Erau odat un moneag i-o bab; i moneagul avea o fat, i

baba iar o fat. Fata babei era slut, lene, fnoas i rea la
inim; dar, pentru c era fata mamei, se alinta cum s-alint
cioara-n la, lsnd tot greul pe fata moneagului. Fata
moneagului ns era frumoas, harnic, asculttoare i bun
la inim. Dumnezeu o mpodobise cu toate darurile cele bune i
frumoase. Dar aceast fat bun era horopsit i de sora cea
de scoar, i de mama cea vitreg; noroc de la Dumnezeu c
era o fat robace i rbdtoare; cci altfel ar fi fost vai -amar
de pielea ei.