“Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”

Simona Vonica Radutiu

Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii

Academia Româna
Sesiune de comunicari stiintifice
25 februarie 2002, Bucuresti

Analiza comparativa a pietei muncii în România,

Uniunea Europeana si tarile candidate

Asistent cercetare
Simona Vonica Radutiu

1
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

I Considerente introductive……………………………………………………..3
I. 1 Structura lucrarii…………………………………………………………....3
I. 2 Metodologie………………………………………………………………...4

II Interesul pentru o politica sociala europeana………………………………...4

II 1 Strategia Europeana de Ocupare a Fortei de Munca…………………….…6
II 2 Recomandarile pentru statele membre în anul 2002…………………….…7

III Schimbarile din ocuparea politicii de ocupare a fortei de munca în Europa..7

III 1 Deficitului de ocupare a fortei de munca în Europa………………………8
III 2 Îmbunatatirea angajarii fortei de munca……………………………….….9

IV Indicatori statistici ai pietei muncii din Uniunea Europeana………………10

IV 1 Populatia activa si populatia ocupata în Uniunea Europeana……….. ….10
IV 2 Populatia activa neocupata în Uniunea Europeana………………………12

V Migratia catre statele membre ale Uniunii Europene……………………….13

VI Analiza comparativa România - Uniunea Europeana…………….…….….14

VI 1 Populatia activa si populatia ocupata……………………………….……14
VI 2 Populatia activa neocupata………………………………………….……15
VI 3 Rata somajului……………………………………………………..….…16
VI 4 Rata somajului în România……………………………………….……...17

VII Tarile candidate la Uniunea Europeana…………………………………..18

VII 1 Criteriile de la Copenhaga………………………………………………19
VII 2 Capitolele de negociere ………………………………………………...19

VIII Analiza comparativa România – tarile candidate………………………..20

VIII 1 Populatia activa în tarile candidate……………………………………..21

IX Concluzii………………………………………………………..…………..23

Bibliografie…………………………………………………………..……..…23

2
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

„Statele membre si comunitatea (UE) trebuie sa (…) depuna eforturi

pentru a dezvolta o strategie coordonata pentru ocuparea fortei de munca si în
mod special pentru promovarea fortei de munca, care a fost în prealabil
abilitata, pregatita si adaptata si a unor piete de munca adaptabile schimbarii
economice”1
(Tratatul de la Maastricht 1991)
I Considerente introductive

Lucrarea propune analiza ocuparii fortei de munca europene prin abordarea comparativa a
spatiului Uniunii Europene si a tarilor candidate. Studiul contextului european permite o mai buna
întelegere a pietei muncii românesti, factor important în directia aderarii României la Uniunea
Europeana.

I. 1 Structura lucrarii

Lucrarea propune analiza comparativa a unei structuri similare atât în spatiul Comunitatii
Europene cât si în statele membre. Analizei Strategiei Europene de Ocupare a Fortei de Munca îi
corespunde partea dedicata capitolelor de negociere dintre tarile candidate si Uniunea Europeana. În
ceea ce priveste indicatorii statistici, au fost alesi populatia activa, populatia ocupata si populatia
activa neocupata. Intentia initiala a fost abordarea celor trei indicatori în ambele spatii europene dar
lipsa datelor statistice referitoare la tarile candidate a condus la mentinerea celor trei pentru spatiul
Uniunii si doar a indicatorului de populatie activa pentru tarile candidate.
Capitolului introductiv îi urmeaza un capitol dedicat interesului pentru o politica a ocuparii
fortei de munca în Uniunea Europeana Este analizata Strategia Europeana de Ocupare a Fortei de
Munca si recomandarile pentru anul 2002.
Urmatorul capitol surprinde schimbarile din ocuparea politicii de ocupare a fortei de munca
în Europa abordând deficitului de ocupare a fortei de munca în Europa si îmbunatatirea angajarii
fortei de munca.
Capitolul patru aduce o perspectiva cantitativa datorita informatiilor oferite de indicatorii
statistici ai pietei muncii din Uniunea Europeana: populatia activa, populatia ocupata si populatia
activa neocupata. În continuare este analizata migratia catre statele membre prin studierea
comparativa a compozitiei tarii de origine a populatiei din toate cele cincisprezece state. Motivul

1
‘European employment and social policy: a policy for people’, collection: Europe on the move,
Directorate-General for Education and Culture, Brussels, 2000 p.6

3
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

includerii acestei analize îl constituie impactul posibil pe care îl are procesul migratorii asupra
configuratiei pietei muncii europene.
Capitolul sase inaugureaza comparatiile menite sa contureze piata muncii românesti în raport
cu Uniunea Europeana. Au fost luati în considerare aceiasi trei indicatori statistici ca si în analiza
anterioara: populatia activa, populatia ocupata si populatia activa neocupata. Rata somajului în
România supune atentiei date oferite din patru surse de date: Biroul International al Muncii, OECD,
Eurostat, si Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca.
Capitolul urmator prezinta situatia negocierilor dintre tarile candidate si Uniunea Europeana.
Compararea datelor privind populatia activa în România si Uniunea Europeana include datele
disponibile si este completata de procente ale populatiei active în Uniunea Europeana în încercarea
de a “plasa” procentele înregistrate de România în conexul general european.

I. 2 Metodologie

Bazele de date utilizate sunt preponderent cele ale Eurostat-ului, Biroul Statistic al
Comunitatii Europene. Motivul acestei alegeri a fost dic tat de importanta pe care o joaca aceste date
satistice oficiale în redactarea rapoartelor Comisiei Europene.
În cazul identificarii ratei somajului în România, includerea altor baze de date precum
Biroul International al Muncii, OECD si Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca a condus
la aparitia diferentelor între datele înregistrate. Din aceasta cauza, am renunta la comparatiile între
România si tarile candidate utilizând aceiasi indicatori ca în cazul Uniunii Europene. Am pastrat
spre comparatie doar procentul populatiei active, conform Eurostat-ului.
În plus, în cazul statelor membre, adoptarea Strategiei de Ocupare a Fortei de Munca
reprezinta un numitor comun si acorda relevanta calcularii mediilor UE. Nu exista un instrument
similar de politica sociala în domeniul ocuparii fortei de munca în cazul tarilor candidate. Din acest
motiv, comparatiile România - Uniunea Europeana nu s-au realizat în functie de o medie a tarilor
candidate ci cu fiecare tara în parte.
Indicatorul “populatia activa” include persoanele între 15-64 ani apte de munca, ca procent
din populatia totala între 15-64 ani. Indicatorul “populatie ocupata” cuprinde totalul persoanelor
care lucreaza, care au un loc de munca din totalul populatiei active. Diferenta dintre cei doi
indicatori este reprezentata de “populatia activa neocupata” care însumeaza peroanele apte de
munca dar care, din diverse motive nu au un loc de munca.

4
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

Rata somajului însumeaza totalul somerilor ca parte din populatia activa. Rata somajului
de lunga durata cuprinde persoanele care sunt în situatia de somaj de 12 luni sau mai mult ca
procent din populatia activa.

II Interesul pentru o politica sociala europeana

Cristalizarea eforturilor europene în domeniul ocuparii fortei de munca polarizeaza în jurul

a trei întâlniri decisive ale sefilor statelor si guvernelor din statele membre: Tratatul de la
Maastrciht 1991, Tratatul de la Amsterdam 1997 si summitul de la Luxemburg din noiembrie
1997.
Tratatul de la Maastricht 1991 anticipeaza obiectivele viitoarei Strategii Europene de
Ocupare a Fortei de Munca. conturând cadrul necesar elaborarii unei politici sociale europene
comune în domeniul fortei de munca.
Conform articolului 136 al Tratatului de la Maastricht 1991, cunoscut si sub denumirea de
Tratatul Uniunii Europene: „Comunitatea (UE) si statele membre (…) trebuie sa aiba ca obiective
promovarea ocuparii fortei de munca, îmbunatatirea conditiilor de viata si de munca, deci sa faca
posibila armonizarea lor, perioada în care sunt mentinute progresul, protectia sociala adecvata,
dialogul dintre management si munca, dezvoltarea resurselor umane, având în vedere o ocupare
înalta si trainica a fortei de munca si combaterea excluziunii” 2 .
Desi în 1994, în Essen, a fost aprobat de catre sefii satelor membre primul plan de actiune
în domeniul ocuparii fortei de munca, abia în iunie 1997, în cadrul întâlnirii si semnarii Tratatului
de la Amsterdam a fost adaugat tratatului un întreg capitol referitor la ocuparea fortei de munca.
Pentru prima data, politica de ocuparea fortei de munca a fost declarata ca fiind o sarcina
europeana comuna. În cadrul Tratatului de la Amsterdam, titlul referitor la ocuparea fortei de
munca, somajul este recunoscut ca “o problema de îngrijorare generala” pentru Europa si un
subiect de maxima prioritate în toate statele membre.
Strategia Europeana în domeniul Ocuparii Fortei de Munca definita prin Tratatul de la
Amsterdam, solicita statele membre sa îsi coordoneze politicile din domeniul ocuparii fortei de
munca în jurul a patru piloni comuni în directia unor actiuni prioritare cu grupuri tinta clar definite
si obiective. Strategia Europeana în domeniul Ocuparii Fortei de Munca sustine statele membre si
partenerii sociali.

2
‘European employment and social policy: a policy for people’, collection: Europe on the move,
Directorate-General for Education and Culture ,Brussels, 2000 p.4

5
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

Consiliul European extraordinar, în problema ocuparii fortei de munca, organizat în

Luxemburg, în noiembrie 1997, a adoptat Strategia Europeana a Ocuparii Fortei de Munca.
Tratatul de la Amsterdam a întarit eforturile europene de a crea noi locuri de munca.
Tratatul asupra caruia s-a cazut de acord în 1997 a reintrat în forta în mai 1999 si a marcat un punct
de întorsatura majora pentru ocuparea fortei de munca si a politici social europeana.
Tratatul de la Amsterdam este important prin faptul ca a extins problematica ocuparii
fortei de munca si politicii sociale la dimensiuni europene. Începând cu anii 1990 majoritatea
masurilor de politica social europeana s-au bazat pe acordul de politica sociala anexat ca protocol
Tratatului Uniunii Europene din 1992 si Cartei Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor,
adoptata de sefii statelor si guvernelor în 1989.
Drepturile fundamentale pentru muncitori cereau din partea guvernelor asigurarea
sigurantei si protectiei sociale la locul de munca, pregatire si tratament egal pentru barbati si femei.
Chiar daca Carta nu a reprezentat un document legal obligatoriu, acordul de politica sociala asigura
faptul ca EU poate sa actioneze în ariile sociale sub acoperirea Cartei. Oricum Marea Britanie nu a
semnat nici Carta nici Acordul de Politica Sociala. Ca rezultat unele legislatii ale UE în sfera
politicii sociale s-au aplicat doar în 14 din cele 15 state membre. Tratatul de la Amsterdam a pus
capat dezvoltarilor disparate ale politicilor sociale în cadrul Uniunii Europene.
Acordul reprezinta acum o parte integrala a Tratatului, iar prevederile sale se aplica fara
deosebire în toate statele membre. Toti cetatenii din cadrul Uniunii Europene pot acum sa se bazeze
pe legislatia de politica sociala adoptata de UE începând cu anii 1990 si aplicata retrospectiv în
Marea Britanie 3 .

II 1 Strategia Europeana de Ocupare a Fortei de Munca

Strategia Europeana de Ocupare a Fortei de Munca a avut ca punct de pornire Tratatul de

la Amsterdam din 1997.
Acest document include politica adoptata în comun de catre statele membre pe directia a
patru piloni principali: îmbunatatirea ocuparii fortei de munca, promovarea initiativei si spiritului
întreprinzator, încurajarea adaptabilitatii dintre sectoarele de activitate si angajatii lor si întarirea
politicii de promovare a egalitatii dintre barbati si femei.

3
‘European employment and social policy: a policy for people’, collection: Europe on the move,
Directorate-General for Education and Culture, Brussels, 2000 p.6-7

6
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

II 2 Recomandarile pentru statele membre în anul 2002

Evaluând progresele realizate de fiecare stat membru în parte, sunt formulate an de an

recomandari aferente fiecarui pilon în parte.
Pentru anul 2002, recomandarile aferente îmbunatatirii fortei de munca sunt:
§ Rezolvarea problemei somajului tinerilor si prevenirea somajului de lunga durata;
§ O abordare mai prietenoasa o ocuparii: sisteme de beneficii, taxe si pregatire;
§ Dezvoltarea unei politici de activare a persoanelor în vârsta;
§ Dezvoltarea capacitatilor necesare pentru o noua piata a muncii în contextul învatarii
continue;
§ Politici active de dezvoltare a ofertei locurilor de munca si combaterea proliferarii
blocajelor în noua piata a muncii europene;
§ Combaterea discriminarii si promovarii incluziunii sociale prin accesul la ocupare.
Promovarea initiativei si spiritului întreprinzator, crearea de locuri de munca:
§ Facilitarea demararii si conducerii unei afaceri;
§ Noi oportunitati de angajare într-o societate bazata pe cunoastere si în servicii;
§ Actiune locala si regionala pentru ocuparea fortei de munca,
§ Reforme în sistemul taxelor pentru ocupare si pregatire.
Încurajarea adaptabilitatii dintre sectoarele de activitate si angajatii lor:
§ Modernizarea conditiilor de munca;
§ Încurajarea adaptabilitatii în întreprinderi, componenta a învatarii pe durata întregii
vieti.
Întarirea politicii de promovare a egalitatii dintre barbati si femei:
§ Continuitatea abordarii principale a acestui subiect,
§ Rezolvarea “capcanelor” de gen;
§ Concilierea muncii cu viata de familie 4 .

III Schimbarile din ocuparea politicii de ocupare a fortei de munca în Europa

Uniunea Europeana este principalul bloc economic din lumea de astazi Cu numai 6
procente din populatia lumii, creeaza mai mult de 20 % din productia totala. Centrata pe numeroase

4
“Council decision on Guidelines for Member States’ employment policies for he year 2002”, (presented by
Commission), Brussels, 12.09.2001

7
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

prioritati, Europa nu a reusit sa rezolve unul din obiectivele sale de baza: acela de a crea
oportunitati de munca pentru toti.
Exista doua principale motive care au condus la situatia actuala pe piata ocuparii fortei de
munca. Primul motiv îl reprezinta dificultatilor de a face fata socurilor macroeconomice. Somajul a
crescut în ultimii 25 de ani datorita a doua crize ale petrolului din anii 1970 si 1980 si tulburarii
economice de la începutul anilor 1990. Europa nu a putut preveni pierderea de locuri de munca
declansate de aceasta criza si a fost lipsita de politici economice coordonate, orientate spre
realizarea cresterii si stabilitatii. Europa beneficiaza de aceleasi avantaje (o piata unica si o moneda
unica) care au ajutat economia Statelor Unite sa devina una dintre cele mai productive din lume.
Al doilea motiv, îl reprezinta problemele legate de capacitatea de a face fata
transformarilor actuale de pe piata muncii. Disfunctionalitatile politicilor de pe piata muncii si a
sistemelor de protectie sociala au acutizat somajul transformându-l în somaj pe termen lung.
Satele membre prezinta o buna retea de protectie contra pierderii venitului pe perioada
somajului dar exista tendinta de a oferi un venit pasiv si de a lasa oamenii sa astepte ajungându-se
la somaj pe termen lung înainte de a se face ceva pentru ei. Se impune crearea unei trambuline care
sa relanseze noile abilitati si locuri de munca.
Se înregistreaza un deficit în sectorul crearii de locuri de munca Europa creeaza locuri de
munca, dar nu suficiente. Multi someri sunt împiedicati sa obtina un nou post datorita nivelului
scazut de educatie sau de uzura abilitatilor si calificarilor, ei fiind pusi în situatia de a nu face fata
posturilor care le sun oferite.
Pe de ala parte, adaptarea Europei la noile tehnologii este relativ redusa. Aceasta se
manifesta atât în termenii organizarii muncii cât si în cel al lipsei de oportunitati (pentru cei care
muncesc sau sunt în afara pietei muncii) de a îsi descoperi si reînnoi abilitatile de-a lungul
perioadei active de viata. Raspunsul Europei la cea de a doua problema o reprezinta Strategia
Europeana de Ocupare a Fortei de Munca al carei principal scop este de a sprijini statele membre si
partenerii sociali în efortul lor de a se moderniza si adapta la cerintele actuale ale pietei muncii. 5

III 1 Deficitului de ocupare a fortei de munca în Europa

În cadrul analizelor summitului din Lisabona, martie 2000, Comisia Europeana a prezentat
o serie de documente care îsi propun sa ofere analize asupra situatiei economice si sociale asupra
Uniunii Europene. Ca o concluzie generala, au fost facute progrese considerabile în sprijinirea

5
The European Employment Strategy, Investing in more and better jobs, collection p.3-5

8
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

crearii de noi locuri de munca. Totodata, au fost identificate principalele caracteristici ale
deficitului de ocupare a fortei de munca în Europa. Acestea sunt:
• capcana serviciilor – Uniunea Europeana are un nivel mult mai scazut al angajarii în
sectorul serviciilor decât SUA;
• capcana generata de gen – numai jumatate din femeile UE sunt angajate în
comparatie cu doua treimi din SUA;
• capcana vârstei – rata angajarii în grupa de vârsta 55-65 de ani este scazuta;
• capcana abilitatilor – abilitatile cerute în UE nu corespund suportului tehnic existent;
• somajul structural pe termen lung – aproape jumatate din cei în afara muncii sunt în
somaj de mai mult de un an;
• dezechilibrul pietelor regionale atât în Europa cât si în statele membre – somajul în
UE este concentrat sudul Italiei, Spania si Grecia. Somajul este cel mai ridicat în regiuni
specifice mai putin dezvoltate, regiunile periferice si zonele de declin industrial.

III 2 Îmbunatatirea angajarii fortei de munca

Un obiectiv stabilit pe agenda summit-ului din Lisabona l-a constituit îmbunatatirea

angajarii fortei de munca si calitatea muncii. Acest obiectiv se realizeaza pe mai multe directii:
• prin crearea de locuri de munca înalt calitative (ca obiectiv, realizarea angajarii
depline a potentialului fortei de munca european presupune depunerea efortului în directia
cresterii ratei ocuparii fortei de munca cât se poate de aproape de 70% în anul 2010 si
majorarea numarului femeilor încadrate în munca la mai mult de 60 % în 2010)
• anticipând si facând fata schimbarii si adaptând ocuparea fortei de munca la noul
mediu de munca (obiectivul consta în descoperirea unei abordari pozitive si pro active de
schimbare promovând informatia adecvata atât pentru companii cât si pentru angajati;
adresându-se ocuparii fortei de munca si consecintelor sociale ale fortei de munca si pietei
integrate si adaptând conditiile de munca si relatiile contractuale la noua economie în vederea
sprijinirii relansarii echilibrului între flexibilitate si securitate)
• prin exploatarea oportunitatilor economiei bazate pe cunoastere (obiectivul principal
îl reprezinta accelerarea dezvoltarii unei economii bazata pe cunoastere, cu scopul de a crea mai
multe locuri de munca în Europa)
• prin promovarea mobilitatii (asigurarea implementarii practice a miscarii libere a
muncitorilor prin desfiintarea obstacolelor aflate în calea mobilitatii geografice. De asemenea

9
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

implica o monitorizare continua a aplicarii regulilor comunitatii în privinta deplasarii libere a

muncitorilor; examinarea nevoii de masuri specifice în sfere care reprezinta centrul economiei
bazata pe cunoastere si dezvoltarea mecanismelor de suport în vederea facilitarii mobilitatii
incluzând utilizarea noilor tehnologii) 6

IV Indicatori statistici ai pietei muncii din Uniunea Europeana

Pentru a întelege mai bine evolutiile înregistrate pe piata muncii în Uniunea Europeana
propun trecerea în revista a evolutiei mediilor înregistrate la nivelul celor 15 sate membre a
indicatorilor statistici: populatia ocupata, populatia activa si populatia active neocupata. Analiza va
fi realizata pentru valorile de pe parcursul anilor 1991, 1992 si 1995, 1996, 1997, 1998, 1999 si
2000.
Datele propuse spre provin din publicatiile oficiale ale EUROSTAT, Biroul Statistic al
Comunitatii Europene.

IV 1 Populatia activa si populatia ocupata în Uniunea Europeana

Populatia activa reprezenta ca medie, 67,70% din totalul populatiei în anul 1991, scazând la
67,30% în anul 1992, procent mentinut si în anul 1995. Începând cu 1996 se înregistreaza o crestere
constanta a procentului populatiei active de la 67,50% în anul 1996 la 67,80% în anul 1997, la
68,20% în anul 1998, la 68,70% în anul 1999 si 69% în anul 2000.
Similar, procentul populatiei ocupate a scazut de la 62,20% în anul 1991 la 61,10% în anul
1992 si la 60% în anul 1995. Începând cu anul 1996, se înregistreaza o crestere constanta a
procentului populatiei ocupate de la 60,10% în anul 1996 la 60,50% în anul 1997, la 61,30% în
anul 1998, la 62,30% în anul 1999 si la 63,30% în anul 2000.

6
Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the Economic and
Social Committee and the Committee of the Regions, Social Policy Agenda, Department Employment
and social affairs, European Commission, Directorate General for Employment, Industrial Relations and
Social Affairs, Luxembourg, 2000,p.10-18

10
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

Populatia activa si populatia ocupata în tarile UE

Populatia ocupata Populatia activa

70,00%
68,00%
66,00%
64,00%
62,00%
60,00%
58,00%
56,00%
54,00%
1991 1992 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Sursa: Baza de date Eurostat, Biroul Statistic al Comunitatii Europene

Imaginea pietei muncii europene nu ar fi completa daca nu am evidentia tarile unde au fost
înregistrate valorile maxime si minime ale procentului corespunzator populatiei ocupate, respectiv
active pentru fiecare an luat în considerare.

Tabel 1: Valorile minime si valorile maxime înregistrate de indicatorii populatiei ocupate si

populatiei active în Uniunea Europeana
Sursa: Baza de date Eurostat, Biroul Statistic al Comunitatii Europene
Populatie ocupata Populatie activa
Anul Valoarea minima Valoarea maxima Valoarea minima Valoarea maxima
1991 49,6% Spania 79,5% Suedia 58,0% Grecia 82,7% Danemarca
1992 48,3% Spania 75,9% Suedia 58,5% Grecia 82,5% Danemarca
1995 46,2% Spania 73,4% Danemarca 57,4% Italia 79,8% Danemarca
1996 47,1% Spania 70,3% Suedia 57,7% Italia 78,1% Suedia
1997 48,5% Spania 74,9% Danemarca 57,9% Italia 79,8% Danemarca
1998 50,2% Spania 75,1% Danemarca 58,7% Italia 79,7% Danemarca
1999 52,5% Italia 76,0% Danemarca 59,3% Italia 80,6% Danemarca
2000 53,5% Italia 76,5% Danemarca 59,9% Italia 80,0% Danemarca

Valoarea minima a procentului populatiei ocupate a fost înregistrata în anul 1995 în Spania.
46,20% iar valoarea maxima în anul 1991 în Suedia: 79,50%. Valoarea minima a procentului

11
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

populatiei active a fost înregistrata tot în anul 1995, dar în Italia: 57,40% iar valoarea maxima tot în
1991, tot în Suedia. 82,70%. Constanta tarilor cu valori minimale. Spania, Italia si Grecia,
respectiv a tarilor care au procente mari de populatie ocupata si activa: Danemarca si Suedia
lanseaza ipoteza unei segregari geografice a pietei muncii în spatiul Uniunii Europene.

IV 2 Populatia activa neocupata în Uniunea Europeana

Diferenta dintre procentul populatiei active si cel al populatiei ocupate reprezinta populatia
care, desi este activa, deci capabila sa munceasca nu este totusi integrata pietei muncii din diverse
motive. Acest procent cuprinde diferite cazuri, incluzând studenti, elevi, persoane care au fost pe
piata muncii dar nu întrunesc conditiile necesare acordarii somajului, pensionarii timpurii sau
pensionarii pe caz de boala, persoane care îsi caua un loc de munca.
Procentul populatiei active dar neocupate în Uniunea Europeana a crescut constant de la
5,50% în anul 1991, la 6,20% în anul 1992, la 7,30% în anul 1995 atingând valoarea maxima de
7,40% în anul 1996. Anul 1997 a declansat un trend descendent de la 7,30% la 6,90% în anul 1998,
la 6,40% în anul 1999 si la 5,70% în anul 2000.

Populatia activa neocupata în Uniunea Europeana

Uniunea Europeana

8,00%
7,00%
6,00% 7,30% 7,40% 7,30% 6,90%
6,20% 6,40%
5,00% 5,70%
5,50%
4,00%
3,00%
2,00%
1,00%
0,00%
1991 1992 1995 1996 1997 1998 1999 2000

12
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

Sursa: Baza de date Eurostat, Biroul Statistic al Comunitatii Europene

V Migratia catre statele membre ale Uniunii Europene

Cresterea migratiei în interiorul Uniunii Europene a cetatenilor din satele membre dar si a
celor din alte tari ridica problema asigurarii securitatii sociale a fluxului de populatie. Magnitudinea
acestui proces are consecinte micro si macro economice cu un impact direct asupra pietei muncii în
contextul general axat pe asigurarea si protejarea drepturilor omului si lupta împotriva discriminarii
religioase, etnice, sexuale sau pe alte considerente. Un factor decisiv îl joaca statul legal sau ilegal
al sosirii refugiatilor, azilantilor, apatrizilor sau victimelor conflictelor locale, regionale si
internationale.
Aceasta miscare a populatiei corespunde cererii de forta de munca manifestata în anii 1960
de catre tarile vest si nord europene. Somajul înregistrat în tarile Uniunii Europene a redus cererea
de forta de munca limitând sosirea emigrantilor. Ca o consecinta, migratia din afara tarilor UE spre
spatiul Uniunii s-a concentrat în special pe reîntregirea de familie si migratii ilegale.
În Uniunea Europeana pot fi distinse patru tipuri de migratie: migratia interna în cadrul
satelor membre, populatia din lumea a treia si azilantii, emigrantii spatiului european din tarile non-
membre UE si familiile si copiii (Eichenhofer, 1997). Principalul motiv al migratiei îl constituie
lipsa locurilor de munca, standardele scazute de viata, viata în saracie, motiv asumat chiar cu riscul
posibilitatii de a nu îmbunatati situatia cotidiana socio-economica.

Tabel 2: Populatia fiecarui stat UE în raport cu fluxurile migratorii spre statele membre
1992
Sursa: Eberhard Eichenhofer “Social Security of Migrants in the European Union of
Tomorrow”, Universiatsverlag Rasch, Osnabruck, 1997
% populatiei din % populatie provenita % populatie provenita
statul respectiv UE din alte state UE din alte state non-UE
Austria 93,35% 0,98% 5,65%
Belgia 90,79% 5,59% 3,61%
Danemarca 96,72% 0,75% 2,51%
Finlanda 99,24% 0,11% 0,63%
Franta 93,65% 2,94% 3,39%
Germania 92,44% 2,11% 5,44%

13
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

Grecia 97,93% 0,66% 1,42%

Irlanda 97,32% 2,05% 0,61%
Italia 99,05% 0,20% 0,73%
Marea Britanie 96,46% 1,43% 2,09%
Luxemburg 68% 29% 3%
Olanda 95,15% 1,20% 3,64%
Portugalia 98,84% 0,31% 0,84%
Spania 99,07% 0,42% 0,49%
Suedia 94,28% 0,84% 4,87%

În anul 1992, satele cu cel mai mare procent de populatie propr ie erau Finlanda 99,24%,
Spania 99,07% si Italia 99,05% iar cel mai scazut procent era de 68% în Luxemburg.
Cetateni europeni, membri ai tarilor UE s-au deplasat în alte state membre cu preponderenta
în Luxemburg 29% si Belgia 5,59% si mai putin în Finlanda 0,11%, Italia 0,20%, Portugalia
0,31%, Spania 0,42% si Grecia 0,66%.
Emigrantii din alte tari decât cele ale Uniunii Europene au optat în mare masura pentru
Austria 5,65%, Germania 5,44% si Suedia 4,87% si mai putin pentru Spania 0,49%, Irlanda 0,61%
Finlanda 0,63% si Italia 0,73%.

VI Analiza comparativa România - Uniunea Europeana

Acest capitol propune luarea analize comparative România – Uniunea Europeana pe baza a
trei indicatori statistici: populatia activa, populatia ocupata si populatia activa neocupata. În cazul
Uniunii Europene, s-a luat în calcul media pentru cele cincisprezece state membre.
Sursa bazelor de date o reprezinta Eurostat. Pentru stabilirea ratei somajului în România, s-au
aditionat date provenite de la Biroul International al Muncii, OECD, si Agentia Nationala de Ocupare
a Fortei de Munca.

VI 1 Populatia activa si populatia ocupata

România dispune de o forta de munca activa peste media înregistrata în cele cincisprezece
tari ale Uniunii Europene. Procentul populatiei active din România era cu 3,70% peste media
Uniunii Europene în anul 1997; 4,40% în anul 1998; 1,10% în anul 1999 si 0,6% în anul 2000.

14
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

În ceea ce priveste populatia ocupata, România prezinta un trend similar. Daca în anul 1997,
România se situa cu 6,70% peste media UE, procentul scade la 4,60% în 1998; 2,70% în 1999 si
0,90% în anul 2000.

Populatia ocupata si populatia activa în UE si România

Populatia ocupata în UE Populatia ocupata în România

Populatia activa în UE Populatia activa în România

74,00%
72,00%
70,00%
68,00%
66,00%
64,00%
62,00%
60,00%
58,00%
56,00%
54,00%
1997 1998 1999 2000

Sursa: Baza de date Eurostat, Biroul Statistic al Comunitatii Europene

În perioada 1997-2000 se constata scaderea procentului populatiei active din totalul

populatiei atât în România cât si în statele membre ale Uniunii Europene O posibila explicatie se
datoreaza evolutiei demografice a populatiei.

VI 2 Populatia activa neocupata

Diferenta dintre populatia activa si populatia ocupata poate reprezenta un bun indicator al
capacitatii pietei muncii de a oferi mecanismele necesare absorbtiei eficiente a fortei de munca.
În tarile Uniunii Europene se constata o diminuare constanta a populatiei active neocupate
de la 7,30% în anul 1997 la 6,90% în anul 1998, la 6,40% în anul 1999 si la 5,70% în anul 2000.
Aceasta corespunde aplicarii îndrumarilor generale si pentru fiecare stat membru a prevederilor
stabilite de Comisia Europeana în cadrul Strategiei Europene de Ocupare a Fortei de Munca.

15
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

Populatia activa neocupata în UE si România

UE România
7,30% 6,90%
8,00%
6,40%
7,00% 5,70%
6,00%
5,00%
5,40%
4,00% 4,80%
3,00% 4,30% 4,40%
2,00%
1,00%
0,00%
1997 1998 1999 2000

Sursa: Baza de date Eurostat, Biroul Statistic al Comunitatii Europene

Paradoxal înregistrarii unor valori peste media UE în domeniul populatiei active si ocupate,
România înregistreaza o crestere a procentului corespunzator populatiei active neocupate de la
4,30% în 1997 la 4,40% în 1998, 4,80% în 1999 si 5,40% în anul 2000.

VI 3 Rata somajului

Rata somajului în UE Rata somajului în România

Rata somajului de lunga durata în UE Rata somajului de lunga durata în România

12,00%

10,00%

8,00%

6,00%

4,00%

2,00%

0,00%
1997 1998 1999 2000

Sursa: Baza de date Eurostat, Biroul Statistic al Comunitatii Europene

16
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

Rata somajului în Uniunea Europeana scade constant de la 10,60% în anul 1997, la 9,90%
în 1998, la 9,10% în 1999 ajungând la 8,20% în anul 2000. În România situatia se prezinta
îngrijorator datorita cresterii continue a somajului de la 5,50% în 1997 la 7% în anul 2000. Scaderii
permanente a somajului de lunga durata în tarile membre ale UE de la 5,20% în anul 1997 la 3,60%
în anul 2000, România îi “raspunde” printr-o crestere a somajului de lunga durata de la 2,60% în
anul 1997 la 3,40% în anul 2000.
Interesul manifestat de statele membre în aplicarea recomandarilor Strategiei Europene
pentru Ocuparea Fortei de Munca este responsabil pentru succesul înregistrat în lupta contra
somajului, argument suficient de puternic pentru încheierea capitolului numarul 13 (Politici sociale
si ocuparea fortei de munca) din negocierile de aderare a României la Uniunea europeana.

VI 4 Rata somajului în România

Comparatia ratei somajului în România stabilite de catre Biroul International al Muncii,

OECD, Eurostat si Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca conduce la evidente
similaritati între Biroul Statistic al Comunitatii Europene, OECD si Biroul International al Muncii
(BIM), în special între ultimele doua surse de date.
Comparativ, potrivi celor patru surse de date, s-au înregistrat procente:
§ de 8,20% (OEDC ) fata de 10,90% (Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca) în
anul 1994;
§ de 8% atât pentru OEDC cât si pentru BIM în anul 1995;
§ 6,60% (OEDC ) si 6,70% (BIM) în anul 1996;
§ 5,50% (Eurostat), 6,40% (OEDC ) respectiv 6%.(BIM) fata de 8,90% (Agentia Nationala
de Ocupare a Fortei de Munca) în anul 1997;
§ 5,60% (Eurostat), 6,80% (OEDC ) respectiv 6,30% (BIM) fata de 10,40% în anul 1998
(Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca);
§ 6,20% (Eurostat), 6,20% (OEDC ) respectiv 6,80% (BIM) fata de 11,80% (Agentia
Nationala de Ocupare a Fortei de Munca) în anul 1999.
Anul 1996 marcheaza un consens maxim în datele înregistrate. Anul 1999 desi constata
procente aproape similare la nivelul organizatiilor internationale implicate, reprezinta cea mai mare
diferenta fata de datele oficiale publicate de Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca.

17
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

Rata somajului în România potrivit diferielor surse de date

0,14

0,12
Biroul International al Muncii
0,1
Agentia Nationala de
0,08 Ocupare a Fortei de Munca
Eurostat
0,06

0,04 OECD

0,02

0
1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Sursa: Baza de date Eurostat, Biroul Statistic al Comunitatii Europene, Anuarul Statistic al
României, Editia 2000, Institutul National de Statistica, Bucuresti, martie 2001, si “Echilibrul
dintre protectie si oportunitati – o strategie de protectie sociala în economiile în tranzitie”,
Colectivul de Protectie Sociala, Unitatea Sectorului de Dezvoltare Umana, Regiunea Europei si
Asiei Centrale, Banca Mondiala, Editura Expert, Bucuresti, 2000

Diferentele aparute probabil din conside rente metodologice evidentiaza o discrepanta între
imaginea privind perceptia somajului în România din România (Agentia Nationala de Ocupare a
Fortei de Munca) si perceptia somajului din surse de informare externe tarii (Biroul International al
Muncii, OECD si Eurostat).

VII Tarile candidate la Uniunea Europeana

Între 1990-1996, tarile candidate au depus cerere de aderare la Uniunea Europeana. Aceste
cereri au primit un raspuns pozitiv în iunie 1993 (Malta), 1996 (Cipru), 1997 (Bulgaria, Republica
Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, România, Slovacia, Slovenia) si martie 1998 (Polonia).
Un caz aparte îl reprezinta Turcia care si-a exprimat dorinta de a face parte din Uniunea Europeana
la 14 aprilie 1987 dar cu care negocierile nu au început înca.

18
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

VII 1 Criteriile de la Copenhaga

Aderarea tarilor candidate la Uniunea Europeana este conditionata de îndeplinirea criteriilor

cunoscute sub denumirea de criteriile de la Copenhaga, criterii stabilite în cadrul Consiliul
European în iunie 1993 din Copenhaga.
Acestea sunt: stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, , statul de drept, drepturile
omului, respectul fata de minoritati si protectia acestora; existenta unei economii de piata
functionala, precum si a capacitatii de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din cadrul
UE si capacitatea de a-si asuma obligatiile dictate de parteneriat, de calitatea de membru UE
incluzând aderenta la tintele unificarii politice, economice si monetare.

VII 2 Capitolele de negociere

Uniunea Europeana si tarile candidate negociaza un numar de 31 de capitole. Dintre acestea,

la data de 21 decembrie 2001, noua capitolele erau închise de catre toate tarile candidate: Capitolul
5: Dreptul societatilor comerciale; Capitolul 8: Pescuitul; Capitolul 12: Statistica; Capitolul 16:
Întreprinderi mici si mijlocii; Capitolul 17: Stiinta si cercetare; Capitolul 18: Educatie, formare
profesionala si tineret; Capitolul 23: Protectia consumatorilor si a sanatatii; Capitolul 26: Relatii
externe; Capit olul 27: Politica externa si de securitate comuna. Capitolele pe care urmeaza sa le
deschida spre discutie toate tarile candidate sunt Capitolul 30: Institutii si Capitolul 31: Diverse.
România are acum în discutie un numar de opt capitole. Anul trecut, în 2001, au fost
deschise cinci capitole de negociere. trei capitole în prima jumatate a anului, în timpul presedintiei
suedeze (Capitolul 4: Libera circulatie a capitalului; Capitolul 9: Politica în domeniul
transporturilor; Capitolul 25: Uniunea vamala) respectiv doua capitole în a doua jumatate a anului,
pe parcursul presedintiei belgiene (Capitolul 10: Impozitare; Capitolul 13: Politici sociale si
ocuparea fortei de munca).
Acestora li se adauga capitole deschise anterior: Capitolul 6: Politica în domeniul
concurentei; Capitolul 19: Telecomunicatii si tehnologia informatiilor si Capitolul 20: Cultura si
politica în domeniul audiovizualului;.
Capitolele ce urmeaza sa fie deschise de catre România sunt: Capitolul 1: Libera circulatie a
marfurilor; Capitolul 2: Libera circulatie a persoanelor; Capitolul 3: Libera circulatie a serviciilor;
Capitolul 7: Agricultura; Capitolul 11: Uniune economica si monetara; Capitolul 14: Energie;
Capitolul 15: Politica industriala; Capitolul 21: Politica regionala si coordonarea instrumentelor
structurale; Capitolul 22: Protectia mediului înconjurator; Capitolul 24: Justitie si afaceri interne;

19
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

Capitolul 28: Control financiar; Capitolul 29: Dispozitii financiare si bugetare; Capitolul 30:
Institutii si Capitolul 31: Diverse.

Tabel 3: Situatia negocierilor dintre tarile candidate si Uniunea Europeana

Sursa: www.euractive.com si www.europa.eu.int
Data Situatia capitolelor de negociere la data de 21
Tara candidata depunerii decembrie 2001
candidaturii Închise Deschise, în Urmeaza sa fie
discutie deschise
Bulgaria Decembrie 1995 14 13 4
Cipru Iulie 1993 24 5 2
Estonia 28 noiembrie 1995 20 9 2
Letonia 27 octombrie 1995 23 6 2
Lituania 8 decembrie 1995 23 6 2
Malta 16 iulie 1990 20 8 3
Polonia 15 aprilie 1994 20 9 2
Republica Ceha 17 ianuarie 1996 24 5 2
România 22 iunie 1995 9 8 14
Slovacia 27 iunie 1995 22 6 3
Slovenia 10 iunie 1996 26 3 2
Ungaria Martie 1994 24 5 2

Conform estimarilor, un ipotetic scenariu al aderarii s-ar realiza în doua valuri: primul, în
2004-2005 ar include un numar de zece tari (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Ungaria) urmând ca Bulgaria si România sa adere în 2009-
2010.

VIII Analiza comparativa România – tarile candidate

Aceasta parte a lucrarii va analiza comparativ procentul populatiei active în tarile candidate
cu scopul de a oferi posibilitatea “plasarii” situatiei pietei muncii în România în rândul tarilor
aspirante la calitatea de membru al Uniunii Europene.

20
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

VIII 1 Populatia activa în tarile candidate

Pentru anul 1997, România a înregistrat o rata a populatiei active de 71,50% valoare
superioare celor din Ungaria 57,10%, Polonia 66,20%, Slovenia 67,40%, fiind depasita de
Republica Ceha 71,70% si Estonia 72,70%.

Populatia activa în tarile candidate

Estonia

Republica Ceha

Lituania

România 1998
Letonia 1997

Slovenia

Polonia

Ungaria

0,00% 20,00 40,00 60,00 80,00

% % % %

Sursa: Baza de date Eurostat, Biroul Statistic al Comunitatii Europene

Comparativ cu tarile membre Uniunii Europene, rata populatiei active în România în anul
1997 înregistreaza o valoare superioara Italiei 57,90%, Spaniei 61,10%, Luxemburgului 61,60%,
Greciei 61,30%, Belgiei 62,70%, Irlandei 64,10%, Frantei 68,10%, Portugaliei 69%, Germa niei
70,60%, Austriei 70,70% Este depasita ca valoare numerica doar de cinci tari UE: Olanda 71,80%,
Finlanda 72,80%, Marea Britanie 75,60%, Suedia 77,30% si Danemarca 79,80%.
În anul 1998, procentul de 70,30% al populatiei active în România o situeaza înaintea
Ungariei, Poloniei, Sloveniei si Letoniei. Valoarea procentului populatiei active din România este
depasita de Lituania, Republica Ceha si Estonia.
Comparativ cu statele membre, aceasta valoare este egala cu cea înregistrata în Portugalia
dar depasita sapte state membre: de Austria 70,80%, Germania 70,80% Olanda 72,80%, Finlanda
73,10%, Marea Britanie 75,60%, Suedia 76,80%, si Danemarca cu 79,70%.

21
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

În anul 1999, procentul populatiei active în România era de 69,80%, valoare superioara
Ungariei, Poloniei, Sloveniei, Ciprului, Slovaciei si Letoniei. Tarile candidate care prezinta valori
superioare tarii noastre sunt: Estonia, Republica Ceha si Lituania.
La nivelul Uniunii Europene, aceasta valoare este depasita noua state membre. de Belgia
65,10%, Portugalia 70,70%, Austria 71,10%, Germania 71,10%, Olanda 73,90%, Finlanda 74,20%,
Marea Britanie 75,50%, Suedia 77,10% si Danemarca 80,60%.
Pozitia ocupata de România în anul 1999 este aceiasi cu cea din anul 2000. Singura
modificare provine din includerea în analiza a Bulgariei care prezinta un procent net inferior tarii
noastre. În anul 2000, procentul de 69,60% este superior valorilor din Ungaria, Bulgaria, Polonia,
Sloveniei, Cipru, Slovacia si Letonia. Sapte state membre prezinta valori mai mari decât România.
Acestea sunt: Austria 70,80%, Germania 71%, Portugalia 71,30%, Olanda 75,20%, Marea Britanie
75,40%, Suedia 77,50% si Danemarca 80%

Lituania

Republica Ceha

Estonia

România

Letonia
2000
Slovacia
1999
Cipru

Slovenia

Polonia

Bulgaria

Ungaria

0,00% 10,00 20,00 30,00 40,00 50,00 60,00 70,00 80,00

% % % % % % % %
Sursa: Baza de date Eurostat, Biroul Statistic al Comunitatii Europene

Analiza valorilor minime ale populatiei active, înregistrate comparativ în tarile Uniunii
Europene si tarile candidate, evidentiaza valori similare între Ungaria si Italia. Începând cu anul
1999, cea mai mica valoare înregistrata în perimetrul tarilor candidate este mai mare decât valoarea
similara din spatiul UE. Nu acelasi lucru se poate spune despre valorile maximale, diferenta dintre
valoarea maxima înregistrata în UE si tari candidate continuând sa creasca de la 7,1% în 1997 la
8,5% în 2000.

22
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

Tabel 4: Valorile minime si valorile maxime ale procentului populatiei active în UE si în

tarile candidate
Sursa: Baza de date Eurostat, Biroul Statistic al Comunitatii Europene

Valorile minime înregistrate Valorile maxime înregistrate

Tari candidate UE Tari candidate UE
1997 57,10% Ungaria 57,90% Italia 72,70%. Estonia 79,80% Danemarca
1998 58,40% Ungaria 58,70% Italia 72,40% Estonia 79,70% Danemarca
1999 59,60% Ungaria 59,30% Italia 72,60% Lituania 80,60% Danemarca
2000 59,90% Ungaria 59,90% Italia 71,50% Lituania 80,00% Danemarca

IX Concluzii

Lucrarea a pus în evidenta dimensiunile pietei muncii românesti atât comparativ cu tarile
Uniunii Europene cât si cu tarile candidate. Comparatia procentului populatiei active între România
si cele cincisprezece state membre ale Uniunii Europene plaseaza tara noastra pe locul sase în anul
1997, locul opt în anul 1998, locul zece în anul 1999 si locul opt în anul 2000. Includerea tarii
noastre în mod ipotetic în rândul tarilor membre mareste numarul acestora la 16 ceea ce înseamna
ca România se situa în jumatatea superioara în anii 1997 si 2000 înregistrând o usoara scadere sub
valoarea media în anul 1999. Egalitatea dintre România si Portugalia în anul 1998 ofera tarii
noastre pozitia de mijloc în rândul tarilor din Comunitatea Europeana.
Valorile românesti ale procentelor populatiei active si populatiei ocupate în raport cu media
statelor membre, situeaza constant peste media UE în toti anii luati în consideratie: 1997, 1998,
1999 si 2000. Se constata totusi reducerea avantajului numeric detinut de România, ceea ce ar
conduce la înregistrarea unor valori sub media UE în viitor.
Ratele somajului si ale somajului de lunga durata în România se plaseaza, de asemenea, sub
media statelor membre. Scaderii mediei acestor rate în Uniunea Europeana îi corespunde cresterea
ratelor similare românesti, situate înca, la nivelul anului 2000 sub media celor din statele membre.
În ceea ce priveste comparatia dintre România si restul tari candidate, o problema majora a
constituit-o lipsa datelor. Abia pentru anul 2000 Eurostat a oferit date integrale din toate cele
unsprezece state.
Conform valorilor înregistrate în cazul populatiei active, România ocupa locul 3 din sase în
anul 1997, locul 4 din opt în anul 1998, locul 4 din zece în anul 1999 si locul 4 din 11 în anul 2000.

23
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

Se constata în mod constant depasirea valorii procentului românesc de populatie activa de catre
Estonia, Republica Ceha si Lituania. Singura exceptie este anul 1997 în care nu dispunem de rata
populatiei active în Lituania.
Desigur ar fi utila continuarea acestui studiu prin includerea în analiza a ratei populatiei
ocupate, a ratei somajului si a ratei somajului de lunga durata în cadrul tarilor candidate. Relevanta
unei astfel de analiza ar fi mai degraba utila din punct de vedere al pregatirii pentru adoptarea
efectiva a Strategiei Europene de Ocupare a Fortei de Munca, ceea ce nu reprezinta intentia lucrarii
de fata.
Contextul specific dictat de procesul de aderare al tarilor candidate la Uniunea Europeana
reprezinta un cadru general pentru adoptarea Strategiei Europene de Ocupare a Fortei de Munca.
Un prim pas a fost deja facut prin abordarea capitolului de negociere numarul 13, referitor la
ocuparea fortei de munca si politica sociala, capitolul încheiat de toate tarile candidate, mai putin
Bulgaria si România.
Concluzionând, România se situeaza în jumatatea superioara a pietei muncii europene în
ceea ce priveste procentul populatiei active atât comparativ cu tarile Comunitatii Europene cât si cu
tarile candidate; depaseste media tarilor membre ale Uniunii Europene în privinta populatiei
ocupate si prezinta valori inferioare mediei somajului si somajului de lunga durata fata de statele
membre.
Locul pietei muncii românesti impune adoptarea masurilor de politica a ocuparii fortei de
munca care sa consolideze pozitia în rândul tarilor candidate cu posibilitatea îmbunatatirii
comparativ cu tarile Uniunii Europene.

Bibliografie

“Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the
Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, Social Policy Agenda,
Department Employment and social Affairs”, European Commission, Directorate General for
Employment, Industrial Relations and Social Affairs, Luxembourg, 2000,
“Council decision on Guidelines for Member States’ employment policies for he year
2002”, (presented by Commission), Brussels, 12.09.2001
“Echilibrul dintre protectie si oportunitati – o strategie de protectie sociala în economiile
în tranzitie”, Colectivul de Protectie Sociala, Unitatea Sectorului de Dezvoltare Umana, Regiunea
Europei si Asiei Centrale, Banca Mondiala, Editura Expert, Bucuresti, 2000

24
 “Analiza comparativa a pietei muncii în România, Uniunea Europeana si tarile candidate”
Simona Vonica Radutiu

“Emp loyment in Europe 2001 – Recent Trends and Prospects”, Luxembourg, Office for
Official Publications of the European Communities, 2001
‘European employment and social policy: a policy for people’, collection: Europe on the
move, Directorate-General for Education and Culture, Brussels, 2000
Eberhard Eichenhofer “Social Security of Migrants in the European Union of Tomorrow”,
Universiatsverlag Rasch, Osnabruck, 1997
“The European Employment Strategy, Investing in more and better jobs”, Brussels, 2000
„Anuarul Statistic al României, Editia 2000, Institutul National de Statistica”, Bucuresti,
martie 2001,
www.europa.eu.int
www.europa.eu.int/eurosat/html
www.europa.eu.int/comm/dgs/employment_social/index_en.html
www.euractiv.com
www.infoeuropa.ro

25