Sunteți pe pagina 1din 20

SUPORT DE CURS

FINANTAREA AFACERII

CLASA a XIII-a FR
Finantarea afacerii
Suport de curs
Clasa a XIII-a FR

SEMESTRUL I SI SEMESTRUL II

TEMA NR. 1
Surse proprii i strine n finanarea unei afaceri

identificarea tipurilor de surse de finanare: proprii i strine


selectarea surselor proprii de finanare ale agentului economic i caracteristicile acestora: capital,
prime de capital, rezerve, rezultatul exerciiului, rezultatul reportat, provizioane pentru riscuri i
cheltuieli
selectarea surselor strine de finanare dup natur i scaden:
mprumuturi, datorii fa de teri, pe termen lung (mai mare de un an), pe termen scurt ( mai mic
de un an i caracteristicile lor :
- sursele proprii sunt nerambursabile i se utilizeaz conform legislaiei n vigoare asigurnd
finanarea permanent a ntreprinderii
- sursele strine au caracter rambursalil i sunt de regul purttoare de dobnzi, asigurnd
finanarea temporar a ntreprinderii
Estimarea necesarului de finantare.
Primul pas pe care un intreprinzator trebuie sa-l faca este estimarea cat mai precisa a sumei de
bani necesare afacerii, indiferent de etapa ciclului de viata al afacerii (capital pentru demararea
afacerii, pentru functionarea firmei pe termen scurt sau pentru dezvoltare strategica pe termen lung).
Pregatirea unei proiectii realiste a necesarului de finantare presupune luarea in considerare a unei game
largi de costuri asociate cu planul de afaceri, ajutand si la prezentarea in fata unui creditor sau
investitor caruia ii demonstreaza faptul ca va intelegeti afacerea si piata in care aceasta actioneaza.
Ideea despre finantare pe care o au majoritatea intreprinzatorilor este de a acumula banii
necesari afacerii din orice sursa, pe orice cai, in orice cantitate si cat mai usor posibil. Din pacate,
aceasta abordare nu tine cont de faptul ca obtinerea banilor pentru afacere implica o multime de
compromisuri, atat financiare cat si nefinanciare, bune sau relea10i.
Dar firmele au nevoie de mai mult decat o simpla suma de bani, ele au nevoie de bani
inteligenti, ceea ce presupune ca acesti bani aduc impreuna cu ei si sprijin si consultanta pentru
afacere. Astfel de finantare poate fi o finantare garantata de o organizatie guvernamentala, situatie care
permite mentinerea proprietatii intacte pana in momentul in care veti dori sa vindeti o parte din
actiunile firmei.
Indiferent daca se urmareste obtinerea unui imprumut bancar sau gasirea unui investitor care sa
aduca afacerii capitalul de care are nevoie, procesului de cautare trebuie sa i se acorde aceeasi atentie
ca si, spre exemplu, introducerii unui produs nou sau cumpararii unei afaceri.
Procesul alegerii unei modalitati corespunzatoare de finantare a afacerii este mai mult arta
decat stiinta. Trebuie sa se ia in considerare o multitudine de factori si sa se evalueze in contextul
propriei afaceri si a nevoilor acesteia.
In functie de etapa din ciclul de viata al firmei necesarul de finantare este diferit si posibilitatile
de gasire a surselor corespunzatoare difera.
In etapa de lansare, firmele au probleme in ceea ce priveste asigurarea capitalului necesar
pentru functionare deoarece prezinta un risc ridicat pentru creditori sau investitori. Rezultatul acestei
situatii este faptul ca mai mult de 75% dintre afacerile nou infiintate sunt finantate din resursele
personale ale intreprinzatorului, cum ar fi economiile, dobanzile sau credite personale. Tot aici un rol
important il joaca familia si prietenii, care asigura o parte din banii necesari demararii afacerii. In acest
stadiu este de nepretuit dorinta si perseverenta in cautarea de surse de finantare, atat personale cat si
guvernamentale.
Firmele in etapa de dezvoltare si crestere sunt de obicei suficient de stabile in functionare
pentru a nu avea in mod constant probleme cu fluxul de numerar. Daca firma are succes, fondurile
generate de firma vor acoperi in cea mai mare parte necesitatile firmei. Tipic, firmele au la dispozitie
mult mai multe surse de finantare datorita faptului ca au deja o istorie a activitatii, o valoare stabilita,
un istoric al creditului etc. In plus, faptul ca firma are clienti si furnizori constanti, proceduri interne de
functionare eficiente, planuri de afaceri mai realiste si mai bine puse la punct, campanii de marketing
si promotionale mai bine realizate si fundamentate ajuta la crearea unei increderi atat din partea
potentialilor creditori cat si a potentialilor investitori.
Daca firma a fost profitabila, modalitatea preferata de finantare este creditul.
In etapa de declin apar probleme cu fluxul de numerar, iar posibilitatile de finantare ale firmei
se vor reduce mai ales in cazul in care si piata pe care firma actioneaza este in restrangere. Astfel, chiar
daca istoric firma are credibilitate, situatia curenta va impiedica obtinerea facila de fonduri pentru
continuarea derularii operatiunilor sau pentru realizarea altor obiective. Nu trebuie uitat ca atat
institutiile de credit cat si investitorii potentiali, inainte de a acorda credit sau de a investi isi vor face
propriile aprecieri asupra viabilitatii afacerii si asupra planului de afacere propus.
Sursele de finantare ale afacerilor.
In Romania, datorita lipsei legislatiei si a institutiilor specializate in sustinerea si promovarea
IMM, avantajul datorat inexistentei unei concurente reale este practic anulat. Principala problema nu o
reprezinta ideile sau dorinta de munca, ci aspectele privind finantarea afacerii, cel putin in perioada de
inceput.
Conditie esentiala pentru dezvoltarea viitoare a firmei este sa dispuna de o finantare corecta si
completa, intrucat fara un capital suficient, care sa confere siguranta ca afacerea se va dezvolta in
continuare, firma va trai de pe o zi pe alta, din experiente, nivelul de risc fiind crescut. In aceasta
situatie firma este extrem de vulnerabila.
Intreprinzatorul trebuie sa asigure fondurile necesare crearii celor trei tipuri principale de
capital utilizate in activitate:
-capitalul fix - imobilizat in activele fixe, cu rol de formare a fondurilor permanente ale firmei
(cladiri, terenuri, autovehicule, echipamente, instalatii, utilaje etc.) si care constituie infrastructura de
sustinere a firmei;
-capitalul circulant - care reprezinta fondurile circulante
ale firmei si asigura continuitatea desfasurarii activitatii;
-capitalul pentru dezvoltare - care este afectat extinderii afacerii, schimbarii directiei initiale a
activitatii si diversificarii acesteia.
In general, sursele (posibilitatile) de finantare ale unei afaceri pot fi grupate ca in figura 9.1.
Sursele de finantare ale afacerilor
Interne: Externe:
A. Finantarea din venituri personale - Diverse programe si proiecte
- Investitia intreprinzatorului;
- Investitiile partenerilor (asociatilor);
- Investitiile prietenilor si ale rudelor;
- Investitiile actionarilor.
B. Finantarea prin credite
- Creditele bancare;
- Incubatoarele de afaceri;
C. Alte surse de finantare
- Creditul comercial;
- Obtinerea platii anticipate de la clienti;
- Inchirierea sau locatia;
- Cumpararea in rate;
- Arendarea;
- Participarea la profit;
- Emisiunea de obligatiuni;
- Donatiile si imprumuturile fara dobanda. FIG. 9.1
Marimea fondurilor necesare este dependenta de tipul si amploarea afacerii si de stadiul in care
se gaseste afacerea. Pe parcursul formarii si functionarii unei firme, in functie de etapa in care se
gaseste, intreprinzatorul va avea acces la anumite surse de finantare. Aceasta datorita faptului ca multi
investitori nu sunt doritori sa investeasca intr-o afacere in perioada de inceput a acesteia, considerand
ca riscul este prea mare, investitia urmand a fi facuta doar dupa ce afacerea ajunge la maturitate, in
momentul in care firma a facut deja dovada viabilitatii.
Potentialii investitori pentru participarea lor la capital tin cont, de asemenea, de stadiul afacerii
si de gradul de risc pe care aceasta o implica. Din acest motiv, intreprinzatorul are datoria sa
investigheze toate posibilitatile de finantare de care dispune, pentru a putea lua cea mai avantajoasa
hotarare posibila in momentul respectiv.

Sursele de finantare interna.

A. Finantarea din venituri personale


In aceasta situatie, banii necesari pentru finantarea afacerii provin din economiile personale ale
intreprinzatorului, a eventualilor parteneri, rude si/sau actionari. Capitalul este denumit capital de risc,
deoarece aceste fonduri pot fi pierdute in caz de esec al afacerii.
Avantajul principal al acestui mod de finantare il constituie faptul ca fondurile utilizate nu
trebuie rambursate, participantii la formarea capitalului recuperandu-si investitiile din beneficiile
firmei. Dar, dezavantajul cel mai important este ca investitorii trebuie consultati la luarea deciziilor,
reducandu-se astfel gradul de independenta al intreprinzatorului.
- Investitia intreprinzatorului
Este cea mai frecvent utilizata sursa de finantare, fiind influentata de originalitatea si eficienta
ideii, economiile disponibile, natura si valoarea bunurilor sale personale ce pot deveni active ale firmei
sau care pot fi ipotecate pentru obtinerea unui imprumut. Indiferent de forma de proprietate adoptata,
proprietarul trebuie sa furnizeze cel putin jumatate din capitalul initial necesar datorita faptului ca un
investitor nu va putea fi convins sa investeasca daca vede ca proprietarul nu participa cu fonduri
substantiale la afacere, iar un intreprinzator putin angajat financiar nu prezinta garantia unei suficiente
motivari pentru a lupta pentru succesul afacerii. Mai mult, cu cat va fi mai mare investitia
intreprinzatorului, cu atat mai mare va fi si puterea sa de a controla afacerea si tot cu atat vor fi mai
mari drepturile sale.
- Investitiile partenerilor (asociatilor)
Sunt o sursa de finantare a unei afaceri, cu motivatia fie a idei comune de la care porneste
afacerea, fie necesitatea asigurarii unui capital de pornire suficient. In functie de marimea fondurilor
investite si de drepturile si responsabilitatile lor, partenerii pot fi parteneri generali (cu raspundere
solidara si nelimitata fata de creditorii firmei) si parteneri cu raspundere limitata, care raspund numai
pana la nivelul contributiei lor.
- Investitiile prietenilor si ale rudelor
Este printre cele mai utilizate surse de finantare pentru intreprinderile mici si mijlocii, bazata
pe legaturi interpersonale speciale. Dar implica o serie de probleme specifice cum ar fi: posibilitatea
aparitiei de interventii si interferente nedorite in problemele operationale ale firmei, politica afacerii
etc., din partea rudelor care au investit; sau posibilitatea deteriorarii relatiilor cu rudele care au investit
in afacere in cazul in care firma esueaza, in conditiile in care intreprinzatorul nu a fost corect in ceea ce
priveste prezentarea riscurilor.
- Investitiile actionarilor
Investitiile actionarilor denumite investitii publice, constituie sursa de finantare care asigura
cea mai puternica infuzie de capital pentru o afacere. Lansarea publica a unei afaceri, prin emiterea si
vanzarea de actiuni, este o operatiune complexa. Societatea pe actiuni este considerata una din
inventiile care au adus prosperitate, oferind avantajul atragerii disponibilitatilor banesti ale populatiei
si folosirea lor eficienta prin investitii in afaceri de volum mare.
Actionarii, cei care cumpara actiunile, sunt proprietarii partii din societate pe care au cumparat-
o sub forma de actiuni. Ei pot vinde aceste actiuni la pretul stabilit, in functie de cerere si oferta, la
bursa de valori, recuperandu-si astfel banii investiti. In plus, ei incaseaza dividende, adica parti din
profitul total care le revin in functie de numarul de actiuni detinute. In cadrul adunarii generale a
actionarilor isi pot exercita dreptul de vot (o actiune = un vot) in legatura cu problemele a caror
rezolvare revine, prin statut, adunarii generale a actionarilor.
Avantajele acestei surse de finantare sunt: fonduri financiare considerabile, cotarea la bursa,
crearea si imbunatatirea imaginii firmei, utilizarea in locul numerarului a propriilor actiuni pentru
achizitionarea altor afaceri, atragerea si pastrarea angajatilor valorosi, evitarea problemelor create de
plata dobanzilor in cazul creditelor, etc..
Dezavantajele sunt: complexitatea operatiunii de lansare publica a firmei (consum mare de
timp si bani), obligatia de raportare periodica si publicare a unor situatii financiare, documente
operationale care prezinta interes pentru actionari, raspunderea in fata actionarilor, posibilitatea
pierderii dreptului de control asupra afacerii, etc..
Criteriile de evaluare a oportunitatii investitiei sunt: calitatile de manager ale intreprinzatorului
sau de cele ale echipei manageriale, abilitatile in administrarea fondurilor financiare, cunoasterea
exacta a obiectivelor urmarite, planificare riguroasa a modalitatilor de atingere a scopurilor propuse,
capacitatea de inovare, inventivitatea, etc..

B. Finantarea prin credite

Este o modalitate de finantare care are menirea de a completa capitalul necesar initierii afacerii
si desfasurarii activitatii curente. Cu toate ca de cele mai multe ori este inevitabila utilizarea creditelor,
este recomandabil ca intreprinzatorul sa apeleze la ele cat mai rar posibil, deoarece limiteaza marja de
libertate a intreprinzatorului prin clauzele contractului de creditare, a marimii dobanzilor, participarea
creditorilor la conducerea firmei, supervizarea unor hotarari etc.
- Creditele bancare
Creditul bancar constituie o forma de ajutor financiar acordata de catre o institutie bancara sau
un consortiu bancar unei persoane fizice sau juridice aflate in dificultate financiara, ajutor platibil la o
anumita scadenta fixata de banca si pentru care aceasta incaseaza dobanzi si comisioane. Bancile
acorda intreprinderilor mici si mijlocii urmatoarele tipuri de credite: -credite de trezorerie;
-credite comerciale;
-credite pentru investitii;
-credite de export.
Elementele constitutive ale creditului bancar a5i sunt:
suma creditata;
rata dobanzii -; procentul ce se aplica sumei creditate pentru a calcula dobanda;
dobanda - principalul venit al institutiei bancare;
rata creditului -; suma de creditat aferenta diferitelor segmente de timp in care se va rambursa
creditul;
perioada de gratie -; perioada de timp in care beneficiarul creditului nu plateste rate de credit, ci
doar dobanzile aferente. Acordarea acestei perioade este optionala pentru institutia bancara,
fiind acordata cu prioritate clientilor cu o buna reputatie sau a caror afacere este suficient de
profitabila pentru a garanta rambursarea la termen a creditului si plata dobanzilor.
perioada de rambursat -; perioada in care clientul trebuie sa ramburseze suma totala creditata,
inclusiv perioada de gratie (daca s-a acordat). Suma totala creditata cuprinde suma creditata
plus dobanda aferenta.
Creditul bancar se acorda diferentiat ca marime, termen de scadenta si dobanda, in functie de
destinatie si garantiile oferite. La acordarea unui credit, bancile verifica bonitatea solicitantului si
posibilitatea acestuia de a oferi garantii.
Principalii indicatori prin care se apreciaza bonitatea solicitantului de credite sunt:
- lichiditatea patrimoniala;
- solvabilitatea patrimoniala;
- rentabilitatea capitalului social;
- rentabilitatea capitalului propriu;
- rentabilitatea in functie de costuri;
- gradul de indatorare al firmei;
- viteza de rotatie a activelor circulante.
Banca verifica urmatoarele aspecte la o intreprindere mica si mijlocie inaintea acordarii
creditului: - situatia economico-financiara;
- evolutia previzibila a domeniului de activitate al firmei si al mediului de afaceri zonal;
- calitatea managementului firmei;
- situatia concurentei directe;
- inzestrarea tehnico-materiala a firmei;
- etapa de viata in care se gasesc produsele firmei;
- adaptabilitatea firmei la fluctuatiile pietei si la conditiile impuse de legislatie.
In general, dosarul cuprinzand cererea de creditare trebuie sa contina: bugetul de venituri si
cheltuieli, balanta de verificare, bilantul anual, contul "profit si pierderi", situatia patrimoniala,
planificarea fluxului de numerar, un plan de afaceri sau, eventual, studiul de fezabilitate prin care se
fundamenteaza posibilitatea de rambursare a creditului si a dobanzii.
Garantiile au rolul de a asigura banca de recuperarea fondurilor financiare si pot fi constituite
din bunuri mobiliare sau imobiliare (evaluarea lor se face pe baza de expertiza).

Garantiile asiguratorii sunt de doua tipuri:


1. garantiile reale -; care reprezinta un element de activ mobiliar sau imobiliar pe care debitorul
(firma ce solicita creditul) il gajeaza in favoarea creditorului (banca care va acorda creditul). Cele mai
utilizate garantii reale sunt:
- ipoteca;
- gajul;
- cesiunea de creante;
- depozitul bancar;
- scrisoarea de garantie bancara.
- Ipoteca este o garantie de tip imobiliar care nu presupune deposedarea celui ce o constituie de bunul
ce face obiectul garantiei. Se pot ipoteca numai bunurile actuale ale debitorului, nu si cele viitoare.
Ipotecarea unui bun care apartine mai multor persoane se poate face numai cu acordul acestora.
Bunurile care fac obiectul ipotecii, pentru a constitui o garantie reala trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
sa se afle in circuitul civil, adica sa poata fi vandute si cumparate;
sa nu fie afectate de sarcini;
proprietatea asupra acestor bunuri sa fie dovedita prin acte inscrise in registrele de publicitate
imobiliara de la notariat;
sa se asigure aceste bunuri pe toata durata contractului de credit, iar drepturile cuvenite din
despagubiri sa fie cedate in favoarea bancii.
- Gajul presupune garantarea creditului de catre clientul debitor sub forma unui bun mobil (produse,
marfuri, creante, actiuni). Sunt doua forme sub care se prezinta garantia reala sub forma gajului:- gajul
cu deposedare -; cunoscut sub numele de amanet, care presupune deposedarea de catre bunul mobil a
clientului debitor si cedarea acestui bun catre creditorul in cauza(banca);
- gajul fara deposedare -; care nu presupune deposedarea de bunurile ce constituie garantia reala a
clientului debitor. Urmatoarele bunuri pot fi gajate fara deposedarea clientului debitor:
bunurile mobile de natura materiilor prime, materialelor, produselor finite si marfurilor, cu conditia
ferma ca pe toata durata creditarii aceste bunuri sa fie regasite in aceeasi forma si depozitate in conditii
corespunzatoare de catre clientul debitor;
activele corporale in stare de functionare la data gajarii care prezinta un grad de uzura fizica mai mic
de 50%;
activele corporale achizitionate pe baza creditelor bancare.
Bunurile mobile care nu au o valoare certa de piata si care nu pot fi valorificate in cazul insolvabilitatii
clientului debitor nu pot fi gajate.
- Cesiunea de creante constituie forma de garantie reala prin care clientul debitor transmite creditorului
sau o anumita creanta. Fac obiectul cesiunii creantele din livrarile de marfuri, executari de lucrari si
prestari de servicii, indiferent ca se refera la piata interna sau diferite piete externe.
- Depozitul bancar constituit la institutia bancara careia i se solicita creditul sau la alte institutii
bancare poate reprezenta o garantie reala, cu conditia ca valoarea acestui depozit sa depaseasca
valoarea sumei totale creditate (suma creditata plus dobanda aferenta), iar termenul de constituire al
depozitului sa fie cel putin egal cu termenul de rambursare al creditului.
- Scrisoarea de garantie bancara este cea prin care o anumita banca agreata de catre banca la care s-a
solicitat creditul se angajeaza neconditionat si irevocabil sa preia riscul potential de insolvabilitate al
clientului debitor si sa onoreze in locul acestuia suma totala creditata (valoarea ramasa in momentul
declararii insolvabilitatii clientului debitor).
Creditele bancare se obtin pe baza unui contract de imprumut cu anumite garantii materiale (gaj) si a
documentelor ce folosesc la sustinerea imprumutului, documente care difera de la banca la banca.
Nivelul dobanzilor si al garantiilor depinde de banca si de cererea de finantare. Alte amanunte pot fi
gasite in normele de creditare ale bancilor.
Din punctul de vedere al beneficiarului creditului, cele mai uzuale criterii de selectie sunt marimea
dobanzii si perioada de gratie.

2. garantiile personale (cautiunea sau fidejusiunea) -; angajamentul pe care o persoana fizica


sau juridica si-l asuma in favoarea debitorului si prin care preia riscul de insolvabilitate al acestuia.
Persoana ce se angajeaza in favoarea debitorului (fidejusorul) trebuie sa aiba deplina capacitate
de exercitiu intrucat raspunde in cazul insolvabilitatii debitorului cu intregul sau patrimoniu, care se
conditioneaza sa fie liber de orice obligatii, si poate fi urmarita in justitie de catre banca care acorda
creditul, fara o urmarire prealabila a debitorului principal.

- Incubatoarele de afaceri
Constituie una dintre modalitatile de sprijinire a intreprinzatorului in initierea si dezvoltarea
micilor afaceri, fiind organizate pe principii de flexibilitate, fie independent, fie la nivelul institutelor
de invatamant superior, al Camerelor de Comert si Industrie, etc. si gandite ca organizatii nonprofit.
Acestea ofera intreprinzatorilor spatii pentru desfasurarea activitatii, facilitati de birotica, consultanta
manageriala, asistenta juridica, posibilitati de instruire si schimb de experienta. Plata acestor servicii se
poate face ca parte din profitul firmei, sau ca plata in suma minima necesara acoperirii cheltuielilor
aferente activitatii. Accesul la astfel de sprijin poate fi primit pe baza unui plan de afaceri care sa faca
dovada rentabilitatii acestuia si in conditiile in care intreprinzatorul este dispus sa investeasca un mic
capital. Aceasta sursa reprezinta o sursa de finantare indirecta a unei mici afaceri.

C. Alte surse de finantare

- Creditul commercial
Constituie o forma de creditare prin care furnizorii de marfuri sau prestatorii de servicii isi
crediteaza proprii clienti. Plata se face ulterior primirii marfurilor si este convenita printr-un contract
de vanzare - cumparare. Intreprinzatorii care nu dispun de bani, dar au certitudinea ca vor putea vinde
marfurile achizitionate pe credit comercial sau pot procura resurse financiare din alte surse la termenul
de plata stabilit pot apela la creditul comercial. Plata se face integral la termen (ex.: 30 de zile) sau
esalonat la intervale stabilite prin contract (de exemplu, firma Oriflame). Garantia creditului este
constituita prin marfurile livrate pe credit.
Sansele de a obtine credit comercial sunt mult mai reduse in conditii de inflatie puternica. El se
acorda, de cele mai multe ori, la un pret al marfurilor mai mare decat cel de la data livrarii, cu rata
inflatiei previzionata pentru perioada de creditare.
Pentru furnizori, avantajele vanzarii pe credit comercial sunt evidente, mai ales in cazul unui
stoc de marfuri greu vandabile.
O problema pe care o ridica creditul comercial este aceea a blocajului financiar in lant, care se
produce daca unul dintre clienti nu-si achita datoriile la termen.

- Obtinerea platii anticipate de la clienti


Presupune ca banii destinati producerii marfurilor sau serviciilor catre clienti sa fie virati in
contul firmei furnizoare inaintea termenului de livrare a marfurilor sau de prestare a serviciilor.
Clientul lanseaza o comanda catre furnizor si, fiind interesat sa primeasca marfurile cat mai repede,
plateste in avans o parte sau in totalitate contravaloarea marfurilor sau serviciilor (de exemplu, firma
Zepter).
Aceasta forma de finantare este utilizabila pentru marfurile sau serviciile cu ciclu de productie
foarte scurt (produse alimentare, textile etc.) si pentru marfurile care lipsesc de pe piata, plata in avans
constituind o garantie ca ele vor fi livrate la termenul stabilit.

- Inchirierea sau locatia

Incheierea presupune realizarea unui contract intre, pe de o parte, proprietarul unui bun, in
calitate de inchiriator, si pe de alta parte, un chirias, care obtine dreptul de folosinta asupra bunului
respectiv pe o perioada determinata, in schimbul unei sume de bani care reprezinta chiria platita
periodic, conform contractului.
Bunurile ce pot fi inchiriate sunt: cladiri, utilaje, echipamente, spatii, terenuri, hale, unelte, etc.,
care nu se consuma in procesul folosirii lor.
Inchiriatorul este interesat sa obtina un profit scazand din chirie taxele catre stat si cheltuielile
care ii revin conform contractului (reparatii, intretinere, piese de schimb, combustibili etc.), iar
chiriasul este interesat sa obtina dreptul de folosire a bunului fara sa achite contravaloarea acestuia
(mai ales in cazul in care valoarea acestuia este foarte mare). Chiria este considerata o cheltuiala si are
dezavantajul ca mareste costul de productie cu mai mult decat amortizarea (daca bunul ar fi in
proprietatea chiriasului) si cu mai mult decat dobanda platita, daca ar fi imprumutat banii pentru
achizitionarea lui. Inchirierea are avantajul ca permite chiriasului sa foloseasca bunuri pe un timp
limitat fara sa le achizitioneze sau daca proprietarul nu este dispus sa le vanda.
Contractul mai poate cuprinde clauza achizitionarii bunului de catre chirias, la valoarea ramasa
dupa o anumita perioada de folosinta.

- Cumpararea in rate

Este asemanatoare cu acordarea creditului comercial. Cumparatorul obtine dreptul de utilizare a


bunului si urmeaza sa obtina si dreptul de proprietate dupa ce achita in rate periodice contravaloarea
totala. El plateste initial un avans impus de furnizori, dupa care, conform contractului incheiat intre ei,
va plati in rate, la termene stabilite, valoarea ramasa neachitata, cu eventualele dobanzi.
Dobanzile se stabilesc prin negociere, uneori ele situandu-se la nivelul dobanzii pietei, dar cu
posibilitatea de a avea si valori mai reduse.

- Arendarea

Este o forma particulara a inchirierii si se practica in cazul suprafetelor agricole. Proprietarul


percepe utilizatorului o suma de bani sau plata in natura pe o perioada de minimum 5 ani. Arenda
poate fi stabilita in suma fixa, in cote procentuale din recolta obtinuta, in cote procentuale din profitul
obtinut sau in cantitati fixe din recolta anuala. In functie de intelegerea dintre parti, arenda in bani
poate fi platita inainte sau dupa recoltare.

- Participarea la profit

Proprietarii de cladiri, spatii, masini si utilaje, unelte si alte mijloace de munca pot ceda dreptul
de folosinta a acestora in schimbul unei cote procentuale din profitul brut obtinut de catre utilizator.
Aceasta cota, ce reprezinta de fapt plata chiriei pentru bunul respectiv, se include in cheltuieli astfel
incat sa diminueze profitul impozabil. Este avantajoasa pentru intreprinzator pentru ca, alaturi de el,
proprietarul participa la asumarea riscului. Este evident ca daca profitul brut va fi zero, intreprinzatorul
va folosi gratuit bunurile respective.
- Emisiunea de obligatiuni
Este echivalenta cu un imprumut, de la cei care cumpara, la termen, in schimbul unei dobanzi.
Punerea in vanzare a obligatiunilor inseamna vinderea unor inscrisuri ce confera cumparatorului
dreptul de a incasa dobanda lunara sau anuala pentru suma pe care a platit-o la achizitia ei si sa
recupereze valoarea obligatiunii la termen, ceea ce este echivalent cu restituirea imprumutului.
Valoarea obligatiunilor poate fi recuperata si inainte de termen prin vanzarea acestora pe piata. Ele sunt
asemanatoare cu actiunile, cu urmatoarele deosebiri:
obligatiunea expira la termen, cand cumparatorul incaseaza valoare ei de la cel care a emis-o, pe cand
actiunea are termen nelimitat sau limitat doar de durata de functionare a societatii pe actiuni;
obligatiunea aduce un castig fix, reprezentat prin dobanda, pe cand actiunea aduce un castig ce
variaza in functie de profitul firmei;
obligatiunea nu ofera dreptul la vot, iar in cazul lichidarii societatii, detinatorii obligatiunilor au
prioritate la recuperarea lor, inaintea actionarilor;
obligatiunile pot fi, ca si actiunile, nominative (au inscris pe ele numele detinatorului) si la purtator -
confera drepturi celui care detine inscrisul (comparabil cu certificatul de proprietate).

- Donatiile si imprumuturile fara dobanda


Sunt forme mai putin uzuale de finantare, dar pot exista organizatii sau persoane caritabile care
sa doneze bunuri si bani in conditiile in care afacerea initiata aduce beneficii sociale (ex.: aparatura
speciala sau medicala pentru handicapati care sunt angajati in cadrul firmei). Organizatiile filantropice
sprijina initiativele particulare care aduc beneficii sociale. De la ele pot fi luati bani fara dobanda
pentru a demara o afacere in localitati sarace sau in domeniul ecologic sau al sanatatii.

Surse de finantare externe.

Constituie o alta posibilitate de finantare a unei afaceri prin fondurile puse la dispozitie de catre
organismele financiare internationale. Astfel, in lucrarea a10i sunt prezentate cateva exemple de
proiecte existente in Romania in sprijinul sectorului privat (la nivelul anului 1997):
Proiectul de ajutorare a fermierilor individuali si a intreprinderilor private, finantat de Banca
Mondiala prin intermediul BRD si Bancii Agricole.
Sectoare vizate: prelucrarea produselor agricole, marketing, comercializarea produselor
agricole, alte afaceri in mediu rural.
Scopul creditarii: investitii noi si cresterea capitalului circulant.
Perioada creditarii: maximum 5 ani, cu o perioada de gratie de pana la 12 luni.
Dobanda: dobanda de refinantare a BNR, plus marja bancii implicate.
Restructurare - privatizare, proiect BERD, linie de credit deschisa pentru BRD.
Sectoare vizate: exportatori romani privatizati sau de stat cu programe reale de privatizare.
Perioada creditarii: 2 - 7 ani, cu 6 - 12 luni perioada de gratie.
Dobanda: 9 - 10% pe an.
Linie APEX Global, a Bancii Europene de Investitii, cu implicarea BRD si a Bancii Ion Tiriac.
Domenii vizate: industrie, agricultura si servicii conexe, turism.
Scopul creditarii: proiecte initiate de societati mixte cu parteneri din UE (dezvoltare durabila).
Perioada creditarii: 2 - 7 ani, cu 6 - 12 luni perioada de gratie.
Dobanda: 9 - 10% pe an.
Schema de credite PHARE pentru IMM, ce urmeaza a fi implementata de Agentia Nationala de
Privatizare in colaborare cu doua banci si Fondul Roman de Garantare a Creditelor (octombrie
1997).
Domenii vizate: acordarea de micro-credite pe termen mediu, in valuta, pentru IMM.
Scopul: formarea unei culturi a creditului in sectorul privat, stimularea bancilor comerciale sa
acorde credite IMM, in special pentru bunuri de investitii.
Perioada creditarii: 1 - 6 ani, cu perioada de gratie pana la 1 an.
O firma poate obtine o finantare combinata, care presupune utilizarea simultana a mai mult de
o singura sursa de finantare. Situatie care depinde de problema ce trebuie rezolvata si de posibilitatile
de a ajunge la fiecare dintre sursele de finantare disponibile la momentul respectiv in economie
TEMA NR. 2
Documente i registre obligatorii n derularea unei afaceri

identificarea documentelor i registrelor obligatorii n derularea unei afaceri:


- documente: pe tipuri de evenimente i tranzacii (factur, aviz de nsoire a mrfii pentru
achiziie i vnzare de bunuri, stat de salarii pentru operaii legate de salarii, chitan, ordin de plat
pentru ncasri i pli, note de contabilitate pentru operaiile care nu au la baz documente
justificative)
- registre: jurnal, inventar, cartea mare
verificarea registrelor contabile: dac documentele justificative i notele contabile au fost
nregistrate cronologic n registrul jurnal i sistematic n registrul cartea mare.

In baza Legii Contabilitatii nr. 82/1991 republicata, unitatea este obligata sa intocmeasca urmatoarele
registre contabile:
Registrul-Jurnal
Acesta serveste ca document de inregistrare cronologica si sistematica a modificarii patrimoniului
unitatii si ca proba in litigii. El se intocmeste intr-un singur exemplar, forma de inregistrare contabila
fiind "maestru-sah"; de asemenea, serveste la intocmirea balantei de verificare a conturilor sintetice.
Registrul-Inventar
Acesta se completeaza intr-un singur exemplar, dupa ce a fost inregistrat la organul financiar teritorial.
Se intocmeste zilnic sau lunar, dupa caz, prin inregistrarea cronologica a documentelor care reflecta
miscarea patrimoniului.
Registrul Cartea-Mare
Acesta serveste la tinerea contabilitatii sintetice a operatiilor in unitatile economice; se utilizeaza
periodic, o data cu fiecare operatie de inventariere a patrimoniului.
CIRCUITUL DOCUMENTELOR
In activitatea de aprovizionare se folosesc urmatoarele documente: factura fiscala, nota de receptie si
constatare de diferente, fisa de magazie.
In activitatea de achitare a datoriilor catre furnizori si alti terti se utilizeaza: ordinul de plata, cecul,
chitanta fiscala.
Documentele necesare consumului si miscarii materialelor sunt: bonul de consum.
In cadrul contabilitatii mijloacelor fixe se utilizeaza: factura, procesul verbal de punere in functiune.
Documentele necesare operatiilor prin casierie: Registrul de casa, dispozitia de incasari/plati, foaia de
varsamant, statul de salarii, chitanta fiscala.
Registrul de casa
Acesta serveste ca document de inregistrare operativa a incasarilor si platilor in numerar efectuate prin
casieria unitatii, pe baza actelor justificative si ca document de stabilire, la finele zilei, a soldului de
casa. Completarea sa se face in ordinea in care se efectueaza operatiile.
Dispozitia de incasare/plata
Se utilizeaza in vederea achitarii in numerar a unor sume potrivit dispozitiilor legale, sau a incasarii
unor astfel de sume. Se intocmeste intr-un singur exemplar si circula la persoanele autorizate.
Foaia de varsamant
Serveste pentru depunere de numerar in banca.
Statul de salarii
Serveste ca baza da efectuare a platilor catre personalul unitatii.
Chitanta fiscala
Este un document justificativ de inregistrare in contabilitate, atunci cand este insotita de bonul eliberat
de casa de marcat. Este un document cu regim special de circulare.
Factura fiscala
Facturile primite de la furnizori sunt inregistrate pe baza NRCD, sunt consemnate in Jurnalul de
Cumparari al unitatii, in Registrul Jurnal si in Registrul Cartea Mare. Facturile emise sunt inregistrate
in Jurnalul de Vanzari, in Registrul Jurnal si in Registrul Cartea Mare.
Fisa Mijlocului Fix
Este intocmita intr-un singur exemplar si serveste la tinerea evidentei activelor fixe ale unitatii

CARACTERISTICILE REGISTRELOR DE CONTABILITATE

Potrivit legii contabilitatii, aprobate in anul 1991, precum si Regulamentului privind


aplicarea acesteia, registrele utilizate in contabilitate sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar si cartea
mare.Asociatiile familiale, care au autorizatie sa desfasoare activitati independente, inregistreaza
activitatile lor economice in Registrul jurnal de incasari si plati.
Registrul jurnal este un document obligatoriu, in care se inregistreaza in mod
cronologic, operatiunile economice desfasurate, pe baza de documente si tinand seama de data
intocmirii sau intrarii acestora. Cand exista mai multe documente asemanatoare, in sensul ca ele
cuprind acelasi tip de operatii economice, acestea se pot inscrie intr-un registru centralizator si pe baza
lui se efectueaza o singura inregistrare. In acest caz,documentului centralizator i seanexeaza totusi
toate documentele ce au fost trecute in acest document centralizator.
Registrul jurnal se prezinta astfel:

REGISTRU-JURNAL

Unitatea ..................................... Nr. pag. .........

Sume
Nr. Data inregistrarii Documentul Explicatia Conturi
crt. (felul,nr.,
data) D C Partiale Totale
D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Reportat * * *

De reportat

Intocmit, Verificat,

Registrul jurnal este tipizat pe format A4 si este astfel conceput incat sa permita
inregistrarea urmatoarelor date si informatii:
numarul curent al operatiei economice inregistrate;
data la care a fost efectuata inregistrarea operatiei economice in document;

felul, numarul documentului folosit pentru inregistrare;

explicatia la operatia economica desfasurata si inregistrata;

conturile debitoare si cele creditoare folosite pentru inregistrarea operatiei economice;

sumele partiale, debitoare si creditoare.
Registrul-jurnal trebuie intocmit de catre toate unitatile patrimoniale, societatile
comerciale, regii autonome, institutii publice, unitati cooperatiste, asociatii cu personalitate juridica
precum si de catre persoanele fizice care au calitatea de agent economic.
Registrul jurnal se pastreaza temporar la arhiva compartimentului de contabilitate, de
regula pentru un an, apoi se depune la arhiva unitatii, impreuna cu toate documentele care au stat la
baza inregistrarilor efectuate in el. Fiind un document contabil, el nu circula.
Registrul jurnal de incasari si plati este un alt jurnal care se intocmeste de catre
persoane fizice si asociatii familiale autorizate sa desfasoare activitati independente. Se prezinta sub
forma de registru legat de 100 de file, format A4 sau foi volante. Nu circula, se arhiveaza de catre
agentul economic, impreuna cu documentele care au stat la baza intocmirii lui.
REGISTRU-JURNAL DE INCASARI SI PLATI

Unitatea .................................... Nr. pag. .........

Nr. Documentul Felul


crt. Data (felul,nr.) operatiei Incasari Plati
(explicatii)

1 2 3 4 5 6

De reportat

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu pentru inventarierea anuala, in care se


prezinta grupat rezultatele inventarierii patrimoniului, precum si fiecare post din bilant. Se intocmeste
de catre regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile
si persoanele fizice care au calitatea de comerciant intr-un singur exemplar, de regula la sfarsit de an,
fara stersaturi si fara a lasa spatii libere. Registrul-inventar cuprinde 2 parti: prima priveste rezultatele
inventarierii patrimoniului, iar cea de-a doua prezinta, copiat la xerox, bilantul contabil anual si contul
de profit si pierdere, forma scurta, care se publica in Monitorul Oficial.
REGISTRU-INVENTAR

Unitatea......................... Nr. pag. ...

Recapitulatia Valoarea Valoarea Diferente din evaluare


Nr. elementelor contabila de (de inregistrat)
crt. inventariate inventar Valoarea .

1 2 3 4 5 6

Intocmit, Verificat,

Registrul Cartea-mare este un document contabil obligatoriu in care se inscriu lunar direct
sau prin regrupare pe conturi corespondente inregistrarile efectuate in registrul jurnal, stabilindu-se
situatia fiecarui cont, respectiv soldul initial, rulajele debitoare, rulajele creditoare si soldurile finale.
Reprezinta un document contabil de sinteza si care contine cate o fila pentru fiecare cont sintetic
utilizat de unitate. Registrul Cartea-mare se prezinta astfel:
.........................................
Unitatea
CARTEA MARE

Contul........................
Conturi corespondente creditoare Total rulaj Total
debitor rulaj creditor SOLD

Lunile Cont Cont Cont Cont Cont

Debitor Creditor
Jurna Jurna Jurna Jurna Jurna La 1 ianuarie 199...
l l l l l
Ian.
Febr.
Mart.
Total
trim. I
..........
..........
Total
general

Intocmit, Verificat,
Registrul Cartea-mare serveste la stabilirea rulajelor lunare si a soldurilor pe conturi
sintetice, la unitatile care aplica forma de inregistrare contabila pe jurnale, la verificarea
inregistrarilor contabile efectuate si la furnizarea de date pentru efectuarea de analize economico-
financiare. Se intocmeste in cadrul compartimentului financiar-contabil al unitatii, la sfarsitul lunii si
sta la baza elaborarii balantei de verificare. Modul de completare al acestui registru de contabilitate
este urmatorul:
rulajul creditor se reporteaza din jurnalul contului respectiv, intr-o singura suma, fara
desfasurarea pe conturi corespondente;
sumele cu care a fost descarcat contul respectiv in diverse jurnale se reporteaza din acele
jurnale, obtinandu-se defalcarea rulajului debitor pe conturi corespondente;
soldul debitor sau creditor al fiecarui cont se stabileste in functie de rulajele debitoare si
creditoare ale contului respectiv, tinandu-se seama de soldul de la inceputul anului(care se
inscrie pe randul destinat in acest scop).
TEMA NR. 3
INFORMAIILE ECONOMICO-FINANCIARE DIN BILAN

identificare funciilor bilanului: de informare, de analiz, previzional


compararea informaiilor din bilan pentru perioada curent cu cele din perioada precedent: active
imobilizate, active circulante, capitaluri proprii, datorii, venituri, cheltuieli, rezultat financiar
calcularea indicatorilor pe baza informaiilor din bilan: capitaluri proprii, capitaluri permanente,
fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria net, lichiditate, solvabilitate

NOIUNE I FUNCIILE BILANULUI CONTABIL

Pentru realizarea funciilor contabilitii: de informare, decizie i control, este necesar ca n


urma lucrrilor curente de contabilitate s se sintetizeze periodic informaiile generate de conturi i
calculele contabile, n documente de sintez expresiv i relevante, accesibile nu numai specialitilor, ci
i celor interesai de gestiunea unitii patrimoniale n calitate de: investitor, administrator, banc,
creditor, fiscalitate i alte organisme economice i sociale. Aceste documente de sintez constituie
obiectul de baz al contabilitaii financiare, deoarece redau o imagine fidel asupra situaiei
patrimoniale, rezultatelor i situaiei financiare a ntreprinderii.
Potrivit Legii 31/1990 privind societile comerciale i a Legii Contabilitii 82/1991, toi
agenii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligai s ntocmeasc bilan contabil.
Bilanul este documentul oficial de sintez al tuturor unitilor patrimoniale. Bilanul contabil
contribuie s dea o imagine fidel, clar i complet a patrimoniului, a situaiei financiare i asupra
rezultatelor obinute de unitatea patrimonial, care presupune:
- respectarea cu bun credin a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
- respectarea principiilor: prudenei, permanenei metodelor, continuitatea activitii
bilanului de deschidere cu cel de nchidere, a noncompensrii;
- posturile nscrise n bilan trebuie s corespund cu datele nregistrate n
contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilitii i baz informaional fundamental, bilanul
propriu-zis este un tablou care cuprinde n form sintetic i n expresie valoric mijloacele economice
patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum i rezultatul unui agent economic la un moment
dat.

Bilanul este documentul contabil de sintez, prin care se prezint activul i pasivul unitii
patrimoniale la nchiderea exerciiului, precum i n celelalte situaii prevzute de Legea Contabilitii.
Importana bilanului contabil deriv din funciile pe care acesta le ndeplinete:
1) funcia de generalizare a datelor contabilitii;
2) funcia de cunoatere a mersului activitii economico-financiare;
3) funcia previzional.

1) Funcia de generalizare a datelor n ciclul contabil de prelucrare a informaiilor izvorte


din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilitii curente, dup criterii bine stabilite, ntr-un
numr restrns de indicatori, care s poat oferi o imagine de ansamblu asupra situaiei economico-
financiare a unitii patrimoniale.

2) Funcia de analiz a mersului activitii economico-financiare se manifest prin aceea c,


pe baza bilanului contabil se analizeaz periodic, gradul realizrii indicatorilor proiectai i a
rezultatelor, se identific rezerve i se stabilesc msuri de perfecionare a activitii economice i
financiare.
Adunrile Generale ale Acionarilor, Consiliile de Administraie, managerii unitilor
patrimoniale analizeaz periodic situaia economico-financiar, pe baza bilanului contabil, a anexelor
sale i a raportului de gestiune, componente de baz ale drii de seama contabile.
3) Funcia previzional const n posibilitatea oferit de bilan de a orienta activitatea viitoare.
n acest scop, ntocmirea bugetului de venituri i cheltuieli pentru perioadele urmtoare se
fundamenteaz pe situaia patrimonial i a rezultatelor din perioada considerat baza de raportare.

STRUCTURA BILANULUI CONTABIL

Bilanul contabil are n componena sa documente i situaii de sintez economic sau de


control fiscal, cuprinznd urmtoarele elemente:
A) Bilanul propriu-zis;
B) Contul de Profit si pierdere ( respectiv contul de exerciiu n cazul instituiilor
publice );
C) Anexa la bilan;
D) Raportul de gestiune.
Avnd acelai scop, de informare asupra situaiei patrimoniului, a situaiei financiare a unitii
patrimoniale i a rezultatelor obinute, aceste pri constitutive formeaz un tot unitar.
Pentru ntocmirea i prezentarea completului bilanier, Ministerul Finanelor, prin Colegiul
Consultativ al Contabilitii, elaboreaz modele de situaii privind bilanul i celelalte componente
pentru regii autonome, societi comerciale i instituii publice. Pentru societile bancare, modelele i
normele metodologice se elaboreaz de Banca Naional cu avizul Ministerului Finanelor.
La ntocmirea bilanului contabil, se au n vedere urmtoarele reguli:
- posturile de bilan s corespund cu datele nregistrate n contabilitate, puse de acord cu
situaia real a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
- nu sunt admise compensri ntre conturile ce se nscriu n bilan i respectiv ntre conturile
de venituri i cheltuieli din contul de Profit si pierdere.
n practic se cunosc dou scheme de bilan, una sub form de tablou cu dou prti: partea
stng, ACTIVUL, i partea dreapt, PASIVUL, numit i schema orizontal de bilan, i modelul
sub forma listei verticale sau schema bilanului vertical. Bilanul sub form de tablou cu dou pri
pune n eviden egalitatea ntre resurse i utilizri, iar modelul de bilan sub forma listei verticale
ordoneaz structurile patrimoniale n active, datorii, capitaluri, rezerve i alte componente ale situaiei
nete, finalitatea fiind prezentarea situaiei nete a patrimoniului.
A) Bilanul propriu-zis poate fi alctuit n dou variante sau sisteme, n funcie de gruparea
ntreprinderilor n ntreprinderi mici , mijlocii i ntreprinderi mari, grupare ce se face n funcie de
praguri fiscale ( care au n vedere valoarea activului bilanului, cifra de afaceri i numrul mediu de
salariai ).
a. Bilan contabil n sistem simplificat, n cazul ntreprinderilor mici si mijlocii, care
presupune o schem de bilan mai redus.
b. Bilan contabil n sistem de baz prevzut s fie utilizat de ntreprinderi mari, acesta
cuprinznd posturi i indicatori complei privind activitatea i rezultatele ntreprinderii.
Bilanul unitilor patrimoniale care desfoar activiti economice
cuprinde toate elementele de activ i pasiv grupate dup destinaie i respectiv proveniena lor.
ACTIVUL BILANULUI cuprinde urmtoarele grupe principale de elemente:
a) Activele imobilizate ( imobilizri necorporale; imobilizri corporale; imobilizri
financiare );
b) Activele circulante ( stocuri, creane, titluri de plasament, disponibiliti i alte valori );
c) Conturile de regularizare i asimilare-activ ( cheltuielile nregistrate n avans, diferene de
conversie-activ i alte elemente tranzitorii i de regularizat, de activ );
d) Primele de rambursare a obligaiunilor.
Capitalul social subscris nevrsat se nscrie distinct n grupa activelor circulante ale bilanului.
PASIVUL BILANULUI cuprinde urmtoarele grupe principale de elemente:
a) Capitalurile proprii ( capitalul social sau individual, primele legate de capital, diferenele
din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exerciiului, fondurile
proprii, subveniile pentru investiii si provizioanele reglementate );
b) Provizioanele pentru riscuri i cheltuieli;
c) Datoriile ( mprumuturi i datorii asimilate, furnizori i conturi asimilate, datorii n legatur
cu personalul, datorii fa de bugetul statului, datorii privind asigurrile sociale, creditori i
alte datorii );
d) Conturile de regularizare i asimilare-pasiv ( veniturile nregistrate n avans, diferenele
de conversie-pasiv, alte elemente tranzitorii i de regularizat de pasiv ).
Elementele patrimoniale n bilan sunt sistematizate pornind de la conturi, pe grupe, capitole,
posturi, dup criteriul lichiditii activului i a exigibilitii pasivului, astfel: posturile de activ sunt
aezate n ordinea cresctoare a lichiditii ( de la cele mai puin lichide - cum este cazul activelor
imobilizate la disponibilitile bneti ca form de lichiditate absolut ), iar n pasiv posturile sunt
dispuse de la cele mai puin exigibile ( de la capital - ultimul cont care se nchide in cazul lichidrii
patrimoniului ) la datoriile curente.
Att activul ct i pasivul bilanier suport un dublu criteriu de ordonare:
- criteriul major: pentru active, natura lor economic, iar pentru elementele de pasiv, natura
lor juridic;
- criteriul minor: pentru active, lichiditatea ( cresctoare ) a acestora, iar pentru elementele
de pasiv, exigibilitatea lor ( cresctoare ).
Structura bilanului o stabilete Ministerul Finanelor la sfritul fiecrui an financiar.

B) Contul de Profit i pierdere reprezint o recapitulaie a veniturilor i a cheltuielilor,


dup cum urmeaz:

a. Venituri din exploatare;


b. Cheltuielile activitii de exploatare;
c. Rezultatul activitii de exploatare;
d. Venituri financiare;
e. Cheltuieli financiare;
f. Rezultatul activitii financiare;
g. Venituri excepionale;
h. Cheltuieli excepionale;
i. Rezultatul operaiunilor excepionale;
j. Venituri totale;
k. Cheltuieli totale;
l. Rezultatul brut al exerciiului;
m. Impozitul pe profit;
n. Rezultatul net al exerciiului.

Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din rulajele
creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la nceputul anului. n situaia n care au fost
efectuate nregistrari prin creditul conturilor de cheltuieli sau prin debitul conturilor de venituri, datele
sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri i cheltuieli nainte de a fi transferate asupra
contului de rezultate finale, cumulate de la nceputul anului.
Veniturile sunt preluate din balana de verificare, suma veniturilor din contul de Profit i
pierdere este egal cu rulajul creditor cumulat al conturilor de venituri sau rulajul creditor cumulat
corectat.
Cheltuielile sunt preluate din rulajul debitor cumulat al conturilor de cheltuieli, corectat dac
este cazul cu unele sume nregistrate n credit.
Contul de Profit i pierdere are un coninut ndeosebi economic, deoarece ofer informaii
asupra activitii de producie, comerciale sau financiare a unitii patrimoniale prin dimensiunea
veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le genereaz.
n prezentarea contului de Profit i pierdere sunt conturate dou modele de expunere a
cheltuielilor i veniturilor: unul ce ia n considereare natura economic a acestora, altul ce pleac de la
funciunile sau activitile unei ntreprinderi ( de la destinaia veniturilor i cheltuielilor ).
Ca form, contul de Profit i pierdere se poate prezenta:
- tablou bilateral sau form de cont ( schema orizontal );
- list ( schema vertical ).
n ambele cazuri, cheltuielile i veniturile sunt grupate n trei categorii:
- din exploatare;
- financiare;
- excepionale.
C) Anexa la bilan are ca obiective principale completarea i explicarea datelor nscrise n
bilan i n contul de Profit i pierdere i conine informaii cu privire la situaia patrimonial i
financiar, la rezultatele aferente exerciiului ncheiat cum sunt:
- repartizarea profitului ( anexa 1 );
- situaia stocurilor i a produciei n curs de execuie ( anexa 2 );
- situaia creanelor i datoriilor ( anexa 3 );
- situaia altor provizioane ( anexa 4 );
- date informative ( anexa 5a );
- pli restante ( anexa 5b );
- impozitele, taxele i alte obligaii datorate i vrsate ( anexa 5c );
- situaia activelor imobilizate ( anexa 6 ):
A. Valori brute
B. Amortizri
C. Provizioane pentru depreciere
- alte informaii privind regulile i metodele contabile utilizate i date complementare
( anexa 7 ).
a) Repartizarea profitului cuprinde alocri din profitul exerciiului n curs, la rezerve, fondul
de participare a salariailor la profit, fondul de dezvoltare, surse proprii de finanare, dividende de pltit
etc., precum i profitul rmas nerepartizat.
b) Situaia stocurilor i a produciei n curs conine date referitoare la dinamica stocurilor de
materii i materiale, a obiectelor de inventar, produciei neterminate, stocurilor la teri, animalelor,
mrfurilor, ambalajelor i a totalului stocurilor.
c) Situaia creantelor i datoriilor se refer la informaii cum sunt:
- creane din active imobilizate;
- creane din active circulante;
- cheltuieli nregistrate n avans;
- total creane;
- datorii bancare;
- datorii fiscale i sociale;
- datorii comerciale;
- datorii n legatur cu personalul;
- alte datorii;
- venituri nregistrate n avans;
- total datorii.
d) Situaia altor provizioane pune la dispoziie date referitoare la micarea balaniera a
provizioanelor ( sold la nceputul anului; cheltuieli privind provizioanele constituite; veniturile din
provizioanele diminuate sau anulate; sold la sfritul anului ) pe categorii de provizioane, respectiv:
provizioane reglementate; provizioane pentru riscuri i cheltuieli; provizioane pentru depreciere; total
provizioane.
e) Date informative ofer date cu privire la:
- rezultatele obinute;
- evoluia indicatorilor (nr. salariailor, salarii brute, veniturile, exporturi,
imobilizrile corporale comparativ cu anul precedent );
- evoluia creditelor, alocaiilor bugetare;
- investiiile strine.
f) Plile restante prezint volumul angajamentelor neonorate la termen, att pe structur
(furnizori,creditori etc. ) ct i pe vechime i activitate (curent i investiii ).
g) Situaia impozitelor i taxelor datorate i vrsate ofera informaii referitoare la corelaiile
unitii patrimoniale cu bugetul statului i bugetele locale.
Pentru fiecare categorie de impozite i taxe se fac raportri privind sumele datorate, sumele
vrsate efectiv, sumele rmase de vrsat i eventual sumele vrsate n plus.
h) Situaia activelor imobolizate red micarea activelor imobilizate (necorporale, corporale,
financiare si pe total ) tot sub forma balaniera i n valoare brut, a amortizrilor aferente, precum i a
provizioanelor pentru depreciere.
i) Alte informaii privind regulile i metodele contabile se refer la:
- metodele de evaluare aplicate pentru diferitele posturi din bilan;
- metodele utilizate pentru calculul amortismentelor i provizioanelor;
- motivele pentru care unele posturi din bilan i din contul de Profit i pierdere nu
sunt comparabile de la un exerciiu la altul;
- alte informaii pe care unitatea le consider semnificative.
D) Odat cu bilanul, cu contul de Profit si pierdere i cu anexa la bilan, unitile
patrimoniale depun raportul de gestiune. Acesta conine n principal:
- prezentarea situaiei unitii patrimoniale i evoluia sa previzibil;
- elemente deosebite intervenite n activitatea unitii patrimoniale dup ncheierea
exerciiului;
- participaiile de capital la alte uniti;
- activitatea i rezultatele de ansamblu a sucursalelor, filialelor i altor subuniti
proprii;
- activitatea de cercetare-dezvoltare;
- alte referiri cu privire la activitatea desfurat care sunt considerate necesare a fi
nscrise n raportul de gestiune.
EXEMPLE DE SUBIECTE PENTRU EVALUAREA SCRISA

1. Prezentati notiunea de bilant

Potrivit Legii 31/1990 privind societile comerciale i a Legii Contabilitii 82/1991, toi
agenii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligai s ntocmeasc bilan contabil.
Bilanul este documentul oficial de sintez al tuturor unitilor patrimoniale. Bilanul contabil
contribuie s dea o imagine fidel, clar i complet a patrimoniului, a situaiei financiare i asupra
rezultatelor obinute de unitatea patrimonial, care presupune:
- respectarea cu bun credin a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
- respectarea principiilor: prudenei, permanenei metodelor, continuitatea activitii
bilanului de deschidere cu cel de nchidere, a noncompensrii;
- posturile nscrise n bilan trebuie s corespund cu datele nregistrate n
contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilitii i baz informaional fundamental, bilanul
propriu-zis este un tablou care cuprinde n form sintetic i n expresie valoric mijloacele economice
patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum i rezultatul unui agent economic la un moment
dat.
Bilanul este documentul contabil de sintez, prin care se prezint activul i pasivul unitii
patrimoniale la nchiderea exerciiului, precum i n celelalte situaii prevzute de Legea Contabilitii.
Importana bilanului contabil deriv din funciile pe care acesta le ndeplinete:
4) funcia de generalizare a datelor contabilitii;
5) funcia de cunoatere a mersului activitii economico-financiare;
6) funcia previzional.

2. Prezentati notiunea de registru jurnal

Registrul jurnal este un document obligatoriu, in care se inregistreaza in mod cronologic, operatiunile
economice desfasurate, pe baza de documente si tinand seama de data intocmirii sau intrarii acestora.
Cand exista mai multe documente asemanatoare, in sensul ca ele cuprind acelasi tip de operatii
economice, acestea se pot inscrie intr-un registru centralizator si pe baza lui se efectueaza o singura
inregistrare. In acest caz,documentului centralizator i seanexeaza totusi toate documentele ce au fost
trecute in acest document centralizator. Registrul jurnal se prezinta astfel:
REGISTRU-JURNAL

Unitatea ..................................... Nr. pag. .........

Sume
Nr. Data inregistrarii Documentul Explicatia Conturi
crt. (felul,nr.,
data) D C Partiale Totale
D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Reportat * * *

De reportat

Intocmit, Verificat,
Registrul jurnal este tipizat pe format A4 si este astfel conceput incat sa permita
inregistrarea urmatoarelor date si informatii:
numarul curent al operatiei economice inregistrate;
data la care a fost efectuata inregistrarea operatiei economice in document;
felul, numarul documentului folosit pentru inregistrare;
explicatia la operatia economica desfasurata si inregistrata;
conturile debitoare si cele creditoare folosite pentru inregistrarea operatiei economice;
sumele partiale, debitoare si creditoare.
Registrul-jurnal trebuie intocmit de catre toate unitatile patrimoniale, societatile comerciale,
regii autonome, institutii publice, unitati cooperatiste, asociatii cu personalitate juridica precum si de
catre persoanele fizice care au calitatea de agent economic. Registrul jurnal se pastreaza temporar la
arhiva compartimentului de contabilitate, de regula pentru un an, apoi se depune la arhiva unitatii,
impreuna cu toate documentele care au stat la baza inregistrarilor efectuate in el. Fiind un document
contabil, el nu circula. Registrul jurnal de incasari si plati este un alt jurnal care se intocmeste de catre
persoane fizice si asociatii familiale autorizate sa desfasoare activitati independente. Se prezinta sub
forma de registru legat de 100 de file, format A4 sau foi volante. Nu circula, se arhiveaza de catre
agentul economic, impreuna cu documentele care au stat la baza intocmirii lui.

3. Apreciati cu Adevarat(A) sau Fals(F) urmatoarele afirmatii :


a) Finantarea reprezinta procesul de asigurare a fondurilor banesti necesare desfasurarii
activitatii intreprinderii.
b) Pasivele stabile (sursele atrase) sunt purtatoare de dobanda , dar sunt nesigure .
c) Daca insumati capitalurile proprii si datoriile pe termen lung obtineti capitalurile
permanente ale agentului economic , denumite si surse de finantare permanente.
d) Autofinantarea corespunde unui surplus monetar degajat de intreprindere in urma activitatii
desfasurate.

4. Enumerati sursele proprii de finantare ale unei afaceri:


A)
B) .
C) ..

5. Apreciati cu Adevarat(A) sau Fals(F) urmatoarele afirmatii :


a) Finantarea reprezinta procesul de asigurare a fondurilor
banesti necesare desfasurarii activitatii intreprinderii.
b) Pasivele stabile (sursele atrase) nu sunt purtatoare de
dobanda , dar sunt nesigure ca volum si structura.
c) Daca insumati capitalurile proprii si datoriile pe termen lung
obtineti capitalurile permanente ale agentului economic , denumite si surse de finantare
permanente.
d) Amortizarea este o sursa de autofnantare a capitalului
imobilizat care se constituie , chiar si in cazul in care intreprinderea nu realizeza profit , prin
prelevarea asupra rezultatului.

6. Enumerati sunt sursele proprii de finantare ale unei afaceri:


A)
B) .
c) ..