Povestea unei campanii sau cum din dorinta de a face bine poti esua intr-o mocirla de mizerie umana

Nu am talent de scriitor si nici pretentia ca aceasta poveste sa va placa, tot ce sper este sa relatez cit mai
obiectiv povestea stringerii de fonduri pentru a ajuta un om si cele peste 900 de animale in grija lui, in Cluj-
Napoca, Romania.

Eu nu incerc sa ma justific caci sunt cu constiinta impacata ca am facut tot ce am putut sa ajut sute de animale
ale nimanui sa aiba o viata mai buna si mai ales nu vreau sa ma justific in fata celor care acum se autonumesc
iubitori de animale si aparatori ai dreptatii si fac ravagii pe Facebook cu injuraturi, blesteme, amenintari cu
moartea (??) etc. Ei imi aduc aminte prea mult, din pacate, de gloatele de Neandertali care in 2013, sub ochiul
binevoitor si cu binecuvintarea autoritatilor romane, bintuiau orasele si satele Romaniei omorind in bataie si
chinuri de nedescris bietii ciini fara stapin a caror vina era doar ca s-au nascut pe teritoriul acelei tari Nu, nu
vreau sa ma justific ci doar sa relatez faptele. Vreau sa subliniez ca vorbesc doar in numele meu si doar despre
ceea ce stiu sau am aflat in mod direct fara nici un fel de referinta la multe zvonuri care circula pe internet.

In luna Noiembrie 2015 sotul meu, mare iubitor de animale care stia de donatiile lunare pe care le faceam de ani
de zile la adaposturi din Romania si organizatii de animale in lume, mi-a trimis un articol si doar citeva cuvinte,
uite cineva care are nevoie de ajutor. Era un articol intr-un ziar clujean in care se cereau voluntari care sa vina
sa ajute la adapostul unui om care avea in grija peste 900 de animale. Mi s-a oprit inima in loc cind am vazut acel
numar imens si la ideea unui singur om luptindu-se zi de zi cu ingrijirea atitor suflete. Am notat numarul de
telefon listat si in aceeasi noapte l-am sunat pe d-l Radu Termure. Convorbirea telefonica a durat mai bine de o
ora si am aflat povestea sfisietoare a unui adapost cu sute de animale, aflat intr-o ferma veche si doborita de
trecerea timpului, povestea unui om care se lupta SINGUR sa tina atitea animale in viata. Imediat am promis ca
voi face donatii lunare si asa a si fost. A doua zi am facut prima donatie de 100. Am continuat cu sfintenie sa
fac donatii lunare dar nu am mai vorbit cu d-l Radu pina in martie 2016 cind fiind la Bucuresti din motive
personale, l-am sunat si am aflat ca este in litigiu cu proprietarii fermei care vroiau sa scoata fortat animalele de
pe locatie. Atunci d-l Radu mi-a povestit ca doreste sa cumpere un teren unde sa construiasca un nou adapost
de unde ciinii sa nu mai poata fi alungati niciodata. Eu nu sunt un om bogat si atit eu cit si sotul meu traim pe
salarii lunare, avem datorii la banca si casa neplatita etc. dar imediat i-am spus d-lui Radu ca eu ma angajez sa
ajut cu 10,000, bani pentru teren pe linga donatiile lunare. In acel moment nu stiam de unde voi lua banii dar
eram hotarita sa fac toate sacrificiile posibile sa ii obtin. I-am spus ca nu voi putea trimite toti banii o data ci
esalonat, d-l Radu mi-a multumit si aici s-a incheiat convorbirea noastra telefonica. Intr-adevar, 2 luni mai tirziu
am reusit sa trimit primii bani pentru teren d-lui Radu. A mai trecut ceva timp si am facut un imprumut la banca
si am mai trimis o suma considerabila tot pentru teren. Astfel am ajuns in Sept 2016 cind sotul meu imi trimite
un articol al unui ziar din Cluj in care se anunta ca animalele d-lui Termure au termen pina in 31 Dec sa se mute
de la ferma altfel vor fi evacuate fortat. Am simtit ca se naruie cerul peste mine caci aceste animale aveau mai
putin de 4 luni sa se mute intr-un adapost care nu exista?! Nu stiam ce sa fac si prt de citeva zile m-am
framintat pina cind din intimplare am primit un mesaj de la o campanie pe Gofund me si atunci am decis sa
pornesc si eu o campanie de strins fonduri pentru cumpararea unui teren pentru cateii d-lui Termure. Am scris
povestea, asa cum o stiam din discutiile avute cu d-l Radu, am folosit poze de pe pagina de Fb a d-lui Termure
etc. si cam intr-o ora campania mea era gata si distribuita pe facebook. Eram plina de speranta caci ma gindeam
ca nu se poate ca oamenii sa citeasca istoria trista a cateilor nimanui din Cluj si sa nu doneze ceva, indiferent cit
de putin. Este mare deosebire intre vis si realitate Timp de o luna nu s-au strins decit $ 150, 50 donati de mine
si restul de catre 2 prietene apropiate Iata ca ajunsesem in Oct si oricit m-am straduit sa demonstrez ca acesta
campanie nu este o minciuna, ca nu voi fura banii (ajunsesem sa pun chitante si mesaje de multumire de la
multe organizatii pentru animale unde donam de ani de zile) nimic nu parea sa schimbe opinia publica. Nu mai
dormeam noaptea si nu mai aveam liniste caci nu gaseam nici o iesire din impas. La mijlocul lunii, cu sufletul
greu si multa tristete, hotarisem sa inchid campania caci era clar ca este un fiasco. Atunci a aparut Kim,
PREIETENUL meu din Saskatchewan. Poate sa para ciudat ca il numesc prieten caci l-am vazut o singura data in
viata cind mi l-a adus pe Skippy, un pisic al strazii salvat de el si pe care am hotarit sa il adopt si sa ii salvez viata.
A condus 12 ore pina in Calgary si inapoi, in aceeasi zi, din dorinta de a oferi o sansa unui pisic abandonat. Nu
cred ca se poate spune mai mult despre sufletul acestui om.

Kim a luat legatura cu mine si m-a intrebat despre d-l Radu si cateii lui si a inceput imediat prin a contacta toate
persoanele pe lista lui de prieteni in SUA si Canada cerind donatii si distribuind masiv campania pe Facebook. El
a fost cel care a oferit credibilitate acestei campanii si donatiile au inceput sa vina. Nu imi venea sa cred! Tot el a
fost cel care intr-o dupa-amiaza, la inceput de Noiembrie, mi-a spus ca cineva din oras a venit la el la usa cu ochii
in lacrimi si a oferit $50 pentru cateii din Romania! Aceasta donatie a fost binecuvintata caci in scurt timp o
persoana cu totul deosebita m-a contactat direct si a donat prima suma considerabila ($2000) cu promisiunea de
mai mult in curind si mi-a dat o multime de idei cum am putea sa cistigam mai multa vizibilitate (televiziune,
radio, ziare etc.). Atunci am inceput sa vorbesc mai des cu d-l Radu la telefon si l-am rugat sa incerce sa
vorbeasca cu proprietarii si sa obtina o prelungire caci era evident ca nu avea unde sa mutam cateii si mai ales in
mijlocul iernii. Mi s-a spus ca nu exista aceasta varianta caci i s-a spus din sursa sigura ca proprietarii au de gind
sa otraveasca ciinii daca nu elibereaza ferma pe 31 Dec. Eram deja in Noiembrie, nici vorba sa avem bani de
teren si chiar asa cum sa construiesti un adapost, chiar temporar, in mijlocul iernii?! Tot in Nov am intrat in
legatura cu Alex Maria, care pornise si ea o campanie de strins fonduri tot pentru d-l Radu. I-am propus sa ne
unim fortele ca sa fim mai puternici si a acceptat. Au inceput noptile in care dormeam 2-3 ore, ziua la munca,
cite 10 ore si apoi de la capat. In fiecare seara stateam amindoua pe calculator si la telefon pentru a organiza
eforturile noastre. Am trimis nenumarate scrisori la organizatii mari de animale si celebritati, la posturi de
televiziune si ziare de pe tot continenul American cerind ajutor cu mai ales cu popularizarea adapostului si
eforturile d-lui Radu. Alex a inceput sa faca tricouri cu poze din adapost, video-uri pe care le posta peste tot
incercind sa cistigam audienta. Kim ajunsese sa isi implore prietenii sa doneze si sa distribuie campania. Multi
din cei carora le-am solicitat ajutorul nu au raspuns, citiva ne-au raspuns ca stiu de acesti catei dar ca d-l Radu nu
colaboreaza cu nimeni asa incit ei nu vor sa isi piarda timpul degeaba iar cei putini care au parut interesati
puneau foarte multe intrebari la care nu aveam raspuns, e.g. daca exista asociatie, daca da de ce donatiile se fac
in conturi private, care sunt costurile lunare ale adapostului, care este bugetul pentru constructie etc. Pe masura
ce ne apropiam de sfirsitul lunii Decembrie tot mai multa lume ma intreba de ce sa mai doneze cind este evident
ca nu se mai poate face nimic si incercam si eu si Alex sa tinem piept acestei avalanse de comentarii indreptatite
in acelasi timp rugindu-l pe d-l Radu sa ne comunice ce se intimpla ca sa putem sa mergem mai departe. Ni se
spunea tot timpul ca avem timp (eram la mijlocul lui Dec??) si ca de ce ne stresam asa (cum sa nu ne stresam d-
le Radu cind conform celor spuse de d-voastra acesti catei urmeaza sa fie otraviti)?? In sfirsit la mijlocul lunii am
fost anuntate de catre d-l Radu ca a reusit sa prelungeasca termenul cu inca trei luni si apoi cu inca o luna pina in
Apr 2017. Kim, Alex si cu mine eram in al 9-lea cer! Am trimis bani strinsi in campanie pentru plata chiriei pe 3
luni si am platit eu si Alex, din banii nostrii, pentru luna Aprilie. Am cerut de nenumarate ori o copie dupa
contractul prelungit ca sa pun pe campanie sa vada lumea unde s-au folosit banii luati, mi s-a spus ca nu se
poate caci proprietarii nu vor.

Asa am ajuns in Jan cind donatiile au inceput sa scada. Lumea era dupa sarbatori, datorii care trebuiau platite
etc. La inceputul lunii Ianuarie aveam in jur de 8-9000 de dolari si am inceput sa ne rugam de d-l Radu sa caute
un teren de 25,000 m2 (am promis ca fac rost de bani daca gasim teren) caci nu altfel nu am fi avut timp sa
construim (dinsul mi-a spus de la inceput ca nu vrea teren mai mic de 50,000 m2). Am sperat sa il convingem sa
luam un teren mai mic si sa incepem constructia (macar imprejmuirea si compartimentarea) si apoi sa mai
cumparam teren in timp. A fost foarte categoric spunind nu si ca oricum nu sunt bani destui, ca donatiile de 5-
10 euro nu inseamna nimic Eu i-am spus ca aceste donatii inseamna enorm si am repetat ca eu fac rost de
restul de bani daca este de acord si gaseste un teren mai mic. Alex gasise un teren de 25,000 m2 cu pretul de
30,000 euro negociabil si l-am rugat cu cerul si pamintul sa se duca sa il vada (utilitati in zona, drum de acces).

I-am trimis planuri de constructie pentru un adapost modern si i-am spus ca la 18 m2 pe catel, boxa cu iesire
afara la aer inseamna 18,000 m2 plus inca 7000 m2 pentru cladiri adiacente, birou, cabinet de prim ajutor,
vestiar, baie etc.

Persoana din Canada care donase multi bani in Decembrie mi-a comunicat ca este dispusa sa acopere restul
necesar cumpararii unui teren mai mic si eu sa fiu de acord sa merg in Romania si sa fiu de fata la cumpararea
terenului in numele asociatiei. Din pacate, orice incercare de convingere a esuat si atunci am inceput sa aud tot
mai des cuvintele d-na Mariana, eu nu v-am cerut ajutorul, d-voastra m-ati sunat si de la inceput a fost
vorba ca adunati fonduri dar eu sunt cel care iau hotaririle (nu, d-le Radu, eu nu am fost angajata sa string
fonduri si daca banii se string in numele meu atunci am si eu macar un cuvint de spus). I-am propus atunci sa
se intereseze de un teren mai mare, asa cum dorea dinsul, unde sa dam un avans si sa platim apoi in rate, mi s-a
raspuns nimeni aici nu vinde asa Cind i-am spus ca lumea nu va mai dona daca nu se vede ca incercam sa
gasim un teren, ca negociem macar, mi-a spus ca pot sa pun orice poze de teren, ce conteaza I-am raspuns ca
eu nu pot sa fac asa ceva caci am o responsabilitate morala fata de cei care au donat.

Inca din Dec erau discutii interminabile referitoare la asociatie. Ne rugam si eu si Alex sa faca asociatie ca lumea
sa vada ca exista transparenta si ni se spunea ca exista asociatie dar trebuie reactualizata, ca nu se gasesc
hirtiile, ca nu este timp etc. Am gasit avocat sa faca hirtiile si sa le duca pe deal la semnat, ni s-a spus ca nu este
nevoie. Ni se spunea mereu ca saptamina viitoare se rezolva cu asociatia si asa a durat saptamini de zile. Desi
toate aceste tergiversari au constituit un prim semnal de alarma pentru noi am decis sa continuma gindindu-ne
doar la soarta animalelor din adapost.

La sfirsitul lunii Jan am reluat rugamintile sa se caute un teren caci trebuiau strinsi bani pentru constructie,
mutare etc. Ni s-a spus ca nu este timp pentru ca voluntarii nu vin la lucru caci este frig si nu au unde sa se
incalzeasca, sa manince ceva etc. Am vorbit cu Alex si imediat am hotarit sa inchiriem, pe banii nostril, un
container pe 3 luni si sa cumparam un generator asa incit acei copii care veneau sa munceasca, sa aiba un loc
cald unde sa ia o pauza dupa atita munca si astfel sa aiba d-l Radu timp sa caute teren. I-am spus d-lui Radu ca il
comand online si ii vine direct la poarta. Mi-a spus ca trebuie sa il vada mai intii si ca in nici un caz sa nu comand
online dar (ghiciti oare?) nu are timp sa mearga sa vada containere. Nu s-a mai facut nimic. Incepusem deja sa
imi pierd mintile caci nimic nu se misca, nu aveam noutati ca sa arat oamenilor ca avansam in ceea ce facem
(cum altfel sa tot ceri bani fara sa arati ca ai facut ceva??) si i-am cerut d-lui Radu raspicat un termen pentru
cumpararea terenului. Mi-a spus sfirsitul lunii Feb. Dupa cum stiti, am ajuns la inceputul lunii Mar si nici urma de
teren sau macar un semn ca ar exista ceva in perspectiva. Vorbeam des la telefon si incercam si eu si Alex sa ii
explicam ca neaparat trebuie sa luam ceva cit ma repede caci trebuie sa stringem donatii pentru constructie
(material, echipe de voluntari etc.) si in acelasi timp incepusem si campanie pentru nevoile zilnice de intretinere
a adapostului, apa, mincare etc. Alex incepuse constructia unui website caci vroiam sa punem catei pentru
adoptii virtuale si reale (20 de euro pe luna o adoptie virtuala inseamna 20,000 de euro pe luna la 1000 de catei
plus sansa ca multi catei sa fie adoptati in familii adevarate) Am cerut poze si saptamini la rind ni s-a spus da,
sigur, am multe fisiere, o sa le trimit Din nou, nu am primit nimic

Iata-ne la mijlocul lui Mar fara sa fi facut nici un pas inainte Atunci a fost prima data cind i-am spus d-lui Radu
ca inchid campania caci este evident ca nu mai putem face nimic si, mare surpriza, Alex primeste un telefon in
ziua urmatoare ca s-a gasit o ferma care ar costa 200,000 euro negociabil, cu apa si electricitate si citeva cladiri
care necesita reparatii dar altfel in stare buna (vedeti mai jos).
Desi multa lume s-a suparat ca de unde nu erau bani deloc acum ne uitam la ferma scumpa, m-am bucurat si
deja am inceput sa fac planuri cum sa platim ratele. O fosta prietena, actual sustinatoare a d-lui Radu, mi-a
sugerat sa contacteze Harmony fund in USA si mi-a dat toate informatiile de contact caci ei au fost cei care au
ajutat la construirea adapostului Sf Francisc din Bucuresti. Le-am scris imediat si spre bucuria mea am primit
urmatorul raspuns:

I-am scris d-lui Radu sa imi comunice cheltuilelile lunare curente precum si un buget pentru inceperea
constructiei caci eu nu am de unde alfla aceste informatii si nici cunostintele necesare. La fel, mi s-a spus sigur,
pot sa va dau ceva in curind Zilele treceau si neprimind absolut nimic am raspuns ca spre regretul meu nu am
aceste informatii disponibile asa incit voi reveni intr-un viitor apropiat (acest raspuns l-am trimis plingind). Cit
despre ferma si negocieri, din nou nimic

Iata ca am ajuns si la sfirsitul lunii Martie, fara a avea nimic palpabil si cu moralul la pamint. Donatiile se
intetisera din nou, o noua sustinatoare din UK a reusit sa dea un suflu nou de viata campaniei, dar atit. Inceputul
lui Aprilie a venit cu vestea ca un prieten al acestei sustinatoare din UK, la indemnul acesteia, va vizita adapostul
din Cluj caci se afla deja in Romania. L-am anuntat pe d-l Radu si a inceput cosmarul. De ce nu s-a anuntat din
timp, ce vrea exact acest tip, este mult de lucru la adapost si nu este timp de vizitatori etc. Eu am incercat sa il
calmez si sa ii explic ca omul vrea sa ajute, ca a auzit de lipsa de oameni, ca nu vrea sa faca rau caci nimeni nu isi
imagineaza ca acel adapost este Ritz etc. Acesta a fost momentul in care d-l Radu, plin de nervi, mi-a spus d-na
Mariana, una este sa iti imaginezi un astfel de adapost cu atitea suflete si alta este sa vezi boxe in care nu s-a mai
facut curat de JUMATATE DE AN Am primit lovitura in moalele capului si acea imagine de cosmar nu va mai fi
posibil sa mi-o scot din cap vreodata Am incercat sa imi revin si i-am spus sa ii comunice vizitatorului ca nu il
primeste daca asta vrea dar ca il rog din suflet sa angajeze 5 oameni, 200 lei/zi de om, pentru a saptamina sa
curete acele boxe, pentru BINELE acelor catei nenorociti nu din alte motive si ca platesc eu din buzunarul meu
Mi-a multumit distant si asa a murit totul. De atunci, nu exista noapte sa ma duc la culcare si sa vad cateii mei
cuibarindu-se comfortabil pe canapele si sa nu ma ginesc la acei catei dormind in fecale si urina necuratate de 6
luni Acela a fost momentul in care m-am declarat invinsa si am anuntat inchiderea campaniei ceea ce s-a si
intimplat nu mult mai tirziu. Atunci au inceput acuzatiile ca am furat din bani motivul fiind ca am decis sa
returnez donatiile celor care le-au cerut inapoi si i-am spus d-lui Radu care ar fi putut opri aceasta mizerie usor
considerind toate donatiile primite de la mine in timp. Mi-a raspuns cine poate spune asa ceva d-na Mariana,
suma asta este o nimica toata Mi-a umplut sufletul de amarciune caci da, suma nu era foarte mare dar a fost
strinsa cu greu prin nopti nedormite, sanatate subrezita, stres si mai ales prin generozitatea si compasiunea a
sute de oameni din toata lumea As vrea sa va intreb daca a vazut cineva o nota de multumire din partea d-lui
Radu catre sutele de donator dupa ce suma de 11,545 a fost trimisa in contul asociatiei caci eu cu siguranta nu
am vazut

Dupa cum stiti, dupa inchiderea campaniei am primit acel mesaj din USA si in final s-a facut o donatie de 30,000
de euro direct in contul asociatiei Tom & Jerry (persoana care a donat banii donase o suma mare in Feb 2017, pe
campanie). Voi recunoaste cinstit, ca o noapte intreaga m-am gindit daca sa facilitez aceasta donatie sau sa stau
linistita si sa nu ma mai leg la cap din nou fara sa ma doara. In final, mi-am spus ca NU AM DREPTUL sa iau
aceasta sansa cateilor si l-am contactat pe d-l Radu care mi-a spus ca sunt 3 terenuri in discutie cu costuri intre
30,000 si 50,000 de euro si apoi ca negociaza sa coboare pretul la ferma etc. Stiti ce a urmat

L-am rugat sa nu spuna nimic pina nu ii intra banii in cont si apoi sa faca dinsul anuntul despre donatie (asa mi s-
a parut cinstit) si dupa aceea sa pun si eu citeva cuvinte pe campanie. Mi-a spus ca sigur, asa va face.

Citeva zile mai tirziu, ma suna si imi spune ca niste prieteni l-au sfatuit sa nu comunice ce suma s-a donat. I-am
spus ca asa ceva nu este acceptabil, ca oamenii sunt mult mai deschisi sa doneze cind exista transparenta si
comunicare etc. si a fost de acord. Mai trece o zi sau doua si Kim imi trimite anuntul meschin facut de altcineva
din grupul suporterilor care suna ceva de genul un prieten din America a donat o suma importanta etc.
intrebindu-ma daca stiu ceva. In acel moment, cum spune englezul, I lost it I-am trimis d-lui Radu un mesaj in
care il intrebam daca asa am discutat si de ce isi bate joc de mine, am pus eu un update complet cu detalii si am
iesit din lista lui de 5000 de prieteni Chiar si asa, la cererea dinsului, l-am pus in legatura directa cu donatorii
din USA caci dorea sa ii tina personal la curent cu ce se mai intimpla in adapost.

Pentru toti cei care acum urla, injura si ameninta declarindu-se mari iubitori si aparatori ai animalelor (unde erati
cei mai multi dintre voi anul trecut cind ne zbateam sa facem ceva??) am atasat si lista donatiilor mele personale
catre adapostul d-lui Termure (poate asa veti intelege ca nu am furat din banii strinsi). De asemenea, tot pentru
aceste persoane, am citeva concluzii si intrebari (in special pentru cei care au raspuns la intrebari doar cu injurii
si amenintari) in acelasi timp caci suntem acuzati acum (toti cei ce am muncit cu Campania) ca vrem sa omorim
animalele:

1. Contrar ceea ce afirmati, noi, cei cu campania, am avut UN VIS pentru acesti catei si PLANURI REALE si
AM ACTIONAT IN DIRECTIA atingerii scopului initial, i.e. un nou adapost si o viata noua pentru peste 900
de animale dar din pacate asa cum am mai spus HOTARIREA de a face ceva cu adevarat nu ne-a
apartinut niciodata si de fapt nici nu am fost considerati NICIODATA colaboratori ci STRINGATORI DE
FONDURI si atit
2. Se vehiculeaza zvonuri mincinoase ca s-au pierdut bani multi prin faptul ca Gofund me a luat 5% din
donatii si 10% s-au luat prin transferurile bancare. O spun clar si raspicat: Gofund me ia 7.8% din donatii
si aceasta suma am acoperit-o eu din buzunarul meu (dragul de Kim s-a oferit sa impartim suma dar am
refuzat caci a fost promisiunea mea de la inceput). Transferurile in conturile bancare s-au facut in euro
intr-un cont de euro si eu atit cit si cei din USA am platit taxele de transfer deci intrebarea mea este
unde s-au pierdut banii exact??
 3. Eu nu cred ca stie nimeni citi catei sunt acolo si citi sunt inchisi in acele grajduri misterioase in care nici
un vizitator nu are dreptul sa intre, dar voi spune raspicat si clar, chiar daca MAJORITATEA (??) cateilor
sunt afara la lumina si arata bine si doar o MINORITATE (??) se afla inchisi in acele grajduri, fara lumina si
intr-o mizerie de cosmar, aceasta minoritate nu a gresit cu nimic si nu merita un astfel de tratament!
4. Ati fi surprinsi sa aflati ca primele poze din custile groazei si comentarii care se refereau la iadul din
adapost au venit de la unii dintre cei mai infocati suporteri de astazi ai d-lui Termure?
5. Se tot spune ca multi catei au fost adoptati in ultimele saptamini?! Cum au fost adoptati cind au fost
mutati in alte adaposturi din tara cind se stie foarte bine ce GREU o duc toate adaposturile din Romania?
Un adapost, oricit de bun, nu va inlocui NICIODATA o casa si o familie!
6. As vrea sa va intreb pe toti care urlati ca noi nu avem solutii pentru acesti catei si tot ce facem este sa
denigram si sa omorim ciinii, care este SOLUTIA voastra in afara de donatii la nesfirsit in conturi
personale? Credeti ca repetind aceleasi greseli mereu si asteptind rezultate diferite este normal? Cum va
imaginati ca un adapost pentru sute de animale poate asigura conditii DECENTE de viata prin munca
unui SINGUR om si a citiva voluntari inimosi care isi petrec week-end-urile muncind pina la epuizare in
conditii de nedescris? Sunt 50 sau poate 100 de catei care sunt liberi in curtea adapostului dar unde sunt
ceilalti pina la 900, cine ii plimba MACAR O DATA PE SAPTAMINA? Ce s-a schimbat in viata acestor ciini
in 10 sau 12 ani de cind s-a inceput salvarea lor in afara de a CRESTE exponential numarul de animale?
V-ati intrebat vreodata de ce se plateste chirie de ani de zile in loc sa se fi cumparat un teren care sa fie
PENTRU TOTDEAUNA al cateilor? Unde este un buget lunar, un plan clar de intretinere a adapostului? Ce
credeti ca se va schimba intr-un an sau poate doi sau zece? Va spun cu mare tristete ca se vor afla pe
aceeasi locatie in aceleasi conditii, la mina unuia sau altuia care pot sa ii arunce in strada oricind
7. L-am rugat pe d-l Radu acum citeva zile sa imi trimita o chitanta de plata pentru penalizarea de 100 pe
zi pe care o plateste acum si mi-a spus ca sunt de nerecunoscut De ce, pentru ca am cerut o dovada
dupa un an si jumatate de trimis donatii fara a intreba nimic? A vazut cineva dintre suporterii infocati o
astfel de chitanta sau o nota de evacuare?
8. In sfirsit, as vrea stiu daca ati fi intrebati cum vreti sa traiti, o luna in libertate sau o viata intr-o cusca
nenorocita unde vi se arunca mincare si apa si cam atit, ce ati alege?

Imi inchei tirada, care nu acopera nici macar 25% din eforturile si incercarile de a schimba ceva in viata acestui
adapost ( multe nementionate ca spre exemplu posibilitatea unui teren oferit cu drept de folosinta, vinzare de
prajituri de casa organizata in Calgary cu suportul unui grup de romani inimosi, de tombole cu premii oferite de
catre Kim din fonduri proprii, colecte de mincare organizate de Alex etc.) spunind cu mina pe inima ca nu ar fi
NIMENI pe pamint mai fericit ca mine sa aud miine ca s-a cumparat un teren, ca se incepe constructia unui nou
adapost, etc. ca d-l Radu ne-a dovedit ca poate si face! Mi-as scoate palaria si i-as spune din suflet BRAVO D-le
RADU! NE DOVEDITI CA SE POATE! Inca ma rog si sper

Pentru cei care planuiesc sa imi dea un raspuns usturator plin de insulte si amenintari dar gol de continut, sa
nu va osteniti caci sunt destul de batrina ca sa nu ma las impresionata de mojicie si proasta crestere.

Va multumesc.

Mariana Iftinca