Sunteți pe pagina 1din 1

Capitolul 1 | Capitolul 2 | Capitolul 3 | Capitolul 4 | Capitolul 5 | Capitolul 6 | Capitolul 7 | Capitolul 8 | Capitolul 9

Partea a II-a

Instruirea interactivq
Conceptul de instruire (lat. instructio = aranjare, amenajare, construire)
reprezint o activitate complex i sistematic realizat n cadrul procesului de
nvmnt n scopul nzestrrii tinerei generaii cu un sistem de cunotine, dezvoltrii
abilitilor de cunoatere i aciune, formrii competenelor i intereselor
epistemiologice, n conformitate cu anumite finaliti pedagogice prescrise.
Conceptul de instruire se coreleaz cu cel de nvare, rainea instruirii fiind aceea
de inducere i de susinere a acestui proces: modalitatea teoretic ce asigur
definirea contextual a instruirii este dat de corelaia stabilit cu nvarea. n absena
nvrii, instruirea nu-i poate manifesta deplintatea conceptual (accentul fiind pus n
mod necesar pe partea aplicativ) (Romi B. Iucu, 2001, p. 32).
Instruirea activ i interactiv a reprezentat o provocare i a o incitare la
(auto)reflecie din partea celor interesai de inovarea i eficientizarea demersurilor didactice
n clas, constituindu-se ntr-un deziderat permanent. Sintagma instruire interactiv s-a
consacrat prin accentuarea rolului pozitiv al dimensiunii sociale asupra nvrii.
n teoria i practica didactic contemporan, problematica instuirii interactive
cunoate abordri tiinifice noi, complexe, interdisciplinare, susinute de argumente ce
susin participarea activ i reflexiv a elevilor n procesele nvrii i evalurii. Ea
reprezint un tip superior de instruire, care se bazeaz pe activizarea subiecilor
instruirii, pe implicarea i participarea lor activ i deplin n procesul propriei formri,
precum i pe instaurarea de interaciuni, schimburi intelectuale i verbale, schimburi de
idei, confruntare de opinii, argumente etc. ntre acetia. (Muata Boco, 2002, p. 8)
Militnd pentru o pedagogie interactiv, vom analiza n continuare specificul
nvarii prin cooperare i al nvrii interactiv-creative.