sANcBr,r

SAngele este fluidul care circuld in interiontl arborelui cardiovascular. S6ngele impreun[
cu limfa, ticniaut interstilial, lichidul cefalorahidian, peri- gi endolimfa formeazdmediul intem al
organismului.

Func{iile singelui

Prin componentele sale (plasm[ gi elemente figurate) sdngele indeplineqte in organism

functii importante:
1. EUqqiA_I$pgatqltg - s6ngele LqEgpA$A_A de la nivelul alveolelor pulmonare cdtre
p16mdni. Aceastd funclie este asiguratd
tesuturi qi COz rezultatdin oxido-reducerile celulare spre
de hematii qi plasm5, qirealizeazd legdtura intre respira{ia pulmonard qi tisular6.
2. Functia nuiritivd - constd in transportul principiilor alimentare sub form[ simpli
(aminoaciz1 acizi graqi, monozaharide) dupd absorblia lor intestinald. Sdngele reprezintd sursa
principald de substanle plastice, energetice qi funclionale care asigurd desfigurarea
metabolismului, creqterea qi dezvoltatea.
3. Functia excretorie - sfingele preia catabolilii rezultali din metabolismul tisular 9i ii
transferd organelor excretoare (rinichi, tract digesti-r, piele).
4. Functia termoreglatoare - sAngele realizeazd" echilibrul dinamic intre procesele de
termogenezd si termolizl prin urmdtoarele mecarfsnre:
- *t" *rr[ de substrat energetic pentru toate lesuturile. Se afld in legdturd cu rezervele de
energie din frcat, muqchi, lesut adipos care constituie sediul unor procese metabolice
produc[toare de energie.
- transportul cdldurii de la nivelul organelor inteme spre periferia organismului, unde participd la
termolizd. Capacitatea termoliticd a sAngelui este asiguratd de proprietdlile frzice ale apei:
cdldurd specifica mare, conductibilitate termicdridicatd, c[lduri latentd de vaporizare mare,
5. Functia de apdrare imunobioloeicd - prin mecanisme nespecifice qi specifice de
imunitate celular6 qi umorald cu participarea atdt a elementelor figurate cdt qi a unor componente
plasmatice.
Organismul uman vine permanent in contact cu agenli patogeni (purtdtori de antigene)
sau cu antigene libere. Antigenul este o substanld macromoleculard proteic[ sau polizaharidicd
str6ind organismului qi care, pdtrunsd in mediul intern, declanqeazd producerea de cdtre organism
a unor substanle rp""ift"", rrumite anticorpi, care neutralizeazd sau distrug antigenul. Anticorpii
sunt proteine plasmatice din clasa gamaglobulinelor. Apdrarea se realizeazd prin doud
mecanisrne fu ndamentale :

- apdrareanespecificd;
- apdrarea specificd.
. Apdrarea nespecificd (inndscutd) este prezentd la toti oamenii. Se realizeazd prin mecanisme
celulare (de exemplu, fagocitozdl Si umorale. Apdrarea nespecificd este o apdrare primitivd, cu
eficacitate medie, dar este foarte prompt6. La eaparticipd anumite celule qi substante preformate.
. Apdrarea specificd (dob6nditA) se dezvoltd in urma expr.urerii la agenti capabili sd inducS un
r[spuns imun (imunogene). Este de doud feluri:
(1) dobanditd natural - a. pasiv - prin transfer transplacentar ce anticorpi, b. active - in urma unei
boli
(2) dob6nditd artificial - a. pasiv - administrare de antitoxine qi gama-globuline, b. active -
vaccinare.
 6. Functia de mentinere a echilibrului acido-bazic (mentinerea constantd a pH-ului
mediului intern) se realizeazd prin interventia sistemelor tampon din eritrocite, jesuturi gi plasmd
gi prin mecanisme capabile si modifice concentralia ionilor de H* a sdngelui care irigl {esuturile
qi organele.
7. Functia de realizare a hemostaziei - Hemostazareprezintd oprirea hemoragiei la nivelul
vaselor de sdnge mici qi mijlocii qi are loc cu participarea elementelor celulare qi plasmatice.
Pentru menlinerea fluiditAtii sdngelui (fibrinoliza) organismul dispune de mecanisme care
presupun un antagonism func{ional interstimulant intre hemostazd gi fibrinolizd.
8. Functia de coordonare umorald - pentru coordonarea proceselor metabolice din jesuturi
qi organe sunt utilizali diferiti biocatalizatori (enzime, vitamine, hormoni, peptide, amine
biogene) sintetizati la distantd qi care ajung pe cale sanguind la nivelul organelor lintd.

Proprieti{ile sflngelui

Sdngele prezintd" o serie de proprietili fizice gi chirnice a cdror constanld reprezintl o

condilie de menlinere a homeostaziei.
1. Culoarea s0ngelui este determinatd de prezen\a hemoglobinei din hematii. Sdngele
arterial este roqu aprins gi se datoreazd saturdrii hemoglobinei cu Oz. Sdngele venos are culoare
roqu inchis datorit6 hemoglobinei reduse. Creqterea concentraliei de hemoglobind redusd peste
valorile normale determind coloratia albdstruie a tegumentului gi mucoaselor (cianoza).
Compuqii patologici modificd culoarea sdngelui: carboxihemoglobina formatd in intoxicaJiile cu
CO dA o coloratie roqu aprins. Methemoglobina fbrmatd prin oxidarea Fe2* -- Fe3* determind
culoarea brund a sdngelui.
Sdngele omului nu are niciodatd culoarea albastrE. Exist[ animale care au s6nge de alte
culori:
- melcii qi caracatifele au s6nge albastru datoritd prezenlei hemocianinei (conline cupru)
in sdngele 1or. S6ngele devine albastru in contact cu aerul, in rest este transparent.
- anumili viermi marini au sdnge de culoare roz-mGv datorit[ hemoritinei,
- sopdrle din familia Scincidelor au culoarea sdngelui verde datoritd prezen[ei biliverdinei
in sdnge.
2. Densitatea sdngelui depinde de cantitatea qi densitatea substantelor solvite precum gi
de numdrul elementelor figurate. Valorile normale la bdrbali sunt de 1061 gi de 1057 la femei,
fatd de 1027 pentru plasmd qi 1000 pentru ap6. Componentele sAngelui cu importanlaceamal_
mare in determinarea densitdlii sunt elementele figurate (in special eritrocitele), proteinele
plasmatice gi apa.
3. Temperatura variazd. in medie intre 37,7-38o C, cu maximum 40" C la nivel hepatic qi
un minimum de 36o C in capilarele pulmonare qi pe scrot. Varialiile de temperaturi ale sdngelui
din diferitele zone ale organismului se datoresc fenomenelor de termoreglare, exces de energie
caloricl produs in organele active metabolic este transportatlaperiferie.
4.Ydscozitateareprezintd, unul din factorii excitabilit[tii cardiace. Vdscozitatea sAngelui
este de 4,7 la bdrbali Si 4,41a femei comparativ cu a apei in tuburi capilare care este egal6 cu
unitatea. principal care determind vdscozitatea s6ngelui este prezenta elementelor
^Factorul
figurate. In utma frecdrii dintre moleculele diverselor substan{e din s6nge precum gi dintre sAnge
qi peretele vascular apar forfe de coeziune care se opun curgerii sdngelui.
Acestd proprietate are o mare importan[d, in curgerea sdngelui deoarece condi{ioneazd
rezistenla perifericd qi prin aceasta tensiunea arteriald,.
 Anemiile gi hemoragiile scad v6scozitatea s6ngelui insolite de tahicardie. In poliglobulii,
leucemii au loc creqteri ale v6scozitdtii av6nd ca efect solicitarea cardiacd,, deoarece mdresc
rezisten{a perifericS.
5. Presiunea osmoticd (PO) - este presiunea care se dezvoltd intr-o solufie separatf, printr-
o membrand semipermeabild (permeabilS numai pentru solvent). Dacd solventul este apa aceasta
va trece prin membrana semipermeabili conform gradientului osmotic, din mediul mai diluat
spre cel cu concentralie mai mare p6ni la rcalizarea echilibrului. Presiunea osmoticd este
determinatl de concentra{ia substan}elor difuzibile din plasmd care pot fi disociabile - Nan, K*,
Ca2* sau nedisociabile - glucoza. fn condilii normale 93% din valoarea PO este determinatd de
concentra{ia Na+. Presiunea osmoticd a sdngelui cste de 290-300 miliosmoli/l.
6. Presiunea coloidosmotici (PCO) - se datoreazd prezenlei in sdnge a substantelor
macromoleculare de ex. proteine. Proteinele plasmatice contribuie la presiunea osmoticd abia cu
25 mmHg. Valoarea scdzntd, a PCO se explicd prin dimensiunile foarte mari ale proteinelor qi
num6r redus de particole. PCO are un rol important in schimburile lichidiene gi substanlele
nutritive la nivelul capilarelor aldturi de presiunea hidrostaiicd.
7. Reactia sdngelui (echilibrul acido-bazic). pH-ul - plasma este o solulie apoasd de baze
qi acizi care disociazd, eliberdnd ioni de hidrogen (H*) qi de hidroxil (OH). Neutralitatea chimicd
se obtine la pH egal cu 7. S6ngele venos are pH egal cu 7,35, iar s6ngele arterial 7,40. pH-ul
intraeritrocitar are valori de 7,20. Valoarea mai redusd a pH-ului in sdngele venos se explicd prin
continutul sdu mai bogat in COz qi catabolili, in comparaJie cu s6ngele arterial. Limitele pH-ului
sangvin compatibile cu via{a se afl6 intre 7,0-7,8.
In mentinerea constanlei pH-ului intervin 2 tipuri de mecanisme: fizico-chimice qi
biologice. Mecanismele fizico-chimice de menlinere a pH-ului sunt reprezeriate de sistemele
tampon:
- sistemul acid carbonic/bicarbonat de Na*,
- sistemul hemoglobind redusS/hemoglobinat de K+,
- sistemuloxihemoglobinS/oxihemoglobinatdeK*,
- sistemul fosfat monosodic/fosfat disodic,
- sistemul proteind acidd/proteinl alcalind.
Mecanismele biologice de mentinere a pH-ului sunt reprezentate prin:
- pliminii intervin in acest proces prin eliminarca COz provenit fie din respiralia tisulard fie din
tamponarea acizilor organici nevolatili rezltali din metabolismul intermediar. O reducere a
acestui proces prin scdderea permeabilitAfi alveolo-capilare sau prin scdderea mobilitdlii toracice
duce la acidoze gazoase. Prin hiperventilalie se produce alcaloza gazoasd. Pe cale respiratorie se
elimind qi acizii volatili, unii corpi cetonici.
- rinichii excretd acizli nevolatili ca atare sau acizii cuplali cu ionul NH+ sau de Na*. De aceea
pH-ul urinei vaiazd intre 4,5 gi 8. De asemenea celulele tubulare ale rinichiului secretd H* in
filtratul glomerular. Pentru fiecare ion de H+ eliminat se re{ine un ion de Na* qi unul de HCO:- ;
- pielea elimind prin transpiralie excesul de sarcini acide sau alcaline gi reprezintd echivalentul
funclional al unui rinichi;
- ficatul transformd acidul lactic in glucozd;
- tubul digestiv intervine in menlinerea pH-ului prin modificarea pH-ului sucurilor digestive.
C6nd pH-ul sAngelui este acid, sucul gastic qi saliva devin mai acide, sucul pancreatic mai pulin
alcalin qi invers;
- aparatul circulator prin permanenta migcare a sdngelui omogenizeazd, Si transportd acizii spre
organele excretoare.
varialiile pH-ului sanguin sunt de 2 categorli: fiziologice qi patologice.
Variatiile fiziologice depind de vArstd, ritm nictemeral, efort fizic qi altitudine.
 - in funclie de v6rstd - la copii pH este egal cu 7 ,42, iar la batrani 7,30. Reacj ia alcalind,la
copii favorizeazd creqterea. Eforturile excesive care duc la formare a de catabolili acizi
sunt contraindicate la copii deoarece stopeazd creqterea;
- in cursui zilei pH-ul s6ngelui suferd or"1lu1ii' dimineafa latrezirepH-ul sanguin este mai
acid, noaptea scade excitabilitatea centrului respirator toler6nd acumularea in
exces a
COz;
- in efort fizic la nivel muscular se formeazd mari cantitdli de acizi care determind
reducerea pH-ului sanguin (acidozd);
- ascensiunea rapidd la altitudine datoritd aerului rarefrat provoacd o
hiperventilalie qi
eliminarea coz in exces gi pH-ul sdngelui cr.eqte (alcalozd).
Variatiile patologice ale pH-ului sanguin
Varialiile patologice ale pH-ului sanguin apar in sensul acidozeiqi al alcalozei.
Acidoza se datoreazd scdderii valorii raportului bicarbonatlacid carbonic. Acidozele pot
ft gazoase sau negazoase.
Acidozele gazoase apar in acumularea COz in circula{ie. Se intdlnesc in
afec}iunile
respiratorii, cu reducerea suprafelei de schimb alveolo-capitare
1fibro ze). in cazul obezitdlii,
reducerea excursiei toracice scade posibilitatea elimindrii ae COz. b ritrruli"
similar6 este gi cea
din cazul acidozei de somn.
Acidozele negazoase sunt scdderi ale rezewei alcaline ce apar prin eliminarea
excesivd de
bicarbona{i (transpira{ii profunde, vdrsdturi, diaree, insuficienla renald). tn aceeaqi
direc{ie
actioneazd, 9i consumul excesiv de bicarbonali, cu scopul de a neutr aliza
acizii produqi in
cantitSli mari (diabet, efort fizic).
Alcaloza poate fi de asemefiea gazoasd, qi negazoasd (metabolicd).
Alcalozele gqzoase apar in hiperventilaliile pulmonare, c6nd se produc elimindri
excesive
de COz). Astfel de situafii sunt uneori create in mod voit in cursul proUei de hiperpnee
voluntare,
utilizatd, ca mijloc de activare qi explorare in electroencefalografie.
Alcalozele negazoase sunt de origine metabolicd. pte pot apdrea, de exemplu, in
hipokaliemii, c6nd scdderea potasiului circulant face ca la nivel de tub-renui dirtul reabsoiblia
sodiului sd se producd exclusiv prin schimb cu ionii de hidrogen. Astfel d,e alcalozepot
ap6rea qi
prin aport excesiv de substanle alcaline in alimente (regim vegetarian).
8. Volumul sanguin - Volemia - cantitatea totald de sAnge din organism reprezintd
aproximativ 7%o din greutatea corpului. Din acesta 213 circuld permLent - vo"lum
circuiant, iar
l/3 se afld in organele de depozit (splin6, ficat, {esut subcutanat; - l,olrrn d" r"r..ra-ruu
stangnant. Acesta este mobilizatin diferite situalii fiziologice cum ar fi efort
nr[, * putofogi*
cum ar fi hemoragii, prin vasoconstric{ie.
Creqterea volemiei (hipervolemia) are loc in efortul frzic, la temperaturi
ambiante
crescute,bltitudine, emolii puternice, in a doua jumdtate a sarcinii.ln *d;r*dtate
din masa
sanguind totald (40 - 45%) este cantonatd in viscere qi in plexurile su-bcapilare,
unde circula
foarte lent fiind scoasd din circulatia activS. Acest s6nge se numeqte stagnant
sau de rczervd..
Efortul fizic determind creqteri mari ale volumului sanguii ain segmentele active
(muqchii confin in repaus 40% din s6nge) pe seama s6ngelui restant din
rezervele organismului.
De asemenea, efortul digestiv influenfeazd negativ activitatea cerebrald qi fizicd,,prin
reducerea
cantitSlii de s6nge la aceste nivele.
Hipervolemiile_ se produc in policitemia esen{iald gi secundard (tuberculozd),
dar qi in
ciroza hepaticd, hiperaldosteronism (prin cregterea volumului plasmatic).
Hipovolemii apar in vlrslturi, diaree sever6, arsuri, anemii (scdderea numdrului
hematiilor)
 Compozi{ia singelui

Sdngele este compus din plasma sanguin[ care reprezintd 55yo din volumul
sanguin qi
elemente figrtrate 45%o.
Prin examenul microscopic al sdngelui se observd trei tipuri de elemente
figurate:
- globulele roqii (hematii sau eritrocite);
- globulele albe (leucocite);
- plachetele sanguine (trombocite).

Eritrocitele (hematiile, glotrulele roqii)

Eritrocitele (hematiile) sunt celule ftrd nucleu, cu rol in transportul Oz qi COz gi in

men{inerea echilibrului acido-bazic.
Numdrul mediu de hematii la diferite specii: mil/mm3 sdnge: cal - 7,5; vacd,
10;capr6-13;porc-6,59;cdine-6;pisicd-b;iepure-5; cobai--5;qoarece_9; qobolan_g; - 6; oaie -
arici- 1l; maimu{d-6;g6in6 -3,5;porumbel -4.
Un mm3 de sAnge conline 4500000 de hematii la femeie qi 5000000 de hematii
la b6rbat.
La copilul mic, numdrul eritrocitelor este mai mare (5,5-6 milioane/mm3).
Numdrul hematiilor poate creqte temporar prin mobili zarea volumului sanguin
de rezervd
(mai bogat in hematii decdt s0ngele circulant). -reqteri de lungd duratd poliglobulia
sunt de
altitudine qi poliglobulia ce apare in diverse situafii patologice. Scaderea rr*ar.rlrri@;
..t"
consecinla unei distrugeri exagerate sau a unei produceri deficitare.
Varia{ii fiziologice
- creqteri - altitudine, in efort frzic,
- scdderi - la presiuni par{iale ale 02 crescute,
Variafii patologice
- creqteri - poliglobuliile - insuficienld respiratorie, boli cardio-vasculare,
- scdderi - anemii - hemoragii, hemoliza. insificienfa miduvei hematogene in iradiere,
intoxicalii, infec{ii.
Forma qi structura hematiilor reprezintd, adaptdri morfologice la funclia de transport
a
gazelor. Datoritd formei lor de disc biconc av prezintio rezisten{d mare
la deformare. Forma unui
disc biconcav cu marginile rotunjite; privite din fald au formd circulard, cu partea
central6 mai
clard',.forma discoidaldeste ideald pentru absorblia qi schimbul de gaze,
iar marginile netede
permit rostogolirea prin lumenul intern al capilarelor.
Diametrul mediu al hematiei este de 7,5 p.
Hematia nu are nucleu gi organite celulare, nu este capabild de sintez5 proteicd,
iar
metabolis'mul sdu este foarte redus qi ca urmare hematia coniuma foarte pulin
oxigen. In
interiorul ei se afld o cantitate mare de hemoglobina (Hb), alcdtuitd din doud
componente: o
proteind, numitd globinl qi o grupare neproteica, numitl hem. Datoritd
fierului bivalent din
structura sa hemul leagd reversibil oxigenul, formdndu-se oxihemoglobina.
Hemoglobina se
poate combina 9i cu dioxidul de carbon (Hb Coz), rezultlnd un compus numit
carbohemoglobini sau carbaminohemoglobini. Acesta este un compus fiziologic,
care nu
afecteazd, func{ia de transport a Oz. HbCo i reprezintd, qi una din formele ie transport ale COz de
la jesuturi la pldm6ni.
Hb se poate combina cu oxidul de carbon, formdnd carboxihemoglobina (CO
Hb), care
este un compus stabil, iar sub ac{iunea oxidantilor (unele droguri),
apare?erivatul de Hb cu Fe
trivalent, denumit methemoglobini. Aceqtia sunt deriva{i patologici
ul rrU; ei nu mai indeplinesc
 funcfia de transport qi in cazul creqterii concentrafiei lor in sange peste anumite limite se produce
insuficienta oxigenare a {esuturilor (asfixie).
Hematopoieza este procesul de reinnoire continu5 a elementelor figurate ale s6ngelui.
Hematiile circulante reprezintd, doar o etapd din viala acestor element.. bi, momentul pd-
trunderii in circula{ie qi pAnS la distruger.u lo, trec aproximativ 90-120 zile (dwatamedie
de
viatd' a eritrocitelor). Deqi trdiesc relativ putind ,..*. numdrul lor rdmane
constant. Existd un
echilibru intre procesul de distrugere qi cel de formare de noi hematii. Sediul eritropoiezei
este la
adult mdduva hematogend.
Hemoliza - Hematiile bdtr6ne Si uzate sunt distruse prin hemoliza in sistemul monocito-
macrofagic din splind, frcat, ganglioni limfatici qi mdduva,oqi" a oaselor.
Hemoliza extravasculard - prin alterarea membranei eritrocitelor sunt relinute in
macrofage (splind, fi cat), 9 0o/o dinhematiile senescente.
Hemoliza intravasculafi, - l0%o din eritrocitele senescente.

Leucocitele (gloirulele albe)

Leucocitele, spre deosebire de eritrocite, posedd nucleu qi mitocondrii. Au capacitatea

de
a emit pseudopode 9i de a traversa peretele capilar prin pori sdi, trecdnd in (esuturi, pio.",
numit
diapedezi. Ele nu reptezintd' o grupare celulard omogen6. Forma, aspectul nucleului qi afinit6lile
lor tinctoriale sunt deosebite. Existd mai multe tipuri, care diferd intre ele at6t ca origine qi
morfologie, cdt qi in privin{a rolului in organism. Leucocitele se clasificd in funclie
d;
aspectul nucleului, care poate fi lobat sau nu - polinucleare sau mononucleare - qi in
func{ie de
prezenla sau absenla in citoplasm[ a granulelor - granulocite qi agranulocite.
Numdrul total al leucocitelor vaiazdintre 5 000 gi 10 000/mm3.
Varialii fiziologice
- leucocitoze - nr. de leucocite crescut - la sugari, in sarcind, dup6 efort fizic, stres
emo!ional,
- leucopenii - nr. de lecucocite scdzut - la vdrstnici, in somn.
Varialii patologice
- leucocitoze (L >10000/prl) - boli infecfioase, leucemii, alergii, tumori maligne, toxine,
uremie, comd,
- leucopenii (<4000/pL) - distrugeri ale rnlduvei hematogene dupd radia[li ionizante,
tratamente citostatice, infeclii virale, infecfii bacteriene severe;
Principala functie a leucocitelor constd in participarea acestora la reac\ia de apdrare
a
organismului.
Polinuclearele neutrofile au rol in fagocitoza agenJilor patogeni. Datoritd vitezei de
diapedezi qi deplasdrii rapide cu ajutorul pseudlopodelor, "polinucleareli nu rdm6n in
s6nge mai
mult de cdteva ore. Ele ajung primele la locul infecfiei unrle fagociteazd,microbii distruglndu-i.
Datoritd acestei acfiuni, polinuclearele se mai numesc microfage.
Numdrul lor cregte mult in infeclii acute. Amestecul de microbi, leucocite moarte qi lichid
exudat din vase formeazdpuroiul.
Eozinofilele au rol in reacliile alergice. Granulafiile lor con{in histamin6. Num[rul lor
creqte in bolile parazitare qi alergice.
Bazofilele au rol in hemostazl, prin intermediul unei substanle anticoagulante numitd
heparind, conlinuti in granula{ii.
Monocitele sunt leucocite capabile de fagooitozd at6r direct, cAt qi in urma transformdrii
lor in macrofage, proces care are loc dupd ieqirea monocitelor din vase in
{esuturi. Monocitele gi
 macrofagele formeazd' un singur sistem celular, care fagociteazd atdt microbii,
c6t mai ales
resturi celulare (leucocite, hematii, etc).
Limfocitele au rol in reaclia de apdrare specificd.
Se descriu doul clase principale de limfocite, in raport cu modul in
care acestea participd
la procesul de imunitate:
- Limfocitele "B-, care participd la imunitatea umorald, mediatd prin anticorpi.
- Limfocitele "T" care participdla imunitate prin mecanism celuLr.
' in formula leucocitard:
- proporfia de neutrofiIe este variabild cu specia: 30 % taurine pi ovine; 35
% caprine; 36 %
suine; 60 Yo ecvine,
- proporfia de eozinofile este variabild cu specia: 0,8-8 yo suine; 3 yo caprine qi
ecvine; 5 %
pdsdri; 6 o/o taurine; 8 %o ovine,
- proporfia de bazofiIe este variabild cu specia: 0,1-0,5 Yolamariferele
domestice Si3 %pds6ri,
- proporfia monocitelor este variabild cu specia: 0,3-6 yo cal; 4-20 yo ra\d;
6,7-13 lo gasia; V{l
Yo gdind; ll-17 %o taurine qi ovine; ll-20 %o suine.

Plachetele sanguine - trombocitele

Sunt elemente figurate necelulare ale sdngelui.

Numdrul lor vatiaz6' intre 150000-300000/mm3. Creqterea numdrului trombocitelor
peste
500000/mm3 se numeqte trombocitemie, iar scdderea sub 100000/m;j,
trombocitopenie
(trombopenie).
Variafii numerice
Trombocito za - cr eqter ea
- fiziologicd - efort fizic, naqtere, administrare de epinefrind,
- patologicd - boli infecfioase qi inflamatorii; boli maligne; deficitul de fier;
postchirurgical
Trombocitopenia - sc[derea
- distrugerea acceleratd a trombocitelor - infectii, boli vasculare de colagen, tumori,
medicamente;
- boli ale splinei (neoplazice, congestive, infecfioase);
- producfie scdzutd" de trombocite,
hipotermia,
- dilulia trombocitelor prin transfuzii masive.
Forma trombocitelor este variabilfi iar diametrul lor este de 3p. in structura
trombocitului
nu intalnim dec6t puline organite qi incluziuni; trombocitele sunt fragmente
citoplasmatice qi nu
celule pr<ipriu-zise.
Durata medie de via!6 a trombocitelor este de 10 zile.
Trombocitele intervin in cursul tuturor timpilor hemostazei, favorizdnd
mecanismele de
oprire a sdngerdrii; func{iile hemostatice sunt indeplinite datorita propri"talitor
specifice
trombocitelor:
- adezivitatea- ader6 la suprafelelelezate;
- aglutinarea - formeazd,intre ele conglomerate;
- metamorfoza vdscoasd - se autolizeazd;
- eliberarea factorilor trombocitari qi a unor substanle active (histamind, fosfolipide,
trombostenind, serotonind, ADp) transportate de trombocite.
Datoritd acestor propriet6{i, trombocitele intervin in timpul vasculo-plachetar
al
hemostazei (hemostaza primard), aderdnd la supraf,a{alezatd
a endoteliului qi formdnd cheagul
alb trombocitar. in timpul plasmatic al hemostazei (coagularea s6ngelui), trombocitele participl
prin mai mulli factori dintre care cel mai important este factorul fosfolipidic plachetar, la
formarea cheagului rogu.

Hemostaza

Hemostaza fiziologicd reprezintd totalitatea mecanismelor care intervin in oprirea

sdnger6rii la nivelul vaselor mici. Presupune:
1. Timpul vasculo-plachetar (Hemostaza primarl) incepe in momentullezdrii vasului. Prima
reacfie constd in vasoconstriclia peretelui acestuia, produsl reflex qi umoral. lJrmeazd aderarea
trombocitelor la nivelul pl6gii, agregarea qi metamorfoza vAscoasd a acestora, ceea ce duce la
oprirea s6ngerlrii in2 pdnd la 4 minute.
2. Timpul plasmatic - coagularea sdngelui - rentltatul acestei etape este transformarea
fibrinogenului plasmatic, solubil, in fibrind insolubild. La coagulare, particip[ factori plasmatici,
plachetari qi tisulari, precum qi Ca2*.
3. Dinamica procesului de coagulare - coagularea sdngelui se desftqoard in treifaze:
fazal - formarea tromboplastinei este faza cea mai laborioasS qi dureazd cel mai mult, 4-
8 minute;
faza a II-a - formarea trombinei dtreazd 10 secunde; tromboplastina transformd
protrombina in trombind;
faza a III-a - formarea fibrinei dureazd" i-2 secunde. Trombina desface, din fibrinogen,
niqte monomeri de fibrind, care se polimerizeazd spontan, d6nd releaua de fibrind care devine
insolubild. in ochiurile relelei de fibrind se fixeazd eiementele figuraie gi s6ngerarea se opregte.

Grupele de sAnge din sistemul AB0

ra
Uro OE

o L E AE

'% W ffi
Sntigenu: ,.4iT;ifft.,
dB F*
rl]pafala
he(sitiei
:ii.:::l:l,i:il;i!7.$\\\\#Al

Aglftl.ifiegdfl* A &lxdh#Affi*ts &gfuliri*Ael* A

siB

ffi
muqor$!
plarfi:!ali*i

_ry, ";
#ff
,.s$sfl
..
A[*thrir]* b
,
Lipses*
agrlrtiflinele
fliguta tiapde d* g&t?fe
sar:ge n', sist{rnul

Grupele de singe din sistemul Rh

Ytgr;a [[ i+"h -rd

 Plasma sanguini

Compozifia plasmei sanguine

Plasma sanguind este formatd din 90% apd qi 10o/o reziduuri uscate. Acestea din
urmd se
impart in substan{e anorganice lo/o si organice 9Yo, formate la rdndul lor din substan}e
azotate qi
neazotate 1%. substanlele azotate pot fi proteice (cr:a. gyo) qi neproteic e (35 mg%).
Substanlele azotate proteice sunt fibrinogenul, albumineie qi globulinelJ.
Substan(ele azotate neproteice sunt ureea, acidul uric, creatina, creatinina, yH:,
indicanul, etc.
Substanlele organice neazotate sunt reprezentate de glucide, lipide gi derivalii lor.
Substanfele anorgarfce sunt sdrurile din plasma care se afld uiroupl in totalitate
disociate
in cationi qi anioni.

,..ru01"1
FL"{Sltl,i *g,f"
$ATiGTJ!,:\A

$tl*$1,tn*'I$
l--orc*rrrcr
Rf,f,II}T]{J -i 9g+/e
t*%

gkm** $,lg?s

HL.1?,O'r
711L11g
l;;,;;;;;;
(* acid fuctit
tfl"/o ritric
\\acid orHte
\.trrto
\ altrrol efili+

.litr+
c..tlrorr (. r'e++
tK+
ttts*
_ stJ:l$YAXI't
Alr{f}BSdl{ICI . ('t-
lg*f*
n**t *'.{g;ffi-

Compozi(ia plasmei sanguine

Substanfele organice azotate proteice

Proteinele totale teptezinta cantitatea globala a proteinelor sanguine exprimate
in grame la
100 ml ser sanguin.
Valorile normale ale proteinelor sanguine sunt:
- la adulti - 6,6- 8,6 g la 100m1
- la copii 1-3 ani - 6,0 - 8,6 g la 100m1.

dlhun6r-r.1 6436
ril{ftrh{ifiris {1e
*r6iabr*ffine 61&
15 #sh*lilns ,?%
,J' g'!sb,rdis* I$5&

lectroforeza serului (proteinograma)

9
Substanfele organice azotate neproteice
Substantele azotate neproteice sunt alcdtuite din uree (26 mgo ), acid uric (5 mgo/o),
creatini (0,6 - 2 mgYo), creatinini, amoniac, aminoacizi, mici cantit6ti de purine, nucleotide,
rezultate din catabolismul proteinelor. Acestea rezultd din metabolismul proteinelor qi al
nucleoproteinelor.
Azotul din toate substanlele micromoleculare aflate in filtrat constituie azotul neproteic
sau rezidual. Azotul total neproteic este cuprins intre 30 qi 40 mg/100m1, din care ureea
reprezintd, mai mult de jumdtate (aproximativ 80%).
Majoritatea componentilor azotului neproteic se elimind prin rinichi, motiv pentru care
concentratia lor plasmaticd este un indicator al elicientei rinichiului in functia sa de epurare.
Aminoacizii circulanli se aflI in echilibru dinamic cu proteinele tisulare, proces controlat
hormonal. Concentralia plasmaticd totald a aminoacizilor este de 20 - 40 mg la 100 ml sau
exprimatd caazot aminoacidic, este de 4 - 6 mg/l00 ml.

SUBSTAIiTI 0R(;AN I{:Ii DIN I' LA}iIIJI

AISTNTI
}{U,TTOTATS
\-
,'-,'" \ -'---*
InrlTftrfl[: TXFR#TIIIEE:
---
fl,ti{:ll}[r LIftI}E:

ur* lil mg{Ho . ghrttra " glinridr 150

"dhumine4$g% "
" t*uriar {urme) " arid [*rtit " rriri grari 5,$
" gloli*Iine Ig%
" $hrinqen l}j"{},{g{/o - *eitl urir,t mg% 'geid nr*lir " f*rfstide l*tl
- rntttin* " elcfl{,| - sdr$tsrsf ltiil

"tretinin* lJ rng%
"polipptirkl-J mg%
"indfurnli,i mg%

Substan{ele organice din plasmi

Substan(e organice neazotate

Glucidele, lipidele gi produqii lor de metabolism intermediar formeazd,lo/o din reziduul
uscat al plasmei.
Glucoza circulantd asigurd echilibrul permanent intre aportul alimentar de glucide,
dinamica stocdrii gi eliberdrii din depozite qi consumul tisular de glucozd. Valoarea glicemiei (90
- 110 mg/I00 ml) este o constantl caracteristicd a homeostaziei mediului intem.
in plasmd se mai afld o serie de produgi intermedia ri rezultali din metab olizarea
glucidelor: acid lactic, acidul piruvic, acidul citric, oxalic, fumaric, alcoolul etilic.
Lipidele plasmatice realizeazd, o concentrafie totald de 500 - 800 mg/100 ml.
Principalele componente lipidice circulante sunt: gliceridele, fosfolipidele, colesterolul esterificat
(314 din cel total), colesterolul liber, acizii graqi liberi.
Alte componente organice ale plasmei care reflectS intensitatea unor procese catabolice
sunt corpii cetonici qi pigmenlii biliari.

t0
 Cetonemia normald este de 2 mgll}} ml qi in mod normal nu este insolitd de cetonurie.
Hiperproduclia de corpi cetonici insolit[ de imposibilitatea utilizdrii lor tisulare se caracterizeazd
prin cetonemie crescutd qi cetonurie, ceea ce constituie un semnal de alarmd intruc6t acidoza
metabolicd determinatd de corpii cetonici este urmat[ de manifestdri toxice la nivelul SNC cu
instalarea destul de rapidd a comei acidotice.
Pigmen(ii biliari rezultali din hemoliza fiziologicd sunt rcprezenta[i de bilirubina
indirectd (prehepaticd) qi bilirubina directd (posthepaticl), bilirubinemia totald fiind de 0,5 - 0,6
mg/dl, maximum I mg/100 ml. Importan{a practicd a mbsurlrii bilirubinei este legatd de
diaenosticul pozitiv $i diferentiat al icterelor.

Componentele anorganice
Substanlele anorganice alcdtuiesc l%o din reziduul uscat al plasmei gi sunt reprezentate de
elemente minerale aflate sub formd de sdruri disociabile sau sub formd de complexe
nedisociabile precum qi de oligoelemente aflate in cantitSli foarte mici.
Majoritatea componentelor minerale ale plasmei se afld sub formd ionizatl, numdrul
cationilor fiind egal cu cel al anionilor; concentra{ia electrolitilor plasmatici este de 310 mEq/I.
Principalii cationi plasmatici sunt Na+, K*, Ca**, Mg*, iar principalii anioni sunt C1-,
HCO:-, HPO+-, HzPO+-.
Elementele minerale au un rol important in organismele vii. Animalele qi omul necesitS
anumite elemente minerale in cantitdfl mari, deoarece acestea pot avea rol structural sau sunt
indi spensabile pentru r ealizar ea func{iilor metabolice.
Importanla lor pentru homeostazie este demonstratd de existenla mecanismelor complexe
de menlinere a unei concentratii plasmatice intre limite constante. Oligoelementele, in ciuda
concentrafiei plasmatice reduse, indeplinesc roluri remarcabile.
Elementele minerale majore sunt Ca, P, Cl, Mg, K, Na, S. Aceste elemente minerale
majore sunt prezente in {esuturi.
Microelementele esenliale apar qi funclioneaz[ in organismele vii in concentratii scdzute,
caracteristice qi variabile ca mdrime, in funclie de n:itura microelementului.

11