O lecție de viață 1

Un profesor a dat studenților ca temă pentru lecţia de săptămâna viitoare să ia o

cutie de carton şi pentru fiecare persoană care îi supără, pe care nu pot să o sufere şi să o
ierte să pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele persoanei
respective.

Timp de o săptămână, studenţii au avut obligaţia să poarte permanent cutia cu ei:

în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea să şi-o pună la capul patului. Studenţii au fost
amuzaţi de lecţie la început şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în
memorie încă din copilărie.

Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau, studenţii adăugau nume ale
oamenilor pe care îi întâlneau şi care considerau ei că au un comportament de neiertat.
Fiecare a început să observe că devenea cutia din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea
la începutul săptămânii începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros
dezgustător, şi stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte.

O problemă dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o poarte permanent, să
aibă grijă de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întâlnire, la
masă, la baie, mai ales că numele şi adresa fiecărui student, ca şi tema experimentului,
erau scrise chiar pe pungă. În plus, cartonul cutiei se stricase şi ea ajunsese într-o stare
jalnică: cu mare greutate mai putea să facă faţă sarcinii sale.

Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat să le-o explice
profesorul când s-au revăzut după o săptămână, şi anume că acea cutie pe care o căraseră
cu ei o săptămână întreagă nu a fost decât expresia greutăţii spirituale pe care o purtau
atunci când strângeau în ei ură, invidie, răceală faţă de alte persoane.

De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei
persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar
nouă înşine!
 În cutia ta câte piersici sunt… şi ce ai de gând să faci cu ele?

O lecție de viață 2

Un profesor de fi lozofie stătea în fața studenților săi având câteva obiecte pe

catedră. Când a început ora, fără să spunăun cuvânt, a luat un borcan mare și a început să-
l umple cu pietre având diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a întrebat pe studenți dacă
borcanul este plin. Toți studenții au fost de acord că borcanul este plin. Apoi, a luat o cutie
cu pietricele și le-a turnat în borcan, scuturându-l ușor.

Desigur, acestea s-au rostogolit printre pietrele mari și au umplut spațiile rămase
libere. I-a întrebat din nou pe studenți dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord
că este plin și au râs.

Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan, scuturându-l ușor.
Desigur, nisipul a umplut spațiul rămas liber. „Acum, spuse profesorul arătând spre
borcan, vreau să recunoașteți că aceasta este viața voastră. Pietrele mari sunt lucrurile
importante: familia, partenerul, sănătatea și copiii voștri. Chiar dacă totul este pierdut și
numai aceste lucruri au rămas, viața voastră tot ar fi completă.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujba, casa și mașina. Nisipul
reprezintă lucrurile mici, care completează restul.Dacă puneți în borcan mai întâi nisipul,
nu mai rămâne loc pentru pietrele mari și pentru pietricele. La fel se desfășoară și viața
voastră: dacă vă consumați timpul și energia cu lucrurile mici, nu veți avea niciodată
spațiu pentru lucrurile importante.

Fiți atenți la lucrurile care sunt esențiale pentru fericirea voastră. Jucați-vă cu
copiii voștri, faceți-vă timp pentru controale medicale, duceți-vă partenerul la dans. Vă
rămâne mereu destul timp să mergeți la serviciu, să faceți curat în casă, să dați o petrecere
sau să duceți gunoiul.

Aveți grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr contează.
Fiți atenți la lucrurile care sunt esențiale pentru fericirea voastră.

Povestea pietrelor din borcan

De prea multe ori în viaţa noastră punem accentul pe ceea ce nu este cu adevărat important.
Iată o poveste despre lucrurile cu adevărat importante din viaţa unui om:

Un profesor de filozofie stătea în faţa studenţilor săi având câteva obiecte pe catedră.
Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început să-l umple
cu pietre .
Apoi, i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Toţi studenţii au fost de acord că
borcanul este plin.
Apoi, a luat o cutie cu pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, acestea
s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile rămase libere.
I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin,
şi au râs.
Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur,
nisipul a umplut spaţiul rămas liber.
-Acum, spuse profesorul arătând spre borcan, vreau să recunoaşteţi că aceasta este viaţa
voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii voştri,
lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au rămas, viaţa voastră tot ar fi
completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujbă, casă şi maşină. Nisipul
reprezintă lucrurile mici, care completează restul.
Dacă puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari şi pentru
pietricele.
La fel se desfăşoară şi viaţa voastră: dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici,
nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante.
Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră.
Jucaţi-vă cu copiii voştri, faceţi-vă timp pentru controale medicale, mergeţi în vizită la cei
dragi.
Vă rămâne mereu destul timp să mergeţi la servici, să faceţi curat în casă, să daţi o
petrecere sau să duceţi gunoiul.
Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr contează.
Stabiliţi-vă priorităţile! Restul… este doar nisip.”
După ce toată lumea a fost de acord că profesorul umpluse borcanul şi dăduse lecţia de
viaţă, părea că nimic nu mai poate fi spus.
Profesorul luă o halbă de bere şi o turnă în borcan, care deşi plin, absorbi întreaga cantitate
de lichid, printre pietre, pietricele şi nisip.
Acum era într-adevăr plin.
Şi spuse: – Oricât de plină vă va fi viaţa, întotdeauna veţi găsi loc şi pentru o bere cu
prietenii!”

Pietrele Mari – Dubleaza-ti productivitatea

simplu si rapid
Un profesor de filozofie, in timpul unui curs, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan
mare si a inceput sa-l umple cu pietre mici de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe
studenti:
– Borcanul este plin?
Au fost cu totii de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca
acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a
intrebat pe studenti:
-Borcanul este plin?
Au fost din nou de acord ca este plin. Si au ras.
Dupa aceea a luat o cutie cu nisip si a turnat nisipul in borcan, scuturandu-l usor. Desigur
nisipul a umplut spatiul ramas liber.
– Acum, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile
importante: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostri, lucruri care,
chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi
completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si
masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul.
Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si
pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia
cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la
lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va
timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu
destul timp sa mergeti la serviciu, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti
gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care cu adevarat
conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip…

Un student a luat borcanul, care cu toti erau de acord ca este plin, si a turnat in el o sticla de
bere. Berea a umplut spatiile ramase libere si a umplut cu adevarat borcanul.

MORALA:

Nu conteaza cat de plina iti este viata, mereu ramane loc pentru o bere!

Lasand gluma la o parte, ce putem invata din povestioara asta?

Daca incepi sa pui nisip in borcan, sa faci lucrurile neimportante din viata, vei ajunge
sa-l umpli fara sa mai lasi loc pentru pietrele mari.
Vei ajunge la sfarsitul saptamanii fara sa fi facut nimic pentru tine, pentru visurile si pentru
telurile tale.

Umple borcanul cu pietre mari

Intotdeauna vei avea timp pentru pietricele si nisip.

Fa prima oara ce e important pentru tine si abia pe urma restul.

Stabileste 3 pietre mari la care poti sa lucrezi intr-o zi si utilizeaza Initiativa

Curenta pentru a le realiza cu succes.