarii suprafetei interioare a organelor respective fata de efectul nociv al aerului, prafului si fata de
uscaciune. In conditii patologice se aduna in CAILE RESPIRATORII SUPERIOARE o cantitate
variabila de sputa care actioneaza ca un corp strain si provoaca actul tusei. Sputa este alcatuita din
secretia si exudatia patologica a mucoaselor bronhopulmonare din descuamatia epiteliilor pulmonare
dar si din substante straine inhalate (praful).
Expectoratia are o mare importanta pentru stabilirea multor diagnostice. Pentru determinarea
cantitatii se vor folosi vase gradate acoperite cu placi de sticla, in vas se afla o cantitate fixa de
substanta dezinfectanta de lizol 5%sau fenol 100g sau permanganat de potasiu, care trebuie scazuta din
cantitatea de sputa colectata in vas (recipient).
Flora banala se recolteaza dimineata in vase speciale sterile si se transporta la laborator in cel
mult 60 minute pentrua nu se suprainfecta. Bolnavul este pregatit de seara in sensul ca trebuie sa-si
spele dantura inainte de culcare, iar dimineata se recolteaza inainte de spalrea dintilor.
Daca sputa se capteaza pentru aprecierea aspectului se utilizeaza scuipatoare emailate cu
capac (fara a se adauga o alta substanta in vas, care ar putea denatura aspectul sputei);
Daca sputa se capteaza pentru examen bacteriologic, se va face in vase speciale fara a fi sterile,
dimineata si este indicat pentru evidentierea bacilului Koch.

TEHNICA 7. SCHIMBAREA POZITIEI BOLNAVULUI

SCOP: Pentru prevenirea complicatiilor. Aceste schimbari pot fi: pasive si active.

Schimbarile pasive se efectueaza la bolnavii imobilizati, adinamici, inconstienti, paralizati sau

cei cu gips. Pentru efectuarea schimbarilor de pozitie sunt necesare 1-2 asistente medicale.
Acestea trebuie sa adopte o pozitie potrivita pentru a putea ridica bolnavul cu mai multa
usurinta si efort fizic redus. Bolnavul este prins precis cu o singura mana, palma sa fie asezata pe
suprafata corpului bolnavului, astfel incat suprafata de contact sa fie mai mare, asistenta sa fie asezata
mai aproape de patul bolnavului, cu picioarele departate pentru a avea o baza de sustinere cat mai mare.
1. Intoarcerea bolnavilor din decubit dorsal in decubit lateral stang sau drept si revenirea in
pozitia initiala.
2. Asezarea bolnavului in pozitia sezand;
3. Readucerea bolnavului la locul initial pentru cei ce au alunecat jos de pe perna.

TEHNICA 8. ALIMENTATIA BOLNAVILOR PASIV

Cand starea generala a bolnavului nu ii permite sa se alimenteze singur, intervine alimetarea

pasiva, cu ajutorul asistentei medicale. Acesta trebuie sa fie ajutat, astfel vor fi alimentati bolnavii
imobilizati, adinamici, cu tulburari de deglutitie si cu afectiuni in stare grava.

MATERIALE NECESARE:
tavita
cana cu supa
farfurie cu desert si felul 2
tacamuri
servet sau prosop din panza
pahar pentru apa
vaza cu flori

TEHNICA: Se imbraca halatul de protectie peste uniforma, se aranjeaza boneta sau calota
astfel incat parul sa nu cada in alimentele bolnavului.
Asistenta medicala se spala cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie, se aseaza bolnavul

7
ce poate fi imobilizat, in pozitia semisezand cu ajutorul rezematoarelor de la pat, sau cu ajutorul
pernelor, sau mai poate ocupa pozitia decubit lateral cu capul usor ridicat si aplecat inainte pentru a-i
usura deglutitia.
Se protezeaza lenjeria de pat cu o aleza iar lenjeria de corp cu un prosop. Se adapteaza masuta
speciala la patul bolnavului, mancarea este asezata pe o tava, iar daca nu dispune de masuta, tava se va
aseza pe noptiera sau pe u scaun langa pat.
Asistenta medicala se aseaza in partea dreapta a bolnavului, pe un scaun, cu mana stanga se
ridica usor capul, si i se serveste supa cu ajutorul lingurei sau din cana cu cioc. Se vor taia alimentele
solide in prezenta bolnavului si se va supraveghea debitul lichidului pentru a evita incarcarea peste
puterile de deglutitie a bolnavului.
La cei adinamici si cei in stare grava, se supravegheaza lichidul care intra in gura bolnavului
pentru a evita incarcarea peste posibilitatea lui de deglutitie. Se verifica temperatura alimentelor.
Bolnavilor aflati in stare grava, precum si cei cu tulburari de deglutitie, lichidele se vor
administra cu lingurita sau lingura. Dupa terminarea alimentelor, se sterge bolnavul la gura, se
indeparteaza eventual resturile alimentare pentru a evita aparitia escarelor. Daca este nevoie se schimba
lenjeria de pat, bolnavul este asezat in pozitie comoda, se asigura confort termic si fizic placut, se
aeriseste salonul, se strange vesela si se transporta la oficiu, si se trece la reorganizarea locului de
munca.

OBS!!! In timpul alimentarii, bolnavul trebuie incurajat, explicandu-i contributia alimentelor in

procesul de vindecare. Bolnavului i se ofera portiuni de alimente nu prea mari, pentru a nu le
aspira. Asistenta medicala nu sufla in alimente, nu le gusta cu lingura bolnavului si nu baga
degetul in ele.

TEHNICA 9. ALIMENTAREA BOLNAVILOR INAPETENTI

Asistenta medicala trebuie sa verifice daca inapetenta este totala sau repulsia se manifesta
numai fata de alimetele din regim in comparatie cu cele preferate. Alimentele se inlocuiesc in functie de
preferintele bolnavului, in cadrul limitelor prescrise de medic.
Servirea mesei se face intr-un cadru estetic, alimentele se servesc in portii mici deoarece
cantitatile mari provoaca senzatia de plenitudine bolnavului. Mesele vor fi servite la intervale de 2-3
ore, pentru eliminarea senzatiei de greata, lichidele se servesc reci, iar daca este posibil vor fi acidifiate
(acrite) cu lamaie.
Nu se vor administra alimente hiperzaharate (cu continut ridicat de zahar), deoarece acesta ar
provoca senzatia de plenitudine si favorizeaza diareea. La cei complet inapetenti, senzatia de sete va fi
exploatata si li se vor oferi alimente nutritive sub forma lichida. (Astfel laptele, sucurile vor fi
imbogatite cu lapte praf, cacao, galbenus, preparate din zahar, sucuri de fructe) in aceste amestecuri se
vor introduce si preparate de vitamine, daca acestea nu modifica gustul sau mirosul alimetelor.
Prin administrarea de alimente lichide hipercalorice, se asigura necesarul caloric zilnic de
2500-3000calorii/zi. La revenirea apetitului se administreaza alimente solide repartizate in 4-5 mese.
Asistenta medicala trebuie sa noteze cantitatea de alimente consummate si sa calculeze valoarea
calorica pentru a se putea orienta in ceea ce priveste necesarul zilnic de calorii al bolnavului
 TEHNICA 10. MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI

SCOP: Obtinerea de informatii pentru evaluarea functiei cardio-vasculare.

MATERIALE NECESARE:
ceas cu secundar;
foaia de temperatura;
pix sau creion de culoare rosie;
carnetelul asistentului medical.

TEHNICA: Materialele se transporta lana patul bolnavului. Bolnavul este intrebat daca a
depus efort fizic si psihic (daca a primit vreo veste proasta sau buna, daca a urcat sau coborat scari).
Bolnavul este pregatit psihic, explicandu-i-se modalitatea si importanta tehnicii, asiguram daca
e nevoie repaus fizic si psihic, 10-15 minute.
Pregatirea fizica: bolnavul este pozitionat in decubit dorsal cu bratul sprijinit, asistenta
medicala se spala pe maini cu apa si sapun, repereaza artera radiala (in prelungirea policelui).
Dupa ce a localizat artera radiala, asistenta fixeaza varful celor 3 degete (index, mediu si inelar)
pe traiectul arterei. Asistenta medicala exercita o presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor si
numara pulsatiile timp de 60 de secunde.
Retine valorile si se ocupa de ingrijirea bolnavului. Dupa terminare, asistenta noteaza grafic in
foaia de temperatura valoarea obtinuta cu un pix de culoare rosie printr-un punct pe linia orizontala,
tinand cont ca fiecare linie orizontala a foii de temperature reprezinta 4 pulsatii. Unirea valorii actuale
cu valoarea obtinuta anterior se obtine curba pulsatila.
In carnetelul propriu, asistenta noteaza pulsul in cifre astfel Ex: J 25.11.2012 PD = 90p / min , PS
= 92 p / min.
Asistenta trece la reorganizarea locului de munca si apoi se spala cu apa si sapun, dupa ce in
prealabil a dezbracat manusile.

Locuri de masurare a pulsului:

artera radiala;
artera temporala;
Subclaviculara;
artera carotida;
artera femurala;
artera poplitee;
artera pedioasa;
artera tibiala.

PULSUL: reprezinta conflictul dintre sangele expulzat in artere de catre inima in timpul sistolei
ventriculare si masa de sange existenta in vas, astfel ia nastere o unda pulsatila care poate fi perceputa
la palparea arterei pe un plan osos.

9
 TEHNICA 11. MASURAREA SI NOTAREA RESPIRATIEI

SCOP: Poate constitui un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evolutiei bolii,
recunoasterea complicatiilor si a prognosticului bolii.
MATERIALE NECESARE:
ceas cu secundar;
foaie de temperatura;
pix sau creion de culoare verde;
carnetelul propriu.

TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata

de un camp steril. Nu se pregateste psihic bolnavul deoarece nu se mai obtin valori reale, iar acesta
daca doarme nu-l vom trezi.
Pregatirea fizica: Se aseaza bolnavul decubit dorsal unde este cazul, iar daca acesta are pozitia
ocupata se va trece la masurarea respiratiei.
Se aseaza fata palmara pe suprafata toracelui bolnavului, se numara frecventa miscarilor, si
anume, numarul inspiratiilor, adica miscari de ridicare a toracelui timp de un minut. Dupa terminare, se
retine valoarea obtinuta, vom asigura confort termic si fizic bolnavului si se noteaza tehnica in foaia de
temperature cu un pix de culoare verde, pt fiecare linie orizontala se considera o respiratie. Valoarea
obtinuta si notata graphic se uneste cu cea anterioara si astfel se obtine curba respiratorie. Se noteaza
cifric in carnetelul propriu. La aceasta tehnica nu necesita preg.psihica, deoarece poate influenta
valorile respiratiei. Se trece la reorganizarea locului de munca.

TEHNICA 12. MASURAREA SI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE

SCOP: Evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii si rezistental

determinata de elasticitatea si calibrul vaselor). Elemente de evaluat: tensiunea arteriala maxima
(sistolica) si tensiunea arteriala minima (diastolica).

MATERIALE NECESARE:
tensiometru format din: manseta pneumatica, tubulatura, manometru,
para cu supapa, stetoscop format din: olive si membrana;
tampoane de vata;
alcool medicinal;
tavita renala;
pix de culoare albastra;
 foaia de temperatura ;
carnetelul asistentei medicale.

TEHNICA: Bolnavul este pregatit psihic, i se explica importanta si necesitatea tehnicii.

Bolnavul este pregatit fizic: se asigura ca bolnavul are un repaus de 10-15 minute.
Dupa transportul materialelor la patul bolnavului, asistenta se spala pe maini cu apa si sapun
apoi asezam manseta pneumatica pe treimea medie a bratului aflat in extensie si supinatie. Asistenta
medicala dezinfecteaza cu alcool medicinal membrana stetoscopului si olivele acesteia.
Se sustine membrane stetoscopului pe artera humerala. Se introduce olivele in urechi, se
pompeaza aer in manseta cu ajutorul parei de cauciuc pana dispar zgomotele pulsatile. Se decomprima
progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana ce se percepe primul zgomot, acela fiind
tensiunea arteriala maxima. Se retine valoarea, si se continua decomprimarea, zgomotele devenind
mai puternice, iar la ultimul zgomot care se aude, reprezinta tensiunea arteriala minima.
Se retin valorile obtinute, ne vom ocupa de ingrijirea bolnavului pentru a-i reda confortul termic
si fizic. Ne ocupam de foaia de temperatura trecand valorile obtinute printr-o linie orizontala de
cunloare albastra, socotinde-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de Hg. Se noteaza si-n
carnetul propriu cifric.
Vom indeparta materialele din salon si vom trece la reorganizarea locului de munca.

TENSIUNEA ARTERIALA: reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor

arteriali.

FACTORI CARE DETERMINA TENSIUNEA ARTERIALA:

debitul cardiac;

forta de contractie a inimii;

elasticitatea si calibrul vaselor;

vascozitatea sangelui.

TEHNICA 13. MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII

Termometrul maximal utilizat in medicina este gradat dupa scara Celsius. Inainte de a fi date
in folosinta, termometrele medicale sunt verificate. Termometrul in uz (termometru maximal), este tinut
in solutii dezinfectante de bromocet sau cloramina 2%.
Solutia nu trebuie sa acopere termometrele tinute vertical, in borcane, doar pana la jumatate. Pe
fundul borcanelor, se aseaza vata acoperita cu tifon pentru a nu permite lovirea rezervoarelor de fundul
vasului de sticla. Masurarea temperaturii cu termometru maximal se face in cavitati inchise sau
semiinchise pentru a obtine temperatura cea mai apropiata de cea centrala. Masurarea se face in axila,
rect, vagin, ureche si cavitatea bucala.

MATERIALE NECESARE:
termometru maximal;
recipientul cu solutie dezinfectanta de bromocet sau cloramina 2%;

11
 casoleta cu tampoane sterile;
tavita renala;
alcool medicinal;
ceas cu secundar;
carnetelul asistentei medicale
foaie de temperatura;
pix de culoare albastra;
lubrifiant unde este cazul.

TEHNICA: Materialele se transporta la patul bolnavului pe masuta protejata de un camp steril.

Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, scoate termometrul din solutia
dezinfectanta, il clateste sub jet de apa pentru a nu irita tegumentul, si il usuca prin tamponare cu
ajutorul unor comprese.
Verifica daca coloana de mercur este coborata in rezervor, daca nu il scuturam.
Masurarea temperaturii in axila: Se ridica bratul bolnavului, se sterge axila acestuia prin
tamponare cu prosopul bolnavului. Se introduce termometrul cu rezervorul in interiorul axilei, se
apropie bratul de trunchi cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui.
Termometrul se va mentine timp de 10 minute, dupa care se scoate, se sterge cu o compresa, se
citeste gradatia, si se retine valoarfea indicata de coloana mercurului, apoi se scutura termometrul, se
spala si se reintroduce in solutia dezinfectanta.
Daca bolnavul era adinamic sau agitat, bratul era sustinut de asistenta medicala. Ne ocupam de
ingrijirea ulterioara a bolnavului pentru redarea confortului termic si fizic placut. Se noteaza valoarea
obtinuta in foaia de temperatura si carnetelul asistentei medicale. Se trece la reorganizarea locului de
munca.
Notarea grafica se face printr-un punct de culoare albastra pe orizontala, fiecare linie orizontala
a foii corespund 2 diviziuni de grad. Se uneste valoarea prezenta cu cea obtinuta anterior pentru a obtine
curba termica. Se noteaza cifric in carnetelul individual astfel T= 38,8C.
Masurarea temperaturii in cavitatea bucala: Se introduce termometrul in cavitatea bucala,
sub limba sau pe latura externa a arcadei dentare. Bolnavul este rugat sa inchida gura, si sa respire pe
nas. Se mentine termometrul timp de 5 minute.
Masurarea temperaturii rectal: Se lubrefiaza termometrul, se aseaza bolnavul in decubit
lateral stang sau drept, cu membrele in semiflexie, asigurandu-i intimitatea. Se introduce bulbul
termometrului sau rezervorului in rect prin miscari de rotatie si inaintare. Termometrul este sustinut
timp de 5 minute in rect, dupa care se scoate termometrul si se sterge cu ajutorul unui tampon sau
compresa cu alcool, dupa citirea gradatiei. Notam grafic in foaia de temperatura si cifric in carnetel.
Lubrifiant: vaselina, glicerina sau ulei de parafina.

TEHNICA 14. MASURAREA DIUREZEI SI NOTAREA GRAFICA

DEFINITIE: Diureza reprezinta cantitatea de urina emisa in 24 de ore.

SCOP:
o Obtinerea datelor privind starea morfo-functionala a aparatului renal si asupra
altor afectiuni;
o Urmarirea bilantului circulatiei lichidelor in organism (intrari/iesiri sau
ingesta/excreta);
o Efectuarea unor determinari calitative si anume analize biochimice din cantitatea
 de urina emisa.
Materiale necesare:
Vase gradate spalate si clatite cu apa distilata pentru a nu modifica compozitia urinei.
Colectarea incepe dimineata la o anumita ora (ex: ora 8:00) sis e termina in ziua urmatoare
la acceasi ora. Bolnavul este informat asupra necesitatii si importantei colectarii corecte a urinei si
asupra tehnicii.(ex: se educa bolnavuls a urineze numai in urinar sis a nu arunce urina);

Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie, la bol imobilizat la
pat se roaga sa urineze inainte de defecare, se arunca urina dupa prima emisie, apoi se colecteaza in
vasele gradate toate urinile emise pana a doua zi la aceeasi ora.
Daca bolnavul se poate deplasa, acesta este rugat sa urineze dimineata la ora fixa, prima emisie
sa o arunce, iar restul emisiilor de urina sa le colecteze in decurs de 24 de ore. Dupa 24 de h de
colectare, se citeste gradatia care indica urina emisa.
.Asistenta medicala dezbraca manusile, se spala pe maini cu apa si sapun, noteaza in foaia de
temperatura urina colectata, asistenta trece la reorganizarea locului de munca. Vasele in care se face
colectarea sunt etichetate cu numele bolnavului,a salonului, a paturlui si tinut la racoaresi ferit de
lumina pentru a preveni descompunerea urinei.
Valori fiziologice avem: femei: 1000-1400ml urina/24h
barbati:1200-1800ml urina/24h.

Valori patologice avem: peste 3000 ml uirna /24h(poliurie)

sub 1000 ml/24h(oligurie)
absenta urinei in vezica/24h(anurie).
Se va observa si calitatea urinei si anume:
Fiziologic: culoare galben deschis sau brun inchis(urina concentrata), aspect hiperstenuric.
Patologic:
o Culoare brun inchisa si spuma icter;
o Culoare rosie deschisa pana la rosu inchis hematurie;
o Culoare albastru verzui, dupa un tratament cu albastru de metil;
o Miros de fructe coapte sau acetona in diabet;

TEHNICA 15. EFECTUAREA TOALETEI PE REGIUNI

Pentru efectuarea tehnicii, asistenta trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

o sa asigure o temperatura adecvata in salon pentru a feri bolnavul de o
raceala (22C);
o pregatirea materialelor necesare astfel ca ingrijirea bolnavului sa se
desfasoare rapid;
o sa actioneze rapid cu miscari sigure si multa blandete;
o sa menajeze bolnavul protejandu-l cu paravan.
o sa dea dovada de mult tact si delicatete in ceea ce priveste
convingerea bolnavului in efectuarea tehnicii.

MATERIALE NECESARE:
paravan de protectie;
2 scaune

13
 musama si aleza
lighean
cana pentru apa calda si rece
2 bazinete
tavita renala
cearsaf
manusi de protectie
3 manusi de baie confectionate din bumbac de culori diferite (una pentru
fata, uan pentru trunchi si membre, una pentru organele genitale)
3 prosoape de culori diferite;
Sapun cu pH neutru;
alcool medicinal mentolat;
pudra de talc;
lenjerie de pat;
lenjerie de corp;
galeata pentru apa murdara;
sac pentru lenjeria murdara;
termometru de baie;
trusa pentru ingrijirea unghiilor;
materialele pentru ingrijirea cavitatii bucale (periuta si pasta dinti, 2 pahare).

TEHNICA: Materialele sunt pregatite si transportate la patul bolnavului. Bolnavul este pregatit
psihic, i se explica simplitatea, necesitatea si importanta tehnicii. Se inchid ferestrele, se asigura o
temperatura corespunzatoare in salon 22 grade, se indeparteaza noptiera, se monteaza paravanul pentru
intimitate, se aseaza 2 scaune langa pat, se indeparteaza o perna, cea de-a 2 perna este protejata cu
musama si aleza.
Capul bolnavului se aseaza pe perna acoperita, indepartam patura si o indepartam in forma de
armonica la picioarele bolnavului sau o asezam pe scaun langa perna. Se dezbraca bolnavul complet si
se acopera cu cearsaful plic de la patura. Se pregateste apa in lighean 2/3, la o temperatura de 37-38
grade C.
Toaleta fetei
Se aseaza in jurul gatului un prosop. Se spala regiunea ochilor bolnavului dinspre comisura
externa (coada ochiului) spre comisura interna. Se clateste cu apa din abundenta si se sterg prin
tamponare cu prosopul. Se spala fruntea bolnavului dinspre mijloc spre tample.
Se spala regiunea peribucala si perinazala in sens circular, apoi se sterg prin tamponare cu
prosopul. Se sapuneste o ureche si se insista in regunea retroauriculara si in santurile pavilionului, se
clateste bine urechea si se sterge prin tamponare cu prosopul. La fel se va proceda si cu cealalta ureche.
Se spala gatul cu apa si sapun, se clateste bine, se sterge cu prosopul. Se acopera gatul cu
cearsaful, se arunca apa din lighean;
Toaleta pe regiuni: membrul superior
- se dezveleste unul din membre dupa ce am asezat musamaua si aleza sub membrul descoperit.
Se sapuneste circular incepand de la umar spre capatul distal, insistand in regiunea axilei, se
limpezeste si se sterge cu prosopul, se inveleste membrul bolnavului, se taie unghiile, se intoarce
bolnavul in decubit lateral de partea corespunzatoare membrului spalat si se procedeaza la fel si cu
celalalt membru.
Toaleta pe regiuni: toracele si abdomenul
 Se dezveleste regiunea anterioara a toracelui, se sapuneste, iar la femei se insista sub pliurile
submamare, se clateste si se usuca cu prosopul prin tamponare. Se intoarce bolnavul in decubit lateral,
este sustinut in aceasta pozitie, protejam patul cu musama si aleza, se sapuneste spatele si regiunea
lombosacrala. Se limpezesc si se sterg prin tamponare cu prosopul.Se frictioneaza cu alcool si se
pudreaza cu talc. Se indeparteaza musamaua si aleza, se aduce bolnavul in decubit dorsal, se acopera
toracele bolanvului.
Musamaua si aleza se aseaza sub abdomen, se sapuneste abdomenul (daca este cazul se insista
in regiunea ombilicala cu un tampon montat pe un port-tampon, pentru a indeparta mizeria). Se clateste
regiunea ombilicala cu apa din abundenta pentru a indeparta mirosul. Se indeparteaza manusa utilizata
in tavita renala. Frictionam membrele si toracele cu alcool si pudram cu talc,se imbraca pijamaua sau
camasa. Apa murdara se indeparteaza in galeata.
Toaleta pe regiuni: coapsele
Punem 2/3 apa curata in lighean la o temperatura de 37-38 grade C. Se imbraca cea de-a 2
manusa, se aseaza musamaua in regiunea coapselor, se sapunesc coapsele si se insista in regiunea
inghinala, se limpezesc si se sterg prin tamponare cu prosopul. Se flecteaza gambele bolnavului pe
coapse si se muta musamaua si se aseaza ligheanul pe musama, se introduce un membru inferior in
lighean, se sapuneste gamba insistand in regiunea poplitee si spatiile interdigitale (intre degete), se
limpezeste si se sterge cu cel de-al 2-lea prosop curat. Metoda se repeta si la celalalt membru inferior,
se vor taia unghiile daca este nevoie.

Toaleta pe regiuni: organelor genitale

MATERIALE NECESARE:
paravan;
musama aleza;
2 bazinete;
cana cu apa calda;
manusi de cauciuc;
manusa de baie si prosopul(3).
Sapun cu pH neutru.

TEHNICA: Bolnava este asezata in pozitia ginecologica,dupa ce in prealabil am montat paravanul.

Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie, dezbraca bolnava in partea
inferioara a corpului, protejam patul cu musama si aleza. Introducem primul bazinet sub regiunea
sacrala a bolnavei pentru a urina daca aceasta nu a urinat apoi vom schimba cu cel de-al doilea bazinet.
Peste manusa de cauciuc imbracam manusa de baie. Se efectueaza spalatura dinspre regiunea pubiana
(simfiza pubiana) spre anus cu sapun ce are pH neutru. Se limpezeste cu apa din abundenta, se usuca cu
prosopul 3 prin tamponare, se indeparteaza bazinetul. Se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea
locului de munca.

Toaleta pe regiuni: toaleta parului

MATERIALE NECESARE:
Paravan;

15
 musama si aleza;
apa calda;
2 prosoape feon;
Sampon;
balsam;
perie de par.

TEHNICA: Se ridica usor capul bolanvului, dupa o pregatire psihica in prealabil, se

indeparteaza perna pe un scaun, sustinem capul bolnavului si se indoaie salteaua sub restul saltelei.
Ligheanuls e aseaza pe somiera. Se aseaza o aleza deasupra saltelei indoite. Peste aleza punem
musamaua care este rulata la ambele laturi astfel incat sa formeze un jgheab, se aseaza capul bolnavului
in usoara hiperextensie si se protejeaza gatul bolnavului cu un prosop.
Sub ceafa bolnavului se aseaza capatul ingust al musamalei rulate, iar celalalt capat se introduce
in lichean. Asistenta imbraca manusa de baie peste cea de protectie, se umezeste parul si se
samponeaza, se frictioneaza parul apoi se limpezeste. Se repeta manevra de cate ori este nevoie. Se
sterge cu prosopul, se piaptana, se usuca cu feonul, se indeparteaza materialele folosite si se trece la
reorganizarea locului de munca.

TEHNICA 16. SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP LA BOLNAVUL CU

FRACTURA DE MEMBRU SUPERIOR SAU INFERIOR DREPT

SCOP: Pastrarea igienei personale a bolnavului.

MATERIALE NECESARE:
camasa de noapte sau pajama curate
alcool diluat
pudra de talc
cearsaf
sac pentru lenjeria murdara
manusi de protectie

TEHNICA: Se va efectua de 2 asistente medicale. Materialele au fost pregatite si transportate

la patul bolnavului. Acesta este pregatit psihic si fizic. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si
sapun, imbraca manusile de protectie. Patura din cearsaf se pliaza in forma de armonica si se aseaza la
picioarele bolnavului.
Bolnavul este acoperit cu cearsaful, se intoarce bolnavul in decubit lateral drept, sprijit din
regiunea omoplatilor si regiunea poplitee. Se trage usor camasa in sus pana la nivelul totacelui.
Bolnavul este readus in decubit dorsal cu mare grija si atentie, se intoarce bolnavul in decubit lateral
stang si se repeta aceeasi operatie.
Una dintre asistente ridica usor in regiunea omoplatilor si regiunea poplitee. SE DEZBRACA
MAI INTAI MEMBRUL SANATOS SI APOI CEL BOLNAV, prin miscari lente, introduce
lenjeria murdara in sacul amenajat. Bolnavul se acopera, asistenta dezbraca manusile, se spala pe maini
cu apa si sapun, frictionam regiunea predominanta escarelor cu alcool si pudram cu talc.
SE IMBRACA INTAI MEMBRUL BOLNAV SI APOI CEL SANATOS. Una dintre
asistente ridica usor bolnavul din regiunea omoplatilor, a 2-a trece camasa peste capul bonavului si o
trage usor. Se readuce bolnavul in decubit dorsal, camasa este intinsa bine pentru a nu prezenta cute
(pentru a nu favoriza aparitia escarelor).
Se inveleste bolnavul si se asigura un confort fizic si termic, se reface patul bolnavului, asistenta
se spala pe maini cu apa si sapun, se aeriseste salonul, se ia sacul cu lenjeria murdara din salon si este
trimisa la spalatorie. Tehnica va fi efectuata cu blandete pentru a nu accentua suferinta bolnavului.

TEHNICA 17. EFECTUAREA TOALETEI CAVITATII BUCALE LA

BOLNAVII INCONSTIENTI (COMATOSI)

MATERIALE NECESARE:
tampoane pe port-tampoane sterile;
deschizator de gura steril, comprese sterile;
glicerina boraxata 20%;
spatula linguala;
tavita renala;
manusi sterile;
musama si aleza.

TEHNICA: Bolnavul se afla in pozitia decubit dorsal cu capul in lateral, tavita renala este
asezata sub barbie, dupa ce in prealabil am protejat lenjeria de pat cu musama si aleza sau prosop. In
jurul gatului se aseaza un prosop.
Se introduce deschizatorul de gura printre arcadele dentare, se umezeste un tampon deasupra
tavitei renale cu glicerina boraxata si se sterg limba, bolta palatina, suprafata interna si externa a
arcadelor dentare cu miscari din interior spre exterior.
La sfarsit se curata dantura si de fiecare data se schimba tamponul. La sfarsit se ung buzele cu
glicerina boraxata. Se strang materialele folosite, se trece la reorganizarea locului de munca.

TEHNICA 18. SPALATURA OCULARA

SCOP: Terapeutic in procesele inflamatoare si pentru indepartarea corpilor straini.

MATERIALE NECESARE:
masuta de tratament protejata de un camp steril;
undina sau pipeta sterila;
casoleta cu comprese sterile;
tavita renala;
prosop;
manusi sterile;
ser fiziologic(37 C).

17
 TEHNICA: Materialele sunt asezate pe masuta protejata de un camp steril si transportate la
patul bolnavului.
Pregatirea psihica: I se explica bolnavului importanta si necesitatea tehnicii.
Pregatirea fizica: Se aseaza bolnavul in pozitia sezand cu capul in hiperextensie cu privirea in
sus sau pozitia decubit lateral. Ochiul sanatos se acopera cu o compresa sterila, se aseaza tavita renala
de partea ochiului ce urmeaza a i se efectua tehnica (spalatura) lipita de obraz.(tavita renala imbraca
obrazul).
Tavita va fi sustinuta de bolnav, daca acesta nu este capabil cerem ajutorul unei asistente
medicale. In acest caz, bolnavul va fi intors de una din asistente in pozitia aleasa, ii va sustine capul si
tavita renala, iar cealalta efectueaza tehnica.
Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile, cu ajutorul mainii stagi,
asistenta deschide fanta palpebrala a bolnavului, iar cu mana dreapta unde este pipeta cu ser fiziologic
(37grade C) toarna incet lichiduld e spalatura din undina sau pipeta.
Roaga bolnavul sa roteasca ochiul pentru a se antrena lichidul, tehnica se repeta ori de cate ori
este nevoie, se verifica prezenta corpului strain in lichidul de spalatura si se indeparteaza tavita renala.
Se sterge lichidul ramas in unghiul nazal al ochiului cu comprese sterile si se indeparteaza compresa ce
a acoperit ochiul sanatos al bolanavului in tavita renala.
Asistenta medicala se ocupa de confortul fizic si termic al bolnavului, apoi dezbraca manusile,
se spala pe maini cu apa si sapun, strange materialele folosite, daca este cazul se noteaza tehnica si
numele persoanei ce a efectuat-o. Se trece la reorganizarea locului de munca.

TEHNICA 19. SPALATURA NAZALA

DEFINITIE: Prin spalatura nazala se intelege evacuarea continutului nazal, prin introducerea
unei cantitati de lichid caldut.
SCOP: Terapeutic si explorator.
MATERIALE NECESARE:
pipeta nazala sterila;
ser fiziologic caldut (37 C);
comprese sterile;
2 prosoape curate;
Tavita renala;
manusi de protectie.
TEHNICA: Materialele sunt asezate pe masuta protejata de un camp steril si transportata la patul
bolnavului. Bolnavul este pregatit psihic si fizic. Pregatirea psihica: I se explica bolnavului importanta
si necesitatea efectuarii tehnicii. Pregatirea fizica: Rugam bolnavul poate ocupa pozitia sezand in pat
sau pe un scaun daca starea lui permite.
Se protejeaza lenjeria de corp a bolnavului cu un prosop asezat in jurul gatului, oferim acestuia
tavita renala si il rugam sa o sustina in jurul barbiei. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun,
imbraca manusile de protectie, capul bolnavului este in hiperextensie si usor intr-o parte.
Se introduce pipeta in primul orificiu nazal si se lasa sa curga lichidul in nara. Se roaga bolnavul
sa pronunte litera A prelungit pentru a obtura fosele nazale, radicand astfel valul palatin, impiedicand
patrunderea lichidului in caile respiratorii.
Se roaga bonavul sa aplece capul inainte pentru a colecta lichidul din nara in tavita renala. Se
repeta manevra de mai multe ori pentru fiecare nara. Se sterge lichidul in regiunea perinazala cu un
prosop curat sau comprese sterile, materialele se strang, bolnavul este ajutat sa ocupe o pozitie
confortabila, daca medicul recomanda, lichidul de spalatura se prezinta medicului dupa externare. Se
trece la reorganizarea locului de munca.

TEHNICA 20. SPALATURA AURICULARA

DEFINITIE: Spalatura auriculara reprezinta spalarea conductului auditiv extern prin

introducereal unui curent de lichid.
SCOP: Terapeutic in vederea indepartarii secretiilor: puroi, cerumen sau corpi straini ajunsi in
urechea externa accidental sau voluntar si in administrarea de medicamente in otite sau alte afectiuni
auriculare.
MATERIALE NECESARE:
2 sorturi din plastic;
musama si aleza;
vata;
comprese sterile;
prosop;
seringa GUYON de capacitate 200ml (100ml) sterila;
tavita renala;
manusi de protectie;
apa distilata 37C.

TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata

de un camp steril. Se trece la pregatirea pshica a bolnavului: I se explica tehnica si importanta
acesteia. Pregatirea fizica: pozitionam bolnavul in decubit dorsal sau pozitia sezand in pat ori pe
scaun. Daca bolnavul ocupa pozitia sezand in pat,protejam patul cu musama si aleza, imbracam umarul
respectiv cu sortul de cauciuc sau plastic si ii protejam lenjeria de corp a bolnavului cu un prosop in
jurul gatului.
Asistenta medicala imbraca sortul, se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de
protectie, se aseaza tavita renala sub urechea bolnavului si o va sustine, daca acesta nu este capabil,
vom cere ajutorul unei asistente medicale.
Se verifica temperatura serului fiziologic, rugam bolnavul sa deschida gura (prin deschizatura
gurii se largeste conductul auditiv, iar continutul va fi indepartat mai usor). Cu mana stanga asistenta
trage pavilionul urechii in sus si inapoi, iar cu dreapta injecteaza lichidul de spalatura in conduct, spre
peretele postero-superior si se asteapta evacuarea continutului.
Se repeta manevra de cateva ori, pana lichidul evacuat este curat. Se usuca conductul auditiv
extern cu ajutorul compreselor sau a prosopului si se introduc tampoane de vata in fiecare ureche, iar
daca medicul recomanda, pastram rezultatul spalaturii.
Materialele sunt indepartate, bolnavul este asezat intr-o pozitie confortabila, asistenta dezbraca
manusile, se spala pe maini cu apa si sapun, si noteaza tehnica cat si numele ei iar dupa caz ora si data.
OBS !!! In cazul corpurilor straine (boabe de legume, cereale) se va instila alcool si in
cazul insectelor vii sa fac instilatii cu glicerina sau tampon imbibat in alcool cu efect narcotizant.
In cazul cerumenului, se introduce glicerina timp de 24h de 3 ori/zi pt a putea fi indepartat.

19
 TEHNICA 21. SPALATURA VAGINALA

DEFINITIE: Prin spalatura vaginala se intelege introducerea in vagin a unui curent de lichid
(apa sau solutie medicamentoasa) care dupa ce spala peretii vaginali se evacueaza pe langa canula.
Canula este folosita din ebonita cu o lungime de 15-20 cm, este usor curbata(bombata), si prevazuta cu
mai multe orificii in varf si imprejur, pentru a permite trecerea lichidului.
Pentru spalatura putem folosi oxiceanura de mercur 1/4000 (1/5000) sau permanganat de
potasiu 1/2000.

SCOP: Evacuator si terapeutic in vederea indepartarii continutului vaginal (produse fiziologice si

patologice), dezinfectie locala inaintea interventiei chirurgicale (ginecologice; obstetricale), reducerea
proceselor inflamatoare, calmarea durerilor.
In functie de temperatura, spalaturile sunt impartite astfel:
spalaturi vaginale reci: lichiduld e spalatura pana in 20 C;
spalaturi vaginale caldute: 36-37 C;
spalaturi vaginale calde: 45-50 C.

MATERIALE NECESARE:
Paravan;
Musama si aleza;
Pense hemostatice;
Tavita renala;
canula vaginala sterila (confectionata din ebonita, 15-20 cm, usor
curbata cu varful bombat si prevazut cu orificii pe varf sid e jur-
imprejur);
Prosop;
Irigator sterilizat utilizat numai pt spalaturi vaginale;
Stativ;
Bazinet;
Manusi sterile.

MATERIALE NECESARE pentru toaleta organelor genitale externe:

sapun cu pH neutru;
2 bazinete;
manusi de protectie si manusa de baie;
apa t = 37C;
prosop;
invelitoare sau cearsaf.

Lichidul pentru spalatura vaginala:

Temperatura de 37C, cantitate 2 l;
Oxicianura de Hg 1/4000 adica 1 gr/4 l apa;
Permanganat de K (KMnO4)1/2000 adica 1 gr/2 l apa.
 TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul blnavei pe masuta protejata de
un camp steril. Pregatirea psihica: I se explica bolnavei importanta si necesitatea tehnicii in timp ce
vom monta paravanul. Pregatirea fizica: indepartam patura, dezbracam bolnava in partea inferioara si
o vom pozitiona in pozitie ginecologica (decubit dorsal cu genunchii flectati si coapsele indepartate).
Se introduce bazinetul, apoi efectuam toaleta organelor genitale cu apa si sapun, clatim din
abundenta, uscam regiunea spalata cu prosopul, dupa ce in prealabil asistenta a imbracat manusile de
protectie si manusa de baie. Asistenta medicala indeparteaza manusile de protectie, indeparteaza
materialele folosite pentru spalatura si se spala pe maini cu apa si sapun si schimbam bazinetul.
Ne spalam cu apap si sapun, verificam temperatura lichidului (37C), imbracam manusile steril,
adaptam canula la irigator. Cu ajutorul unei pense hemostatice vom prinde canula si o vom atasa la
tubulatura irigatorului sau cu mana sterila.
Primul jet de apa+aer din tubulatura se vor indeparta in bazinet(din cauza ca se raceste
primul jet din tubulatura), dupa care oprim robinetul. Cu ajutorul mainii stangi evidentiem orificiul
vaginal, iar cu mana dreapta introducem canula in vagin dupa ce in prealabila am deschis robinetul si
inaintam prin miscari rotative si apoi pana la o adancime de 10-11 cm cand se intampina o rezistenta
aceea numindu-se fundul de sac posterior vaginului.
Se va spala fundul de sac prin miscari de rotatie si se plimba apoi canula pe toata suprafata
vaginului. Se indeparteaza canula din vagin inaintea golirii irigatorului. Se penseaza tubul si se
indeparteaza canula in tavita renala. Rugam bolnava sa tuseasca pentru a elimina lichidul ramas in
vagin si se sterge regiunea organelor genitale externe cu un prosop curat sau cu comprese sterile, se
indeparteaza musamaua si aleza si bazinetul, ii asiguram bolnavului un confort termic si fizic placut.
Materialele folosite sunt indepartate din salon si se trece la aerisirea salonului, la reorganizarea
locului de munca si se noteaza tehnica in foaia de observatie, numele asistentei medicale iar dupa caz
data si ora. Daca medicul recomanda, pastram lichidul de spalatura.

TEHNICA 22. SONDAJUL GASTRIC

DEFINITIE: Reprezinta introducerea unui tub de cauciuc (sonda gastrica Faucher sau Einhorn)
prin faringe si esofag in stomac (FES).
SCOP:
Explorator: in vederea efectuarii chimismului gastric (recoltarea continutului stomacal
in vederea evaluarii functiei chimice si secretiei); pentru studierea functiei evacuatoare a
stomacului.
Terapeutic:
- evacuarea continutului stomacal toxic in exces de medicamente;
- curatarea mucoasei de exsudate si substante straine depuse;
- pentru alimentarea si hidratarea bolnavului;
- pentru administrarea sau introducerea unor substante medicamentoase.
MATERIALE NECESARE:
De protectie:
paravan;
2 sorturi din cauciuc;
Musama si aleza;
Prosoape;
Sterile:
Sonda Faucher sau Einhorn;
1-2 seringi (de 20ml)ambalate individual;

21
 manusi sterile;
trusa cu instrumentar steril (pense hemostatice)
eprubete sterile;
comprese sterile;
1 pahar cu apa pentru umectarea sondei;
Nesterile:
2 tavite renale;
1 prosop;
1 pahar cu apa aromata;
1 pahar pntru indepartarea protezei(dupa caz);
1 pahar cu apa pentru umezirea sondei;
1 recipient pentru colectare;
1 recipient de 5 litri cu apa la temperatura de 25-26 C.

TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate pe masuta protejata de un camp steril.

Asistenta pregateste bolnavul psihic si fizic. Pregatirea psihica: I se explica bolnavului importanta si
necesitatea tehnicii cat si colaborarea acestuia si sa urmeze intocmai indicatiile pe care le primeste.
Pregatirea fizica: bolnavul se aseaza in pozitie sezand in pat sau la marginea patului sau scaun
cu spatele cat mai drept. Bolnavul va fi imbracat cu sortul peste care in jururl gatului aplicam un prosop
pentru protejarea lenjeriei de corp, iar daca e cazul vom indeparta proteza dentara in paharul cu apa.
Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca sortul, protejam patul cu musama
si aleza, rugam bolnavul sa sustina tavita renala sub barbie pentru captarea salivei ce se va scurge din
gura acestuia.
Asistenta, dupa ce a imbracat manusile sterile, se aseaza in partea dreapta a bolnavului, prinde
capatul proximal al sondei ca pe un creion si o umecteaza, se fixeaza capul bolnavului cu mana stanga
intre toracele si bratul acesteia pentru a nu opune rezistenta la introducerea sondei.
Rugam bolnavul sa deschida gura, sa inspire profound si se introduce capatul sondei, pana la
peretele posterior al faringelui, cat mai aproape de radacina limbii rugand bolnavul sa inghita, iar prin
actul de deglutitie sonda va inainta in esofag apoi e impinsa spre stomac pana la marcajul de 40-50 cm
care se afla pe sonda. Cand marcajul ajunge in dreptul arcadei dentare, e semn ca sonda a ajuns in
stomac.
Se verifica prezenta sondei in stomac prin aspirarea continutului gastric cu ajutorul unei seringi
atasata la capatul distal al sondei. Pentru a favoriza golirea stomacului, bolnavul este rugat sa-si
contracte peretii abdominali. Dupa ce am aspirat continutul gastric, se extrage sonda cu miscare
hotarata, dar cu prudenta si blandete dupa comprimarea capatului distal cu ajutorul policelui si a
indexului de la mana dreapta sau cu ajutorul pensei hemostatice (pentru a impiedica aspiratia
continutului gastric de catre bolnav, pt ca se poate produce bronhopneumonia de aspiratie).
Se trece la indepartarea sondei prin aceleasi miscari dar in sens invers, si cand sonda a ajuns in
gura bolnavului cu blandete, dar rapid, se va indeparta sonda din cavitatea bucala a acestuia. Se goleste
continutul sondei in vasul colector si se indeparteaza sonda in tavita renala.
I se va oferi bolnavului un pahar cu apa aromata pentru a-si clati gura. Se sterge cu prosopul
eventualele mucozitati de pe fata acestuia si barbie. Se aseaza bolnavul intr-o pozitie confortabila si se
trece la reorganizarea locului de munca.
Se determina cantitatea evacuata, formularele de recoltare se trimit impreuna cu probele la
laborator si se noteaza tehnica. Se trece la reorganizarea locului de munca.
 Obs! Tehnica se efectueaza in perfecta stare de asepsie. Bolnavilor inconstienti li se urmaresc
faciesul, respiratia si culoarea, iar verificarea caii de patrundere a sondei se face prin introducerea
capatului liber, intr-un pahar cu apa iar prezenta bulelor de aer, confirma patrunderea sondei in caile
respiratorii superioare. Umectarea sondei cu ulei, sau alte substante grase si uleioase, provoaca senzatia
de greata bolnavului.

TEHNICA 23. SPALATURA GASTRICA

DEFINITIE: Prin spalatura gastrica se intelege evacuarea continutului stomacal si curatarea

mucoasei de exsudate si substante straine.
SCOP: Terapeutic in vederea evacuarii continutului stomacal toxic. Este contraindicat in cazul
intoxicatiilor cu substante caustice, in cazul varicelor esofagiene, cancer gastric si hepatite cronice.
MATERIALE NECESARE:
De protectie:
Paravan;
musama si aleza;
2sorturi din plastic sau cauciuc;
2 prosoape;
Materiale sterile:
sonda gastrica FAUCHER;
manusi sterile;
2 seringi de 20ml;
trusa cu instrumentar steril(pense hemostatice);
Materiale nesterile:
un vas cu capacitate de 5L ce contine apa la temperatura de 25-26C;
lighean pentru colectarea lichidului de spalatura
2 tavite renale
palnie
2 pahare (unul pentru umectarea sodei si unul pentru proteza bolnavului)
1 pahar cu apa aromata pentru clatirea gurii bolnavului.

TEHNICA: Materialele au fost pregatite pe masuta protejata de un camp steril si transportate la

patul bolnaului. Bolnavul este pregatit psihic: Se anunta sa nu manance in dimineata efectuarii tehnicii.
I se explica importanta tehnicii cat si colaborarea pe parcursul acesteia.
Pregatirea fizica: bolnavul este asezat in pozitia sezand la marginea patului sau pe un scaun.
Este imbracat cu sortul de cauciuc si protejat in jurul gatului cu un prosop. Se indeparteaza proteza
dentara(dupa caz) si i se ofera bolnavului tavita renala, este rugat sa si-o sustina sub barbie pentru
captarea salivei.
Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca sortul de cauciuc, protejeaza
patul cu musama si aleza, apoi imbraca manusile steril si umecteaza sonda deasupra tavitei renale.
Se aseaza in dreptul bolnavului si fixeaza capul intre bratul si toracele, apoi roaga bolnavul sa
deschida gura si sa respire adanc, introduce capatul proximal al sondei in dreptul peretelui posterior al
faringelui, cat mai aproape de radacina limbii, rugand bolnavul sa inghita, iar prin actul de deglutitie,
sonda patrunde in esofag si apoi prin miscari blande aceasta este impinsa in stomac.
Cand gradatia de 40-50 cm a ajuns la nivelul arcadei dentare e semn ca sonda a ajuns in

23
stomac.Verificam cu ajutorul seringii daca sonda se afla in stomac, aspirand. Dupa ce s-a verificat
pozitia sondei, atasam la capatul distal palnia,( dupa ce in prealabil seringa a fost indepartata, iar
capatul dispal al sondei a fost comprimat cu mana dreapta sau cu o pensa hemostatica) si se aduce la
nivelul toracelui bolnavului.
Se va verifica temperatura lichidului de spalatura, dupa care se va umple palnia. Se ridica palnia
deasupra capului bolnavului, iar inainte sa se goleasca lichidul din palnie, se coboara la nivelul toracelui
bolnavului si se rastoarna in lighean. Se repeta tehnica pana lichidul de spalatura este curat, fara resturi
alimentare sau substante straine (principiul sifonajului).
Se indeparteaza palnia de la capatul distal al sondei si se penseaza, dupa carese va extrage cu
atentie folosind aceleasi metode ca la introducerea acesteia numai ca in sens invers (comprim capatul
distal pentru a impiedica scurgerea continutului stomacal in faringe de unde ar putea fi aspirat de bolnav
si ar provoca bronhopneumonie de aspiratie), cand a ajuns in gura bolnavului, cu miscari blande si
rapide se va indeparta.
I se ofera bolnavului un pahar cu apa pentru a-si clati gura, se sterg mucozitatile de pe fata si
barbie, i se ofera bolnavului un confort termic si fizic, se indeparteaza materialele foloste si se trece la
reorganizarea locului de munca.
Produsul este pregatit pentru examenul de laborator, iar un esantion se va pastra pt examinarea
de catre medic.
Obs! Sonda poate ajunge accidental in laringe si apare relfexul (accesul) de tuse, hiperemia fetei
(inrosirea fetei) apoi cianozarea - se retrage sonda. Se pot produce bronhopneumonii de aspiratii.

TEHNICA 24. INGRIJIREA PLAGII PROASPETE

DEFINITIE: Plagile sunt leziuni caracterizate prin intreruperea continuitatii tegumentelor si a

mucoaselor.
Clasificarea plagilor:
1. Dupa timpul de actiune:
plagi mecanice: prin taiere, intepare,strivire, arme de foc.
plagi termice: caldura, frig, electricitate.
agenti ionizanti:radiatii.
2. Dupa timpul scurs de la producere:
plagi proaspete pana in 6 ore.
plagi vechi sau infectate ce depasesc cele 6 ore.
3. Dupa profunzime avem plagi superficiale si profunde.
4. Dupa straturile anatomice interesate avem: plagi nepenetrante cand nu depasesc invelisul
seros si penetrante, cand depasesc invelisul seros.
5. Dupa evolutie pot fi: plagi necomplicate si plagi complicate.

SIMPTOMATOLOGIA PLAGILOR:
1.Durerea variabila ca intensitate, poate ceda spontan sau dupa administrarea de antialgice,
iar reaparitia durerii, dar cu caracter pulsatil atrage atentia asupra dezvoltarii unei infectii.
2.Impotenta functionala poate fi partiala sau totala si are ca drept cauza durerea sau lezarea
elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase.
SEMNE GENERALE:
1.Puls tahicardic intalnit in plagi urmate de hemoragii externe sau interne sau de soc
 traumatic.
2.Tensiunea arteriala scazuta denota prezenta unei hemoragii sau soc traumatic.
3.Febra constituie debutul infectiei.

Indiferent de nivelul la care se intervine pentru a ingriji o plaga in mod corespunzator se cere:
ingrijrea sa se faca in conditii de perfecta asepsie;
sa se asigure prin pansament o buna absorbtie a secretiilor;
plaga sa fie protejata de factori nocivi, termici, infectiosi din mediul
inconjurator.
MATERIALE NECESARE:
trusa cu instrumentar steril;
casoleta cu material moale (tampoane de vata, de tifon, comprese sterile);
2 tavite renale;
manusi sterile
musama si aleza;
solutii antiseptice: alcool medicinal 70, tinctura de iod, alcool iodat pt
badijonare, betadina, cloramina, rivanol, apa oxigenata toaletarea plagii in
plaga;
sulfamide sau antibiotice;
banda adeziva;
recipientul pentru pensa de deservit cu alcool iodat.
Pentru toaletarea plagii (in plaga) folosim apa oxigenata (H2O2) ce are rol hemostatic (opreste
sangerarea), rol dezinfectant si rol de a antrena prin spuma efervescenta eventualii corpi minusculi,
sfaceluri tesut necrozat la suprafata; de asemenea se mai pot folosi cloramina, rivanol, betadina.
Pentru badijonarea tegumentului de jur-imprejur-ul plagii folosim alcool medicinal 70,
tinctura de iod, alcool iodat.

TEHNICA: Toate materialele sunt pregatite si transortate la patul bolnavului pe masuta

protejata de un camp steril. Pregatirea psihica: i se explica bolnavului importanta si necesitatea
ingrijirii plagii si efectuarii pansamantului.
Pregatirea fizica: Se aseaza bolnavul in pozitie decubit dorsal, in functie de regiunea in care
este situata plaga, se protejeaza patul cu musama si aleza, se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca
manusile sterile.
Se toarna apa oxigenata in plaga pentru a indeparta eventualele secretii sau eventalii corpi
straini, sfaceluri (fragmente de tesut necrozat), si se arunca fiecare tampon in tavita renala. Daca plaga a
fost deja pansata, se desface compresa cu blandete pentru a nu produce dureri prin dezlipirea brutala.
Daca nu se dezlipeste pansamentul, se toarna betadina sau apa oxigenata, se lasa sa se inmooie si apoi
se indeparteaza.
Dupa ce plaga a fost toaletata, se indeparteaza pensa si se trece la badijonarea tegumentului cu
alcool iodat, alcool medicinal 70, tincture de iod, de jur imprejurul plagii in sens circular, de fiecare
data schimbandu-se tamponul.
Se indeparteaza pensa in tavita renala, se acopera plaga cu 2-3comprese sterile. Daca plaga
supureaza, peste comprese se va aseza un tampon din vata hidrofila sterila cu rol absorbant, peste care
se aseaza din nou 2-3comprese si se fixeaza cu banda adeziva sau fasa (depinde de zona unde este
situata plaga).
Se aseaza bolnavul intr-o pozitie comoda, regiunea lezata se va imobiliza, pentru a reduce
durerea si asigurarea vindecarii mai rapide. Bolnavul se acopera, creandu-i un confort termic si fizic si
25
se trece la reorganizarea locului de munca.

Obs! Se interzice apasarea, stoarcerea sau masajul plagii sau a regiunii invecinate (acestea
ar putea provoca diseminarea germenilor din plaga, determinand o SEPTICEMIE.
NU SE INTRODUC in trusa cu instrumentar steril pensele ce au fost folosite in plaga.
Odata cu patrunderea germenilor in organism, in contact cu elementele de aparare ale
acestuia(organismului) da nastere la un porces patologic ce poarta numele de INFLAMATIE.
Inflamatia este urmata de 5 simptome:
RUBOR - inrosire;
CALOR - caldura;
TUMOR - tumefiere;
DOLOR - durere;
FUNCTIO LAESA - lezarea sau tulburarea functiei regiunii respective.

Plagile vechi sunt plagile care depasesc 6h de la accident, sunt considerate plagi infectate.
Plagile vechi infectate, secretante, nesuturate se aseptizeaza prin spalare cu solutii antiseptice,
pansamente locale umede cu cloramina 4:1000, rivanol 1:1000, nitrat de Ag, H2O2 3%, antibiotic
conform antibiogramei la recomandarea medicului.
Pansamentul umed se mai numeste si microclimat umed si se realizeaza intr-o tavita renala
sterila in care se imbiba 2-3 comprese cu solutia indicata de medic. Compresa umeda va fi acoperita cu
1-2 comprese uscate, apoi se fixeaza pansamentul fie prin bandajare sau infasare, fie fixand compresa
care acopera pansamentul cu banda adeziva.
Plagile vechi se panseaza si se controleaza zilnic.
Obs! Pe tegumentul badijonat cu iod, nu se aplica pansamente umede deoarece se pot produce
iritatii.
TEHNICA 25. ALIMETATIA BOLNAVULUI PRIN SONDAJ GASTRIC

SCOP: Alimetatia bolnavilor inconstienti, cu tulburari de deglutitie cu intoleranta sau

hemoragii digestive, bolnavii operati pe tubul digestiv sau cu stricturi esofagiene.
MATERIALE NECESARE:
Paravan;
musama si aleza;
manusi sterile;
sonda gastrica sterila;
2 tavite renale;
2 prosoape;
2 sorturi;
pahar cu apa pentru umectarea sondei;
pahar cu apa aromata pentru clatirea gurii;
pahar cu apa pentru proteza bolnavului;
seringi de 20 ml;
trusa cu instrumentar steril(pense hemostatice);
trusa cu material moale(tampoane de vata, comprese sterile);
palnia mare care poate fi adaptata la extremitatea libera a sondei;
lichidul alimetar recomandat de medic in cantitati de 200-400ml (36 - 37 C)
seringa Guyon preumpluta cu apa pentru a spala si a goli sonda;
 rola cu banda adeziva

TEHNICA: Se pregatesc materialele si se transporta la patul bolnavului pe masuta protejata de

un camp steril. Bolnavul este pregatit psihic: i se explica importanta si necesitatea tehnicii cat si
colaborarea cu noi in timpul efectuarii ei. Bolnavul este pregatit fizic: acesta este asezat in pozitia
sezand in pat sau pe un scaun.
SE EFECTUEAZA SONDAJUL GASTRIC APOI ALIMENTAREA GASTRICA.
Se verifica pozitia sondei, se controleaza continutul gastric (aspirand cu ajutorul unei seringi). In caz de
staza gastrica, se aspira continutul gastric si se executa o spalatura gastrica.
La capatul distal sau extremitatea libera a sondei se adapteaza palnia si se toarna lichidul
alimetar recomandat de medic (200-400ml) la temperatura de 37 C si care nu trebuie sa prezinte
impuritati si grunji.
Inainte de indepartarea sondei, se adapteaza seringa GUYON, pregatita cu apa, pentru a goli
sonda de contnutul alimentar. Se comprima sonda cu ajutorul pensei hemostatice sau a cu policele si
indexul pentru a se evita scurgerea lichidului ramas pe sonda in faringe (pentru a preveni pneumonia de
aspiratie).
La bolnavii inconstienti, cu tulburari de deglutitie sau care trebuie alimetati pe aceasta cale o
perioada mai indelungata de timp, sonda se aplica ENDONAZAL. Cantitatea de alimente se
administreaza in 4-6 doze, foarte incet dand dovada de multa rabdare. Se indeparteaza sonda prin
aceleasi miscari ca la introducere, dar in sens invers, iar cand aceasta a ajuns in gura bolnavului, cu
miscari blande si rapide sonda se indeparteaza in tavita renala. I se ofera bolnavului un pahar cu apa
aromata pentru a-si clati gura, se sterge cu prosopul eventualele mucozitati de pe fata si barbia
bolnavului, i se asigura un confort termic si fizic placut, se aeriseste salonul, se trece la reorganizarea
locului de munca.

TEHNICA 26. SONDAJUL VEZICAL LA FEMEIE

DEFINITIE: Sondajul vezical la femeie reprezinta introducerea unei SONDE sau CATETER
prin uretra in vezica urinara.
SCOP: Explorator in vederea recoltarii unei cantitati de urina pentru examenul de laborator
sau terapeutic in vederea evacuarii continutului, daca acesta nu se poate produce spontan si pentru
efectuarea unor procedee terapeutice prin sonda.
MATERIALE NECESARE:
paravan;
musama si aleza;
manusi sterile;
sonda sterila (eventual 2);
recipient cu oxicianura de Hg 1:5000;
1-2 eprubete sterile pentru urocultura;
ulei de parafina steril;
tavite renale;
materiale pentru efectuarea toaletei organelor genitale externe (bazinet, manusi
prot.+baie, sapun pH neutru, prosop);
casoleta cu material moale (tampoane de vata, tifon, comprese sterile);
trusa cu instrumentar steril.

27
 TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavei pe masuta de
tratament protejata de un camp steril. Bolnava este pregatita psihic, i se explica importanta si
necesitatea tehnicii si o rugam din timp sa nu manance.
Se izoleaza patul cu paravan, lenjeria de pat se protejeaza cu musama si aleza, se pozitioneaza
bolnavul in pozitia ginecologica si se indeparteaza patura si perna pe un scaun.
Se aseaza bolnavul si se acopera cu cearsaful sau invelitoare, se introduce bazinetul dupa care se
trece la efectuarea toaletei organelor genitale externe. Se indeparteaza bazinetul si se aseaza o tavita
renala (daca e in scop evacuator se aseaza un alt bazinet) pe musama si pe aleza intre coapsele
bolnavei.
Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile, aceasta se pozitioneaza in
partea dreapta a bolnavei, iar cu ajutorul policelui si indexului mainii stangi, indeparteaza labiile si
evidentiaza meatul urinar. SONDAJUL SE EFECTUEAZA IN PERFECTA STARE DE ASEPSIE
ATAT A BONAVULUI CAT SI A INSTRUMENTELOR SI A MAINILOR CELEI CARE
EFECTUEAZA TEHNICA.
Cu un tampon imbibat in oxiceanura de mercur 1/5000(1/4000), vom sterge orificiul uretral
dinspre simfiza pubiana spre anus. Tamponul se utilizeaza pentru o singura stergere. Operatia se repeta
de 4-5 ori cu tampoane curate.
Cu o pensa hemostatica se prinde sonda cu mana stanga si se scoate din ambalaj si o prinde cu
degetul mare si indexul mainii drepte ca pe un creion, iar capatul distal se va prinde intre inelar si
degetul mic indreptat in jos. Se lubrefiaza sonda cu ulei de parafina steril; sonda se orienteaza cu varful
inainte si indreptata in sus, tinand-o ca pe un creion.
Se introduce sonda in uretra la o adancime de 4-5 cm cu varful spre simfiza pubiana. Paralel cu
inaintarea sondei se coboara extremitatea libera a sondei, printr-o miscare in forma de arc pentru a-i
usura trecerea si inaintarea in vezica. Scurgerea urinei in tavita renala confirma prezenta sondei in
vezica.
Primele picaturi de urina se scurg in tavita renala, iar in continuare se goleste vezica intr-un
recipient sau punga gradata. Se penseaza capatul sondei si se indeparteaza prin aceleasi miscari invers
celor cu care s-a introdus. Se efectueaza toaleta regiunii, bolnava se imbraca si se aseaza intr-o pozitie
cat mai comoda in pat. Acesta va fi supravegheata in continuare in repaus la pat. Se noteaza tehnica si
numele persoanei care a efectuatuat-o cat si cantitatea de urina recoltata. Se trece la reorganizarea
locului de munca.

Obs! Pentru dezinfectarea organelor genitale externe si a meatului uretral (urinar) sunt necesare
6-7 tampoane sterile, folosim fiecare tampon o singura data (1 singura stergere).
La femei dezinfectarea se face de sus in jos (dinspre simfiza pubiana spre aus).
1-2 tampoane pentru labiile mari;
3-4 tampoane pentru labiile mici;
5-6 tampoane pentru orificiul utral
Si ultimul tampon ramane pe orificiul meatului urinar sau uretral pana la pregatirea
sondei.

TEHNICA 27. SPALATURA VEZICALA

Folosim aceleasi materiale necesare sondajului vezical.

DEFINITIE: Prin spalatura vezicala se intelege introducerea unei solutii medicametoase prin
sonda sau cateter in vezica urinara.
SCOP: Terapeutic in vederea indepartarii exsudatelor patologice rezultate din inflamatia
peretilor vezicali sau pregatirea in vederea unei explorari cum ar fi citoscopie, pielografie in afectiuni
renale.
MATERIALE NECESARE:
Paravan;
musama si aleza;
manusi sterile;
manusi de protectie si manusa de baie (si restul de mat pt toaleta organelor
externe);
2 prosoape;
2 sonde sterile;
trusa cu instrumentar steril(pense hemostatice);
trusa cu instrumentar moale(comprese sterile, tampoane de vata);
seringa GUYON;
bazinet;
tavita renala;
solutie de oxiceanura de mercur 1/5000(1/4000);
ulei de parafina steril;
lichid de spalatura 1L(36-37 C) ce poate fi: ser fiziologic sau nitrat de argint
1/4000 (a. boric 3%, solutie de rivanol 0.1- 2%).
TEHNICA: Vom pregati bolnava psihic si fizic, dupa care tehnica incepe cu sondajul vezical.
Aceasta a urinat si am efectuat toaleta organelor genitale externe, am uscat zona prin tamponare
cu comprese sterile, dezinfectam cu tampoane imbibate in oxiceanura de mercur 1/5000.
Dupa efectuarea sondajului evacuator, la capatul distal al sondei se adapteaza seringa GUYON
si se introduce lent 80-100mL solutie fara a destinde vezica. Se indeparteaza seringa si se asteapta sa
curga lichidul introdus. Se repeta operatia de cateva ori pana cand se scurge lichidul curat.
Dupa finalizarea tehnicii, dupa fiecare spalatur,a captul distal al sondei se aseaza o compresa
sterila pana la reumplerea seringii. Sonda se indeparteaza la fel ca la sondajul vezical si se efectueaza
in perfecta stare de asepsie a materialelor cat si a mainilor care efectueaza tehnica.
Traumatismele uretrei sau vezicii urinare, pot constitui porti de intrare pentru infectii.
Recoltarea urinei se face in vase sterile in absenta oricarei substante straine pentru a preveni
fermentatia urinei, care ar genera rezultate eronate ale examinarilor.

TEHNICA 28 SONDAJUL VEZICAL LA BARBAT

SCOP: Explorator in vederea recoltarii unei cantitati de urina pentru examenul de laborator sau
terapeutic in vederea evacuarii continutului, daca acesta nu se produce spontan si pentru efectuarea unor
procedee terapeutice prin sonda.
MATERIALE NECESARE:
paravan;
musama si aleza;
manusi sterile;
prosop;
vaselina sterile (sterilizarea lubrifiantelor se face prin fierberea in baie de apa

29
 timp de 30 de minute)
2 sonde sterile (se pregatesc 2 sonde Folley);
Recipient gradat pentru colectarea urinei;
Eprubete sterile;
solutie de oxiceanura de mercur1/5000(1/4000)
casoleta cu material moale steril (tampoane de vata, comprese sterile, fese)
2 tavite renale
materiale pentru efectuarea toaletei genitale externe(se va specifica ca aceasta s-a
facut anterior);

TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata

de un camp steril. Bolnavul este pregatit pshihic si fizic, il pozitionam bolnavul in pozitia decubit dorsal
cu picioarele intinse si usor departate. Sub bazin se aseaza o perna mai tare sau o patura rulata pentru
evidentierea meatului urinar.
Se protejeaza patul cu musama si aleza, se izoleaza patul cu paravan si intre coapse se aseaza
tavita renala, se efectueaza toaleta organelor genitale externe. Dupa toaleta organelor genitale externe,
asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril, dezinfecteaza glandul si meatul
urinar, de trei ori cu tampoane diferite, dinspre meatul urinar spre corp(tampoanele fiind imbibate in
oxiceanura de mercur).
Dezinfectarea se face dupa decalotarea glandului de sus in jos, cu pensa si tampoane sterile. Cu
mana dreapta se prinde sonda si se lubrifiaza cu ulei de parafina, vaselina sau glicerina. Cu mana
stanga, prin compresia glandului intre police si index se evidentiaza meatul uretral (urinar) si se
introduce sonda cu curbura spre simfiza pubiana aproximativ 12cm. Cand sonda ajunge in vezica
urinara, la capatul distal va incepe sa picure urina, care se capteaza in tavita renala, punga gradata sau
eprubete pentru analiza de laborator.
Cand vezica s-a golit, sonda se indeparteaza cu extremitatea libera ridicata pentru usurarea
trecerii curburii de la nivelul ciocului. La bolnavii care nu prezinta retentie urinara (ischiurie) sondajul
este efectuat pentru administrarea medicamentelor introduce in vezica cu o seringa adaptata la sonda
vezicala.
Sondele FOLLEY (15-16) cu balonas, se pot fixa in vezica urinara pentru a efectua sondajul
permanent, prin umflarea balonului si introducerea in tubul aferent a 5-10 ml ser fiziologic la
temperature de 37C. Dupa terminarea tehnicii asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, noteaza
tehnica in foaia de observatie, aeriseste salonul si trece la reorganizarea locului de munca.

TEHNICA 29. CLISMA SIMPLA EVACUATOARE

DEFINITIE: Clisma simpla evacuatoare reprezinta introducerea prin anus in rect si colon, a
unor lichide ce vor ajuta la indepartarea materiilor fecale sau efectuarea unor tratamente. Poate fi
evacuatoare, medicamentoasa sau alimentara.
SCOP: Evacuator in vederea evacuarii continutului intestinului gros sau pregatirea bolnavului
pentru unele examinari cum ar fi rectoscopie, colonoscopie sau pregatirea bolnavului inaintea
interventiei chirurgicale asupra rectului.
Terapeutic pentru introducerea unor mdicamente sau alimente.
MATERIALE NECESARE:
paravan;
 musama si aleza;
manusi sterile;
masca;
invelitoare sau cearsaf ;
canula sterila;
casoleta cu comprese sterile;
tavite renale;
bazinet;
substanta lubrifianta (ulei de parafina sau vaselina);
irigator cu lichid pentru clisma alcatuit din: adulti=500-1000 ml apa la
temperatura de 35-37C + 4 linguri de ulei de parafina sau glicerina sau 1 lingura
de sapun ras; pt adolescenti 250ml; copii150ml si sugar:50-60 ml;
stativ;
materiale pentru fectuarea toaletei perineale.
TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata
de un camp steril. Bolnavul este pregatit fizic si psihic, se izoleaza patul cu paravan si lenjeria de pat se
protejeaza cu musama si aleza.
Se aseaza irigatorul pe stativ la o inaltime de 50cm, se verifica temperatura lichidului sau a
substantei medicamentoase, dupa caz, prescrise de medic (35-37 C). Se inlatura patura la picioarele
acestuia si este dezbracat in partea inferioara si asezat in decubit lateral stang. Membrul inferior stang
care intra in contact cu planul patului, este intins, iar celalalt membru este flectat (pentru relaxarea
peretelui abdominal si idepartarea feselor).
Alte pozitii: genupectorala sau decubit dorsal cu membrele inferioare usor flectate si genunchii
departati.
Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile sterile. Apoi fixeaza canula la
tubulatura irigatorului cu robinetul inchis, se lubrifiaza canula iar cu mana stanga indeparteaza fesele
bolnavului si cu mana dreapta se introduce canula prin anus in rect, perpendicular pe suprafata cu varful
indreptat inainte, in directia vezicii urinare, pana ce invinge rezistenta sfinterului anal apoi se ridica
extremitatea exterioara a canulei, imediat ce varful a trecut prin sfincter.
Se introduce aproximativ 10-12 cm. Se deschide robinetul si se regleaza viteza de scurgere a
lichidului in colon prin ridicarea irigatorului cu mana stanga la aproximativ 50 cm, deasupra patului
bolnavului. Bolnavul este rugat sa respire adanc sa-si relaxeze musculature abdominala.
Inainte de a se goli irigatorul, robinetul este inchis, iar canula este indepartata in tavita renala.
Bolnavul este adus in pozitie decubit lateral stang sau drept si este rugat sa retina lichidul timp de 15-20
minute. Dupa cateva minute acesta este adus in decubit dorsal (aceste schimbari de pozitie sunt pentru a
facilita patrunderea lichidului la o adancime mai mare
. Ii schimbam pozitia dupa care captam materiile fecale daca nu poate sa se deplaseze la toaleta.
Se efectueaza toaleta perianala si perineala, pe un alt bazinet curat. Se indeparteaza materialele, se
noteaza tehnica in foaia de observatie, se aeriseste salonul si se trece la reorganizarea locului de munca.

TEHNICA 30. INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE

Tubul de gaze este un tub de cauciuc, semirigit de aproximativ 30-35 cm lungime si cu un

diametru de 8-10 mm, cu marginile si extremitatile rotunjite.
SCOP: Evacuator in vedrea eliminarii gazelor din colon in cazul meteorismului abdominal
(imposibilitatea de a evacua gazele in mod spontan).
31
 MATERIALE NECESARE:
paravan;
musama si aleza;
manusi sterile;
masca;
invelitoare;
tub de gaze steril dispus sau nu cu punga colectoare;
comprese sterile;
lubrifiant;
tavita renala.
TEHNICA: Materialele sunt pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata de
un camp steril. Se izoleaza patul cu paravan si lenjeria de pat cu musama si aleza. Se pregateste
bolnavul psihic in vederea efectuarii tehnicii cat si importanta efectuarii acesteia.
Se aseaza bolnavul in decubit lateral stang si se dezbraca, asistenta se spala pe maini cu apa si
sapun, imbraca manusile, lubrifiaza tubul. Cu mana stanga indepartam fesele bolnavului, iar cu dreapta
introduce tubul de gaze prin anus in rect si colon, prin miscari de rasucire si inaintare pana la o
adancime de 15-20cm.
Se acopera bolnavul cu o invelitoare si se mentine tubul de gaze cel mult 2 ore pentru a nu
produce traumatisme ale mucoasei rectale. Se indeparteaza tubul de gaze dupa degajare, in tavita renala.
Daca este necesar se repeta tehnica dupa una doua ore, dupa ce se restabileste cisculatia la
nivelul mucoasei. Se efectueaza toaleta regiunii anale, se aseaza bolnavul in pozitie comoda, se
indeparteaza materialele folosite, se aeriseste salonul, se noteaza tehnica in foaia de observatie si se
trece la reorganizarea locului de munca.

Obs! Pentru lubrifierea canulei sau a tubului de gaze nu se foloseste VATA, deoarece firicelele
de vata care sunt introduce, pot irita mucoasa rectala.

TEHNICA 31. MANEVRE PENTRU PREVENIREA APARITIEI

ESCARELOR

DEFINITIE: Escara reprezinta o leziune profunda a tesuturilor prin irigarea insuficienta

datorata comprimarii lor mai indelungate intre o proeminenta osoasa si un plan dur.
Escara reprezinta cartea de vizita a asistentului medical; starea tegumentelor reprezinta
oglinda calitatii muncii profesionale de ingrijire a asistentului medical.
Regiunile predispuse escarelor corespund punctelor de sprijin ale corpului pe planul patului.
Escara apare ca o placa ALBA, ROSIE, VIOLET sau NEAGRA.

Cauzele aparitiei escarelor:

1. Cauze generale sau determinante: paralizii ale membrelor, stari de
denutritie, subnutritie, malnutritie, obezitate, varsta, bolnavi adinamici sau
cu arteroscleroza;
2. Cauze locale sau favorizante cum ar fi: mentinerea indelungata intr-o
singura pozitie;
3. Alte cause cum ar fi: cute ale lenjeriei de pat si de corp, resturi de alimente,
si medicamente dar si o igiena defectuoasa.

Regiunile predispuse escarelor, depind de pozitia pe care bolnavul o poate lua:

 1.Pozitia DECUBIT DORSAL: regiunea occipitala, regiunea omoplatilor, regiunea sacrala,
regiunea coatelor, regiunea feselor, regiunea calcaielor.
2.Pozitia DECUBIT LATERAL STANG SAU DREPT: regiunea trohanteriana, regiunea interna si
externa a genunchilor, regiunea interna si externa maleolara.
3.Pozitia DECUBIT VENTRAL: regiunea tamplelor, regiunea umerilor, regiunea iliaca, regiunea
genunchilor, regiunea degetelor membrelor inferioare.

MATERIALE NECESARE:
Paravan;
musama si aleza;
sapun;
alcool medicinal diluat;
pudra de talc;
colacei;
prosoape ;
unguiente (oxid de zinc inpreuna cu vitamina A si D2) acesta se foloseste doar
atunci cand escara exista deja;
tavita renala.

TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata

de un camp steril. Bolnavul este pregatit fizic si psihic, i se explica importanta si necesitatea tehncii si
este pozitionat in functie de regiunea care trebuie toaletata in prevenirea escarelor.
Se efectueaza toaleta bolnavului imobilizat la pat, apoi se sterg tegumetele prin tamponare
(deoarece umiditatea favorizeaza aparitia escarelor). Se efectueaza masajul regiunilor predispuse
escarelor cu alcool diluat prin miscari circulare, local in jurul punctelor dureroase, se maseaza
profound, energic, dar cu multa blandete (timp de 10 minute), astfel realizandu-se stimularea circulatiei
sangvine periferice.
Se pudreaza cu pudra de talc, daca nu sunt semnele aparitiei unei plagi, deoarece pudra,
folosita in plaga, sapa. Se imbraca bolnavul cu lenjeria curata si i se asigura un confortu fizic si termic
adecvat.
Se vor aseza colacei sub fiecare regiune predispusa escarei. Alimetatia trebuie sa fie bogata in
proteine pentru a favoriza cicatrizarea dar si cu un aport de vitamine. Bolnavul trebuie hidratat iar
necesarul de lichide in 24h este de 1,5-2Litri/24h. La un interval de 30-60 de minute, bolnavul va fi
intors in alta pozitie fata de cea initiala (daca starea acestuia i-o permite).
In cazul aparitiei primelor semne ale unei escare, se va anunta medicul, iar escara se va ingriji
dupa principiile ingrijirii plagilor.

TEHNICA 32. INFASAREA/BANDAJELE

DEFINITIE: Prin infasare se intelege fixarea pansamentului cu ajutorul feselor de tifon, de

panza sau material plastic. Fesele cel mai des utilizate sunt cele din bumbac, pentru ca se mentin bine
pe loc, exercita o presiune uniforma asupra locului de palicare si, fiind hidrofile, absorb exsudatele si
sangele din plaga.
Dimensiunile feselor variaza intre 5-25 cm latime si 5-20m lungime. Dimensiunea fesei se

33
alege in raport cu regiunea unde se aplica. Bolnavul va fi asezat comod in pozitie sezand sau in decubit
dorsal, in asa fel ca regiunea care urmeaza sa fie infasata sa fie asezata pe un support sau sustinuta de o
infirmiera, sa fie usor accesibila pentru asistenta.
Asistenta care aplica pansamentul va sta cu fata spre bolnav, iar infiermiera care sustine
regiunea pansata se va aseza la spatele bolnavului sau langa el, ca sa nu impiedice miscarile asistentei in
timpul manoperei.
Infasarea corecta se executa dupa urmatoarele reguli generale:

Infasarea mebrelor se incepe de la extremitate spre radacina in sensul

circulatiei venoase;
Fasa se infasoara intr-o singura directie, de obicei de la stanga la dreapta.
Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare numite ture de fixare la o distanta
de 10 -15 cm de plaga;
Pentru o fixare sigura, dupa prima tura, coltul liber se rasfrange.
Turele fesei trebuie sa acopere pe cele precedente, in asa fel incat acestea
sa adere reciproc, sa nu se desfaca una de alta si sa nu prezinte incretituri.
Fasa sa nu fie aplicata prea strans, pentru a nu produce dureri sau
tulburari de circulatie si sa nu fie prea larga pentru ca sa nu alunece,
lasand plaga descoperita.
In timpul infasarii se vor evita miscarile inutile si se va avea grija sa nu
se produca dureri bolnavului.
Capatul fesei se fixeaza in partea opusa regiunii bolnave si se leaga intr-
un loc in care nodul nu va incomoda bolnavul.
Aplicarea fesei se incepe cu o tura circulara. Cu mana stanga se fixeaza coltul fesei, iar cu
dreapta se ruleaza fasa in jurul regiunii respective. Cand s-a trecut cu prima tura circulara, coltul fixat
cu mana stanga, care a ramas in afara, se indoaie si se trece cu fasa a doua oara peste capatul liber,
pentru a-l fixa. Fasa se poate conduce circular, in spirala, in forma de opt sau in evantai dupa regiunea
anatomica unde se aplica.
Extremitatea libera se poate fixa cu un ac de siguranta, prin coasere, cu ajutorul unui emplastru
sau se poate innoda. Daca fixarea se face prin innodare, se despica capatul fesei cu ajutorul unei
foarfece drepte in suficienta masura pentru a o putea lega.

CAPELINA
Pentru acoperirea intregii bolte craniene se poate folosi infasarea in calota (capelina). Fasa se
fixeaza in jurul capului, deasupra sprincenelor, lasand libere pavilioanele auriculare, apoi se acopera
bolta craniana cu ture oblice fixate, cu ture circulare.

PANSAMENTELE
Prin pansament - se intelege intreg actul medical prin care dezinfectam tegumentul in jurul
unei palgi, curatam si dezinfectam plaga, aplicam peste ea daca este cazul substante medicamentoase, o
acoperim cu un material protector in scopul de a o proteja de mediul inconjurator si fixam acest
material cu ajutorul unei fesi sau cu material adeziv.
Pansamentele pot fi:
a) Protectoare pentru a feri plaga de contactul cu exteriorul (ex: plagi
operatorii sau dupa efectuarea unei punctii);
b) Pansamente absorbante folosite pentru a absorbi secretiile. Astfel de
pansamente se folosesc pentru tratarea plagilor infectate, secretante:
 c) Pansamentele compresive sunt acelea care se aplica in copul de a se opri
o sangerare sau de a tine stransa o articulatie intr-o entorsa;
d) Pansamentele ocluzive sunt acele pansamente care se fac in scopul de a se
izola complet o plaga de exterior;
e) Pansamente umede se folosesc cu scop antiinflamator.

TEHNICA 33. RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN

Exsudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui porces inflamator faringian.
SCOP: Pentru depistarea unor germeni patogeni de la nivelul faringelui, in vederea
tratamentului sau pentru depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni.

MATERIALE NECESARE:
Manusi sterile;
masca de tifon;
spatula linguala.
Erubete prevazute cu tmpoane montate pe port-tampoane sau ansa de platina;.
tavite renala;
sativ pentru eprubete.

TEHNICA: Bolnavul este pregatit psihic: I se explica tehnica, importanta acesteia, este rugat sa
nu manance sis a nu consume lichide, sa nu faca gargara si instilatie nazala cu solutii dezinfectante.
Bolnavul este pregatit fizic: pozitionarea acestuia pe un scaun.
Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile, isi pune masca de protectie,
roaga bolnavul sa deschida gura si inspecteaza fundul gatului, dupa ce limba a fost apasata cu ajutorul
spatulei linguale. Sterge cu ajutorul tamponului depozitul de pe faringe si amigdale.
Eticheteaza eprubeta, dezbraca mnusile, se spala cu apa si sapun, noteaza in foaia de observatie,
numele persoanei care a efectuat tehnica (trebuie evitata atingerea dintilor, cu tamponl faringian).

TEHNICA 34. INJECTIA INTRAMUSCULARA (IM)

INJECTIA reprezinta introducerea unei substante in stare lichida in organism prin intemrediul
unor ace care traverseaza tesutul organismului.
INJECTIA INTRAMUSCULARA reprezinta introducerea unor solutii izotone, uleioase sau a
unei substante coloidale in statul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa.

Locurile de electie sunt:

o cadranul superoextern fesier;
o treimea mijlocie a coapsei (fata externa);
o portiunea externa a bratului in muschiul deltoid.
Asistenta pregateste materialele necesare:
seringi de unica folosinta de diferite dimensiuni;
2-3 ace de seringi;
tampoane de vata;

35
 comprese sterile;
alcool medicinal;
manusi sterile;
2 tavite renale;
solutia de injectat.

TEHNICA: Materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta protejata

de un camp steril.
o Asistenta verifica integritatea ambalajului seringii, a acelor, termenul de
valabilitate si capacitatea.
o Se folosesc ace cu o lungime cuprinsa intre 40-70mm si un diametru de 7/10,
8/10, 9/10,10/10mm.
o Asistenta verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor, valabilitatea, aspectul
macroscopic al solutiei privind culoarea, claritatea (lipsa flocoanelor sau a
impuritatilor). Flocoanele sunt particule vizibile cu ochiul liber rezultate din
unirea unor particule foarte fine.
o Flacoanele cu pulbere trebuie sa fie sigilate cu protectie de aluminiu sau
material plastic. Pulberea trebuie sa aiba consistenta si culoarea specifica
medicamnetului si nu trebuie sa contina reziduuri, insecte sau urme de umezeala.
o Se verifica eticheta cu numele medicamentului si valabilitatea, inclusiv doza.
Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril. Cu un tampon imbibat in
alcool medicinal se dezinfecteaza fiola, gatul acesteia sau cauciucul flaconului dupa ce se desigileaza.
Se introduce acul de la seringa in fiola si se aspira continutul. Se indeparteaza acul si se
inlocuieste cu unul steril dupa care se elimina aerul din seringa fara a indeparta teaca protectoare a
acului. Se aseaza seringa pe o compresa sterile.
Asistenta pregateste psihic bolnavul, explicandu-i importanta si necesitatea efectuarii tehnicii
si fizic, pozitionandu-l in decubit ventral. Asistenta medicala imbiba 2 tampoane cu alcool, unul
asezandu-l intre inelar si degetul mic si cu celalalt dezinfecteaza tegumentul din zona aleasa.
Imaginar, fesa a fost impartita in patru si se alege cadranul superoextern. Intinde cu policele si
indexul mainii stangi tegumentul, iar cu mana dreapta introduce acul atasat la seringa, perpendicular pe
tegument, sustinandu-se amboul acului. Asistenta aspira si daca nu a patruns intr-un vas de sange,
introduce lent solutia medicamentoasa.
Dupa finalizarea tehnicii, asistenta retrage rapid acul cu seringa si se dezinfecteaza locul
comprimand si masand usor pentru a se dispersa solutia si pentru o absorbtie mai rapida. Dupa
terminarea tehnicii, bolnavul este asezat intr-o pozitie comoda ramanand in repaus fizic timp de 5-10
minute. Acul va fi introdus in intregime, iar daca s-a patruns intr-un vas de sange va fi scos si
inlocuit cu altul steril, alegand alt loc de electie.
Daca acul este prea scurt si solutia se administreaza in tesutul adipos, se poate produce o
infectare a zonei, se pot forma noduli (la inceput sunt durerosi, dupa care capata o consistenta dura si
inainte de a efectua tehnica zona trebuie palpata si se evidentiaza patrunderea acului in nodul). Daca
totusi a patruns in nodul, nu poate fi injectata, se intampina o rezistenta si de aceea se scoate acul si se
inlocuieste cu altul steril.
INCIDENTE/ACCIDENTE
1.Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri. Se retrage acul si se alege alt loc
de electie.
2.Hematom datorita intreruperii unui vas.
3.Supuratie aseptica datorita nerespectarii regulilor de asepsie.
 4.Paralizie prin lezarea nervului sciatic (se evita patrunderea prin respectarea zonelor de electie a
injectiei).
5.Ruperea acului datorita contractiei voluntare si/sau agitatiei bolnavului. Acul se poate
indeparta, se extrage manual sau chirurgical.
6.Embolie uleioasa prin injectarea intr-un vas a solutiei uleioase (se poate evita prin verificarea
pozitiei acului prin aspirati.

PUNCTIA

DEFINITIE: Prin punctie se intelege operatia prin care se patrunde intr-un vas, intr-o cavitate
naturala sau patologica, intr-un organ sau orice tesut al organismului cu ajutorul unui ac sau trocar.
In practica curenta se executa urmatoarele punctii:
1. Punctia venoasa;
2. Paracenteza abdominala;
3. P. articulara, rahidiana biopsica, vezicii urinare, osoasa.
4. P. fundului de sac DOUGLAS.

Cu ocazia fiecarei punctii trebuie sa tinem seama de:

1. scopul puctiei.
2. pregatirea instrumentarului si a materialelor necesare.
3. pregatirea fizica si psihica a bolnavului.
4. executia punctiei.
5. ingrijirea ulterioara a bolnavului.
6. pregatirea produsului recoltat pentru trimiterea la laborator.
7. reorganizarea locului de munca.
8. notarea punctiei.

TEHNICA 35. PUNCTIA VENOASA

DEFINITIE: Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul
unui ac de punctie.
Scop: Explorator pentru recoltare de sange in vederea examinarii de laborator si terapeutic in
administrarea de medicamente sub forma injectiei intravenoase si perfuziei (PEV), sau recoltarea unei
cantitati de 500 ml de sange in edem pulmonar acut sau hipertensiune arteriala, dar si pentru
transfuzare.
Locul punctiei:
1. Venele de la plica cotului;
2. Venele antebratului;
3. Venele de pe fata dorsala a mainii;
4. Venele subclaviculare;
5. Venele femurale;

37
 6. Venele maleolare interne;
7. Venele epicraniene si jugulare.

MATERIALE NECESARE:
musama aleza;
perna elastica pentru sprijinirea bratului;
alcool medicinal;
ace de 25-30mm si diam de 6/10, 7/10, 10/10 cu bizou lung;
seringi de capacitate corespunzatoare;
tampoane;
eprubete;
manusi sterile;
garoul;
2 tavite renale;
solutia injectabila.

TEHNICA: Bolnavul este pregatit psihic, explic tehnica si importanta efectuarii ei, fizic,
pozitionandu-l in pozitie sezand pe scaun cu bratul in abductie si supinatie sau bolnavul este asezat in
pat in D.D. cu membrul superior sprijinit in extensie, abductie si supinatie.
Se dezbraca membrul ales, astfel incat maneca sa nu impiedice circulatia de intoarcere. Se
aseaza sub bratul bolnavului perna protejata de musama si aleza. Asistenta medicala se spala pe maini
cu apa si sapun, imbraca manusile, examineaza calitatea si starea venelor de la plica cotului si alege
locul de executare a punctiei.
Aplica garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului punctiei, strangandu-l astfel incat sa
opreasca circulatia venoasa (efectuand staza), fara a comprima artera. Palpeaza cu indexul mainii
stangi, locul pentru punctie, roaga bolnavul sa stranga pumnul pentru evidentierea venelor, acestea
devenind turgescente.
Dezinfecteaza locul cu un tampon imbibat in alcool, fixeaza vena cu policele mainii stangi la 4-
5 cm sub locul punctiei, executand o usoara compresiune si tractiune in jos. Se fixeaza seringa, gradatia
si bizoul fiind in sus, acul ramanand atasat.
In mana dreapta intre police si restul degetelor se tine seringa. Se patrunde cu acul traversand in
ordine tegumentul in directie oblica, formand un unghi de 30, apoi peretele venos invingand o
rezistenta elastica pana cand acul inainteaza in gol. Se schimba directia acului cu 1-2 cm, in lumenul
venei, se verifica patrunderea acului in vena prin aspirare cu seringa. Se continua tehnica in functie de
scopul punctiei venoase:
Injectarea medicamentelor, perfuzie (dupa indepartarea stazei) sau recoltarea sangelui. Se
indeparteaza staza venoasa dupa executarea tehnicii prin desfacerea garoului si a pumnului. Se aplica
tamponul imbibat la locul patrunderii acului si se retrage brusc acul.
Se comprima locul punctiei 3 minute, bratul fiind in pozitie verticala, pana la realizarea
hemostazei (oprirea sangerarii), nu se flecteaza antebratul pe brat, deoarece exista risc de a face
hematom (colectie de sange intr-un tesut).
Daca este cazul se efectueaza toaleta locala a tegumentelor si se schimba lenjeria daca s-a
murdarit. Bolnavul este instalat comod in pat si este supravegheat. Pregateste sangele recoltat pentru
trimitere la laborator, daca punctia a fost in scop explorator. Reorganizeaza locul de munca si noteaza
punctia.
 TEHNICA 36. INJECTIA INTRAVENOASA (IV)

DEFINITIE: Reprezinta introducerea unei substante medicamentoase pe cale venoasa. Se

folosesc solutii izotone si hipertone. Injectia intravenoasa necesita in prealabil PUNCTIA VENOASA.
Locuri de electie: vezi punctia venoasa.

MATERIALE NECESARE:
2-3 ace de lungimi variabile (2,5-3cm).
2-3 seringi cu capacitate diferita.
manusi sterile;
pernuta sau rulou.
alcool medicinal.
musama si aleza;
2 tavite renale.
comprese sterile.
tampoane de vata.
solutia injectabila.
garou.

TEHNICA: Materialele au fost pregatite pe masuta protejata de un camp steril si transportate la

patul bolnavului. Pregatirea psihica: i se explica bolnavului importanta si necesitatea efectuarii
tehnicii si fizic: bolnbavul este pozitionat in pozie decubit dorsal, sezand sau semisezand, bratul fiind in
extensie, antebratul in supinatie, cotul sprijinit pe un rulou sau o pernuta protejata de musama si aleza.
Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril, alege locul de electie, vena,
dupa care se maseaza usor bratul in sensul circulatiei venoase si se aplica garoul deasupra locullui de
electie (7-8cm).
Obs! Daca nu se foloseste un garou standard, se va avea grija in timpul efectuarii
buclei(nodului), capetele acestuia sa nu atarne peste locul de electie. Capetele vor sta in sus si bucla in
jos.
Se dezinfecteaza locul, se punctioneaza vena dupa ce am fixat-o cu policele de la mana stanga,
mai jos de locul ales, se introduce acul oblic, pana simtim ca am patruns in peretele venos, o senzatie de
gol, dupa care se inainteaza pe traiectul venei 2 cm. Se aspira pentru a verifica prezenta acului in
lumenul venei, dupa care se dezleaga garoul, iar solutia este injectata lent.
Timpul de administrare poate fi si 10 minute (administrarea calciului), in functie de indicatiile
medicamentului introdus. Dupa injectare se tamponeaza locul si se indeparteaza acul rapid, tamponul
trebuie sa comprime vasul pana la realizarea hemostazei (oprirea sangerarii). Se trece la reorganizarea
locului de munca si la notarea injectiei intravenoase.

Obs! Nu se vor efectua miscari circulare si nu se va flecta antebratul pe brat (risc de producere a
hematomului).
Atentie! Nu se injecteaza aer in vasele de sange deoarece se poate produce EMBOLIE
GAZOASA ce duce la EXITUS=MOARTE.

INCIDENTE/ACCIDENTE
1.Flebalgia: durere localizata pe traiectul venelor, datorita unei injectii prea rapide sau de
substanta care irita tunica interna a vasului.
2.Hematomul: apare in urma perforarii unei vene.

39
 3.Senzatia de uscaciune (valuri de caldura): la nivelul faringelui datorita lezarii unui vas.
4.Injectarea solutiei paravenos (pe langa vena): manifestata prin tumefierea brusca a
tesutului, dureri accentuate iar in timp, urmate de necroza daca solutia administrate a fost
iritanta.
5.Ameteli/lipotimie/colaps: se intrerupe administrarea si se anunta medicul.
6.Embolia gazoasa si cea uleioasa duc la exitus (moarte).
Refacerea venei are nevoie de 24 de ore, de aceea in acest timp nu se mai efectueaza alta electie.

TEHNICA 37. INJECTIA SUBCUTANATA (SC)

DEFINITIE: Prin injectie subcutanata se intelege introducerea unei substante medicamentoase

in tesutul cellular subcutanat.
SCOP: Terapeutic.
LOCURI DE ELECTIE::
o Fata externa a bratului.
o Fata supero externa a coapsei.
o Regiunea supra si sub spinala a omoplatului.
o Regiunea subclaviculara.
o Flancurile abdominale(insulina).

MATERIALE NECESARE:
Ace su diametru de 6/10, 7/10 mm si lungimea de 30-50mm(3-5cm), cu bizoul lung.
Seringi de capacitate corespunzatoare solutiei de administrat.
Alcool medicinal;
Tampoane de vata; comprese sterile;
Manusi sterile;
2 tavite renale;
Solutia injectabila.( Solutiile de administrat sunt izotone si cristaline(insulina,
histamina).

TEHNICA: Toate materialele au fost pregatite si transportate la patul bolnavului pe masuta

protejata de un camp steril.
Bolnavul este pregatit psihic, explicandu-i-se tehnica si importanta acesteia si fizic,
pozitionandu-l pe acesta in functie de locul de electie.
Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril. Pentru injectia pe
fata externa a bratului, pregatim fizic adica pozitionam bolnavul in pozitie sezand cu bratul sprijinit
pe sold si este rugat sa-si relaxeze muschii.
Asistenta dezinfecteaza locul ales, dupa care cuteaza o portiune mai mare de tegument cu
policele si indexul mainii stangi, iar cu dreapta se prinde seringa ca pe un creion. Dupa ce se efectueaza
cuta cu mana stanga, aceasta se ridica usor dupa planurile profunde, iar cu mana dreapta se introduce
acul brusc, sub pliul(cuta) format(-a), longitudinal 2-4cm.
Se verifica pozitia acului prin aspirare (pentru a nu fi intr-un vas de sange), dupa care se
injecteaza solutia lent prin apasarea pistonului cu ajutorul mainii drepte. Se retrage brusc acul, se
dezinfecteaza locul injectiei, masand usor pentru a dispersa solutia si pentru o mai buna absorbtie a
acesteia. Se trece la reorganizarea locului de munca.
 Obs!Nu se injecteaza solutii uleioase, compusi ai metalelor grele sau metale cu greutate
moleculara mare(hg, i).
Nu se va injecta in zona unei injectii anterioare.
Nu se injecteaza in zonele cu infectii(foliculite, flegmon) sau afectiuni dermatologice.

INCIDENTE/ACCIDENTE:
1.Durere violenta prin lezarea unei terminatii nervoase: se retrage brusc acul in plan superior.
2.Ruperea acului: se extrage manual sau chirurgical.
3.Hematomul: datorita lezarii unui vas de sange mai mare (se previne prin verificarea pozitiei
acului inainte de injectare).
4.FLEGMONUL: se previne prin neinjectarea unei solutii uleioase.

TEHNICA 38. INJECTIA INTRADERMICA (ID)

SCOP: Exploratorator: in intradermoreactie; Terapeutic: se utilizeaza mai rar, in caz de

desensibilizare (afectiune alergica); Anestezic: infiltratia dermica cu novocaina sau alte substante
anesteziante.

LOCURI DE ELECTIE:
o fata anterioara a antebratului;
o fata externa a bratului si a coapsei;
o orice regiune in scop anestezic.
MATERIALE NECESARE:
seringi.
ace cu diametru de 5/10, 6/10 si lungimea de 5-10mm cu bizoul scurt.
2 tavite renale.
comprese sterile.
manusi sterile.
tampoane de vata.
alcool medicinal.
solutia injectabila (izotone cu densitate mica).

TEHNICA: Materialele sunt pregatite pe o masuta protejata de un camp steril, ea este

transportata langa patul bolnavului. Bolnavul este pregatit fizic si psihic. Psihic: i se explica tehnica,
importanta si necesitatea acesteia. Fizic: pozitionam bolnavul in functie de locul de electie ales (in
cazul nostru, bolnavul va sta in pozitie sezand sau decubit dorsal cu antebratul in extensie si supinatie).
Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril si dezinfecteaza
tegumentulcu alcool, se intinde si se imobilizeaza tegumentul (in functie de locul ales) cu ajutorul
policelui si indexului mainii stangi.
Se prinde seringa cu mana dreapta intre police si degetul mediu si patrunde cu bizoul indreptat
in sus, in grosimea dermului si se injecteaza solutia lent.
Se observa la locul de electie, formarea unei papule (ridicaturi a tegumentului) ce are aspectul
cojii de portocala, avand un diametru de 5-6mm si inaltimea de 1-2 mm (in cazul 0.1 ml de sol

41
injectabila). Se retrage acul brusc si nu se tamponeaza locul de electie.
Daca diametrul este mai mic de 10mm, rezultatul este negativ (deci, se poate administra). Daca
diametrul e mai mare de 10mm, rezultatul este pozitiv (deci nu se poate administra).
Asistenta trece la reorganizarea locului de munca si ingrijirea ulterioara a bolnavului.
Bolnavul este informat sa nu se spele pe antebrat sis a nu comprime locul de electie. Se citeste
reactia la intervalul de timp stabilit, in functie de situatie.

INCIDENTE:
1.Revarsarea solutiei la suprafata tegumentului, avand drept cauza patrunderea partiala a
bizoului in grosimea dermului.
2.Lipsa aspectului de coaja de postocala (datorita patrunderii solutiei sub derm).
3.Lipotimie (stare de soc): cauzate de substantele injectabile.
4.Necrozarea tesutului din jurul locului de electie.

De stiut: Injectia ID se poate efectua pe orice suprafata a coapsei in scop anestezic. Asistenta
pregateste pentru starile de soc hemisusccinatul de hidrocortizon cand injectia are ca scop testarea
sensibilitatii organismului la diferiti alergeni.
In cazul IDR la un medicament, ca si situatia IDR-ului la tuberculuina, se dezinfecteaza
tegumentul inante de efectuarea tehnicii, nu si dupa.

TEHNICA 39. INTRADERMOREACTIA LA TUBERCULINA

Produsul folosit pentru intradermoreactia la tuberculina este: PPD IC65. PPD IC65 = tuberculo-
proteina purificata produsa de institutul Cantacuzino in 1965, astfel incat 0,1ml din solutia
livrata sa fie echivalenta biologic cu 1 unitate produs de referinta internationala.
Testarea la tuberculina este metoda prin care se poate recunoaste daca organismul a suferit sau
nu infectia tuberculoasa.
SCOP: explorator: In diagnosticul tuberculozei si in investigatii epidemiologige asupra
populatiei.
MATERIALE NECESARE:
Ace de diametru 5/10, 6/10 si lungime 5-6 mm,
Seringi;
2 tavite renale;
alcool medicinal;
tampoane de vata;
manusi sterile;
solutia injectabila (tuberculo-proteina).

TEHNICA: Se pregatesc materialele si se aseaza pe masuta protejata de un camp steril apoi

aceasta se trenaporta langa patul bolnavului. Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca
manusile steril, bolnavul a fost pregatit fizic pozitionarea bratului in extensie si psihic in prealabil.
Pe fata anterioara a antebratului stang, dupa o dezinfectie prealabila cu alcool medicinal, se
introduc 0,1 ml din solutia de PPd IC65.
Se intinde tegumentul si se imobilizeaza cu policele si indexul mainii stangi, se prinde seringa
cu mana drepata si se patrunde cu bizoul indreptat in sus in grosimea dermului sis e injecteaza lent
solutia.
Se observa la locul injectarii formarea unei papule albicioase cu aspectul unei coaje de
poatocala de 5-6 mm in diametru si inaltimea de 1-2 mm. Se retrage acul brusc si nu se tamponeaza
locul de electie, bolnavul este informat sa nu se spele pe antebrat si sa nu comprime locul respectiv.
Citirea se face la 72 de ore dupa administrare luand in considerare doar papula dermica
palpabila si cud enivelare si se masoara in mm, astfel:
o cand diametrul nu depaseste 10mm, reactia la tuberculina este considerata negativa.
o cand diametrul este mai mare de 10mm, reactia la tuberculina este considerata pozitiva.

TEHNICA 40. INTRADERMOREACTIA LA ANTIBIOTICE ( ex: ampicilina,

amoxicilina)

SCOP: explorator.

MATERIALE NECESARE:
ace cu bizoul scurt;
seringi;
2 tavite renale;
alcool medicinal;
tampoane de vata;
manusi sterile;
antibioticul ce urmeaza a fi administrat.

Raportul este 1/100, adica daca flaconul de antibiotic are 1 gram substanta activa, se dilueaza
cu 10ml ser fiziologic (daca flaconul are 1,5 grame, se dilueaza cu 15ml ser fiziologic). Din aceasta
dilutie: 1+10=11, se aspira 1ml solutie, care, la randul ei se dilueaza cu inca 9ml ser fiziologic.
Din solutia obtinuta 1+9=10ml, se aspira 0,1ml solutie ce se administreaza pe fata anterioara a
antebratului. Dupa maxim 30 de minute se interpreteaza sensibilitatea in functie de reactia locala. In
cazul unei alergii la locul de electie al alergenului (antibioticului), apare o senzatie puriginoasa
(prurit=senzatie de mancarime), cu tendinta la extindere.
Citirea se face in maxim 30 de minute:
o rezultatul este negativ daca diametrul papulei nu depaseste 10mm si, deci,
solutia se poate administra;
o rezultatul este pozitiv daca diametrul papulei este mai mare de 10mm si, deci,
solutia nu se poate adminstra.

TEHNICA 41. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR SI

CHIMIOTERAPICELOR

Antibioticele sunt substante organice provenite din metabolismul celuleor vii cum ar fi

43
mucegaiurile sau bacteriile, sau obtinute pe cale sintetica, care au proprietati bacteriostatatice,
bactericide sau antimicotice.
Chimioterapicele sunt substante care au actiune bacteriostatica sau bactericida asupra
germenilor patogeni dintr-un organism infectat fara a fi toxice pentru organismul gazda.
SCOPUL: este dat de actiunea acestora: distrug microbii, impiedica dezvoltarea lor fara a avea
efecte nocive asupra tesutului, organismului.
Antibiograma este o metoda de laborator prin care se determina sensibilitatea la diverse
antibiotice a unui germen microbian. Aceasta se efectueaza inaintea instituirii tratamentului cu
antibiotice. In cazuri de urgenta, se instituie un medicament cu spectru mai larg, fara a se astepta
identificarea germenului si testarea sensibilitatii sale fata de medicamete.
Antibioticele si chimioterapicele se prezinta sub forma de drajeuri, capsule, siropuri, solutii
injectabile si unguente. Ele se pot administra pe diferite cai: per-os / parenteral (I.M. sau I.V.) si
intrarahidian (utilizata in cazuri de urgenta, in infectii meningiene).
Doza acestora trebuie respectata in cazul administrarii per os, se imparte numarul tabletelor,
capsulelor la nr prizelor (orelor in care se administreaza medicatia). In cazul administrarii I.M. este bine
sa se dizolve numai cantitatea necesara unei singure administrari, iar doza va fi impartita conform
orarului de administrare, in doze unice, egale, care vor fi administrate la 4, 6, 12 ore.
Ex: Pentru a administra 1.600.000 UI (unitati internationale) la 6 ore se va calcula astfel:
24h:6h= 4 prize.
1.600.000:4 prize= 400.000UI(doza unica).
Administrarea antibioticelor si chimioterapicelor se va face respectand regulile de asepsie
pentru a nu se introduce in organism germeni care ar putea produce supra infectii cu urmari fatale.
Pentru incarcarea seringii cu substanta din flacoane cu dopuri de cauciuc se va proceda
astfel:
1.Se dezinfecteaza dopul de cauciuc cu un tampon de vata steril imbibat in alcool medicinal.
2.Se introduce in seringa o cantitate de aer cu cea a solutiei pe care dorim sa o aspiram.
3.Se introduce acul atasat la seringa prin dopul de cauciuc pana la nivelul dopului si se
introduce aerul sub presiune in flacon. Continutul flaconului este sub presiune.
4.Se rastoarna flaconul, varful acului ajungand sub nivelul solutiei continutul flaconului va
patrunde in seringa datorita fortei de impingere a pistonului.
5.Antibioticele administrate per-os trebuie asociate cu coplex de viatmina B (HEPATO-
PROTECTOR SAU SILIMARINA), penmtru protectia florei intestinale (IAURTURI,
PROBIOTICE (BIOTIX SI ERCEFLORA DUO).

ANTIBIOTICE:

1. AXETINE: 1 gram, administrat la 12 h

Cale de administrare: IV+10 ML SER FIZIOLOGIC
IM+4ML SER FIZIOLOGIC.
2. CEFOZON: 1g administrat la 12 h:
Cale de administrare: IV+10ml ser fiziologic/12 ore si
IM +4ml
3. AMPICILINA: 1gram. Se administreaza la 6 h
Calea de administrare: IV+10ml/6ore
IM+4ml
4. Ampicilina +gentamicina merg asociate si maestecate.
5. Gentamicina + oxacilina nu se amesteca IM sau IV
 6. AUGMENTIN: 1 gram administrat la 12 ore
Calea de administrare: IV+10 ml ser fizologic.
Nu se administreaza IM.
7.Cefalo-sporinele se dilueaza cu apa distilata sau solutie de lidocaina.

TEHNICA 42. ADMINISTRAREA CORTIZONULUI

Hemisuccinatul de hidrocortizon se administreaza in socul anafilactic- ca doza soc se

administreaza 400 (4 fiole) si se corecteaza cu prednison.
Cortizonul este un hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale avand actiune
complexa.
Forma de prezentare:
o tablete (predmison adm per-os);
o solutii in fiole (hemisuccinat de hidrocortizon adm iv);
o solutii in flacoane (hidrocortizon de acetat);
o unguente (fluometazona pivalat se adm local pe tegumente si mucoase).
Formele injectabile sunt solutii sau suspensii, iar inainte de administrare trebuie bine agitate. Ca
actiune antiinflamatoare si antialergica, cortizonul se administreaza in diferite afectiuni:
o astm bronsic;
o soc anafilactic unde apare si edemul glotic;
o reumatism articular acut.
Cortizonul se administreaza la inceput in doze mai mari apoi cantitatea scazand progresiv pana
la doza minima de intretinere, doze pe care le stabileste intotdeauna medicul. Cortizonul nu vindeca ci
modifica reactia la agentul cauzal. Alimentatia va fi desodata, saraca in glucide.

ADMINISTRAREA ACTH (hormon corticotrop sau adrenocorticotrop-hipofizar), este un

hormon secretat de hipofiza si stimuleaza secretia cortizonului si a altor hormoni a glandelor
suprarenale.
Se preinta sub forma de pulbere alba, ambalata in flacoane inchise. Se dizolva in apa distilata
sau in ser fiziologic, raportat la numarul dozelor ce trebuie efectuate din acel flacon. Dizolvatul se
pastreaza pe pat de gheata, eficacitatea fiind de cateva saptamani. Se administreaza IV, IM sau SC.
ACTH se administreaza si prin perfuzie endovenoasa (PEV), lent in solutie glucozata 5%, ritm
de 6-8 picaturi/minut. Cea mai buna forma de administrare a ACTH este in perfuzie continua sau cel
putin pe o durata de 5-6 ore. Acesta se administreaza in doze progresive de la mic la mare si se
administreaza numai in asociere cu un antibiotic (nu se amesteca). Regimul alimentar va fi sarac in sare.
Se va administra zilnic 1-3 grame KCl pentru recuperarea potasiului pierdut (ACTH-ul marind
eliminarea acestuia).

ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR

Sunt produse farmaceutice care impiedica coagularea sangelui, actionand asupra factorilor
plasmatici ai coagularii. Tratamentul se face sub control clinic si de laborator.
ANTICOAGULATE:
HEPARINA: se afla sub forma de fiole sau flacoane de 5000UI (unitati internationale)/ml
administrate SC, IV sau PEV.
45
 TROMBOSTOP: cale de administrare per-os.
HEPATHROMBINA: unguent sau gel ce se aplica direct pe tegumente si mucoase.
Asistenta medicala, respecta doza, calea de administrare si ritmul de administrare conform foii
de observatie. Verifica calitatea produselor (termenul de valabilitate, aspectul, culoarea si integritatea
ambalajului). Respecta regulile de asepsie si antisepsie. Dupa orice administrare urmareste efectul
medicamentul si supravegheaza bolnavul aflat sub tratament medicamentos.

Urmarirea medicamentului administrat, face parte din atributiile elementare ale asistentului
medical. Pentru a deosebi efectul real al medicamntului de simptomele bolii de baza, asistentul medical
trebue sa cunoasca:
1.Efectul terapeutic al medicametului.
2.Modul lor de actiune asupra proceselor patologice.
3.Scopul pentru care sunt administrate.
4.Ce se asteapta de la aplicarea medicamentului respectiv.
Tot ceea ce asistentul medical observa la bolnav in timpul supravegherii si dupa administrarea
medicamentului, se raporteaza medicului. Majoritatea medicamentelor, pe langa actiunea lor principala
mai au si o serie de actiuni, care pot provoca bolnavului o simptomatologie neobisnuita, uneori greu de
interpretat, astfel:
varsaturile la un om bolnav de meningita, pot un simptom de baza al bolii, dar pot fi
porvocate si de medicamentul cu care se trateaza aceasta afectiune.

In cursul supravegherii bolnavului asistenta va tine cont de:

1.Modificarile intervenite in starea psihica si comportamentala a bolnavului ca: neliniste,
iritabilitate, somnolenta sau obnubilatie (tulburare psihica, care consta in diminuarea constiintei
si a vigilentei, dezorientare in timp si spatiu, refuzul la propria persoana), coma si pierderea
completa a cunostintei.
2.Smptome subiective: sunt semnalate initial de bolnav sau evidentiate prin intrebarile
adresate de asistentul medical, ca: furnicaturi, senzatie de amorteala, presiune, durere, senzatie
de frig sau caldura, inapetenta (lipsa poftei de mancare), greata, varsaturi, diaree sau constipatie,
mictiuni frecvente sau oligurie, diaforeza.
3.Simptome obiective: le semnaleaza asistentul medical spontan sau le cauta in mod voit,
cunoscute ca manifestari secundare ale unor medicamente, astfel: asistentul medical va observa
in cursul ingrijirii (toaleta bolnavului, schimbarea lenjeriei de corp si de pat, aplicarea metodelor
terapeutice) tegumentul si a aspectului acestora.
Modificari ale tegumentului: roseata, vezicule, papule, eruptii, echimoze, cianoza, edemele,
paloarea; aspectul mucoaselor, paliditatea sau congestia; marirea pupilelor sub icter (coloratie
discreta galbena a tegumentului si a conjunctivei, sau icter scleral (dur, tare).
Mobilitatea tegumentelor, modificari ale functiilor vitale, aspectul abdomenului.
4.Caracteristicile excretiilor si dejectiilor bolnavului: urina, scaun, varsaturi, sputa. Tinand cont
de cantitate, aspect, culoare, miros, ritm de evacuare precum si continutul in eliminarile
patoligice (puroi, sange, paraziti), tratamentul medicamentos nu este lipsit de pericole. Acesta
poate fi insotit de incidente si accidente precum si de complicatii cu urmari immediate sau
tardive.

Acestea se datoreaza urmatoarelor cause:

1. Geseli tehnice de administrare: schimbarea medicamentului, modificarea caii de
administrare, administrarea in concentratii nepermise, injectarea solutiei dupa o
tehnica gresita, transmiterea unei boli infectioase prin infectarea medicamentelor
 injectate si a instrumentarului utilizat pentru injectii, dar si administrarea
medicamentelor alterate.
2. Actiunea toxica a medicamentului: tulburari ale anumitor organe sau functii, efect
irritant asupra tesuturilor, alterarea uno tesuturi, blocarea hemoglobinei din sange,
acumularea lor in organism si depunerea lor in diferite organe pe o perioada mai
lunga de timp.
3. Hipersensibilitatea organismului fata de anumite medicamente: poate fi din
nastere sau provocata dupa o anumita perioada de timp cand este vorba de o stare
alergica sau anafilactica (stare de hipersensibilitatea organismului la o substanta
straina (antigen), care a fost introdusa in organism).
Aceasta stare apare la 2-3 saptamani, dupa primul contact cand se introduce aceasta substanta,
astfel: pencilina poate da nastere unei eruptii urticariene sau sa declanseze o stare de soc care poate fi
fatala( socul anafilactic). Aspirina poate declansa accese de astm bronsic).
4.Dezechilibru biologic: cauzat prin modificarea florei microbiene, prin distrugerea unei parti a
florei microbiene, restul microorganismelor care paraziteaza organismul se dezvolta mai intens, astfel
incat, in cursul tratamentului cu antibiotice, pot sa se instaleze imbolnaviri virotice sau micoze prin
inmultirea excesiva a acestora.
In urma distrugerii prin antibioticele administrate sau sa selectioneze tulpini de stafilococi
rezistente la antibiotice. Un tratament eronat cu antibiotice poate da un rezultat negativ, chiar daunator,
in sensul crearii unor tulpini rezistente la antibiotice. Orice tratament trebuie aplicat corect conform
indicatiilor medicului, observarea bolnavului si raportarea medicului a oricaror abateri de la normal.

TEHNICA 43. RECOLTAREA URINEI

Recoltarea urinei pentru UROCULTURA:

MATERIALE NECESARE:
Recipient steril;
Manusi de protectie.

TEHNICA: Bolnavul este pregatit psihic si fizic, se recomanda bolnavului recoltarea urinei
pentru urocultura dupa intreruperea tratamentului cu antibiotice.Urina este recoltata dimineata, in
recipient steril, dupa efectuarea toaletei organelor genitale externe cu apa si sapun si uscarea regiunii cu
comprese sterile.
Bolnavul este educat sa urineze primul jet si se recolteaza in urocultor jetul din mijloc fara a
intrerupe jetul si fara a atinge gura urocultorului de tegumentul bolnavului sau de lenjerie. Se trimit la
laborator in maxim 2h 20 ml urina.

Recoltarea urinei pentru SUMAR DE URINA SI SEDIMENT URINAR:

Bolnavul este instruit sa recolteze urina intr-un urocultor curat, nesteril, de unica folosinta din
prima urina matinala dupa ce in prealabil si-a facut toaleta organelor genitale.
Se trimite sumarul de urina la laborator in maxim 1 h de la prelevare.

47
 TEHNICA 44. RECOLTAREA SANGELUI VENOS PRIN SISTEMUL
VACUTAINER

Sangele se recolteaza de obicei, pentru examinari hematologice, biochimice, serologice,

bacteriologice.Aceasta metoda asigura confortul bolnavului, calitatea probei de sange si securitatea
personalului medical.
SCOP: explorator.

MATERIALE NECESARE:
Holder un tub de material plastic, care prezinta la partea superioara amboul la care se
ataseaza aculd e punctie prin infiletare, iar in partea inferioara are 2 aripioare;
Acul de punctie care este protejat de carcasa bicolora;
Tuburi vacutainer cu dopuri de diferite culori;
Stativul;
Manusi sterile;
Garou;
2 tavite renale;
Casoleta cu tampoane de vata imbibate in alcool medicinal;
Rulou, pernuta;
Musama si aleza.

TEHNICA: Toate aceste materiale sunt pregatite pe masuta de tratament protejata de un camp
steril. Bolnavul este pregatit psihic este anuntat si I se explica importanta tehnicii dar si necesitatea
efectuarii cesteia. Pregatirea fizica bolnavul este pozitionat in sala de tratament, pe un scaun in
pozitia sezand cu membrul superior in abductie, extenisie si supinatie.
Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril, verifica banda de
siguranta a acului de punctie (integritatea si termenul de valabilitate). Indeparteaza carcasa de culoare
deschisa sau alba a acului prin rasucire, infileteaza capatul liber al acului in holder, aplica garoul la
distanta de 7-8 cm deasupra locului de electie, indeparteaza carcasa colorata a acului, executa punctia
venoasa; introduce tubul in holder apucand aripioarele cu indexul si mediusul si cu policele impinge
tubul in holder si astfel va fi strapunsa diafragma gumata a dopului.
Dupa prelevarea sangelui, se scoate tubul din holder prin impingere asupra aripioarelor laterale
cu policele si se introduce tubul urmator. Dupa recoltare, se retrage acul din vena comprimand locul
punctiei timp de 3-5 min cu tamponul imbibat in alcool, fara a flecta antebratul pe brat.
Se eticheteaza tuburile si se trimit la laborator, se reorganizeaza locul de munca, acele utilizate
se depun in recipientul pentru intepatoare. Se va asigura bolnavului confortul termic si fizic, apoi se va
supraveghea.

TEHNICA 45. RECOLTAREA SANGELUI VENOS PENTRU EXAMENE

HEMATOLOGICE

Procedeul de recoltare este in functie de analizele ce urmeaza sa se efectueze.Pentru majoritatea

recoltarilor este necesar ca bolnavul sa nu manance in dimineata recoltarii, a jeun = pe nemancate; sa
nu consume nimic de la cina pana in dimineata in care se efectueaza recoltarea.

Recolatrea sangelui pentru examene hematologice se face prin 2 metode:

1. Prin punctie capilara;
2. Prin punctie venoasa.
1. Recolatrea sangelui prin punctie capilara (prin intepare) pentru examenele: HLG
hemoleucograma, dozarea hemoglobinei, determinarea timpului de sangerare si coagulare,
examen parazitologic.
MATERIALE NECESARE:
Manusi sterile;
Tavita renala;
Casoleta cu tampoane imbibate in alcool medicinal;
Ace sterile;
Lame degresate;
Lamele (frotiuri).
TEHNICA: Se pregatesc materialele pe o masuta protejata de un camp steril si se transporta in
apropierea bolnavului. Pregatirea psihica: I se explica bolnavului necesitatea tehnicii. Pregatirea
fizica: bolnavul va ocupa pozitia sezand cu mana sprijinita.
Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile steril, apoi se dezinfecteaza
tegumentul degetului inelar si mediusul cu un tampon de vata imbibat in alcool (evitand congestionarea
prin frecarea puternica). Se asteapta evaporarea alcoolului, apoi cu un ac steril se inteapa cu o miscare
brusca tegumentul pulpei degetului in partea laterala a extremitatii, perpendicular pe straturile cutanate.
Cu un tampon uscat se sterge prima picatura, se asteapta sa se formeze o alta picatura de sange
din care se recolteaza cu lama, dupa care se sterge cu un tampon locul. La extremitatea lamei curate si
degresate se recolteaza o picatura de sange, diametrul aproximativ 3-4 mm intr-un unghi de 45 cu
lama. Se aseaza o lamela cu marginea slefuita dupa ce picatura de sange s-a intins, lamela se impinge
catre partea libera a lamei pastrand mereiu acceasi inclinatie si antrenand toata picatura fara a o
fractiona.Lama se agita pentru a se usca, apoi proba se transporta la laborator imediat dupa etichetare.

2. Recolatrea sangelui prin punctie venoasa (examen hematologic, VSH, hamatocrit)

VSH-ul este o analiza soimpla care se bazeaza pe proprietatea glubulelor rosii (hematii,
eritrocite) de a se cimenta, depune intr-un tub de sticla, dupa ce sangele recoltat din vena a fost
amestecat cu o substanta anticoagulanta (citrat de sodiu 3,8%).
VSH-ul se deosebeste de hematocrit prin faptul ca sangele se separa spontan, dupa un oarecare
timp in plasma si globule rosii fara sa fie centrifugat in prealabil.
MARETIALE NECESARE:
Sistemul VACUTTER, tubul VACUTTER care contine o substanta
anticoagulant 3,8% citrat de sodiu;
Materiale necesare pentru a efectua punctia venoasa.
TEHNICA: Materialele sunt pregatite pe o masuta protejata de un camp steril. Pregatirea
psihica: bolnavul este pregatit si anuntat cu 24h inainte sa nu manace cu 12h inainte de recoltare si sa
pastreze repaus fizic. Pregatirea fizica: bolnavul este asezat in pozitia corespunzatoare dupa caz salon
sau sala de tratament. Se dezbraca bratul, se aseaza sub acesta un rulou.
Asistenta se spala pe maini, alege locul punctiei si dezinfecteaza si executa punctia venoasa.
!! VSH-uL se recolteaza fara garou in tub NEGRU!!
Se recolteaza 1,6 ml sange, se retrage acul din vena sis e aplica un tampon imbibat in alcool

49
medicinal (fara a flecta antebratul pe brat). Se aseaza tubul in stativ, se trece la reorganizarea locului de
munca. Se trece la ingrijirea bolnavului, i se asigura pozitie comoda, se completeaza buletinul, se
eticheteaza produsul.

1. Recolatrea sangelui pentru determinarea hematocritului recoltarea sangelui se

face prin punctie venoasa, se recolteaza 2 ml sange pe citrat de EDTA (acid
etilendiaminotetraacetic) 1%. In tubul de culoare MOV. Tub MOV pentru HLG
hemoleucograma;
2. Recoltarea sangelui pentru examene biochimice se efectueaza prin punctie
venoasa dimineata, bolnacvul fiind nemancat. Se recolteaza 5 ml sange in tubul
fara substanta anticoagulanta (tub ROSU). Toate acestea sunt pentru
determinarea: uree sanguina, acid uric, creatinina, bilirubina, colesterol,
transaminaza, amilaza, electroforeza, calcemie, sideremie, ionograma sanguina,
glicemie etc.
Tub ROSU: (fara anticoagulan) uree sanguina, acid uric, creatinina, bilirubina, colesterol,
transaminaza, amilaza, electroforeza, calcemie, sideremie, ionograma sanguina, glicemie;
Tub ALBASTRU: fibrinogen (4 ml sange cu 0.5 ml citart de Na 3,8%), timp de protrombina
(se recolteaza 4,5 ml sange/anticoagulant 0,5 ml oxalat de K);
Tub MOV: HLG, pentru determinarea hematocritului;
Tub NEGRU: VSH, grup sanguin, RH-ul.

3. Recoltarea sangelui pentru examene serologice:

Recoltarea sangelui pentru examene seriologice releva prezenta sau absenta anticorpilor in serul
bolnavului.
SCOP: diagnosticarea unor boli infectioase cum ar fi sifilisul, febra tifoida.
TEHNICA: Recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa, intr-o cantitate de 5 -10 ml intr-o
eprubeta, dupa coagulare se desprinde vcheagul de pe peretele eprubetei iar dupa 30 de minute se
decanteaza serul intr-o alta eprubeta cu ajutorul unei pipete prin aspirare.
Serul nehemolizat are culoare galbuie, iar cel hemolizat are culoare roz.

4.Recoltarea sangelui pentru examene bacteriologice (hemocultura): Reprezinta

introducerea sangelui pe un mediu de cultura pentru examne bacteriologic.
SCOP: descoperirea bacteriilor atunci cand se suspecteaza o septicemie sau o bacteriemie.
MARETIALE NECESARE:
Pentru punctia venoasa;
Trusa cu pense sterile;
Casoleta cu material moale;
Seringi de 20 ml;
Apa si sapun;
Alcool iodat;
Alcool medicinal;
2 recipiente cu medii de cultura (unul cu bulion citrat si altul cu geloza semilichida).
TEHNICA: Materialele sunt pregatite pe o masuta protejata de un camp steril si transportate
langa patul bolnavului. Pregatire psihica: I se explica tehnica si necesitatea efectuarii ei. Pregatirea
fizica: ocupa pozitia sezand pe un scaun. Se spala regiunea plicii cotului .
Tehnica este efectuata de catre 2 asistenti medicali in care primul asistent se spala pe maini si
imbraca manusile steril, iar cel de-al doilea asistent dezinfecteaza locul cu alcool medicinal, apoi
aplica garoul.
Primul asistent efectueaza punctia venoasa si aspira sangele necesar examenului, iar cel de-al
doilea asistent desface garoul inainte de retragerea acului. Primul asistent pregateste produsul recoltat
in recipientul cu bulion citrat, se efectueaza insamantarea aeroba, iar recipientul cu geloza semilichida
insamantare anaeroba.
Dupa finalizarea tehnicii, bolnavul e supravegheat, I se asigura confortul fizic si termic.
Buletinul de analize este completat, apoi materialul este trimis la laborator.

TEHNICA 46. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOSCOPIE

DEFINITIE: Radioscopia reprezinta examinarea unui organ sub ecran fluorescent prin
expunerea partii examinate intre ecran si razele X .
Radiografia reprezinta fotografierea imaginii radiologice pe film radiologic ce permite controlul
comparativ cu imaginile anterioare ale aceluiasi organ,aparat sau segment.
SCOP: Studierea morfologiei si functionalitatii plamanilor, a modificarilor de volum si de
forma in vederea stabilirii diagnosticului.
TEHNICA: Pregatirea psihica: I se explica bolnavului conditiile in care se va efectua
examinarea:camera in semiobscuritate. Bolnavul este condus la serviciul de radiologie,i se explica cum
trebuie sa se comporte in timpul examinarii ( miscari respiratorii: inspir- apnee- expir),iar examinarea
se face in apnee,dupa o inspiratie profunda.
Pregatirea fizica: Se dezbraca bolnavul in regiunea toracica; este pozitionat in pozitie
ortostatica - cu mainile in solduri si coatele trase inainte,fara ca bolnavul sa ridice umerii- in spatele
ecranului,cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta cu film (cand pozitia ortostatica este contraindicata
bolnavul va ocupa pozitia sezand sau DD).
Dupa terminarea examenului asistentul medical ajuta bolnavul sa se imbrace si il conduce in salon.
Se noteaza in FO examenul radiologic efectuat si data.

TEHNICA 47. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU BRONHOGRAFIE

Bronhografia reprezinta examenul radiologic al arborelui bronsic dupa introducerea in

caile respiratorii cu ajutorul unei sonde a unei substante de contrast (opace la razele Rntgen si sunt
hidro si liposolubile) .
SCOP : In diagnosticarea tumorilor pulmonare, al atelectaziilor pulmonare (turtirea sau
colabarea unui plaman datorita lipsei aerului alveolar) si al modificarilor calibrului bronhiilor.
MATERIALE NECESARE:
Medicatie pentru sedare;
Anestezic:
Substanta de contrast;
1 Antispastic ( pentru reducerea / scaderea secretiilor salivare);
Medicatie expectoranta;
Scuipatoare;
Calmante ale tuse.

51
 TEHNICA: Pregatirea psihica: Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea efectuarii
tehnicii. Se anunta bolnavul sa nu manance in dimineata efectuarii examenului. Cu 2-3 zile inainte
de bronhografie bolnavul va primi expectorante.In ajunul examinarii se administreaza o tableta de
Fenobarbital sau Bromobal.
Cu jumatate de ora inaintea examenului se va administra Atropina (prin IM) pentru a reduce
secretia salivara,precum si un calmant al tusei.
Pregatirea fizica: Bolnavul va fi ajutat sa se dezbrace,va fi pozitionat in DD putin inclinat spre
partea care trebuie injectata.Medicul efectueaza anestezia cailor respiratorii,introduce sonda in arborele
bronsic si apoi substanta de contrast usor incalzita.
In timpul injectarii substantei de contrast bolnavul va fi ajutat sa-si schimbe pozitia DD- DLS-
DLD- DV,cu toracele ridicat apoi cobarat, in pozitia trendelemburg pentru dispersarea substantei de
contrast.
Dupa examen se ajuta bolnavul sa se imbrace si va fi condus in salon. Bolnavul nu mananca si
nu bea 2 h pana cand inceteaza efectul anestezicului si va fi instruit sa colecteze in scuipatoare
substanta de contrast care se elimina prin tuse (nu se inghite pentru a nu produce intoxicatie cu Iod).

TEHNICA 48. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU BRONHOSCOPIE

Bronhoscopia - reprezinta explorarea arborelui traheo-bronsic sub vizibilitate directa cu

ajutorul unui aparat numit bronhoscop.
MATERIALE NECESARE :
Bronhoscopul ales de medic cu toate anexele sale sterilizate;
Aspiratorul electric;
Tampoane pe port-tampoane;
Casoleta cu material moale: comprese sterile,tampoane de vata;
Pense;
Departator;
Oglinda frontala;
Tavite renale;
Seringi de 5- 10 ml;
Masca pentru medic si asistentul medical;
Substanta anestezianta - Xilina 2% .
TEHNICA: Pregatirea psihica: Bolnavul este anuntat si convins de necesitatea examenului;i
se creeaza acestuia un climat de siguranta pentru a coopera,punandu-l in legatura cu alti bolnavi carora
li s-a efectuat examenul.
Bolnavul este anuntat sa nu manance in dimineata examenului.
Pregatirea fizica: Bolnavul este asezat pe un scaun, in mana dreapta va tine o tavita renala,
isi deschide larg gura, va scoate limba, iar medicul cu ajutorul unui spray cu Xilina 2% ii anesteziaza
limba, orofaringele, urmand sa anestezieze arborele traheo- bronsic, instiland picatura cu picatura
anestezicul usor incalzit, cu ajutorul unei seringi.
Bolnavul este condus in camera de bronhoscopie, asezat pe masa de examinare in pozitia DD
cu extremitatea cefalica in extensie cu ajutorul tetierei cu care este prevazuta masa de examinare.
Asistentul medical serveste medicul cu instrumentele si materialele solicitate. Dupa
examinare bolnavul ramane la pat si timp de 4 h se va retine de la alimentatie.
Asistentul medical supravegheaza functiile vitale, iar timp de 2-3 zile bolnavul primeste un
regim de crutare a laringelui: lichide si alimente pasate, din cauza iritatiei cauzate de tubul
bronhoscopului.

TEHNICA 49. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU PLEUROSCOPIE

PLEUROSCOPIA ( Endoscopia cavitatii pleurale ) - reprezinta explorarea vizuala a cavitatii

pleurale cu ajutorul unui instrument optic, dupa o prealabila insuflare a cavitatii pleurale cu aer.
SCOP : Stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale si diagnosticarea unor tumori.
TEHNICA: Bolnavul este controlat radioscopic in prealabil, este dezbracat pana la brau si
asezat pe patul de tratament in DL cu partea interesata in sus. Mana dinspre pat va fi asezata sub cap, iar
cealalta deasupra capului.
Medicul stabileste locul de intrare a acului in cavitatea pleurala, in spatiul III sau IV
intercostal, de-a lungul liniei axilare.Asistentul medical va dezinfecta locul ales prin badijonare cu
tinctura de iod; serveste apoi medicul cu solutia anestezianta Novocaina 1%. Dupa anestezie medicul
patrunde cu trocarul in cavitatea pleurala si inlocuieste imediat stiletul cu sistemul optic al
pleuroscopului racordat la reteaua electrica.
Dupa examinare se urmaresc functiile vitale,iar pentru a preintampina deschiderea plagii se
inchide cu agrafe sau este fixatade medic.
Plaga va fi pansata destul de strans cu fese de tifon ,care vor infasura cutia toracica.
Dupa examen bolnavul va fi transportat in salon pe carucior si asezat pe pat cu multa
blandete.In primele 2 zile de la interventie se administreaza un regim alimentar usor de digerat si bogat
in carbohidrati.

TEHNICA 50. PREGATIREA SI EFECTUAREA EKG-ului

EKG ul - reprezinta inregistrarea grafica a fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu
cardiac.Inregistrarea EKG-ului se face cu aparate speciale numite electrocariografe.
TEHNICA: Inregistrarea EKG-ului necesita repausul psihic si fizic absolut al bolnavului. In
acest scop asistentul medical va pregati bolnavul din punct de vedere psihic cautand sa-i indeparteze
orice frica, neliniste sau tensiune nervoasa.
EKG-ul se inregistreaza de obicei in camera de electrocariografie,iar in cazurile in care
bolnavul nu este transportabil ( IMA, tromboze) aparatul va fi transportat in salon, iar inregistrarea se
va efectua chiar la pat.
53
 Bolnavul trebuie sa se odihneasca 10- 15 min inainte de inregistrare, de aceea este recomandat
sa fie adus in camera de inregistrare pe carucior sau fotoliu rulant.
Asistentul medical trebuie sa asigure o temperatura optima a camerei, 20- 21 C. Bolnavul va fi
asezat comod in pozitia DD si va fi rugat sa-si relaxeze musculatura.

MONTAREA ELECTROZILOR:
Electrozii se monteaza pe partile moi ale extremitatilor: se fixeaza 4 electrozi pe membre, iar 6
precordial.
Rosu membrul superior drept;
Galben membrul superior stang;
Negru membrul inferior drept;
Verde membrul inferior stang.
1. Punctul parasternal drept V1 - in spatiul al IV-lea intercostal pe marginea dreapta a
sternului.
2. Punctul parasternal stang V2 - in spatiul intercostal IV pe marginea stanga a sternului.
3. Punctul intermediar V3 - pe mijlocul liniei care uneste V2 cu V4.
4. Punctul medio- clavicular V4 in spatiul al V-lea intercostal pe linia medio- claviculara.
5. Punctul axilar anterior V5 la intersectia de la orizontala dusa de la V4 si linia axilara
anterioara stanga.
6. Punctul axilar mijlociu V6 la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara
mijlocie stanga.
V1 si V2 - exploreaza ventriculul drept.
V3 si V4 - exploreaza septul interventricular.
V5 si V6 - exploreaza ventriculul stang.
Graficul unui ciclu cardiac se compune din succesiunea a 5 unde notate in mod conventional
astfel: P, Q, R, S, T. Intre doua cicluri cardiace se inscrie o linie zero potential.
EKG- ul este interpretat intotdeauna de medic in completarea datelor clinice. Dupa incheierea
inregistrarii se deblocheaza aparatul si se indeparteaza electrozii. Asistentul medical noteaza pe EKG
numele si prenumele bolnavului, data de integistrare, iar bolnavul va fi transportat in salon.

TEHNICA 51. OXIGENOTERAPIA

SCOP : Asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen pentru combaterea hipoxiei.

Oxigenoterapia - este indicata in hipoxie circulatorie cum ar fii: IMA, insuficienta cardiaca,
edem pulmonar acut sau in hipoxii respiratorii de diverse cauze si grade, in stari de soc, bolnavii
anesteziati cu anestezie generala, dar si in cazul unor complicatii postoperatorii: hemoragii, tulburari
respiratorii si circulatorii; in unele situatii la lehuze si nou- nascuti.

METODE DE ADMINISTRARE A OXIGENULUI:

1. Sonda nazala - este metoda cea mai frevcent utilizata; permite administrarea de oxigen
in concentratie de 25 45% ; este utilizata pentru terapii pe termen lung, contraindicata
la bolnavii cu afectiuni ale mucoasei nazale.
 2. Masca - aceasta metoda permite administrarea de oxigen in concentratie de 40 - 60% ;
accentueaza starea de anxietate mai ales la copii; este contraindicata la bolnavii cu arsuri
la nivelul fetei.
3. Ochelarii pentru oxigen - sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele
nari; utilizata la copii, dar si la bolnavii agitati.
4. Cortul de oxigen - permite administrarea oxigenului in conc. de 50% ; este frecvent
utilizata la copii, iar pentru a nu disloca cortul,copii vor fi supravegheati permanent.

MATERIALE NECESARE:
Sursa de oxigen umidificator (un recipient cu apa pentru barbotarea
oxigenului);
Sonda nazala, cort de oxigen, ochelari pentru oxigen, masca in functie de
metoda aleasa;
Banda adeziva - pentru fixarea sondei.

TEHNICA: Bolnavul este pregatit psihic si fizic.

Bolnavul este asezat intr-o pozitie corespunzatoare, iar daca este posibil in pozitia semisezand
pentru a favoriza expansiunea pulmonara.
Ansamblarea echipamentului, dezobstruarea cailor respiratorii, masurarea lungimii sondei pe
obraz de la nara pana la targus (proieminenta cartilaginoasa a pavilionului urechii situata
anterior,mascand partial meatul auditiv extern) ; umectarea sondei cu apa sterila pentru o mai buna
alunecare si prevenirea lezarii mucoasei; introducerea sondei in nara si fixarea acesteia de obraz cu
banda adeziva; in functie de recomandarea medicului se va fixa debitul de administrare a oxigenului.
Asistentul medical va supraveghea efectul administrarii oxigenului, va observa coloratia
tegumentelor, va masura si urmarii respiratia, dar si pulsul. Supravegherea bolnavului pentru depistarea
semnelor de toxicitate sau de aparitie a unor complicatii,acordarea suportului psihic, mobilizarea
periodica a sondei prin schimbarea acesteia in cealalta nara sunt alte sarcini ale asistentului medical.

TEHNICA 52. PREGATIREA PREOPERATORIE

In sectia de chirurgie sunt tratati bolnavii care nu au alta alternativa de dtartament, deci necesita
interventie chirurgicala. O buna pregatire in vedera interventiilor chirurgicale imbunatateste
prognosticul si reduce riscul de complicatii intra sau postoperatorie.
a) Pregatiri generale este pregatirea la care sunt supusi toti bolnavii inainte de
operatii si anume:
Menajarea bolnavului d.p.d.v. psihic si lamurirea lui privind interventia
chirurgicala;

55
 Explorarea capacitatii de aparare a organismului, a reactivitatii organismului
sid e rezistenta;
Intarirea rezistentei organismului prin reechilibrare hidroelectrolitica,
proteica, glucidica, vitaminizare;
Stabilirea datei interventiei chirurgicale in functie de starea bolnavului;
Golirea si la nevoie spalarea cavitatilor naturale ale organismului precum si
toaleta bolnavului;
Pregatirea bolnavului in vederea introducerii in sala de operatie.

b) Pregatiri speciale sunt masuri aplicate numai in cazul anumitor interventii

chirurgicale sau numai anumiti bolnavi si au drept scop reechilibrarea unor
deficiente functionale ale organismului.
Posibilitatea de a aplica aceste masuri, este in functie de timpul avut la dispozitie, astfel ca
interventia chirurgicala se imparte in:
Operatii necesare urgente;
Operatii necesare dar neurgente;
Operatii care nu sunt absolut necesare interventia putand fi amanata.
Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavii trebuie feriti de traumatisme psihice, majoritatea
sunt obsedati de frica interventiei fapt ce duce la scaderea rezistentie organismului. Acesti bolnavi vor fi
internati in saloane cu alti bolnavi care au fost operati pentru a discuta cu ei si a le inlatura nelinistea.
Tot in vederea echilibrarii organismului se cauta indepartarea durerii, asigurarea repausului fizic si
psihic, asigurarea somnului si a odihnei si alimentatia corespunzatoare.

In vedera explorarii capacitatii de rezistenta a organismului se va recolta sange pentru: HLG,

timp de coagulare si sangerare, grup sanguin, glicemie, biochimia sangelui si a urinei pentru examenul
sumar de urina;
Se va efectua EKG, radioscopie pulmonare si se va evalua functiile vitale. In cazul interventiilor
laborioase se va efectua ionograma si proteinemia, iar daca perioada de ingrijire preoperatorie este mai
lunga, se va observa bolnavul privind eventualele reactii la medicamente sau alimente.
Alimentatia este adaptata bolii de baza asigurand nevoile energetice ale organismului.
Reechilibrarea hidroelectrolitica se va face in functie de carente, se urmareste o vitaminizare completa a
bolnavului si se urmareste si starea de hidratare. Daca este posibil, interventia chirurgicala se va evita
in timpul menstrustiei, si in caz de boli sau pusee acute (afectiuni cu strai febrile mari).
In seara zilei dinaintea operatiei, bolnavul bea doar lichide, iar in ziua respectiva nu mananca;
daca a mancat se va efectua spalatura gastrica, iar in cazul stenozei pilorice se efectueaza spalaturi
gastrice cateva zile inainte.
In seara dinaintea operatiei si dimineata se efectueaza spalatura vaginala cu solutie antiseptica.
Inainte de interventie, bolnavul isi goleste vezica urinara, iar in unele cazuri se practica sondajul
vezical. In ziua premergatoare operatiri, bolnavul este supus unei toalete generale, iar daca nu este
posibil se efectueaza toaleta pe regiuni la pat sau doar a regiunii care va fi supuse interventiei
chirurgicale.
In vederea conducerii la sala de operatie, bolnavul este incurajat si calmat de catre asistenta
medicala. Somnul bolnavului este asigurat cu hipnotice, iar dimineata cu o ora, doua inainte se mai
poate administra sedative. Protezele dentare, bijuteriile sunt indepartate, parul este strans, iar oja de pe
unghii este stearsa. Daca pe suprafata pielii exista leziuni, acestea vor fi izolate prin pansamente cu
material adeziv.
Regiunea pe care se va interveni este supusa unei igiene riguroase, se va observa integritatea
tegumentelor, se practica radarea regiunii, se degreseaza cu solventi organici, se dezinfecteaza cu alcool
iodat si se imbraca bolnavul cu lenjerie curata.
Aistenta medicala insoteste bolnavul in sala de operatie impreuna cu documentele necesare si
ramane langa bolnav pana cand acesta va fi narcotizat (anesteziat).

TEHNICA 53. INGRIJIREA POST-OPERATORIE

Se numeste perioada post-operatorie intervalul dintre sfarsitul operatiei si vindecarea

completa a bolnavului, intervalul ce cuprinde cateva zile sau luni. In aceasta perioada supravegherea si
ingrijirea bolnavului se va face foarte atent urmarind mai multe aspecte:
a) Pregatirea salonului si a patului
Salonul trebuie sa fie amplasat intr-o zona mai izolata a sectiei si sa contina cat mai putine
paturi. In primele ore lumina este redusa, semiobscura, iar temperatura mediului ambiant nu va depasi
25C. Se pregateste patul cu lenjerie curata, musama si aleza, eventual in unele cazuri patuls e
incalzeste. Langa pat se pregateste sursa de oxigen, medicamente calmante, cardiotonice, sericngi,
pansamente, garou, vata, alcool, punga cu gheata, tavita renala, urinar, prosoape etc.
b) Transportul bolnavului de la sala de operatie
Transportul se face cu targa sau caruciorul port targa, bolnavul este bine invelit, fata i se
acopera cu un tifon, dar asezarea sa in pat va fi efectuata de mai multe persoane.
c) Ingrijirea in perioada post-operatorie
Bolnavul este atent supravegheat deoarece pot aparea tulburari grave de respiratie, circulatie,
caderea limbii, varsaturi, starid e agitatie sau gesturi necontrolate. Pozitia bolnavului aflat inca sub
anestezie este in DD in special in caz de rahianestezie. Pentru cei anesteziati general, daca tipul
operatiei permite, pot fi asezati in DL stg sau dr fara perna.
Pozitia bolnavului dupa eliminarea anestezicului se poate schimba tredelemburg, DL stg sau dr,
DV, pozitia Fowler (DD cu genunchii flectati pentru relaxarea musculaturii abdominale).
d) Supravegherea bolnavului post-operator in primele zile. Aspectul general
se refera la aspectul si culoarea mucoaselor, a faciesului precum si starea
tegumentului.

Temperatura se masoara de cel putin 2 ori/zi, dimineata si seara sau

suplimentar la indicatia medicului. Frecvent apar stari febrile in evolutia post-
operatorie sau subfebrilitate care este normala a 2-a si a 3-a zi dupa interventia
chirurgicala;
Aparatul cardiovascular pulsul se masoara de cateva ori pe zi, in prima zi e
mai slab si mai frecvent datorita pierderii de sange apoi isi revine. Uneori
modificarile pulsului arata complicatiile postoperatorii (ex: puls bradicardic si
amplu dupa interventii cerebrale, arata o compresiune cerebrala, puls tahicardic
si filiform va indica o hemoragie interna.)
- T.A. se masoara in primele 2 h din 15 in 15 minute, apoi in urmatoarele 24 h
din 2 in 2 h precum sid e fiecare data cand medicul cere.
Aparatul respirator se evalueaza prin frecventa si amplitudinea respiratiei,
daca apare dispneea se administreaza oxigen, iar daca exista secretii bronsice se
dezobstruiaza caile respiratorii prin aspiratie, uneori respiratia putand fi
impiedicata de bandaje sau aparate de imobilizare.

57
 Aparatul excretor de obicei in primele ore dupa interventie bolnavul nu
urineaza, insa dupa 4-6-12 h bolnavul este invitat sa urineze. Urina se masoara si
se noteaza, se observa aspectul, culoarea, uneori cand mictiunea nu are loc se va
incerca stimularea prin asezarea unui termofor sau se poate administra 0,5 gr
metenamina (pentru relaxarea musculaturii), iar in caz de retentie urinara se
efectueaza sondajul vezical.
Aparatul digestiv se supravegheaza bolnavul in vederea varsaturilor, iar daca
apar sughituri este semn de iritatie peritoneala. De asemenea se vor urmari starea
mucoaselor si restabilirea functionarii tranzitului intestinal eliminari spontane
de gaze. Primul scaun spontan se elimina de obicei in ziua a 3-a si se noteaza
in foia de temperatura a bolnavului.

e) Supravegherea pansamentului.
Pansamentele se supravegheaza imediat dupa instalarea bolnavului in salon (se va urmari daca
nu s-a deplasat precum si secretia in plaga). Daca pansamentul este compresiv se va urmari starea
tegumentelor din jur. Pansamentul este schimbat la recomandarea medicului, frecventa schimbarii
pansamentului fiind in functie de aparitia semnelor locale (supuratii) si generale (febra) pe care
bolnavul le prezinta. Supravegherea pansamentului are in vedere si examinarea atenta a plagii, a
tegumentului din jur si eventualele secretii care uneori sunt recoltate pentru examen de laborator.
f) Combaterea durerilor post-operatorii si suportul psihic al bolnavului.
O atentie deosebita trebuie acordata supravegherii si menajarii sistemului nervos al bolnavului
deoarece au un rol primordial in coordonarea activitatii tuturor organelor. Durerile postoperatorii pot
prezenta intensitati diferite in functie de locul si felul interventiei si tipul de activitate nervoasa a
bolnavului.
Durerile cele mai intense apar in primele 24 h dupa operatie, mai intense noaptea, dupa care se
atenueaza si dispar in decurs de 36-48h.
Pentru combaterea durerilor se foloseste un complex de masuri ce vizeaza:
1. Linistea bolnavului se refera la asigurarea unui climat de siguranta care va avea
un efect pozitiv asupra sanatatii sale. Se vor inlatura nelinistile bolnavului,
emotiile, enervarile si se vor favoriza vizitele apartinatorilor. De asemeni oferirea
si crearea echilibrului psihic va induce o vindecare mai rapida.
2. Asezarea in pozitia de menajare a partilor dureroase: pozitia bolnavului trebuie sa
puna in repaus zona afectata si sa evite compresiunea terminatiilor nervoase.
3. Utilizarea tratamentelor si tehnicilor calmante. In combaterea durerilor
postoperatorii localizate, o actiune favorabila o are frigul, realizandu-se prin
intermediul aplicarii pungii cu gheata care reduce circulatia prin vasoconstrictie
reducand astfel riscul de hemoragii si formarea hematomului.
Pentru calmarea durerilor se pot administra calmante cum ar fi mialgin, fortral, piafen, tramedol,
morfina. Persoanele agitate si nelinistite se supravegheaza cu mai multa atentie, sunt tinute in liniste si
obscuritate si la nevoie li se administreaza sedative, iar pentru combaterea insomniei se administreaza
hipnotice.

g) Rehidratarea si alimentatia bolnavului.

Se refera la combaterea setei si restabilirea echilibrului hidric prin administrarea de lichide.
Daca bolnavul nu varsa, lichidele se administreaza peros (pe cale orala) cate o inghititura la 10 15
min, iar daca bolnavul varsa, lichidele se vor administra parenteral, iar buzele vor fi umezite.
Alimentarea bolnavului postoperatorie este individualizata evitandu-se regimul de foame
prelungit. La intocmirea dietei se va tine cont de felul operatiei si starea generala a operatiei. Initial
regimul alimentar este hidric apoi se introduc supe strecurate, iar din ziua a 3-a piureuri de legume sau
alimentatia semilichida. Din a 6-a zi se poate trece la alimentatia normala.

h) Mobilizarea bolnavului.
Mobilizarea bolnavului se face cat mai precoce, in urma miscarilor circulatia sanguina devine
activa, peristaltismul se imbunatateste, ventilatia pulmonara se intensifica sis e pun in miscare muschii,
pe langa toate acestea bolnavii devin mai increzatori.
Bolnavii care au fost operati sub anestezie locala se pot mobiliza uneori imediat dupa
interventie. Dupa interventiile obisnuite care nu prezinta complicatii, mobilizarea incepe din prima zi
dupa operatie.
Mobilizarea se efectueaza progresiv si instituita precoce duce la evitarea complicatiilor imediate
sau tardive: tromboze venoase, pneumonii hipostatice, escare, atrofii musculare, anchiloza articulatiilor,
constipatii etc.

TEHNICA 54. INGRIJIREA STOMEI

Stoma = gura, gaura, deschidere.

Stomele se clasifica astfel:
1. Ileostoma deschidere in intestinul subtire;
2. Colostoma deschidere in intestinul gros care poate vi descendenta,
transversa, ascendenta.
Aspectul scaunului in functie de tipul stomei:
In colostoma descendenta, scaunul este de la moale pana la solid;
In colostoma transversa scaunul e lichid sau moale;
In colostoma ascendenta de la lichid la pastos;
In ileosotma scaunul este lichid si continuu.
Cea mai frecvent folosita este colostomia la nivelul colonului descendent pentru cancerul rectal
sau anal.
MATERIALELE NECESARE:
Musama si aleza;
Lighean;
Vas cu apa calduta;
Sapun lichid pH neutru;
Prosoape hartie sau fasa;
Pungi colectoare;
Foarfeca;
Manusi chirurgicale;
Recipient pentru materialele murdare.
Pungile colectoare sunt confectionate din material plastic, sunt dotate cu un sistem de atasare
pe tegument si sunt impermeabile. Ca si tipuri de pungi avem:
Pungi inchise care dupa umplere se arunca;
Pungi deschise cu golire, acestea se pot golid e continut de cateva ori, iar gaura de

59
 evacuare e prevazuta cu o clema (punga folosita pt scaune semisolide);
Pungi dintr-o singura bucata autoadezive;
Pungi din 2 bucati.
TEHNICA:
In primele zile din perioada postoperatorie, asistenta medicala panseaza plaga respectand
regulile de asepsie si antisepsie. In prima zi dupa interventia chirurgicala, ajuta bolnavul sa se
mobilizeze, a 2-a si a 3-a zi dupa interventie verifica permeabilitatea stomei, protejeaza patul cu
musama si aleza.
Pregateste psihic bolnavul si-l incurajeaza, explica tehnica, castiga incredera si cooperarea
bolnavului si-l roaga sa participe la incrijirea stomei .
Pregatirea fizica: asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile,
aseaza un prosop de hartie in jurul stomei pentru a proteja bolnavul de eventualele scurgeri si observa
bolnavul pe toata perioada tehnicii.
Indeparteaza punga cu miscari blande, apoi spalam tegumentul din jurul stomei cu apa si sapun,
daca e cazul indepartam parul din jurul stomei, incurajam bolnavul sa-si priveasca stoma si explica
tehnica. Observa culoarea si aspectul stomei (o deschidere de culoare rosiatica, umeda, plata sau
proeminenta, vascularizata intens si nu prezinta sensibilitate la atingere).
Sterge cu blandete tegumentul din jurul stomei prin tamponare si aplica punga colectoare
(lipirea pungii cu autoadezivul direct pe tegumentul uscat si curat), astfel incat sa nu permita nicio
scurgere in jurul stomei.
Asistenta medicala asigura confortul termic si fizic al bolnavului, il aseaza intr-o pozitie
confortabila, aeriseste salonul.

INCIDENTE SI COMPLICATII

1. Deteriorarea tegumentului din jurul stomei reactii alergice la adezive sau la

materialele folosite la spalarea tegumentelor, curatatul excesiv al tegumentului,
neschimbarea la timp a pungii sau schimbarea prea frecventa a acestora, natura
iritanta a materiilor fecale;
2. Constipatia mai frecvent la cei cu colostoma decat la cei cu ileostoma;
3. Deshidratatrea mai frecvent la cei cu ileostoma, diareea, miros neplacut sau
necrozarea zonei de fixare punga e fixata prea strans.

(Dupa decesul bolnavului, stoma nu mai evacueaza. Asistenta medicala efectueaza toaleta si
se obstrueaza stoma cu o banda adeziva).

TEHNICA 55. OSCILOMETRIA

DEFINITIE : Este o metoda prin care se evidentiaza amplitudinea pulsatiilor peretelui arterial
cu ajutorul oscilometrului PACHON.
Aparatul este alcaturit dintr-un cadran gradat in unitati, o manseta pneumatica cu doua
camere in care pompam aerul cu o para de cauciuc. Manseta aparatului se fixeaza la nivelurile dorite
pe membrele bolnavului de unde pulsatiile se transmit la manometru. Amplitudinea oscilatiilor arteriale
se observa pe un cadran gradat al aparatului.
SCOP: Pentru masurarea amplitudinilor pulsatiilor peretelui arterial.

Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:

- Bolnavul este in repaus psihic si fizic cu cel putin 15 minute inainte (camera va
avea un climat corespunzator);
- Se descopera membrele superioare si inferioare;
- Manseta aparatului se fixeaza la nivelul dorit, pe membrul examinat;
- Se pompeaza aer pana ce dispare pulsul periferic (presiunea depaseste T.A.
maxima);
- Se citeste amplitudinea oscilatiilor pe cadranul manometrului;
- Se scade presiunea cu 10 mmHg si se citesc din nou oscilatiile arteriale;
- Se scade apoi presiunea din 10 in 10 mmHg cu citiri succesive, pana se gaseste
valoarea maxima a amplitudinii, ceea ce se numeste indice oscilometric.

Regiunile unde se cerceteaza oscilometria:

Treimea inferioara si superioara a gambei;

Treimea inferioara a coapsei;
Treimea inferioara a antebratului;
Treimea inferioara a bratului; (totdeauna se masoara comparativ intre 2 membre)

Interpretarea rezultatelor: Valorile normale sunt apreciate in limite foarte lungi, variabile de
la bolnav la bolnav dar si la acelasi bolnav.
In mod normal variaza intre:

- 3-6 diviziuni coapsa;

- 2-4 diviziuni in treimea superioara a gambei;
- 1,5 2 diviziuni in treimea inferioara a gambei;
- 3-4 diviziuni la membrele superioare.
Diferenta mai mare de 2 unitati intre un membru si celalalt (la acelasi nivel) este un semn
patologic (ne indica o leziune a trunchiului principal sau obstructii vasculare).

TEHNICA 56. SONDAJUL DUODENAL

DEFINITIE: Introducerea unei sonde Einhorn dincolo de pilor, realizandu-se o comunicare cu

exteriorul.
SCOP:
a) Explorator :

61
 Extragerea continutului duodenal format din continut gastric, bila A, B, C, suc pancreatic si
secretie proprie;
- Aprecierea functiei biliare hepatice, a cailor extrahepatice;
- Descoperirea modificarilor anatomo-patologice;
- Evidentierea unor boli parazitare ale duodenului sau cailor biliare (giardia).
b) Terapeutic
- Drenarea cailor biliare si introducerea unor medicamente care au actiune directa
asupra ficatului, a cailor biliare sau a tubului digestiv.
c) Alimentatie artificiala
- Se introduc lichide si alimente lichide in organismul bolnavilor inconstienti sau
cu tulburari de deglutitie.
d) Aspiratie continua
- In cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale;
- Dupa interventii chirurgicale pe tub digestiv;
- Se verifica permeabilitatea cailor biliare, localizarea proceselor patologice
hepatobiliare prin separarea bilei veziculare de cea hepatica din continutul
sucului duodenal, analiza sucului pancreatic.
MATERIALE NECESARE:
Paravan;
Musama si aleza;
2 sorturi de protectie;
Perna cilindrica sau patura rulata;
Prosoape;
Sonde einhorn;
Seringi 20 ml;
Manusi sterile;
Trusa cu instrumentar steril(pense hemostatice);
Casoleta cu material moale;
Stativul cu eprubete;
Tavite renale;
Recipient cu apa pt umezirea sondei;
Pahar cu apa;
Sulfat de magneziu 33%.

TEHNICA: Materialele sunt pregatite pe masa de tratament protejata de un camp steril si

transportate langa patul bolnavului.
Pregatirea psihica si fizica a bolnavului.
Bolnavul va fi nemancat; I se explica necesitatea tehnicii.
Se izoleaza patul cu un paravan (daca tehnica se efectueaza in salon); se protejeaza patul cu musama
si aleza.
Bolnavul ocupa pozitia sezand la marginea patului, imbraca sortul de protectie. I se aseaza in jurul
gatului un prosop; sustine tavita renala sub barbie.
Asistentul medical imbraca sortul de protectie; se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile
steril.
Prinde sonda umezita cu mana drepta, ca pe un creion, roaga bolnavul sa deschida larg gura;
introduce sonda cu blandete in cavitatea bucala pana in dreptul peretelui posterior al faringelui, roaga
bolnavul sa inghita pentru inaintarea sondei. Bolnavul este rugat sa inghita in continuare si se ajuta
inaintarea treptata a sondei prin miscari blande, obsevand atent marcajul sondei. Cand semnul de 45 cm
a ajuns la arcada dentara sonda a trecut de cardia si a patruns in stomac. Se aseaza bolnavul in decubit
lateral drept, cu trunchiul usor ridicat si capul mai jos , coapsele flectate pe bazin. Se introduce perna
cilindrica sub regiunea hepatica a bolnavului; se impinge usor sonda pana la marcajul 60 cm. Se
continua introducerea sondei cu rabdare si atentie (1-2 cm la 3-5 minute). Cand diviziunea 75 cm se afla
in dreptul arcadei dentare, sonda a ajuns in duoden (dupa 1- 1 h de la patrunderea sondei in stomac).
Se verifica pozitia sondei:
a) se introduc 10 ml de lapte prin sonda, care nu mai poate fi asirat daca sonda a ajuns in
duoden, dar poate fi aspirat daca sonda se afla in stomac.
b) - cu ajutorul seringii se introduc 60 ml aer prin sonda si dupa 1 minut se aspira;
- daca sonda a ajuns in duoden se recupereaza mai putin de 20 ml.
c) - se efectueaza controlul radiologic (numai in situatia in care celelalte 2 metode n-au
putut stabili pozitia sondei), se urmareste sonda sub ecran; sonda fiind vizibila datorita impregnarii cu
saruri de plumb.
- La capatul distal al sondei se ataseaza o seringa, se aspira bila A coledociana de culoare
galben aurie.
- Se penseaza sonda, se indeparteaza seringa, se ataseaza capisonul (teaca) si se aseaza pe o
compresa sterila (langa stativul cu eprubete).
- Se introduc prin sonda (cu ajutorul seringii) 40 ml solutie de sulfat de magneziu 33% la
tem. De 37 C pentru a favoriza drenarea bilei veziculare; dupa care se penseaza (comprima) sonda.
- Dupa 30 min. se deschide sonda si se colecteaza (prin aspirare cu seringa) 40 ml bila
vascoasa de culoare inchisa castanie bila B veziculara .
- Dupa evacuarea bilei B se colecteaza in continuare o bila clara (galben deschis) care
provine direct din ficat bila C hepatica.
Indepartarea sondei se face dupa ce se introduc cativa ml de aer in sonda si se penseaza
capatul distal.Se indeparteaza sonda printr-o miscare hotarata (dar cu multa blandete), mentinand
extremitatea libera sub nivelul stomacului bolnavului pentru a impiedica scurgerea continutului ei in
faringe sau in cavitatea bucala.
Se goleste continutul sondei si se indeparteaza intr-o tavita renala.Se ofera bolnavului un
pahar cu apa aromata pentru clatirea gurii; se sterg mucuozitatile de pe fata si barbie. Se indeparteaza
sortul, musamaua si aleza.
Asistentul medical indeparteaza manusile, se spala pe maini cu apa si sapun.Se asigura
confortul fizic (pozitie comoda in pat) si termic (se inveleste) al bolnavului.
Cele 3 tipuri de bila (A, B, C) captate separat in recipiente (eprubete) etichetate se trimit la
laborator cu buletinele de analiza.
Se trece la reorganizarea locului de munca; se aeriseste salonul.
OBS. : Nu se va depasi durata de executie a sondajului (3- 3 ore), daca in decurs de 3 ore
nu s-a reusit introducerea sondei in duoden, se va renunta la sondaj.

63