Curs 4

Data trecuta vorbeam despre liberalitati in general si am inceput sa analizam conditiile

de validitate, care sunt comune pentru liberalitatile prin acte intre vii(donatii), cat si pentru
liberalitatile mortis causa(legate). Astazi vorbim tot despre liberalitati in general si incepem cu
obiectul liberalitatilor. Deci, ce poate forma obiectul liberalitatlor(donatiilor si legatelor)? In
esenta, este vorba despre acte juridice care au ca obiect orice drept patrimonial care face parte
din circuitul civil.

Student: S-ar putea transmite si drepturi nepatrimoniale? Pentru ca exista o dispozitie in legea
drepturilor de autor in care se mentioneaza despre transmiterea exercitiului anumitor drepturi,
spre exemplu dreptul la integritatea operei.

Profesor: Problema care se pune este daca un drept nepatrimonial poate forma obiectul unei
liberalitati. Spuneam ca e vorba de un transfer prin care intr-un patrimoniu se realizeaza o
insaracire si in altul o imbogatire.

Student: Stiu ca era o dispozitie care spunea ca se transmite si mostenitorilor exercitiul

dreptului respectiv. Daca exercitiul drepturilor are caracter nepatrimonial, teoretic ai putea sa
valorifici respectivul drept in mod patrimonial si tu alegi sa nu o faci.

Profesor: Pai nu, ca e vorba de drepturi cu continut nepatrimonial. Alea patrimoniale, sigur, au
alt regim si indiscutabil pot forma obiect al liberalitatilor. Dar intrebarea era daca in aceasta
ipoteza, prevederea legala, care intr-adevar stipuleaza ca anumite drepturi cu continut
nepatrimonial se pot transmite prin succesiune, mostenire, atunci inseamna ca ceea ce am spus
mai inainte, respectiv ca obiect al liberalitatilor il pot constitui numai drepturile cu continut
patrimonial nu este corect. Nu? Asta era problema. Ce parere aveti? Trebuie sa reformulam si
sa spunem ca orice drept care se transmite mortis causa este o liberalitate? Atunci inseamna ca
ce am spus data trecuta, cand am discutat despre cele doua elemente care caracterizeaza
liberalitatile, elementul material si cel moral , nu e valabil, ca nu exista element material aici.

Deci, ramanem pe coordonatele pe care le-am stabilit. Despre liberalitate in sensul

propriu al notiunii nu putem vorbi decat atunci cand este un transfer cu continut patrimonial,
restul au alta natura juridica.

Asa se vorbeste, de pilda, despre donatia de organe, acolo legea speciala ii spune
donatie, dar in realitate nu este o donatie. Sigur lasam deoparte ca uneori se face cu titlu
oneros... dar nu are un continut patrimonial. Deci, nu e o donatie propriu-zisa. De accea va
spuneam ca atunci cand vorbim despre liberalitati si cand discutam despre liberalitati mortis
causa, despre testament, spuneam ca (vom relua discutia la testament), ca nu exista testament
decat atunci cand exista legate, respectiv dispozitii cu continut patrimonial. Daca, de pilda, scriu
ca vreau sa fiu inmormantat in nu stiu ce cimitir, in sens laic e testament, pentru ca am zis ce sa
faca succesorii mei dupa ce am decedat, dar pentru ca nu avem o dispozitie care sa se refere la
bunuri, nu avem un testament, pentru ca ne gandim- mostenirea legala este regula, nu?
Exceptia e mostenirea testamentara si o avem cand exista dispozitii cu privire la bunuri. Deci
testamentul este un act care, in mod obligatoriu, trebuie sa contina dispozitii cu privire la
bunuri si prin urmare actele prin care se dispune de drepturile cu continut nepatrimonial nu
formeaza dreptul unor liberalitati.

Student: Daca as lasa un act prin care as spune ca exercitiul drepturilor nepatrimoniale cu
privire la opera respectiva sa ii ramana lui x, care ar fi consecinta, cum am califica acea
prevedere?

Profesor: E un act pe care nu il putem incadra in categoriaa liberalitatilor , pentru ca

liberalitatea asta presupune, sa ai un avantaj cu continut patrimonial, intr-o parte se
insaraceste si intr-o parte se imbogateste. Restul sunt alte dispozitii. Recunoasterea de copil
cum o caracterizez? Recunoastere de copil! Asa si aici. A dispus ca drepturile cu continut
nepatrimonial sa fie exercitate de nu stiu cine, in cine a avut el incredere Dar nu urmeaza
regulile specifice liberalitatilor, nu sunt supuse reductiunii, raportului si asa mai departe. Au alte
reguli. Dar o sa vedem ca testamentul poate sa contina si dispozitii care nu sunt cu privire la
bunuri. E un act complex care poate contine si alte dispozitii, dar alea nu sunt liberalitati daca
nu se refera la bunuri. Intotdeauna cand zicem liberalitate, zicem act de dispozitie cu privire la
bunuri. Orice alt act nu este liberalitate.

Student: Plus ca in cazul drepturilor nepatrimoniale nu pot exista transmisiuni. Pentru ca

teoretic e doar un mod de a renunta in parte la un drept de al tau pe care ulterior il preia
altcineva, dar nu exista o legatura directa de cauzalitate intre cele doua. De exemplu, daca eu
donez un organ nu il transmit persoanei respective ci doar renunt in parte la dreptul meu la
integritate corporala, ca ulterior o alta persoana sa...(nu se aude).

Profesor: Tocmai ca zicea exercitiul drepturilor nepatrimoniale.

Deci exced liberalitatilor. Deci retinem ca liberalitatile sunt acte care au ca obiect
drepturi cu continut patrimonial si ca aceste acte de dispozitie pot fi afectate de sarcini si de
conditii. Adica pot fi pure si simple, neconditionate in niciun fel, dar cand partile doresc pot sa
le supuna unor sarcini sau conditii. Ce sunt sarcinile si conditiile?

Student: Sarcinile sunt un accesoriu ca si o conditie necesara pentru .., in timp ce conditiile sunt
elemente viitoare sau incerte de care depinde nasterea sau...
Profesor: Puteti da exemple?

Student: Sarcina- clauza de inalienabilitate si conditie ar fi, de exemplu, sa nu divortezi pentru o

anumita perioada. Sarcina se refera la bunuri si conditia la persoana.

Profesor: Da, in principiu, dar sigur ca sunt situatii in care e greu sa stabilim daca e vorba de
sarcina sau conditie. Spunem, in principiu, sarcina intr-adevar se refera la bunuri, pe cand
conditia se refera la alte elemente. Sarcinile pot fi impuse a fi executate silit. Asta in ipoteza in
care beneficiarul a acceptat liberalitatea. Pentru ca, de pilda, daca se face o donatie cu sarcina
de a intretine pe sotia supravietuitoare a dispunatorului, aici sigur ca beneficiarul poate sa nu
accepte. Daca nu accepta nu vom vorbi despre executarea sarcinii, dar daca accepta, atunci
devine obligatorie pentru el. Sigur ca sarcina poate fi impusa, in exemplul dat poate fi obligat sa
execute silit ceea ce si-a asumat prin sarcina respectiva, sau in cazul in care nu mai poate
executa in natura, se pune problema executarii prin echivalent, daune-interese.

Cand este vorba de conditii, acolo de cate feluri sunt? Deci unele nu depind de vointa
celui care este beneficiarul liberalitatii, altele depind si de el si de altul ( exemplu: de a te
casatori cu x) sau pot fi pur potestative (ex: daca vei urma o universitate), deci beneficiarul are
libera optiune de a indeplini ce a cerut dispunatorul sau poate renunta la liberalitatea
respectiva. Deci nu poate sa zica accept, dar nu indeplinesc conditia. Aici nu se intampla ca la
actele oneroase, unde conditia pur potestativa nu e valabila. Aici este valabila.

Student: In general ni se da exemplu de sarcina in favoarea beneficiarului atunci cand ar trebui

sa urmeze o universitate. Aici nu ar fi mai degraba o conditie? Pentru ca se refera mai degraba
la persoana .

Profesor: Tocmai de aceea spune doctrina ca lucrurile sunt atat de amestecate si cred ca nici nu
e necesar sa stabilim cu certitudine daca e una sau alta pentru ca vedeti ca au si ele un corp de
reguli comune ambelor. Sigur ca se poate discuta in exemplul dat de dumneavoastra.
Dumneavoastra spuneti ca nu e o sarcina si ca nu poate fi impusa silit.

Student: Da, si se refera la persoana.

Profesor: Nu are o importanta foarte mare. Cum poti sa il executi silit? Fizic, il bagi pe usa
facultatii, dar daca nu vrea sa invete se pot pune probleme de executarea cu buna credinta a
contractului, deci sa nu intram in detalii de astea.

Retinem in principiu ca liberalitatile pot fi afectate de sarcini si de conditii si ca exista un

corp de reguli care se aplica tutuor acestor elemente, conditionari ale liberalitatilor si din acest
punct de vedere au importanta sarcinile si conditiile imposibile, ilicite sau imorale. Exista
anumite situatii in care ceea ce ii cere dispunatorul beneficiarului legatului sau donatiei este
imposibil de realizat, cum a fost intr-o sppeta solutionata de o instanta franceza. Bunicul a
dispus ca nepotul sa o dezgroape pe mama care murise inainte. Nu s-a putut accepta o astfel de
sarcina ca fiind una posibila sau acceptabila. Sau intr-o alta speta dispunatorul i-a lasat un
imobil beneficiarului cu sarcina de a locui acolo si era vorba despre o ruina, un imobil care nu
putea fi locuit. Si acolo s-a considerat ca e vorba despre o obligatie imposibil de executat, si in
aceasta situatie consecinta este ca nu este obligatorie pentru beneficiarul liberalitatii.

Exista sarcini sau conditii ilicite, care contravin legii si care nu pot primi efecte. Aici sunt
clauzele de viduitate cu referire la casatorie, cu referire la stabilirea domiciliului intr-o alta
localitate si asa mai departe, dar aici sigur ca daca avem in vedere Conventia Europeana a
Drepturilor Omului se pot pune probleme de conflict intre astfel de conditii si sarcini cu
libertatile stipulate in Conventie. Atunci, in masura in care Conventia stipuleaza libertatile
respective si ele sunt ingradite de dispozitiile testamentare sau donatii, sigur ca se pune
problema ca sunt ilicite.

Student: Dar nu putem sa vorbim, in mare, despre o cauza imorala sau ilicita a liberalitatii in
sine in sensul in care daca o clauza de celibat sau de viduitate ar fi animata de un mobil precum
razbunare?

Profesor: Da, din punctul de vedere al cauzei.

Student: Asta numai daca ar fi determinanta pentru intreaga liberalitate. Daca nu, s-ar
considera nescrisa sarcina respectiva.

Profesor: Da, nu e luata in considerare. Acum exista dispozitii care spun ca astfel de clauze,
atunci cand discutam din punctul de vedere al cauzei sunt considerate nescrise, dar in ipoteza in
care se dovedeste ca ceea ce a vrut sa impuna dispunatorul prin clauza respectiva a fost
esential pentru el si ca fara indeplinirea acelei obligatii nu ar fi facut actul de dispozitie, atunci
sigur ca s-ar pune problema nevalabilitatii liberalitatii in ansamblul ei. Dar principiul este ca
daca poate fi izolata, separata cauza constatata ilicita sau imorala, atunci numai dispozitia
respectiva nu mai e valabila, restul ramane sa produca efecte. Deci retineti ca pot exista astfel
de clauze si pot fi sanctionate in maniera in care am aratat atunci cand vin in conflict cu
dispozitiile legale, cu ordinea publica, sau cu bunele moravuri.

Ceea ce mai trebuie sa retinem este ca in NCC s-a stipulat expres ceea ce anterior nu era
in legislatie, respectiv revizuirea sarcinilor sau conditiilor. De pilda, in ipoteza in care este vorba
despre sarcini sau conditii care trebuie executate pe perioade lungi de timp, se poate intampla
ca schimbandu-se conjunctura, acele sarcini sau conditii sa devina excesiv de oneroase, greu de
realizat sau imposibil de realizat. In astfel de situatii, de la caz la caz, instanta de judecata, in
temeiul art 1006 NCC, poate proceda la revizuirea sarcinilor sau conditiilor, deci instantele pot
sa il scuteasca in tot sau in parte pe beneficiarul liberalitatii de indeplinirea sarcinii sau
conditiilor respective.

Student: Este o aplicare a teoriei impreviziunii? Adica trebuie indeplinite conditiile impreviziunii
in general?

Profesor: Aproximativ. Acum nu se discuta de caracterul imprevizibil de la data dispozitiei, dar

este vorba de modificarile care pot surveni in timp si care pot crea dificultati majore in legatura
cu indeplinirea a ceea ce era impus prin liberalitatea respectiva. Deci exista si aceasta
posibilitate care este recunoscuta in mode expres in NCC.

In ceea ce priveste cauza, ca in orice act juridic, sigur ca exista anumite reguli care se
aplica si din punctul de vedere al liberalitatilor. Si prima conditie care trebuie avuta in vedere
este cea conform careia cauza sa existe. Pentru ca daca aceasta nu exista, care este consecinta?

Student: Nulitatea relativa.

Profesor: Nulitatea relativa, spre deosebire de VCC, deoarece este vorba de interese private.
Puteti da exemplu de act de liberalitate lipsit de cauza sau in ce situatii se poate? Pentru ca
principiul este prevazut si in NCC ( ca si regula din VCC), ca existenta cauzei este prezumata.
Cand si cum se poate pune in discutie daca intr-un caz sau altul cauza exista sau nu?

Student: Nu mai ai mostenitori si faci o liberalitate si afli ulterior ca ai mostenitori. Si in cazul in

care stiai ca ai mostenitori nu ai mai fi facut acea liberalitate. Si aici este o eroare.

Profesor: Aici este un exemplu referitor la cauza falsa, a crezut ceva si se dovedeste ca nu e asa.
Dar consecintele sunt identice pentru lipsa cauzei sau cauza falsa. Si sanctiunea e nulitatea
relativa. Dar cand s-ar putea pune in discutie inexistenta cauzei?

Student: De exemplu avem un contract de vanzare cu pret derizoriu si putem sa recalificam

daca dovedim intentia de a gratifica. In conditiile in care nu exista nicio intentie de a gratifica,
vom anula contractul.

Student: In general cand nu exista animus donandi e lipsa cauzei.

Profesor: Dar daca e vorba de un act incheiat in forma autentica, atunci pot pune in discutie
lipsa cauzei?

Student: Da, pentru ca notarul nu poate constata decat elementele imediate. Nu trebuie sa
constate existenta lui animus donandi la momentul la care se realizeaza actul. Asta am vrut sa
intreb. Daca se mai poate vorbi de o liberalitate propriu-zisa cand nu exista cauza. Pentru ca nu
mi se pare un element de nulitate ci un element de validitate, de existenta. Pentru ca daca nu
am cauza nu am animus donandi si daca nu am animus donandi nu am elementul moral al
liberalitatii .

Profesor: Da, dar sa revenim la exemplul pe care l-am dat. Un act este incheiat in forma
autentica, s-a dispus de o valoare patrimoniala in favoarea altuia si una dintre parti zice ca e
lipsit de cauza. Cum ar putea demonstra lucrul asta?

Student: Depinde. Teoretic prin orice mijloc de proba. Atunci cand e trecuta cauza in contract
atunci s-ar pune problema daca ar trebui dovedita tot prin inscrisuri lipsa cauzei.

Profesor: Acolo este vorba despre probele prin care se pot demonstra lucrurile respective. Dar
cand este vorba de un act incheiat in forma autentica in care s-a dispus de o valoare
patrimoniala fara contraechivalent, atunci ar fi vorba despre o donatie in forma autentica.
Prezumtia asta este, ca e o donatie. Teoretic poti sa zici ca nu e donatie, dar trebuie sa
demonstrezi. Sigur ca poti sa demonstrezi prin orice element de proba ca a lipsit elementul
animus donandi, pentru ca asta trebuie sa dovedesti in cazul liberalitatilor pentru a invoca lipsa
cauzei.

Student: Nu putem vorbi de executarea unei obligatii naturale, pentru ca e o obligatie care nu
are sanctiune juridica si care nu poate sa fie impusa, executata silit si tu doar iti executi
obligatia, deci nu ai intentia de a gratifica.

Profesor: Da. In ipoteza asta s-ar putea dovedi ca este un contraechivalent al unui serviciu
prestat anterior.

Student: N-ar fi propriu-zis o obligatie naturala , pentru ca daca nu am animus donandi, nu am

premisa obligatiei naturale.

Profesor: Am discutat si data trecuta, obligatia naturala poate fi si alta decat una avortata,
poate fi una care se naste dintr-o prestatie: a intretinut x pe o persoana, fara a avea obligatia
legala de a-l intretine. Si atunci, persoana intretinuta ii da lui x ceva- merg la notar, fac un act ce
il numesc donatie si ii dau niste bunuri. Aici se poate discuta daca aceasta este o donatie sau o
recompensa pentru serviciul pe care l-a facut. E discutia care am avut-o in legatura cu
problemele legate de obligatiile naturale, cand in unele situatii putem avea liberalitati, iar in
altele nu pot fi.

Dar ceea ce voiam sa retineti este faptul ca ati dat exemplu de un contract de vanzare
cumparare care are pretul derizoriu, se demonstreaza caracterul derizoriuastfel, ca vanzare,
actul este anulabil, insa, teoretic, s-ar putea pune in discutie ca acest act este o liberalitate( o
donatie). Dar pentru a fi donatie trebuie dovedita existenta intentiei de a gratifica; simplul fapt
ca exista diferenta valorica mare, ca pretul este derizoriu, este mult mai mic decat valoarea
reala a bunului NU inseamna ca este o liberalitate.

In ipoteza cu donatia, avem o prezumtie: daca s-a incheiat actul in forma autentica,
intitulat donatie, elementul material este intrunit, aici ai mult mai putine posibilitati de a dovedi
ca nu a existat intentia de a gratifica; teoretic, poti face dovada, si am dat exemplul cu sitatiile
cand exista obligatii naturale, sau este vorba de asa numitele donatii sau liberalitati care
recompenseaza un serviciu care ti-a fost facut- si intr-o anumita masura, ceea ce prestezi poate
fi acoperit de serviciul ce ti l-a facut celalalt, iar pentru diferenta, sa fie liberalitate; deci de la
caz la caz.

Intrebare din sala: Daca sarcina ajunge sa fie echivalenta cu liberalitatea, atunci nu mai avem
animus donandi?

Raspuns: Da. Atunci nu avem nici elementul material, nu exista o insaracire si o imbogatire- nu
e liberalitate, e act cu titlu oneros. Daca acest act este intitulat donatie, dar se demonstreaza ca
sarcina este echivalenta valorii cu ceea ce a transmis asa zisul donator, atunci actul se recalifica,
si primeste regimul juridic al unui act cu titlu oneros. Nu va fi tratat ca donatie, nu va fi supus
raportului etc, chiar daca e intitulat donatie.

Dar ceea ce va rog sa retineti este ca d.p.v al cauzei, cauza trebuie sa existe; aceasta este
prezumata de lege, dar in anumite situatii se poate demonstra ca ea nu exista; Existenta
cauzelor in situatia liberalitatilor presupune sa existe in realitate elementul animus donandi,
deci intentia de a gratifica. Daca nu exista aceasta intentie nu exista nici cauza, deci se poate
solicita anularea actului.

In principiu, cand discutam despre cauza, motivele subiective care il determina pe

dispunator sa faca liberalitatea respectiva sunt irelevante, nu au importanta, in afara de situatia
in care acele motive subiective sunt ilicite sau imorale- contrazic dispozitiile legale imperative
sau ordinea publicain acest caz, conteaza aceste motive subiective, cu conditia de a fi
dovedite; De exemplu: o persoana face un act de dispozitie cu titlu gratuit in favoarea unei alte
persoane, si ii spune sa organizeze intr-un loc pregatirea teroristilor- iti donez acest imobil
pentru a face o scoala pentru teroristi. In aceasta ipoteza, d.p.v al cauzei, lucrurile sunt in
regula, a existat intentia de a gratifica, insa motivul care l-a determinat pe dispunator sa faca
actul respectiv este unul ce incalca dispozitiile legale, este afectat de un scop ce nu este
acceptat de ordinea publica iar acest act este nelegal, iar sanctiunea este NULITATEA
ABSOLUTA.

Obs: cand vorbim de cauza ilicita sau imorala, sanctiunea nu mai este nulitatea relativa, ci
absoluta, pentru ca sunt chestiuni ce privesc interesul general.
In legatura cu cauza imorala, lucrurile evolueaza, de exemplu: liberalitatile facute intre
concubini. Nu cu mult timp in urma, in principiu, orice astfel de liberalitate era considerata a fi
afectata de o cauza imorala. Mai aproape de zilele noastre, in dreptul francez,( la noi discutia nu
a ajuns in dreptul acesta) printr-o decizie a Casatiei Franceze, considerata revolutionara la
vremea respectiva si care a fost intens dezbatuta, sa considerat ca aceste liberalitati nu sunt
imorale, dar se poate demonstra si contrariul, cum a fost intr-o speta in care elementele
exterioare erau evidente, era o diferenta semnificativa de varsta intre donator si donatar- s-a
dovedit ca donatarea se ocupa cu astfel de afaceri, insa nu s-a constatat nulitatea pentru cauza
imorala, ci s-a respectat libertatea donatorului.

Intrebare din sala, legata de proba cauzei: S-a afirmat si in carte ca atunci cand este in discutie
proba cauzei false, intre parti, daca vorbim de un inscris, atunci dovada se poate face tot cu un
alt inscris. In ce sens? Trebuie sa aduc un inscris din care sa arat ca am avut o alta cauza
enuntata in respectivul inscris?

Raspuns: Da

Student: Pentru ca in art.309 C.P.Civ se mentioneaza ca atunci cand un act este atacat pentru
eroare, dol sau aceste motive, sa poate face proba si cu martori, chiar peste un inscris. In
situatia de fata, nu am fi in ipoteza unei erori? De exemplu: gratific pe cineva, crezand ca m-a
salvat, sau chiar dol: te gratific pentru ca mi-ai salvat viata, ia persoana respectiva stie ca nu m-
a salvat, si omite sa-mi spuna.

Profesor: In cazul dolului sau a unei erori esentiale nu trebuie sa aduc un alt inscris, ci pot face
proba cu orice mijloc de proba. Acolo este vorba despre altceva. La cauza e discutia. Dolul,
violenta si eroarea esentiala se pot dovedi cu orice mijloc de proba.

Intrebare student: La eror in personam, am si o cauza falsa? Asta nu inseamna ca se exclud.

Profesor: Da!

Intrebare student: Si atunci cand s-ar aplica ipoteza cand cauza este inscrisa in actul de donatie,
atunci trebuie sa fac proba cu un alt act? S-ar aplica vreodata aceasta regula?

Profesor: Aceasta situatie se aplica chiar exemplului anterior, cu gratificarea unui persoane ce
am crezut ca m-a salvat. In acest exemplu nu mai discut despre cauza, ci despre eroare! Si cand
discut despre eroare, o pot dovedi cu orice mijloc de proba.

Student 1: totdeauna, viciile de consimtamant se bazeaza ori pe lipsa cauzei, ori pe imoralitatea
ei sau pe falsitatea cauzei, insa vice versa nu e intodeauna valabil, cauza poate fi ilicita sau
imorala in sinea ei, dar cand am o eroare, fara sa am o problema la cauza nu poate exista.
Student 2: poti avea o eroare asupra obiectului, dar totusi sa ai animus donanti

Profesor: corect! In practica se poate intampla ca in una si aceeasi cauza sa se puna in discutie
si eroarea esentiala, si dol, si violenta, si lipsa cauzei sau a cauzei false, si in functie de conditiile
ce trebuie sa le indeplinesti pentru una sau alta din institutiile care sunt operationale in cauza
respectiva, si de probele pe care le ai la dispozitie, poti sa invoci pe una sau pe alta. Asta faci ca
practician sau analist, vezi in ipoteza aia ce ai putea face, ai elementele de fapt, ai probele de
care dispui si apoi le combini, pentru ca nu exista stare pura, o speta in care sa se discute doar
despre eroare esentiala si despre nimic altceva.

Intrebare student referitoare la sanctiunea nulitatii absolute a cauzei ilicite sau imorale: Textul
legal spune ca s-ar aplica daca cealalta parte a cunoscut cauza ilicita sau imorala

Profesor: da, aceasta este o problema, asa stipuleaza noul cod civil, insa este irelevant, este
vorba de o liberalitate, si din punctul de vedere al beneficiarului liberalitatii, nu e ca in situatia
unui act cu titlu oneros, unde poti sa zici ca-l protejezi pe cel ce nu are nicio vina, care nu a
participat, nu si-a imaginat scopurile ilicite a celeilaltei parti, si astfel mentii actul, ci cand
vorbim de liberalitati, daca cauza este imorala, iar donatarul nu a stiut nimic, atunci actul
trebuie sanctionat, deoarece vb de interesul public, iar donatarul nu este afectat cu nimic, ci
doar pierde un castig ce il obtinea fara un contraechivalent, dar Nu e situatia identica cu aceea
a situatiei actelor cu titlu oneros.

Student: nu am putea aplica acelasi rationament pentru care la liberalitati nu se aplica

prevederile dolului?

Profesor: exact!

Substitutiile fideicomisare:

Sub regimul codului civil anterior, substitutiile fideicomisare erau interzise de lege-
art.803 C.Civ anterior declara nule astfel de substitutii.

Substitutia fideicomisara= situatia in care dispunatorul, dispune prin testament sau

legat, asupra anumitor bunuri sau patrimonii instituitului, iar instituitul are obligatia de a pastra
si a transmite la moartea lui aceste bunuri substituitului.
Exemplu: A doneaza lui B un autoturism, cu sarcina de a pastra autoturismul respectiv pe toata
durata vietii lui, iar la data decesului, bunul sa revina lui C. Intr-o astfel de ipoteza exista un act
de dispozitie din partea dispunatorului prin care dispune de 2 ori de unul si acelasi bun, intai in
favoarea lui B, apoi in favoarea lui C. Atentie: suntem in prezenta unei transmiteri a bunului in
temeiul uneia si aceleasi vointe( ambele trasmiteri au loc in temeiul vointei lui A); sa nu credem
ca in cazul substitutiei fideicomisare exista un act de dispozitie de la A la B, si apoi un act de
dispozitie facut de B in favoarea lui C, ci vorbim de o SINGURA manifestare de vointa, a lui Ain
prima faza beneficiaza B-instituitul( asa se numeste primul gratificat), dupa care, in temeiul
aceleasi vointe, de acelasi obiect beneficiaza C.

Maniera de reglementare a acestei institutii in NCCiv este una foarte rasucita: principiul
enuntat de cod este acela ca substitutiile fideicomisare sunt interzise, apoi in articolul urmator
se prevede ca nu sunt interzise. Mai bine se reglementa ca acestea sunt permise, dar cu
anumite restrictii- aceasta era logica simpla si clara.

Tema pentru lucrare(2 saptamani/ 2 punte): comentati dispozitiile art. 1003 NCC- liberalitati
reziduale. In alin. 2 se vorbeste despre raportul donatiilor, reductiune nu discutam despre ele.
Va rog sa aprofundati.. vedeti despre ce este vorba in esenta, care ar fi sanctiunile daca se
incalca dispozitiile.

Am inceput sa discutam despre substitutiile fideicomisare si ati retinut care este esenta
institutiei, deci o dubla transmisiune care are acelasi obiect in temeiul uneia si aceleiasi vointe,
a dispunatorului.

I: legat de mecanism, mecanismul juridic al realizarii conditiei cumva s-a afirmat ca face sa nu
existe doua operatiuni succesive, ci doar una singura. Dar aici s-ar putea vorbi despre conditie
rezolutorie avand in vedere ca moartea este un eveniment sigur? Nu s-ar vorbi despre o clauza
rezolutorie?

R: pai acum la substitutia fideicomisara nu e sub conditie, acolo e vorba despre o situatie in care
se considera ca nu e substitutie fideicomisara la momentul cand legea le interzicea. Era vorba
despre legatul care era facut sub dubla conditie, acelasi eveniment pt unul era conditie
rezolutorie si pt celalalt era conditie suspensiva. Deci exemplul era - iti transmit bunul cutare
sub conditia ca beneficiarul sa nu decedeze inainte de varsta majoratului. Daca decedeaza,
atunci beneficiarul este al doilea.- Deci aici era vorba de o conditie incrucisata, pt unul era
rezolutorie, pentru instituit, deci primul beneficiar daca deceda si in speta respectiva decedase
inainte de implinirea varstei majoratului, deci pentru el s-a rezolutionat liberalitatea ca s-a
indeplinit conditia si pentru celalalt acelasi eveniment, decesul celuilalt inainte de majorat,, era
conditie suspensiva, deci cu efecte de la data incheierii actului a devenit unic proprietar cel de
al doilea, care a dobandit sub conditie suspensiva, deci in ipoteza asta nu era vb despre o
substitutie fideicomisara pentru ca, desi in aparenta initial a beneficiat primul instituit, pana la
data decesului, si dupa aceea beneficiar celalalt, dar prin mecanismul indeplinirii conditiilor,
rezolutorie si suspensiva, din punct de vedere juridic dobanditorul a fost unul singur, deci
substituitul, sau asa zisul substituit. Deci nu a fost vorba de doua transmisiuni succesive, ci de
una singura. Unul a dobandit, dar s-a rezolutionat cu efecte retroactive, la celalalt s-a indeplinit
conditia suspensiva si in final el a ramas unicul dobanditor, dar cu efecte de la data incheieirii
actului, deci la asta cred ca va referiti. Deci aici nu e substitutie fideicomisara. La aceasta are loc
o dubla transmisiune, deci de la A la B, in exemplul cu autoturismul, pana la data decesului
proprietarului B, dupa care bunul in temeiul aceleiasi vointe, trece in proprietate lui C. Deci
vointa lui B nu joaca niciun rol aici. El numai trebuie sa pastreze bunul si automat la data
decesului lui, bunul trece in patrimoniul substituitului. Deci o dubla transmisiune in temeiul
unuia si aceluiasi act. Are acelasi obiect transmisiunea, deci e vorba despre un act de dispozitie
prin care sa zicem dispune testatorul in favoarea unuia cu privire la dreptul de uzufruct si in
privinta celuilalt cu privire la nuda proprietate, nu avem de-a face cu o substitutie, desi in fapt
uzufructuarul el preia posesia bunului si se bucura de el pana la deces, dupa care nudul
proprietar preia el bunul, dar dpdv juridic obiectul nu este acelasi, e diferit.

I: dar in ipoteza asta, nu difera numai la inceput? Pentru ca daca ne referim strict la uzufruct, el
este transmis unei persoane urmand ca la moartea sa se reintregeasca dreptul de proprietate in
persoana nudului proprietar si atunci cu privire strict la uzufruct nu ar fi tocmai mecanismul
substitutiei, pentru ca il transmit lui si urmeaza ca la moartea lui sa fie transmis?

R: nu e substituie, pentru ca a zis-o ca in cazul uzufructului, uzufructul poti sa il lasi la mai

multe persoane, deci il lasi lui A, pe urma lui B, se considera ca obiectul e diferit, deci nu e
acelasi.

I: dar in situatia aceasta nuda proprietate la cine este, cat timp sa zicem persoana care a primit
uzufructul e in viata si se ocupa de apartamentul respectiv, sa zicem..

R: pai da nudul proprietar, dar el nu are folosinta, aceasta este la uzufructuar

I: in situatia in care se spune ca se va transmite proprietatea, sa se dea mostenitorilor dupa ce

tu l-ai folosit toata viata. Deci il va folosi toata viata uzufructuarul, dar nudul proprietar in
perioada aceasta cine e?

R: pai ipoteza era ca unul are uzufructul si unul are nuda proprietate

I: exprimarea a fost sa-l folosesc toata viata si apoi sa..

R: a va referiti la speta in care in perioada in care era interzisa substitutia fideicomisara s-a facut
un act de dispozitie in felul urmator: dispunatorul a zis las lui X apartamentul cutare sa-l
foloseasca toata viata\dupa care la decesul lui apartamentul sa fie vandut si pretul sa fie
impartit intre cei doi fii ai beneficiarului initial in parti egale. Si instantele romane au solutionat
si a fost comentat de un autor autohton, instantele au spus ca in aceasta ipoteza avem de a
face cu o substitutie fideicomisara deci ca ar fi nula. Mie mi se pare ca nu era nula, pentru ca
aici dispunatorul nu a zis ce ii transmite, i-a zis ii las sa foloseasca bunul cat traieste. Ori aceasta
dispozitie las bunul sa-l foloseasca cat traieste este o dispozitie cu privire la uzufruct, deci nu
a dispus cu privire la proprietate. Si atunci va intrebati cine este proprietarul.

I: dar dispunatorul e decedat?

R: da

I: zicea sa se transmita nuda proprietate numai dupa ce foloseste toata viata apartamentul

R: pai erau cei 2 fii ai beneficiarului uzufructului , ca numai ei puteau fi, nu putea fi altcineva

I: si in ce temei ar fi ei proprietari?

R: in temeiul logicii, pai daca a zis ca unuia ii lasa folosinta si cei 2 fii devin proprietari pe
apartament, dar printr-un partaj de ascendent, o sa vedem ca exista posibilitatea asta dpdv
juridic, a zis domnule ca sa nu se certe, sa vanda apartamentul si sa imparta banii, dar aia
inseamna ca i-a lasat pe ei proprietari, din moment ce pretul apartamentului le-a revenit lor,
deci implicit rezulta ca proprietarii, nuzii proprietari erau cei 2 fii ai beneficiarului initial. Si
atunci la momentul 1 primul beneficiar a dobandit uzufructul, folosinta lui, dar implicit zicand
dupa moartea lui bunul sa revina celor 2 fii, bunul fiind vandut, asta era dj un act de partaj, sa
fie vandut si sa imparta suma. E un act de partaj facut de ascendent si care duce in final la
impartirea sumei de bani pe care a dobandit-o. Dar au impartit suma in virtutea dreptului de
proprietate, pe care l-au dobandit ca urmare a decesului tatalui lor, deci titularul dreptului de
uzufruct. Deci in aceasta ipoteza nu erau infrante dispozitiile lagale referitoare la prohibirea
substitutiei fideicomisare pentru ca nu exista substitutie fideicomisara. Exista un legat de
uzufruct in favoarea primului si un legat in proprietate, in favoarea celor 2 fii.

I: as putea sa am 2 instituiti si sa detina bunul pana la decesul ambilor in coproprietate?

R: nu vad de ce nu.

I: si atunci daca, de exemplu, unul moare inaintea celuilalt, bunul se va transmite mostenitorilor
si in momentul in care si celalalt moare se va transmite bunul..
R: pai sa nu complicam lucrurile, intai sa luam cate unul ca oricum sunt complicate. Sigur ca
acolo depinde cum a dispus testatorul , nu, ce a zis despre proprietate, revine celui care a
supravietuit, dobandeste poprietatea intregului bun si pe urma il transmite la substituit sau
dj cand decedeaza, partea lui se duce.. deci depinde de stipulatiile actului de dispozitie

Dar sa revenim la substitutia fideicomisara si la reglementarea din NCC, ca aici sunt

problem care o sa ne dea batai de cap. Deci in NCC avem dispozitii din care rezulta in esenta ca
substitutia fideicomisara este valabila, dar numai o singura transmisiune, deci nu poate sa zica
institui pe A, pe urma institui pe B, si pe urma B sa pastreze si el si sa remita bunul lui C. A
treia trasmisiune nu mai e valabila, deci numai primele doua sunt valabile, restul sunt interzise
de lege.

In ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le implineasca un act pt a fi vorba de o

substitutie fideicomisara.: mai intai trebuie sa existe doua liberalitati succesive si avand acelasi
obiect. In exemplul cu autoturismul, A ii transmite lui B obligatia de a pastra si de a deveni
bunul lui C la data decesului lui B, deci asta este..

I: daca avem un bun imobil, cum se .. ?

R: asta este o problema foarte serioasa, foarte bine v-ati gandit, cum rezolvam pentru ca am zis
ca in cazul cand dobandirea este sub conditie atunci se face o inscriere provizorie, ramane sa
analizam, poate fi un alt referat asta. Ca intr-adevar sunt probleme chiar ma gandeam ca e o
chestiune care ar merita sa fie analizata avand in vedere dispozitiile de CF. Dar iarasi ne
complicam si intai sa vedem despre ce e vorba in legatura cu substitutia asta

Deci prima conditie: sa existe 2 liberalitati succesive. A doua: obligarea primului

gratificat, a instituitului de a pastra bunul si sigur ca ati retinut ca obiect al dispozitiei poate fi
un patrimoniu sau o fractiune din el si asta cand e vorba de acte juridice mortis causa, deci
legate, pentru ca prin donatie nu poti dispune de patrimoniu sau de o fractiune sau poate sa
aiba ca obiect si in cazul testamentului si al donatiei bunuri individual determinate deci orice
astfel de obiect poate sa aiba substitutia fideicomisara. Deci a doua cerinta este aceea de a
pastra, instituitul sa pastreze sis a conserve bunul care formeaza obiectul legatului si a treia
conditie ca transmisiunea sa opereze la substituit la momentul decesului instituitului, pentru ca
daca se stipuleaza de pilda il institui pe A beneficiar al luberalitatii si dupa un an bunul sa
revina lui B in aceasta ipoteza mai avem de a face cu o substitutie?

R: ..

Da, e un legat cu sarcina in esenta, e vorba si despre un termen suspensiv pentru cel de
al doilea un termen nu mai e termen ca e executat imediat, deci trebuie ca transmisiunea sa
opereze de la instituit la substituit la momentul decesului instituitului, nu la un alt moment.
Deci ati retinut ca poate fi inclusa o astfel de liberalitate, de substitutie, atat intr-o donatie, cat
si intr-o dispozitie testamentara, deci e posibil sa fie facuta in ambele modalitati.

I: ar fi o proprietate cu termen in ipoteza substitutiei fideicomisare, deci termenul sa fie

moartea instituitului?

R: poate fi, dar, e cu termen, dar lucrurile astea sunt ceva mai complicate pentru ca sa vedem
ce spune NCC in legatura cu ce drepturi are instituitul,ca aici sunt cele mai mari probleme

Zice asa NCC: instituitul ,din punctul lui de vedere, sarcina care I se impune lui din
substitutie ar fi aceea de a administra bunurile care constituie opbiectul liberalitatii si de a le
transmite la decesul sau substituitul desemnat de dispunator. Deci din acest text de lege 994
alin 1 rezulta ca instituitul ar avea un drept de administrare.

Din sala: dar in continuare se face mentiune despre bunurile care constituie obiect al
liberalitatii si atunci s-ar putea interpreta ca primeste ca liberalitate si apoi are obligatia sa
administreze, sa nu le lase in risipa. bunurile care fac obiect al liberalitatii inseamna ca a
primit o liberalitate, asta e premisa cumva..

Prof: doriti sa dati un sens textului, nu?

Din sala: da, daca se aminteste ca are obligatia sa administreze bunurile care constituie obiectul
liberalitatii cumva si avand in vedere originea istorica a institutiei si faptul ca si dreptul civil dar
si alte ramuri de drept pe viitor nu explica toate teoriile, ci pur si simplu reglementeaza
institutia, de exemplu substitutiile fideicomisare..

Prof: dar trebuie sa fie logic nu? Si sa aiba proprietatea termenilor . Din momentul in care spune
domnule avem de-a face cu o substitutie fideicomisara, definitia e clara nu? Deci e vorba de 2
transmisiuni succesive al aceluiasi obiect la 2 persoane diferite, deci e vorba de transmiterea
proprietatii. Atunci poti vorbi de un drept de administrare? Atunci ar trebui sa admit ca
instituitul nu e proprietar.

Din sala: ca si cum el ar detine doar in domini alieno , adica ..

Prof: si pe urma mai vine NCC si spune va avea regimul fiduciarului. Pai fiduciarul in dreptul
nostrul e proprietar si ala

Din sala: el ar trebui sa detina in mod exclusiv si absolut pana la urma, ca daca nu..

Prof: si discutia este daca exista obligatia de indisponibilizare a bunului, daca bunul este
indisponibilizat sau nu in patrimoniul lui, asta este problema care se pune, dar asa cum e
formulat textul e cat se poate de contradictoriu. Pe de o parte e substitutie fideicomisara, deci
transmitere succesiva, pai vin autorii Deak si Romeo Popescu si spun asa ca e vorba in favoarea
instituitului de o proprietate limitata, limitata prin administrare? Pai proprietatea se contrazice
cu administrarea. De ce? Pentru ca dreptul de prorprietate ce fel de drept este? Este un drept
exclusiv si absolut, deci nu poti fi proprietar si sa nu fii proprietar. Nu poti sa zici domnule e
proprietar, daar e numai administrator.

Din sala: si atunci si dispozitiile referitoare la fiducie sunt improprii aici in conditiile in care pe
fiduciar il inlocuiesti

Prof: daca aplici dispozitiile de la fiducie o sa vedeti ca fiduciarul poate fi inlocuit, deci ipoteza ar
fi : nu respecta asta, ca atunci e inlocuit fiduciarul cand nu respecta contractul si poate fi
inlocuit in anumite conditii. In ipoteza noastra ala nu respecta interdictia de instrainare,
instraineaza bunul si dupa ce l-a instrainat vin si il inlocuiesc. Pai de ce sa il inlocuiesc daca el a
dat drumul la bun si s-a dus la un tert? Ce mai fac? Si cine are dreptul sa ceara inlocuirea si in
favoarea cui functioneaza ce rezulta din inlocuirea asta?

I: dar daca nu are el proprietatea exclusiva, pana la urma unde e proprietatea in perioada cand
instituitul, daca spune ca administreaza?

R: stiti unde e proprietatea? Daca am fi in dreptul Quebec acolo fiducia nu are proprietar. Deci e
o inovatie interesanta a dreptului Quebec , se considera ca patrimoniul fiduciarului nu are
titular, deci nu e niciun proprietar si de aceea s-a reglementat administrarea bunurilor altuia, pe
care le-a copiat legiuitorul nostru din dreptul Quebec. Acolo are ratiune ca se aplica la fiducie, la
noi fiducia nu e construita pe fiducia din acel drept ,ci pe dreptul francez unde fiduciarul e
titularul dreptului de proprietate, deci nu mai imi trebuie administrare. Nu ne mai complicam.

Sa revenim la povestea cu administrarea. In dreptul Quebec, in dreptul elvetian si in alte

sisteme lucrurile sunt clare, instituitul e proprietar si cred ca si in dreptul nostru trebuie sa
ramana proprietar ca altfel nu e substitutie fideicomisara, ar fi vb de o alta institutie.

I: daca prin exprimarea??????? nu se urmarea cumva sa fie o sarcina implicita legala? Cred ca
la asta se referea

Prof: si n-ar avea dispozitie?

R: dispozitie exista, dar cumva uzufructul, uzus si fructus cuprind doua laturi, una pozitiva,
dreptul de a folosi si dreptul de a nu folosi si cumva daca n-ar putea fi interpretat textul in
sensul ca limiteaza aceasta a doua componenta, adica dreptul de a nu-ti folosi, administra
bunurile? In sensul dreptului de a-l lasa sa se degradeze

Din sala: in legatura cu ceea ce a spus Dorin cred ca s-ar putea interpreta daca vrem sa ii dam
sens textului. Dispozitia privitoare la fiducie, eventual sa se raporteze la criteriile dupa care se
verifica...
Prof: mie mi se pare ca orice discutie in legatura cu eficienta administrarii nu are sens din
moment ce ala e proprietar. Ori e proprietar, ori este administrator care trebuie sa obtina
performanta

Din sala: da, dar daca ar fi interpretata ca o sarcina, acolo..

Prof: pai eu vin si spun ca are chiar dreptul de dispozitie. De unde stiu eu la momentul cand fac
actul de dispozitie ca substituitul va supravietui? Daca nu supravietuieste, actul meu de
dispozitie este valabil. De unde stie el acum ca, deci trebuie sa ne gandim mai departe..

Din sala: dreptul lui e doar conditional din momentul in care instituitul deja are proprietatea
cum ar veni, anterior sa accepte dreptul lui e doar eventual, ca daca nu accepta atunci nu are ce
sa..

Prof: o sa ajungem la situatia asta.

Cautand sa vad de unde s-a inspirat legiuitorul roman am vazut ca exista o reglementare
care este cu totul aparte in CC italian. Acolo exista o reglementare in sensul ca fiduciarul ar fi un
administrator al bunului, dar daca va uitati la textul respectiv se refera la o situatie cu totul
aparte, la situatia in care e vorba de bunurile care apartin unei persoane care e pusa sub
interdictie sau unui minor intre 14-18 ani care fiind bolnav mental urmeaza sa fie pus sub
interdictie si atunci ascendentilor si sotului celui pus sub interdictie sau care urmeaza sa fie pusi
i se da dreptul sa dispuna prin liberalitati in favoarea descendentilor sau sotului celui care este
afectat de boala mentala, dar aici exista pentru cel care e beneficiarul liberalitatii obligatia de a
administra bunul respectiv, pentru ca in final proprietatea va reveni institutiei care l-a ingrijit pe
cel bolnav. Deci asta e ratiunea textului respectiv, nu devine proprietar cel care e gratificat
practic doar cu folosinta bunului. Deci acolo e vorba practic despre un uzufruct. Si spune C it. In
favoarea celui care este beneficiarul liberalitatii facute din patrimoniul celui care e afectat de
boala.

I: toata discutia asta nu ar trebui sa porneasca de la premisa ca substitutia e practic actul de

dispozitie a unui dispunator care vrea sa instituie 2 legatari, dar cu drepturi egale, adica el doar
vrea sa gratifice 2 persoane si ambele persoane ar trebui sa aiba aceleasi drepturi ? doar ca
drepturile acelea sunt pe durata vietii. E ciudat ca la unul sa ii impunem niste sarcini
suplimentare, si la celalalt nu.

Din sala: dar oricum cred ca cei 2 nu sunt pe pozitii de egalitate. Primeste un bun dupa ce a fost
folosit si o alta persoana a avut un drept de dispozitie materiala asupra lui. Adica mie nu mi se
pare ca sunt situatii egale si ma gandeam ca poate ..ceea ce voiam sa zic e ca ar trebui ca
insituitului ar trebui sa i se impuna niste conditii de utilizare ca bunul sa ajunga intr-o stare
buna la substituit
Prof: asta e altceva, deci sigur ca se poate reglementa problema asta, dar acum trebuie sa
clarificam ce drepturi are instituitul. E proprietar sau e numai administrator? Deci
reglementarea e construita pe ideea ca in final substituitul va primi proprietatea bunului. Ori nu
este asa, pentru ca el poate sa fie nedemn, daca e vb de un legat si nu poate sa mosteneasca,
poate sa renunte, sau poate sa decedeze inainte. Deci sunt cel putin 3 situatii in care nu ajunge
sa beneficieze de bun. Atunci nu e mai logic sa acceptam daca e vorba de o substitutie
fideicomisara, daca instituitul este proprietar, sa acceptam ideea care este avansata in dreptul
francez: are dreptul de a dispune, dar dispune sub conditia suspensiva, pentru ca daca
substituitul mosteneste, a supravietuit, nu e nedemn, nu a renuntat, a mostenit si instituitul pe
timpul vietii a dispus de bun, in aceasta ipoteza daca e vb de un bun individual determinat si
despre un patrimoniu sau fractiune care nu pot fi indisponibilizate, deci nu se pot aplica
dispozitiile art 627 si urm. Cu privire la indisponibilizarea bunurilor, dar cu privire la bunuri
individual determinate, se poate determina, deci nu este mai logic sa acceptam ca pe durata de
timp de la data cand a primit liberalitatea instituitul si pana la data decesului poate sa dispuna
de bun, daca a dispus in favoarea tertului si a supravietuit substituitul, in aceasta ipoteza a
incalcat obligatia de a nu dispune de bunul respectiv si atunci cu efecte retroactive, daca s-au
indeplinit conditiile de publicitate cel care a dobandit este obligat sa suporte consecintele
incalcarii obligatiei de indiponibilizare a bunului. Deci asta e mecanismul in ipoteza in care ambii
au acceptat liberalitatea. Daca nu a acceptat-o decat instituitul, substituitul inca nu a acceptat,
in aceasta situatie nu exista clauza de inalienabilitate, pentru ca e vorba doar de o eventualitate
de care beneficiaza substituitul de a dobandi proprietatea bunului. Si eventualitatea depinde de
acceptarea legatului sau donatiei respective, ori daca nu exista, dreptul nu este functional.

I: dar in ipoteza in care supravietuieste si al doilea si accepta, si sa zicem ca ar vrea sa introduca

o actiune sa anuleze actele primului, nu ar fi o problema de prescriptie?

R: pai nu, ca nu s-a nascut dreptul la actiune

I: ma refer la efectul achizitiv al inscrierii in CF sau chestiuni de genul asta

R: pai tocmai ca fiind dobandit sub conditie e inscrierea provizorie, deci..

I: pai da, dar el cand a dispus de bunul respectiv, nu a dispus sub conditie, adica a dispus pur si
simplu, pentru ca am stabilit ca e proprietar

R: pai tocmai aici e problema, ca daca este vorba despre imobile, inscrierea ar trebui sa fie
provizorie, deci sa stie tertii, aici e o chestie de provizorat

I: temeiul aici, in cazul substituitului ar fi o actiune in anulare sau in revendicare? Ca teoretic

vointa prin care dobandeste bunul e chiar cea care .. obligatia de a nu transmite bunul e o
obligatie de, e practic o indisponibilizare a bunului si o obligatie distincta, e o obligatie de a nu
face, dar el primeste doar bunul din vointa primului dispunator , si atunci mi se pare ca ar avea
temei si intr-o actiune in revendicare si nu ar trebui neaparat sa solicite si anularea actelor

R: pai actiune in revendicare ar insemna ca nu e opozabil fata de el actul de instrainare, daca a

fost facut opozabila..

I: ar fi actiune in revendicare daca s-ar considera ca a fost incheiat sub conditie suspensiva?

R:da, dar altfel nu.

Din sala: S-ar desfiinta cu efect retroactiv

Prof: dar asta daca e vorba despre imobile si este inscris in CF, dar daca e vorba despre un bun
mobil sau despre un patrimoniu sau o fractiune din acesta atunci nici nu exista obligatie de
indisponibilizare, ca nu poate functiona cu privire la un patrimoniu, aia inseamna ca se aplica
numai cu privire la bunuri. Deci trebuie sa ne gandim si la ipoteza asta

I: ???

R: in aceasta ipoteza despagubiri , ca anularea a ce? Actele individuale nu le poate anula si ala
nu a dispus cu privire la intregul patrimoniu ca e vorba de actele de dispozitie prin acte intre vii,
nu de cele mortis causa.

Dar stiu ca poroblemele sunt foarte multe si difera solutiile in functie de natura bunului
sau de obiectul legatului, daca e patrimoniu, fractiune sau bun individual determinat. Daca e
vorba despre imobile trebuie sa ne gandim si la regulile de CF, deci lucrurile sunt complexe, dar
asa cum e reglemenetata la ora actuala, trantita asa, e vorba de substitutie fideicomisara, noi
stim care e definitia acesteia, pe urma vedem acolo o poveste despre administrare. Pe urma
vedem pe la alte sisteme de drept, C.it., ca exista asa ceva dar e reglementarea clara si precisa
si atunci suntem obligati sa gasim solutia. Si unii au zis domnule e indisponibilizare.. pai stai ca
nu e chiar asa. Daca e patrimoniu unde e indisponibilizarea? De unde stie tertul ca face bunul
parte din patrimoniu lasat sau din fractiune si indisponibilizarea nu se aplica la patrimoniu, nu
exista nici practic posibilitatea si nu permite reglementarea din 627 si urmatoarele. Deci cred ca
aici trebuie sa acceptam ideea ca institutitul e proprietar, sigur ca trebuie sa fie ponderat, nu
putem zice domnule poate face ce vrea si nu exista consecinte, exista consecinte, dar totul
depinde daca substituitul in final are dreptul la bunul respectiv sau nu, adica daca a supravietuit
instituitului, ca daca nu toata discutia cade, actele facute de instituit sunt valabile, deci nu mai
exista nicio problema. Daca supravietuieste atunci lucrurile se rezolva in functie daca clauza de
inalienabilitate era una sub conditie suspensiva, asta presupune ca au acceptat ambii
liberalitatea sau era numai una eventuala, pentru ca instrainarea s-a facut la un moment cand
inca substituitul inca nu facuse acceptarea.Deci cred ca astea sunt solutiile care cat de cat au
legatura cu regulile care se aplica in materie de substitutie fideicomisara, ideea aceasta ca
zicem e drept de administrare si e contradictoriu oricum pentru ca in dreptul nostru fiduciarul
nu e administrator ca in dreptul Quebec, unde e administrator, dar acolo nu exista titular al
patrimoniului fiduciar. Deci zice pe de o parte ca e administrator si pe urma zice ca ii aplici
regulile de la fiducie, pai ea e translativa de proprietate deci iarasi intram in impas. Si daca vrem
sa fim respectuosi si sa zicem legiuitorul nu poate spune tampenii, avem probe ca poate. Sigur
ca daca putem sa il salvam, avem oarecare argumente, il salvam, ca cine doreste sa dea
interpretarea textelor ca sa nu le poti aplica, dar cand nu putem atunci ce trebuie sa facem?
Cautam sa vedem care ar fi normele aplicabile si trebuie sa intervina legiuitorul. Sa se
dumireasca despre ce este vorba, sa mai citeasca cate ceva si pe urma sa dea o reglementare sa
fie cat de cat coerent. Ori copiezi cinstit, nu cum a facut la fiducie. Iei si bagi fiducia la drepturile
reale, cum e dreptul anglo-saxon o chestie de dubla proprietate si reglementarile sunt din
dreptul francez unde e contract translativ de proprietate, pai sigur ca iese o bomba. Asa si aici la
fiducie, administrare, substitutia fideicomisara, deci transmiterea proprietatii si mai pune si
fiducia peste ca sa avem de-a face cu.. si va dati seama la fiducie aia trebuie si inregistrata fiscal.
Deci, de pilda, actul de dispozitie e facut cu privire la o bicicleta. Ma duc si inregistrez fiscal
bicicleta si daca permit lucrul asta sa aplic regulile de la fiducie aici atunci inseamna ca institui
ca fiind fiduciari pe unii care nu au voie sa fie, deci care nu sunt profesionisti, va dati seama
unde ajung. Deci lucrurile sunt in aer in actuala configuratie a textelor. Deaia va spuneam ca cei
care, intr-un fel sau altul, au avut tangente cu textele astea sunt doarte linistiti si interpreteaza
cat se poate de pozitiv, spune textul asa, asta e.. e o proprietate limitata nu e proprietate, e
administrare. Si atunci cum ramane cu dreptul exclusiv si absolut? Oricum am lua-o intram in
impas.

Va rog sa retineti ca aici sunt probleme foarte dificile de interpretare, deci in principiu,
asa sa zicem ca sa ramanem cu ceva, instituitul primeste obiectul legatului cu obligatia de a-l
pastra, dupa care la decesul lui legatul sau donatia trece la substituit. Deci e vorba de 2
transmisiuni care au ca obiect acelasi bun, patrimoniu.

In legatura cu liberalitatile reziduale sau legatul ramasitei cum ii spunea in terminologia

veche VCC sau doctrina anterioara, este vorba despre o situatie in care, sa zicem, A ii transmite
lui B cu titlu de legat intregul patrimoniu, un legat universal si dispune prin testamentul
respectiv ca ceea ce va ramane din patrimoniul respectiv, daca ramane, la momentul cand
decedeaza B, sa se transmita la C. Deci aici nu mai avem de-a face cu un mecanism specific
substitutiei fideicomisare pentru ca instituitul nu are obligatia de a pastra bunurile, in principiu
poate sa le instraineze si daca ramane ceva, acel ceva se transmite la substituit. Deci este o
transmitere sub conditie suspensiva, sub conditie rezolutorie pentru substituit in privinta
bunurilor care raman, daca raman, transmisiunea de la dispunator la instituit este sub conditie
rezolutorie, pentru ca in masura in care au ramas bunuri din patrimoniul transmis, in exemplul
dat, se rezolutioneaza instituirea in favoarea lui B si ce a ramas se transmite la C, s-a indeplinit
conditia suspensiva, adica a ramas ceva din patrimoniul respectiv si se transmite. Asta este ceea
ce se numeste liberalitate reziduala si se poate referi atat la donatie, cat si la legat. Deci si prin
testament se poate face. O sa vedeti ca exista anumite limitari si la astea se refera art pe care
trebuie sa-l comentati, 1003 NCC, in principiu instituitul in cazul unor astfel de liberalitati poate
instraina prin acte cu titlu oneros orice bun, deci poate dispune de ele, nu poate dispune prin
testament. Pentru ca exista dispozitia testamentara a dispunatorului si aici va trebui sa analizati
ce natura juridica are aceasta obligatie a lui de a nu trasmite prin testament. Si prin donatii
poate transmite daca nu a stabilit dispunatorul ca nu poate sa faca donatii. Si aici trebuie sa
analizati natura acestei interdictii de a instraina si sa va ganditi la efectele care se produc, cine
ce poate cere si cand. Deci sa nu va limitati la ce spune prin curs, e sumar sau poate chiar sa nu
fiti de acord cu ce zice acolo, deci va rog sa fiti liberi, nu va simtiti constransi de nimic. Deaia v-
am dat textul, asa cum a fost cazul anul trecut la art 909, exista substanta din care puteti sa
extrageti ceva care sa puteti puncta deicsiv.

Sigur ca ar mai fi lucruri de spus despre donatie, o sa vedeti cititi din curs vedeti la
promisiunea de donatie, la povestea aia ca donatorul in ipoteza in care nu respecta promsiunea
de donatie trebuie sa il despagubeasca pe donatar cu ceea ce acesta ar trebui sa plateasca unui
tert caruia i-a promis bunul. O sa vedeti ca s-a citit ceva prin CCQ, dar acolo lucrurile sunt logice,
e vorba de situatia in care, si este exemplul pe care il da Ministrul Justitiei ca in sistemul de
drept Quebec spune ideile principale, adica ce a vrut legiuitorul sa spuna cu chestia aia. Si la
chestiunea asta a spus foarte limpede e vorba despre situatia in care un parinte face
promisiunea de donatie in favoarea fiului, acesta, incantat de ideea asta ii ara ogorul 3 ani de
zile si pe urma parintele ii spune ca nu ii mai da nimic. In aceasta ipoteza fiul are deptul sa fie
despagubit cu contravaloarea muncii gratuite. Legiuitorul nostru ce a inteles? Ca daca
beneficiarul promisiunii, fiind foarte optimist, incheie contract cu un tert zice domnule iti
instrainez bunul care mi l-a promis tata, pe urma tatal zice ca nu-i mai da nimic, tu tre sa
platesti fata de tert ca nu-ti indeplinesti obligatiile si acele datorii ale tale fata de tert in optica
NCC trebuie sa fie platite de donator o aberatie! Nu are nicio legatura, nu ai voie sa faci astfel
de promisiuni si daca le faci trebuie sa le suporti tu, tatal nu poate fi pedepsit decat sa-ti
plateasca ce ai muncit tu gratuit in speranta ca vei obtine liberalitatea respectiva. Deci
continuam dupa aceea sa discutam despre exceptiile de la regula formei autentice in materie
de donatie, deci despre donatia sub foarma darului manual, donatia indirecta si donatia
deghizata, despre principiul irevocabilitatii donatiilor si despre revocarea lor in cazurile
exceptionale in care legea permite acest lucru. De la 187-237 si atunci peste 2 saptamani este
termenul pentru lucrare.