Bursele de valori reprezint ntotdeauna un barometru extrem de sensibil i exact al striide fapt n

domeniul economic, social, geo-politic i valutar. Preul la care se negociaz un titlu devaloare
reflect fidel starea economico-financiar a societii care l-a emis, n sens pozitiv saunegativ. De cele
mai multe ori, datorit interdependenelor ntr-o economie naional, dar i nmondoeconomie,
modificarea cursului unui anumit titlu de valoare atrage dup sine modificri nlan, cu repercusiuni
asupra altor titluri. Este adevrat c, uneori, bursa poate nregistra semnalefalse (fortuite sau
dirijate), perturbnd situaia real. Factorii psihologici i emoionali au avutntotdeauna i vor avea n
continuare un rol deloc de neglijat.Bursa este cea mai important instituie a pieei de capital,
specific economiei de pia,concentrnd cererea i oferta de valori mobiliare negociate n mod
deschis i liber, pornind de lareguli cunoscute. Prin tehnici specifice, aici se realizeaz vnzri-
cumprri de valori mobiliaretradiionale (aciuni, obligaiuni, valute, bonuri de tezaur), ct i
moderne (opiuni sau contractefutures).

3. Necesitatea pieelor bursiere

Bursele au aprut ca o necesitate stringent, urmare a dezvoltrii relaiilor de schimb i,implicit, a

economiei n ansamblu. Iat cteva din considerentele care subliniaz necesitateaacestei instituii:
Reunirea ntr-un acelai spaiu al schimburilor comercialeSchimburi comerciale au existat din cele
mai vechi timpuri, acestea fiind o condiie eseniala dezvoltrii economice. Pe msura creterii
extensive i intensive a schimburilor comerciale eratot mai necesar ca acestea s fie localizate n
acelai spaiu din motive lesne de neles. Asigurarea unui caracter public i reglementat pentru
desfurarea tranzaciilor Pentru a nu se desfura haotic i pentru a asigura transparen i egalitate
n tratamentul prilor implicate n tranzacii, s-a impus asigurarea unui cadru organizat i a unui
sistem dereglementri.Instituia care asigur aceste condiii este bursa. Consacrarea banilor de
hrtie i a titlurilor (hrtiilor) de valoareEste vorba de banii fr valoare intrinsec, dar ndeplinind
toate celelalte funcii bneti. Deasemenea, folosirea pe o scar tot mai larg a hrtiilor de valoare
(fie c era vorba de titluri aledatoriei publice, fie c era vorba de hrtii de valoare emise de societile
comerciale, mai ales desocietile pe aciuni, conduce la necesitatea apariiei unei piee unde acestea
puteau fi uor preschimbate n bani, i aceasta este bursa. Dezvoltarea operaiunilor la
termenPerfecionarea i eficientizarea schimburilor comerciale a condus treptat la
realizareatranzaciilor n care prezena mrfurilor nu mai era necesar (ele puteau circula acum n
afara pieei tranzaciei).Mai mult dect att, apar tranzaciile cu bunuri viitoare i operaiunile la
termen i cele cuopiuni.

4. Obiectul bursei de valori

La bursa de valori se negociaz:a) Valori mobiliare (titluri financiare): aciuni, obligaiuni, bonuri i
bilete de tezaur,titluri de rent, etc. b) Valute selective.c) Produse bursiere derivate: contracte
futures, opiuni pe marf, opiuni pe titlurifinanciare, opiuni pe valute, opiuni pe indici de burs,
opiuni pe rata dobnzii.3

Exist burse la care obiectul principal al negocierilor l constituie aciunile. Aceste bursese mai
numesc i burse de aciuni. Unele burse de valori au ca obiect de activitate tranzacionareavalorilor
mobiliare pe plan local i acestea sunt burse locale, necaracteristice n comerul bursier internaional,
altele au un obiect extins la un numr mare de valori mobiliare admise la cotare,indiferent de ara
emitent. Acestea sunt burse caracteristice, de reputaie internaional, deinndun rol conducator
n tranzaciile bursiere generale.

5. Condiiile eseniale pentru nfiinarea unei burse de valori

Pentru fondarea unei burse de valori sunt necesare trei condiii:a) existena n zona respectiv sau n
apropiere a unor societi anonime de mareanvergur; b) difuzarea aciunilor i a obligaiunilor
emise de societile anonime respective la unnumr mare de acionari;c) reglementarea judicioas a
activitii tranzacionale prin norme legislative imperativecu privire la codul de conduit, limita
participrilor, modul de desfurare a negocierilor.

6. Scopul esenial al bursei de valori

Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finanriiactivitii
economice i de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mairentabile. Ea i
ndeplinete acest rol mai ales prin operaiunile de vnzare i cumparare deaciuni i obligaiuni
emise de societile pe actiuni. Cei care doresc sa devin proprietari i s participe nelimitat la riscuri
i beneficii cumpar aciuni simple, cei care nu doresc s-i asumeriscuri i beneficii nelimitate
cumpr aciuni prefereniale cu un venit fix i cu un risc minimal,iar cei care nu doresc sa devin
proprietari ci numai creditori, micorndu-i riscul la maximum,cumpar obligaiuni cu un venit fix
exprimat procentual i denumit cupon.Ordinea n care societatea emitent distribuie beneficiile:
banii rezultai din vnzareacelor trei feluri de efecte financiare sunt utilizai de societatea emitent
pentru investiii productive, cumprri de materii prime i materiale, angajarea forei de munc,
plata gestiuniieconomice. n condiiile n care activitatea economic se desfaoar normal, rezult
venituritotale care se diminueaz cu costurile de lucru (n care intr i rambursarea datoriilor) i se
obine profitul de lucru. Distribuirea profitului de lucru se nscrie n urmtoarea ordine de prioriti:-
se pltesc cupoanele la obligaiuni;- din ce ramne se pltesc impozitele pe venit sau pe cifra de
afaceri;- profitul rmas se numete net i se mparte ntre coproprietari, respectiv ntre deintoriide
aciuni.i repartizarea profitului net urmeaz o ordine de prioriti:- se pltesc mai nti veniturile la
aciunile prefereniale;- restul se mparte n dou: pentru plata dividendelor la aciunile simple i
pentruconstituirea cotelor de rezerv n vederea noilor investiii (sau conform statutului).

7. Clasificarea burselor de valori

Din punct de vedere juridic se disting:a)

Bursa de valori oficial

este piaa la care se negociaz valorile mobiliare admise lacotare. Operaiunile se desfoara ntr-un
spaiu special amenajat conform unui regulament defuncionare. Tranzaciile sunt centralizate i
accesibile informrii continue a clienilor.4

Operaiunile se desfoar cu exclusivitate n cadrul unui mecanism, folosindu-se un

personalspecializat n negocierea tranzaciilor i un personal tehnic care se ocup de
pregtireanegocierilor, evidena contractelor i urmrirea realizrii lor. Accesul n bursa este
restrictiv.Bursa de valori oficial poate fi: bursa clasic i bursa modern.La bursele de valori clasice
se formeaz un curs unic, centralizat, ntruct procesulnegocierilor este supus regulamentului de
funcionare, adic este dirijat i supravegheat, preurileformndu-se pe baza de licitaie public.La
bursele de valori moderne, procesele de negociere sunt automatizate, pe baza demijloace
electronice i computere, n exclusivitate sau n combinaie cu mijloace clasice. b)
Bursa de valori neoficial

este o bursa cu un acces mai puin restrictiv. Pe aceasta pia se negociaz valorile mobiliare
nenscrise la cotarea oficial. Este vorba de societi mici imijlocii care doresc s obin fonduri
pentru dezvoltare dar nu pot ndeplini condiiile severe deadmitere la piaa oficial.Pe lnga acestea,
la Bursa neoficial mai apar:- societile radiate de la cotaia oficial;- societile n dificultate, cum
sunt cele n curs de dizolvare i lichidare.c)

Piaa la ghieu (OTC - Over The Counter)

este piaa organizat direct ntre operatori,n afara burselor organizate i care se deruleaz printr-o
reea de telecomunicaii. Pe aceast piase pot vinde i cumpra valori mobiliare n cantiti orict
de mici i nu numai pachete de aciunicare s aib la baz o unitate de msur. Preurile, dei se
formeaz pe baza cursurilor cotate laBursa oficial, sunt diferite, variind de la o firm la alta.Din
punct de vedere al modului de negociere se disting:

Piaa cu amnuntul

, la aceasta se ncheie tranzacii de valori mobiliare exprimate n unasau mai multe uniti de msur,
stabilite prin regulament.

Piaa en-gros sau cu toptanul

, obiectul l constituie marile tranzacii, negocierile de blocuri de valori mobiliare, care presupun
intermediari puternici, deintori de importante stocuride valori mobiliare, n lipsa de cumprtori
semnificativi.Din punct de vedere al termenelor de livrare a valorilor mobiliare se disting:

Piaa la disponibil (la vedere)

denumit i piata spot". Este piaa pe care se ncheietranzacii cu livrarea imediat (tehnic, n cteva
zile de la ncheiere), cu reglarea imediat, dupacaz;

Piaa la termen

este cunoscut i sub denumirea de piaa futures". Pe aceasta pia sencheie contracte cu livrarea
sau reglarea la termen, dupa caz. Ca form special a pieei latermen este i piaa cu reglementare
lunar.

8. Supravegherea i controlul negocierilor la bursa de valori

Se are n vedere controlul i supravegherea pieei bursiere n scopul ocrotirii intereselor

investitorilor; se realizeaz prin impunerea de ctre puterea de guvernmnt a unor norme
deinformare a publicului i a unor norme care s stea la baza activitii profesionale a ageniilor de
brokeraj i a societilor financiare.Sunt de remarcat urmtoarele atribuii ale controlului
guvernamental:- nregistrarea agenilor bursieri i autorizarea lor;- Limitarea volumului de tranzacii
pe agent i unitate de timp;5

- Controlul sumelor constituite n depozit;- Asigurarea concurenei loiale printr-o permanent

supraveghere;- Emiterea de autotizaii pentru dobndirea calitii de membru al bursei sau al Casei
decompensaie.
 BURSA - este o piata pe care se ofera si se desfac, dupa o procedura speciala, marfuri sau valori
mobiliare. Denumireainstitutiei se pare ca vine de la numele unei vechi familii de hangii,Van den
Bursen, care a in fiintat la Bruges ( in Flandra - Belgia de azi ) un local numit Hotel des Bourses, in
holul caruia se negociau periodic metale pretioase ( aur, argint, platina ) precum si hirtii de valoare.

Bursele de valori sunt piete caracteristice economiilor de piata n cadrul carora se pot
tranzactiona, dupa o procedura speciala, valori mobiliare.

Aparitia burselor este legata, dupa unele opinii , de marile lucrari publice realizate de Imperiul
Roman, care necesitau capitaluri importante. Constituirea de drumuri publice , de monumente a
facut necesara asocierea numerosilor detinatori de economii, fractionarea efortului de investire ntre
mai multi asociati.

In secolul al 13-lea , la Toulouse, ctiva negustori puternici au avut ideea creerii primei societati
pe actiuni cunoscuta n Franta : "Les Moulins du Basacle et du Chateau de Toulouse". Proprietatea
acestei societati a fost divizata ntre mai multe persoane care puteau vinde sau schimba partile
detinute. Inventatorul uneia din primele valori mobiliare este regele Francois I, care emite pentru
prima data un imprumut public de tip obligatar n Franta pentru finantarea unui razboi cu milanezii.

In sensul contemporan al termenului , bursa de valori apare laAmsterdam, cnd se emit pentru
prima data pe piata actiuni, care sunt schimbate n cantitati mari si cotate n functie de legea cererii
si a ofertei. Aparitia acestor actiuni este legata de constituirea"Companiei Indiilor Orientale", care
avea nevoie de capitaluri mari necesare realizarii expeditiilor sale coloniale.

Un punct de reper important l reprezinta infiintarea burselor de

la Lyon (1548), Toulouse (1549), Rouen (1561), Paris(1563) si Bordeaux (1571).

Aparitia societatilor anonime si a actionarilor care permit materializarea de asocieri a constituit

momentul de nflorire a burselor de valori. Marile nume inscrise la cota reflecta activitatea

industriala si financiara care ia un avint important n secolul al -lea: transportul pe calea ferata,
industria siderurgica, a exploatarii carbunelui, gazului metan si electricitatii, marile banci , etc.

Factorii dinamizatori ai secolului trecut i-au constituit mai intai membrii marii burghezii financiare,
urmata de mica burghezie atrasa mai ales de imprumuturile obligatare realizate adesea de catre
stat. Piata financiara franceza era n aceasta perioada mai mult obligatara, n timp ce Londra sau
Berlinul aveau o piata de actiuni mai dinamica.

ncepnd din a doua jumatate a secolului al -lea , Londra devine prima piata bursiera din
lume, pentru ca ulterior Wall Street-ul sa cucereasca aceasta pozitie . La sfrsitul secolului al 20-lea,
n lupta pentru ntietate a aparut un nou rival, bursa japoneza, Kabuto-cho , care are toate sansele
sa devina prima piata financiara mondiala.

LONDON STOCK EXCHANGE

Bursa de Valori din Londra ( London Stock Exchange ), grupeaza in prezent diverse piete pentru
listarea diferitelor titluri:

cea principala, unde se tranzactioneaza cele mai importante actiuni din Marea Britanie precum
si din lume,

Alternative Investment Market, destinata pentru companiile tinere, aflate in faza de crestere
 techMark, o noua piata pe care pot fi listate actiuni ale companiilor care activeaza in domeniul
tehnologiilor de varf.

Cum prima societate pe actiuni a fost fondata la Londra in 1553 (Compania Muscovy), acest tip de
companie a cunoscut treptat o larga dezvoltare in Anglia, ceea ce a dus la aparitia unor persoane
specializate in tranzactionarea titlurilor emise de astfel de societati (actiuni), adica a brokerilor,
actionand ca intermediari pentru investitori.

In 1760, un grup de 150 de brokeri au format un club la o cafenea din Londra, unde se intalneau
pentru a tranzactiona titluri, iar in 1773, membrii clubului au votat pentru schimbarea numelui
acestuia (Jonathan Coffee House) cu cel de Bursa de Valori (Stock Exchange).

Bursa de la Londra s-a dezvoltat rapid, impulsionata si de noile descoperiri ale stiintei si tehnicii,
s-au deschis mai mult de 20 de burse de valori in tara care au operat independent pana in 1973, cand
a avut loc integrarea tuturor pietelor din Marea Britanie pe care se tranzactioneaza titluri de valoare.

Din 1986, Bursa de la Londra a devenit o companie privata cu raspundere limitata, iar sistemul
de tranzactionare s-a schimbat, de la tranzactionarea in ringul Bursei trecandu-se la cea prin
intermediul telefonului si calculatorului din camere de tranzactionare separate.

In iunie 1995, Bursa de la Londra a lansat o noua piata de tranzactionare-Alternative

Investment Market ( AIM ), accesibila si firmelor mai mici, nou infiintate sau aflate in accensiune,
care nu indeplinesc conditiile de listare impuse de piata principala. De la data infiintarii si pana in
prezent, peste 400 de companii si-au listat actiunile pe acesta piata alternativa, in timp ce peste 50
de societati, initial tranzactionate pe AIM, au trecut pe piata principala a Bursei de la Londra. In
prezent, la Bursa de la Londra exista sisteme de tranzactionare diferite, in functie de performantele
companiilor listate. Astfel, pentru actiunile incluse in indicele FTSE 100 (precum si actiunile de
rezerva ale indicelui FTSE 100 - cele care din diferite motive nu mai fac parte din cosul indicelui) s-
a introdus in octombrie 1997 sistemul SETS, care asigura o tranzactionare in intregime automata. In
cadrul acestui sistem, in momentul in care ordinele de vanzare si de cumparare se potrivesc sub
aspectul pretului si cantitatii, ele se executa automat.

Pentru celelalte actiuni, in cadrul sistemului SEAQ formatorii de piata sunt obligati sa afiseze in
piata, de-a lungul intregii sedinte de tranzactionare si pentru toate actiunile la care au cotatii, pretul
de cumparare si cel de vanzare, precum si cantitatile pe care sunt dispusi sa le tranzactioneze la
preturile afisate. Aceste cotatii sunt ferme, in timp ce preturile pentru tranzactii mai mari pot fi
negociate.

La Bursa de la Londra erau listate in 1998 peste 12160 de titluri (actiuni ale companiilor din
Marea Britanie, actiuni ale unor companii intrnationale, titluri emise de guvernul Marii Britanii,
obligatiuni emise de companii sau autoritati administrative locale, euroobligatiuni, certificate de
depozit, optiuni). La Bursa de la Londra erau listate 2900 de companii, din care 500 din afara Marii
Britanii. In 1998 s-a atins, al optulea an consecutiv, un volum anual record de tranzactionare-1037
miliarde de lire sterline pentru actiunile societatilor din

Marea Britanie (in crestere cu 2,4% fata de 1997) si 2183 miliarde de lire sterline pentru sectorul
international (cu 51% mai mult fata de anul precedent). Volumul mediu zilnic de tranzactionare
pentru actiunile companiilor engleze a fost in 1998 de 4,1 miliarde de lire sterline, realizat in peste
63900 de tranzactii in fiecare zi. Valoarea medie a unei tranzactii a fost in 1998 de 64000 de lire
sterline pentru titlurile societatilor britanice si de 386000 de lire sterline pentru titlurile cotate in
sectorul international.
 NEW YORK STOCK EXCHANGE - NYSE

Bursa de Valori din New York (New York Stock Exchange), cea mai mare bursa de valori din lume,
si-a inceput activitatea inca din secolul al XVIII-lea, cand a fost initial destinata pentru a servi la plata
datoriilor de razboi ale guvernului nou-createlor State Unite ale Americii. Ulterior s-a dezvoltat in asa
masura incat sa indeplineasca rolul primordial pe care o piata bursiera organizata il are: procurarea
capitalului pentru societatile listate, prin mobilizarea disponibilitatilor banesti ale investitorilor
individuali si institutionali.

In anul 1790, in Statele Unite se puteau tranzactiona doar doua tipuri de titluri: obligatiuni de
razboi emise pentru aacoperi o datorie de razboi de 80 de milioane de dolari si actiunile primei banci
centrale americane, Bank of United States.

Brokerii si dealerii vindeau si cumparau aceste titluri in birouri, cafenele, piete in jurul Wall
Street. In lipsa unui loc bine stabilit si a unui program de tranzactionare, vanzatorii si cumparatorii
trebuiau sa se caute unii pe altii prin tot orasul, ceea ce facea ca aceasta piata sa nu aiba o prea mare
lichiditate.

Abia in 17 mai 1792 toate aceste probleme au fost rezolvate, brokerii new-yorkezi
semnand un document prin care conveneau sa tranzactioneze titlurile doar intre ei. In acest fel, cea
mai mare bursa de valori din lume si-a inceput existenta datorita unui simplu document intitulat The
Buttonwood Agreement, al carui nume a fost inspirat dupa locul de intalnire albrokerilor , sub un
copac la numarul 68 Wall Street.

De abia un sfert de secol mai tarziu, in 1817, brokerii de pe Wall Street au dat organizatiei lor
un nume: New York Stock and Exchange Board ( scurtat in 1836 la New York Stock Exchange) si au
impus reguli stricte de desfasurare a tranzactiilor precum si desemnarea unui presedinte.

In 1817, la Bursa din New York erau listate treizeci de titluri (actiuni). In fiecare zi lucratoare
presedintele sedintei striga numele celor treizeci de actiuni, una cate una

( sistemul "call" ). La fiecare nume, brokerii faceau oferte de cumparare si de vanzare pentru titlul
respectiv, in cadrul unei licitatii deschise. Atunci ca si acum, numai brokerii membrii ai bursei puteau
vinde si cumpara titluri in ringul de tranzactionare. In 1817, dreptul de a deveni membru al bursei
costa 25 de dolari, in timp ce in prezent un loc ("seat") in ringul de tranzactionare costa aproximativ 1
milion de dolari, pentru a deveni membru al

bursei fiind necesara si respectarea unor conditii financiare si profesionale foarte stricte.

Expansiunea spre vest a tinerei natiuni americane, conditiile economice favorabile precum si
inventarea telefonului (prin intermediul caruia tranzactiile au devenit accesibile investitorilor din
toate colturile Statelor Unite) au facut necesare, in 1872, extinderea duratei sesiunilor si renuntarea
la sistemul "call" in favoarea tranzactionarii continue a tuturor titlurilor listate, pastrand insa licitatia.

In prezent, alaturi de New York Stock Exchange in Statele Unite functioneaza alte sase burse de
valori ( American, Boston, Cincinnati, Chicago, Pacific si Philadelphia Stock Exchange), precum si
piata extrabursiera Nasdaq (OTC-Over The Counter Market) unde sunt tranzactionate actiunile
companiilor care nu indeplinesc conditiile de listare impuse de burse.

Din 1978, cele opt piete au fost legate printr-o retea electronica de comunicatii
numita Intermarket Trading System ( ITS ), care permite tranzactionarea prin intermediul
calculatorului pe oricare din pietele mentionate.
 New York Stock Exchange este o piata de licitatie, tranzactionarea titlurilor listate avand loc prin
intalnirea in ringul bursei a ordinelor deschise de vanzare si cumparare ale membrilor NYSE, care
actioneaza in numele investitorilor lor individuali sau institutionali. Fiecare actiune listata la bursa
din New York este alocata unui broker specializat, care tranzactioneaza numai o anumita categorie
de titluri intr-un loc bine definit. Toate vanzarile si cumpararile respectivelor actiuni au loc in acest
loc fix, numit post de tranzactionare

( trading post ). Vanzatorii si cumparatorii, reprezentati de brokerii din ring, se intalnesc in acest loc
pentru a obtine cel mai bun pret pentru un anumit titlu. La inceputul fiecarei zi de tranzactionare, pe
baza mecanismului cerere-oferta, brokerii specialisti fixeaza pretul de piata pentru fiecare din
actiunile lor. De asemenea, ei executa ordinele brokerilor din ring si mentin o piata ordonata a
titlurilor, cu minime fluctuatii pe parcursul sedintei de tranzactionare.

Indiscutabil, bursa de la New York este cea mai mare din lume.

BURSA DE VALORI - Economie

Bursa de valori este una din cele mai importante institutii ale economiei de piata, un segment al
pietei financiare, o piata secundara organizata, transparenta si supravegheata, pe care se ncheie
tranzactii referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani.
Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se ncheie
la bursa de valori reprezinta economii financiare, disponibilitati neutilizate ce sunt redirijate n
procesul negocierilor catre cele mai productive activitati economice. Bursa de valori apare ca un
regulator al fluxurilor financiare, un stimulator si diversificator al productiei rentabile, precum si un
detector al productiei nerentabile.
Indiferent de forma ei juridica, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori
functioneaza sub controlul si supravegherea guvernului. Pe plan international, n cele mai multe
state functioneaza burse de drept privat ca societati pe actiuni. Bursele de drept public sunt
administratii ale statului cu caracter nelucrativ. Bursa de valori nfiintata n Romnia n 1994 este o
institutie de drept public.
2. Obiectul bursei de valori
La bursa de valori se negociaza:
a) Valori mobiliare (titluri financiare): actiuni, obligatiuni, bonuri si bilete de tezaur, titluri de renta,
etc.
b) Valute selective.
c) Produse bursiere derivate: contracte futures, optiuni pe marfa, optiuni pe titluri financiare,
optiuni pe valute, optiuni pe indici de bursa, optiuni pe rata dobnzii, etc.
Exista burse la care obiectul principal al negocierilor l constituie actiunile. Aceste burse se mai
numesc si burse de actiuni. Unele burse de valori au ca obiect de activitate tranzactionarea valorilor
mobiliare pe plan local si acestea sunt burse locale, necaracteristice n comertul bursier
international, altele au un obiect extins la un numar mare de valori mobiliare admise la cotare,
indiferent de tara emitenta. Acestea sunt burse caracteristice, de reputatie internationala, detinnd
un rol conducator n tranzactiile bursiere generale.
3. Conditiile esentiale pentru nfiintarea unei burse de valori
Pentru fondarea unei burse de valori sunt necesare trei conditii:
a) existenta n zona respectiva sau n apropiere a unor societati anonime de mare anvergura;
b) difuzarea actiunilor si a obligatiunilor emise de societatile anonime respective la un numar mare
de actionari;
c) reglementarea judicioasa a activitatii tranzactionale prin norme legislative imperative cu privire
la codul de conduita, limita participarilor, modul de desfasurare a negocierilor, etc.
4. Scopul esential al bursei de valori
Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finantarii activitatii
economice si de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile. Ea
si ndeplineste acest rol mai ales prin operatiunile de vnzare si cumparare de actiuni si obligatiuni
emise de societatile pe actiuni. Cei care doresc sa devina proprietari si sa participe nelimitat la
riscuri si beneflcii cumpara actiuni simple, cei care nu doresc sa-si asume riscuri si beneficii
nelimitate cumpara actiuni preferentiale cu un venit fix si cu un risc minimal, iar cei care nu doresc
sa devina proprietari ci numai creditori, micsorndu-si riscul la maximum, cumpara obligatiuni cu
un venit fix exprimat procentual si denumit cupon.
Ordinea n care societatea emitenta distribuie beneficiile: banii rezultaiti din vnzarea celor trei
feluri de efecte financiare sunt utilizali de societatea emitenta pentru investitii productive,
cumparari de materii prime si materiale, angajarea fortei de munca, plata gestiunii economice etc.
n conditiile n care activitatea economica se desfasoara normal, rezulta venituri totale care se
diminueaza cu costurile de lucru (n care intra si rambursarea datoriilor) si se obtine profitul de
lucru. Distribuirea profitului de lucru se nscrie n urmatoarea ordine de prioritati:
- se platesc cupoanele la obligaliuni;
- din ce ramne se platesc impozitele pe venit sau pe cifra de afaceri;
- profitul ramas se numeste net si se mparte ntre coproprietari, respectiv intre detinatorii de
actiuni.
Si repartizarea profitului net urmeaza o ordine de prioritati:
- se platesc mai nti veniturile la actiunile preferentiale;
- restul se mparte n doua: pentru plata dividendelor la actiunile simple si pentru constituirea
cotelor de rezerva n vederea noilor investitii (sau conform statutului).
5. Clasificarea burselor de valori
Din punct de vedere juridic se disting:
a) Bursa de valori oficiala este piata la care se negociaza valorile mobiliare admise la cotare.
Operatiunile se desfasoara ntr-un spatiu special amenajat conform unui regulament de
functionare. Tranzactiile sunt centralizate si accesibile informarii continue a clientilor. Operatiunile
se desfasoara cu exclusivitate n cadrul unui mecanism, folosindu-se un personal specializat n
negocierea tranzactiilor si un personal tehnic care se ocupa de pregatirea negocierilor, evidenta
contractelor si urmarirea realizarii lor. Accesul n bursa este restrictiv.
Bursa de valori oficiala poate fi:
- bursa clasica
- bursa moderna.
La bursele de valori clasice se formeaza un curs unic, centralizat, ntruct procesul negocierilor este
supus regulamentului de functionare, adica este dirijat si supravegheat, preturile fonnndu-se pe
baza de licitatie publica.
La bursele de valori moderne, procesele de negociere sunt automatizate, pe baza de mijloace
electronice si computere, n exclusivitate sau n combinatie cu mijloace clasice.
b) Bursa de valori neoficiala este o bursa cu un acces mai putin restrictiv. Pe aceasta piata se
negociaza valorile mobiliare nenscrise la cotarea oficiala. Este vorba de societati mici si mijlocii care
doresc sa obtina fonduri pentru dezvoltare dar nu pot ndeplini conditiile severe de admitere la
piata oficiala.
Pe lnga acestea, la Bursa neoficiala mai apar:
- societatile radiate de la cotatia oficiala;
- societatile n dificultate, cum sunt cele n curs de dizolvare si lichidare etc.
c) Piata la ghiseu (OTC - Over The Counter) este piata organizata direct ntre operatori, n afara
burselor organizate si care se deruleaza printr-o retea de telecomunicatii. Pe aceasta piata se pot
vinde si cumpara valori mobiliare n cantitati orict de mici si nu numai pachete de actiuni care sa
aiba la baza o unitate de masura. Preturile, desi se formeaza pe baza cursurilor cotate
la Bursa oficiala, sunt diferite, variind de la o firma la alta.
Din punct de vedere al modului de negociere se disting:
a) Piata cu amanuntul, la aceasta se ncheie tranzactii de valori mobiliare exprimate n una sau
mai multe unitati de masura, stabilite prin regulament.
b) Piata en-gros sau cu toptanul, obiectul l constituie marile tranzactii, negocierile de blocuri de
valori mobiliare, care presupun intermediari puternici, detinatori de importante stocuri de valori
mobiliare, n lipsa de cumparatori semnificativi.
Din punct de vedere al termenelor de livrare a valorilor mobiliare se disting:
a) Piata la disponibil (la vedere) denumita si piata spot". Este piata pe care se ncheie tranzactii
cu livrarea imediata (tehnic, n cteva zile de la ncheiere), cu reglarea imediata, dupa caz;
b) Piata la termen este cunoscuta si sub denumirea de piata futures". Pe aceasta piata se ncheie
contracte cu livrarea sau reglarea la termen, dupa caz. Ca forma speciala a pietei la termen este si
piata cu reglementare lunara.
6. Supravegherea si controlul negocierilor la bursa de valori
Se are n vedere controlul si supravegherea pietei bursiere n scopul ocrotirii intereselor
investitorilor; se realizeaza prin impunerea de catre puterea de guvernamnt a unor norme de
informare a publicului si a unor norme care sa stea la baza activitatii profesionale a agentiilor de
brokeraj si a societatilor financiare.
Sunt de remarcat urmatoarele atributii ale controlului guvernamental:
- nregistrarea agentilor bursieri si autorizarea lor;
- Limitarea volumului de tranzactii pe agent si unitate de timp;
- Controlul sumelor constituite n depozit;
- Asigurarea concurentei loiale printr-o permanenta supraveghere;
- Emiterea de autotizatii pentru dobndirea calitatii de membru al bursei sau al Casei de
compensatie.
COTAREA UNEI SOCIETATI PE ACTIUNI LA BURSA DE VALORI
ntr-o economie de piata o societate pe actiuni devine importanta numai daca actiunile si
obligatiunile ei sunt admise sa fie cotate la bursa.
Problema care se pune nu este aceea a mobilului economic care determina o societate pe
actiuni sa se introduca n bursa, ci a posibilitatii ntrunirii unor conditii impuse de legislatia
nationala spre a putea ca actiunile si obligatiunile emise pe piata primara sa poata fi vndute si
cumparate la bursa.
A. METODE DE COTARE
Actiunile si obligatiunile emise de societatea pe actiuni (societatea de capitaluri) pot fi cotate la
bursa de valori n doua situatii distincte, carora le corespund doua metode diferite:
Cotarea actiunilor si obligatiunilor existente;
Cotarea unor noi emisiuni de actiuni si obligatiuni.
B. MOTIVARE
a) Prin Cotarea la bursa, societatea comerciala poate sa-si mareasca capitalul aditional pe termen
lung.
Orice societate care necesita o finantare pe termen lung poate sa o faca n doua moduri:
- prin autofinantare (din profitul retinut);
- prin finantare exterioara societatii.
Finantarea exterioara clasica poate consta n:
- mprumuturi bancare;
- subventii de la stat etc.
Societatea cotata la bursa beneficiaza de un circuit financiar suplimentar. Sursa potentiala de
finantare este enorma, fiind constituita din marele public investitor. Autonomia financiara a
societatii este astfel considerabil mai mare dect cea a unei ntreprinderi similare, necotate.
b) Pentru societate este mai putin oneros sa-si sporeasca potentialul financiar pe calea valorificarii
la bursa a actiunilor, dect pe calea mprumuturilor.
c) Prezenta la bursa a societatii i mbunatateste imaginea fata de creditorii potentiali.
d) Prin Cotarea la bursa creste notorietatea publica a societatii producatoare n cauza, fapt ce i
nlesneste desfacerea productiei.
e) Potentialul societatii se confrunta cu potentialul altor societati cotate la bursa, astfel nct
valoarea actiunilor este determinata de cererea si oferta pietei si nu de judecata subiectiva a unor
consultanti n materie. Societatea cotata la bursa si cunoaste n permanenta valoarea reala
atribuita de piata bursiera.
f) Din necesitati de lichiditate, detinatorii de actiuni sau de obligatiuni simt nevoia unei piete
organizate (bursa), unde sa le transfonne n bani lichizi.
g) Detinatorii de actiuni sau obligatiuni doresc accesul la o piala organizata unde sa le poata
comercializa cu profit sau unde sa aiba posibilitatea retragerii banilor investiti spre a-i plasa n
investitii din sectoare economice mai rentabile.
h) Prin Cotarea la bursa, schema de atragere a angajalilor societatii, cu deosebire a muncitorilor,
pentru cumpararea de actiuni si obligatiuni ale societatii n care lucreaza, devine mai atractiva,
titlurile respective sunt producatoare de venituri suplimentare iar pe de alta parte pot fi
transformate n bani lichizi, n orice moment dorit.
i) Cotarea la bursa nlesneste privatizarea societatilor de stat.
j) Prin Cotarea la bursa statul poate usor sa cumpere actiuni si sa le distribuie muncitorilor n
procesul de ocrotire si democratizare a capitalului.
Cotarea la bursa implica si o serie de dezavantaje:
a) Societatea cotata trebuie sa furnizeze publicului si specialistilor bursieri numeroase informalii
economice ,si financiare. Ea trebuie sa explice public modul n care si gestioneaza afacerile. n
multe tari, societatile cotare trebuie sa-si prevada anumite provizioane financiare suplimentare.
b) Exista riscul ca investitori nedoriti sa preia n mod treptat controlul societatii pe calea achizitiei
de actiuni emise la bursa sau societatea sa faca obiectul unor tentative ostile de achizitie.
C. LISTAREA LA BURSA
Nu orice societate poate sa adere pentru a-i fi cotare la bursa actiunile si obligatiunile, ci numai
aceea care ntruneste anumite conditii, cerute de legislatia nationala n materie. Se impune o listare
a societatilor ce pot fi admise pentru cotare. Listarea se face pe baza unui regulament acceptat de
consiliul fiecarei burse.
n regulamentul de admitere a actiunilor si obligatiunilor la cotare sunt stipulate conditiile ce
trebuie ndeplinite de societatile solicitante spre a fi admise pentru cotare, continutul cererii pentru
listare si modalitatea de vnzare a actiunilor si obligatiunilor.
1. Conditiile de indeplinit
a) Valoarea probabila de piata a titlurilor pentru care se doreste Cotarea trebuie sa fie egala sau
superioara valorii impuse de lege. Se subliniaza faptul ca emisiunile ulterioare de actiuni, dintr-o
clasa deja cotata, nu se mai supun acestor limite.
b) Titlurile trebuie sa fie liber transferabile, adica degrevate de orice garantie reala sau poprire
legala.
c) Societatea trebuie sa fi publicat bilanturile si conturile de profit si pierdere pe ultimii cinci ani
premergatori cererii pentru cotare.
d) Cel putin 25% din fiecare clasa de actiuni trebuie sa fie detinuta de public alcatuit din persoane
neasociate cu directorii sau cu actionarii majoritari.
e) Solicitantii trebuie sa publice un document (este un document care sa demonstreze bonitatea
societatii) care sa contina informatii despre titlurile pe care le-au emis si cele pe care sunt gata sa le
emita. Acesta este folosit ca baza pentru admiterea la cotare. Se cere publicarea lui si pentru
emisiuni ulterioare, cu anumite modificari specifice, ndeplinind functia de prospect pentru
subscriptia publica.
f) De regula, actiunile dintr-o noua emisie trebuie sa se ofere de catre societatea emitenta cu
precadere actionarilor existenti, participanti la capitalul sau social, daca nu s-a hotart de actionari
ca noua emisie sa se faca n alte scopuri specifice (pentru atragerea unui numar mare de actionari
in afara celor existenti).
g) Societatea trebuie sa-si informeze actionarii n scopul ocrotirii intereselor acestora. Sunt de
remarcat:
- lansarea, periodic, de anunturi publicitare;
- publicarea anuala a situatiei conturilor contabile;
- prezentarea de rapoarte de analiza economica la jumatatea anului;
- ntocmirea unui raport preliminar cu privire la profitul preconizat pe anul financiar si la
investitii, amplasamente, conventii ncheiate, diverse reglementari de nsemnatate majora;
- prezentarea de informatii cu privire la schimbarile n structura comitetului director si n
general n structura aparatului de conducere de baza;
- comunicari cu detinatorii de titluri.
Fiecare solicitant pentru cotarea la bursa trebuie sa numeasca un membru al bursei ca garant al
cererii de cotare, care sa poata furniza toate informatiile cerute de departamentul pentru cotatii al
bursei.
2. Continutul cererii pentru listare n cazul unei noi emisiuni de titluri fnanciare
persoanele participante:
- emitentul;
- persoanele responsabile pentru publicarea prospectului de emisie;
- auditorii si consultantii;
titlurile noi pentru care se cere cotarea;
infotmatii generale despre emitent si capitalul sau; activitatile emitentului;
infotmatii financiare privind emitentul; managementul societatii solicitante;
dezvoltarea recenta a societatii si perspectiva dezvoltarii;
informatii aditionale privind instrumentele de datorii ale societatii, precum:
- obligatiuni de stat,
- titluri de renta,
- bonuri sau obligatiuni de tezaur, etc.
Organele guvernamentale de supraveghere si control urmaresc sa nu fie lansate simultan mai multe
emisiuni mari spre a nu tulbura piata cu supraoferte si sa nu fie prea multe emisiuni neconsumate.
3. Modalitatea de vnzare a titlurilor n cazul unei noi emisii ale carei titluri urmeaza sa fie
prezentate pentru cotare oficiala
Oferta publica se face n scopul maririi bazei de proprietate si crearii pietei, pe baza de prospect de
emisie. Prospectul se publica n doua ziare de importanta nationala, o data cu cererea de cotare.
Prima oferta publica de actiuni ale unei firme se mai numeste si oferta publica initiala. Emisia se
face printr-o societate financiara intennediara (sponsor), de regula o banca de investitii. Banca, n
scopul exercitarii functiei de emisie n conditii optime:
- se familiarizeaza cu operatiunile societatii emitente;
- sfatuieste societatea emitenta ce metode optime de emisie sa fie aplicate;
- coordoneaza activitatea consilierilor societatii implicati n realizarea emisiei;
- sfatuieste asupra momentului si pretului emisiei, cu ajutorul brokerilor de care dispune;
- organizeaza si administreaza desfasurarea operatiunilor.
Se disting:
a) Oferta de vnzare. Banca de investitii subscrie ntreaga emisie nainte de a fi oferita publicului, la
un pret fix. Exceptie facand cazul cnd vnzarea se face prin licitatie (pentru obligatiuni). Emitentul
este asigurat ca va primi suma subscrisa, indiferent daca emisia va atrage suficiente cereri sau nu.
Banca va fi remunerata pe baza unui comision sau, ca alternativa, pe baza diferentei dintre pretul
ncasat de la public si cel platit emitentului. De regula, banca plateste complet titlurile subscrise la
pretul fixat, asumndu-si riscul neplasarii totale. n caz ca este retribuita pe baza de comision, nu-si
mai asuma dect partial acest risc. De regula, i se acorda publicului un ragaz de 5 zile de la
publicarea subscriptiei n vederea examinarii si lansarii cereri. Dupa lichidarea subscriptiei se
publica un anunt privind modul de alocare a actiunilor. n cazul n care cererile depasesc baza de
alocare, se satisfac cu prioritate cererile mici si numai partial cererile mari sau unele cereri mari
chiar se anuleaza. Se are n vedere realizarea unui numar ct mai mare de actionari, contribuindu-
se astfel la largirea pietei bursiere. Sunt si situatii, cnd piata este suficient de dezvoltata, n care se
aplica strategia satisfacerii cu precadere a cererilor mari, urmarindu-se reducerea cheltuielilor de
emisie si a cheltuielilor de plata a dividendelor, dar aceasta numai n limitele legislatiei nationale n
vigoare.
b) Oferta de vnzare prin licitatie. Ca la orice licitatie, se urmareste obtinerea pretului maxim
pentru emitent, stabilindu-se un pret minim de pornire a licitatiei. n final se aloca titlurile la un
pret unic de exercitare, eliminndu-se cererile care prin preturile oferite se situeaza sub nivelul
pretului de exercitare. Procedura de determinare a pretului de exercitare ca si procedura de
alocare a actiunilor trebuie sa fie agreata de departamentul bursei specializat n formarea si
coordonarea cotatiilor. Se va avea n vedere nfaptuirea unei emisii ct mai largi, respectiv alocarea
actiunilor la un numar ct mai mare de actionari, cu scopul de creare a unei piete bursiere active.
Prin subscrierea unei emisii de actiuni, casa emitenta (banca de investitii) accepta sa preia orice
actiuni care nu au fost subscrise de public. Partea nesubscrisa de public este oferita de banca de
investitii spre subscriere unor institutii, de regula unor clienti traditionali.Banca de investitii ramne
principalul si ultimul responsabil al subscrierii insuficiente. Daca un subsubscriitor nu plateste, riscul
incumba banca de investitii. In cazul unei subscrierii insuficiente, banca de investitii abordeaza
subgarantii sai, care de regula sunt diverse banci comerciale. Acestea trebuie sa se hotarasca n
cteva ceasuri daca accepta cotele ce le-au fost alocate din actiunile ramase nedistribuite si vor
accepta cotele respective, cnd sponsorul are pe piata o buna reputatie si daca pretul este
rezonabil.
c) Oferta pentru subscriere. Procedura.

Bibliografie:

www.bvb.ro

www.kmarket.ro

www.e-referate.ro6

List de burse

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Aceasta este lista a celor mai mari burse din lume, situaie valabil din 12 iulie 2007. Cele mai mari
burse din punct de vedere al capitalizrii companiilor( trilioane $) erau:

NYSE Euronext - $20.692

Tokyo Stock Exchange - $4.679

NASDAQ - $4.163

London Stock Exchange - $4.023

Hong Kong Stock Exchange - $2.124

Toronto Stock Exchange - $1.985

Frankfurt Stock Exchange (Deutsche Brse) - $1.973

Shanghai Stock Exchange - $1.738

Madrid Stock Exchange (BME Spanish Exchanges) - $1.515

Australian Securities Exchange - $1.324

Swiss Exchange - $1.318

Nordic Stock Exchange Group OMX (Copenhagen, Helsinki, Iceland, Stockholm, Tallinn, Riga i Vilnius
Stock Exchanges) - $1.296

Milan Stock Exchange (Borsa Italiana) - $1.123

Bombay Stock Exchange - $1.005

Korea Exchange - $1.001

So Paulo Stock Exchange- $0.981

National Stock Exchange of India - $0.962

Moscow Interbank Currency Exchange - $0.86 (Ianuarie2007)

Johannesburg Securities Exchange - $0.802

Taiwan Stock Exchange - $0.610

http://www.bvb.ro/info/BVB-pliant-produse-structurate-web.pdf

http://www.tradeville.eu/actiuni/actiuni-BVB

http://www.scritub.com/economie/finante/Bursa-de-valori-din-Tokyo21913.php

http://www.bvb.ro/juridic/files/Exemplu%20tranzactionare%20SILVER%20futures.pdf