E o ntmplare a fiintei mele

si atunci fericirea dinlauntrul meu

e mai puternica dect mine, dect oasele mele,
pe care mi le scrsnesti ntr-o mbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte

lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece n delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, n sus, si izbeste-mi

tmpla de stele, pna cnd
lumea mea prelunga si n nesfrsire
se face coloana sau altceva
mult mai nalt si mult mai curnd.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Doua cntece diferite, lovindu-se amestecndu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, ntoarsa spre pamnt,
una foarte de sus, aproape rupta
n nfrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntmplarii ca sunt.