MODELE DE RELAII PUBLICE

1. Modelul publicitate

Acest model este caracterizat de o

comunicare unidirectionala, dinspre
organizatie catre public, n care
adevarul nu este calitatea esentiala a informatiei transmise. Scopul comunicarii
este unul propagandistic, de promovare a credintelor organizatiilor, iar
strategiile de comunicare folosite nu se ncadreaza ntr-o matrice fundamentata
teoretic. Modelul apare n a doua jumatate a secolului al XIX-lea, fiind specific
actiunilor de comunicare desfasurate n perioada 1850-1899 de P. T. Barnum,
considerat, de altfel, promotor al modelului. Desi se afla de departe n opozitie
cu oricare dintre definitiile relatiilor publice, Grunig si Hunt apreciaza ca acest
model este nca practicat de 15% dintre organizatiile de astazi.

2. Modelul informarii publice

Ideea centrala a acestui model, care a fost initiat la nceputul secolului XX de

Ivy Lee, este aceea de a transmite publicului ct mai multe informatii despre
organizatie. Comunicarea ramne unidirectionala, nefundamentata teoretic,
dar utilizeaza informatie reala si ct se poate de completa. Observam aici prima
schimbare n filosofia relatiilor publice: nu mai este vorba despre 13113o1411n
a cstiga publicul cu orice pret, chiar si cu pretul minciunii, ci vorbim despre o
politica de transparenta, n care adevarul este elementul care leaga publicul de
organizatie. Desi acest model a aparut si s-a dezvoltat n primele doua decenii
ale secolului XX, se estimeaza ca el este ntlnit si astazi n aproximativ 50%
dintre organizatii.

3. Modelul relatiilor publice bidirectionale si asimetrice

Acest model aduce a doua schimbare de continut a relatiilor publice: se renunta

la sistemul comunicarii unidirectionale, pentru a fi nlocuit cu un sistem
bidirectional, n care feedback-ul joaca un rol important n procesul de
autoreglare. Pasul nsa este incomplet. Prin nregistrarea feed-back-ului,
organizatia este interesata numai de acele elemente care pot
ajuta emitatorul n atingerea obiectivelor sale. Prin urmare, cele doua fluxuri
nu sunt simetrice, organizatia fiind cea care controleaza comunicarea. Modelul,
al carui promotor este Edward L. Bernays, apare n anii 20 ai secolului trecut,
perioada n care, n disciplinele comunicarii, se intensifica studiile asupra
persuasiunii si opiniei publice, respectiv ncepe sa se constientizeze
importanta feed-back-ului. Astazi, 20% dintre organizatii practica acest tip de
relatii publice.

4. Modelul relatiilor publice bidirectionale si simetrice

Acest model poate fi considerat ultima frontiera n evolutia relatiilor publice.

Noutatea consta n faptul ca feed-back-ul este nu numai un instrument prin
care se studiaza posibilitatile de a atinge obiectivele organizatiei, ci si o
modalitate de a identifica acele nevoi ale publicului care pot fi acoperite prin
politicile practicate de organizatie. Interesul publicului conteaza n egala
masura pentru organizatie ca si propriul interes, iar relatiile publice sunt
performante numai daca mediaza ntre cele doua interese, astfel nct ele sa
atinga punctul de echilibru. Comunicarea poate fi initiata de organizatie sau
public si nu se mai poate vorbi de un control strict al uneia din parti, ceea ce
justifica bidirectionalitatea si simetria modelului. ntre organizatie si public se
stabileste un parteneriat de lunga durata, n care fiecare si asuma anumite
responsabilitati. Autorii estimeaza ca 15% dintre organizatii, n special cele
care constientizeaza functia sociala pe care o au de ndeplinit, practica astazi
acest gen de relatii publice. Modelul a fost initiat de Edward L. Bernays si alti
profesionisti ai relatiilor publice care, n anii 60, au fost preocupati
de redimensionarea domeniului prin asezarea lui pe fundamente etice si
deontologice.

CALITI CARE FAC O INFORMAIE ATRACTIV

Actualitate;

Proximitate;

Consecinte;

Conflict;

Bizar;

Proeminenta;

Suspans;

Progres.

STRUCTURA UNEI sTIRI N RELAIILE PUBLICE

STRUCTURA UNUI COMUNICAT N RELAIILE PUBLICE
 CONFERINA DE PRES

Conferinta de presa este un procedeu specific relatiilor publice, utilizat atunci

cnd o organizatie are de comunicat ceva foarte important, ceva de larg
interes sau ceva absolut nou. Este una dintre cele mai complexe activitati
desfasurate n relatiile cu mass-media.

Se poate organiza pentru:

- a prezenta un eveniment important, care suscita interes pentru o larga

parte a publicului;

- a oferi jurnalistilor posibilitatea de a adreesa ntrebari conducatorilor

organizatiei;

- a economisi timp, prentmpinnd un mare numar de interviuri individuale;

- a furniza simultan, mai multor mijloace de informare n masa date despre

un eveniment, prioect etc. de mare importanta.
 Temele unei conferinte de presa pot fi:

- decizii politice majore;

- proiecte importante (constructii, inaugurari de obiective de interes national,

schimbarea regimului de functionare a unor institutii etc,);

- situatii de urgenta;

- catastrofe;

- conflicte n interiorul organizatiei sau ntre organizatii).

FACTORII CARE AU CONTRIBUIT LA DEZVOLTAREA RELAIILOR

PUBLICE

1 Globalizarea

2 Noile tehnologii comunicationale

RELAII PUBLICE INTERNAIONALE sI PROTOCOL

Expertiza locala reprezinta factorul-cheie pentru reusita unui program sau a

unei campanii de relatii publice. Specialistii de relatii publice locali pot furniza
nu numai informatii despre realitatile locale, ci si contacte cu media locale,
manageri si lideri de opinie influenti n tara respectiva, informatii despre pietele
locale, despre afacerile care au sau nu succes n zona, contacte cu alte
persoane din industrie sau din domenii similare, acces rapid la anumiti factori
de decizie locali. Pe lnga aceasta, acestia au avantajul ca vorbesc att limba
nativilor, ct si limba clientilor internationali cu care lucreaza. Astfel de
cunostinte, competente si abilitati le au cei care traiesc zi de zi n tara
respectiva si care au acces la cultura, traditii, obiceiuri. Ele pot fi dobndite si
de cei straini daca aleg sa traiasca pentru o perioada n tara respectiva. De
aceea colaborarea cu o agentie locala si delegarea unui specialist pentru a trai
pentru un timp si conduce operatiunile locale ntr-o anumita zona a devenit azi
o practica fireasca n companiile multinationale si agentiile mari.

ntelegerea si respectul pentru cultura tarii respective sunt conditii esentiale

pentru a desfasura cu succes activitati de relatii publice internationale.
Specialistii n relatii publice trebuie sa arate mereu atentie si grija pentru
obiceiurile si traditiile locului, pentru istoria, religia si valorile pe care localnicii
le considera importante. Dupa cum am afirmat deja, unul dintre motivele
pentru care multe mari concerne aleg sa si mute anumite activitati n alte tari
(n special din Asia sau Europa de Sud-Est) l reprezinta reducerea costurilor
de productie. Reducerea costurilor de promovare reprezinta un alt obiectiv, mai
ales pentru departamentele de maketing, relatii publice sau publicitate.
Colaborarea cu

mai putine agentii nseamna un management mai eficient al acestor costuri.

Ideal este ca toate activitatile de promovare pe plan local sa se desfasoare cu
ajutorul unui singur furnizor de servicii. De aceea tendinta globala este ca
marile concerne, detinatoare a unor branduri recunoscute la nivel international
sa apeleze la serviciile marilor agentii de relatii publice, care au dezvoltat
parteneriate locale n diverse zone ale globului. Acest lucru presupune cu
necesitate ca marile agentii sau firme de relatii publice sa aiba personal
calificat, manageri capabili sa gestioneze conturi internationale si sa deruleze
programe la scara globala.

Toate companiile care si desfasoara activitati n alte tari se confrunta, n

general, cu aceeasi gama de probleme:

- formarea si mentinerea unui climat favorabil pentru operatiunile lor, asta

presupunnd relatii cu factorii de decizie locali si nationali, comunitatile
financiare, precum si cu angajatii si clientii pe care i au n respectiva tara;

- identificarea si monitorizarea posibilelor situatii nefavorabile si conceperea

unor planuri de prevenire si remediere a eventualelor crize;

- managementul situatiilor de criza, reducerea daunelor si impunerea unei

atitudini proactive.

Acestea sunt formulari mai degraba generale, n practica de zi cu zi, specialistii

n relatii publice internationale care lucreaza ntr-o tara straina confruntndu-
se cu probleme concrete precum:

- diferente de limba sau mai multe limbi vorbite n aceeasi tara;

- procese decizionale mai lungi si mai greoaie, care presupun implicarea unor
factori de decizie din tara de origine;

- diferente culturale si n traditii si obiceiuri (uneori evidente, nsa de cele mai

multe ori foarte subtile, sofisticate si greu de nteles de cei din afara culturii
respective);

- niveluri diferite de dezvoltare a media si a industriei de relatii publice ntre

tara gazda si tara de origine (nemaivorbind de sisteme politice, economice si
sociale diferite);

- rezistenta, suspiciune si chiar antipatie a localnicilor fata de "straini", de

"multinationali" (sau alti termeni asemenea folositi pentru a descrie persoanele
din strainatate care locuiesc si muncesc temporar ntr-o tara straina);

- atitudine rezervata a localnicilor generata de factori precum: nationalism,

relatii politice tensionate (trecute sau prezente), resentimente si sentimente
adverse fata de politicile duse de tara respectiva (n plan politic, economic,
militar si chiar religios), frica de dominatie straina.

nainte de a demara un program international de relatii publice este imperativ

sa se clarifice care sunt sursele de finantare, structura retelei de lucru si rolurile
fiecarui partener. Mai precis, este necesar sa se stie cine finanteaza programul,
adica unde se afla centrul principal de putere, stiut fiind ca cine are banii, are
controlul asupra operatiunilor.

n mod firesc, structura echipei de lucru si gama de servicii prestate de agentie

vor depinde de compania-client, mai exact, de fondurile pe care le aloca
programului de relatii publice.

Este absolut firesc ca atunci cnd persoane din diferite regiuni, tari, culturi,
etnii, religii lucreaza mpreuna sa existe nentelegeri sau interpretari gresite.
Clarificarea rolurilor pe care le joaca fiecare agentie-partener si fiecare membru
al echipei reprezinta o etapa obligatorie. E ideal ca lucrul acesta sa se ntmple
nainte de nceperea campaniei de relatii publice. n mod normal, agentia
principala se va ocupa de managementul operatiunilor din retelei si de
consultanta creativa si strategica. Bugetul trebuie stabilit n functie de
activitatile prestate de fiecare agentie, alocndu-se fonduri care sa corespunda
tarifelor practicate pe piata respectiva. Uneori cota-parte pe care o cere o
agentie dintr-o tara poate fi mai mare dect ceea ce este dispus un clinet sa
aloce. De aceea s-au ntlnit si cazuri n care s-a renuntat la serviciile agentiei
respective. Mai exista si cazuri n care o agentie a facut mai mult dect era
prevazut n contract. si desi aceste servicii au fost n beneficiul clientului, nu
au fost alocate fonduri suplimentare care sa acopere cheltuielile aparute pe
parcurs, neprevazute n contractul initial. Ideal ar fi ca agentia sapoata
prevedea aparitia unor astfel de cheltuieli si sa le includa n contract, nu sa
ceara suplimentarea ulterioara a fondurilor. Managerii de programe
internationale de relatii publice pot lucra pentru multi "stapni": clienti
internationali, regionali, nationali, agentii nationale, concerne media
internationale. Munca lor presupune multa diplomatie si

abilitate de a mentine relatii armonioase cu toti partenerii implicati n

program.

BIBLIOGRAFIE

1. Jones, Clarence - Winning with the News Media: A Self-Defense Manual

When You're the Story, 1996 Edition, ISBN 0-9619603-3-7

2. Milo, Katie; Yoder, Sharon; Gross, Peter; Niculescu-Maier, stefan

- Introducere nrelatii publice, Editura NIM, Bucuresti, 1998, ISBN 973-
98444-0-5

3.