n adncuri nfundat Venicele adevruri. Un irag de piatr rar Limba noastra-i limb sfnta, Pe moie revrsat. Limba vechilor cazanii, Limba noastr-i foc ce arde Care o plng i care o cnt ntr-un neam, ce fr veste Pe la vatra lor ranii. S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. nviai-v dar graiul, Limba noastr-i numai cntec, Ruginit de mult vreme, Doina dorurilor noastre, Stergei slinul, mucegaiul Roi de fulgere, ce spintec Al uitrii 'n care geme. Nouri negri, zri albastre. Strngei piatra lucitoare Ce din soare se aprinde - Limba noastr-i graiul pinii, i-i avea n revrsare Cnd de vnt se mic vara; Un potop nou de cuvinte. In rostirea ei btrnii Rsri-v o comoar Cu sudori sfinit-au ara. n adncuri nfundat, Limba noastr-i frunz verde, Un irag de piatr rar Zbuciumul din codrii venici, Pe moie revrsat. Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfenici. Nu vei plnge-atunci amarnic, C vi-i limba prea srac, i-i vedea, ct i de darnic Graiul rii noastre drag.
Limba noastr-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri; i citindu-le 'nirate, - Te-nfiori adnc i tremuri. Limba noastr i aleas S ridice slava-n ceruri,