CURS X-1

HANDICAPUL DE LIMBAJ.
TULBURARI DE LIMBAJ

Tulburarile de limbaj fie ca sunt asociate celorlalte categorii de tulburari, fie ca se

realizeaza independent in conditiile unei normalitati intelectuale, au efecte deosebite in
evolutia personalitatii, in imaginea de sine, in echilibrul emotional, in atitudinile copilului
fata de sine, fata de ceilalti, fata de procesul cunoasterii, in evolutia structurilor motivationale
si in planul relatiilor interumane. De aceea se impune identificarea si diagnosticarea cat mai
timpurie si desfasurarea unei activitati intense, sistemtice, continue de recuperare. In
conditiile in care copilul cu tulburari de vorbire are un intelect normal iar tulburarea nu este
identificata si recuperata, apar efecte si in planul dezvoltarii intelectuale. Toate aceste
consecinte negative sunt generate datorita locului special pe care limbajul verbal il are in
cadrul SPU de ax fundamental al activitatii mintale.
Limbajul in formele sale orala, scrisa si interna desfasoara urmatoarele functii :
1. Functia de comunicare a unor informatii, produse ale cunoasterii,
date despre propria personalitate. Prin intermediul comunicarii limbajul contribuie la
modificari substantiale, pozitive in propria personalitate si in personalitatea conlocutorului.
2. Functia de cunoastere prin intermediul limbajului, omul isi
organizeaza actul de cunoastere, il orienteaza asupra anumitor obiecte sau insusiri ale
acestora, selecteaza obiecte, insusiri, prelucreaza la nivel subiectiv informatiile receptate,
face analize, comparatii, abstractizari, generalizari, formuleaza concluzii, aprofundeaza sau
extinde propriul proces de cunoastere. In realizarea acestei functii participa in principal
limbajul intern a carei constituire se situeaza la 4 ani 4 ani si 6 luni dar participa si limbajul
oral si cel scris.
3. Functia expresiva de exprimare- adecvata propriilor trairi,
atitudini, opinii. Aceasta functie este realizata cu ajutorul mijloacelor paraverbale. (intonatia
vocii, intensitatea ei, pauzele, accentul, ritmul vorbirii, semnele de punctuatie), mijloacelor
nonverbale (gsturi, mimica, tinuta) si verbale (fenomenul sinonimiei, neologismele,
arhaismele, sufixe, structura si lungimea frazei).
4. Functia de persuasiune de inducere in celalalt a unor stari
emotionale, motivationale, idei dorite de catre emitator.
5. Functia de reglare = de declansare, intrerupere a unui
comportament sau de schimbare a directiei acestuia.
6. Functia dialectica de identificare, definire si rezolvare a
situatiilor problema existente in mediul inconjurator.
7. Functia de reprezentare simbolica - de inlocuire a unor obiecte,
fenomene, relatii.
8. Functia ludica (functia de joc) copilul rosteste sunete, cuvinte
pentru a le mai auzi ; literatura artistica este o manifestare a functiei ludice.

Pentru a realiza aceste functii limbajul oral si scris ca si cel intern trebuie sa aiba
un anumit nivel de dezvoltare. Tulburarile limbajului oral si scris au efecte si in planul evolutiei
limbajului intern datorita functiilor specifice ale acestuia, efecte care prin conexiune inversa
amplifica handicapul initial. Limbajul intern anticipa, proiecteaza conduitele verbale si
nonverbale ale omului, le dirijeaza intr-un anumit sens, le conduce, corecteaza si in acelasi timp
decodifica conduitele verbale ale interlocutorului. El dispune de mai multe forme (forma
anticipativa, pasiva, automatizata si vorbirea interba) ale caror tulburari afecteaza mai mult sau
mai putin personalitatea si comportamentul persoanei.
Tulburarile de limbaj cuprind :
A. tulburari de limbaj oral
B. tulburari de limbaj scris
C. tulburari mixte

A. Tulburarile limbajului oral :

1. tulburari de pronuntie si articulatie
2. tulburari de ritm
3. tulburari de voce

1. Tulburari de pronuntie si articulatie se

manifesta prin pronuntia incorecta a sunetelor, cuvintelor. In general sunt afectate consoanele cu
dificultate in limba respectiva, uneori si vocalele.
a) Dislalia = tulburare de pronuntie a unor sunete, cu importanta psihica sau cu dificultate
functionala. In general se manifesta la anteprescolar datorita unei nematurizari a aparatului
verbomotor. Persistenta dislaliei la prescolar capata semnificatia unei tulburari cauzata fie
fiziologic, fie din mediul educational. Dislalia inseamna omiterea sau deformarea sau
inversiunea sau substituirea unor sunete. Dispune de urmtoarele forme:
dislalie simpla (partiala, monomorfa) este afectat un singur sunet ;
dislalie complexa (polimorfa) sunt afectate majoritatea suntelor ;
dislalie generala (totala) sunt afectate toate sunetele
dislalie organica nu s-a dezvoltat suficient o componenta a aparatului verbomotor ;
dislalie functionala legata de educatie.

Dupa sunetele afectate dislalia poate fi :

sigmatism si parasigmatism afectate s, , z, j, ce, ci, ge, gi, t.
Sigmatism:
interdental limba in pronuntie iese printre dinti ;
lateral - dexter (in timp ce vorbeste, aerul iese prin dreapta limbii)
- sinister (aerul iese prin stanga)
- bilateral
addental limba se sprijina pe dintii din fata
palatal varful limbii se retrage spre valul palatin
strident sunetele sunt rostite cu o sonoritate exagerata
nazal in timpul emisiei aerul iese partial sau total numai prin caile nazale nu si
pe gura
rotacism (pronuntia incorecta a lui r )
interdental
labial se realizeaza un joc al limbii cu vibrarea buzelor
labiodental vibreaza buza superioara/inferioara
apical limba este lipita de alveole
 velar vibreaza nu varful limbii si valul palatin
uvular vibreaza uvula
bucal insotit si de o mimica usor exagerata pentru ca aerul iese prin partea
stanga si dreapta si vibreaza obrajii
nazal aerul iese numai pe nas
lambdacism
betacism
capacism
gamacism
deltacism
fitacism
hamacism
mutacism
tetacism
vitacism

logopedie-U.Schiopu si E. Verza
Dislalia poate fi intalnita si la copiii normali.

b) Disartria este mai grava determinata de afectiunea cailor centrale si ale nucleilor,
nervilor care participa la articulare. Se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmic, cu rezonanta
nazala, pronuntie neclara, se insoteste de complicatii psihice in sfera afecivitatii, relatiilor
interumane, a motricitatii si in sfera intelectului. Cel mai des intalnita este la copiii cu handicap
de intelect. Datorita cauzelor care o determina se numeste si dislalie centrala.

c) Rinolalia este cauzata de malformatii localizate la nivelul valului palatin sau de

insuficienta dezvoltare a acestuia, de paralizia valului palatin, de functionarea defectuoasa a
muschilor sau a valului palatin, de hipoacuzie, de despicaturile labio-maxilo-palatine (gura-de-
iepure, de lup) dar si de vegetatiile adenoide.
rinolalie aperta (deschisa) aerul implicat in pronuntia sunetelor parcurge predominant
calea nazala ;
rinolalie clauza (inchisa) aerul implicat in pronuntia sunetelor trece numai prin gura ;
rinolaie mixta aerul se scurge alternativ pe nas si pe gura, indiferent de caracteristicile
sunetului.
Corectura rinolaliei este dependenta de cauza care o provoaca. In general are efecte in planul
afectivitatii logopatului intrucat vorbirea sa este foarte greu inteleasa de ceilalti.

2. Tulburari de ritm si fluenta

a) Balbaiala
clonica se repeta sau se pronunta cu incetineala primele sunete sau silabe ale cuvantului
tonica pronuntia incorecta este insotita de spasme la nivelul aparatului verbo-motor
mixta
Balbaiala este intalnita si la persoane normale d.p.d.v. intelectual. Afecteaza echilibrul
emotional ale persoanei, relatiile cu ceilalti. Poate fi corectata cu ajutorul specialistului. La
anteprescolar are o forma functionala.
 b) Logonevroza asemanatoare cu balbaiala pe care o depaseste prin intensitate ; uneori
balbaiala trece in logonevroza. Se manifesta ca o atitudine negativa fata de actul vorbirii. In
conditiile in care nu este tratata logopedic poate sa conduca la stari de nevroza.

c) Aftongia are loc un spasm de lunga durata in muschii limbii. De obicei insoteste
balbaiala.

d) Tulburari de vorbire pe baza de coree generate de boli ale creierului mic, de tulburari
ale muschilor aparatului verbo-motor si se manifesta prin insotirea tulburarilor de vorbire, de
tulburari in fizionomia persoanei (ticuri).

e) Tahilalia vorbire foarte rapida. Apare in general la persoane hiperactive cu instabilitate

nervoasa, cu hiperexcitabilitate.

f) Bradilalia ritmul vorbirii este incetinit la maximum.

3. Tulburari de voce
a) Mutatia patologica a vocii este intalnita ca un fenomen functional la varsta pubertatii
datorita schimbarilor endocrine si are un caracter trecator dar si in cazul unor modificari
patologice la nivelul sistemului endocrin. Se manifesta prin voce barbateasca la baieti mici/fete
sau o voce subtire la baiatul care este deja mare.
b) Raguseala apare datorita unei vorbiri exagerate, unor rceli, in cazuri emotionale
puternice.
c) Fonastenia (pseudofonastenia) are mai ales o cauza functionala: folosirea incorecta si
abuziva a vocii, suprasolicitarea ei. Apare si pe un fond emotional puternic (teama, stari de
frustrare indelungata, nesiguranta). In acelasi timp genereaza amplificarea acestor stari. Este
frecvent intalnita la cantaretii vocali, la oratori, la cadrele didactice. Se manifesta prin scaderea
intensitatii vocii, pierderea calitatilor muzicale, tremurul sau intreruperea vocii.
d) Disfonia se manifesta sub forma unei voci false, monotone, nazale, voalate, cu timbru
inegal, cu intensitate scazuta. Este determinata de tulburarile partiale ale muschilor laringelui, de
tulburarile coardelor vocale, polipi dar si de emotii (teama exagerata, angoasa, socuri
emotionale).
e) Afonia cea mai grava tulburare de voce. Poate avea cauze organice : procesele
inflamatorii, parezele muschilor, imbolnaviri acute sau cronice ale laringelui sau cauze
functionale : utilizaea de lunga durata a vocii. Se manifesta prin prezenta raguselii, scaderea
intensitatii vocii pana la pierderea totala a ei. Nu numai ca este generata de probleme emotionale
dar si genereaza astfel de probleme de sensibilitate exagerata, fragilizarea echilibrului emotional
si psihic.

B. Tulburari ale limbajului citit-scris

1. Dislexia si disgrafia sunt tulburari partiale ale citit-scrisului dar

au efecte deosebit de grave in dezvoltarea intelectuala precum si in atitudinile fata de activitatea
intelectuala. La preadolescenti si adolescenti genereaza amplificarea agresivitatii, pierderea
interesului fata de activitatea de invatare. Pot fi diminuate si eliminate prin educatie scolara si
tratament logopedic.
Cauze :
- insuficienta dezvoltare functionala a limbajului oral
- probleme in schema corporala
- influenta ereditatii
- afectiuni corticale
- probleme in perceptiile si reprezentarile spatio-temporale
- cauze pedagogice : metodologia gresita utilizata de parinte/invatator in invatarea citi-
scrisului

Forme :
a) dislexie si disgrafie specifica - nu reuseste sa citeasca corect anumite litere sau sa scrie
corect anumite litere dupa dictare, autodictare ;
b) dislexie si disgrafie in evolutie copilul nu progreseaza in invatarea citit-scrisului, citeste
greoi cuvintele, nu scrie corect ;
c) dislexie si disgrafie spatiala nu reuseste sa citeasca/scrie randul pana la capat si sare la
urmatorele randuri ;
d) dislexie si disgrafie motrica apare la copiii care au probleme de motricitate (dar nu
numai la ei). Se manifesta printr-un scris neglijent, neproportionat, ilizibil, tensionat ;
e) dislexie si disgrafie liniara nu citeste/scrie toate randurile ;
f) dislexie si disgrafie pusa, consecutiva este o forma mai grava. Apare asociata cu
celelalte forme de tulburari ale citit-scrisului, ale vorbirii si insoteste handicapul de intelect.

CURS X

Etiologia handicapului de limbaj (cauze)

1. Cauze prenatale :
- boli infectioase ale mamei ;
- incompatibilitatea RH-ului mamei cu cel al fatului ;
- intoxicatii ale mamei cu diferite elemente (medicamente, alcool, droguri) ;
- traume suferite de mama in timpul sarcinii : mecanice (lovituri in zona abdominala),
psihice (stresul mamei repetat, prelungit, intens)
- carente nutritive.
2. Cauze din timpul sarcinii :
- traumatismele fatului (obstreticale) ;
- asfixia ;
- leziuni ale SNC.
3. Cauze postnatale :
a) cauze organice
-leziuni ale SNC provocate de traume mecanice
-lezarea apartului verbo-motor
-boli infectioase (meningita, encefalita, TBC, pojar)
-intoxicatii cu substante chimice
b) cauze functionale
 deficienta mintala
-tulburari ale memoriei, ale atentiei si ale reprezentarii
-trasaturi de personalitate (timiditate, teama de a-si exprima opiniile, sentimentele in fata
celorlalti, imaginea de sine negativa)
-slaba stimulare a vorbirii timpurii
-carente pedagogice (modele gresite de vorbire oferite de parinti, intarirea unor forme gresite
de exprimare de catre parinti prin reactiile pe care acestia le manifesta fata de vorbirea
acestuia, suprasolicitarea vorbirii)
-oboseala
-starile de conflict din familie, fenomenul de bilingvism

Efectele pe care tulburarile de limbaj

le au in personalitatea subiectului :
se formeaza o serie de trasaturi de personalitate care au efect negativ in plan
psihocomportamental :
- timiditate
- neincredere in sine
- teama fata de actul de comunicare
- agitatia psihomotorie insoteste de obicei aceste tulburari, ca manifestare a starilor de
excitatie ;
- copilul defineste si rezolva cu greutate probleme care ar putea fi rezolvate la nivelul de
dezvoltare pe care il are
- fenomenul de stres care apare si se accentueaza in actul de comunicare interpersonala si
chiar intrapersonala
in planul integrarii sociale
- copiii cu astfel de tulburari se izolaza de ceilalti
- la copiii care au si un handicap intelectual, handicapul de limbaj amplifica si
complexeaza handicapul de intelct

In prevenirea si corectarea tulburarilor de vorbire trebuie respectate urmatoarele

principii logopedice , principii care se bazeaza pe legitati ale dezvoltarii si ale invatarii :

a) Principiul interventiei timpurii exprima necesitatea depistarii eventualelor tulburari de

vorbire si corectarea lor din primii ani de viata ai copilului. La varsta anteprescolaritatii si
prescolaritatii greselile pe care copilul le face se explica prin imaturizarea aparatului verbo-
motor, ceea ce confera acestor greseli un caracter aproape inevitabil. Parintele poate preveni
consolidarea acestor greseli, transformarea lor in defecte ale vorbirii prin adoptarea unei strategii
corecte. Daca se intervine de timpuriu in corectare, se previne consolidarea tulburarilor de limbaj
si se creeaza cadrul optim pentru desfasurarea procesului de invatamant.
b) Principiul parteneriatului - toti adultii care fac parte din mediul copilului sa participe la
corectarea tulburarilor initierea factorilor educationali, instrumentarea lor cu strategii specifice
interventiei pedagogice utilizabile in mediul scolar si in mediul familial.
c) Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale in vederea prevenirii
suprasolicitarii lingvistice a copilului, corectarii unor tulburari pasagere. Acest principiu exprima
si cerinta ca in corectare sa se tina cont de nivelul dezvoltarii psihice, temperamentul, trasaturile
de personalitate aflate in formare, ritmul invatarii fiecarui copil.
 d) Principiul exercitiilor de scurta durata dar repetate pe parcursul aceleasi activitati. Acest
principiu incearca sa previna instalarea rapida a oboselii.
e) Principiul utilizarii sunetelor ajutatoare in invatarea semnificatiei unui nou cuvant sau a
rostirii unui sunet, silabe, cuvant trebuie sa se porneasca de la sunete, silabe asemanatoare pe
care copilul deja le pronunta corect.
f)Principiul autocontrolului auditiv exprima cerinta constientizarii de catre copil a propriei
exprimari si a exprimarii corecte. Acest principiu se respecta prin utilizarea oglinzii in timpul
exersarii vebale, prin inregistrarea si audierea vorbirii copilului, prin compararea emisiei sale cu
emisia adultului.
g) Principiul actiunii minime la inceputul exercitiilor sunetul sa fie rostit cu voce scazuta,
fara exagerare.

Etapele corectarii tulburarilor de limbaj

1. Etapa identificarii handicapului de limbaj
2. Etapa diagnosticarii logopedice
3. Etapa emiterii sunetelor, silabelor, cuvintelor. Metode si procedee:demonstratia,
exercitii de respiratie, exercitii fonatorii, comparatia, derivarea sunetului, silabei, cuvantului din
altele emise deja de copil in mod corect
4. Etapa consolidarii rostirii corecte. Metode : exercitiul si comparatia
5. Etapa diferentierii sunetelor, silabelor, cuvintelor. Metode : exercitiul si comparatia
6. Etapa automatizarii rostirii corecte. Metode : exercitiul, comparatia, conversatia,
implicarea copiilor in sustinerea unui monolog

Metodele si procedeele utilizate

in corectarea handicapului de limbaj
A. Metode generale (cu caracter profilactic)
B. Metode specifice (fiecarei tulburari)

A. Metode generale
1. Gimnastica generala
utilizata pentru intarirea si relaxarea musculaturii implicate in actul vorbirii si scrierii dar
si pentru mentinerea starii de sanatate a organismului
rotiri ale bratelor, rotiri si aplecari ale capului, miscari la nivelul trunchiului, miscari la
nivelul palmelor si degetelor, imitarea unor actiuni cotidiene

B. Metode specifice
1. Gimnastica fono-articulatorie
- gimnastica faciala (clipirea ritmica, ridicarea si coborarea pleoapelor, umflarea obrajilor)
- gimnastica linguala (deschiderea gurii cu scoaterea limbii, intoarcerea limbii spre valul
palatin)
- gimnastica mandibulara
- gimnastica velopalatala
- gimnastica labiala (coborarea buzei superioare peste cea inferioara, ridicarea buzei
inferioare peste cea superioara alternativ)
 2. Gimnastica respiratorie in vederea educarii echilibrului intre inspiratie si
expiratie. Procedee : suflarea intr-un balon, suflarea asupra lumanarilor aprinse, aburirea oglinzii
alternativ cu nasul si cu gura, formarea de valuri intr-un vas cu apa, miscarea valului format,
suflarea in instrumente muzicale.

3. Metode pentru dezvoltarea auzului fonematic. Procedee : ghicirea vocii, ghicirea

vocii unor persoane necunoscute care au varste diferite sau sunt de sex diferit, diferentieri de
sunete, identificarea sunetelor din natura, diferentierea cuvintelor sinonime sau paronime,
invatarea si rostirea de poezii ritmice, diferentierea unor grafeme asemanatoare.

4. Metode pentru eliminarea tracului (stresului) in actul de comunicare

interpersonala. Procedee : antrenarea, elaborarea raspunsurilor, antrenarea in desfasurarea unui
dialog, antrenarea in recitari de poezii scurte, antrenarea in relatarea scurta a unui eveniment, a
unor intamplari.

Categorii de logopati (copii cu tulburari de scris-citit)

1. Logopati care nu isi dau seama de decifienta pe care o au ei si nu o sesizeaza nici la
ceilalti ;
2. Logopati care sesizeaza deficienta la ceilalti dar nu la ei ;
3. Logopati care constientizeza dificultatea pe care o manifesta dar nu pot sa o corecteze, sa
o inlature singuri ;
4. Logopati foarte sensibili la tulbrarea pe care o au, implicati sa o corecteze si care fac
progrese.

Metode si procedee utilizabile pentru corectarea dislexiei si disgrafiei

In corectarea dislexiei si disgrafiei se porneste de la urmatoarele elemente :

- Cunoasterea cu precizie atipului de tulburare si a gravitatii ei;
- cunoasterea cauzelor care au provocat-o ;
- cunoasterea situatiei ca aceasta tulburare sa fe insotita sau nu de handicapul de intelect,
senzorial, psihomotor, fizic ;
- identificarea altor tulburari ale limbajului ;
- identificarea nivelului de dezvoltare psihica a logopatului ;
- cunoasterea rezultatelor scolare ale acestuia ;
- cunoasterea caracteristicilor mediului familial;
- cunoasterea letaralitatii si dominantei careacteristicilor logopatului ;
- cunoasterea efectelor pe care dislexia si disgrafia le genereaza in planul afectivitatii,
relatiilor, trasaturilor caracteriale.
Pentru corectarea dislexiei si disgrafiei, se folosesc metode cu caracter general si
metode si procedee specific logopedice.
 A. Metode si procedee generale
1. Exercitii pentru dezvoltarea musculaturii mainii si a degetelor in
vederea : tinerii corecte a instrumentului de scris, alunecarii usoare a instrumentului de scris
pe foaie, evitarii oboselii, scrierii silentioase, cresterii vitezei scrierii, adoptarii unei pozitii
corecte in timpul scrierii, sincronizarii muschilor implicati in actul scrierii.
Exercitii ritmice :
- prinderea si aruncarea mingii ;
- trasarea in lada cu nisip cu degetele a unor contururi precise ;
- intinderea corpului paralel cu podeaua cu sprijinirea in varful degetelor;
- inchiderea si deschiderea alternativa si ritmica a pumnului;
- apropierea si indepartarea alternativa si ritmica a degetelor;
- miscarea degetelor prin imitarea cantatului la fluier ori la pian;
- trasarea cu degetul in aer al literelor ;
- trasarea cu degetul pe banca(sticla) a literelor;
- decuparea si colorarea literelor;
- strangerea ritmica a une mingii de cauciuc;
- scrierea literelor dupa model ;
- desenarea diferitelor forme geometrice sau trasarea conturului lor;
- modelajul in lut si plastilina.
2. Exercitii pentru educarea si dezvoltarea auzului fonematic.
a) exercitii cu sinonime si paronime pentru a face diferente intre sunete :
- pentru diferentierea lui T de D ( tus-dus, spate-spade, roate-roade, tata-data, lata-lada)
- pentru diferentierea lu P de B (para-bara, pun-bun, poala-boala, papa-baba, pere-bere,
pruna-bruna) ;
- pentru diferentierea lui F de V ( vata-fata, var-far, vag-fag, vaza-faza, vina-fina)
- pentru diferentierea lui L de R ( lac-rac, lege-rege, lampa-rampa, lama-rama)
- pentru diferentierea lui J de ( jale-ale, jura-ura, prajit-prait, joc-oc)
- pentru diferentierea lui S de Z ( sare-zare, sac-zac, farsa-varza, groasa-groaza, oase-oaze)
- pentru diferentierea lui G de C ( gogosi-cocosi, gara-cara, goala-coala)
- pentru diferentierea lui S de ( soc-oc, scoala-coala, musca-muca, las-la, pisc-pic)
b) exercitii de constientizare a asemanarilor si deosebirilor dintre litere de tipar si cele de
mana : formarea de cuvinte, sublinierea literelor dintr-un text, pereceperea literei in relief,
pronuntarea sunetului si imediat gasirea literei corespunzatoare in text, analiza fonetica a
cuvantului inainte de scrierea lui.

3. Exercitii pentru educarea si dezvoltarea capacitatii de orientare si

structurarea spatiala
a) exercitii pentru constientizarea raportului stanga-dreapta, sus-jos, inainte-inapoi, deasupra-
dedesubt ;
b) exercitii de analiza a cuvantului scris in vederea identificarii pozitiei silabei si literei ;
c) exercitii pentru identificarea in propozitie a pozitiei cuvantului ;
d) exercitii de pronuntie a sunetului insotita imediat de scrierea literei corespunzatoare ;
e) enuntarea sunetului, cuvantului si trasarea corespondentului grafic cu degetul in aer.

4. Exercitii pentru inlaturarea atitudinilor negative fata de citit-scrs.

Corectarea acestor atitudini negatice se face si prin corectarea greselilor dar si prin terapie.
- atitudinea invatatorului fate de greselile copilului ;
- psihoterapia individuala si in grup ;
- jocul logopedic ;
- dramatizare, desen (pentru cunoasterea personalitatii copuilului, a relatiilor pe care el le
are cu ceilalti).
Uneoe dintre metode pot fi folosite de orice educator.

B. Metode si procedee cu caracter spcific logopedic

1. Metode si procedee pentru concentrarea activitatii psihice ( a gandirii si atentiei)
2. Metode si procedee pentru identificarea erorilor personale in citire si scriere ;
3. Exercitii de sesizare a relatiei dintre grafem si litera, dintre fonem si grafem, dintre
fonem si litera ;
4. Exercitii pentru discrimare auditiva, vizuala si tactil-chinestezica ;
5. Exercitii pentru consolidarea si perfectionarea abilitatilor de scris-citit :
- citirea imaginilor izolate si in suita ;
- citit-scrisul selectiv (vizeaza cuvintele critice) ;
- citirea simultana cu logopedul si scrisul sub control ;
- citirea si scrierea in pereche, in stafeta, in stafeta greselilor ;
- citirea si scrierea cu caracter ortoepic, cand cuvantul sau silaba care presupune greutati
este repatata;
- citirea si scrierrea pe roluri;
- exercitii de copiere ;
- dictare ;
- compunere ;
- autodictare.