Geo Dumitrescu - Insomnie

Creionul si gndul, inerte. Foaia e totusi alba.

Nu e prima data cnd tacerea mi se pare un urias aisberg.
Peretii pier imaculati n infinit
si mi-e cu neputinta sa-mi reprezint cuvntul merg.

Daca as agita inexplicabil foaia,

Fsitul hrtiei ar indica o prezenta,
ntunericul ar putea sa devie alb si sonor
(Dar numai gndul acesta e un semn de dementa!)

Atunci? Sa dorm?, sa gndesc? (Lucrurile sunt obositor de clare)

Peretii pier irezistibil n infinit.
Nu e prima data cnd singuratatea mi se pare un imens aisberg
- Prietena musca, bine-ai venit!...