Fiul Toti parintii isi fac sperante si prin aceste sperante igi distrug copiii. 'Trebuie s& te eliberezi de parinti! Asa cum intr-o zi iesi din pantecul mamei, pentru c4 dack n-ai iesi, acolo ti-ar fi mormantul. Dupa noua luni copilul tsi pZraseste mama. Oricat de golit& s-ar simi aceasta, copilul irebuie $4 paraseasci trupul ei. Vine si o alta zi din viata, cAnd copilul va purasi asteptirile parintilor lui, De-abia atunci, pentru prima oar, va deveni o fiinté cu propriile drepturi, pe propriile picioare. Atunci devine cu adevirat liber. Dac& parintii sunt atenti i infelegatori, isi vor ajuta copilul sa devina liber cAt mai repede. Nu il vor conditiona pentru a-| folosi, ci il yor ajuta s& tréiiasc& in iubire. Se naste o lume noua, in care oamenii vor munci din iubire... ‘Tamplarul va munci pentru c& iubeste lemnul. Profesorul va preda in scoali pentru c& iubeste fnvatatura. Cizmarul va face pantofi pentru ca-si iubeste meseria. Dar acum se intémplé ceva foarte neclar. Cizmarul a devenit chirurg, chirurgul a devenit cizmar. Amandoi sunt furiosi. TAmplarul este politician, politicianul tamplar. Si ei sunt furiosi. Toala existenta pare sa fie furioasa. Uitati-va fn jur, la felele oamenilor: unul mai furios decal altul. Fiecare pare s4 nu fie acolo unde trebuia sa fie. Nici unul nu se simtc implinit, din cauza conceptului de ,,utilitate”, si acest lucru fi obsedeaza. Am auzit odat& o poveste frumoasa: Doamna Ginsberg, ajunsa in Rai, 7] intreaba cu timiditate pe ingerul de la registratura: »Spune-mi, as putea si ma intalnese cu cineva care este aici, in Rai?” »Desigur, daci persoana pe care 0 ciutali se afla aici”, a raspuns ingerul.»Cum sa nu, sunt sigura ca e aici. As vrea si mi intalnesc cu Fecioara Maria.” in. gerul si-a dres yocea: »Mda. Dumneaei se afl in alt sectiune, dar daca insistati, pot inainta cererea. Este 0 doamna plind de buntate si poate cA va dori sk revad& aceste meleaguri.” Cererea a fost inaintataé cu incctineala functionareasc& obisnuita, iar Fecioara s-a dovedit fntr-adevir plina de bundtate. Nu peste multaé vreme, doamnei Ginsberg i s-a facut onoarea si bucuria de a se afla in prezenta Fecioarci. Doamna Ginsberg a privit indelung chipul radiind de lumina, care-i st4tea fnainte, apoi a spus: slertati-mi curiozitatea, dar mi-am dorit mereu s4 pot pune aceasti intrebare. Cum se face cd aveti un fiu atat de minunat, pe care milioane de oameni il venereaza ca pe un dumnezeu?” Fecioara a raspuns: »Doamna Ginsberg, noi am sperat ca va fi doctor.” P&rintii intotdeauna spera, iar sperantele lor devin otrivitoare. Eu va spun: iubiti-va copii, dar nu sperati nimic prin ci. Iubiti-i cat de mult puteti, dafi-le sentimentul ca sunt iubiti pentru ei ingisi si nu pentru folosul pe care |-ar putea aduce. Iubiti-va copiii si dati-le sentimentul c& au fost doriti asa cum sunt. Hi n-au venit ca si vi implineascé voui cerintele. Daca vor face un lucru sau altul, nu trebuie si va zdruncine dragostea pe care le-o dati. Aceasta este neconditionat&. Si atunci va aparea o lume complet noua. Oamenii se vor indrepta automat spre lucrurile care le plac, vor gasi calea de a se implini. Doar daca esti implinit, daca ceea ce faci nu este numai o profesie, ci chiar vocatia ta, chemarea ta, doar atunci vei putea avea fat de parinti sentimente pozitive, deoarece fn caz contrar ei sunt cauza existentei tale mizerabile. Nu le poti fi recunoscitor si nici nu ai pentru ce sa fii recunoscitor. Odata ce esti implinit, vei fi recunoscator. implinirea e posibilé numai daca nu vei deveni un lucru. Trebuie sa devii o persoana. Trebuie sa devii o valoare in sine. Destinul tau este sA devii finalitatea ta. Nu ar trebui sd iubim cat de mult putem? Tatal insist: ,,Trebuie si ma iubesti! Sunt tatal t4u.”, iar copilul trebuic s se prefaca. Nu-i nevoie si-si iubeasc4 nici mama. Este un lucru natural ca mama sa aiba un sentiment instinctiv de iubire pentru copilul ci, dar invers nu e asa — copilul nu-si iubeste mama din instinct. CA arenevoie de mama, este altceva, ci se foloseste de mami, iarsi este cu totul altceva, dar nici o lege a naturii nu spune ci trebuie sd 0 iubeasca. O place pentru ca fl ajuta, tira ea nu poate exista. Asa ci fi este recunoscator, este respectuos, ceea ce € normal, dar iubirea este cu totul altceva. Tubirea curge in jos, de la mami la copil, si nu invers. E simplu: iubirea copilului este pentru el insusi, iar atunci cand va creste va fi pentru copilul lui, nu invers. $i Gangele curge spre ocean, nu invers, spre izvoare. Mama este izvorul, iubirea curge catre generatia noua. A o fntoarce inapoi este un act fortat, nenatural, nebiologic. Dar copilul trebuie s& se prefacd, pentru ca mama spune: »ount mama ta, trebuie sA ma iubesti!” Ce s& fac& un copil? Se preface, si astfel devine politician. Fiecare copil devine politician inca din leagan. Zambeste cAnd intra mama in camera, ca un veritabil presedinte american. Nu simte bucurie, dar trebuie si zambeasca. Deschide gura, ii migc& buzele - acest lucru 7] ajut&, e o metoda de supravietuire. Lubirea e falsa. Si cand ai aflat care e cea mai ieftina si mai mecanica iubire, ¢ greu sé o descoperi pe cea ideal&, originala, autentic’. Apoi tebuie sa-ti iubesti surorile, fratii, fara un motiv anume. De fapt, cine isi iubeste sora, si pentru ce? Aceste idei sunt ficute si tind familia unitd. Dar tot acest proces de falsificare te duce in halul de a te indragosti tot printr-o falsé iubire. Ai uitat ce e iubirea. Te indragostesti de culoarea parului. Ce are asta cu iubirea? Dupa doua zile nici nu o mai vezi. Te indragostesti de 0 form’ a nasului, a ochilor, dar dupa luna de miere toate astea te vor plictisi. Si va trebui sa te descurci cumva, mintind, inseland. Spontaneitatea ta s- a otrAvit, altfel nu vei putea s& te indrigostesti pe buctti. Si tu nu vezi decdt partile. Daca te intreaba cineva de ce iubesti o anume femeie sau un anume barbat, vei raspunde: ,,Pentru ci e aga de frumoas&!”, ori ,,Din cauza ochilor, a parului, a proportiei corpului”, sau mai stiu eu ce. Toate astea sunt prostii! Aceasti inbire nu e profunda si nu are valoare. Nu va deveni intimitate. Nu va dura o viata, se va usca foarte repede, pentru c4 € alat de superficial. Nu e izvorata din inimé, ci este un fenomen al mintii. Poate cA arat& ca o actrit& si de-aceca iti place de ea, dar a placea nu inseamnA a iubi. Iubirea este un alt fenomen, nedefinit, mistcrios, atat de misterios incat lisus a spus: ,, Dumnezeu este iubire.” fl face pe Dumnezeu sinonim cu iubirea. Ins’ iubirea normala a fost pierduta. M-ai intrebat daci n-ar trebui si iubim cat de mult putem. Crezi ca e totuna cu a munci pana cazi jos? Nu este vorba de ceva ce trebuie s4 faci. Este un fenomen al inimii. Este transcenderea mintii si a corpului. Nu e prozi, ci poezie. Nu ¢ matematica, ci muzica. Nu 0 faci, esti ea.Jubirea nu se face. Ea este. Toti acesti ,,trebuie” apas& greu asupra spontaneitatii tale. lubirea nu ,,trebuie”, ea nu poate fi comandata. Nu te poti forta s& iubesti cat de mult poti. Exact asta incearcaé toti oamenii s& fack si de aceea lipseste iubirea din lume... Cum sd-mi iubesc mama? O mami trebuie iubité int-un cu totul alt mod. Ea nu este si nu poate fi iubita ta. Dac te atasezi prea mult de mama ta, nu vei putea sa-ti gasesti o iubila. $i tn sufletul tau vei fi furios pe mama ta, pentru ca din cauza ei nu poli trai cu o alta femeie. Despartirea absolut’ de parinti este o etapa a procesului de crestere. Ca si nasterea. Si atunci ti-ai parasit mama. fntr-un fel, si atunci ai tridat-o... Dar daca tn pantecele mamei copilul s-ar gandi la tradare —,Cum sa-mi pariisesc mama care ma poartii in ea?” — ar ucide-o pe ea si ar muri si el. Trebuie si iasi de acolo. Mai intai este unit in totalitate cu mama, apoi acea legatura este tia. Incepe sit respire singur: acesta este inceputul cresterii. Devine individ, incepe sa functioneze separat. Inst timp de mai multi ani va rimane dependent. Laptele, mancarea, adapostul, iubirea, 71 vor face dependent de mama sa. Este neajutorat fara ea. Pe masur’i ce devine mai puternic, se va indeparta tot mai mult. Aliptatul va inceta fn momentul fn care el va putea consuma 0 alta hrana. Se va indeparta mereu mai mult, intr-o zi va merge la scoala si se va impricteni. Cand va deveni adult, se va indragosti de o femcic si, intr-un fel, isi va uita mama, pentru c& femeia il va coplesi, va fi mai puternic& decat el. Dacii acest lucru nu se intampla, ceva nu e in regula. Daci mama ta se agat& de tine, nu-si indeplineste datoria de mami. $i aceasta e o problema foarte delicat&, Mama trebuie si te ajute s&% mergi pe calea ta — in asta consti toat& problema. Mama trebuie s4 te facd puternic, pentru a putea s& pleci de lang’ ea. Aceasta este iubirca. Aceasta este datoria ei. Daci te agati de ea, gresesti si tu. Totul se intoarce atunci impotriva naturii. Ca si cum réurile ar curge in sus. Totul se d& peste cap. Mama este izvorul tau. Dac vei curge spre ea, vei merge impotriva curentului, impotriva firescului. Raul se indeparteaza de izvor, se indreapta spre ocean. Acest lucru nu inseamné c& nu iti iubesti mama. Sa nu uiti: iubirea pentru mami este respect, nu dragoste. Iubirea pentru mama trebuie si aiba calitati de recunostint&, de respect profund. Ea fi-a dat nastere, ea te-a adus pe lume. Iubirea ta trebuie sii fie ca o rugaciune adresaté ei. Fa orice poti pentru ao ajuta, dar nu o iubica pe o iubil4, pentrucA vei confunda atunci imaginea de mami cu cea de iubita, si vei deveni tu insuti foarte confuz. Destinul tu este s&-ti gsesti o iubiti care sa fie alta femeie, nu propria mama. Numai atunci, pentru prima oara, vei deveni matur, pentru cA viata alaturi de alt femeie inseamna dezlegarea completa si finalé de mama. De aceea exist mereu, peste tot fn lume, un antagonism subtil intre mami si iubita sau sofia fiului ei. E asa pentru ci mama simte ca intr-un fel © alti femeie i-a luat fiul de lang’ ea. Un lucru natural, dar de o ignoranta cras. Mama ar trebui sd se bucure cf fiul a gasit o alta femeie. Acum copilul ci nu mai e copil, a devenit un barbat matur. Ar trebui s& fie fericité, nu? Tu, ca barbat, te maturizezi intr-un singur fel: indepartandu-te de mama ta. Acest lucru se intémpl& Ja mai multe nivele. fotr-o bund zi fiul se varevolta fmpotriva tatélui, dar nu fara respect, ci in cel mai profund respect. Dar revolta trebuie si se produca. Aici trebuie sa fii delicat: revolt, revolutie, dar cu respect. Fara respect totul este urt si ai mult de pierdut. Rebel, liber, dar nu fara respect, pentru cd tatil si mama ta sunt izvorul din care ai venit pe lume. Asadar, trebuie sa te indep&rtezi de parinti. $i nu vei fi numai departe, ci deseori si impotriva lor. Acest lucru nu trebuie sa se transforme in manie. Nu trebuie si fie urdt, ci sd se petreaci firesc, frumos, in respect. Pleacd, dar inclina-ti capul in fata tat&lui si a mamei tale. Spune-le c& trebuie s& pleci, plangi, simte-te neputincios, dar pleac&. Trebuie sa pleci. Viata tate cheama, trebuie s& pleci. Fiecare plange cand isi paraseste casa parinteasc&. Priveste inapoi iar si iar, cu ochii tn lacrimi, plin de nostalgie. Zilele care au trecut au fost minunate. Dar ce este de facut? Daca te agiti de cast devii clog. Ramai mereu imatur. Nu vei fi niciodat& un barbat in toaté puterea cuvantului. iti spun: pleact, plin de respect. Cand au nevoie de tine, ajuta-i, fii disponibil pentru parintii tai. Dar nu confunda mama cu iubita. Mama iti este doar mama.