Toamna trziu

n noaptea cu lun,
Cum vjie codrul
i geme i sun!
Din nordul cu neguri
Un vuiet rsare
i vine i crete
Mai iute, mai tare;
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
i bine-nelege
Al otilor vuiet
Din norduri pornite -
El vrea s rscoale
Puteri obosite
i-njur i url,
C-i simte pierirea.
i galben se face,
Nu poate s-adoarm,
Nu-i afl nici pace,
i tremur codrul
Cu inima rupt
De spaim, se zbate,
Cu vntul se lupt,
Pocnete i sun
i-i url durerea,
Cci vntul l prinde
i-l strnge de mijloc
Topindu-i puterea!
i codrul se-ndoaie;
i-l biruie vntul
Rznd l sugrum
i-i rupe vetmntul
i prul i-l smulge
i-n vi l arunc.
Un ipt rsare
Pe deal i pe lunc;
Grbitele psri
Cu vuiet alearg
i norii vin stoluri
Pe-ntinderea larg
De spaim s-aascunde
Prul sub ghia -
i regele codru,
Din ultima via
Suspin vzndu-i
Pustiul, i geme
i cade pe spate
i moare cu fruntea
Pe pieptul naturii
i moare natura
De jalea pdurii
n toamna trzie!