Debutul vietii

Este perioada cea mai intensa a dezvoltarii a fiintei umane in care se dezvolta
structure anatomo-patologice, ce fac posibila geneza functiilor psihice. Organele functionale
apar intr o anumita ordine, primele fiind inima, plamanii, tubul digestiv. Tesutul muscular se
dezvolta odata cu tesutul osos, apar primele achizitii motorii (fatul loveste cu membrele, isi
suge degetul, sughite), iar in saptamana a 10-a sunt detectate si miscari respiratorii. In
aceasta perioada se dezvolta simtul tactil datorita contactului permanent cu mama. Copilul
reactioneaza prompt, cand cineva o mangaie pe mama pe burta.
Vazul se dezvolta de timpuriu manifestandu-se prin sensibilitate la lumina
puternica. Cercetarile au aratat ca proiectarea unei lumini puternice pe burtica mamei
determina variatii ale ritmului cardiac si ale activitatii cerebrale la fat. Aceste variatii se
manifesta si la schimbarea culorii proiectate, fatul avand preferinta pentru spectrul cald.
Gustul, mirosul intra in functiune pe la 5 luni, fatul face diferenta intre amar si dulce, avand
preferinta pentru dulce.
Auzul este si el activat precoce, dupa luna 7 aparatul auditiv ajunge la maturitate.
Certurile conjugale provoaca copilului tahicardie care persista cateva zile, inca din burtica el
aude in permanenta vocea mamei, si la nastere este vocea pe care o recunoaste. Fatul
comunica prin strigate fecale. Tot in perioada intrauterina incep sa se dezvolte functiile
psihice. Se dezvolta memoria care debuteaza la 7 luni, el memoreaza evenimentele din
mediul exterior iar la nastere acestea sunt depozitate in inconstient.
Capacitatea de invatare se dezvolta tot in aceasta perioada. Se dezvolta si elemente
de gandire in aceasta perioada, copilul recunoaste la prima vedere obiecte care fac parte din
aceeasi categorie. Bebelusul invata cultura mamei in care traieste prin ceea ce mananca,
prin timbrul vocii mamei. Lucrurile pe care mama le traieste zilnic, aerul pe care il respire,
mancarea, bauturile consumate, emotiile pe care le traieste sunt impartasite de catre fat,
care dupa luna a 6-a stie deja daca este iubit (o forma de constienta).

Factorii de risc in dezvoltarea intrauterina:

Anumite substante pe care mama le consuma: nicotina, alcool,
medicamente, droguri, cafea. Drogurile, din mame consumatoare se nasc
bebelusi dependenticare sunt predispusi la problem de dezvoltare cognitiva,
somatice, tulburari de nutritie si de comportament, stare de iritabilitate.
Fumatul, determina risc de malformatii cardiace, si greutate mica la nastere.
Alcoolul, determina aparitia unor trasaturi faciale anormale, craniu mic
(microcefalie), retard, inducand probleme ale SNC. Consumul de
medicamente: anticompulsivele, determina malformatii congenitale si
retard mental (aspirina..), determina hemoragii greu de controlat, pot
influenta secretia unor hormoni, astfel incat nasterea sa fie prematura sau
prelungita.
Efectele emotiilor, o spaima, o mare dezamagire, o pierdere dureroasa
resimtita de mama in timpul sarcinii, vor influenta negativ fatul. Daca sarcina
nu este dorita, acest lucru va fi resimtit de catre copil ca o agresiune si il va
marca.
Starea de sanatate a mamei : avem bolile cornice (diabet, hepatita,
hipertensiunea, afectiunile respiratorii) pe de o parte, si tot felul de infectii
(bacteriene [infectii urinale, gonorea, calamida, plamanilor, ochilor,
urechiilor] si virale [rubeola, varicela, hiv care determina o dezvoltare
anormala a fatului, afectarea vazului, auzului, si chiar retard mental]) care
pot aparea.
 starea psihica a mamei : un nivel ridicat de stress (creste cortizolul si
adrenalina). Cresterile acestea determina tahicardia fatului, zgomote cardiac
puternice. Prin placenta fatul primeste semnale chimice care ii arata ce
dispozitii are mama. Depresia, are aceleasi efecte ca si stressul emotional
cronic. O femeie depresiva are tendinta sa se neglijeze, hranire deficitara,
higiena deficitara, comportament de risc, consum de substante. Toate
acestea vor dezvolta negativ dezvoltarea intrauterina.
Tot in viata intrauterine se put bazele atasamentului emotional prenatal, din
saptamana a 10-a a sarcinii.

Nasterea este un proces complex, un proces in care organismul secreta hormoni de

nastere (oxitocina, prolactina, endorfine, epinefrina). Exista 2 tipuri de nastere: cea normala
si cea cu cezariana. Au existat controverse care este mai buna dintre ele. Nasterea naturala s
a constatat ca nivelul hormonilor de stress este mai mare in cazul nasterii naturale, acestia
determinand modificari la nivelul creierului, ce dicteaza tendinta spre agresivitate, anxietate,
tulburari de atentie. Totodata s a constatat ca mamele care nasc pe cale naturala au un
instinct matern mai dezvoltat datorica oxitocinei. Totodata studiile au aratat ca bebelusi au
un IQ mai mare in cadrul nasterii naturale.
La nasterea prin cezariana nivelul hormonilor de stress este mai scazut, nu se
elibereaza hormonii specifici nasterii, ceea ce determina un grad mare de bulversare a
copilului. S a constatat ca nivelul de protein UCP2 este mai mic, iar mamele care au nascut
prin cezariana sunt mai predispuse la depresii, ceea ce afecteaza dezvoltarea emotionala a
copilului. Dupa nastere poate sa apara depresia post-parte, ia apare in primul an dupa
nastere, nu dispare de la sine, persoana are nevoie de sustinere, de tratament, si se
manifesta prin senzatia mamei ca este incapabila sa se ocupe de bebelus, tristete, cosmaruri,
pierderea interesului, dorinta sexuala redusa.
Psihoza post-parte, forma cea mai grava, apare la primele 2 saptamani de la nastere,
femeia pierde contactul cu realitatea, apar idei delirante, hiperactivitate, ambivalent fata de
copii, idei de suicid. Efectele acestor stari asupra mamei, insomnii, voma, plans, agitatie,
lipsa zambetului.

Trairile copilului in timpul nasterii:

Din perspectiva psihanalitica Otto Rank considera nasterea un soc profund resimtit
la nivel psihologic si fiziologic, un traumatism ce creaza un rezervor de angoasa. El considera
ca toate anxietatile si angoasele au ca sursa anxietatea de la nastere. Conform conceptiei
psihanalitice, omul traieste toata viata cu nostalgia perioadei intrauterine care este ca un fel
de paradis pierdut, de aceea si regresiile noastre in stadiul copilariei, simtim nevoia de
securizare si aparare.
Un semn al acestei nostalgii ar fi pozitia pe care o luam uneori in timpul somnului. Ei
considera ca in burta mamei copilul este protejat, si sentimentul securitatii este perfect.
Conceptiile psihanalitice referitoare la nastere au influentat organizarea asistentei medicale
in tarile bogate, ridicandu-se problema diminuarii socului produs de aceasta prin trecerea
dintr-un mediu lichid cu temperature mai ridicata si constanta, intr-un mediu gazos, cu
temperatura mai redusa. De aceea s a inventat nasterea copilului in apa, si trecerea
progresiva in mediul obisnuit. Nasterea are profunde implicatii psihologice si spirituale
asupra copilului. Trecerea copilului prin canalul nasterii reprezinta prima batalie castigata de
acesta.