III.

"MINUNEA" UNUI FACHIR SI RUGCIUNEA LUI IISUS

De Arhimandritul Nicholas Drobyazgin

Autorul acestei mrturii, ucis prin moarte martiric n timpul regimului comunist,
pe atunci proaspt instaurat n Rusia, s-a bucurat de o carier plin de succes n
calitate de ofiter n flota imperial rus, fiind n acelasi timp un pasionat al
practicilor oculte si editor al jurnalului de ocultism Rebus.

Salvat dintr-un tragic accident naval printr-o minune a Sfntului Serafim de Sarov,
el a ntreprins un pelerinaj la Sarov, n urma cruia a renuntat la cariera sa
militar si la practicile sale oculte si a devenit monah. Dup ce a fost hirotonit
preot, a plecat ca misionar n China, India si Tibet, slujind la capelele
diferitelor ambasade, birouri consulare si legatii si ca staret al mai multor
mnstiri.

Dup 1914 s-a retras la Marea Lavr a Pesterilor Kievene (Pecerska), unde sftuia
ndelung pe multi tineri care l cutau, cerndu-i lmuriri despre ocultism si
practicile oculte, si despre influenta lor asupra evenimentelor pe atunci n plin
desfsurare n Rusia. n toamna anului 1924, la o lun dup ce primise vizita unui
anume Tuholx, autor al crtii intitulate Magia Neagr, el a fost asasinat n chilia
sa de "persoane necunoscute" dar n mod clar nu fr stirea bolsevicilor. Stiletul
cu care fusese njunghiat avea un mner cu semnificatii oculte.

Incidentul descris n povestirea ce urmeaz si care dezvluie natura unuia dintre

"darurile" mediumistice ntlnite frecvent n religiile orientale, a avut loc cu
putin nainte de anul 1900 si a fost consemnat n scris n jurul anului 1922 de Dr.
A. P. Timofievich stabilit ulterior la Mnstirea Nov - Diveyevo, N.Y. *

* Text n lb. rus in Ortodox Life 1956, no. 1

n acea minunat dimineat tropical, vasul nostru tia valurile Oceanului Indian
n directia Insulei Ceylon. Pasagerii, n cea mai mare parte englezi care mergeau
la posturile sau afacerile lor din colonia indian, erau vioi si nerbdtori s
vad pmntul de vis pe care l aveau n fat, insula misterioas ale crei basme
minunate le ncntaser copilria. nc nu se vedea insula, cnd vasul era deja
nvluit de mireasma grea si mbttoare adus de briz, a arborilor aromati de la
trm.

La un moment dat un nor albastru cuprinse orizontul, mrindu-se din ce n ce mai

mult pe msur ce vasul se apropia. Deja ncepeau s se vad cldirile de la trm
ngropate n verdeata palmierilor maiestuosi si se vedea si multimea multicolor
care astepta sosirea vasului.

Pasagerii, care deja se mprieteniser n timpul cltoriei, duceau conversatii

animate admirnd peisajul insulei de poveste care se desfsura n fala ochilor lor.
Vaporul se legna ncet, pregtindu-se s ancoreze n portul orasului Colombo.

Aici vasul se oprea s ncarce crbune, asa nct pasagerii aveau timp suficient s
ias la trm. Ziua era att de canicular, nct multi se hotrser s nu ias din
cabin pn seara, cnd fierbinteala zilei avea s fie nlocuit cu o rcoare
plcut. Asa nct, spre sear, un grup de opt persoane, crora m-am alturat si
eu, ghidati de colonelul Elliot, care mai fusese la Colombo si cunostea bine orasul
si mprejurimile, a pornit la explorarea frumusetilor insulei.

Colonelul chiar a fcut o propunere foarte ispititoare: "Doamnelor si domnilor, ce-

ati spune de o vizit la cteva mile n afara orasului spre a-i vedea si noi pe
vestitii fachiri magicieni de prin prtile locului? Poate vom avea posibilitatea
unor experiente interesante!" Toti au acceptat cu entuziasm propunerea colonelului.

Pe cnd strzile zgomotoase ale orasului rmaser mult n urma noastr, seara se
lsase deja de-a binelea iar drumul nostru serpuitor prin jungla minunat era
luminat de milioane de licurici. La un moment dat drumul s-a lrgit brusc si ne-am
aflat deodat n interiorul unui luminis nconjurat de jungl. La marginea lui se
afla un copac nalt sub care se vedea o colib si un om subtire, btrn, cu turban
pe cap, ce sedea turceste si privea fix la un foc mic ce ardea n fata lui.

n pofida sosirii noastre zgomotoase, btrnul nu s-a clintit din nemiscarea sa si

nu ne-a acordat nici cea mai mic atentie. De undeva a aprut un tnr care s-a
ndreptat ctre colonel si l-a ntrebat ncet ceva. Imediat dup aceea a adus
cteva scaune pe care grupul nostru s-a asezat n semicerc nu prea departe de foc.
Am simtit n jurul nostru un miros de fum plcut parfumat. Btrnul era n aceeasi
pozitie, neobservnd pe nimeni si nimic, din cte puteam s ne dm noi seama.
Ptrarul de lun care rsrise mai mprstia ntructva ntunericul noptii si n
lumina aceea fantomatic toate contururile cptau un aer ireal. Toti au tcut fr
s vrea, asteptnd s vad ce o s se ntmple.

Miss Mary a soptit la un moment dat cu nsufletire:

"Priviti acolo sus, pe copac!". Ne-am uitat cu totii ntr-acolo. Si ntr-adevr,

vrful coroanei copacului sub care sttea fachirul parc se topea n lumina moale a
lunii si copacul pur si simplu disprea treptat de sub ochii nostri, sters parc de
o mn nevzut, pn cnd nu a mai rmas nici o urm de copac si n fata noastr a
aprut marea. i vedeam valurile rostogolindu-se unele dup altele si rndurile de
spum alb; pe cerul, devenit deodat albastru, pluteau nori usori. Eram uluiti.

Apoi la orizont a aprut un vapor alb. Din cele dou hornuri ale sale iesea un fum
gros. Se apropia cu repeziciune de noi, tind valurile. Spre uluirea noastr am
vzut c este propriul nostru vas, cel cu care sosiserm la Colombo! Un murmur a
trecut printre noi, cnd am citit la pupa chiar numele vasului nostru, "Luiza", cu
litere mari, aurii. Dar lucrul cel mai uluitor a fost c pe vapor ne vedeam chiar
pe noi nsine! V reamintesc c la acea or nu se pomenea de cinematografie, si
asemenea efecte nu erau de conceput.

Deci fiecare dintre noi se vedea pe el nsusi pe punte, printre oamenii care rdeau
si conversau unul cu cellalt. Dar lucrul cel mai uluitor era c ne vedeam nu numai
pe noi, ci pn si cele mai mici detalii de pe punte, ca si cnd ne-am fi aflat
ntr-un elicopter ceea ce hotrt c nu era n realitate. Eu de exemplu m-am vzut
pe mine printre pasageri, pe marinari lucrnd la captul cellalt al vasului, pe
cpitan n cabina sa si pn si pe maimutica Nelly, favorita tuturor, mncnd
banane pe catargul mare. Toat lumea comenta n soapt si era emotionat la culme
de ceea ce vedea.

Eu aproape c uitasem cu totul de mine, de faptul c eram la urma urmei un preot

monah ortodox si c n-ar prea fi fost locul meu acolo, ntr-o asa situatie. Vraja
era att de puternic, nct inima si mintea mea erau ca paralizate. Pulsul mi s-a
accelerat deodat, ca n fata unei primejdii, si m-a cuprins o spaim de moarte.

Am nceput s-mi misc buzele si s rostesc: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul!". M-am simtit deodat usurat. Parc s-ar
fi desfcut si ar fi czut de pe mine niste lanturi grele, invizibile. Rugciunea
mea a devenit mai concentrat si odat cu ea sufletul meu s-a linistit. Priveam n
continuare copacul, cnd, deodat, tabloul mrii dispru, suflat parc de vnt. Nu
se mai vedea dect copacul scldat de lumina lunii, fachirul seznd tcut lng foc
si nsotitorii mei, care continuau s priveasc marea, ce pentru ei nc nu
dispruse. Dar la un moment dat fachirul nsusi pti ceva: se rsturn ntr-o parte
si tnrul, alarmat, alerg s-l ridice. Spectacolul se ntrerupse brusc.

Adnc miscati de ceea ce vzuser, spectatorii se ridicar, mprtsindu-si cu

nsufletire impresiile si nentelegnd de ce totul se terminase att de brusc si de
neasteptat. Tnrul a explicat c din cauza epuizrii fizice a fachirului, care
acum sedea ca si mai nainte, cu privirea ndreptat n jos si neacordnd nici o
atentie celor prezenti.

Dup ce l-am rspltit cu generozitate prin intermediul tnrului, multumindu-i

pentru c ne dduse ocazia acestui uluitor spectacol, si cnd deja ne porniserm cu
totii s plecm, mi-am ntors fr s vreau capul pentru a-mi imprima mai bine
ntregul tablou. Atunci am ntlnit privirea plin de ur a fachirului. Nu a durat
dect o secund, pentru c imediat si-a ntors capul n pozitia obisnuit; dar acea
privire de o secund, mi-a fost de-ajuns pentru a ntelege odat pentru totdeauna a
cui fusese puterea care produsese acel "miracol".

"Spiritualitatea" oriental nu se limiteaz nicidecum la asemenea "trucuri"

mediumistice, de soiul celor pe care le practica fachirul. n capitolul ce urmeaz
vom constata aspecte cu mult mai adnci si mai periculoase. Dar toate aceste
fenomene au la baz acelasi mediumism, a crui caracteristic esential este o
pasivitate total fat de realitatea "spiritual" respectiv, care permite intrarea
n contact cu "zeii religiilor necrestine". Acest fenomen se constat si n
"meditatia oriental" (chiar dac uneori ea mai este numit si "crestin") si n
acele ciudate "daruri" sau "puteri", crora, n vremurile noastre de declin
spiritual, li se zice "harismatice"...