PIATA DE CAPITAL SI BURSELE

DE VALORI

LECTOR DOCTOR EC. PEPI MITICA

1
 - CUPRINS -

CAP. I PIATA DE CAPITAL

1.1. Locul si rolul pieei de capital in economie
1.2. Piaa primara
1.3. Piaa secundara
1.4. Piaa de capital din Romnia

CAP.II INSTRUMENTELE PIETEI DE CAPITAL

2.1. Aciunile
2.2. Obligaiunile
2.3. Produsele derivate
2.4. Produsele sintetice

CAP. III PARTICIPANTII PE PIAA DE CAPITAL

3.1. Investitorii si emitenii
3.2. Fondurile mutuale
3.3. Societile de investiii
3.4. Societile de Servicii de Investiii Financiare
3.5. Participanii auxiliari la piaa de capital

CAP. IV BURSA DE VALORI BUCURESTI

4.1. Bursa de Valori Bucureti
4.2. Cotarea Valorilor Mobiliare
4.3. Sistemul de tranzacionare al BVB
4.4. Indicii Bursieri

CAP. V PIAA EXTRABURSIERA

5.1. Caracteristicile pieei extrabursiere
5.2. Bursa Electronica RASDAQ
5.3. Sistemul de tranzacionare RASDAQ
5.4.Tranzactii pe piaa extrabursiera

CAP. VI PIAA INTERNATIONALA DE CAPITAL

6.1 Noiuni generale
6.2. Produse utilizate
6.3. Tendine actuale

2
 Bibliografie
CAP. I PIATA DE CAPITAL

1.1. Locul si rolul pieei de capital in economie

Marele economist Keynes vorbind despre pieele de capital avea sa

spun Nimic nu este mai periculos dect o politica raionala de investiii,
intr-o lume iraionala. El a artat ca valoarea aciunilor este determinata de
prerea oamenilor despre ele si de ce prere au anumii oameni despre prerea
altor personalitati.
Piaa financiara, in ansamblu creeaz condiiile fundamentale prin care
economiile, prin intermediul plasamentului, sunt dirijate in vederea susinerii
si stimulrii creterii economice. Pe piaa financiara au loc tranzacii de
capital si credite; include mprumuturi pe termen scurt, mprumuturi de
capital si tranzacii de proprietate.
Piaa de capital reprezint ansamblul relaiilor si mecanismelor prin
intermediul crora capitalurile disponibile si dispersate din economie sunt
dirijate ctre ageni economici sau ctre orice entitati publice si private
solicitatoare de fonduri.
Conceptul de piaa de capital are insa conotaii mult mai pofunde ce
decurg din relaiile de alocare a resurselor disponibile in scopul fructificrii
acestora si al satisfacerii cererii de capital dintr-o economie. Din punct de
vedere al sferei sale de cuprindere, in literatura de specialitate s-au structurat
doua concepii referitoare la piaa de capital: concepia anglo-saxona si
concepia continental-europeana (de origine latina).
In concepia anglo-saxona, piaa de capital formeaz mpreuna cu piaa
monetara ceea ce se numete, cu un termen atotcuprinztor, piaa financiara.
In acest concept, piaa de capital este sinonima cu piaa valorilor mobiliare
(securities market) si asigura investirea capitalurilor pe termen mediu si lung.
Piaa monetara realizeaz atragerea si plasarea capitalurilor pe termen scurt
prin intermediul pieei interbancare, a pieei scontului, a pieei efectelor de
comer, pieei certificatelor de depozit, a pieei eurovalutelor, etc.
In concepia continental-europeana, piaa de capital are o structura
complexa, care cuprinde: piaa monetara, piaa ipotecara si piaa financiara.
Piaa monetara este piaa capitalurilor pe termen scurt si mediu fiind
reprezentata de piaa interbancara si de piaa titlurilor de creana negociabile.
Pe piaa interbancara opereaz Banca de Emisiune, bncile comerciale,
bncile specializate, trezoreria publica, casele de economii, care au calitatea

3
de creditori dar si de debitori in cazul completrii fondurilor proprii. Pe piaa
titlurilor de creana negociabile, operatorii sunt toi agenii economici.
Instrumentele negociabile sunt:
- Certificatele de depozit (titluri negociabile ce atesta existenta unui
depozit in cont).
- Biletele de trezorerie (emise de societati comerciale, cu excepia
instituiilor de credit).
- Bonurile de tezaur (emise de trezoreria publica).
- Titlurile pe termen scurt (emise de instituii si societati financiare).
Piaa ipotecara este o piaa specifica construciei de locuine, pe care
acioneaz organismele ce acorda mprumuturi sub forma creditului imobiliar,
casa de refinantare care asigura rentregirea fondurilor bncilor creditoare si
bncile de ipotecare. Acestea emit bilete ipotecare a cror valoare nominala
este egala cu mrimea mprumutului acordat persoanelor particulare care
solicita creditul necesar construciei de locuine. Biletele ipotecare se
transforma in lichiditati prin vnzarea lor pe piaa de capital. Pentru
rambursarea creditului, la scadenta, beneficiarul mprumutului cumpra de pe
piaa biletele ipotecare de o valoare egala cu cea a creditului primit, plus
dobnda aferenta acestuia.
Piaa financiara este piaa capitalurilor pe termen lung, pe care se
emit si se tranzacioneaz valori mobiliare ce servesc drept suport al
schimbului de capitaluri. Piaa financiara este cea pe care se cumpara si se
vnd active financiare, fara a fi schimbata natura lor. Ea exprima o relaie
directa intre detinatorul si utilizatorul de fonduri.
Practica din Romnia pune in evidenta opiunea pentru concepia anglo-
saxona, potrivit creia piaa de capital este o componenta a pieei financiare.
Piaa de capital se prezint ca un mecanism de legatura intre investitori si
emiteni, a cror decizie de investire vizeaz doua obiective complementare:
Rentabilitatea, respectiv un grad nalt de fructificare al capitalurilor;
Lichiditatea, adic recuperarea cat mai operativa a capitalului investit.
Piaa de capital prezint urmtoarele trasaturi:
Este o piaa deschisa in sensul ca plasamentul este efectuat in marea
masa a investitorilor, iar tranzaciile cu valori mobiliare au caracter public;
Produsele pieei sunt instrumente pe termen mediu si lung. Pe piaa de
capital banii sunt investii pe o perioada mai mare de un an, in timp ce pe
piaa monetara, resursele sunt utilizate pentru finanri pe termen scurt;
Valorile mobiliare, ca produse ale pieei se caracterizeaz prin
negociabilitate si transferabilitate. Ele pot fi transferate de la un posesor la
altul oferind investitorului posibilitatea de a vinde oricnd produsul respectiv
la un pret specific condiiilor pieei, sau care rezulta din negociere la un
moment dat;
Tranzacionarea valorilor mobiliare nu este directa, ci intermediara.
Intermediarii au un rol important, chiar determinant in ceea ce privete

4
punerea in contact a emitenilor cu investitorii, sau a investitorilor ce dein
valori mobiliare in portofoliu cu cei care doresc sa le cumpere;

Structura pieei financiare poate fi observata si in urmtoarea figura:

Schema nr. 1.1. Componenta pieei financiare

P I A TA F I N A N C I A R A

PIATA PIATA D E
M O N E T A RA CAPI TAL

Segmentul primar

Oferta Cererea
de de
capitaluri capitaluri
S I

Segmentul secundar

5
 Segmentul primar este indispensabil deoarece asigura emisiunea si
prima plasare a tuturor titlurilor. Societile antreprenoare, autorizate sa fac
apel la economiile publice, se vor adresa segmentului primar pentru plasarea
noii emisiuni de titluri. Segmentul primar se organizeaz prin intermediul
bncilor sau al societatilor de valori mobiliare, care s-au specializat pentru
acest gen de operaiuni. Ele dispun de personal calificat, reea de subscriere si
de capitaluri, prin care se realizeaz plasamente operative si garantate.

Segmentul secundar este un gen de piaa de ocazie , de revanzare

repetata a titlurilor dup emisiunea si prima lor vnzare. Instituional,
segmentul secundar, constituie obiectul de activitate al Bursei de Valori si al
OTC (piaa extrabursiera).
Cererea de capital aparine unor operatori cum sunt: societati
industriale, comerciale, publice si private, alte categorii de ageni economici,
instituii financiar-bancare si de asigurri, instituii publice, guverne,
organisme financiar-bancare de pe piaa internaionala. Cererea de capital se
poate grupa in:
cerere structurala de capital;
cerere legata de factori conjuncturali;
Cererea structurala este determinata de nevoia finanrii unor aciuni
economice in diverse ramuri de activitate, achiziionarea bunurilor de
investiii si finanarea unor programe de dezvoltare, constituirea si majorarea
fondurilor financiare ale instituiilor si organismelor financiar-bancare
naionale si internaionale.
Cererea conjuncturala este efectul insuficientei sau indisponibilitii
resurselor interne, restriciilor excesive in acordarea creditelor, nevoilor
financiare generate de deficitul bugetar si de cel al balanei de plai externe.
Cererea este perturbata de factori precum:
- fluctuaia preturilor;
- creterea ratei dobnzii;
- nerambursarea la termen a mprumuturilor.

Exponenii cererii sunt debitori pe piaa financiara. Ei se pot

clasifica astfel:
a. dup activitatea desfurata :
guverne centrale si locale;
ntreprinderi publice si particulare fara profil financiar;
bnci comerciale si alte instituii bancare;
instituii monetare centrale etc.
b. dup scopul urmrit
finanarea industriei si gospodriei comunale;
petrol si gaze naturale;

6
 transport si servicii publice;
bnci si finane;
organizaii internaionale;
scopuri generale.

Oferta de capital provine din economisire, adic din tot ceea ce

ramane in posesia detinatorilor de venituri, dup ce isi satisfac necesitatile de
consum.
Oferta de capital aparine detinatorilor de capitaluri, precum:
societati comerciale;
bnci;
case de economii;
societati de asigurare;
case de pensii;
persoane particulare.
Oferta este reprezentata de disponibilitati bneti, temporar libere
pentru care se caut un plasament cat mai avantajos. Nivelul ofertei este direct
influenat de procesul de economisire. Economiile devin oferta pe piaa de
capital numai daca posesorii lor sunt satisfcui de modalitatea de
fructificare, adic daca piaa asigura rentabilitatea ceruta de investitori.
Investitorii se mpart in doua mari categorii:
1. Investitori individuali.
Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice, care fac
tranzacii de dimensiuni modeste pe piaa titlurilor financiare. Acetia pot fi:
Investitorii pasivi pe termen lung, care cumpara si pstreaz valori
mobiliare cu scopul de a-si asigura ctiguri de capital pe termen lung.
Negociatori activi, care ncearc sa valorifice micarea cursului bursier
in vederea obinerii de profit.
2. Investitori instituionali.
Investitorii instituionali sunt societati sau instituii, care fac tranzacii
de dimensiuni mari. Acetia cuprind : bncile, societile de asigurri,
societati de investiii, fonduri mutuale, organizaiile care gestioneaz
fondurile de pensii.
Mecanismul prin care cererea de capital se intalneste cu oferta de
capital este piaa de capital sau piaa valorilor mobiliare.
Contribuiile importante pe care pieele de capital pot sa le aib asupra
dezvoltrii economice sunt:
Obinerea de fonduri pentru investiii in active pe termen lung;
Eficienta, competitivitatea si solvabilitatea sectorului financiar;
Mobilizarea economiilor financiare;
Eficienta de alocare a investiiilor;
Solvabilitatea sectorului societatilor comerciale;

7
 Descentralizarea proprietatii si distribuirea avuiei;
Accesul societatilor noi si in formare la finanarea prin aciuni;

1.2. Piaa primara de capital

Piaa primara de capital reprezint acel segment de piaa pe care se

emit si se vnd sau se distribuie valori mobiliare ctre primii detinatori.
Piaa primara constituie un circuit de finanare specializat. Aceasta piaa
permite transformarea directa a economiilor in resurse pe termen lung, de care
vor beneficia colectivitile publice sau private.
Pe piaa primara se emit valori mobiliare, ce confer anumite drepturi
posesorilor si, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri.
Prin intermediul pieei primare se pun in evidenta micrile de
capitaluri din economie, generate de ctre emiteni, in calitatea lor de
solicitatori de capitaluri.
Aceasta piaa permite finanarea agenilor economici.
Participanii pe piaa primara, in cadrul creia se vnd si se cumpra
valori nou emise, sunt:
Solicitatorii de capital:
- statul si colectivitile locale; ntreprinderile publice si cele private;
Ofertanii de capital:
- persoane particulare; ageni economici; bnci; case de economii;
societati de asigurare.
Intermediarii:
- societati de valori mobiliare; bnci comerciale; societati de investiii
financiare, care prin reeaua proprie asigura vnzarea titlurilor.
Piaa primara de capital are deci rolul de a transforma activele
financiare pe termen scurt in capitaluri disponibile pe termen lung.
Pe piaa primara se vnd valori mobiliare emise de unele entitati
economice care au nevoie de resurse financiare si se cumpara de ctre alte
entitati posesoare de economii pe termen mediu si lung.
Emitenii de valori mobiliare pot opta, privitor la lansarea pe piaa a
titlurilor emise, intre a derula ei insasi operaiunea sau a apela la intermediari.
Indiferent de modalitatea aleasa emitenii atrag resurse financiare pe piaa
primara in scopuri anunate in mod public nainte de derularea ofertei.
Piaa primara permite atragerea capitalurilor in scopul constituirii sau
majorrii capitalului social, precum si apelarea la resurse mprumutate.
Totodat, piaa primara ofer cadrul si posibilitatea practica ca o
societate nchisa sa devina societate comerciala deschisa, prin oferta publica
de vnzare de aciuni, prin emiterea unor obligaiuni convertibile in aciuni,
etc.

8
 1.3.Piata secundara de capital

Piaa secundara de capital asigura prin intermediul bursei de valori

mobiliare si a pieelor extrabursiere, att buna funcionare a pieei primare, cat
si lichiditatea si mobilitatea economiilor. Investitorii au posibilitatea de a
negocia, in orice moment aciunile si obligaiunile deinute in portofoliu sau
pot cumpara noi valori mobiliare.
Lichiditatea pieei le permite sa realizeze rapid arbitraje de portofoliu,
fara a atepta scadenta titlurilor deinute.
Piaa secundara concentreaz cererea si oferta derivata, care se
manifesta dup ce piaa valorilor mobiliare s-a constituit.
Societile de intermediere se pot specializa in una sau mai multe
activitati:
Unele acioneaz prioritar pe piaa primara, asigurnd distribuirea si
plasamentul noilor emisiuni;
Altele acioneaz numai pe piaa secundara, fiind considerate firme de
broker/dealer.
Orice piaa de capital poate concura la realizarea unor mutaii in
structura de producie a unei economii. In schema urmtoare sunt prezentate
fluxurile nete de capital dintr-o economie la care participa si piaa de capital
cu cele doua componente ale sale: piaa primara si piaa secundara.
Schema nr. 1.2. Fluxuri nete de capital

9
 Agenti economici

Piata de
Institutii bancare si
financiare capital

Administratie publica Menaje

Noiunea de flux net semnifica soldul tuturor miscarilor de capital ce se

deruleaz intre investitori si emiteni. Toate fluxurile nete pornesc de la ageni
ce dispun de capacitate de finanare si se ndreapt ctre ageni ce manifesta
nevoie de finanare.
Cele mai reprezentative fluxuri pornesc de la menaje, de la instituiile
bancare si financiare, ca si cele iniiate prin intermediul pieei de capital.

Fluxul 1 reprezint capitaluri plasate de menaje (gospodriile

populaiei) la instituiile bancare si financiare: depozite la vedere, plasamente
pe termen efectuate la bnci, depozitele efectuate la casele de economii.
Fluxul 2 semnifica subscrieri de valori mobiliare efectuate de menaje pe
piaa financiara, ca de exemplu: cumprri de aciuni de la bursa.
Fluxul 3 reprezint, in principal, subscrieri ale menajelor la emisiunile
de stat (obligaiuni de stat si municipale, bonuri de tezaur).
Fluxul 4 evideniaz creditele acordate de instituiile bancare
ntreprinderilor.
Fluxul 5 reflecta subscrierile de aciuni si obligaiuni efectuate de ctre
instituiile bancare si financiare pe piaa de capital.
Fluxul 6 reprezint subscrierea de bonuri de tezaur, efectuata de bnci si
ali intermediari financiari, precum si eventualele mprumuturi acordate
colectivitilor locale si organismelor publice.
Fluxul 7 reprezint emisiunea de valori mobiliare destinate
ntreprinderilor din sectorul public si privat.

10
 Fluxul 8 reprezint finanarea administraiei publice, prin emisiune de
obigatiuni pe piaa de capital: mprumuturi de stat, mprumuturi contractate de
colectivitile locale si de organismele publice.
In schema prezentata, piaa de capital nu este conceputa ca un agent
economic, ci ca un complex de relaii prin care se asigura intersecia dintre
cererea si oferta de capitaluri pe termen lung.
Piaa secundara este o piaa organizata care asigura operatorilor
urmtoarele avantaje:
ofer informaii referitoare la produsul ce urmeaz a fi tranzacionat;
informaiile despre produs si despre emitent sunt difuzate in marea
masa a investitorilor;
ofer informaii privind nivelul si micarea preului de piaa;
Obiectivele pieei secundare sunt:
protecia investitorilor, realizata prin transparenta, reglementarea si
supravegherea pieei;
lichiditatea pieei si stabilirea cursului nu exista fluctuaii mari de pret
pe o piaa matura, iar preul este ntotdeauna corelat cu rentabilitatea societatii
cotate.
Conform legii nr. 52/1994 romaneti a valorilor mobiliare, valorile
mobiliare emise de societati emitente (societati ce au intrat in sfera pieei de
capital, prin faptul ca au fcut cel puin o data apel la economiile publicului
investitor) trebuie tranzacionate pe o piaa secundara organizata ( in cadrul
Romniei: Bursa de Valori Bucureti BVB, sau Bursa Electronica
Rasdak).
Intre cele doua elemente de piaa exista o strnsa legtura, si mai mult
dect att ele se influeneaz reciproc. Piaa secundara nu poate exista fara
piaa primara, deoarece piaa primara ofer pieei secundare produsele pe care
urmeaz sa le tranzacioneze. In sens invers piaa secundara ofer pieei
primare informaii despre vandabilitatea produselor emise si preul la care
acestea pot fi atrase, precum si informaii cu privire la nivelul de absorbtie si
de remisie al unei aciuni.

1.4.Piata de capital in Romnia

1.4.1. Noiuni generale si mic istoric

Premisele apariiei pieei de capital in Romnia au fost create o data cu

promulgarea Legii 31/1990 privind societile comerciale, care a asigurat
cadrul legal necesar naterii si dezvoltrii societatilor de capitaluri si, totodat
a instituit un cadru clar pentru principalele produse utilizate pe piaa de
capital: aciunile si obligaiunile. Potrivit acestei legi societile comerciale pe

11
aciuni au putut face apel la economiile publicului pentru nfiinare sau pentru
majorarea capitalului. Primele atrageri de capital de la populaie au fost
realizate de bncile: Ion Tiriac si Bankcoop. Astfel, putem defini anul
1990 drept moment al apariiei pieei primare de capital.
Un moment important l-a constituit adoptarea Legii nr. 58/1991 a
privatizrii societatilor comerciale care a relevat, o data in plus, nevoia
existentei unei piee secundare. Aceasta a introdus pe piaa financiara, intr-o
cantitate masiva, hrtii de valoare la purttor certificate de proprietate-care
dei nu au fost considerate valori mobiliare, au avut rolul de a familiariza
publicul cu titlurile de valoare si, nu in ultimul rnd, de a demonstra
necesitatea crerii unui cadru organizat pentru vnzarea / cumprarea
acestora. Mai mult dect att, a instituit primii investitori instituionali cele
cinci fonduri ale proprietatii private care, dei hibrizi au avut de asemenea
rolul de a familiariza populaia cu instituia investitorului de portofoliu.
In anul 1992, certificatele de proprietate au fost emise si distribuite in
forma materializata la purttor. Anul 1992 a reprezentat si momentul derulrii
primei oferte publice de aciuni contra numerar, din cadrul procesului de
privatizare, oferta ce a fost efectuata de Agenia Naionala pentru Privatizare
si Banca Romana pentru Dezvoltare cu sprijinul unei societati de consultanta
din Marea Britanie si care a avut o rezonanta deosebit de mare.
Eforturile de a constitui o piaa secundara organizata pentru certificatele
de proprietate au rmas fara rezultat, dar piaa gri a devenit din ce in ce mai
activa si a constituit fermentul pentru apariia primilor intermediari.
Ctre sfritul anului 1992 s-a nfiinat Agenia Naionala pentru Titluri
de Valoare, ca direcie in Ministerul Finanelor. Paralel, in Banca Naionala a
Romniei s-a creat Centrul de Proiectare si Implementare a Pieelor de Capital
embrionul viitoarei Burse de Valori Bucureti.
S-a simit nevoia unei piee alternative celei bancare, deoarece lipsa
alternativelor de plasament a condus la proliferarea jocurilor piramidale, iar
tolerarea acestora de ctre autoritati urmata de prbuirea lor a generat o
confuzie la nivelul investitorilor individuali.
O data cu apariia Ordonanei nr. 18/1993 privind reglementarea
tranzaciilor nebursiere cu valori mobiliare si organizarea unor instituii de
intermediere a fost nfiinata Agenia Valorilor Mobiliare (A.V.M.), prin
transformarea Ageniei Naionale pentru Titluri de Valoare (A.N.T.V.)
Aceasta entitate constituita ca Direcie Generala in Ministerul de Finane a
creat cadrul de reglementare minim necesar pentru nceputul pieei de capital
in Romnia, prin elaborarea Regulamentului privind autorizarea societatilor
de intermediere de valori mobiliare si a agenilor de valori mobiliare aprobate
de Hotrrea Guvernului nr. 788/1993.
In acest context a aprut o categorie importanta de operatori
intermediarii autorizai - ca participani direci si exclusivi la ncheierea
operaiunilor de vnzare - cumprare de valori mobiliare fapt ce a creat

12
premisele naterii Bursei de Valori Bucureti si, mai trziu, a pieei
extrabursiere romaneti.
O alta categorie de investitori, investitorii instituionali au aprut sub
forma fondurilor mutuale, intr-un moment in care piaa de capital era practic
inexistenta.
Cronologic vorbind, s-a asistat la un fenomen de apariie a unor fonduri
mutuale (FMOA administrat de SAFI) care, dei trebuiau sa desfoare o
activitate specifica pieei de capital, ele erau infiintate si funcionau undeva la
interferenta dintre Legea nr. 31/1990 privind societile comerciale, Legea
nr.33/1991 privind activitatea bancara si Codul Civil, nefiind autorizate de
nici o autoritate specifica pieei bancare sau a pieei de capital.
In anul 1994 a fost adoptata Legea nr. 52 privind valorile mobiliare si
bursele de valori care au creat condiii pentru apariia de noi instituii pe piaa:
Comisia Naionala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) prin
transformarea Ageniei Valorilor Mobiliare, ca autoritate administrativa
autonoma subordonata Parlamentului;
Bursa de Valori Bucureti;
Societati de Depozitare;
Societati de Registru;
Asociaii profesionale cu statut de organisme de autoreglementare,
care au condus la apariia de noi piee secundare de tranzacionare
(RASDAQ), altele dect cele bursiere, etc.
Dup apariia Legii nr. 52/1994, att piaa primara cat si cea secundara
au devenit din ce in ce mai active, iar numrul participanilor pe piaa a
crescut considerabil.
Comisia Naionala a Valorilor Mobiliare a preluat toata activitatea de
reglementare a pieei de valori mobiliare, autoriznd toate entitile
neautorizate si dezvoltnd-o mai departe.
ncepnd cu 1995, C.N.V.M. a extins aria de reglementare si autorizare
ctre toi actorii pieei de capital, fie ei emiteni, intermediari, depozitari sau
investitori, crora li s-a impus un sistem de conduita si reguli pe baza crora
sa funcioneze, astfel incat sistemul, respectiv piaa de capital sa reprezinte o
entitate organizata.
In anul 1995 a fost renfiinata Bursa de Valori Bucureti printr-o
decizie a Guvernului Romniei, dup o ntrerupere de aproape 50 de ani, ca
piaa de licitaie. Aceasta a fost finanata de la bugetul de stat, cu condiia ca,
in termen de 3 ani de la nfiinare, sa ramburseze din comisioanele aplicate
tranzaciilor efectuate suma necesitata de nfiinarea sa .
Anul 1996 este marcat de crearea pieei RASDAQ, ca piaa de
negociere. Aceasta asigura o circulaie libera si intensa a valorilor mobiliare la
un curs negociat ce reflecta interesul investitorilor pentru deinerea titlurilor
necotate la bursa.
In 1997 are loc lansarea primului indice bursier la B.V.B..

13
 Instituiile pieei de capital sunt:
1. Bursa de Valori Bucureti;
2. Bursa Electronica RASDAQ;
3. Societatea Naionala de Compensare, Decontare si Depozitare
(S.N.C.D.D.);
4. Registrele Independente.
Noul cadru legislativ este coerent, unitar si in acord cu normele si
practicile existente pe pieele internaionale acesta asigura o mai buna
transparenta, o protecie a investitorilor la standarde europene, o cretere a
lichiditii pieei prin introducerea de noi instrumente financiare, si ntrirea
rolului C.N.V.M. ca autoritate de supraveghere si control.

CAP. II INSTRUMENTE UTILIZATE DE PIAA DE

CAPITAL

In anumite cazuri,capitalul unei societati comerciale poate deveni

insuficient pentru a face fata unor nevoi neprevzute sau pentru dezvoltarea
societatii. Avnd nevoie de capital suplimentar, societatea are la dispoziie mai
multe cai pentru a-l obine:
- majorarea capitalului social printr-o emisiune de aciuni;
- contractarea unui mprumut printr-o emisiune de obligaiuni;
- contractarea unui credit acordat de o banca.
In situaia in care fac apel public de obinere a banilor prin emisiunea
de capital, iar produsele oferite investitorilor (aciunile, obligaiunile) se
numesc valori mobiliare.
Valorile mobiliare reprezint acele instrumente negociabile care sunt
emise in forma materiala sau sub forma de nscrisuri in cont. Detinatorii de
valori mobiliare dobndesc drepturi patrimoniale asupra emitentului potrivit
legii si in conformitate cu prevederile specificate la emisiunea acestora.
Ele se caracterizeaz prin formalism, pentru ca nscrisurile confer
anumite drepturi detinatorului, literalitate , deoarece drepturile si obligaiile
detinatorilor sunt stipulate in nscrisuri si exista numai in aceasta msura,

14
caracter autonom, obligaiile fiind consemnate in titluri, caracter
negociabil, in sensul ca ele pot fi transmise unor teri.
Din punct de vedere al modului in care sunt create exista trei mari
categorii de valori mobiliare:
1. produse primare (de baza) aciuni, obligaiuni, produse speciale
generate de aciuni (drepturi de subscriere, warante);
2. produse derivate contracte la termen si anticipate (futures ,
forward), opiuni (options);
3.produse sintetice tranzacii pe indici .

Valorile mobiliare primare

Valorile primare (sau titlurile financiare in sens restrns) sunt emise de

utilizatorii de fonduri, fiind destinate creterii capitalului propriu si
reprezentnd instrumente de proprietate (equity instruments) concretizate in
aciuni, precum si cele utilizate pentru atragerea capitalului de mprumut,
reprezentnd instrumente de datorie ( debt instruments) concretizate in
obligaiuni.
Utilizarea valorilor primare permite mobilizarea de capital pe termen
lung pentru utilizatorii de fonduri si dau detinatorilor lor drepturi asupra
veniturilor bneti nete (cash flow) ale emitentului. In acest mod, investitorii
si utilizatorii de fonduri sunt asociai nemijlocit la profitul si riscul afacerilor
pe care le ntreprind utilizatorii de fonduri.
Componentele pieei capitalurilor, dup categoria valorilor mobiliare
primare sunt urmtoarele:

2.1. Aciunile

Aciunea este o hrtie de valoare, valoare care nseamn o parte din

capitalul social al societatii pe aciuni emitente. Aciunile intra in posesia unor
persoane denumite acionari si desemneaz raportul juridic dintre acionar si
societate, respectiv drepturile si obligaiile acionarului fata de societate.
Astfel, acionarul are dreptul de a participa la A.G.A., dreptul de a fi
informat asupra desfasurarii activitii societatii, dreptul de vot, dreptul la
dividende si nu in ultimul rnd dreptul asupra parii cuvenite din lichidarea
societatii, iar principala sa obligaie este aceea de a efectua plata
vrsmintelor datorate.

Actiuni nominative
Dupa modul de
identificare al
15
 Actiuni la purtator

Actiuni materializate
Actiunile se Dupa forma de existenta
pot clasifica
dupa mai Actiuni dematerializate
multe
criterii Actiuni ordinare
Dupa drepturile conferite
detinatorului
Actiuni preferentiale

Actiuni de trezorerie
Dupa detinator

Actiuni in circulatie
Deci, avem urmtoarele tipuri de aciuni:
a) aciuni nominative, adic acele aciuni care sunt personalizate prin
menionarea numelui posesorului lor; ele au o circulaie restrictiva in sensul
ca nu pot fi nstrinate dect prin transcrierea tranzaciei in registrul societatii
emitente;
b) aciuni la purttor, au circulaie libera, posesorul lor beneficiind de
toate drepturile si obligaiile care decurg din deinerea lor;
c) aciuni ordinare , acestea confer dreptul proprietarului lor de incasa
dividendele anuale, a cror mrime este direct proporionala cu raportul dintre
valoarea aciunilor si profitul pe anul expirat, care este repartizat acionarilor;
d) aciuni privilegiate a cror posesie da dreptul acionarilor la un
dividend fix, indiferent de mrimea profitului realizat de societate;
e) aciuni prefereniale , sunt aciuni care nu dau acionarului dreptul la
vot in Adunarea Generala, dar care au prioritate la ncasarea unor dividende
prestabile fie in valoare absoluta, fie in valoare relativa.
Aciunile prefereniale pot fi:
- cumulative ale cror dividende nepltite din cauza ineficientei
societatii se cumuleaz. Ele se pltesc naintea oricror altor dividende
destinate aciunilor comune, in momentul distribuiei profitului;
- noncumulative ale cror dividende nepltite din cauza rezultatelor
economice nu se pot acumula in favoarea acionarului;
- participante pe langa dividendul prestabilit la emisiune, acestea mai
primesc un anumit procent din dividendul destinat aciunilor comune.
Acest tip de aciuni cuprinde doua categorii de dividende: un dividend
prestabilit printr-o clauza si un dividend de participare a crei mrime
reala se stabilete odat cu calcularea dividendului aciunilor comune;
- nonparticipante care primesc un dividend fix prestabilit la emisiune;

16
 - cu dividendul variabil ale cror dividende exprimate sub forma
procentuala se ajusteaz in funcie de variaiile dobnzii la zi;
- prioritare a cror plata se efectueaz naintea tuturor aciunilor
prefereniale si se mai numesc aciuni senioare;
- convertibile la cererea detinatorului se pot transforma in aciuni
comune;
- revocabile pentru care emitentul isi rezerva dreptul de a le
rscumpra de pe piaa la un pre prestabilit.

Aciunile de trezorerie reprezint aciuni proprii dobndite de ctre

societate, caracterizate prin aceea ca nu sunt purttoare de dividende iar
dreptul de vot este suspendat pe perioada in care acestea se afla in patrimoniul
societatii.
Dobndirea aciunilor proprii de ctre societate se face prin
ndeplinirea cumulativa a urmtoarelor condiii:
- dobndirea sa se fac in baza unei Hotrri a Adunrii Generale
Extraordinare;
- valoarea aciunilor proprii dobndite de societate inclusiv a celor
aflate in portofoliul sau sa nu depaseasca 10% din capitalul social
subscris;
- capitalul social subscris sa fie integral vrsat si aciunile ce
urmeaz sa fie dobndite de ctre societate sa fie integral eliberate;
- plata aciunilor sa se fac numai din beneficiile distribuibile si din
resursele disponibile ale societatii, cu excepia rezervelor legale.
Circulaia aciunilor prin vnzare cumprare pe o piaa specifica se
face liber prin mecanismul cererii si ofertei, formndu-se un pre numit curs,
care poate fi diferit de preul nominal nscris pe aciuni.
Variaiile cursului sunt determinate de rezultatele economico
financiare ale societatii emitente, de climatul economic conjuctural, de
raportul dintre cererea si oferta de aciuni, etc.

2.2 . Obligaiunile

Obligaiunea e titlu de credit cu venit fix care ndeplinete funcia de

mobilizare de capitaluri pe termen lung pentru sprijinirea realizrii unor
obiective precizate ale statului sau ale unor particulari; el este deci un
mprumut, purttor al unor dobnzi pltibile periodic, realizat prin
intermediul unor hrtii de valoare in favoarea statului sau al unei societati care
se obliga la o prestaie oarecare, de obicei in bani, la un termen specificat.
mprumutul se poate realiza in moneda naionala, caz in care este vorba
despre un mprumut intern, sau intr-o moneda strina, caz in care este vorba
despre un mprumut extern.

17
 Cel care cumpara obligaiunile este tocmai beneficiarul prestaiei si
joaca rolul de creditor.
Obligaiunile clasice sau ordinare sunt de doua feluri:
- obligaiuni nominale, in cazul in care creditorul este menionat in
cuprinsul titlului;
- obligaiuni la purttor, in cazul in care detinatorul lor este
nespecificat, cu condiia ca in textul obligaiunilor de acest fel sa se
precizeze ca detinatorul lor are dreptul la prestaia stabilita.
Emitenii de obligaiuni pot fi:
1. societatea comerciale pe aciuni;
2. statul sau organele administraiei publice centrale si locale.
Clasificarea obligaiunilor:
- Dup modul de identificare a proprietarului, obligaiunile pot fi:
a) la purttor, caz in care obligaiunea aparine posesorului;
b) nominative, deoarece au numele proprietarului nscris pe
certificat sau in cont.
- Dup forma de emisiune:
a) materializate, sunt emise in forma materiala, pe suport de
hrtie;
b) dematerializate, emise prin nscriere in cont, pe suport
magnetic.
- Dup tipul de venit pe care l sugereaz, obligaiunile emise de
organele administraiei publice centrale si locale pot fi:
a) obligaiuni cu dobnda sunt emise la o valoare nominala,
valoare care se returneaz, de regula la scadenta, plus o dobnda care
se distribuie conform unui program de distribuire;
b) obligaiuni cu cupon zero sau obligaiuni cu reducere
(discount) sunt emise la un pre de emisiune mai mic dect valoarea
nominala care este pltita la scadenta; nu se pltete dobnda iar
ctigul consta in diferena dintre preul de cumprare dat de investitor
si preul de rscumprare la scadenta.
Caracteristicile eseniale ale unei obligaiuni clasice sunt:
- Valoarea nominala reprezint valoarea titlului obligatar, suma
ce va fi rambursata de ctre societate, la scadenta mprumutului
detinatorului de obligaiuni.
Pe baza valorii nominale si a ratei dobnzii din contractul de emisiune
se calculeaz dobnda anuala sau cuponul ce recompenseaz detinatorul
obligaiunii, care constituie venitul anual adus de titlu.
Venitul anual (Va) este :
Va = Vn x D , unde :
Va = venitul anual (valoarea dobnzii anuale ) adus de cupon
Vn = valoarea nominala
D = rata dobnzii din contractul de emisiune

18
 - Preul de emisiune (Pe) reprezint preul de vnzare al
obligaiunilor la momentul emisiunii. Aceasta valoare poate fi
egala cu valoarea nominala sau mai mica dect valoarea nominala
(obligaiuni cu cupon zero sau cu discount).
- Valoarea de piaa reprezint valoarea la care obligaiunea este
tranzacionata curent pe o piaa organizata. Valoarea de piaa e
reglata automat prin preturile oferite att la vnzare cat si la
cumprare de profesionitii pieei.
In condiiile unei valori mobiliare cu venit fix, acetia folosesc diverse
modele de evaluare pentru a calcula randamentul, astfel ca preul pieei se
ajusteaz corespunztor acestor calcule care iau in considerare dobnda
acumulata, perioada de timp rmasa pana la scadenta sau pana la urmtoarea
data de plata a dobnzii.
Emitentul va oferi spre vnzare obligaiunile la un pre uniform
(acelai pre pentru toate obligaiunile). Odat epuizata emisiunea, respectiv
cnd toate obligaiunile au fost achiziionate (nchiderea ofertei), investitorii
pot pstra obligaiunile pana la scadenta sau le pot vinde altor persoane.
Daca societatea este deschisa, ea va trebui sa-si nscrie emisiunea pe o
piaa de tranzacionare (in cazul nostru BVB sau RASDAQ). Tranzaciile pe
piaa secundara au loc la un pre care se situeaz deasupra sau sub preul de
emisiune. Cu alte cuvinte, primul investitor poate vinde obligaiunea cu profit
sau cu pierdere.
Sunt trei factori principali care determina revanzarea obligaiunilor pe
piaa secundara:
- modificrile ratei dobnzii pe piaa bancara;
- modificrile legate de calitatea creditului obligatar ( rata dobnzii,
deprecierea sau aprecierea garaniilor care stau in spatele
obligaiunilor, performantele societatii, etc.);
- cererea si oferta respectivelor obligaiuni.
Investitorii trebuie sa fie foarte ateni cnd cumpara sau vnd
obligaiuni de pe piaa secundara deoarece obligaiunile cunosc mai multe
tipuri de randament. Cele mai utilizate sunt urmtoarele trei :
a) randamentul cuponului exprimat in procente, este
randamentul sau dobnda pltita de emitentul obligaiunii de la
emisiune pana la scadenta; acest randament nu se schimba niciodat
si este anunat de emitent la momentul emisiunii;
b) randamentul curent este exprimat procentual si ia in
considerare schimbrile in valoarea de piaa a obligaiunii;este egal
cu valoarea cuponului de dobnda raportat la valoarea de piaa a
obligaiunii;
c) randamentul pana la scadenta daca obligaiunea este
cumprata la un moment dat de pe piaa secundara la un pre care
este mai mic sau mai mare dect valoarea nominala si daca

19
 investitorul tine obligaiunea pana la scadenta, atunci el va nregistra
un profit / pierdere in plus fata de dobnda obinuta, calculat ca
diferena dintre preul de achiziie si valoarea nominala.
Astfel , randamentul la scadenta se va calcula dup urmtoarea
formula:
Valoarea cuponului de dobnda plus / minus ctigul / pierderea din
valoarea de cumprare fata de valoarea nominala pe care o va incasa la
scadenta raportata la perioada de timp rmasa pana la scadenta, toate acestea
raportate la media aritmetica dintre preul de cumprare si valoarea nominala.
Obligaiunile au o durata de viata limitata. Astfel, drepturile si
obligaiile aferente unei obligaiuni iau natere in momentul emisiunii si se
sting la scadenta.

Societile comerciale emit obligaiuni dintr-o multitudine de motive:

- emisiunea de obligaiuni aduce societatii fonduri fara sa creasc

numrul de acionari, respectiv gradul de dispersare a aciunilor.
- prin emisiunea de obligaiuni societile pot adesea mprumuta bani
la o rata a dobnzii mai mica dect rata creditului bancar. Printr-o
emisiunea directa (adresata direct publicului investitor) societatea
elimina o veriga intermediara, creditul fiind mai eficient si mai
ieftin;
- prin emisiunea de obligaiuni societatea poate mprumuta la o rata a
dobnzii fixa pentru un termen mai lung dect cel oferit de bncile
comerciale. Adesea, bncile nu acorda mprumuturi cu o rata a
dobnzii fixa pe o perioada mai lunga de 5 ani, deoarece se tem ca
vor nregistra pierderi daca costurile se ridica la o suma mai mare
dect mprumuturile pe termen lung. Multe societati doresc sa
mprumute bani pe o perioada mai mare de timp, de aceea opteaz
pentru emisiunea de obligaiuni.
- piaa obligaiunilor ofer o alternativa eficienta de a mprumuta bani
si din considerentul ca nu trebuie negociat fiecare contract de
mprumut.
- detinatorii de obligaiuni nu se implica in activitatea de conducere a
societatii.
Dezavantajele pe care o societate comerciala le poate avea cnd emite
obligaiuni sunt acelea ca trebuie sa plteasc periodic dobnda (este aadar
nevoie de o planificare a cash flow-ului) si sa ramburseze mprumutul la
scadenta trebuie foarte bine calculat randamentul investiiei care trebuie sa
acopere toate platile viitoare.
Daca rata dobnzii de piaa este ridicata atunci trebuie sa ofere o
dobnda competitiva ceea ce conduce la un cost al resurselor atrase destul de
mare.

20
 Raiunile pentru care investitorii investesc in obligaiuni sunt cele
legate de risc ( investiia in obligaiuni este mai puin riscanta dect cea in
aciuni ) si de asigurare a unui venit regulat ( prin ncasarea cuponului de
dobnda).
Si obligaiunile au un pre numit curs, care depinde de rata dobnzii.

2.3. Produse derivate

Valorile mobiliare derivate reprezint acele produse bursiere rezultate

din contractele dintre emiteni (vnztori) si beneficiari (cumparatori) prin
care se prevede ca acestora din urma li se confer drepturi asupra unor active
(titluri financiare, valute, mrfuri) ale emitentului la o scadenta viitoare,
conform prevederilor contractului.
De aici deosebirea fata de valorile mobiliare primare, care privesc
exclusiv venituri monetare, de unde si caracteristica de valori mobiliare
derivate.

( 1). Contractul Futures

Contractul Futures reprezint nelegerea dintre doua parti de a vinde
sau de a cumpara un anumit activ (marfa, titlu financiar sau instrument
monetar) la un pre si la o data prestabilite, ceea ce face din acest contract un
titlu financiar rezultat din urmtoarele caracteristici:
- Obligaiile parilor se stipuleaz intr-un document standardizat
(contractul), care este negociabil pe piaa secundara sau la bursele
care fac tranzacii futures;
- Creditorul obligaiei contractuale are de ales intre doua variante:
a) la scadenta, sa accepte executarea in natura prin preluarea
activului care reprezint obiectul contractului;
b) sa vanda contractul pana la scadenta;
- Debitorul are tot doua variante:
a) sa - si onoreze obligaia in natura;
b) sa - si anuleze poziia de debitor prin cumprarea de la bursa a
aceluiai tip de contract ;
- Contractele sunt cotate zilnic; ca urmare, valoarea lor de piaa
fluctueaz in funcie de raportul cerere / oferta.
Scopurile in care se ncheie controalele futures pot fi:
pentru plasament, cel care le cumpara spernd intr-o
cretere a valorii lor pe durata de viata a acestora, exact ca in
cazul valorilor mobiliare;
pentru obinerea de profituri prin jocul la Bursa;

21
 prin acoperirea riscului la activele pe care titlurile
respective se bazeaz.
Principiul de funcionare a pieelor futures este simplu:
Doi operatori, care au riscuri opuse sau care anticipeaz diferit evoluia
cursurilor sau a ratelor, se pun de acord pentru a schimba o suma determinata
dintr-un activ financiar la o data viitoare (futures) pentru un pre convenit in
avans. Pentru a se acoperi pe piaa futures, un operator trebuie sa ia o poziie
inversa celei la vedere (numerar) pe care o are.
ntruct preturile la contractele futures la diverse scadente variaz in
acelai sens cu preul cash al instrumentului financiar suport, pierderea pe
care o poate avea pe poziia cash sa fie compensata prin ctigul care va fi
realizat pe piaa futures si invers.
Camera de Compensaie se interpune intre cumparator si vnztor,
asigurnd garania bunei finalizri a contractului. Ea suprima orice risc
financiar si favorizeaz, in acelai timp, o buna lichiditate a pieei.
Deoarece cei doi actori au obligaii pe aceasta piaa (cumparatorul de a
cumpara si vnztorul de a vinde), este necesara constituirea unui depozit pe
langa Camera de Compensaie, pentru garantarea executrii contractului.
Acest depozit de garanie este ajustat in fiecare zi in funcie de evoluia
cursului activului suport.
Poziiile operatorilor fac obiectul unei lichidri cotidiene fictive pe baza
cursului de compensaie. Ctigurile / pierderile poteniale sunt creditate /
debitate in fiecare zi. Comisioanele, ca si depozitele de garanie, sunt relativ
sczute in raport cu sumele din contract. Datorita importantei sczute a
sumelor depozitate cerute pentru participarea pe aceste piee, efectul de levier
financiar este ridicat si, in consecina, atrage speculatorii care iau poziii pe
aceste piee, asigurnd o cretere a lichiditii acestora.
Pe aceste piee, poziiile luate pot fi lichidate att prin livrarea titlurilor la
scadenta, cat mai ales prin iniierea de operaiuni de sens invers celor iniiale
(vnztorul rscumpra contractele vndute, iar cumparatorul vinde
contractele cumprate).
Contractele financiare futures imbraca forme diferite, in funcie de natura
activului suport, si anume:
a) futures pe rata dobnzii;
b) futures pe indici bursieri;
c) futures pe devize.

a) Futures pe rata dobnzii . Un contract futures pe rata dobnzii

fixeaz preul unui titlu la livrare (vnzare) sau la primire (cumprare) la o
data viitoare. O cretere a ratei dobnzii pe piaa antreneaz o scdere a
cursurilor titlurilor la rata fixa si a cursurilor futures si invers.
Riscul creterii ratei este acoperit printr-o vnzare futures, iar cel de
scdere a ratei se acoper printr-o cumprare futures. Ctigul realizat

22
 vnznd contracte futures si rascumparandu-le mai puin scump ( in caz de
scdere a cursurilor) permite compensarea pierderilor la poziia cash
(numerar), pierderi antrenate de creterea ratei dobnzii pe piaa.
Aceste contracte permit investitorilor sa se acopere mpotriva variaiilor
ratei dobnzii, iar speculatorilor sa ia poziie si sa beneficieze de efectul de
levier al activelor financiare. Volatilitatea ratei dobnzii specifica ultimilor ani
a crescut cererea de acoperire a riscurilor de ctre ntreprinderi, bnci si
instituii financiare.

b) Futures pe indici bursieri. Futures pe indice este un contract bazat

pe un indice care nu da posibilitatea la o livrare fizica de titluri suport. Este un
angajament de livrare sau de acoperire a unei sume certe exprimata in moneda
si egala cu un multiplu al unui indice determinat la o scadenta prestabilita.
Toate contractele cu indici dau loc la plati in numerar si imbraca forma de
contracte la termen sau futures pe indici si options pe indici. Cumparatorul
unui futures pe indici spera o cretere a valorii indicelui in msura sa genereze
profit, iar vnztorul spera o scdere a valorii acestuia de natura sa aduc, de
asemenea, un ctig.
Pieele indicilor prezint riscuri importante. Efectul de levier amplifica
ctigurile , dar poate amplifica in egala msura pierderile in raport cu
cumprarea iniiala. Contractele pe indici pot fi utilizate deci ca instrumente
de acoperire sau de speculaie, volumul zilnic al tranzaciilor fiind mai mare
dect in cazul celor cu aciuni.

c) Futures pe devize. Asemenea contracte stabilesc cursul de schimb al

unei valute pentru o suma determinata de devize (la livrare sau la primire), la
o data viitoare, cnd cumparatorul si vnztorul de contract are obligaia sa
accepte sau sa livreze valuta suport. Futures pe devize permite acoperirea
riscului de curs de schimb si speculaie.

(2). Opiunile
O opiune este un contract prin care cumparatorul are dreptul de a
cumpra ( opiunea call) sau de a vinde (opiunea put) o cantitate de
titluri la un pre determinat (pre de exerciiu) in schimbul unei sume (preul
opiunii sau prima) in timpul unei perioade certe(scadenta).
Cumparatorul unei opiuni call anticipeaz o cretere a titlului suport,
in timp ce cumparatorul unei opiuni put anticipeaz o scdere a valorii
acestuia.
In funcie de natura dreptului pe care vnztorul l da, opiunile pot fi:
- de vnzare (put option), cnd cumparatorul dobndete dreptul de a
vinde activul;
- de cumprare (call option), cnd cumparatorul dobndete dreptul de
a cumpra activul.

23
 Caracterul de titlu financiar derivat pe care l au opiunile provine de la
faptul ca sunt cotate zilnic la Bursa, unde se stabilete valoarea de piaa in
funcie de raportul cerere / oferta si de valoarea activului la care se refera
opiunea.
Piaa operaiunilor (piaa condiionala) este o piaa organizata si
standardizata, prezentnd urmtoarele caracteristici mai importante:
a) Durata de viata a opiunilor. Este, in general, scurta, de 9 luni
maximum. Daca in cazul opiunilor de tip american dreptul de a cumpra sau
a vinde poate fi exercitat in orice moment pana la scadenta opiunii, pentru
opiunile de tip european acest drept poate fi exercitat numai la scadenta;
b) Standardizarea scadentelor. Difer in funcie de natura titlului
suport astfel
- pentru opiunile pe rata a dobnzilor si devize, scadentele sunt in
martie, iunie, septembrie si decembrie;
- pentru opiunile pe indici bursieri si pe aciuni scadentele sunt cele de
trei luni cele mai apropiate si la minimum o scadenta trimestriala
(pentru bursa din Paris),sau numai scadenta trimestriala (pentru bursa
din Londra).
c) Preul de exerciiu. Sunt cotate mai multe preturi de exerciiu pentru
opiunile pe futures si pe aciuni;
d) Standardizarea sumei. Valoarea unui contract corespunde primei sau
preului opiunii pentru o aciune, multiplicat cu numrul aciunilor din
contract. Prima este vrsata de cumparator vnztorului, acesta din urma
avnd obligaia sa vanda activul suport la preul de exerciiu la preul de
exerciiu convenit, daca vor fi achiziionate de cumparator in timpul duratei de
viata a opiunii. Atunci cnd cumparatorul nu isi exercita insa dreptul, prima
ncasata de vnztor constituie un ctig net pentru acesta.
e) Constituirea depozitului de garanie. Vnztorul trebuie sa verse un
depozit de garanie care este ajustat zilnic in funcie de evoluia titlului suport.
Riscul cumparatorului de call sau de put este limitat la prima vrsata, in
timp ce riscul vnztorului este nelimitat.
Daca investitorul alege un pre de exerciiu superior cursului aciunii,
riscul este mai mare, dar si posibilitile sale de ctig sunt mai mari.
Dimpotriv, daca el alege un pre de exerciiu inferior cursului aciunii, riscul
sau este mai sczut, dar si posibilitile de ctig sunt mai reduse.
Piaa opiunilor este mult mai variata dect piaa futures si cuprinde:
Opiuni pe aciuni. In cazul pieelor foarte volatile, cumprarea unei
aciuni call pe aciuni prezint mai puine riscuri dect cumprarea directa
de aciuni deoarece pierderile poteniale sunt limitate la preul de revenire la
poziie.
Atunci cnd creste cursul aciunilor, detinatorul opiunii call obine
ctiguri mai mari dect detinatorul de aciuni pentru ca miza la plecare este
mai mica (efectul de levier). Pentru ca un cumparator de call sa realizeze

24
ctiguri nete trebuie ca aciunea suport sa nregistreze un curs superior sumei
la preul de exerciiu si la preul opiunii.
Opiuni pe indici bursieri. Au ca titlu suport un indice multiplicat care
prin construcia sa ofer imaginea unui portofoliu diversificat. Dezvoltarea
opiunilor pe indici permite investitorilor sa se protejeze contra fluctuaiilor
pieei ca un tot si nu numai contra riscurilor unui singur titlu determinat, ca in
cazul opiunilor pe aciuni. Totodat, permit speculatorilor sa obtina profit din
fluctuaiile pieei.
Opiuni pe titluri de mprumut. O opiune pe rata dobnzii reprezint
dreptul de a cumpra sau a vinde o cantitate determinata de titluri (bonuri de
tezaur sau obligaiuni de stat) la un pre determinat pentru o data viitoare.
Opiuni pe devize. Reprezint dreptul de a cumpra sau a vinde o
anumita cantitate de valuta, la o data viitoare si la un pre determinat.
Opiuni pe futures financiare. O opiune pe futures reprezint dreptul de
a lua o poziie long (cumprare) sau una short (vnzare) pe un contract
futures.
In concluzie, piaa opiunilor negociabile permite investitorilor sa
beneficieze att de variaiile de pre ( pozitive / negative) limitnd costul si
riscul, cat si sa se acopere contra miscarilor de curs defavorabile ale titlurilor
pe care le dein in portofoliu.

2.4. Produse sintetice

Valorile mobiliare sintetice rezulta din combinarea de contracte futures,

de vnzare si cumprare; din combinarea de opiuni put si call; din combinaii
intre diferite tipuri de futures si opiuni, reprezentnd titluri financiare de tip
cos( de ex. contractele pe indici de bursa).
(1) Tranzacii Futures pe Indici Bursieri
Pe piaa bursiera, contractul futures reprezint un acord de voina pentru
a vinde sau cumpara un activ financiar :
a) intr-o anumita cantitate;
b) la un pre prestabilit la ncheierea contractului;
c) cu lichidarea in viitor.
Contractele futures au urmtoarele caracteristici:
o Standardizarea condiiilor contractului privind natura activului
suport si cantitatea contractata (unitatea de tranzacii). Contractele futures pe
acelai activ standardizat formeaz un gen de contracte futures;
o Contractele futures prevd un termen de executare, o luna
specificata pentru lichidare. Contractele futures pe un activ cu aceeai
scadenta formeaz o specie a contractului pe acelai activ;
o Preul contractului futures este stabilit la Bursa prin negocierea si
contractarea acestei piee organizate, prin confruntarea directa a cererii si

25
 ofertei pentru fiecare contract standardizat. Prin urmare, valoarea este
variabila;
o Actualizarea zilnica a contractelor futures, adic marcarea la
piaa, determina transferarea pierderilor uneia dintre parti in veniturile
celeilalte parti;
o Lichidarea contractului se poate face:
a) prin predarea / primirea activului negociat;
b) prin lichidarea poziiei printr-o operaiune de sens contrar, adic
prin compensare. Daca executarea nu se poate realiza prin predarea unui activ
fizic sau a unui titlu financiar (contractele pe indici la bursa), livrarea se face
prin lichidare cash.
Operaiunile futures pe indici de bursa constituie vnzarea sau
cumprarea indicelui la cursul futures al bursei si cedarea / primirea la
scadenta a unei sume cash care se stabilete ca produs intre multiplicatorul
pieei si diferena dintre valoarea indicelui din ultima zi de tranzacie a
contractului si preul contractului.
Sunt doua situaii posibile:
a) Indicele este superior preului futures In acest caz, cei cu poziii
short pltesc celor cu poziii long;
b) Indicele este inferior preului futures In acest caz, cei cu poziii
long pltesc celor cu poziii short.
Contractele futures sunt marcate zilnic pe piaa prin intermediul casei de
compensaii. Reglementarea cash este similara livrrii efective a aciunilor
cuprinse in indici. Operaiunea futures evita operaiunile si costurile pe care
le presupune executarea in natura.
Contractele futures pe indici de bursa reprezint, de fapt, titluri
construite artificial, fara a introduce un flux viitor de venituri ( ca in cazul
titlurilor primare), ori de mrfuri sau active financiare ( ca in cazul titlurilor
derivate). El nu poate fi lichidat la scadenta dect cash, spre deosebire de
futures pe mrfuri, valute si titluri de datorie, care se lichideaz si prin
livrarea efectiva a activelor prevzute in contract.

CAP. III PARTICIPANTII PE PIAA DE CAPITAL

3.4. Societile de Servicii de Investiii Financiare

26
Rolul societatilor de valori mobiliare

Societile de valori mobiliare ndeplinesc patru mari funcii pe piaa de

capital:
1. genereaz un mecanism de atragere a capitalului prin punerea in legtura a
celor care au bani (investitori) cu cei care au nevoie de bani (emitenti
-societati, guverne);
2. genereaz un mecanism al preturilor pentru evaluarea investiiilor;
3. genereaz un mecanism pentru investitori de transformare a investiiilor in
lichiditati;
4. proliferare a produselor pieei.
In vederea ndeplinirii tuturor acestor funcii, societile de valori
mobiliare presteaz servicii, acionnd fie ca intermediari, fie in nume propriu
pentru cumprarea / vnzarea valorilor mobiliare si acorda consultanta
persoanelor fizice, persoanelor juridice sau guvernelor.
1) Rolul de atragere a capitalului
Cei mai muli dintre dumneavoastr suntei familiarizai cu termenul de
intermediar financiar, o instituie publica sau privata care acioneaz in
nume propriu sau ca intermediar intre un posesor de fonduri si o persoana
care are nevoie de aceste fonduri. Societile de valori mobiliare alturi de
bnci si societati de asigurare sunt principalii intermediari financiari in
virtutea rolului lor de atragere a capitalurilor. Ele pur si simplu, servesc drept
canale pentru fluxul fondurilor din anumite sectoare ale economiei care au
bani de investit ctre alte sectoare care au nevoie de bani. Societile de valori
mobiliare ndeplinesc aceasta funcie prin activitatea de brokeraj.
2) Rolul de mecanism al preturilor
Piaa valorilor mobiliare, prin intermediul Bursei de Valori Bucuresti si
al pietei RASDAQ, furnizeaza un mecanism al preturilor care sa ofere
investitorului o imagine reala a valorii investitiei sale.
Cele mai familiare dintre aceste mecanisme sunt, in general, bursele de
valori. Bursele de valori publica preturile actiunilor, obligatiunilor societatilor
listate (cotatia), zilnic, in presa financiara. De asemenea, sunt publicate in
presa financiara si valorile mobiliare ale celor mai tranzactionate societati
care nu sunt listate la bursa de valori, ci pe RASDAQ. Abilitatea domeniului
valorilor mobiliare de a furniza investitorilor aceste informatii, pe o baza
zilnica, este una din cerintele esentiale ale unei piete de capital puternice.

3) Mecanismul de transformare a investitiilor in lichiditati

Investitorii doresc sa-si transforme disponibilitatile banesti in investitii,
investitiile in lichiditati in cadrul unui mediu stabil. Societatile de valori
mobiliare doresc sa realizeze acele investitii pentru clientii lor care sa nu
implice o pierdere majora in ce priveste valoarea investitiilor. Societatile care

27
actioneaza pe aceste piete, numite societati de valori mobiliare creaza un
mecanism important pentru investitori. In cazul valorilor mobiliare cotate pe o
piata investitorii pot actiona in sensul efectuarii de noi investitii sau al
obtinerii de lichiditati, zilnic, fara sa sufere o pierdere majora la valoarea
investitiei (fapt ce se datoreaza mecanismului de tranzactionare). Cu alte
cuvinte, pot exista factori externi care sa afecteze valoarea investitiei, precum
zvonurile din lumea economica, dar in general valoarea nu scade, pur si
simplu din cauza mecanismului de piata.

4) Proliferarea produselor pietei

Societatile de valori mobiliare sunt, de asemenea, generatori de
produse financiare prin aceea ca studiaza necesitatile clientilor, furnizandu-le
acestora numeroase posibilitati de a-si investi banii. Societatile de valori
mobiliare dezvolta si imbunatatesc permanent instrumente financiare care sa
fie croite in functie de nevoile specifice fiecarui client.

S.S.I.F - Notiuni generale si cadrul legislativ

In tara noastra, societatile de valori mobiliare sunt societati comerciale

pe actiuni care au ca obiectiv exclusiv de activitate intermedierea de valori
mobiliare. Acestea se infiinteaza in baza Legii nr. 31/1990 (modificata in
1997) dar isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile Legii nr.
52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori si ale Regulamentului
nr. 3/1996 privind autorizarea si exercitarea intermedierii de valori mobiliare,
modificat in martie 1998, emis de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
Societatile de valori mobiliare sunt obligate sa aiba, la infiintare un nivel
minim de capital social si sa mentina pe tot parcursul desfasurarii activitatii
un anumit nivel de capital net a carui formula de calcul si esenta o voi explica
mai tarziu, in cuprinsul acestui capitol.
Conform modificarilor la regulamentul nr. 3 din martie 1998,
plafoanele minime ale capitalului social si ale capitalului net ce trebuie
mentinute pe parcursul desfasurarii activitatii sunt corelate cu activitatile pe
care o societate de valori mobiliare poate sa le desfasoare dupa cum urmeaza:

Nr. Activitatea desfasurata Capital social Cerinta minima

Crt (lei) de capital net
(lei)
01 Brokeraj (vanzarea/cumpararea de valori 300.000.000 75.000.000
mobiliare pe contul clientilor)
Transmiterea ordinelor clientilor in scopul
executarii lor prin alte societati de valori
mobiliare

28
 Detinerea de fonduri si/sau valori
mobiliare ale clientilor, in scopul
executarii ordinelor privind respectivele
valori mobiliare
Activitati conexe intermedierii (asistenta
si evaluare economica a societatilor
comerciale in vederea stabilirii politicii de
investitii si elaborarea documentatiei in
vederea majorarii capitalului social si/sau
finantarii prin plasament privat si/sau
oferta publica de vanzare a valorilor
mobiliare)
Distribuirea titlurilor de participare ale
fondurilor deschise de investitii
02 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus 600.000.000 150.000.000
urmatoarele :
Dealer (vanzarea/cumpararea de valori
mobiliare pe cont propriu)
Administrarea conturilor de portofolii
individuale de valori mobiliare ale
clientilor
Pastrarea de fonduri si/sau de valori
mobiliare ale clientilor in scopul si in
cursul administrarii portofoliilor acestora
Agent de compensare si depozitare, cu
exceptia eliberarii si primirii de fonduri
banesti pe baza instructiunilor primite de
la o societate de compensare si decontare
in scopul decontarii tranzactiilor
03 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus: 900.000.000 225.000.000
Desfasurarea activitatii de formator de 425.000.000
piata
04 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus 18.000.000.000 450.000.000
urmatoarele:
Garantarea plasamentului valorilor
mobiliare cu ocazia ofertelor primare sau
secundare
Acordarea de credite pentru finantarea
tranzactiilor clientilor

Esenta si formula de calcul a capitalului net mentinut de societatile

de valori mobiliare.

Societatile de valori mobiliare se deosebesc fata de celelalte societati

comerciale prin aceea ca ruleaza sume mari de bani apartinand publicului
investitor, comparabile ca marime cu cele rulate de banci, motiv punter care
pot fi catalogate din acest punct de vedere drept niste veritabile mini-banci.
Iata de ce C.N.V.M. a instituit masuri sporite de protectie a clientilor

29
societatilor de valori mobiliare, generic vorbind a investitorilor, toate acestea
dublate de o riguroasa si stricta supraveghere a activitatii acestor societati.
In aceasta ordine de idei societatile de valori mobiliare trebuie sa
mentina la anumiti parametri doi indicatori:capitalul net si gradul de
indatorare al societatii.
Ratiunea acestor restrictii este aceea de a asigura investitorii ca
societatile de valori mobiliare au suficiente active lichide pentru a satisface in
orice moment cererile lor precum si pentru a onora celelalte obligatii ale
societatii (fata de creditori diversi, bugetul de stat, salariati etc.)
Este vorba, asadar, de conceptul de lichiditate care, in sensul in care
este utilizat in calculul capitalului net difera de conceptul de lichiditate asa
cum este utilizat, in general, in contabilitate. Strict in aceasta acceptiune,
lichiditatea poate fi transformata in cel mai scurt timp in numerar menita sa
acopere toate datoriile societatii si in primul rand fata de clientii sai.
Formula de calcul a celor doi indicatori este urmatoarea:

1) Capitalul net = Valoarea actualizata si ponderata a activelor pietei de

valori mobiliare - Valoarea datoriilor

Nivelul minim al capitalului net ce trebuie mentinut a fost prezentat in

tabelul de mai sus, ultima coloana.
Activele pietei de valori mobiliare sunt acele active in care societatile
de valori mobiliare pot sa investeasca in virtutea obiectului lor de activitate.
Acestea sunt:
a) sume in cont curent la bancile comerciale;
b) certificate de depozit;
c) depozite la termen si alte instrumente care evidentiaza depuneri la banci
comerciale ;
d) titluri de stat; titluri emise de autoritati ale administratiei publice;
e) valori mobiliare care au facut obiectul unei oferte publice,
tranzactionate pe piete recunoscute de C.N.V.M., pentru care exista o
piata lichida;
f) titluri de participare la fondurile mutuale;
g) sume datorate de clienti pentru valorile mobiliare cumparate in numele
lor;
h) depozite la o societate depozitara la C.N.V.M.;
i) depozite la o alta societate de valori mobiliare, in baza unui contract de
compensare aprobat de C.N.V.M.;
j) obligatiuni municipale;
In vederea calcularii capitaluli net fiecare tip de activ din cele
mentionate mai sus pe care societatea il are in portofoliu va fi supus:
unui proces de actualizare (reevaluarea) care se realizeaza pentru
fiecare tip de activ in parte:

30
 1) In cazul actiunilor si obligatiunilor cotate la BVB sau pe RASDAQ in
calcul se va lua valoare (pretul) de piata al acestora. Conform reglementarilor
fiecarei piete de tranzactionare pretul de piata reprezinta:
Pentru actiunile si obligatiunile tranzactionate la Bursa = Pretul de
inchidere al valorii mobiliare respective din ultima sedinta de
tranzactionare (relativ la momentul incheierii acestei situatii) daca
in ultimile doua saptamani a avut loc o tranzactie.
Pentru actiunile si obligatiunile tranzactionate pe piata RASDAQ =
Valoarea celui mai mare pret de cumpararea ferm afisat de
formatorii de piata, iar daca nu exista formatori de piata pentru acea
valoare mobiliara, se va considera pretul la care a fost executata
ultima tranzactie (daca in ultimile doua saptamani a avut loc o
tranzactie), iar nu cotatia indicativa.
Observati ca daca o actiune, chiar daca este tranzactionata pe o piata
organizata, nu are o anumita frecventa si continuitate a tranzactiilor nu intra in
aceasta categorie. Intervine aici conceptul de piata lichida pentru o valoare
mobiliara . In acceptiunea regulamentului nr. 3 modificat, piata lichida se
refera la o piata recunoscuta de C.N.V.M. (BVB si RASDAQ, pana acum) in
care valoarea actualizata a unei valori mobiliare poate fi determinata, iar plata
pentru valoarea mobiliara vanduta poate fi incasata prompt si in conditii de
siguranta.
2) In cazul activelor inscrise la punctele a), b), c), h), I) de mai sus
valoarea de piata este egala cu valoarea contabila;
3) In cazul titlurilor de stat si a titlurilor emise de autoritati ale
administratiei publice locale se ia in calcul valoarea de piata daca exista
piata de tranzactionare iar daca nu, valoarea contabila;
4) In cazul titlurilor de participare la fondurile mutuale valoarea
actualizata o reprezinta valoarea unitara a activelor nete anuntata de fond.
Unui proces de ponderare (protectie impotriva riscului de
neplata sau scadere a valorii). Fiecarui activ i se va aplica un coeficient de risc
diferentiat, in functie de gradul de risc atribuit fiecarui activ (de exemplu:
actiuni, obligatiuni = 30%; titluri de participare la fondurile mutuale = 25%;
titluri emise de autoritati ale administratiei publice locale = 10%; titluri de stat
2%; depozite la termen = 5%; certificate de depozit = 20%; numerar si
disponibil la banci = 0%)
Astfel ca, valoarea actualizata si ponderata a activelor pietei de
valori mobiliare = valoarea actualizata valoarea actualizata X coeficientul
de risc corespunzator
Datorii 15
2) Gradul de indatorare = = = 15
Capital net 1
Gradul de indatorare reflecta nivelul pana la care o societate de
valori mobiliare se poate indatora comparativ cu nivelul de capital net pe care

31
il are. Astfel, societatea poate angaja datorii intr-un volum care sa nu
depaseasca de 15 ori nivelul de capital net.

Organizarea S.S.I.F-urilor

Strucrura organizatorica

Pentru a intelege mai bine organizarea si modul de functionare al unei

firme de intermediere (societati de valori mobiliare), consider utila comparatia
cu o firma de productie. Asemanator unui concern de productie, o firma de
brokeraj mentine un departament de marketing/atragere clienti. Personalul de
la marketing determina care sunt valorile mobiliare de care publicul este
interesat. Ei isi bazeaza selectia de valori mobiliare pe conditiile economice,
pe cresterea economica proiectata, pe conditiile curente ale pietei si pe
interesul publicului investitor (clientii firmei). In cazul in care personalul din
acest sector greseste in deciziile sale, firma isi poate pierde clientii datorita
faptului ca oferta nu raspunde cerintelor investitionale ale clientilor.
Intr-o firma de valori mobiliare, personalul care lucreaza in relatia cu
clientii trebuie sa fie agenti de valori mobiliare autorizati de C.N.V.M. Acestia
lucreaza impreuna cu personalul din departamentele de cercetare (daca exista)
ale firmei pentru a oferi valorile mobiliare cele mai potrivite dorintelor si
solicitarilor clientilor; ei lucreaza in birouri cunoscute si dub numele de front
office, la sediul central al firmei, la punctele de lucru sau filialele acesteia. In
aceste birouri ei intra in contact cu clientii si discuta diferite posibilitati de
achizitionare sau vanzare de valori mobiliare.
In momentul in care un agent de valori mobiliare (agent de bursa sau
trader) efectueaza tranzactia, intra in actiune zona de productie. Angajatii
din zona de productie se ocupa de efectuarea tranzactiei dar si de intocmirea
de inregistrari referitoare la efectuarea tranzactiei, de expedierea banilor si
miscarea valorilor mobiliare in conturi precum si alte operatiuni auxiliare dar
absolut necesare definitivarii actului de vanzare/cumparare. Serviciul pus la
dispozitie prin intermediul sectorului de productie este, prin urmare, o parte
foarte importanta din produsul firmei.
Asadar, efortul principal al tuturor angajatilor societatii trebuie sa se
concentreze asupra clientilor, respectiv asupra satisfacerii cerintelor lor in cele
mai bune conditii.

Structura organizatorica completa a unei societati de valori mobiliare

In functie de gama activitatilor pe care le desfasoara si de serviciile pe
care le ofera clientilor lor societatile de valori mobiliare se pot clasifica in:
a) firme ce asigura servicii complete
b) firme ce asigura servicii specializate sau restranse

32
 a) Firmele ce asigura servicii complete sunt cele care au structura
organizatorica prezentata in anexa si pe care o voi analiza in cuprinsul acestui
subcapitol atat sub aspectul fluxului informational cat si al mecanismelor din
interiorul societatii. Aceste firme trebuie, de asemenea, sa dispuna de
autorizatie pentru efectuarea tuturor activitatilor pe care o societate de valori
mobiliare le poate desfasura. De regula, firmele ce asigura servicii complete
dispun si de servicii dezvoltate de cercetare si analiza a pietei si produselor ei,
precum si operatiuni de asitenta a societatilor emitente in vederea finantarii.
b) Firmele ce asigura servicii specializate, spre deosebire de cele cu
servicii complete, chiar daca au in obiect cuprinse toate activitatile prevazute
de lege, sunt specializate in a desfasura numai una sau mai multe activitati
(dar nu toate). In tarile dezvoltate specializarea merge pana la a oferi clientilor
un singur vehicul investitional, de exemplu: obligatiuni de stat sau numai
obligatiuni emise de societati comerciale sau numai actiuni ale societatilor ce
fac parte dintr-o ramura industriala, etc. Exista firme care executa tranzactii
numai in baza ordinelor primite de la alte societati de valori mobiliare (nu
lucreaza direct cu investitorii) sau sunt firme care lucreaza numai cu clientii
de un anumit tip, de exemplu cu investitorii institutionali sau numai cu micii
investitori, caz in care au o bogata retea de filiale si sucursale. Si in Romania
exista societati de valori mobiliare care au inceput sa-si concentreze
activitatea numai in oferirea anumitor servicii. De exemplu: societati de valori
mobiliare orientate catre satisfacerea nevoilor micilor investitori (Romfin,
Gelsor, Unicapital, Broker, etc.) care au retele de filiale si sucursale bine
dezvoltate, societati de valori mobiliare orientate catre investitorii
institutionali (BIG, Active International, Unicapital, BSP Brokers, C.A.I.B.,
Global Valori Mobiliare, Danubius, Capital Securities, etc), societati de valori
mobiliare orientate catre piata primara in sensul efectuarii de plasamente
intermediate (SIVM Broker, Actionarul, Capital Securities, Romaxa, Sansa,
Sita Finance, etc.)
In cele ce urmeaza voi face o prezentare detaliata a structurii
organizatorice si a functiunilor fiecarui departament a unei societati de valori
mobiliare cu o structura completa, care desfasoara toate activitatile permise de
legea romana si chiar voi extrapola, atunci cand va fi cazul, cu exemple de
departamente si functiuni din SUA, pentru a oferi un model de inspiratie.

STRUCTURA COMPLETA SI FLUXUL INFORMATIONAL DIN

INTERIORUL UNEI SOCIETATI DE VALORI MOBILIARE

33
 CLIENTI CONTURI NOI
Agenti de vanzari Deschiderea de noi
(Sediul central; conturi
puncte de lucru; Introducerea
Filiale) modificarilor

PIATA TRANZACTII
RASDAQ (PROCESARE ORDINE) BURSA DE
Inregistrarea ordinelor VALORI
primite
Inregistrarea orei
Iregistrarea executiei

SNCDD VANZARI SI CUMPARARI

(BACK-OFFICE)
CLIENTI
Inregistrarea
Calcularea
Reconcilierea
BNR Contabilizarea
Intocmirea jurnalului
ADMINISTRARE
CONTURI CLIENTI
Evidenta contului
CONTABILITATE Sprijin acordat
REGISTRU
Incasari si plati in numerar departamentului de vanzari
INDEPENDENT
Depuneri/retrageri de valori mobiliare
Transfer al valorilor mobiliare
Evidenta activitatii zilnice a valorilor
mobiliare PROCURI
Inregistrarea zilnica a operatiilor societatii (MANDATE)
Balanta de verificare; Bilant; Situatia Votare prin mandat
contului de profit si pierderi etc. Fluxul de informatii catre
clienti (Sediul central;
puncte de lucru)

MARJA
DIVIDENDE SI DOBANZI Mentinerea contului de
Distribuie dividende si dobanzi marja
Evidenta div si dob de incasat si achitat (Sediul Suport al tranzactiilor in
central; puncte de lucru; filiale) marja

2.3.2. Departamentul : Clienti/ Marketing

In acest departament lucreaza, asadar, agenti de valori mobiliare care au

rolul de a atrage clientii prin prezentarea unor oferte de cumparare

34
 adecvate fiecaruia dintre investitori. Fiecare client cooptat va lucra numai
cu un agent si nu cu mai multi agenti din cadrul firmei. De asemenea,
fiecare agent va avea un anumit numar de clienti, cati poate sa consulte si
sa le preia ordinele.
Dupa ce au stabilit strategia de investitii, clientii dau ordine de
vanzare/cumparare de valori mobiliare agentilor lor. Agentii vor transmite
aceste ordine spre inregistrare si apoi executie departamentului de
Tranzactii. Acesta transmite apoi ordinul spre punctul de executie (Bursa
de Valori Bucuresti sau piata RASDAQ).
In situatia in care tranzactia se executa, departamentul Tranzactii
raporteaza conditiile de executie (cantitate, prt, moment al executiei)
departamentului Clienti dar si in cazul neexecutarii ordinelor se
raporteaza acest lucru, astfel incat agentul resposabil sa-si poata informa
clientii. Scopul oricarei intreprinderi este obtinerea de profit, asadar orice
societate trebuie sa obtina venituri. Pentru a prospera si a se dezvolta,
firma trebuie sa produca cu mult mai mult decat cheltuieste. De unde
provin veniturile unei societati? De la clienti. Cine sunt acesti clienti?
Unde locuiesc acestia? Unde lucreaza? Toate aceste informatii precum si
altele sunt inregistrate si actualizate de sectiunea conturi noi. De fapt
numele acestui sector difera de la o societate la alta. Aceasta poate fi
Conturi noi, Nume si adrese, Informatii despre clienti, Serviciul de
date ale clientilor sau denumiri similare.
Firmele mari, cu multe filiale in teritoriu, creaza un nou departament (la
nivelul sediului central) sau un serviciu in cadrul departamentului Clienti
denumit Conturi noi.

2.3.3. Departamentul Conturi noi

Personalul care lucreaza in acest departament are urmatoarele

responsabilitati:
Sa intocmeasca pentru fiecare client cate un dosar care include
urmatoarele:
Formularul de cont formular completat de client la
momentul deschiderii contului;
Copiile confirmarilor trimise clientului;
Autorizarea telefonica (daca este cazul)
Formularul de transferare a valorilor mobiliare (daca este
cazul) etc.
Sa atribuie un numar de cont fiecarui client si sa-l transmita agentului
autorizat sa mentina relatia cu clientul;

35
 Sa opereze modificarile transmise de client pe parcursul colaborarii
(modificari de domiciliu, numar de telefon, conturi bancare, stare
civila, copii etc.)
Asadar, colaborarea unei persoane fizice sau juridice cu o
societate de valori mobiliare incepe prin efectuarea unei operatii de
deschidere de cont. Aceasta operatiune consta in completarea unor
formulare in care trebuie inscrise date despre persoana care deschide
contul, precizarea tipului de cont, precum si stabilirea, daca este cazul, prin
anexe, a modului in care cei doi parteneri, clientul si societatea de valori
mobiliare, isi vor desfasura colaborarea.
De orice tip ar fi el, un cont deschis la o societate de valori mobiliare
are o dubla natura: contine atat bani (cash) cat si valori mobiliare.
Tipurile de conturi pe care un client le poate deschide determina si
formularele care trebuie completate si depuse. Aceasta clasificare a
conturilor este determinata in buna masura de tipul de relatie ce se doreste
a fi stabilita intre client si societatea de valori mobiliare.
In cele ce urmeaza sunt prezentate tipurile de conturi ce pot fi
deschise de un client si principalele lor caracteristici:

a) Cont la vedere individual (cash account). Acesta este cel mai simplu
cont care se poate deschide la o societate de valori mobiliare si este un
cont in care se pot executa numai tranzactii cu bani cash care in cazul
cumpararii trebuie avansati in conturile societatii la momentul transmiterii
de catre client a ordinului. Contul este nominal iar la deschiderea lui,
clientul sau agentul de valori mobiliare responsabil de cont completeaza un
formular de cont, care cuprinde cel putin urmatoarele informatii: numele
complet al clientului, adresa si telefonul clientului, ocupatia, locul de
munca si telefonul la serviciu, varsta, data nasterii, locul nasterii, referinte
despre existenta unor conturi bancare, venitul lunar, starea civila, numarul
de copii si varsta lor, conturi la alte societati de valori mobiliare, etc. Unele
firme pot cere informatii mai detaliate.

b) Cont administrat. Exista numeroase situatii in care conturile nu sunt

administrate de catre titular ci de societatea de valori mobiliare. Este cazul
acelor investitori putin sofisticati care lasa in sarcina personalului autorizat
din cadrul unei societati de valori mobiliare administrarea contului lor,
administrare care consta in operatiuni de vanzare/cumparare de valori
mobiliare in scopul obtinerii unor profituri pentru clientul societatii. Foarte
adesea, formularul contului administrat este insotit de anexe in care
clientul precizeaza conditiile si limitele in care agentul de valori mobiliare
poate actiona.

36
 Tot cont administrat se numeste si contul deschis de catre
parintele sau tutorele unui minor pe numele minorului, cont care este
administrat pana la data majoratului de parinte/tutore.
Un alt caz particular de cont administrat este acela in care o
persoana, titulara a unui astfel de cont, desemneaza o terta persoana, alta
decat societatea de valori mobiliare, sa administreze contul. Pentru ca
aceasta persoana sa efectueze operatiuni, titularul contului trebuie sa
depuna la societatea de valori mobiliare o imputernicire speciala.
Exista in acest sens doua tipuri de imputernicire:
- imputernicire limitata permite persoanei sa introduca ordine de
cumparare/vanzare;
- imputernicire deplina permite mandatarului, in plus fata de
cumpararea/vanzarea de valori mobiliare, sa depuna/retraga valori
mobiliare/numerar in numele proprietarului contului.

c) Cont comun (joint account).

Un cont comun este un cont in care doua persoane, in baza intelegerii
dintre ele, pot efectua tranzactii. De regula, acest tip de cont este folosit de
catre membrii unei familii. Exista doua tipuri de raporturi ce leaga titularii
contului comun:
Titularii au vocatie succesorala reciproca. Acest
tip de cont reuneste de obicei sotii. Drept urmare, la moartea unuia dintre
cei doi, intregul cont revine supravietuitorului.
Titularii sunt concomitent beneficiari ai contului.
Prin aceasta intelegere, moartea unuia dintre cei doi nu are nici un efect
asupra procentajului in cont al celui care a ramas in viata. Partea celui
decedat revine mostenitorilor legali sau testamentari ai defunctului. Acest
tip de cont nu este inca folosit la noi, insa introducerea lui nu presupune
proceduri complicate.

d)Formularul de vanzare unica a actiunilor rezultate din

programul de privatizare in masa (F.V.A.D.) si Formularul pentru
vanzare integrala
Un caz particular intalnit in peisajul pietei de capital romanesti l-a
constituit vanzarea unica a actiunilor rezultate din programul de privatizare
in masa. Acest fenomen a fost determinat de punerea in practica a uneia
dintre metodele de privatizare aplicate de guvern in anul 1996 si anume
Programul de privatizare in masa. Aceasta metoda a avut drept rezultat
faptul ca toata populatia Romaniei in varsta de peste 18 ani (cca. 16
milioane de cetateni) a intrat in posesia unui anumit numar de actiuni
(diferit, in functie de nivelul de subscriere inregistrat pentru fiecare
societate) la una dintre cele aproximativ 3000 de societati comerciale care
au devenit in acest fel deschise (publice). Recunoasterea importantei

37
acestui proces consta tocmai in faptul ca a fost special creata o piata de
tranzactionare a acestor actiuni, piata RASDAQ, care asigura un climat
organizat, onest, facil de tranzactionare. In vederea simplificarii procedurii
de vanzare a acestor actiuni de catre cei care nu doreau sau nu aveau
posibilitatea de a deveni participanti activi in piata de capital, C.N.V.M. a
emis Regulamentul nr. 4/12 iunie 1996 privind autorizarea temporara a
agentilor de valori mobiliare. Regulamentul prevede efectuarea acestei
operatii numai intr-o perioada determinata de timp, care a expirat la data
de 30.06.1997. Aceasta procedura a presupus existenta unei relatii unice
intre acest tip de clienti si societatile de valori mobiliare. Ei intrau in
contact o singura data, si pentru ca numarul clientilor a fost foarte mare ei
nu au fost clasificati drept clienti obisnuiti ai sociatatii de valori mobiliare
si deci procedura de deschidere de cont nu li s-a aplicat. In momentul in
care posesorul acestor actiuni dorea sa le vanda nu trebuia decat sa
completeze un Formular de vanzare unica a actiunilor rezultate din
programul de privatizare in masa (pentru actiunile tranzactionate pe
RASDAQ) sau un Formular pentru vanzare integrala (pentru actiunile
tranzactionate pe BVB), sa depuna certificatul de actionar, in original, si o
copie a buletinului de identitate la sediul unei societati de valori mobiliare.
Acest fenomen a creat si statutul de agent de valori mobiliare autorizat
temporar de C.N.V.M., care avea indatorirea de a prelua ordinele de
vanzare unica a actiunilor (impreuna cu documentele sus-mentionate) si de
a le transmite spre executie agentilor de valori mobiliare autorizati sa
tranzactioneze.
Acest regulament, cu actiune limitata in timp, a avut menirea de a
facilita vanzarea actiunilor rezultate din procesul de privatizare in masa,
prin simplificarea formularisticii si a modului de colectare a ordinelor, de a
usura activitatea societatilor de valori mobiliare in tranzactionarea acestor
actiuni si de a favoriza concentrarea capitalului acestor societati
comerciale. Desi procedura nu mai este valabila (nu mai exista agenti de
valori mobiliare autorizati temporar), formularele sus-mentionate se
folosesc in continuare pentru vanzarea actiunilor rezultate din programul
de privatizare in masa.

e) Cont in marja (margin account)

Acest tip de cont nu este, inca, folosit pe piata de capital
ramaneasca. Introducerea lui este un process mai dificil care presupune
modificarea sistemului de tranzactionare si decontare al valorilor mobiliare
si introducerea unui nou tip de operatiuni, respectiv operatiile in marja.
Intr-un cont de marja, clientul imprumuta, practic, bani de la societatea de
valori mobiliare in vederea achizitionarii de valori mobiliare.

38
 In vederea deschiderii unui cont in marja, in strainatate, se
completeaza un formular de cont special. In plus clientul semneaza si alte
doua contracte respective:
Contractul de marja care stabileste conditiile in care
firma va imprumuta bani clientului, regulile dupa care contul operea za,
momentul in care firma poate sa actioneze fara permisiunea clientului si
momentul in care firma are dreptul de a percepe dobanda conturilor care
prezinta solduri debitoare, cuantumul imprumutului etc;
Contractul de imprumut care ofera firmei dreptul de a
imprumuta valorile mobiliare cumparate in marja, altor societati de valori
mobiliare sau societati depozitare.

2.3.4. Departamentul Tranzactii Procesare Ordine

Departamentul Tranzactii-Procesare Ordine strange toate ordinile de

vanzare/cumparare de la punctele de lucru ale departamentului de
clienti/marketing. In functie de strategia organizationala si gradul de
automatizare (informatizare) al firmei acest departament poate fi structurat
sub forma unor camere de ordine, fiecare dintre acestea preluand ordinile
pentru o anumita categorie de valori mobiliare. Acest lucru este stabilit de
firma in functie de marimea acesteia si de gradul de autorizare.
Atributiile departamentului de tranzactii (procesare-ordine) constau in:
Primirea ordinelor de la agentul de valori mobiliare responsabil de cont;
Transmiterea ordinelor spre piata de tranzactionare corespunzatoare;
Executarea ordinelor de tranzactionare (fie intr-o camera special organizata
in interiorul firmei pentru tranzactiile pe RASDAQ sau BVB conectare
la distanta, fie in ringul BVB);
Primirea rapoartelor referitoare la executarea tranzactiilor, de la piata;
Transmiterea acestor rapoarte agentilor responsabili de cont.
Ordinele trebuie sa contina obligatoriu urmatoarele informatii: sensul
ordinului (de vanzare/cumparare), denumirea valorii mobiliare supusa
tranzactionarii, cantitatea, pretul, comisionul perceput, etc.
Fiecare piata de tranzactionare isi stabileste propriul format de ordin,
tinand cont insa de informatiile obligatorii prezentate mai sus. Exista mai
multe tipuri de ordine, in functie de modul in care este indicat pretul. Pietele
dezvoltate cunosc o multitudine de tipuri de ordine carora le sunt asociate
anumite instructiuni (ordin la piata, ordin limita, ordin stop sau de limitare a
pierderii, instructiunea la zi, instructiunea bun pana la anulare,
instructiunea ordin deschis, instructiunea totul sau nimic, instructiunea
executa sau anuleaza, instructiunea la deschidere, instructiunea la
inchidere). In tara noastra, ambele piete de tranzactionare permit folosirea a
doua tipuri de ordine:

39
 a) Ordin la piata
b) Ordin limita
Ordinul la piata este cel mai utilizat tip de ordin si presupune
executarea lui la momentul receptionarii in piata de catre agentul care il
executa. Indiferent de nivelul preturilor, ordinele la piata sunt executate
inaintea ordinelor limita. De asemenea, daca la deschiderea sedintei de
tranzactionare sau in timpul sedintei exista mai multe ordine de acest tip
ordinea executarii lor se face conform principiului primul venit, primul
servit, in functie de ora primirii ordinului de catre Departamentul
Tranzactii. Cat priveste pretul la care se executa tranzactia este vorba de
pretul de piata existent la momentul primirii ordinului.
Ordinul limita presupune o restrictie asupra pretului pe care clientul
este gata sa-l plateasca/primeasca si consta in indicarea unei sume de bani. De
exemplu, daca indicatia de prt limita este de 10.000 lei, aceasta inseamna ca
vanzatorul nu accepta un prt mai mic de 10.000 lei, iar cumparatorul nu
plateste un prt mai mare de 10.000 lei. Dar, daca pretul pietei este mai bun
decat cel indicat in ordinul limita, pretul de executie va fi cel mai bun. In
exemplul de mai sus, agentul va executa ordinul de vanzare la 11.000 lei daca
acesta este cel mai bun pret de vanzare din piata, respectiv ordinul de
cumparare la 9.000 lei daca acesta este cel mai bun pret de cumparare din
piata. Acest procedeu are loc in virtutea principiului general valabil pentru
orice piata de capital Clientul beneficiaza de cea mai buna executie (best
execution price). Deoarece, in mod normal, ordinele limita nu sunt executate
imediat, clientul poate stipula perioada pentru care este valabil ordinul, spre
exemplu: valabil pentru azi (ordin de o zi) sau valabil pana la anulare.
Personalul care lucreaza in camera de procesare ordine:
compara rapoartele de tranzactionare care sosesc din sectorul de
tranzactionare cu ordinele de vanzare/cumparare transmise acestuia si
asigura informarea departamentului de clienti despre detaliile tranzactiilor
incheiate; este de retinut faptul ca departamentul de procesare ordine nu va
contacta niciodata clientii numai agentii responsabili de cont sunt cei care
directioneaza informatia catre ei; acest proces de comparare a raportului de
tranzactionare cu ordinele clientilor poarta numele de reconciliere si are
menirea de a veghea ca tranzactiile sa fie executate in mod corect si sa fie
confirmate de piata.
Retine ordinele limita neexecutate care sunt valabile pana in
momentul in care sunt executate sau pana cand clientul le anuleaza. Tot acest
departament confrunta cu clientii toate ordinele de tipul sus-mentionat, prin
intermediul agentilor de valori mobiliare. In cazul in care clientul isi schimba
ordinul, departamentul de procesare ordine comunica clientului faptul ca s-a
notat schimbarea respectiva. Departamentul trebuie sa tina evidenta acestor
ordine pana in momentul in care sunt executate. De regula, acest departament
trebuie sa aiba pus la punct un sistem pentru monitorizarea ordinelor in

40
asteptare. Ordinele care asteapta sa fie executate trebuie sa fie organizate intr-
un sistem logic. In mod obisnuit, intr-o societate mare ordinele sunt grupate
mai intai in functie de grupa de valori mobiliare. In cadrul fiecarui grup
ordinele de cumpararea sunt separate de ordinele de vanzare. In cadrul
pachetului cu ordine de cumparare, ordinul cu cel mai mare pret de cumparare
este pus deasupra celorlalte ordine, asadar ordinele vor fi aranjate in ordinea
descendenta a pretului. In cadrul pachetului cu ordine de vanzare, ordinul cu
cel mai mic pret de vanzare este pus deasupra, drept urmare ordinele sunt
aranjate in ordinea crescatoare a pretului. Cu un astfel de sistem, persoanele
din cadrul acestui departament pot localiza cu usurinta ordinul corespunzator,
in cazul executarii.
Asadar, ordinele ar trebui executate de catre agenti de bursa sau traderi,
in aceeasi ordine in care au fost aranjate in acest departament. In cazul in care
sunt executate in alta ordine, personalul din departamentul procesare ordine
trebuie sa sesizeze imediat inadvertenta. Cele mai bune preturi, atat in cazul
vanzarilor, cat si in cazul cumpararilor sunt cele de deasupra pachetelor. In
cazul in care alte ordine din cadrul pachetului sunt executate inaintea celor de
deasupra, atunci ceva este in neregula. Poate ordinul s-a ratacit in drumul lui,
poate ordinul a fost executat dar raportul nu a ajuns in mana agentului care l-a
executat, toate acestea sunt semne de intrebare pe care si le pun cei care
lucreaza in acest departament si la care trebuie sa ofere un raspuns. Intervine
aici procedura de corectare a tranzactiilor eronate. Daca, la momentul
reconcilierii, se depisteaza o eroare de tranzactionare efectuata in sistem
tranzactia trebuie anulata si reexecutata. Insa, aceasta poate fi anulata numai
prin acordul tuturor celor implicati in tranzactie (societati de valori
mobiliare). In lipsa acestui acord, tranzactia originala se va deconta in
conturile societatii de valori mobiliare, cu consecintele corespunzatoare
(posibile pierderi). Daca se constata o greseala intr-o tranzactie efectuata
intre firma si un client al sau sau intre doi clienti ai firmei, firma trebuie sa
corecteze tranzactia pe propriul risc. Datorita erorilor, firma va trebui atunci
sa vanda actiunile in plus sau sa achizitioneze actiunile in minus.Orice
pierderi sau castiguri aferente acestor tranzactii corectoare se inregistreaza in
contul firmei. De asemenea, se impune intocmirea unui ordin de
tranzactionare corector care va fi completat facandu-se referire la tranzactia
originala si indicand corectiile de efectuat.

CONCLUZIE
Departamentul de procesare a ordinelor este responsabil cu controlul,
revizuirea, mentinerea, inregistrarea si executia tuturor ordinelor care sosesc.
Din descrierea activitatii acestui departament rezulta ca exista doua
activitati distincte: aceea de procesare a ordinelor si aceea de executare
propriu zisa in ringul bursei sau in sistemul de tranzactinare RASDAQ. De
regula, cele doua activitati sunt efectuate in departamente distincte, insa, in

41
tara noastra, organizarea majoritatii firmelor de brokeraj existente arata ca
exista un singur departament tranzactii in care lucreaza cei care efectueaza
tranzactiile propriu-zise (agentii de bursa si traderii) care indeplinesc
concomitent si responsabilitatile descrise mai sus corespunzatoare procesarii
ordinelor. Am insistat mai mult pe activitatea de procesare a ordinelor pentru
ca o consider deosebit de importanta si pledez pentru promovarea ei de catre
societatile de valori mobiliare. In ceea ce priveste mecanismul propriu-zis de
tranzactionare (operatiile executate de agentii de bursa si traderi precum si
responsabilitatile lor) le voi descrie pe larg in capitolul de piete secundare
pentru ca activitatile sunt specifice bursei, respectiv RASDAQ-ului.

2.3.5.Departamentul Vanzari si Cumparari

(Back- Office)

Odata ordinele de tranzactionare executate si reconcilierile efectuate,

ele sunt transmise mai departe departamentului de vanzari si cumparari. De
indata ce a preluat comanda operatiunilor departamentul vanzari si cumparari
poarta responsabilitatea indeplinirii a patru atributii majore:
a) Inregistrarea
b) Calculatia
c) Compararea si Reconcilierea
d) Confirmarea si Contabilizarea

a) Inregistrarea
Acest departament are menirea de a tine evidenta numarului urias de
tranzactii zilnice. Fiecarei tranzactii in parte i se asociaza un numar, iar fiecare
valoare mobiliara va avea un numar corespunzator de identificare care este
format din codul emitentului si al emisiunii de valori mobiliare respective.
Personalul din acest departament intocmeste si completeaza zilnic
Registrul sau jurnalul tranzactiilor (se mai numeste si Registru de vanzari si
cumparari) in care sunt inscrise detaliile fiecarei tranzactii. Acest jurnal
contine elemente precum: numar tranzactie, cod client, simbol, valoare
mobiliara cumparata/vanduta, cantitate, prt (valoare bruta), comision, codul
agentului care a efectuat tranzactia, etc. iar in cazul tranzactiilor efectuate
pentru portofoliul de valori mobiliare al firmei, se face aceasta mentiune
(dispare pozitia client) iar in loc de comision se va inregistra
adaosul/reducerea.

b) Calculatia
Fiecare tranzactie efectuata de o societate de valori mobiliare presupune
niste calcule prealabile care trebuie sa raspunda urmatoarelor intrebari:
- Cati bani sunt implicati in tranzactie?

42
- Cati bani trebuie sa incaseze firma vanzatoare si cati bani trebuie sa
plateasca firma cumparatoare?
- Cat anume plateste (la vanzare)/ primeste (la cumparare) clientul?
- Care este valoarea taxelor aferente tranzactiilor?
Aceste calcule sunt cunoscute sub numele de calculatie (operatiuni de
back office).
In cazul unor firme mari, aceste calcule sunt efectuate computerizat, in
timp ce firmele mici angajeaza personal care executa manual aceste calcule.

c) Comparatia si reconcilierea tranzactiilor

Aceste operatii presupun compararea tuturor tranzactiilor efectuate de
societate (atat in numele clientilor cat si in nume propriu) cu contrapartile
corespunzatoare (alte societati de valori mobiliare in cazul pietei RASDAQ
sau cu BVB in cazul pietei BVB). Fiecare tranzactie trebuie sa corespunda in
cel mai mic amanunt cu contrapartea. De exemplu, in sistemul RASDAQ
compararea tranzactiilor efectuate intre societatile de valori mobiliare se
realizeaza electronic, sistemul avand aceasta facilitate. In lipsa sistemului de
comparare automata fiecare agent care executa ordine trebuie sa trimita
societatii de valori mobiliare contra-partida o fisa de comparare intocmita
manual sau cu detaliile fiecarei tranzactii. Daca societatea de valori mobiliare
care primeste fisa de comparare este de acord cu termenii mentionati,
personalul din acest departament aplica stampila firmei pe una din copii si o
trimite inapoi pastrand-o pe cealalta pentru propria evidenta. Daca societatea
de valori mobiliare contra-partida nu este de acord cu termenii mentionati in
fisa de comparare primita sau nu recunoaste tranzactia, inscrie mentiunile
corespunzatoare in fisa si o trimite inapoi firmei spre analiza si reconciliere.
Reconcilierea consta in efectuarea operatiilor corespunzatoare in vederea
anularii tranzactiei, modificarii termenilor tranzactiei etc.
In cazul unei societati de valori mobiliare care efectueaza tranzactii atat
in Bursa de Valori Bucuresti cat si pe RASDAQ departamentul de vanzari si
cumparari ar trebui sa aiba o evidenta separata pentru fiecare piata in parte, iar
in cadrul ei pe tipuri de operatiuni dupa cum urmeaza: a) achizitiile clientilor;
b) vanzarile clientilor; c) achizitiile societatii de valori mobiliare; d) vanzarile
societatii de valori mobiliare.
In cadrul operatiunii de reconciliere, societatea de valori mobiliare
trebuie sa-si soldeze tranzactiile (sau sa-si inchida pozitiile) pe de o parte cu
clientii, iar pe de cealalta parte cu societatile de valori mobiliare contra-
partida, sau cu BVB. Ambele evidente trebuie sa corespunda din punct de
vedere al cantitatii, tipului de valori mobiliare, pretului de executie si
termenilor de decontare.
Urmeaza momentul in are firma calculeaza care sunt sumele de achitat
sau incasat la data decontarii si expediaza S.N.C.D.D. in cazul decontarii pe
RASDAQ si BVB, serviciul decontare o Situatie a decontarii prognozate.

43
 Din punct de vedere al decontarii, acest deparatment analizeaza toate
discrepantele aparute si opereaza corecturile necesare (ajustand tranzactiile
din punct de vedere al costurilor fie in contul firmei, fie in contul clientului,
fie in contul brokerului in functie de persoana careia ii este imputabila
greseala). Corecturile la tranzactii, efectuate in acest departament vor fi
procesate apoi de-a lungul intregului ciclu de operatii, motiv pentru care
celelalte departamente implicate vor fi informate cu privire la aceste
modificari.
Pe piata romaneasca de capital, corectiile sunt efectuate in prima zi
dupa data tranzactiei, pentru a lasa timp suficient operatiei de decontare.

d) Confirmarea si contabilizarea
Pe langa o nota verbala de executie (care este optionala) din partea
agentului responsabil de cont, clientul trebuie sa primeasca o nota scrisa,
cunoscuta sub numele de Confirmare. Conform regulamentului C.N.V.M.
nr. 3/1996 privind autorizarea si exercitarea intermedierii de valori mobiliare,
societatile de valori mobiliare au obligatia de a expedia aceste confirmari nu
mai tarziu de doua zile de la data tranzactionarii. In strainatate confirmarile
sunt, de obicei, pregatite in noaptea de dupa executarea tranzactiei si sunt
expediate prin posta in dimineata urmatoare. In acelasi timp, copii aditionale
sunt trimise agentului responsabil de cont, precum si altor departamente atat
pentru informare cat si in scopuri de consemnare. Confirmarea este
documentul care indica faptul ca tranzactia s-a efectuat precum si conditiile in
care s-a executat si nu faptul ca, clientul se afla in posesia valorilor mobiliare
in cazul cumpararii sau al banilor in cazul vanzarii. Confirmarea clientului
contine obligatoriu urmatoarele informatii: sensul tranzactiei efectuate
(vanzare sau cumparare), cantitatea, denumirea valorii mobiliare, pretul de
executie, suma de primit/platit, comisionul societatii de valori mobiliare si
optional informatii precum: data tranzactiei, data decontarii (efectuarii platii),
locul executiei (BVB sau RASDAQ), calitatea in care a actionat firma
(agentie, principal, sau formator de piata), numele si adresa clientului,
numarul de cont al clientului alocat de societatea de valori mobiliare, tipul de
cont (cash, discretionar sau de marja), seria si numarul buletinului de
identitate al agentului responsabil de cont, etc. Unele firme includ si
instructiunea de decontare a clientului si numarul de telefon al agentului
responsabil cu contul clientului.
Sunt firme de valori mobiliare care utilizeaza formulare de confirmare
simple (ce cuprind numai informatiile obligatorii), in timp ce altele utilizeaza
formulare elaborate, ce cuprind toate cele mentionate mai sus.
Contabilizarea.
Odata cu procesarea si inregistrarea efectuarii tranzactiei, aceasta
trebuie sa fie inregistrata si in evidenta contabila a firmei. Aceasta presupune
printre altele inregistrarea taxelor si comisioanelor datorate firmei de clienti.

44
 CONCLUZIE
In cazul fiecarei tranzactii care are loc intr-o anumita zi, pe o anumita
piata si care este executata de o anumita societate de valori mobiliare, fie
pentru clientii sai, fie pentru portofoliul propriu, departamentul de
vanzari/cumparari trebuie sa execute procesarea initiala (inregistrarea),
calculatia, compararea, corectarea (reconcilierea) si prepararea pentru
decontare. Toate aceste operatii trebuie executate cu exactitate.

2.3.6. Departamentul Contabilitate

Departamentul contabilitate este responsabil de miscarea tuturor

valorilor mobiliare si a fondurilor banesti in cadrul firmei, precum si de
inregistrarea in conturi a tuturor elementelor de activ si pasiv ale firmei si
intocmirea raportarilor financiare.
Functiile departamentului se impart in patru mari categorii:
a) miscarea fondurilor in numerar
b) miscarea valorilor mobiliare
c) rezolvarea tranzactiilor ratate
d) contabilitatea firmei si intocmirea raportarilor financiare

a) miscarea fondurilor in numerar

Acest serviciu din cadrul departamentului contabilitate este
responsabil pentru indeplinirea urmatoarelor atributii:
incasari si plati in numerar;
relatia cu bancile comerciale la care sunt deschise conturi ale societatii;
transferul de fonduri catre si de la banca de decontare;
custodia fondurilor aflate in casa, la sediul firmei;
tinerea evidentelor contabile specifice (Registrul de casa; Registrul de
banca; Jurnal de incasari si plati) precum si intocmirea documentelor
primare corespunzatoare (Chitante, Facturi, Extrase de cont, Ordine de plata,
etc.).

b) miscarea si evidenta valorilor mobiliare

Acest serviciu din cadrul departamentului are urmatoarele indatoriri:
primirea si livrarea valorilor mobiliare;
transferul valorilor mobiliare;
separarea valorilor mobiliare;
evidenta valorilor mobiliare;
custodia clientilor;
Primirea si livrarea valorilor mobiliare. Practica internationala
demonstreaza ca exista mai multe modalitati de decontare a valorilor mobiliare:
1. decontare tranzactie cu tranzactie (trade by trade settlement); 2. decontare

45
neta continua (continuous net settlement); 3. decontare livrare contra plata
(delivery versus payment).
1. Sistemul de decontare tranzactie cu tranzactie presupune intocmirea unei
evidente cu privire la identitatea participantilor la decontare (societati de
valori mobiliare) care se face tranzactie cu tranzactie, astfel incat la data
decontarii vanzatorul livreaza valorile mobiliare direct cumparatorului care
vireaza banii. Acest sistem de decontare nu presupune existenta unei case de
compensare decontare care sa fie terta parte in proces.
2. Sistemul de decontare neta continua ignora identitatea participantilor la
decontare. Astfel, toate tranzactiile unei societati de valori mobiliare care au
ca obiect o anumita valoare mobiliara sunt compensate astfel incat sa rezulte
o singura obligatie de plata a pretului si un singur drept de a primi valorile
mobiliare aferente . Deoarece identitatea contra-partidei pentru fiecare
tranzactie in parte este pierduta, o societate de compensare-decontare va
actiona in calitate de contra-partida pentru toate tranzactiile asigurand in
acest fel si garantarea decontarii tranzactiilor.
3. Sistemul de decontare livrare contra plata este procesul de predare a
valorilor mobiliare concomitent cu plata in numerar a pretului. O societate
de compensare-decontare presteaza serviciile de transfer al valorilor
mobiliare concomitent cu transferarea fondurilor banesti necesare la
scadenta obligatiilor nete de plata la sfarsitul zilei de tranzactionare.

Bursa de Valori Bucuresti foloseste un sistem de decontare neta

continua, in timp ce piata RASDAQ foloseste un sistem de decontare livrare
contra plata. Asadar, o societate de valori mobiliare care efectueaza tranzactii in
ambele piete trebuie sa fie pregatita sa intocmeasca evidentele si sa
expedieze/livreze banii/valorile mobiliare conform procedurilor de decontare
specifice fiecarei piete.
Serviciul de primire si livrare a valorilor mobiliare trebuie sa fie foarte
bine informat despre miscarile viitoare ale valorilor mobiliare.

Transferul valorilor mobiliare. Serviciul de transfer intocmeste

situatia transferurilor de valori mobiliare in functie de indicatiile primite pentru
fiecare cont in parte. Astfel, pot exista urmatoarele situatii de depozitare a
valorilor mobiliare rezultate din procesul de tranzactionare:
Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite, in nume
propriu, la registru;
Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite in numele
societatii de valori mobiliare (daca societatea are calitatea de custode);
Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite in numele unei
societati bancare care-i asigura serviciile de custodie;
Depozitarea valorilor mobiliare cumparate de societatea de valori mobiliare
pentru portofoliul propriu in sectiunea de cont corespunzatoare.

46
 Societatile de valori mobiliare trebuie sa tina evidenta pozitiilor
transferate. Registrul de transferare a valorilor mobiliare trebuie sa cuprinda
informatii precum: numarul de valori mobiliare, denumirea valorii mobilare,
codul valorii mobiliare, data transferului etc.
Transferurile sunt raportate serviciului de evidenta a valorilor
mobiliare.
Evidenta valorilor mobiliare
Orice societate de valori mobiliare intocmeste si mentine, sintetic
vorbind, doua avidente:
- evidenta fluxului de numerar
- evidenta valorilor mobiliare
Aceste evidente trebuie sa reflecte corect, in orice moment, stadiul in
care se afla cele doua active (bani/valori mobiliare) in parcurgerea circuitului
obisnuit al procesului de vanzare/cumparare.
Concret, prin utilizarea diferitelor evidente si rapoarte serviciul de
evidenta a valorilor mobiliare mentine evidenta stocurilor de valori mobiliare
aflate in posesia sau sub controlul (determinat de parcurgerea etapelor
obligatorii ale procesului de vanzare/cumparare) societatii de valori mobiliare
si inregistreaza toate miscarile valorilor mobiliare.
Doua documente sunt esentiale pentru urmarirea stocurilor:
- Centralizatorul valorilor mobiliare si
- Evidenta activitatii zilnice.
Centralizatorul valorilor mobiliare reflecta situatia valorilor mobiliare
la data decontarii, este intocmit saptamanal sau lunar si analizeaza toate
conturile pentru care exista o pozitie intr-o anumita valoare mobiliara la data
la care se intocmeste.
Evidenta activitatii zilnice enumera pozitiile (stadiu in procesul
vanzarii/cumpararii precum si entitatea la care acestea se afla la un moment
dat) tuturor valorilor mobiliare aflate in posesia sau sub controlul societatii de
valori mobiliare. Principiul contabil de dubla inregistrare se aplica si in acest
caz, asfel incat pentru fiecare valoare mobiliara aflata in evidenta va exista o
pozitie de debit (pozitie long) si o pozitie de credit (pozitie short) in
dreptul careia este indicata entitatea la care se afla valorile mobiliare la un
moment dat si fata de care societatea de valori mobiliare are dreptul de a
primi valorile mobiliare (in cazul pozitiei long la cumpararea de valori
mobiliare) sau are o obligatie de plata (in cazul pozitiei short- la vanzarea de
valori mobiliare) sau pur si simplu indica institutia la care se afla depozitate
valorile mobiliare (in custodie) in cazul in care pozitiile sunt soldate. De
altfel, pentru fiecare valoare mobiliara totalul pozitiilor long trebuie sa fie
egal cu totalul pozitiilor short, in caz contrar exista o discrepanta care trebuie
depistata si corectata.
De regula, fiecare firma are propriul sistem de inregistrare in conturi
sau sistem de codificare. Aceasta permite serviciului de evidenta a valorilor

47
mobiliare sa citeasca foarte usor evidenta actiunilor. Pentru oricine din afara
serviciului, evidenta arata ca o serie lunga de numere lipsite de semnificatie
care in cele din urma devine informatie coerenta.
Exemplu: evidenta societatii de valori mobiliare ROINVEST cu privire la
actiunea ROMCIM, tranzactionata pe RASDAQ, pentru ziua de ieri este
inregistrata dupa cum urmeaza.

Contul Actiunea/ Pozitia la Debit Credit Pozitia la inchidere

Cantitatea deschidere cant/val
SOLD INITIAL
BU- 45676-1 V/10.000 1.000 - 500 500/ 5.000.000
PL-35466-2 C/10.000 - 500 - 500/ 5.000.000
BC-43456-2 C/5.000 0 7.000 - 7.000/35.000.000
CT-43633-1 V/5.000 10.000 - 7.000 3.000/15.000.000
TOTAL 7.500 7.500

- BU; PL; BC; CT desemneaza simbolul societatii de valori mobiliare

contrapartida
- 45676; 35466 reprezinta numarul de cont al contrapartidei
- 1 respectiv 2 reprezinta contul global clienti respectiv contul societatii
de valori mobiliare.
In situatia in care una din operatii nu se soldeaza se poate determina
care dintre intrari/iesiri lipseste si in functie de acest lucru se poate determina
eroarea si se poate corecta.
Separarea valorilor mobiliare. Societatile de valori mobiliare care
tranzactioneaza pe piata RASDAQ trebuie sa aiba deschis la SNCDD cel
putin un cont de valori mobiliare. Unul din principiile care stau la baza
oricarei piete de valori mobiliare este principiul separarii conturilor clientilor
de cele ale societatii. Aceasta operatie mai poarta si denumirea de segregare
(segregate account). Acest principiu este determinat de imperativul protectiei
investitorilor si consta in aceea ca toate valorile mobiliare care apartin
clientilor si care fie ca sunt in procesul decontarii, fie ca se afla in custodia
societatii de valori mobiliare trebuie sa fie tinute in conturi separate de cele
ale societatii de valori mobiliare. Acestea trebuie evidentiate ca atare atat in
evidenta societatii de valori mobiliare cat si in evidentele depozitarului (in
cazul peietei RASDAQ).
Custodia clientilor. Custodia consta in pastrarea in conditii de
siguranta a activelor clientilor. Corespunzator formei de existenta a valorilor
mobiliare (in forma materiala sau in forma dematerializata), custodia consta
in pastrarea certificatelor in seifuri in cazul actiunilor materializate, respectiv
tinerea corecta a registrelor in care valorile mobiliare dematerializate sunt
inscrise. In tara noastra nu exista societati comerciale deschise care au emis
actiuni in forma materializata. De altfel, pe piata RASDAQ pot fi
tranzactionate numai valori mobiliare emise in forma dematerializata.

48
Procedurile de inscriere la cota Bursei de Valori Bucuresti permit
tranzactionarea valorilor mobiliare atat in forma dematerializata cat si
materializata, imobilizate conform procedurilor bursei la o societate
depozitara agreata de aceasta. Aceasta din urma posibilitatea nu este inca
exploatata. Tarile care au o experienta indelungata in piete de capital au
folosit si folosesc inca ambele sisteme, tendinta fiind insa de dematerializare a
valorilor mobiliare. Initial, cand valorile mobiliare erau numai in forma
materializata, certificatele de valori mobiliare erau literalmente mutate de la o
firma de brokeraj la alta dupa incheierea tranzactiei, firma pastrand
certificatele la sediu, laolalta cu cele proprii, pentru facilitarea unor astfel de
transferuri ca si pentru diferitele tipuri de operatii cum ar fi controlul
dividendelor. Atat valorile mobiliare ale clientului cat si cele ale firmei erau
tinute la sediu in seifuri, denumite vaults. Pe masura ce volumul
tranzactiilor a crescut, livrarea propriu-zisa a devenit in unele cazuri aproape
imposibila. Cu toate ca mai exista cazuri in care se mai practica livrarea
fizica, aceasta metoda isi dovedeste din plin nefunctionalitatea in conditiile
unei piete caracterizate prin celeritate si volum mare de tranzactii. Valorile
mobiliare, apartinand clientilor, sunt inregistrate in numele firmelor (in
custodie), atat din motive de usurinta a transferurilor (reducerea costurilor) cat
si din ratiunea ca adevaratii proprietari (beneficial owners) sa nu poata fi
intotdeauna identificati.

c) rezolvarea tranzactiilor ratate

Ratarile pot aparea fie atunci cand societatea vanzatoare nu detine
valorile mobiliare vandute, fie cand societatea de valori mobiliare
cumparatoare nu poseda suficiente fonduri pentru a achita contravaloarea
achizitiei.
In cazul in care tranzactiile sunt decontate in sistemul de livrare
contra plata (folosit de RASDAQ), lipsa valorilor mobiliare sau a fondurilor
banesti va determina o ratare sau o decontare suspendata. O greseala ce poate
determina o ratare intervine atunci cand firma vanzatoare inregistreaza
tranzactia intr-un cont gresit aflat la SNCDD, de exemplu in contul de
portofoliu al firmei in loc de contul separat ce contine valorile mobiliare ale
clientilor. In acest caz, ratarea poate fi reparata repede daca firma procedeaza
la o ajustare a tranzactiei schimband numarul de cont si transmitand SNCDD
instructiuni de livrare a valorilor mobiliare in contul corect. Acesta ajustare a
tranzactiei va remedia problema la SNCDD si va aduce evidentele interne ale
firmei in concordanta cu evidentele SNCDD.
O alta greseala care poate conduce la o ratare apare cand o societate de
valori mobiliare executa o vanzare pentru un client fara a verifica daca
valorile mobiliare in cauza se afla in contul clientului. Intr-o astfel de situatie,
firma va fi silita sa cumpere actiunile lipsa si sa prelungeasca termenul de

49
decontare pana la data de decontare a tranzactiei corectoare. Desigur, acest tip
de eroare expune firma la riscul de piata.
In sistemul de decontare neta continua (cazul Bursei de Valori
Bucuresti) si mai ales atunci cand sunt folosite valori mobiliare in forma
materializata, riscul de aparitie a ratarilor de livrare si primire este mai scazut.
Departamentul de contabilitate este responsabil de mentinerea Registrului de
evidenta a ratarilor de primire/livrare care contine informatii cu privire la data
decontarii (data livrarii neefectuate), numarul de valori mobiliare, denumirea
valorii mobiliare, pretul de cumparare, societatea de valori mobiliare contra-
partida, data primirii/livrarii valorilor mobiliare, valoarea neta a tranzactiei,
orice alte elemente aditionale referitoare la tranzactia ratata.

d) contabilitatea firmei si intocmirea situatiilor financiare

Principal, din punct de vedere contabil, societatea de valori mobiliare nu se
deosebeste fata de orice alta societate. Aceasta efectueaza cheltuieli si
incaseaza venituri. Astfel, asa cum evidentele valorilor mobiliare reflecta
stadiul in care acestea se afla, serviciul de contabiliate proceseaza
(inregistreaza in conturi) toate miscarile patrimoniale care se produc in
interiorul firmei. Astfel, aceste miscari zilnice implica nu numai decontarea
tranzactiilor clientilor dar si facturarea, plata si incasarea de comisioane, plata
salariilor, cheltuieli legate de operare, cheltuieli administrativ-gospodaresti,
etc.
Etapa finala a procesului de inregistrare contabila este listarea la sfarsitul
zilei a jurnalului numit Cartea Mare care cuprinde toate operatiile efectuate
de societate in ziua respectiva. Cele mai multe din inregistrarile contabile se
efectueaza in baza centralizatoarelor primite de la celelalte departamente, ca
de exemplu registrul zilnic de casa primit de la casierie, departamentul de
dividende trimite situatia intrarilor de dividende, departamentul de
cumparari/vanzari transmite departamentului de contabilitate suma neta
reprezentand tranzactiile clientilor.
Informatiile extrase din Cartea Mare si Balanta de Verificare, intocmite
zilnic, servesc ca baza de intocmire a unor raportari ce sunt cerute atat de
organele administratiei locale si centrale de stat (din punct de vedere fiscal),
cat si de organismele de supraveghere ale pietei de capital si asociatiile
profesionale cu statut de autoreglementare din care societatile de valori
mobiliare fac parte.
Concret, prin raportare la cadrul legislativ existent in momentul de fata in
tara noastra, aceste raportari sunt:
trimestrial, Declaratia de impunere a impozitului pe profit (contul de profit
si pierderi), pentru Administratia Financiara;
semestrial si anual, Bilantul contabil, pentru Administratia Financiara
si C.N.V.M.;

50
 lunar, Situatia financiara lunara privind calculul capitalului net, pentru
C.N.V.M.
Fiecare operatiune trebuie sa fie inregistrata corespunzator, in
conformitate cu principiile de contabilitate existente in tara noastra si cu
natura operatiilor care sunt specifice acestui sector de activitate.

2.3.7.Departamentul Administrare conturi clienti

Personalul care lucreaza in acest departament analizeaza, actualizeaza

si mentine evidenta conturilor clientilor care au deschise la societatea
respectiva de valori mobiliare conturi administrate. Principalele atributii ale
personalului ce lucreaza in acest departament sunt:
Mentinerea evidentei corecte a conturilor clientilor (a pozitiilor in valori
mobiliare si a soldurilor in numerar);
Urmarirea incasarii de facto a fondurilor si valorilor mobiliare datorate
firmei;
Autorizarea retragerilor de numerar si valori mobiliare din contul clientilor;
Supervizarea operatiilor efectuate de agenti in indeplinirea atributiilor
de administrare a conturilor clientilor in vederea respectarii cerintelor impuse
de regulamentele C.N.V.M. si ale pietei de tranzactionare in legatura cu
activitatea de administrare a conturilor clientilor.

2.3.8.Departamentul Dividende si dobanzi

Acest departament nu este inca introdus in peisajul organizatoric al

societatilor de valori mobiliare romanesti datorita faptului ca pana in acest
moment distribuirea dividendelor societatilor comerciale emitente a fost
efectuata de ele insele in baza listei actionarilor primite de la registrele
independente ale actionarilor. Insa, introducerea in viitor, a acestei functiuni
in cadrul societatilor de valori mobiliare si a bancilor custode (asa cum este in
strainatate ) ar conduce la optimizarea procesului de distribuire a dividendelor
si dobanzilor si degrevarea societatii emitente de aceasta sarcina costisitoare
si impovaratoare.
Departamentul de dividende este responsabil de colectarea si mai apoi
plata dividendelor si dobanzilor catre cei indreptatiti. Odata cu stabilirea
dividendelor de catre adunarea generala a unei societati comerciale deschise
ale carei actiuni/obligatiuni sunt tranzactionate pe o piata organizata, prima
sarcina a personalului acestui departament este de a stabili care sunt actionarii
respectivei societati la data inregistrarii.
Dividendul/dobanda reprezinta o distribuire de numerar de la societatea
emitenta catre detinatorii de actiuni/obligatiuni ai acesteia aflati in evidente
(registrul actionarilor/obligatarilor) la o anumita data. Societatile comerciale
emitente distribuie dividende atunci cand adunarea generala hotaraste acest

51
lucru, in functie de politica firmei, de planurile sale de viitor si de situatia
financiara curenta.
Angajatii acestui departament sunt practic responsabili cu un lucru si
anume: sa se sigure ca actionarului indreptatit i se platesc
dividendele/dobanzile. In indeplinirea acestei misiuni, acestia trebuie sa tina
evidente corecte pentru toate valorile mobiliare care sunt in evidenta societatii
(fie ca sunt in portofoliul societatii fie ca apartin clientilor si se afla in
custodie la societate). Ei intocmesc si mentin Evidenta
dividendelor/dobanzilor de platit sau incasat.

2.3.9. Departamentul Procuri (Mandate)

Deseori clientii societailor de valori mobiliare incredinteaza valorile

mobiliare in custodie societatii. Valorile mobiliare pot fi asadar inregistrate in
numele clientului sau in contul societatii de valori mobiliare (street name).
Societatile emitente, transmit in decursul unui an financiar diverse comunicari
si informari actionarilor lor. Dar emitentul nu cunoaste cine este proprietarul
unei valori mobiliare inregistrate in contul societatilor de valori mobiliare si
de aceea toate comunicarile trimise de emitentul valorilor mobiliare sunt
receptionate de societatile de valori mobiliare care au obligatia de a le
transmite direct clientului indreptatit la informare. Orice comunicare de la
emitent poate fi trimisa numai persoanei inscrise in registrul actionarilor la
data respectiva, persoana care devine responsabila cu transmiterea informatiei
la proprietarul beneficiar in cazul in care actioneaza in calitate de custode.
In interiorul unei societati de valori mobiliare departamentul de procuri
sau mandate este cel care are aceasta misiune.
Unul din principalele drepturi aferente calitatii de actionar este dreptul
de vot. Este incontestabila importanta exercitarii acestui drept deoarece
aspectele cele mai importante ale functionarii unei societati comerciale sunt
supuse votului actionarilor.
Spre exemplificare, mentionez ca A.G.A. alege administratorii, aproba
bilantul, fixeaza dividendul, stabileste bugetul, hotaraste emisiunea de
obligatiuni, schimbarea obiectului societatii, dizolvarea anticipata a societatii,
cu alte cuvinte directioneaza politica de ansamblu a societatii, politica ce
influenteaza in mod decisiv pretul de piata al actionarilor si nivelul
dividendelor. Aceasta divagatie este menita a releva legatura intrinseca dintre
exercitarea dreptului de vot si avantajele patrimoniale ale detinerii de actiuni
la o societate comerciala.
In contextul economic actual caracterizat prin faptul ca un numar mare
de cetateni romani au devenit actionari, insa nu sunt familiarizati cu aceasta
postura, respectiv cu drepturile ce decurg din calitatea de actionar, se constata
ca exista o participare destul de redusa a actionarilor la A.G.A. Nu trebuie

52
omis faptul ca unii dintre actionari nu sunt interesati intr-o participare activa
pentru asigurarea bunului mers al societatilor la care detin actiuni.
Dreptul de vot poate fi exercitat personal sau prin reprezentare, potrivit
prevederilor actului constitutiv.
Drept urmare actionarii care au incredintat in custodie actiunile lor unor
societati de valori mobiliare si nu numai ei, le pot mandata pe acestea prin
intermediul unor procure, sa exercite in numele lor dreptul de vot in A.G.A.
evident in masura in care considera ca societatea de valori mobiliare le
reprezinta interesele (in limita mandatului). Aceasta solutie este fara indoiala
preferabila ipotezei in care actionarii nu-si exercita dreptul de vot, prezentand
si avantajul ca permite concentrarea drepturilor de vot si implicit posibilitatea
sustinerii cu mai multa forta (generata de un mare numar de voturi) a
anumitor pozitii in A.G.A.
Exercitarea prin prezentare de catre societatea de valori mobiliare a
dreptului de vot in A.G.A. nu o scuteste de obligatia de a transmite clientilor
sai comunicarile si informarile provenind de la societatea la care acestia sunt
actionari.

2.3.10. Departamentul de marja

Cele mai multe firme de brokeraj din strainatate au un departament de

marja care monitorizeaza statutul curent al fiecarui cont de marja al clientului.
Angajatii din acest sector de activitate controleaza conturile clientului tinute
de firma, pentru a se asigura de faptul ca ele opereaza in cadrul regulilor si
regulamentelor aplicabile la cumpararea si vanzarea de valori mobiliare. Ei
determina momentul in care clientul trebuie sa plateasca valorile mobiliare
cumparate dintr-un cont in marja si modul in care valorile mobiliare trebuie
livrate si cat anume din ele pot fi retrase de catre client.
Dar sa aflam mai intai ce sunt operatiunile in marja.
Operatiuni de cumparari in marja (margin operations) si vanzari
scurte (short sales)
Aceste tipuri de operatii sunt foarte folosite pe pietele dezvoltate si
imprima acestora un caracter de piete speculative. In tara noastra se
preconizeaza introducerea acestor operatiuni la bursa in cursul anului 1998.
Cele doua operatiuni sunt operatiuni de tip speculativ si merg mana in
mana dupa urmatoarea structura:

53
 Investitor
Banca
Vanzare
scurta

Societate de valori
Investit mobiliare
or Societate de
Cont valori mobiliare
Cont in Vanzare
in marja scurta
marja

Societate de
depozitare

Descrierea fluxului:

1. Investitorul care are deschis un cont in marja, cumpara valori

mobiliare cu bani imprumutati de la societatea de valori mobiliare, valori
mobiliare care servesc drept garantie pentru suma imprumutata. Imprumutul
de care beneficiaza investitorul este afectat de o dobanda negociata cu
societatea de valori mobiliare si are un termen de rambursare;
2. Societatea de valori mobiliare poate imprumuta, la randul ei
banii, de la o banca ;
3. Valorile mobiliare, care servesc drept garantie si pentru care
investitorii semneaza ca le pun la dispozitia societatii de valori mobiliare
spre a fi imprumutate, pot fi imprumutate in vederea vanzarii, urmatoarelor
categorii de entitati:
3a. altor investitori, clienti ai societatii;
3b. unei alte societati de valori mobiliare, care le va imprumuta in
vederea vanzarii in nume propriu sau pentru un alt client al sau;
3c. unei societati depozitare care, avand acces la intreaga comunitate a
brokerilor, le pune acestora la dispozitie;
3d. insasi societatea de valori mobiliare le poate folosi intr-o astfel de
operatie, in nume propriu.
Ratiunea efectuarii acestor operatii este aceea ca fiecare dintre
participanti spera in obtinerea unui castig in urma tranzactiei.
Astfel, investitorul care a efectuat o operatiune in marja (a cumparat
cu bani imprumutati de la societatea de valori mobiliare) mizeaza pe
cresterea cursului valorii mobiliare cumparate, sperand in obtinerea, prin
vanzarea ei, a unui venit care sa acopere suma imprumutata, dobanda datorata

54
societatii de valori mobiliare in schimbul banilor imprumutati si un profit care
sa justifice operatiunea.
Exemplu: Investitorul care are deschis un cont in marja (i1)
contracteaza de la societatea de valori mobiliare, la momentul T1, un
imprumut de 1.000.000 lei, cu o dobanda de 5% rambursabil la momentul T4.
Cu banii astfel obtinuti achizitioneaza, la T1, 100 actiuni a 1.000 lei bucata.
La momentul T4 pretul actiunilor fiind de 1.200 lei bucata i1 vinde actiunile
obtinand 1.200.000 lei, astfel ca la momentul T4 returneaza societatii de
valori mobiliare creditul de 1.000.000 lei plus dobanda de 50.000 lei. In
concluzie i1 va avea un profit de 150.000 lei.
Investitorul care a efectuat o vanzare scurta (a imprumutat valorile
mobiliare si le-a vandut) mizeaza pe scaderea cursului valorii mobiliare
vandute, sperand in obtinerea unui venit care sa-i acopere suma cu care va
cumpara valorile mobiliare respective de pe piata, in vederea restituirii lor
catre societatea care i le-a imprumutat si a unui profit care sa justifice
operatiunea.
Exemplu: Investitorul care efectueaza o vanzare scurta (i2) imprumuta
la momentul T2 1.000 actiuni care garanteaza imprumutul acordat de
societatea de valori mobiliare lui i1 si in aceeasi zi le si vinde la un prt de
1.100 lei incasand 1.100.000 lei. Precizez ca actiunile au fost imprumutate de
societatea de valori mobiliare sub conditia restituirii lor la momentul T2 si a
platii unei dobanzi de 5% aplicata la valoarea de piata a actiunilor din ziua
imprumutului. La momentul T3, i2 cumpara actiuni de pe piata la un prt de
900 lei platind 900.000 lei, actiuni pe care le returneaza societatii de valori
mobiliare impreuna cu dobanda de 55.000 lei obtinand in acest fel un profit de
145.000 lei.
Asadar, societatea de valori mobiliare care imprumuta bani in cazul
cumpararii in marja, respectiv valori mobiliare in cazul vanzarii scurte, va
obtine o dobanda negociata cu cei doi parteneri sau va obtine un profit in
cazul in care ea insasi efectueaza una din operatiuni. Corespunzator, celelalte
entitati implicate in mecanism precum banca, o alta societate de valori
mobiliare sau societatea de depozitare vor fi remunerate potrivit intelegerii
dintre ele.
In SUA, nu toate valorile mobiliare pot fi cumparate in marja. Acestea
trebuie sa indeplineasca anumite criterii care sunt prevazute de regulamente.
De asemenea, nu toti clientii pot cumpara in sistem de marja.
Necesitatea mentinerii unei limite de siguranta a valorilor (banesti
sau mobiliare) aflate in cont. Din nefericire, preturile valorilor mobiliare nu
cresc/scad intotdeauna conform asteptarilor, generand astfel dificultati uneia
din partile implicate in tranzactie.
Exista cazuri in care firma de brokeraj risca sa piarda bani in cazul in
care clientii nu sunt capabili sa plateasca imprumutul sau sa returneze valorile
mobiliare imprumutate, pe care societatea trebuie sa le cumpere de pe piata

55
indiferent de prt. Atunci cand valoarea actiunilor care garanteaza imprumutul
acordat de societatea de valori mobiliare scade sub limita de 1/3 fata de
valoarea de la momentul achizitionarii, societatea de valori mobiliare solicita
bani clientilor sai. In cazul in care clientii nu se conformeaza societatea poate
lichida pozitiile acestora prin vanzarea actiunilor.

Responsabilitatile departamentului de marja

1. Mentinerea contului
Departamentul de marja se asigura ca toate conturile clientului opereaza
in concordanta cu regulamentele. El controleaza conturile, calculand in
permanenta excesul/surplusul si/sau puterea de cumparare.

2.Suport al tranzactiei
La acest departament apeleaza cu precadere agentii care
tranzactioneaza atunci cand solicita ordine de la clienti. De exemplu, agentul
de bursa poate discuta o posibila tranzactie cu un client, cum ar fi de exemplu
cumpararea a 100 de actiuni de tip ABC si solicita un imprumut, cat ii lipseste
din contul de numerar. Agentul trebuie sa stie ce efect/impact va avea
tranzactia asupra contului clientului sau.

3.Unda verde pentru anumite plati

In cazul multor firme, sucursalele trebuie sa comunice un mesaj pentru
departamentul de marja pentru unda verde in acordarea platii. Acest mesaj
este pentru angajatul de marja de a verifica daca este OK sa fie platiti banii
clientului. Inainte ca banca sa onoreze cecul, este nevoie sa se obtina acordul
departamentului de marja. In unele firme, aceste date sunt transmise la oficiile
sucursalelor in fiecare dimineata, iar acestea pot efectua plata sumei fara
aprobare.

4.Solicitarea de extensii
In mod ocazional, clientii pot intra in tranzactii cu valori mobiliare si,
datorita unor situatii obiective, nu-si pot satisface obligatiile in termen de 7
zile lucratoare (asa cum prevad regulamentele). Intr-un astfel de caz, firma, la
instructiunea agentului care executa tranzactia si la aprobarea departamentului
de marja, emite o solicitare de extensie de timp catre organizatia de auto-
reglementare. In cazul in care se acorda extensia, clientul beneficiaza de timp
suplimentar pentru a-si rezolva situatia. Unui client i se permite, de obicei, sa
beneficieze de cinci extensii pe an.

5.Situatii de prescriere

56
 In cazul in care o solicitare este respinsa, firma trebuie sa ia decizia de
inchidere a tranzactiei. In cazul in care clientul nu a platit o valoare mobiliara,
valoarea mobiliara este lichidata.
In cazul in care un client nu a predat o valoare mobiliara imprumutata si
vanduta, firma trebuie sa incheie contractul prin cumpararea valorii mobiliare
de catre firma de brokeraj de pe piata si livrarea ei firmei (clientului) de la
care a fost imprumutata.
In cazul in care apar probleme cu un client, tranzactiile incheiate
trebuie sa se reflecte in conturile clientului. Orice pierdere sau castig din
aceste tranzactii inchise fortat, datorate unor fluctuatii neasteptate ale pretului
valorilor mobiliare, apartin clientului. In cazul in care clientul nu onoreaza
pierderea, firma trebuie s-o includa in conturile proprii sau sa recupereze in
instanta.

CONCLUZIE
Departamentul de marja tine evidenta tuturor acestor miscari,
asigurandu-se de faptul ca conturile reflecta realitatea.
Departamentul de marja are responsabilitatea duala de a proteja banii
firmei si fondurile clientilor. Departamentul de marja trebuie sa cunoasca si
sa aplice in orice moment toate regulamentele care afecteaza/influenteaza
relatia cu clientul.
Activitatea in sectorul de marja este ultimul punct de control inainte ca,
clientul sa fie implicat. Tranzactiile procesate gresit pot fi descoperite in acest
punct, iar modificarea poate fi facuta inainte ca acesta sa primeasca
confirmarea prin posta.

2.3.10. Oficiul pentru incadrarea in prevederile legale (O.P.L.).

Regulamentul nr.3/1996 varianta modificata introduce o noua obligatie

pentru societatile de valori mobiliare: existenta in cadrul fiecarei societati a
acestui oficiu care sa fie un compartiment responsabil de asigurarea
respectarii legilor, regulamentelor pietei de capital, precum si a normelor
interne de catre societate si angajatii sai.
Spicuid din cuprinsul regulamentului, persoana sau persoanele care
lucreaza in acest compartiment au urmatoarele responsabilitati:
- avizarea declaratiilor pe proprie raspundere de indeplinire a conditiilor
legale ale membrilor consiliului de administratie si agenilor de valori
mobiliare;
- obligatia de raportare la C.N.V.M. a incalcarii prevederilor legale de catre
agentii de valori mobiliare, precum si a neregulilor constatate in raportarile
financiare;
- avizarea materialelor publicitare.

57
 In SUA, in cadrul fiecarei firme de brokeraj exista o persoana denumita
compliance officer care are rolul de a verifica faptul ca fiecare persoana din
firma respectiva indeplineste intocmai procedurile inscrise in regulamentul
intern de functionare. De aici si introducerea acestei prevederi in
regulamentul nr. 3 modificat, care instituie obligativitatea OPL-ului si care, pe
langa sensul preluat din practica americana, extinde spectrul
responsabilitatilor.

CAP III. PARTICIPANTII PE PIAA DE CAPITAL

3.1. Investitorii si emitentii

58
 Investitorii sunt acele persoane fizice sa juridice care cumpara, pe cont
propriu, detin si vand valori mobiliare fara a practica intermedierea ca fapt de
comert.
Nivelul de risc si de castig pe care il au investitorii este in mare masura
determinat de felul in care actioneaza pe piaa, de identitatea lor si de strategia
lor investitionala.
Clasificarea investitorilor este urmatoarea:
Dupa importanta lor pe piaa se deosebesc:
institutii financiare si investitori institutionali care tind sa domine cel
mai mult pietele financiare: bancile comerciale, societatile de investitii si
fondurile deschise de investitii, societatile de asigurare, bancile centrale,
institutiile multinationale;
societatile comerciale care investesc surplusul de fonduri ce pot aparea
in procesul desfasurarii activitatii. Orice tip de societate comerciala poate
efectua investitii pe piaa de capital ca activitate financiara adiacenta
celei de baza. Astfel societatile cu raspundere limitata (SRL) au cerinte
reduse de investitii pe piaa de capital iar societatile pe actiuni (SA)
prezinta din punct de vedere investitional doua feluri de surplus:
lichiditati zilnice variabile din punct de vedere cantitativ si, din cauza
naturii reduse a duratei de viata a acestui tip de cash, cele mai multe
societati isi plaseaza fondurile in conturi la vedere sau depozite pe
termen scurt prin intermediul pietei bancare. Daca totusi in strategia de
dezvoltare a societatii exista o cerinta de constituire a unor balante de
lichiditati pe un termen mai lung in acest caz investitiile pe termen lung
vor putea fi concentrate catre piaa de capital si achizitia de actiuni sau
obligatiuni. Cat priveste celelalte forme de organizare a societatilor
comerciale, ele nu prea investesc pe pietele de capital sau o fac sporadic,
lucru motivat atat de lichiditatile mici cat si de lipsa de experienta in ceea
ce priveste piaa de capital;
persoane fizice (sau mici investitori) care isi investesc economiile
personale in cantitati reduse de valori mobiliare pentru ca in principiu
detin sume mici si au tendinta sa investeasca in sistemul bancar pentru ca
li se pare mai putin sofisticat si cu un grad mai mic de risc. Sunt situatii
cand micii investitori se orienteaza catre fonduri mutuale unde este mai
mare riscul dar si profitul.
Dupa strategia investitionala a investitorilor, se deosebesc:
investitori strategici care cumpara un pachet cel putin semnificativ de
actiuni ale unei societatea cu scopul de a-l pastra o perioada mai mare de
timp si cu dorinta de a se implica activ in managementul societatii. H.G.
nr. 55/1998, pentru aprobarea normelor metodologice privind
privatizarea societatilor comerciale si vanzarea de active, defineste
investitorul strategic ca fiind acel cumparator ce achizitioneaza un

59
 procent de 51% din actiunile cu drept de vot emise de societatea
comerciala;
investitorii de portofoliu sau investitorii institutionali care cumpara
actiuni ale unei societati comerciale din considerente de performante ale
companiei si compatibilitate a acestor actiuni cu celelalte active din
portofoliu. Ei pot pastra o perioada mai mare de timp acele actiuni in
functie de cresterea pe care o aduc in portofoliu sau le pot vinde atunci
cand exista nevoie de lichiditati si vanzarea acelor actiuni aduce profit. In
H.G. nr. 55/1998 se defineste investitorul de portofoliu ca fiind acel
cumparator ce achizitioneaza cel mult 33% din actiunile cu drept de vot
emise de societatea comerciala la care statul este actionar;
investitori speculativi- care urmaresc numai obtinerea unui profit prin
vanzarea actiunilor scump si cumpararea lor ieftin nefiind interesati
de societatea in sine ci doar de evolutia cursului actiunilor respective.
Dupa nationalitate, investitorii sunt:
investitori autohtoni sunt acei investitori, persoane fizice romane sau
persoane juridice romane sau straine inregistrate in Romania, care
investesc in produse ale pieteide capital din Romania;
investitori straini sunt acei investitori persoane fizice straine rezidente
sau persoane nerezidente in Romania sau persoane juridice straine
neinregistrate in Romania care investesc in Romania.
Cadrul legislativ se recomanda a fi diferentiat pentru cele doua categorii
de investitori: protectionist pentru autohtoni si stimulativ pentru straini.
Cei mai importanti investitori pe piaa secundara de capital sunt
institutiile financiare si investitorii institutionali.

Bancile comerciale

Cea mai mare partea fondurilor bancare este reinvestita in procesul

bancar. Reinvestirea face parte din managementul de cative al fiecarei banci
prin care se cauta asigurarea unui raport optim intre tendinta de obtinere a
unui randament ridicat de plasament si mentinerea unui anumit nivel de
lichiditate necesar lichidarii depozitelor clientilor si celorlalte solicitari de
numerar. Una din caile de optimizare a acestui raport o reprezinta investitiile
pe o piaa alternativa a pietei bancare cea mai importanta fiind piaa
valorilor mobiliare. In functie de politica proprie de investitii, bancile isi
creeaza un fond propriu care reprezinta portofoliul da valori mobiliare.
Acest fond este utilizat pe piaa valorilor mobiliare, cu ajutorul lui
obtinindu-se profituri considerabile si prezinta avantajul dispersiei riscului
investitional.

Bancile centrale

60
 Organismele din sectorul public sunt cunoscute mai ales ca fiind
solicitanti de imprumuturi prin emisiunea de obligatiuni, deci ele sunt mai
mult emitente decat cumparatoare pe pietele locale sau multinationale. Cu
toate acestea, unele banci centrale la ordinul Guvernului, fac investitii
substantiale de valori mobiliare atunci cand exista fluxuri de trezorerie
pozitive.

Societatile de asigurare

Societatile de asigurare sunt societati in general cu un grad ridicat de risc

si ca atare necesita o investire eficienta, pe perioade ce presupun un timp
indelungat, a sumelor ce reprezinta prime de asigurare. Specificitatea acestui
domeniu consta in faptul ca contractele de asigurare se incheie pe perioade
mari de timp 10-15 ani. Primele de asigurare sunt incasate in rate, iar nevoia
de lichiditati are caracter spontan. Aceste particularitati impun
administratorilor societatilor de asigurare sa constituie un portofoliu de
investitii diversificat.
Piata de capital reprezinta o alternativa de investire foarte buna pentru
aceste societati pentru ca ofera posibilitatea obtinerii de lichiditati
insemnate intr-un timp scurt si permite efectuarea de investitii pe orice
perioade si cu sume relativ mici.

Institutiile multinationale

Acestea sunt cunoscute pe piaa de capital mai mult ca emiteni de

valori mobiliare (solicitanti de imprumuturi), dar ele pot inregistra in
anumite perioade de timp surplus de fonduri ceea ce le readuce in pozitia de
investitori ( ex.: Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare, Banca
Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare etc.).

Societatile de investitii si fondurile deschise de investitii

Sunt intrinsec legate de piaa de capital aparitia lor fiind determinata de

dezvoltarea pietelor de capital. Aceasta legatura intrinseca trebuie privita sub
doua aspecte: atat societatile de investitii cat si fondurile deschise de investitii
(numite si fonduri mutuale) investesc fonduri banesti, pe care le au la
dispozitie, in produse ale pietei de capital. Si fondurile mutuale concentreaza
disponibilitatile banesti ale micilor investitori, fapt ce le asigura acestora o
participare activa la piaa de capital.
Principalele reguli care asigura succesul unui program de investitii sunt:
nu puneti niciodata toate ouale intr-un singur cos, nu investiti niciodata in
ceva decat daca intelegeti bine cum functioneaza acest ceva si nu investiti
niciodata in ceva pe care nu il puteti urmari periodic.

61
 Investind prin intermediul fondurilor mutuale, investitorii beneficiaza
de doua avantaje foarte importante: diversificarea ( cu o suma unica de bani ei
pot investi intr-un portofoliu diversificat) si managementul profesional
(asigurat de o societate de administrare).
In Romania se intalnesc doua tipuri de organisme colective de
plasament: fondurile deschise de investitii (fondurile mutuale) si societatile de
investitii.
Fondurile mutuale sunt societati civile constituite in scop de investire a
resurselor banesti ale membrilor lor intr-un portofoliu diversificat de valori
mobiliare.
Fondurile mutuale isi desfasoara activitatea prin intermediul unei
societati de administrare a fondului pentru ca fondul nu are personalitate
juridica, el fiind o asociere de persoane ce pun impreuna fonduri banesti in
scopul investirii lor in active ale pietei de valori mobiliare.
Fondurile mutuale au ca obiect mobilizarea resurselor financiare atrase,
prin emisiunea de titluri ( certificate de investitor, titluri de participare sau
unitati de fond) de la populatie sau persoane juridice si plasarea lor in valori
mobiliare.
Profitul obtinut de pe urma investitiei este reflectat de cresterea valorica
pe care o inregistreaza titlurile de participare fata de momentul emiterii lor
sau de momentul achizitionarii.
Posesorii de titluri de participare isi recupereaza banii investiti plus
cresterea sau suporta scaderea valorii titlurilor respective. Rascumpararea se
face la valoarea la zi pe care o anunta societatea de administrare, valoare
determinata de rentabilitatea investitiei efectuata in valori mobiliare.

Structura de functionare a fondurilor mutuale este urmatoarea :

INVESTITORI

-Titluri de participare
FOND MUTUAL
ADUNAREA GENERALA A INVESTITORILOR FONDULUI -conducere
suprema
CONSILIUL DE INCREDERE AL FONDULUI
-conducere executiva

- contract de administrare
-
SOCIETATE DE ADMINISTRARE -administreaza fondul

contract de distributie- - contract de depozitare

SOCIETATE DE DISTRIBUTIE SOCIETATE DE DEPOZITARE

62
 Un fond deschis de investitii poate fi constituit de un grup de persoane
fizice sau juridice sub conditia acumularii unui minimum de capital ( in sensul
de fonduri banesti si nu de capital social) initial. Astfel, conform
reglementarilor in vigoare, exista urmatoarele plafoane minime de capital
initial raportat la numarul de membrii initiali:
- pentru 2 5 membri un capital initial de 10.000 lei;
- pentru 6 15 membri un capital initial de 25.000 lei;
- pentru 15 25 membri un capital initial de 40.000 lei;
- peste 25 de membri un capital initial de 50.000 lei.
Caracteristica oricarui fond mutual e aceea ca pe parcursul functionarii
prezinta un capital variabil determinat de diferenta dintre numarul intrarilor de
membri (cei care cumpara titluri de participare) si numarul iesirilor de
membri (acei membri care solicita societatii de depozitare ca fondul sa-si
rascumpere titlurile de participare). Acest capital se modifica practic zilnic, in
functie de numarul intrarilor si retragerilor din fond. Cea de-a doua
caracteristica a unui fond mutual este oferta publica continua de titluri, care
este, de fapt, cea care permite cumpararile si rascumpararile zilnice.
Toate persoanele care decid constituirea unui astfel de fond se vor numi
membri initiali. Acesti membri initiali vor alege primul Consiliu de Incredere
al Fondului astfel constituit. Toti membri ulteriori ai Consiliului trebuie sa fie
propusi de catre si din randul detinatorilor de titluri si alesi de Adunarea
Generala a Investitorilor care este formata din totalitatea detinatorilor de
titluri de participare la un moment dat.
Fondul mutual prin Consiliul de Incredere si Adunarea Generala a
Investitorilor are trei atributii: intocmirea contractului de societate civila
(actul constitutiv), realizarea reglementarilor interne ale fondului, realizarea
prospectului de emisiune al titlurilor de participare.
Consiliul de Incredere este cel care incheie contractul de administrare
cu o societate de administrare autorizata de Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare. In acest contract sunt prevazute toate conditiile de lucru dintre cele
doua organizatii (comisioanele percepute de societatea de administrare, limita
maxima a comisioanelor ce pot fi negociate cu societatea de depozitare si cea
de distributie, periodicitatea raportarilor societatii de administrare catre
Consiliul de Incredere etc.).
Consiliul de Incredere propune spre aprobarea Adunarii Generale a
Investitorilor reglementarile interne ale fondului (cheltuieli suportate din
fond, obiective de investitii, proceduri de desfasurare a activitatii).
Prospectul de emisiune este alt document important emis la
propunerea Consiliului de Incredere in urma aprobarii Adunarii Generale a
Investitorilor. Acest document reglementeaza raporturile juridice dintre cei
care doresc sa achizitioneze titluri ale fondului si fond si cuprinde informatii

63
despre societatea de administrare, societatea de depozitare, obiectivele
financiare ale fondului, politica de investitii, riscul fondului, procedura de
emitere si rascumparare a titlurilor fondului, caracteristicile unui titlu de
participare (valoarea initiala), metoda de determinare a valorii activelor nete,
comisioane si alte cheltuieli aferente functionarii fondului etc.
Societatea de administrare este o societate comerciala pe actiuni
autorizata de Comisia Nationala de Valori Mobiliare sa desfasoare aceasta
activitate de sine statatoare si independenta de orice alta activitate. Aceasta
societate administreaza activele fondului mutual si este imputernicita sa
incheie contracte in numele fondului cu societatea de depozitare si societatea
de distributie.
Societatea de depozitare este o societate comerciala pe actiuni
autorizata de Comisia Nationala de Valori Mobiliare sa indeplineasca aceasta
activitate. Aceasta societate primeste si pastreaza activele fondului,
prelucreaza si evidentiaza titlurile, inregistreaza si monitorizeaza activele
fondului mutual.
In practica romaneasca societatile ce indeplinesc functia de depozitare
pentru fondurile deschise de investitii sunt bancile comerciale.
Contractul de depozitare este documentul care reglementeaza relatiile
dintre societatea de depozitare si societatea de administrare, modul in care se
desfasoara activitatea si comisioanele percepute.
Societatile de distributie sunt societatile care distribuie unitatile de
fond. Pot fi, conform regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor
Mobiliare, societati de depozitare, numai societatile de valori mobiliare si
bancile comerciale (altele decat cele ce presteaza servicii de depozitare) care
au autorizatie de distributie acordata de Comisia Nationala de Valori
Mobiliare.
Toti cei care investesc intr-un fond mutual contribuie la fond cu o
suma de bani. In schimbul acestei sume investitorul va primi un anumit numar
de titluri de participare care pot fi diferentiate pe grad de risc proportional cu
valoarea de rascumparare.
Pretul de emisiune al unui titlu de participare difera de la un fond
mutual la altul dupa cum si denumirea titlurilor de fond poate sa difere.
Acest schimb bani unitate de fond se realizeaza la sediile
societatilor de distributie. Tot la aceste sedii se pot consulta prospectul de
emisiune al fondului si evidentele privind evolutia valorii fondului deschis de
investitii.
Societatile de investitii sunt societatile comerciale organizate sb
forma societatilor pe actiuni, ce au ca obiectiv exclusiv de activitate plasarea
in valori mobiliare a sumelor de bani reprezentand aportul actionarilor
societatii, in scopul obtinerii unor profituri. In schimbul aportului actionarii
vor primi un numar proportional cu capitalul varsat de actiuni nominative.
Structura organizatorica are ca organ suprem Adunarea Generala a

64
Actionarilor care hotareste modul de administrare al societatii: stabilirea unui
Consiliu de Administrare din interior sau incheierea unui contract de
administrare cu o societate de administrare autorizata. In cazul in care se
opteaza pentru prima varianta, societatea trebuie sa faca dovada capacitatii de
administrare la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, iar daca se opteaza
pentru a doua varianta, societatea de administrare trebuie sa fie autorizata de
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si sa aiba un aviz special pentru
respectivul contract de administrare.
Societatea de investitii va incheia un contract de depozitare cu o
societate de depozitare iar daca societatea de investitii este administrata de o
societate de administrare, contractul de depozitare va fi incheiat de catre
aceasta.
Structura societatilor de investitii este asemanatoare cu cea a
fondurilor mutuale dar lipseste veriga distribuitorilor.
Caracteristica societatilor de investitii este aceea ca ele trebuie sa faca
o majorare de capital prin oferta publica. In acest scop societatea trebuie sa
intocmeasca un prospect de emisiune iar dupa incheierea ofertei trebuie sa se
inscrie la cota unei burse de valori. Incepand cu momentul inscrierii la bursa,
actiunile societatii de investitii vor avea o valoare de piaa putand fi
achizitionate de orice persoane.
Facand o paralela cu fondurile mutuale putem spune ca, daca in cazul
fondurilor mutuale investitorii aveau posibilitatea sa se retraga oricand din
fond, valoarea de rascumparare fiind valoarea la zi, in cazul societatilor de
investitii actionarii vor avea posibilitatea instrainarii actiunilor in orice
moment prin oferirea lor spre vanzare la bursa.
Din punct de vedere al avantajelor si al dezavantajelor obtinute de
actionari se poate spune ca, in cazul societatilor de investitii actionarii vor
primi dividende daca exista beneficii reale, iar daca societatea de investitii nu
a inregistrat profit, nu vor primi nimic. Daca doresc sa vanda actiunile,
actionarii vor primi pretul de piaa al actiunilor si vor obtine un profit sau
pierdere in functie de pretul de achizitie.
Societatile de investitii din Romania (numite si Societati de Investitii
Financiare) au fost create prin transformarea Fondurilor Proprietatii Private
conform Legii nr. 133/1996 in Societatea de Investitii Financiare.
Societatile de Investitii Financiare reprezinta un caz particular al
societatilor de investitii prin faptul ca Fondurile Proprietatii de Stat au
desfasurat o activitate diferita decat cea care se refera la piaa de cappital, iar
in momentul transformarii au avut un obiect de activitate mai extins decat cel
specific societatilor de investitii.
Drept urmare, anul 1997, a marcat transformarea efectiva a Fondurilor
Proprietatii de Stat in societati de investitii financiare, transformare urmata de
reconsiderarea activitatii si functionalitatii acestor entitati. In primul rand,
Fondurile Proprietatii Private s-au inregistrat ca societatea de investitii la

65
Registrul Comertului, schimbandu-si de altfel si denumirea dupa cum
urmeaza: S.I.F. Muntenia, S.I.F. Moldova, S.I.F. Banat Crisana, S.I.F.
Transilvania, S.I.F. Oltenia. In al doilea rand, au tinut primele adunari
generale ale actionarilor in primavara anului 1997, pe a caror ordine de zi a
figurat problematica modalitatii de administrare a societatilor de investitii
financiare, respectiv daca acestea se autoadministreaza sau vor fi administrate
de o societate de administrare. Toate societatile de investitii financiare au
hotarat sa se autoadministreze cu exceptia S.I.F. Muntenia care a decis sa fie
administrata de Muntenia Invest, societate de administrare a fondurilor de
investitii si a societatilor de investitii. De asemenea, cele care se
autoadministreaza si-au desemnat, in cadrul adunarilor generale ale
actionarilor, membrii consiliilor de administratie. Dupa aceste evenimente,
societatile de investitii financiare au depus la Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare documentatia necesara pentru obtinerea autorizatiei ca societati de
investitii. Urmare a cererilor depuse, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare
a procedat la acordarea autorizatiei prealabila ca societatea de investitii
financiare, urmand ca autorizatia definitiva sa fie acordata in momentul in
care se indeplinesc toate conditiile prevazute in Regulamentul nr. 9/1996, in
speta cele referitoare la structura portofoliului si la cotarea lor la bursa, lucruri
care s-au si intamplat.
Portofoliile lor sunt la aceasta data constituite in cea mai mare parte
din actiuni ale societatilor comerciale la care posesorii cupoanelor si
certificatelor de proprietate nu au subscris direct, procentele detinute de
societatile de investitii financiare la aceste societati diferind foarte mult si
neancadrandu-se in prevederile Regulamentului nr. 9/1996 cu privire la
structura de portofoliu ce trebuie respectata de orice societate de investitii.

Emitentii de valori mobiliare

Dupa cum stim, piaa secundara de capital este piaa investitorului,

fluxurile financiare fiind directionate de la un investitor la altul, iar piaa
primara de capital este piaa emitentilor. Emitentii nu atrag de pe piaa
secundara resurse financiare ci castiga numai prestigiu si publicitate. Deci,
emitentii de valori mobiliare actioneaza in mod indirect pe piaa secundara de
capital.
Emitentii de valori mobiliare sunt acele persoane juridice sau organe
ale administratiei publice centrale sau locale ce fac emisiuni de valori
mobiliare (actiuni, obligatiuni).
Emitentii de valori mobiliare pot fi clasificati astfel:
institutiile sau organizatiile multinationale care sunt emiteni activi
de valori mobiliare prin lansarea de imprumuturi pe pietele

66
 internationale de capital si pe cele locale in care reglementarile
nationale permit accesul solicitantilor de imprumuturi straini;
Guvernul si organele administratiei publice centrale si locale
Guvernul, in cele mai multe cazuri, este principalul generator de
imprumuturi obligatare. Existenta unei piete secundare pentru
imprumutul contractat de Guvern este de o importanta majora pentru ca
piaa secundara ii ofera posibilitatea de a strange aceste fonduri intr-un
cadru organizat, in cele mai bune conditii din punct de vedere al
costurilor. Conditiile de obtinere a imprumutului guvernamental sunt de
o importanta cruciala pentru bunastarea economica a tarii;
Societatile comerciale sunt cei mai activi emiteni de valori mobiliare.
Societatile pot emite atat actiuni cat si obligatiuni. Cat priveste
societatile comerciale mici, acestea emit foarte rar valori mobiliare
deoarece capitalul solicitat este prea mic pentru a constitui o oferta
atractiva pentru investitori;
Bancile comerciale emit atat actiuni cat si obligatiuni pentru propriile
lor necesitati ca orice societate comerciala. Caracteristica valorilor
mobiliare emise de bancile comerciale este volumul mare al valorilor
mobiliare emise si gradul de atractivitate ridicat, cunoscut fiind faptul
ca actiunile bancare au un grad de risc scazut si un grad de
profitabilitate ridicat.

3.4. S.S.I.F.- URILE

Rolul si funciile Societatilor de Servicii de Investiii

Financiare in cadrul pietei de capital.

In tara noastra, S.S.I.F.- urile sunt societati comerciale pe actiuni care

au ca obiectiv exclusiv de activitate intermedierea de valori mobiliare.
S.S.I.F.-urile vor avea la infiintare un nivel minim de capital social si vor
mentine pe tot parcursul desfasurarii activitatii un anumit nivel de capital net
a carui formula de calcul si esenta o voi explica mai tarziu, in cuprinsul
acestui capitol.
Plafoanele minime ale capitalului social si ale capitalului net se mentin
pe parcursul desfasurarii activitatii si sunt corelate cu activitatile pe care o
S.S.I.F. poate sa le desfasoare dupa cum urmeaza:

Nr. Activitatea desfasurata Capital social Cerinta

Crt (lei) minima de
capital net
(lei)
01 Brokeraj (vanzarea/cumpararea de valori 30.000 7.500

67
 mobiliare pe contul clientilor)
Transmiterea ordinelor clientilor in scopul
executarii lor prin alte S.S.I.F.
Detinerea de fonduri si/sau valori
mobiliare ale clientilor, in scopul
executarii ordinelor privind respectivele
valori mobiliare
Activitati conexe intermedierii (asistenta
si evaluare economica a societatilor
comerciale in vederea stabilirii politicii de
investitii si elaborarea documentatiei in
vederea majorarii capitalului social si/sau
finantarii prin plasament privat si/sau
oferta publica de vanzare a valorilor
mobiliare)
Distribuirea titlurilor de participare ale
fondurilor deschise de investitii
02 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus 60.000 15.000
urmatoarele :
Dealer (vanzarea/cumpararea de valori
mobiliare pe cont propriu)
Administrarea conturilor de portofolii
individuale de valori mobiliare ale
clientilor
Pastrarea de fonduri si/sau de valori
mobiliare ale clientilor in scopul si in
cursul administrarii portofoliilor acestora
Agent de compensare si depozitare, cu
exceptia eliberarii si primirii de fonduri
banesti pe baza instructiunilor primite de
la o societate de compensare si decontare
in scopul decontarii tranzactiilor
03 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus: 90.000 22.500
Desfasurarea activitatii de formator de 42.500
piata
04 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus 1.800.000 45.000
urmatoarele:
Garantarea plasamentului valorilor
mobiliare cu ocazia ofertelor primare sau
secundare
Acordarea de credite pentru finantarea
tranzactiilor clientilor

(1) Esenta si formula de calcul a capitalului net mentinut de S.S.I.F.-uri.

S.S.I.F.-urile se deosebesc fata de celelalte societati comerciale prin
aceea ca ruleaza sume mari de bani apartinand publicului investitor,
comparabile ca marime cu cele rulate de banci, motiv pentru care pot fi
catalogate din acest punct de vedere drept niste veritabile mini-banci. Iata de

68
ce C.N.V.M. a instituit masuri sporite de protectie a clientilor S.S.I.F.-urilor,
generic vorbind a investitorilor, toate acestea dublate de o riguroasa si stricta
supraveghere a activitatii acestor societati.
In aceasta ordine de idei S.S.I.F.-urile mentin la anumiti parametri doi
indicatori: capitalul net si gradul de indatorare al societatii.
Ratiunea acestor restrictii este aceea de a asigura investitorii ca S.S.I.F.-
urile au suficiente active lichide pentru a satisface in orice moment cererile lor
precum si pentru a onora celelalte obligatii ale societatii (fata de creditori
diversi, bugetul de stat, salariati etc.).
Este vorba, asadar, de conceptul de lichiditate care, in sensul in care
este utilizat in calculul capitalului net difera de conceptul de lichiditate asa
cum este utilizat, in general, in contabilitate. Strict in aceasta acceptiune,
lichiditatea poate fi transformata in cel mai scurt timp in numerar menita sa
acopere toate datoriile societatii si in primul rand fata de clientii sai.
Formula de calcul a celor doi indicatori este urmatoarea:

2) Capitalul net = Valoarea actualizata si ponderata a activelor pietei de

valori mobiliare - Valoarea datoriilor
Nivelul minim al capitalului net ce trebuie mentinut a fost prezentat in
tabelul de mai sus, ultima coloana.
Activele pietei de valori mobiliare sunt acele active in care S.S.I.F.-urile
pot sa investeasca in virtutea obiectului lor de activitate.
Acestea sunt:
k) sume in cont curent la bancile comerciale;
l) certificate de depozit;
m) depozite la termen si alte instrumente care evidentiaza depuneri la banci
comerciale ;
n) titluri de stat; titluri emise de autoritati ale administratiei publice;
o) valori mobiliare care au facut obiectul unei oferte publice,
tranzactionate pe piete recunoscute de C.N.V.M., pentru care exista o
piata lichida;
p) titluri de participare la fondurile mutuale;
q) sume datorate de clienti pentru valorile mobiliare cumparate in numele
lor;
r) depozite la o societate depozitara la C.N.V.M.;
s) depozite la un alt S.S.I.F., in baza unui contract de compensare aprobat
de C.N.V.M.;
t) obligatiuni municipale;
In vederea calcularii capitalului net fiecare tip de activ din cele
mentionate mai sus pe care societatea il are in portofoliu va fi supus:

unui proces de actualizare (reevaluarea) care se realizeaza pentru

fiecare tip de activ in parte:

69
 5) In cazul actiunilor si obligatiunilor cotate la BVB sau pe RASDAQ in
calcul se va lua valoare (pretul) de piata al acestora. Conform reglementarilor
fiecarei piete de tranzactionare pretul de piata reprezinta:
Pentru actiunile si obligatiunile tranzactionate la Bursa = Pretul de
inchidere al valorii mobiliare respective din ultima sedinta de
tranzactionare (relativ la momentul incheierii acestei situatii) daca
in ultimile doua saptamani a avut loc o tranzactie.
Pentru actiunile si obligatiunile tranzactionate pe piata RASDAQ =
Valoarea celui mai mare pret de cumpararea ferm afisat de
formatorii de piata, iar daca nu exista formatori de piata pentru acea
valoare mobiliara, se va considera pretul la care a fost executata
ultima tranzactie (daca in ultimile doua saptamani a avut loc o
tranzactie), iar nu cotatia indicativa.
Observati ca daca o actiune, chiar daca este tranzactionata pe o piata
organizata, nu are o anumita frecventa si continuitate a tranzactiilor nu intra in
aceasta categorie. Intervine aici conceptul de piata lichida pentru o valoare
mobiliara . Piata lichida se refera la o piata recunoscuta de C.N.V.M. (BVB si
RASDAQ, pana acum) in care valoarea actualizata a unei valori mobiliare
poate fi determinata, iar plata pentru valoarea mobiliara vanduta poate fi
incasata prompt si in conditii de siguranta.
6) In cazul activelor inscrise la punctele a), b), c), h), I) de mai sus
valoarea de piata este egala cu valoarea contabila;
7) In cazul titlurilor de stat si a titlurilor emise de autoritati ale
administratiei publice locale se ia in calcul valoarea de piata daca exista
piata de tranzactionare iar daca nu, valoarea contabila;
4) In cazul titlurilor de participare la fondurile mutuale valoarea
actualizata o reprezinta valoarea unitara a activelor nete anuntata de fond.
Unui proces de ponderare (protectie impotriva riscului de
neplata sau scadere a valorii). Fiecarui activ i se va aplica un coeficient de risc
diferentiat, in functie de gradul de risc atribuit fiecarui activ (de exemplu:
actiuni, obligatiuni = 30%; titluri de participare la fondurile mutuale = 25%;
titluri emise de autoritati ale administratiei publice locale = 10%; titluri de stat
2%; depozite la termen = 5%; certificate de depozit = 20%; numerar si
disponibil la banci = 0%)
Astfel ca, valoarea actualizata si ponderata a activelor pietei de
valori mobiliare = valoarea actualizata valoarea actualizata X coeficientul
de risc corespunzator.

2) Gradul de indatorare = Datorii = 15 = 15

Capital net 1
Gradul de indatorare reflecta nivelul pana la care o S.S.I.F. se poate
indatora comparativ cu nivelul de capital net pe care il are. Astfel, societatea

70
poate angaja datorii intr-un volum care sa nu depaseasca de 15 ori nivelul de
capital net.
(2) Functiile S.S.I.F. urilor

S.S.I.F.-urile indeplinesc patru mari functii pe piata de capital:

1. genereaza un mecanism de atragere a capitalului prin punerea in
legatura a celor care au bani (investitori) cu cei care au nevoie de bani
(emitenti-societati, guverne);
2. genereaza un mecanism al preturilor pentru evaluarea investitiilor;
3. genereaza un mecanism pentru investitori de transformare a
investitiilor in lichiditati;
4. proliferare a produselor pietei.
In vederea indeplinirii tuturor acestor functii, S.S.I.F.-urile presteaza
servicii, actionand fie ca intermediari, fie in nume propriu pentru
cumpararea / vanzarea valorilor mobiliare si acorda consultanta persoanelor
fizice, persoanelor juridice sau guvernelor.

5) Rolul de atragere a capitalului

In opinia noastra, termenul de intermediar financiar, reprezinta o
institutie publica sau privata care actioneaza in nume propriu sau ca
intermediar intre un posesor de fonduri si o persoana care are nevoie de aceste
fonduri. S.S.I.F.-urile alaturi de banci si societati de asigurare sunt principalii
intermediari financiari in virtutea rolului lor de atragere a capitalurilor. Ele
pur si simplu, servesc drept canale pentru fluxul fondurilor din anumite
sectoare ale economiei care au bani de investit catre alte sectoare care au
nevoie de bani. S.S.I.F.-urile indeplinesc aceasta functie prin activitatea de
brokeraj.

6) Rolul de mecanism al preturilor

Piata valorilor mobiliare, prin intermediul Bursei de Valori Bucuresti si
al pietei RASDAQ, furnizeaza un mecanism al preturilor care sa ofere
investitorului o imagine reala a valorii investitiei sale.
Cele mai familiare dintre aceste mecanisme sunt, in general, bursele de
valori. Bursele de valori publica preturile actiunilor, obligatiunilor societatilor
listate (cotatia), zilnic, in presa financiara. De asemenea, sunt publicate in
presa financiara si valorile mobiliare ale celor mai tranzactionate societati
care nu sunt listate la bursa de valori, ci pe RASDAQ. Abilitatea domeniului
valorilor mobiliare de a furniza investitorilor aceste informatii, pe o baza
zilnica, este una din cerintele esentiale ale unei piete de capital puternice.

7) Mecanismul de transformare a investitiilor in lichiditati

Investitorii doresc sa-si transforme disponibilitatile banesti in investitii,
investitiile in lichiditati in cadrul unui mediu stabil. S.S.I.F.-urile doresc sa

71
realizeze acele investitii pentru clientii lor care sa nu implice o pierdere
majora in ce priveste valoarea investitiilor. Societatile care actioneaza pe
aceste piete, numite S.S.I.F.-uri creaza un mecanism important pentru
investitori. In cazul valorilor mobiliare cotate pe o piata investitorii pot
actiona in sensul efectuarii de noi investitii sau al obtinerii de lichiditati,
zilnic, fara sa sufere o pierdere majora la valoarea investitiei (fapt ce se
datoreaza mecanismului de tranzactionare). Cu alte cuvinte, pot exista factori
externi care sa afecteze valoarea investitiei, precum zvonurile din lumea
economica, dar in general valoarea nu scade, pur si simplu din cauza
mecanismului de piata.

8) Proliferarea produselor pietei

S.S.I.F.-urile sunt, de asemenea, generatori de produse financiare prin
aceea ca studiaza necesitatile clientilor, furnizandu-le acestora numeroase
posibilitati de a-si investi banii. S.S.I.F.-urile dezvolta si imbunatatesc
permanent instrumente financiare care sa fie croite in functie de nevoile
specifice fiecarui client.

Structura organizatorica a Societatilor de Servicii de

Investitii Financiare

Pentru a intelege mai bine organizarea si modul de functionare al unei

firme de intermediere (S.S.I.F.), consider utila comparatia cu o firma de
productie. Asemanator unui concern de productie, o firma de brokeraj mentine
un departament de marketing/atragere clienti. Personalul de la marketing
determina care sunt valorile mobiliare de care publicul este interesat.
Ei isi bazeaza selectia de valori mobiliare pe :
- conditiile economice;
- cresterea economica proiectata;
- conditiile curente ale pietei;
- interesul publicului investitor (clientii firmei).
In cazul in care personalul din acest sector greseste in deciziile sale,
firma isi poate pierde clientii datorita faptului ca oferta nu raspunde cerintelor
investitionale ale clientilor.
Intr-o S.S.I.F., personalul care lucreaza in relatia cu clientii trebuie sa
fie agenti de valori mobiliare autorizati de C.N.V.M. Acestia lucreaza
impreuna cu personalul din departamentele de cercetare (daca exista) ale
firmei pentru a oferi valorile mobiliare cele mai potrivite dorintelor si
solicitarilor clientilor; ei lucreaza in birouri cunoscute si sub numele de front
office, la sediul central al firmei, la punctele de lucru sau filialele acesteia. In

72
aceste birouri ei intra in contact cu clientii si discuta diferite posibilitati de
achizitionare sau vanzare de valori mobiliare.
In momentul in care un agent de valori mobiliare (agent de bursa sau
trader) efectueaza tranzactia, intra in actiune zona de productie.
Angajatii din zona de productie se ocupa de:
- efectuarea tranzactiei;
- intocmirea de inregistrari referitoare la efectuarea tranzactiei;
- expedierea banilor ;
- miscarea valorilor mobiliare in conturi ;
- alte operatiuni auxiliare necesare definitivarii actului de
vanzare/cumparare.
Serviciul pus la dispozitie prin intermediul sectorului de productie
este, prin urmare, o parte foarte importanta din produsul firmei.
Asadar, efortul principal al tuturor angajatilor societatii trebuie sa se
concentreze asupra clientilor, respectiv asupra satisfacerii cerintelor lor in cele
mai bune conditii.

Structura organizatorica completa a unei S.S.I.F.

In functie de gama activitatilor pe care le desfasoara si de serviciile pe

care le ofera clientilor lor S.S.I.F.-urile se pot clasifica in:
c) firme ce asigura servicii complete
d) firme ce asigura servicii specializate sau restranse
c) Firmele ce asigura servicii complete sunt cele care au structura
organizatorica prezentata in anexa si pe care o voi analiza in cuprinsul acestui
subcapitol atat sub aspectul fluxului informational cat si al mecanismelor din
interiorul societatii. Aceste firme trebuie, de asemenea, sa dispuna de
autorizatie pentru efectuarea tuturor activitatilor pe care o S.S.I.F. le poate
desfasura. De regula, firmele ce asigura servicii complete dispun si de servicii
dezvoltate de cercetare si analiza a pietei si produselor ei, precum si
operatiuni de asitenta a societatilor emitente in vederea finantarii.
d) Firmele ce asigura servicii specializate, spre deosebire de cele cu
servicii complete, chiar daca au in obiect cuprinse toate activitatile prevazute
de lege, sunt specializate in a desfasura numai una sau mai multe activitati
(dar nu toate). In tarile dezvoltate specializarea merge pana la a oferi clientilor
un singur vehicul investitional, de exemplu: obligatiuni de stat sau numai
obligatiuni emise de societati comerciale sau numai actiuni ale societatilor ce
fac parte dintr-o ramura industriala, etc. Exista firme care executa tranzactii
numai in baza ordinelor primite de la alte S.S.I.F.-uri (nu lucreaza direct cu
investitorii) sau sunt firme care lucreaza numai cu clientii de un anumit tip, de
exemplu cu investitorii institutionali sau numai cu micii investitori, caz in
care au o bogata retea de filiale si sucursale. Si in Romania exista S.S.I.F.-uri

73
care au inceput sa-si concentreze activitatea numai in oferirea anumitor
servicii.
De exemplu:
- S.S.I.F.-uri orientate catre satisfacerea nevoilor micilor investitori
(Romfin, Gelsor, Unicapital, Broker, etc.) care au retele de filiale si sucursale
bine dezvoltate;
- S.S.I.F.-uri orientate catre investitorii institutionali (BIG, Active
International, Unicapital, BSP Brokers, C.A.I.B., Global Valori Mobiliare,
Danubius, Capital Securities, etc);
- S.S.I.F.-uri orientate catre piata primara in sensul efectuarii de
plasamente intermediate (SIVM Broker, Actionarul, Capital Securities,
Romaxa, Sansa, Sita Finance, etc.).
In cele ce urmeaza voi face o prezentare detaliata a structurii
organizatorice si a functiunilor fiecarui departament a unei S.S.I.F. cu o
structura completa, care desfasoara toate activitatile permise de legea
romana si chiar voi extrapola, atunci cand va fi cazul, cu exemple de
departamente si functiuni din SUA, pentru a oferi un model de inspiratie.

Departamentul : Clienti/ Marketing

In acest departament lucreaza, asadar, agenti de valori mobiliare care au

rolul de a atrage clientii prin prezentarea unor oferte de cumparare adecvate
fiecaruia dintre investitori. Fiecare client cooptat va lucra numai cu un agent
si nu cu mai multi agenti din cadrul firmei. De asemenea, fiecare agent va
avea un anumit numar de clienti, cati poate sa consulte si sa le preia ordinele.
Dupa ce au stabilit strategia de investitii, clientii dau ordine de
vanzare/cumparare de valori mobiliare agentilor lor. Agentii vor transmite
aceste ordine spre inregistrare si apoi executie departamentului de
Tranzactii. Acesta transmite apoi ordinul spre punctul de executie (Bursa de
Valori Bucuresti sau piata RASDAQ).
In situatia in care tranzactia se executa, departamentul Tranzactii
raporteaza conditiile de executie (cantitate, prt, moment al executiei)
departamentului Clienti dar si in cazul neexecutarii ordinelor se raporteaza
acest lucru, astfel incat agentul resposabil sa-si poata informa clientii. Scopul
oricarei intreprinderi este obtinerea de profit, asadar orice societate trebuie sa
obtina venituri. Pentru a prospera si a se dezvolta, firma trebuie sa produca cu
mult mai mult decat cheltuieste. De unde provin veniturile unei societati? De
la clienti. Cine sunt acesti clienti? Unde locuiesc acestia? Unde lucreaza?
Toate aceste informatii precum si altele sunt inregistrate si actualizate de
sectiunea conturi noi. De fapt numele acestui sector difera de la o societate la

74
alta. Aceasta poate fi Conturi noi, Nume si adrese, Informatii despre
clienti, Serviciul de date ale clientilor sau denumiri similare.
Firmele mari, cu multe filiale in teritoriu, creaza un nou departament
(la nivelul sediului central) sau un serviciu in cadrul departamentului Clienti
denumit Conturi noi.

Departamentul Conturi noi

Personalul care lucreaza in acest departament are urmatoarele

responsabilitati:
Sa intocmeasca pentru fiecare client cate un dosar care include
urmatoarele:
Formularul de cont formular completat de client la momentul
deschiderii contului;
Copiile confirmarilor trimise clientului;
Autorizarea telefonica (daca este cazul)
Formularul de transferare a valorilor mobiliare(daca este cazul)
Sa atribuie un numar de cont fiecarui client si sa-l transmita agentului
autorizat sa mentina relatia cu clientul;
Sa opereze modificarile transmise de client pe
parcursul colaborarii (modificari de domiciliu, numar de telefon,
conturi bancare, stare civila, copii etc.).
Asadar, colaborarea unei persoane fizice sau juridice cu o S.S.I.F.
incepe prin efectuarea unei operatii de deschidere de cont. Aceasta operatiune
consta in completarea unor formulare in care trebuie inscrise date despre
persoana care deschide contul, precizarea tipului de cont, precum si stabilirea,
daca este cazul, prin anexe, a modului in care cei doi parteneri, clientul si
S.S.I.F.-ul, isi vor desfasura colaborarea.
De orice tip ar fi el, un cont deschis la o S.S.I.F. are o dubla natura:
contine atat bani (cash) cat si valori mobiliare.
Tipurile de conturi pe care un client le poate deschide determina si
formularele care trebuie completate si depuse. Aceasta clasificare a conturilor
este determinata in buna masura de tipul de relatie ce se doreste a fi stabilita
intre client si S.S.I.F..
In cele ce urmeaza sunt prezentate tipurile de conturi ce pot fi
deschise de un client si principalele lor caracteristici:
a) Cont la vedere individual (cash account). Acesta este cel mai
simplu cont care se poate deschide la o S.S.I.F. si este un cont in care se pot
executa numai tranzactii cu bani cash care in cazul cumpararii trebuie
avansati in conturile societatii la momentul transmiterii de catre client a
ordinului. Contul este nominal iar la deschiderea lui, clientul sau agentul de

75
valori mobiliare responsabil de cont completeaza un formular de cont, care
cuprinde cel putin urmatoarele informatii:
- numele complet al clientului ;
- adresa si telefonul clientului;
- ocupatia , locul de munca si telefonul la serviciu;
- varsta, data nasterii, locul nasterii;
- referinte despre existenta unor conturi bancare;
- venitul lunar;
- starea civila, numarul de copii si varsta lor;
- conturi la alte S.S.I.F.-uri, etc.
Unele firme pot cere informatii mai detaliate.

b)Cont administrat. Exista numeroase situatii in care conturile nu sunt

administrate de catre titular ci de S.S.I.F.-uri. Este cazul acelor investitori
putin sofisticati care lasa in sarcina personalului autorizat din cadrul unei
S.S.I.F., administrarea contului lor, administrare care consta in operatiuni de
vanzare/cumparare de valori mobiliare in scopul obtinerii unor profituri
pentru clientul societatii. Foarte adesea, formularul contului administrat este
insotit de anexe in care clientul precizeaza conditiile si limitele in care agentul
de valori mobiliare poate actiona.
Tot cont administrat se numeste si contul deschis de catre parintele
sau tutorele unui minor pe numele minorului, cont care este administrat pana
la data majoratului de parinte/tutore.
Un alt caz particular de cont administrat este acela in care o persoana,
titulara a unui astfel de cont, desemneaza o terta persoana, alta decat S.S.I.F.-
ul, sa administreze contul. Pentru ca aceasta persoana sa efectueze operatiuni,
titularul contului trebuie sa depuna la S.S.I.F. o imputernicire speciala.
Exista in acest sens doua tipuri de imputernicire:
- imputernicire limitata permite persoanei sa introduca ordine de
cumparare/vanzare;
- imputernicire deplina permite mandatarului, in plus fata de
cumpararea/vanzarea de valori mobiliare, sa depuna/retraga valori
mobiliare/numerar in numele proprietarului contului.

c) Cont comun (joint account).

Un cont comun este un cont in care doua persoane, in baza intelegerii
dintre ele, pot efectua tranzactii. De regula, acest tip de cont este folosit de
catre membrii unei familii. Exista doua tipuri de raporturi ce leaga titularii
contului comun:
Titularii au vocatie succesorala reciproca. Acest
tip de cont reuneste de obicei sotii. Drept urmare, la moartea unuia dintre
cei doi, intregul cont revine supravietuitorului.

76
 Titularii sunt concomitent beneficiari ai contului.
Prin aceasta intelegere, moartea unuia dintre cei doi nu are nici un efect
asupra procentajului in cont al celui care a ramas in viata. Partea celui
decedat revine mostenitorilor legali sau testamentari ai defunctului. Acest
tip de cont nu este inca folosit la noi, insa introducerea lui nu presupune
proceduri complicate.

d)Formularul de vanzare unica a actiunilor rezultate din

programul de privatizare in masa (F.V.A.D.) si Formularul pentru
vanzare integrala.
Un caz particular intalnit in peisajul pietei de capital romanesti l-a
constituit vanzarea unica a actiunilor rezultate din programul de privatizare
in masa. Acest fenomen a fost determinat de punerea in practica a uneia
dintre metodele de privatizare aplicate de guvern in anul 1996 si anume
Programul de privatizare in masa. Aceasta metoda a avut drept rezultat faptul
ca toata populatia Romaniei in varsta de peste 18 ani (cca. 16 milioane de
cetateni) a intrat in posesia unui anumit numar de actiuni (diferit, in functie
de nivelul de subscriere inregistrat pentru fiecare societate) la una dintre cele
aproximativ 3000 de societati comerciale care au devenit in acest fel
deschise (publice).
Recunoasterea importantei acestui proces consta tocmai in faptul ca a
fost special creata o piata de tranzactionare a acestor actiuni, piata
RASDAQ, care asigura un climat organizat, onest, facil de tranzactionare. In
vederea simplificarii procedurii de vanzare a acestor actiuni de catre cei care
nu doreau sau nu aveau posibilitatea de a deveni participanti activi in piata
de capital, C.N.V.M. a emis Regulamentul nr. 4/12 iunie 1996 privind
autorizarea temporara a agentilor de valori mobiliare. Regulamentul prevede
efectuarea acestei operatii numai intr-o perioada determinata de timp, care a
expirat la data de 30.06.1997.
Aceasta procedura a presupus existenta unei relatii unice intre acest tip
de clienti si S.S.I.F.. Ei intrau in contact o singura data, si pentru ca numarul
clientilor a fost foarte mare ei nu au fost clasificati drept clienti obisnuiti ai
S.S.I.F.-ului si deci procedura de deschidere de cont nu li s-a aplicat. In
momentul in care posesorul acestor actiuni dorea sa le vanda nu trebuia decat
sa completeze un Formular de vanzare unica a actiunilor rezultate din
programul de privatizare in masa (pentru actiunile tranzactionate pe
RASDAQ) sau un Formular pentru vanzare integrala (pentru actiunile
tranzactionate pe BVB), sa depuna certificatul de actionar, in original, si o
copie a buletinului de identitate la sediul unei societati de valori mobiliare.
Acest fenomen a creat si statutul de agent de valori mobiliare autorizat
temporar de C.N.V.M., care avea indatorirea de a prelua ordinele de vanzare
unica a actiunilor (impreuna cu documentele sus-mentionate) si de a le

77
 transmite spre executie agentilor de valori mobiliare autorizati sa
tranzactioneze.
Acest regulament, cu actiune limitata in timp, a avut menirea :
- de a facilita vanzarea actiunilor rezultate din procesul de privatizare in
masa, prin simplificarea formularisticii si a modului de colectare a ordinelor;
- de a usura activitatea S.S.I.F.-urilor in tranzactionarea acestor actiuni;
- de a favoriza concentrarea capitalului acestor societati comerciale.
Desi procedura nu mai este valabila (nu mai exista agenti de valori
mobiliare autorizati temporar), formularele sus-mentionate se folosesc in
continuare pentru vanzarea actiunilor rezultate din programul de privatizare
in masa.
e) Cont in marja (margin account)
Acest tip de cont nu este, inca, folosit pe piata de capital romaneasca.
Introducerea lui este un proces mai dificil care presupune modificarea
sistemului de tranzactionare si decontare al valorilor mobiliare si
introducerea unui nou tip de operatiuni, respectiv operatiile in marja.
Intr-un cont de marja, clientul imprumuta, practic, bani de la S.S.I.F.-uri
in vederea achizitionarii de valori mobiliare
In vederea deschiderii unui cont in marja, in strainatate, se completeaza
un formular de cont special. In plus clientul semneaz si alte doua contracte
respective:
Contractul de marja care stabilete condiiile in care
firma va mprumuta bani clientului, regulile dup care contul opereaz,
momentul in care firma poate sa acioneze fara permisiunea clientului si
momentul in care firma are dreptul de a percepe dobnda conturilor care
prezint solduri debitoare, cuantumul mprumutului etc.;
Contractul de mprumut care ofer firmei dreptul de a
mprumuta valorile mobiliare cumprate in marja, altor S.S.I.F-uri sau
societati depozitare.

Departamentul Tranzactii

Departamentul Tranzactii - Procesare Ordine strange toate ordinile de

vanzare/cumparare de la punctele de lucru ale departamentului de
clienti/marketing. In functie de strategia organizationala si gradul de
automatizare (informatizare) al firmei acest departament poate fi structurat
sub forma unor camere de ordine, fiecare dintre acestea preluand ordinile
pentru o anumita categorie de valori mobiliare. Acest lucru este stabilit de
firma in functie de marimea acesteia si de gradul de autorizare.
Atributiile departamentului de tranzactii (procesare-ordine) constau in:
Primirea ordinelor de la agentul de valori mobiliare responsabil de cont;
Transmiterea ordinelor spre piata de tranzactionare corespunzatoare;

78
 Executarea ordinelor de tranzactionare (fie intr-o camera special organizata
in interiorul firmei pentru tranzactiile pe RASDAQ sau BVB conectare
la distanta, fie in ringul BVB);
Primirea rapoartelor referitoare la executarea tranzactiilor, de la piata;
Transmiterea acestor rapoarte agentilor responsabili de cont.
Ordinele trebuie sa contina obligatoriu urmatoarele informatii:
- sensul ordinului (de vanzare/cumparare);
- denumirea valorii mobiliare supusa tranzactionarii;
- cantitatea;
- pretul;
- comisionul perceput .
Fiecare piaa de tranzacionare isi stabilete propriul format de ordin,
innd cont insa de informaiile obligatorii prezentate mai sus. Exista mai
multe tipuri de ordine, in functie de modul in care este indicat pretul. Pietele
dezvoltate cunosc o multitudine de tipuri de ordine carora le sunt asociate
anumite instructiuni (ordin la piata, ordin limita, ordin stop sau de limitare a
pierderii, instructiunea la zi, instructiunea bun pana la anulare,
instructiunea ordin deschis, instructiunea totul sau nimic, instructiunea
executa sau anuleaza, instructiunea la deschidere, instructiunea la
inchidere). In tara noastra, ambele piete de tranzactionare permit folosirea a
doua tipuri de ordine:
c) Ordin la piata
d) Ordin limita

Ordinul la piata este cel mai utilizat tip de ordin si presupune

executarea lui la momentul receptionarii in piata de catre agentul care il
executa. Indiferent de nivelul preturilor, ordinele la piata sunt executate
inaintea ordinelor limita. De asemenea, daca la deschiderea sedintei de
tranzactionare sau in timpul sedintei exista mai multe ordine de acest tip
ordinea executarii lor se face conform principiului primul venit, primul
servit, in functie de ora primirii ordinului de catre Departamentul
Tranzactii. Cat priveste pretul la care se executa tranzactia este vorba de
pretul de piata existent la momentul primirii ordinului.

Ordinul limita presupune o restrictie asupra pretului pe care clientul

este gata sa-l plateasca/primeasca si consta in indicarea unei sume de bani. De
exemplu, daca indicatia de pret limita este de 10.000 lei, aceasta inseamna ca
vanzatorul nu accepta un pret mai mic de 10.000 lei, iar cumparatorul nu
plateste un pret mai mare de 10.000 lei. Dar, daca pretul pietei este mai bun
decat cel indicat in ordinul limita, pretul de executie va fi cel mai bun. In
exemplul de mai sus, agentul va executa ordinul de vanzare la 11.000 lei daca
acesta este cel mai bun pret de vanzare din piata, respectiv ordinul de
cumparare la 9.000 lei daca acesta este cel mai bun pret de cumparare din

79
piata. Acest procedeu are loc in virtutea principiului general valabil pentru
orice piata de capital Clientul beneficiaza de cea mai buna executie (best
execution price). Deoarece, in mod normal, ordinele limita nu sunt executate
imediat, clientul poate stipula perioada pentru care este valabil ordinul, spre
exemplu: valabil pentru azi (ordin de o zi) sau valabil pana la anulare.
Personalul care lucreaza in camera de procesare ordine:
compara rapoartele de tranzactionare care sosesc din sectorul de
tranzactionare cu ordinele de vanzare/cumparare transmise acestuia si
asigura informarea departamentului de clienti despre detaliile tranzactiilor
incheiate; este de retinut faptul ca departamentul de procesare ordine nu va
contacta niciodata clientii numai agentii responsabili de cont sunt cei care
directioneaza informatia catre ei; acest proces de comparare a raportului de
tranzactionare cu ordinele clientilor poarta numele de reconciliere si are
menirea de a veghea ca tranzactiile sa fie executate in mod corect si sa fie
confirmate de piata.
retine ordinele limita neexecutate care sunt valabile pana in momentul in
care sunt executate sau pana cand clientul le anuleaza. Tot acest departament
confrunta cu clientii toate ordinele de tipul sus-mentionat, prin intermediul
agentilor de valori mobiliare. In cazul in care clientul isi schimba ordinul,
departamentul de procesare ordine comunica clientului faptul ca s-a notat
schimbarea respectiva. Departamentul tine evidenta acestor ordine pana in
momentul in care sunt executate.
De regula, acest departament trebuie sa aiba pus la punct un sistem
pentru monitorizarea ordinelor in asteptare. Ordinele care asteapta sa fie
executate trebuie sa fie organizate intr-un sistem logic. In mod obisnuit, intr-o
societate mare ordinele sunt grupate mai intai in functie de grupa de valori
mobiliare. In cadrul fiecarui grup ordinele de cumpararea sunt separate de
ordinele de vanzare. In cadrul pachetului cu ordine de cumparare, ordinul cu
cel mai mare pret de cumparare este pus deasupra celorlalte ordine, asadar
ordinele vor fi aranjate in ordinea descendenta a pretului. In cadrul pachetului
cu ordine de vanzare, ordinul cu cel mai mic pret de vanzare este pus
deasupra, drept urmare ordinele sunt aranjate in ordinea crescatoare a pretului.
Cu un astfel de sistem, persoanele din cadrul acestui departament pot localiza
cu usurinta ordinul corespunzator, in cazul executarii.
Asadar, ordinele ar trebui executate de catre agenti de bursa sau traderi,
in aceeasi ordine in care au fost aranjate in acest departament. In cazul in care
sunt executate in alta ordine, personalul din departamentul procesare ordine
trebuie sa sesizeze imediat inadvertenta. Cele mai bune preturi, atat in cazul
vanzarilor, cat si in cazul cumpararilor sunt cele de deasupra pachetelor.
In cazul in care alte ordine din cadrul pachetului sunt executate inaintea
celor de deasupra, atunci ceva este in neregula. Poate ordinul s-a ratacit in
drumul lui, poate ordinul a fost executat dar raportul nu a ajuns in mana
agentului care l-a executat, toate acestea sunt semne de intrebare pe care si le

80
pun cei care lucreaza in acest departament si la care trebuie sa ofere un
raspuns.
Intervine aici procedura de corectare a tranzactiilor eronate. Daca,
la momentul reconcilierii, se depisteaza o eroare de tranzactionare efectuata in
sistem, tranzactia trebuie anulata si reexecutata. Insa, aceasta poate fi anulata
numai prin acordul tuturor celor implicati in tranzactie (SS.I.F). In lipsa
acestui acord, tranzactia originala se va deconta in conturile S.S.I.F.-ului, cu
consecintele corespunzatoare (posibile pierderi). Daca se constata o greseala
intr-o tranzactie efectuata intre firma si un client al sau sau intre doi clienti ai
firmei, firma trebuie sa corecteze tranzactia pe propriul risc.

Datorita erorilor, firma va trebui atunci sa vanda actiunile in plus sau

sa achizitioneze actiunile in minus.Orice pierderi sau castiguri aferente
acestor tranzactii corectoare se inregistreaza in contul firmei. De asemenea, se
impune intocmirea unui ordin de tranzactionare corector care va fi completat
facandu-se referire la tranzactia originala si indicand corectiile de efectuat.

Departamentul Vanzari si Cumparari

(Back- Office)

Odata ordinele de tranzactionare executate si reconcilierile efectuate,

ele sunt transmise mai departe departamentului de vanzari si cumparari. De
indata ce a preluat comanda operatiunilor departamentul vanzari si cumparari
poarta responsabilitatea indeplinirii a patru atributii majore:
e) Inregistrarea
f) Calculatia
g) Compararea si Reconcilierea
h) Confirmarea si Contabilizarea

e) Inregistrarea
Acest departament are menirea de a tine evidenta numarului urias de
tranzactii zilnice. Fiecarei tranzactii in parte i se asociaza un numar, iar fiecare
valoare mobiliara va avea un numar corespunzator de identificare care este
format din codul emitentului si al emisiunii de valori mobiliare respective.
Personalul din acest departament intocmeste si completeaza zilnic
Registrul sau jurnalul tranzactiilor (se mai numeste si Registru de vanzari si
cumparari) in care sunt inscrise detaliile fiecarei tranzactii.
Acest jurnal contine urmatoarele elemente :
- numar tranzactie;
- cod client;
- simbol;
- valoare mobiliara cumparata/vanduta;

81
 - cantitate;
- pret (valoare bruta);
- comision;
- codul agentului care a efectuat tranzactia, etc.
In cazul tranzactiilor efectuate pentru portofoliul de valori mobiliare al
firmei, se face aceasta mentiune (dispare pozitia client), iar in loc de
comision se va inregistra adaosul/reducerea.

f) Calculatia
Fiecare tranzactie efectuata de o S.S.I.F. presupune niste calcule
prealabile care trebuie sa raspunda urmatoarelor intrebari:
- Cati bani sunt implicati in tranzactie?
- Cati bani trebuie sa incaseze firma vanzatoare si cati bani trebuie sa
plateasca firma cumparatoare?
- Cat anume plateste (la vanzare)/ primeste (la cumparare) clientul?
- Care este valoarea taxelor aferente tranzactiilor?
Aceste calcule sunt cunoscute sub numele de calculatie (operatiuni de
back office).
In cazul unor firme mari, aceste calcule sunt efectuate computerizat, in
timp ce firmele mici angajeaza personal care executa manual aceste calcule.

g) Comparatia si reconcilierea tranzactiilor

Aceste operatii presupun compararea tuturor tranzactiilor efectuate de
societate (atat in numele clientilor cat si in nume propriu) cu contrapartile
corespunzatoare (alte S.S.I.F.-uri in cazul pietei RASDAQ sau cu BVB in
cazul pietei BVB). Fiecare tranzactie trebuie sa corespunda in cel mai mic
amanunt cu contrapartea. De exemplu, in sistemul RASDAQ compararea
tranzactiilor efectuate intre S.S.I.F.-uri se realizeaza electronic, sistemul avand
aceasta facilitate. In lipsa sistemului de comparare automata fiecare agent care
executa ordine trebuie sa trimita S.S.I.F.-ului contra-partida o fisa de
comparare intocmita manual sau cu detaliile fiecarei tranzactii.
Daca S.S.I.F.-ul care primeste fisa de comparare este de acord cu
termenii mentionati, personalul din acest departament aplica stampila firmei
pe una din copii si o trimite inapoi pastrand-o pe cealalta pentru propria
evidenta. Daca S.S.I.F.-ul contra-partida nu este de acord cu termenii
mentionati in fisa de comparare primita sau nu recunoaste tranzactia, inscrie
mentiunile corespunzatoare in fisa si o trimite inapoi firmei spre analiza si
reconciliere. Reconcilierea consta in efectuarea operatiilor corespunzatoare in
vederea anularii tranzactiei, modificarii termenilor tranzactiei etc.
In cazul unei S.S.I.F. care efectueaza tranzactii atat in Bursa de Valori
Bucuresti cat si pe RASDAQ departamentul de vanzari si cumparari ar trebui
sa aiba o evidenta separata pentru fiecare piata in parte, iar in cadrul ei pe
tipuri de operatiuni dupa cum urmeaza:

82
 a) achizitiile clientilor;
b) vanzarile clientilor;
c) achizitiile S.S.I.F.-ului;
d) vanzarile S.S.I.F.-ului.
In cadrul operatiunii de reconciliere, S.S.I.F.-ul trebuie sa-si soldeze
tranzactiile (sau sa-si inchida pozitiile) pe de o parte cu clientii, iar pe de
cealalta parte cu S.S.I.F.-urile contra-partida, sau cu BVB. Ambele evidente
trebuie sa corespunda din punct de vedere al cantitatii, tipului de valori
mobiliare, pretului de executie si termenilor de decontare.
Urmeaza momentul in care firma calculeaza care sunt sumele de achitat
sau incasat la data decontarii si expediaza la Societatea Nationala de
Compensare ,Decontare si Depozitare in cazul decontarii pe RASDAQ si
BVB, serviciul de decontare o Situatie a decontarii prognozate.
Din punct de vedere al decontarii, acest departament analizeaza toate
discrepantele aparute si opereaza corecturile necesare (ajustand tranzactiile
din punct de vedere al costurilor fie in contul firmei, fie in contul clientului,
fie in contul brokerului in functie de persoana careia ii este imputabila
greseala). Corecturile la tranzactii, efectuate in acest departament vor fi
procesate apoi de-a lungul intregului ciclu de operatii, motiv pentru care
celelalte departamente implicate vor fi informate cu privire la aceste
modificari.
Pe piata romaneasca de capital, corectiile sunt efectuate in prima zi
dupa data tranzactiei, pentru a lasa timp suficient operatiei de decontare.

h) Confirmarea si contabilizarea
Pe langa o nota verbala de executie (care este optionala) din partea
agentului responsabil de cont, clientul trebuie sa primeasca o nota scrisa,
cunoscuta sub numele de Confirmare1. S.S.I.F.-urile au obligatia de a
expedia aceste confirmari nu mai tarziu de doua zile de la data tranzactionarii.
In strainatate confirmarile sunt, de obicei, pregatite in noaptea de dupa
executarea tranzactiei si sunt expediate prin posta in dimineata urmatoare. In
acelasi timp, copii aditionale sunt trimise agentului responsabil de cont,
precum si altor departamente atat pentru informare cat si in scopuri de
consemnare. Confirmarea este documentul care indica faptul ca tranzactia s-a
efectuat precum si conditiile in care s-a executat si nu faptul ca, clientul se
afla in posesia valorilor mobiliare in cazul cumpararii sau al banilor in cazul
vanzarii.
Confirmarea clientului contine obligatoriu urmatoarele informatii:
- sensul tranzactiei efectuate (vanzare sau cumparare);
- cantitatea;
- denumirea valorii mobiliare;
- pretul de executie;
1
Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1996

83
 - suma de primit/platit;
- comisionul S.S.I.F.-ului .
De asemenea, confirmarea contine optional informatii precum:
- data tranzactiei;
- data decontarii (efectuarii platii);
- locul executiei (BVB sau RASDAQ);
- calitatea in care a actionat firma (agentie, principal, sau formator
de piata);
- numele si adresa clientului;
- numarul de cont al clientului alocat de S.S.I.F.;
- tipul de cont (cash, discretionar sau de marja);
- seria si numarul buletinului de identitate al agentului responsabil
de cont
Unele firme includ si instructiunea de decontare a clientului si numarul
de telefon al agentului responsabil cu contul clientului.
Sunt S.S.I.F.-uri care utilizeaza formulare de confirmare simple (ce
cuprind numai informatiile obligatorii), in timp ce altele utilizeaza formulare
elaborate, ce cuprind toate cele mentionate mai sus.

Contabilizarea.
Odata cu procesarea si inregistrarea efectuarii tranzactiei, aceasta
trebuie sa fie inregistrata si in evidenta contabila a firmei. Aceasta presupune
printre altele inregistrarea taxelor si comisioanelor datorate firmei de clienti.
Departamentul Contabilitate

Departamentul contabilitate este responsabil de miscarea tuturor

valorilor mobiliare si a fondurilor banesti in cadrul firmei, precum si de
inregistrarea in conturi a tuturor elementelor de activ si pasiv ale firmei si
intocmirea raportarilor financiare.
Functiile departamentului se impart in patru mari categorii:
e) miscarea fondurilor in numerar
f) miscarea valorilor mobiliare
g) rezolvarea tranzactiilor ratate
h) contabilitatea firmei si intocmirea raportarilor financiare

e) miscarea fondurilor in numerar

Acest serviciu din cadrul departamentului contabilitate este responsabil
pentru indeplinirea urmatoarelor atributii:
incasari si plati in numerar;
relatia cu bancile comerciale la care sunt deschise conturi ale societatii;
transferul de fonduri catre si de la banca de decontare;
custodia fondurilor aflate in casa, la sediul firmei;

84
 tinerea evidentelor contabile specifice (Registrul de casa; Registrul de
banca; Jurnal de incasari si plati) precum si intocmirea documentelor
primare corespunzatoare (Chitante, Facturi, Extrase de cont, Ordine de plata,
etc.).

f) miscarea valorilor mobiliare

Acest serviciu din cadrul departamentului are urmatoarele indatoriri:
primirea si livrarea valorilor mobiliare;
transferul valorilor mobiliare;
separarea valorilor mobiliare;
custodia clientilor;

Primirea si livrarea valorilor mobiliare. Practica internationala

demonstreaza ca exista mai multe modalitati de decontare a valorilor
mobiliare:
1. decontare tranzactie cu tranzactie (trade by trade settlement);
2. decontare neta continua (continuous net settlement);
3. decontare livrare contra plata (delivery versus payment).

4. Sistemul de decontare tranzactie cu tranzactie presupune intocmirea unei

evidente cu privire la identitatea participantilor la decontare (S.S.I.F.-uri)
care se face tranzactie cu tranzactie, astfel incat la data decontarii vanzatorul
livreaza valorile mobiliare direct cumparatorului care vireaza banii. Acest
sistem de decontare nu presupune existenta unei case de compensare
decontare care sa fie terta parte in proces.
5. Sistemul de decontare neta continua ignora identitatea participantilor la
decontare. Astfel, toate tranzactiile unei S.S.I.F. care au ca obiect o anumita
valoare mobiliara sunt compensate astfel incat sa rezulte o singura obligatie
de plata a pretului si un singur drept de a primi valorile mobiliare aferente .
Deoarece identitatea contra-partidei pentru fiecare tranzactie in parte este
pierduta, o societate de compensare-decontare va actiona in calitate de
contra-partida pentru toate tranzactiile asigurand in acest fel si garantarea
decontarii tranzactiilor.
6. Sistemul de decontare livrare contra plata este procesul de predare a
valorilor mobiliare concomitent cu plata in numerar a pretului. O societate
de compensare-decontare presteaza serviciile de transfer al valorilor
mobiliare concomitent cu transferarea fondurilor banesti necesare la
scadenta obligatiilor nete de plata la sfarsitul zilei de tranzactionare.
Bursa de Valori Bucuresti foloseste un sistem de decontare neta
continua, in timp ce piata RASDAQ foloseste un sistem de decontare livrare
contra plata. Asadar, o S.S.I.F. care efectueaza tranzactii in ambele piete
trebuie sa fie pregatita sa intocmeasca evidentele si sa expedieze/livreze

85
 banii/valorile mobiliare conform procedurilor de decontare specifice fiecarei
piete.
Serviciul de primire si livrare a valorilor mobiliare trebuie sa fie foarte
bine informat despre miscarile viitoare ale valorilor mobiliare.

Transferul valorilor mobiliare. Serviciul de transfer intocmeste

situatia transferurilor de valori mobiliare in functie de indicatiile primite
pentru fiecare cont in parte. Astfel, pot exista urmatoarele situatii de
depozitare a valorilor mobiliare rezultate din procesul de tranzactionare:
Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite, in nume
propriu, la registru;
Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite in numele
S.S.I.F.-ului (daca societatea are calitatea de custode);
Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite in numele unei
societati bancare care-i asigura serviciile de custodie;
Depozitarea valorilor mobiliare cumparate de S.S.I.F. pentru portofoliul
propriu in sectiunea de cont corespunzatoare.
Societatile de Servicii de Investitii Financiare trebuie sa tina evidenta
pozitiilor transferate. Registrul de transferare a valorilor mobiliare trebuie sa
cuprinda informatii precum:
- numarul de valori mobiliare,;
- denumirea valorii mobilare;
- codul valorii mobiliare;
- data transferului etc.
Transferurile sunt raportate serviciului de evidenta a valorilor mobiliare.

Separarea valorilor mobiliare. S.S.I.F.-urile care tranzactioneaza pe

piata RASDAQ trebuie sa aiba deschis la SNCDD cel putin un cont de valori
mobiliare. Unul din principiile care stau la baza oricarei piete de valori
mobiliare este principiul separarii conturilor clientilor de cele ale societatii.
Aceasta operatie mai poarta si denumirea de segregare (segregate account).
Acest principiu este determinat de imperativul protectiei investitorilor si
consta in aceea ca toate valorile mobiliare care apartin clientilor si care fie ca
sunt in procesul decontarii, fie ca se afla in custodia S.S.I.F.-ului trebuie sa fie
tinute in conturi separate de cele ale S.S.I.F.-urilor. Acestea trebuie evidentiate
ca atare atat in evidenta S.S.I.F.-ului cat si in evidentele depozitarului (in
cazul peietei RASDAQ).

Custodia clientilor. Custodia consta in pastrarea in conditii de siguranta a

activelor clientilor. Corespunzator formei de existenta a valorilor mobiliare (in
forma materiala sau in forma dematerializata), custodia consta in pastrarea
certificatelor in seifuri in cazul actiunilor materializate, respectiv tinerea
corecta a registrelor in care valorile mobiliare dematerializate sunt inscrise. In

86
tara noastra nu exista societati comerciale deschise care au emis actiuni in
forma materializata.
De altfel, pe piata RASDAQ pot fi tranzactionate numai valori mobiliare
emise in forma dematerializata. Procedurile de inscriere la cota Bursei de
Valori Bucuresti permit tranzactionarea valorilor mobiliare atat in forma
dematerializata cat si materializata, imobilizate conform procedurilor bursei la
o societate depozitara agreata de aceasta. Aceasta din urma posibilitatea nu
este inca exploatata. Tarile care au o experienta indelungata in piete de capital
au folosit si folosesc inca ambele sisteme, tendinta fiind insa de
dematerializare a valorilor mobiliare. Initial, cand valorile mobiliare erau
numai in forma materializata, certificatele de valori mobiliare erau
literalmente mutate de la o firma de brokeraj la alta dupa incheierea
tranzactiei, firma pastrand certificatele la sediu, laolalta cu cele proprii, pentru
facilitarea unor astfel de transferuri ca si pentru diferitele tipuri de operatii
cum ar fi controlul dividendelor.
Atat valorile mobiliare ale clientului cat si cele ale firmei erau tinute la
sediu in seifuri, denumite vaults. Pe masura ce volumul tranzactiilor a
crescut, livrarea propriu-zisa a devenit in unele cazuri aproape imposibila. Cu
toate ca mai exista cazuri in care se mai practica livrarea fizica, aceasta
metoda isi dovedeste din plin nefunctionalitatea in conditiile unei piete
caracterizate prin celeritate si volum mare de tranzactii. Valorile mobiliare,
apartinand clientilor, sunt inregistrate in numele firmelor (in custodie), atat
din motive de usurinta a transferurilor (reducerea costurilor) cat si din
ratiunea ca adevaratii proprietari (beneficial owners) sa nu poata fi
intotdeauna identificati.

g) rezolvarea tranzactiilor ratate

Ratarile pot aparea fie atunci cand societatea vanzatoare nu detine
valorile mobiliare vandute, fie cand S.S.I.F.-ul cumparator nu poseda
suficiente fonduri pentru a achita contravaloarea achizitiei.
In cazul in care tranzactiile sunt decontate in sistemul de livrare contra
plata (folosit de RASDAQ), lipsa valorilor mobiliare sau a fondurilor banesti
va determina o ratare sau o decontare suspendata. O greseala ce poate
determina o ratare intervine atunci cand firma vanzatoare inregistreaza
tranzactia intr-un cont gresit aflat la SNCDD, de exemplu in contul de
portofoliu al firmei in loc de contul separat ce contine valorile mobiliare ale
clientilor. In acest caz, ratarea poate fi reparata repede daca firma procedeaza
la o ajustare a tranzactiei schimband numarul de cont si transmitand SNCDD
instructiuni de livrare a valorilor mobiliare in contul corect. Acesta ajustare a
tranzactiei va remedia problema la SNCDD si va aduce evidentele interne ale
firmei in concordanta cu evidentele SNCDD.
O alta greseala care poate conduce la o ratare apare cand o S.S.I.F.
executa o vanzare pentru un client fara a verifica daca valorile mobiliare in

87
cauza se afla in contul clientului. Intr-o astfel de situatie, firma va fi silita sa
cumpere actiunile lipsa si sa prelungeasca termenul de decontare pana la data
de decontare a tranzactiei corectoare. Desigur, acest tip de eroare expune
firma la riscul de piata.
In sistemul de decontare neta continua (cazul Bursei de Valori Bucuresti)
si mai ales atunci cand sunt folosite valori mobiliare in forma materializata,
riscul de aparitie a ratarilor de livrare si primire este mai scazut.
Departamentul de contabilitate este responsabil de mentinerea
Registrului de evidenta a ratarilor de primire/livrare care contine informatii
cu privire la:
- data decontarii (data livrarii neefectuate);
- numarul de valori mobiliare;
- denumirea valorii mobiliare;
- pretul de cumparare;
- S.S.I.F.-ul contra-partida;
- data primirii/livrarii valorilor mobiliare;
- valoarea neta a tranzactiei;
- orice alte elemente aditionale referitoare la tranzactia ratata.
h) contabilitatea firmei si intocmirea situatiilor financiare
Principal, din punct de vedere contabilS.S.I.F.-ul nu se deosebeste fata
de orice alta societate. Aceasta efectueaza cheltuieli si incaseaza venituri.
Astfel, asa cum evidentele valorilor mobiliare reflecta stadiul in care acestea
se afla, serviciul de contabiliate proceseaza (inregistreaza in conturi) toate
miscarile patrimoniale care se produc in interiorul firmei. Astfel, aceste
miscari zilnice implica nu numai decontarea tranzactiilor clientilor dar si
facturarea, plata si incasarea de comisioane, plata salariilor, cheltuieli legate
de operare, cheltuieli administrativ-gospodaresti, etc.
Etapa finala a procesului de inregistrare contabila este listarea la sfarsitul
zilei a jurnalului numit Cartea Mare care cuprinde toate operatiile efectuate
de societate in ziua respectiva.

Cele mai multe din inregistrarile contabile se efectueaza in baza

centralizatoarelor primite de la celelalte departamente, ca de exemplu:
- registrul zilnic de casa primit de la casierie;
- departamentul de dividende trimite situatia intrarilor de dividende;
- departamentul de cumparari/vanzari transmite departamentului de
contabilitate suma neta reprezentand tranzactiile clientilor.
Informatiile extrase din Cartea Mare si Balanta de Verificare, intocmite
zilnic, servesc ca baza de intocmire a unor raportari ce sunt cerute atat de
organele administratiei locale si centrale de stat (din punct de vedere fiscal),
cat si de organismele de supraveghere ale pietei de capital si asociatiile
profesionale cu statut de autoreglementare din care S.S.I.F.-urile fac parte.

88
 Concret, prin raportare la cadrul legislativ existent in momentul de fata in
tara noastra, aceste raportari sunt:
trimestrial, Declaratia de impunere a impozitului pe profit (contul de profit
si pierderi), pentru Administratia Financiara;
semestrial si anual, Bilantul contabil, pentru Administratia Financiara si
C.N.V.M.;
lunar, Situatia financiara lunara privind calculul capitalului net, pentru
C.N.V.M.
Fiecare operatiune trebuie sa fie inregistrata corespunzator, in
conformitate cu principiile de contabilitate existente in tara noastra si cu
natura operatiilor care sunt specifice acestui sector de activitate

Departamentul Administrare conturi clienti

Personalul care lucreaza in acest departament analizeaza, actualizeaza

si mentine evidenta conturilor clientilor care au deschise la S.S.I.f.-ul
respectiv a conturilor administrate. Principalele atributii ale personalului ce
lucreaza in acest departament sunt:
Mentinerea evidentei corecte a conturilor clientilor (a pozitiilor in valori
mobiliare si a soldurilor in numerar);
Urmarirea incasarii de facto a fondurilor si valorilor mobiliare datorate
firmei;
Autorizarea retragerilor de numerar si valori mobiliare din contul clientilor;
Supervizarea operatiilor efectuate de agenti in indeplinirea atributiilor de
administrare a conturilor clientilor in vederea respectarii cerintelor impuse
de regulamentele C.N.V.M. si ale pietei de tranzactionare in legatura cu
activitatea de administrare a conturilor clientilor.

Departamentul Dividende si dobanzi

Acest departament nu este inca introdus in peisajul organizatoric al

S.S.I.F.-urilor romanesti datorita faptului ca pana in acest moment distribuirea
dividendelor societatilor comerciale emitente a fost efectuata de ele insele in
baza listei actionarilor primite de la registrele independente ale actionarilor.
Insa, introducerea in viitor, a acestei functiuni in cadrul S.S.I.F.-urilor si a
bancilor custode (asa cum este in strainatate ) ar conduce la optimizarea
procesului de distribuire a dividendelor si dobanzilor si degrevarea societatii
emitente de aceasta sarcina costisitoare si impovaratoare.
Departamentul de dividende este responsabil de colectarea si mai apoi
plata dividendelor si dobanzilor catre cei indreptatiti. Odata cu stabilirea
dividendelor de catre adunarea generala a unei societati comerciale deschise
ale carei actiuni/obligatiuni sunt tranzactionate pe o piata organizata, prima

89
sarcina a personalului acestui departament este de a stabili care sunt actionarii
respectivei societati la data inregistrarii.
Dividendul/dobanda reprezinta o distribuire de numerar de la societatea
emitenta catre detinatorii de actiuni/obligatiuni ai acesteia aflati in evidente
(registrul actionarilor/obligatarilor) la o anumita data. Societatile comerciale
emitente distribuie dividende atunci cand adunarea generala hotaraste acest
lucru, in functie de politica firmei, de planurile sale de viitor si de situatia
financiara curenta.
Angajatii acestui departament sunt practic responsabili cu un lucru si
anume: sa se sigure ca actionarului indreptatit i se platesc dividendele/
dobanzile. In indeplinirea acestei misiuni, acestia trebuie sa tina evidente
corecte pentru toate valorile mobiliare care sunt in evidenta societatii (fie ca
sunt in portofoliul societatii fie ca apartin clientilor si se afla in custodie la
societate). Ei intocmesc si mentin Evidenta dividendelor/dobanzilor de platit
sau incasat.

Departamentul Procuri (Mandate)

Deseori, clientii S.S.I.F.-urilor ,incredinteaza valorile mobiliare in

custodie societatii. Valorile mobiliare, pot fi asadar inregistrate in numele
clientului sau in contul S.S.I.F.-ului (street name). Societatile emitente,
transmit in decursul unui an financiar diverse comunicari si informari
actionarilor lor. Dar emitentul nu cunoaste cine este proprietarul unei valori
mobiliare inregistrate in contul S.S.I.F.-urilor si de aceea toate comunicarile
trimise de emitentul valorilor mobiliare sunt receptionate de S.S.I.F.-uri care
au obligatia de a le transmite direct clientului indreptatit la informare. Orice
comunicare de la emitent poate fi trimisa numai persoanei inscrise in registrul
actionarilor la data respectiva, persoana care devine responsabila cu
transmiterea informatiei la proprietarul beneficiar in cazul in care actioneaza
in calitate de custode.
In interiorul unei S.S.I.F. departamentul de procuri sau mandate este cel
care are aceasta misiune.
Unul din principalele drepturi aferente calitatii de actionar este dreptul de
vot. Este incontestabila importanta exercitarii acestui drept deoarece aspectele
cele mai importante ale functionarii unei societati comerciale sunt supuse
votului actionarilor.
Spre exemplificare, mentionez ca Adunarea Generala a Actionarilor are
urmatoarele atributii:
- numeste administratorii;
- aproba bilantul;
- fixeaza dividendul;
- stabileste bugetul;
- hotaraste emisiunea de obligatiuni;

90
 - hotareste schimbarea obiectului societatii;
- hotareste dizolvarea anticipata a societatii.
Cu alte cuvinte, directioneaza politica de ansamblu a societatii, politica
ce influenteaza in mod decisiv pretul de piata al actionarilor si nivelul
dividendelor. Aceasta divagatie este menita a releva legatura intrinseca dintre
exercitarea dreptului de vot si avantajele patrimoniale ale detinerii de actiuni
la o societate comerciala.
In contextul economic actual caracterizat prin faptul ca un numar mare
de cetateni romani au devenit actionari, insa nu sunt familiarizati cu aceasta
postura, respectiv cu drepturile ce decurg din calitatea de actionar, se constata
ca exista o participare destul de redusa a actionarilor la A.G.A. Nu trebuie
omis faptul ca unii dintre actionari nu sunt interesati intr-o participare activa
pentru asigurarea bunului mers al societatilor la care detin actiuni.
Dreptul de vot poate fi exercitat personal sau prin reprezentare, potrivit
prevederilor actului constitutiv.
Drept urmare actionarii care au incredintat in custodie actiunile lor unor
S.S.I.F.-uri si nu numai lor, le pot mandata pe acestea prin intermediul unor
procuri, sa exercite in numele lor dreptul de vot in Adunarea Generala a
Actionarilor evident in masura in care considera ca S.S.I.F.-urile le reprezinta
interesele (in limita mandatului). Aceasta solutie este fara indoiala preferabila
ipotezei in care actionarii nu-si exercita dreptul de vot, prezentand si avantajul
ca permite concentrarea drepturilor de vot si implicit posibilitatea sustinerii cu
mai multa forta (generata de un mare numar de voturi) a anumitor pozitii in
Adunarea Generala a Actionarilor.
Exercitarea prin prezentare de catre S.S.I.F. a dreptului de vot in
Adunarea Generala a Actionarilor nu o scuteste de obligatia de a transmite
clientilor sai comunicarile si informarile provenind de la societatea la care
acestia sunt actionari.

Departamentul de marja

Cele mai multe firme de brokeraj din strainatate au un departament de

marja care monitorizeaza statutul curent al fiecarui cont de marja al clientului.
Angajatii din acest sector de activitate controleaza conturile clientului tinute
de firma, pentru a se asigura de faptul ca ele opereaza in cadrul regulilor si
regulamentelor aplicabile la cumpararea si vanzarea de valori mobiliare. Ei
determina momentul in care clientul trebuie sa plateasca valorile mobiliare
cumparate dintr-un cont in marja si modul in care valorile mobiliare trebuie
livrate si cat anume din ele pot fi retrase de catre client.
Operatiuni de cumparari in marja (margin operations) si vanzari
scurte (short sales)

91
 Aceste tipuri de operatii sunt foarte folosite pe pietele dezvoltate si
imprima acestora un caracter de piete speculative. In tara noastra se
preconizeaza introducerea acestor operatiuni la bursa in cursul anului 1998.
Cele doua operatiuni sunt operatiuni de tip speculativ si merg mana in
mana dupa urmatoarea structura:
Descrierea fluxului:
1. Investitorul care are deschis un cont in marja, cumpara valori mobiliare
cu bani imprumutati de la S.S.I.F., valori mobiliare care servesc drept
garantie pentru suma imprumutata. Imprumutul de care beneficiaza
investitorul este afectat de o dobanda negociata cu S.S.I.F.-ul, si are un
termen de rambursare;
2. S.S.I.F.-ul poate imprumuta, la randul ei banii, de la o banca ;
3. Valorile mobiliare, care servesc drept garantie si pentru care investitorii
semneaza ca le pun la dispozitia S.S.I.F.-ului spre a fi imprumutate, pot fi
imprumutate in vederea vanzarii, urmatoarelor categorii de entitati :
3a. altor investitori, clienti ai societatii;
3b. unei alte S.S.I.F., care le va imprumuta in vederea vanzarii in nume
propriu sau pentru un alt client al sau;
3c. unei societati depozitare care, avand acces la intreaga comunitate a
brokerilor, le pune acestora la dispozitie;
3d. insasi S.S.I.F.-ul le poate folosi intr-o astfel de operatie, in nume
propriu.
Ratiunea efectuarii acestor operatii este aceea ca fiecare dintre
participanti spera in obtinerea unui castig in urma tranzactiei.
Astfel, investitorul care a efectuat o operatiune in marja (a cumparat
cu bani imprumutati de la S.S.I.F.) mizeaza pe cresterea cursului valorii
mobiliare cumparate, sperand in obtinerea, prin vanzarea ei, a unui venit care
sa acopere suma imprumutata, dobanda datorata S.S.I.F.-ului in schimbul
banilor imprumutati si un profit care sa justifice operatiunea.
Exemplu: Investitorul care are deschis un cont in marja (i1)
contracteaza de la S.S.I.F., la momentul T1, un imprumut de 1.000.000 lei, cu
o dobanda de 5% rambursabil la momentul T4. Cu banii astfel obtinuti
achizitioneaza, la T1, 100 actiuni a 1.000 lei bucata. La momentul T4 pretul
actiunilor fiind de 1.200 lei bucata i1 vinde actiunile obtinand 1.200.000 lei,
astfel ca la momentul T4 returneaza S.S.I.F.-ului creditul de 1.000.000 lei plus
dobanda de 50.000 lei. In concluzie (i1) va avea un profit de 150.000 lei.
Investitorul care a efectuat o vanzare scurta (a imprumutat valorile
mobiliare si le-a vandut) mizeaza pe scaderea cursului valorii mobiliare
vandute, sperand in obtinerea unui venit care sa-i acopere suma cu care va
cumpara valorile mobiliare respective de pe piata, in vederea restituirii lor
catre societatea care i le-a imprumutat si a unui profit care sa justifice
operatiunea.

92
 Exemplu: Investitorul care efectueaza o vanzare scurta (i2) imprumuta
la momentul T2 1.000 actiuni care garanteaza imprumutul acordat de S.S.I.F.
lui (i1) si in aceeasi zi le si vinde la un pret de 1.100 lei incasand 1.100.000
lei. Precizez ca actiunile au fost imprumutate de S.S.I.F. sub conditia
restituirii lor la momentul T2 si a platii unei dobanzi de 5% aplicata la
valoarea de piata a actiunilor din ziua imprumutului. La momentul T3,( i2)
cumpara actiuni de pe piata la un pret de 900 lei platind 900.000 lei, actiuni
pe care le returneaza S.S.I.F.-ului impreuna cu dobanda de 55.000 lei obtinand
in acest fel un profit de 145.000 lei.
Asadar, S.S.I.F.-ul care imprumuta bani in cazul cumpararii in marja,
respectiv valori mobiliare in cazul vanzarii scurte, va obtine o dobanda
negociata cu cei doi parteneri sau va obtine un profit in cazul in care ea insasi
efectueaza una din operatiuni. Corespunzator, celelalte entitati implicate in
mecanism precum banca, un alt S.S.I.F. sau societatea de depozitare vor fi
remunerate potrivit intelegerii dintre ele.
In SUA, nu toate valorile mobiliare pot fi cumparate in marja. Acestea
trebuie sa indeplineasca anumite criterii care sunt prevazute de regulamente.
De asemenea, nu toti clientii pot cumpara in sistem de marja.
Necesitatea mentinerii unei limite de siguranta a valorilor (banesti
sau mobiliare) aflate in cont. Din nefericire, preturile valorilor mobiliare nu
cresc/scad intotdeauna conform asteptarilor, generand astfel dificultati uneia
din partile implicate in tranzactie.
Exista cazuri in care firma de brokeraj risca sa piarda bani in cazul in
care clientii nu sunt capabili sa plateasca imprumutul sau sa returneze valorile
mobiliare imprumutate, pe care societatea trebuie sa le cumpere de pe piata
indiferent de pret. Atunci cand valoarea actiunilor care garanteaza imprumutul
acordat de S.S.I.F. scade sub limita de 1/3 fata de valoarea de la momentul
achizitionarii, S.S.I.F. solicita bani clientilor sai. In cazul in care clientii nu se
conformeaza societatea poate lichida pozitiile acestora prin vanzarea
actiunilor.

Responsabilitatile departamentului de marja

1. Mentinerea contului
Departamentul de marja se asigura ca toate conturile clientului opereaza
in concordanta cu regulamentele. El controleaza conturile, calculand in
permanenta excesul/surplusul si/sau puterea de cumparare.

2.Suport al tranzactiei
La acest departament apeleaza cu precadere agentii care
tranzactioneaza atunci cand solicita ordine de la clienti. De exemplu, agentul
de bursa poate discuta o posibila tranzactie cu un client, cum ar fi de exemplu
cumpararea a 100 de actiuni de tip ABC si solicita un imprumut, cat ii lipseste

93
din contul de numerar. Agentul trebuie sa stie ce efect/impact va avea
tranzactia asupra contului clientului sau.

3.Unda verde pentru anumite plati

In cazul multor firme, sucursalele trebuie sa comunice un mesaj pentru
departamentul de marja pentru unda verde in acordarea platii. Acest mesaj
este pentru angajatul de marja de a verifica daca este OK sa fie platiti banii
clientului. Inainte ca banca sa onoreze cecul, este nevoie sa se obtina acordul
departamentului de marja. In unele firme, aceste date sunt transmise la oficiile
sucursalelor in fiecare dimineata, iar acestea pot efectua plata sumei fara
aprobare.

4.Solicitarea de extensii
In mod ocazional, clientii pot intra in tranzactii cu valori mobiliare si,
datorita unor situatii obiective, nu-si pot satisface obligatiile in termen de 7
zile lucratoare (asa cum prevad regulamentele). Intr-un astfel de caz, firma, la
instructiunea agentului care executa tranzactia si la aprobarea departamentului
de marja, emite o solicitare de extensie de timp catre organizatia de auto-
reglementare. In cazul in care se acorda extensia, clientul beneficiaza de timp
suplimentar pentru a-si rezolva situatia. Unui client i se permite, de obicei, sa
beneficieze de cinci extensii pe an.

5.Situatii de prescriere
In cazul in care o solicitare este respinsa, firma trebuie sa ia decizia de
inchidere a tranzactiei. In cazul in care clientul nu a platit o valoare mobiliara,
valoarea mobiliara este lichidata.
In cazul in care un client nu a predat o valoare mobiliara imprumutata si
vanduta, firma trebuie sa incheie contractul prin cumpararea valorii mobiliare
de catre firma de brokeraj de pe piata si livrarea ei firmei (clientului) de la
care a fost imprumutata.
In cazul in care apar probleme cu un client, tranzactiile incheiate
trebuie sa se reflecte in conturile clientului. Orice pierdere sau castig din
aceste tranzactii inchise fortat, datorate unor fluctuatii neasteptate ale pretului
valorilor mobiliare, apartin clientului. In cazul in care clientul nu onoreaza
pierderea, firma trebuie s-o includa in conturile proprii sau sa recupereze in
instanta.

Oficiul pentru incadrarea in prevederile legale (O.P.L.).

In cadrul fiecarei S.S.I.F. este necesara existenta unui

compartiment responsabil de asigurarea respectarii legilor,

94
regulamentelor pietei de capital, precum si a normelor interne de catre
societate si angajatii sai.
Persoana sau persoanele care lucreaza in acest compartiment au
urmatoarele responsabilitati:
- avizarea declaratiilor pe proprie raspundere de indeplinire a conditiilor
legale ale membrilor consiliului de administratie si agentilor de valori
mobiliare;
- obligatia de raportare la C.N.V.M. a incalcarii prevederilor legale de catre
agentii de valori mobiliare, precum si a neregulilor constatate in raportarile
financiare;
- avizarea materialelor publicitare.
In SUA, in cadrul fiecarei firme de brokeraj exista o persoana denumita
compliance officer care are rolul de a verifica faptul ca fiecare persoana din
firma respectiva indeplineste intocmai procedurile inscrise in regulamentul
intern de functionare. De aici si introducerea acestei prevederi in
regulamentul nr. 3 modificat, care instituie obligativitatea OPL-ului si care, pe
langa sensul preluat din practica americana, extinde spectrul
responsabilitatilor.

Conductorii, administratorii, controlul intern i

acionarii semnificativi
Conducerea S.S.I.F. trebuie s fie asigurat de cel puin dou persoane.
Conductorii trebuie s fie angajai ai S.S.I.F. cu contract individual de munc
i pot fi membri ai consiliului de administraie.
Conductorii sunt persoanele care, potrivit actelor constitutive i/sau
hotrrii organelor statutare ale S.S.I.F., sunt mputernicite s conduc i s
coordoneze activitatea zilnic a acesteia i sunt nvestite cu competena de a
angaja rspunderea intermediarului; n aceast categorie nu se includ
persoanele care asigur conducerea nemijlocit a compartimentelor din cadrul
S.S.I.F., a sucursalelor i a altor sedii secundare. n cazul sucursalelor
intermediarilor, persoane juridice strine care presteaz servicii de investiii
financiare pe teritoriul Romniei, conductorii sunt persoanele mputernicite
de intermediarul, persoan juridic strin, s conduc activitatea sucursalei i
s angajeze legal n Romnia intermediarul, persoan juridic strin.
Conductorii trebuie s asigure efectiv conducerea curent a activitii
S.S.I.F., s exercite exclusiv funcia pentru care au fost numii i cel puin
unul dintre acetia s ateste cunoaterea limbii romne. Ei trebuie s aib
studii superioare absolvite cu examen de licen n unul dintre domeniile
economic, juridic ori n alt domeniu care s se circumscrie activitii
financiare sau s fi absolvit cursuri post-universitare n unul dintre aceste

95
domenii i s aib o experien de minimum 3 ani n domeniul financiar-
bancar sau al pieei de capital.
Administrarea unei S.S.I.F. poate fi asigurat numai de ctre persoane
fizice.
S.S.I.F. va organiza un compartiment de control intern specializat
pentru supravegherea respectrii de ctre societate i personalul acesteia a
legislaiei n vigoare incidente pieei de capital, precum i a normelor interne.
Condiiile privind autorizarea personalului, organizarea i funcionarea
compartimentului de control intern vor fi prevzute prin reglementrile
C.N.V.M.
Orice persoan care i propune s achiziioneze, direct sau indirect,
aciuni la o S.S.I.F., prin care ar dobndi o poziie semnificativ, trebuie s
notifice n prealabil C.N.V.M., indicnd mrimea poziiei avute n vedere.
Orice acionar semnificativ care i propune s-i mreasc participaia,
astfel nct aceasta s ating sau s depeasc 20%, 33% sau 50% din
capitalul social sau din totalul drepturilor de vot, ori care intenioneaz ca
respectiva S.S.I.F. s devin o filial a sa, trebuie s notifice n prealabil
C.N.V.M.
C.N.V.M. se va pronuna n termen de 90 de zile de la data notificrii i,
dac este cazul, poate interzice, prin decizie, dobndirea unei asemenea
poziii. n cazul aprobrii, decizia C.N.V.M. va stabili i termenul maxim n
care trebuie s se realizeze dobndirea poziiei notificate.
Orice persoan care i propune s-i diminueze, direct sau indirect,
poziia semnificativ din cadrul unei S.S.I.F. trebuie s notifice n prealabil
C.N.V.M., indicnd mrimea poziiei avute n vedere.
Orice acionar semnificativ care i propune s-i diminueze, direct sau
indirect, participaia, care reprezint mai puin de 20%, 33% sau 50% din
capitalul social sau din totalul drepturilor de vot, ori care are ca rezultat
pierderea de ctre S.S.I.F. a calitii de filial a sa, trebuie s notifice n
prealabil C.N.V.M.
Dac persoana care doreste sa achizitioneze actiuni ale unui S.S.I.F., o
instituie de credit sau o societate de asigurare autorizat n alt stat, societatea-
mam a unei S.S.I.F., a unei instituii de credit sau a unei societi de
asigurare autorizate n alt stat, o persoan fizic sau juridic ce controleaz o
S.S.I.F., o instituie de credit ori o societate de asigurare autorizat n alt stat,
i dac, urmare a acelei achiziii, S.S.I.F.-ul n care persoana care
intenioneaz s achiziioneze aciuni va deveni filiala acesteia sau va fi

96
controlat de aceasta, intenia de dobndire a aciunilor va face obiectul unei
consultri prealabile, conform legii.
S.S.I.F. va informa C.N.V.M., de ndat ce va lua la cunotin, cu
privire la orice achiziie sau nstrinare a aciunilor sale, care ar conduce la
depirea sau situarea sub nivelurile prevzute conform legii.
Periodic, cel puin anual, S.S.I.F. va comunica C.N.V.M. identitatea
acionarilor ei semnificativi i mrimea participaiilor acestora i, dup caz,
orice alte date i informaii cu privire la aceste persoane, solicitate prin
reglementrile C.N.V.M.
C.N.V.M. poate interzice unei persoane dobndirea unei poziii privind
achizitia de actiuni sau majorarea de capital la o S.S.I.F., innd seama de
necesitatea de a garanta administrarea prudent a societii, apreciaz c
persoana care ar ocupa o astfel de poziie poate prejudicia funcionarea n
bune condiii a societii sau o bun supraveghere a acesteia.
n scopul verificrii integritii unui acionar al unei S.S.I.F. sau a unei
persoane care intenioneaz s achiziioneze, direct sau indirect, aciuni ale
unei S.S.I.F, C.N.V.M. poate solicita furnizarea datelor de identificare a
oricrui acionar, persoan fizic i/sau juridic, ce deine, n mod direct sau
indirect, o poziie semnificativ.
n situaia n care acionarii semnificativi, membrii consiliului de
administraie, conductorii sau personalul compartimentului de control intern
nu asigur administrarea prudent a S.S.I.F., C.N.V.M. va dispune msurile
necesare pentru remedierea situaiei, care se pot referi, printre altele, la
interdicii, sanciuni mpotriva administratorilor i/sau a conducerii, precum i
mpotriva persoanelor din cadrul compartimentului de control intern.
Msuri similare pot fi aplicate i persoanelor vinovate de nerespectarea
obligaiilor privind achizitia de actiuni sau majorarea de capital la o S.S.I.F..
n cazul n care dobndirea sau majorarea unei poziii semnificative a fost
efectuat fr acordul C.N.V.M., drepturile de vot aferente sunt nule de drept,
iar eventualele voturi deja exprimate vor fi anulate corespunztor.
n cazul n care influena exercitat de ctre actionarii majoritari risca
s prejudicieze administrarea unei S.S.I.F., C.N.V.M. va adopta msuri pentru
suspendarea exercitrii drepturilor de vot aferente aciunilor deinute de
respectivii acionari.

3.5. PARTICIPANTI AUXILIARI

97
 Participantii auxiliari sunt, de asemenea, actori specifici pietei de
capital. Acestia sunt: 1) Consultantii de plasament si 2) Cenzorii externi
independenti
Consultanta de plasament in valori mobiliare este, potrivit
prevederilor Regulamentului C.N.V.M. nr. 4/1995 privind activitatea
consultantilor de plasament in valori mobiliare, o activitatea realizata de
persoane autorizate de C.N.V.M. si consta in prestarea, cu titlu profesional, de
servicii de analiza a valorilor mobiliare, de selectare a portofoliului, de
evaluare, precum si publicarea de opinii si recomandari in legatura cu
vanzarea si cumpararea de valori mobiliare.
In sensul sus-mentionatului regulament, cosultantul de plasament in
valori mobiliare este persoana fizica legal autorizata care, in nume propriu sau
in calitate de angajat al unei pesoane juridice avand ca obiect unic de
activitate consultanta in domeniul financiar, efectueaza exclusiv urmatoarele
activitati:
- analiza caracteristicilor valorilor mobiliare, la cererea clientului;
- activitati de analiza a caracteristicilor pietei valorilor mobiliare intr-o
anumita perioada de timp, la cererea clientului;
- analiza eficientei investitiilor (plasamentelor) intr-o anumita valoare
mobiliara, la cererea clientului;
- inaintarea de recomandari cu privire la dobandirea sau instrainarea unor
valori mobiliare;
- acordarea de consultanta financiara organismelor colective de investitii si
plasament in valori mobiliare, in vederea selectarii portofoliului acestora;
- publicarea studiilor efectuate in domeniul valorilor mobiliare si al pietei
valorilor mobiliare;
- alte activitati de consultanta financiara calificate ca atare de catre Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare prin reglementari ulterioare.
Activitatea de consultanta de plasament in valori mobiliare exclude
acceptarea, prelucrarea, executarea si decontarea ordinelor de
vanzare/cumparare a valorilor mobiliare si in consecinta detinerea de
disponibilitati banesti sau valori mobiliare pe contul clientilor (art. 96 alin. 2
din Legea nr. 52/1994).
Nu intra in categoria consultantei de plasament activitatile de
consultanta cu caracter intamplator si care nu sunt remunerate sau
recompensate, dupa cum urmeaza:
- activitatile de consultanta desfasurate de catre societatile de valori mobiliare
si agentii pentru valori mobiliare pentru clientii lor cu ocazia realizarii
obiectului lor de activitate;
- opiniile si recomandarile facute de juristi, economisti, contabili, ingineri,
cadre didactice, in cursul exercitarii profesiunii lor;

98
- aprecierile cu privire la tranzactiile cu valori mobliare facute prin
intermediul ziarelor, jurnalelor, revistelor cu profil economic, financiar si
bancar.
Consultantii de plasament, pot desfasura aceasta activitate fie ca
persoane fizice, fie ca persoane juridice. Inregistrarea consultantilor de
plasament presupune indeplinirea anumitor conditii de autorizare precum si
participarea la un curs si sustinerea unui test, care sunt organizate de Institutul
Roman de Valori Mobiliare. Orice societate comerciala indiferent de forma
juridica poate sa desfasoare activitate de consultanta cu conditia ca aceasta sa
fie unicul obiect de activitate al firmei, sa fie inregistrata si autorizata de catre
C.N.V.M. si sa-si desfasoare activitatea prin consultanti de plasament
persoane fizice inregistrate si autorizate de catre C.N.V.M.
In relatia cu clientii, consultantii de plasament trebuie:
Sa respecte anumite norme de conduita;
Sa prezinte clientului, daca este cazul, trasaturile generale ale procesului de
investire in valori mobiliare;
Criteriile care stau la baza crearii, analizarii, selectarii unui portofoliu de
valori mobiliare;
Sa tina seama de caracteristicile de baza ale investitiei, ale portofoliului
specific, precum si de particularitatile clientului la intocmirea rapoartelor de
analiza, de selectare sau de transmiterea recomandarilor si opiniilor sale care
privesc un potofoliu specific sau un anumit client;
Sa nu preia materiale din studii elaborate si publicate de alti specialisti fara a
indica sursa (autorul respectivului material), cu exceptia informatiilor
publicate prin rapoarte statistice oficiale;
Sa nu faca nici o declaratie de natura sa induca in eroare clientul, cu privire
la serviciile pe care consultantul le poate presta, la calificarea si calitatile
sale profesionale sau la performantele valorilor mobiliare analizate;
Sa nu dea verbal sau scris, explicit sau implicit, nici o garantie asupra
calitatii sau profitului investitiei analizate, ci doar sa transmita cu acuratete
informatii, sa elaboreze studii si analize cu privire la valorile mobiliare
implicate;
Sa pastreze confidentialitatea informatiilor privitoare la clientii sai.
Toate cele enumerate mai sus se constituie, de regula, parte din
contractul pe care consultantul de plasament il va incheia cu fiecare client in
parte. Acest contract va contine, de altfel, conditiile in care cele doua parti vor
colabora.

99
 CAP IV BURSELE DE VALORI

4.1. BURSA DE VALORI BUCURESTI

Cadrul legislativ aplicabil si structura organizatorica

Cadrul legal de infiintare a unei burse de valori in Romania este Legea

nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori. In baza acestei legi
C.N.V.M. poate decide infiintarea unei burse de valori, atunci cand primeste o
cerere de infiintare din partea a cel putin cinci societati de valori mobiliare,
care formeaza Asociatia bursei de valori.
Bursa de Valori Bucuresti a fost infiintata la 21 aprilie 1995 prin
Decizia C.N.V.M., ca institutie publica investita cu personalitate juridica ce
isi desfasoara activitatea pe principiul autofinantarii. Inaugurarea oficiala a
BVB a avut loc la 23 iunie 1995, in incinta Bancii Nationale a Romaniei,
unde isi are si in prezent sediul. Prima sedinta de tranzactionare a avut loc la
data de 20 noiembrie 1995, sedinta in care 25 societati de valori mobiliare,
membre ale Asociatiei Bursei, au putut licita actiunile a 6 societati comerciale
inscrise la cota bursei de valori.
In ceea ce priveste resursele materiale initiale necesare pentru
infiintarea bursei, aceasta a primit finantare pentru primul an de activitate de
la bugetul statului, in baza propunerii inintate de C.N.V.M.. Aceste sume vor
fi recuperate, de-a lungul a trei ani, prin intermediul C.N.V.M. (care le va
varsa mai departe bugetului de stat) incepand cu al treilea an de functionare a
Bursei.
Bursa de Valori Bucuresti prezenta la data de 31 decembrie 1997
urmatoarea structura:
a) Ca organe decizionale: Asociatia Bursei de Valori Bucuresti
formata din totalitatea societatilor de valori membrei ale bursei care au primit
din partea C.N.V.M. autorizatia de negociere in bursa de valori si au fost
acceptati de ceilalti membri ai asociatiei. Numai membrii asociatiei bursei pot
tranzactiona in bursa de valori si au dreptul la un vot in adunarile generale ale
bursei.
Comitetul Bursei este organismul de conducere al Bursei format din 9
reprezentanti alesi in prima sedinta a Asociatiei Bursei.
b) Ca organe executive : Directorul General numit de Comitetul bursei
care nu este reprezentant al vreunui membru al bursei si care exercita
competentele de administrare a activitatii curente a bursei si este abilitat
pentru a reprezenta institutia in fata autoritatilor publice si in relatiile acesteia
cu tertii.

100
c) Ca organisme de supraveghere : Comisarul General al Bursei numit
de catre C.N.V.M. ca reprezentant propriu, are misiunea de a supraveghea si
controla activitatea acesteia.
Cenzorii interni si cenzorul extern independent al bursei au indatoriri
specifice in procesul de supraveghere, control si raportare al bursei.
d) Ca organisme consultative comitete si comisii care au scopul de a sista si
consulta conducerea bursei.
Acestea sunt:
Comisia de Etica si Conduita, care are ca principale atributii
constatarea savarsirii faptelor care contravin regimului juridic bursier,
investigarea imprejurarilor in care s-au savarsit acestea, precum si
formularea propunerilor de sanctionare a persoanelor vinovate;
Comisia de Inscriere la Cota Bursei, care hotaraste asupra inscrierii,
promovarii, suspendarii sau retrogradarii valorilor mobiliare de la cota
Bursei de Valori Bucuresti;
Camera Arbitrala, solutioneaza diferendele dintre membrii Asociatiei
Bursei, dintre acestia si agentii lor de valori mobiliare, precum si dintre
clienti si membrii Asociatiei Bursei.
Operatiunile curente sunt asigurate de personalul bursei care este
organizat in urmatoarea structura:
Directia Membri si Emitenti cu doua servicii:
Serviciul Membri
Serviciul Emitenti
Directia Operatiuni Bursiere si Informatica cu patru servicii:
Serviciul Tranzactionare si supraveghere a Pietei
Serviciul de Registru
Serviciul de Compensare si Control al Decontarii
Serviciul informatica
Directia Relatii cu Publicul si Cercetare-Dezvoltare
Directia Juridica
Directia Economica

Functionarea Bursei de Valori Bucuresti

A. Membrii Asociatiei Bursei de Valori Bucuresti

Membrii Asociatiei Bursei sunt societatile de valori mobiliare ce

solicita si primesc din partea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare
autorizatia de negociere in Bursa de Valori Bucuresti si sunt acceptati de
Asociatia Bursei. Calitatea de membru al Asociatiei Bursei este dobandita la
data inscrierii in Registrul de Asociati al Asociatiei Bursei.
Pentru a deveni membru al Asociatiei BVB un solicitant trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:

101
a) Membrii conducerii si agentii pentru valori mobiliare trebuie sa aiba o
buna reputatie civica, integritate morala si cunostinte si/sau practica
profesionala in unul din urmatoarele domenii: economic, financiar, bancar,
afaceri sau juridic;
b) Cel putin 50% din membrii Consiliului de Administratie al membrilor
Asociatiei Bursei sa fie autorizati ca agenti pentru valori mobiliare.
c) In cazul in care Consiliul de Administratie al societatii membre deleaga o
parte din competentele sale unui Comitet de Directie, cel putin 50% din
membrii sai trebuie sa fie autorizati ca agenti pentru valori mobiliare.
Atat persoanele fizice (angajate ale societatii de valori mobiliare), care
executa ordine de tranzactionare in ringul bursei cat si persoanele fizice
care asigura legatura dintre societatea de valori mobiliare si bursa
(raportari, decontari, reconcilieri) trebuie sa fie autorizati de bursa ca
agenti de bursa. In incinta Bursei de Valori Bucuresti nu pot desfasura
activitati de intermediere (brokeraj) agenti de bursa persoane fizice- decat
daca au calitatea de angajati ai societatii de valori mobiliare membre ale
Asociatiei Bursei.
Atat societatile de valori mobiliare cat si agentii de valori mobiliare
care le reprezinta trebuie sa respecte prevederile Codului de Etica si
Conduita al Bursei.

B. Produsele pietei procedura de inscriere la cota BVB

Pentru a fi tranzactionate la o bursa de valori, valorile mobiliare trebuie

sa fie admise la cota oficiala a bursei respective. La Bursa de Valori Bucuresti
pot fi inscrise la cota urmatoarele tipuri de valori mobiliare: actiuni emise de
societatile comerciale deschise, obligatiuni emise de catre societati
comerciale, si organe ale administratiei publice centrale si locale.
Dupa modul in care sunt evidentiate valorile mobiliare sus mentionate,
bursa de valori accepta la cota urmatoarele tipuri:
Valori mobiliare evidentiate prin inscriere in cont (in forma
dematerializata);
Valori mobiliare emise in forma fizica si imobilizate conform
procedurilor bursei;

Sectoarele si categoriile de cotare ale BVB

In functie de tipul de valoare mobiliara, cota bursei este structurata pe 3
sectoare dupa cum urmeaza:

1. Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane:

In acest sector sunt inscrise actiunile societatilor comerciale deschise
(societati emitente). Inscrierea unei societati emitente la cota bursei trebuie sa
fie facuta de catre o societate de valori mobiliare numita initiatoare, care are

102
indatorirea de a reprezenta si sustine societatea emitenta in procedura de
inscriere, de a inainta documentele emitentului la bursa, de a familiariza
respectivul emitent cu activitatile specifice pietei de capital.

2. Sectorul obligatiunilor si altor valori mobiliare emise de catre

autoritatile administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati
Procedura de inscriere la cota a acestui tip de valori mobiliare este
cu mult mai simpla deoarece aceste tipuri de valori mobiliare au conditii de
emisiune aparte (ele nu trebuie decat sa fie inregistrate la OEVM).
Obligatiunile si alte valori mobiliare emise de catre autoritati ale
administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati sunt de drept
admise la cota din momentul primirii de catre BVB a respectivului document
de emisiune si a platii comisionului prevazut de procedurile bursei.

3. Sectorul international
Inscrierea la cota bursei in sectorul international a valorii mobiliare
emise de o persoana juridica straina trebuie sa fie facuta prin intermediul unei
societati de valori mobiliare membra a asociatiei bursei; acestea vor fi afisate
distinct de valorile mobiliare autohtone. Pentru a avea inscrise valorile
mobiliare in cadrul sectorului international, emitentii vor trebui sa intruneasca
conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca si emitentii autohtoni, cu
mentiunea de a avea respectivele valori mobiliare depozitate la o societate
comerciala de depozitare colectiva a valorilor mobiliare desemnate de bursa.
Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane este
structurat pe doua categorii de cotare diferentiate din punct de vedere al
criteriilor de performanta al persoanelor juridice (societati comerciale
emitente) care se inscriu la cota astfel:

1. Categoria II (de baza )

Principalele cerinte pentru inscrierea in categoria a-II-a sunt
urmatoarele:
Efectuarea unei oferte publice primare in scopul de a plasa pe piata valori
mobiliare emise in conditiile prevazute de Legea nr. 52/1994 si
regulamentele C.N.V.M.
Inregistrarea la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare (OEVM);
Libera transferabilitate a valorilor mobiliare;
Furnizarea de servicii adecvate catre detinatorii de valori mobiliare;
Furnizarea de informatii;
Plata comisioanelor;
Numirea unei persoane de legatura cu Bursa;
Certificarea datelor furnizate de catre emitent de catre un cenzor extern
independent;
Incheierea angajamentului de inscriere si mentinere la cota bursei etc.

103
 2. Categoria I
Principalele cerinte pentru inscrierea in categoria I, care se adauga celor
prevazute pentru inscrierea in categoria de baza sunt urmatoarele:
Perioada de activitate de minimum 3 ani;
Realizarea de profit net in ultimii 2 ani de activitate;
Personal de conducere recunoscut pentru competenta profesionala si
integritate morala etc.

Inscrirea si mentinerea la cota bursei

Procedura de admitere la cota bursei consta in parcurgerea a 3 etape:

1) emitentul prin societatea de valori mobiliare initiatoare trebuie sa depuna
la bursa o cerere insotita de un dosar, care trebuie sa cuprinda toate
documentele prevazute de procedurile bursei, inclusiv ultimile situatii
financiare din care sa reiasa indeplinirea tuturor conditiilor prevazute
pentru inscrierea in categoria de cotare corespunzatoare;
2) serviciul emitenti examineaza cererea; daca se constata neconcordante,
lipsuri in prezentarea documentatiei serviciul comunica aceste aspecte si
colaboreaza cu emitentul pana la indeplinirea procedurii iar daca
procedura este indeplinita serviciul va inainta cererea Comisiei de
Inscriere la Cota.
3) Comisia de Inscriere la Cota este singura competenta sa decida asupra
inscrierii la cota bursei; indeplinirea setului de cerinte nu atrage dupa sine
aprobarea automata a cererii de inscriere.
Procedura privind mentinerea la cota bursei consta in :
1) respectarea prevederilor privind furnizarea continua a informatiilor
2) negarea sau clarificarea oricaror zvonuri legate de activitatea societatilor
emitente, cu ajutorul comunicatelor de presa.
3) Respectarea procedurilor de confidentialitate a informatiilor

Promovarea valorilor mobiliare in categoria I

Promovarea valorilor mobiliare in categoria I va fi facuta prin
intermediul unei societati de valori mobiliare initiatoare.
a) emitentul, prin societatea de valori mobiliare initiatoare inainteaza
documentele si informatiile suplimentare necesare pentru promovarea
valorii mobiliare in categoria I;
b) societatea membra initiatoare reprezinta in cadrul Bursei societatea
emitenta in vederea promovarii valorilor sale mobiliare in categoria I;
c) Comisia de Inscriere la Cota decide cu privire la promovarea valorilor
mobiliare in categoria I.

104
 C. Mecanismul de tranzactionare
Modalitatea de tranzactionare este diferita in functie de specificul pietei
dar mai ales in conformitate cu sistemul de tranzactionare. In practica
internationala sunt utilizate mai multe modalitati de negociere, printre care:
Negocierea pe baza de carnet de ordine presupune centralizarea de
catre agentii de bursa a ordinelor primite de la clienti intr-un document numit
carnet de ordine; el poate sa fie deschis pentru consultare de catre agentii de
bursa terti (cum este cazul la Tokyo Stock Exchange) sau inchis (ca la New
York Stock Exchange si American Stock Exchange), unde numai pretul si
volumul celor mai bune cotatii sunt anuntate in bursa. Tranzactia este
incheiata atunci cand un agent de bursa a raspuns favorabil la oferta facuta de
un altul. Este o metoda de tranzactionare depasita dar folosita de bursele
mentionate mai sus din respect pentru traditie.
Negocierea prin inscriere pe tabla presupune prezentarea ordinelor
astfel incat ele sa poata fi vazute de toti agentii de bursa care participa la
sedinta respectiva. Aceasta se realizeaza prin inscrierea pe un tabel electronic
(la bursa din Toronto) sau prin inscrierea cu creta (la Hong Kong, Sydney,
Singapore) a primelor doua (cele mai bune) preturi de cumparare (BID) si
vanzare (ASK).
Negocierea prin anuntarea publica a ordinelor se practica atat pe
pietele intermitente, cat si pe cele continue (la bursele din Zurich si
Budapesta). Negocierile sunt deschise de un functionar al bursei, care striga
titlul ce urmeaza a fi negociat. Apoi agentii de bursa anunta cu voce tare
preturile lor bid si ask si cauta parteneri interesati.
Negocierea in groapa este o varianta a metodei descrise mai sus,
singura diferenta constand in aceea ca tranzactionarea se realizeaza intr-un
spatiu semicircular, foarte aglomerat numit groapa unde iau loc agentii de
bursa si isi striga preturile de vanzare/cumparare. Este una din metodele cele
mai spectaculoase de negociere si se practica pentru produsele care se bucura
de un mare dever la bursa. Este o metoda traditionala folosita in SUA.
Negocierea pe blocuri de titluri are loc, de regula, in afara salii
principale de negocieri a bursei, intr-un spatiu special amenajat din incinta
institutiei. La NYSE se formeaza asa-numita piata de sus (upstairs market).
Blocurile de titluri sunt tranzactionate intr-un volum mare (10.000 actiuni sau
mai multe); negocierea lor este supusa unui regim special din cauza
impactului puternic asupra pietei.
Negocierea electronica presupune utilizarea tehnologiei moderne in
procesul de transmitere a ordinelor si de prezentare a acestora la bursa.
Electronizarea poate merge si mai departe, cuprinzand executarea ordinelor si
decontarea tranzactiilor. Unul dintre primele sisteme de tranzactii complet
automatizate a fost introdus la Toronto, in 1977, sub denumirea Sistemul de
Tranzactionare Asistat de Calculator (Computer Assisted Trading System
CATS).

105
 Sistemul de tranzactionare al Bursei de Valori Bucuresti

Sistemul de tranzactionare utilizat de BVB este un sistem electronic

modern numit S.T.E.A. (Sistemul de Tranzactionare si Executie Automata).
Acesta este realizat dupa modelul de software canadian (CATS varianta
imbunatatita).
Categoriile de tranzactii efectuate in Bursa de Valori Bucuresti sunt:

1. Tranzactiile in piata continua si intermitenta

Valorile mobiliare inscrise la cota bursei pot fi tranzactionate prin
mecanismele pietei continue sau intermitente (fixing) in functie de situatia
pietei pentru fiecare valoare mobiliara. De regula, mecanismele pietei
continue se aplica acelor valori mobiliare care au o piata activa (volum si
frecventa ridicata a tranzactiilor) in timp ce valorile mobiliare ce au o piata
lenta (volum mic, frecventa a tranzactiilor mica) sunt tranzactionate in piata
intermitenta.
a) Tranzactionarea in piata intermitenta este alcatuita din una sau
mai multe (maximum cinci) sesiuni de tranzactionare. Prima sesiune se
numeste sesiune principala toate celelalte fiind sesiuni suplimentare. Este
necesara aceasta distinctie deoarece o sesiune de tranzactionare este formata
din mai multe etape, etape ce difera dupa cum este vorba de sesiunea
principala sau sesiunile suplimentare, astfel:
Sesiunea principala presupune:
Introducerea ordinelor;
Fixingul (licitatia) care presupune:
Identificarea tranzactiilor posibile
Calcularea si afisarea preturilor de piata
Alocarea
Sesiunea suplimentara presupune:
Introducerea ordinelor;
Negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzactionate
Alocarea
Inchiderea
Tiparirea rapoartelor de tranzactionare,compensare, decontare si
comision
Afisarea preturilor valorilor mobiliare tranzactionate
Introducerea ordinelor in sistem
Ordinele de vanzare/cumparare de valori mobiliare sunt introduse in
sistem de catre agentii de bursa. Pana in momentul stabilirii pretului de
piata un ordin introdus este revocabil sau modificabil.
Identificarea tranzactiilor posibile

106
 Pretul valorilor mobiliare se calculeaza prin algoritmul de fixing
(licitatie), care identifica pretul la care cea mai mare cantitate de valori
mobiliare va putea fi tranzactionata.
Calcularea si anuntarea preturilor de piata
In cazul in care volumul maxim de tranzactii s-ar putea efectua la mai
multe preturi, pretul la care se va face tranzactionarea va fi cel mai apropiat de
pretul de referinta.
Pretul de referinta este media ponderata cu volumul a preturilor
tranzactiilor efectuate in cursul sedintei. Toate tranzactiile pentru o valoare
mobiliara se efectueaza la acelasi pret.
Pretul de piata este pretul la care se incheie o tranzactie bursiera intr-o
sesiune de tranzactionare.
Alocarea . Alocarea ordinelor se face dupa urmatoarele reguli si in
ordinea descrisa mai jos:
Toate ordinele de cumparare ale clientilor, cu pretul mai mare (bun)
decat pretul de piata si toate ordinele de vanzare ale clientilor cu
pretul mai mic (mai bun) decat pretul de piata se vor executa
integral, in masura in care cantitatea de valori mobiliare este
suficienta;
Ordinele care au avut pretul specificat egal cu pretul de piata se vor
executa integral, partial sau deloc;
Dupa alocarea pretului de piata si alocarea ordinelor cu preturi mai
bune, ordinele cu pretul egal cu pretul de piata sunt alocate astfel:
Toate ordinele clientilor care au avut pretul egal cu pretul de
piata au prioritate de alocare fata de ordinele proprii ale
societatii;
Ordinele clientilor sunt executate in ordinea crescatoare a
cantitatilor; daca este necesara o alocare in cazul a doua sau
mai multe ordine cu cantitati egale, se utilizeaza principiul
precedentei (primul venit primul servit);
Daca toate ordinele de bursa ale clientilor au fost executate
integral, atunci ordinele proprii ale societatilor membre vor fi
alocate, prioritatea fiind data de timpul la care a fost introdus
ordinul in sistem, conform principiului precedentei (primul
venit primul servit).

Negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzactionate

In cazul in care dupa alocare au mai ramas ordine neexecutate, avand
pretul egal cu pretul stabilit in sesiunea principala, va avea loc o sesiune
suplimentara pentru acoperirea cantitatii netranzactionate aflata in surplus.
Pentru cantitatea de valori mobiliare in surplus, vor putea fi introduse ordine
de sens contrar numai la pretul de piata. Dupa expirarea timpului alocat
sesiunii principale, in baza ordinelor introduse si a principiilor de alocare,

107
tranzactiile se vor executa la pretul stabilit in sesiunea principala. Deoarece
pro-ordinele sunt alocate de sistem dupa ce toate ordinele clientilor au fost
integral executate, exista posibilitatea ca in aceasta sesiune sa existe ordine
care conduc la formarea unui nou pret, caz in care sesiunea suplimentara va fi
anulata automat si se va activa o noua sesiune principala.

4.2. Cotarea Valorilor Mobiliare

Tranzactiile bursiere se pot derula cu conditia inscrierii valorilor

mobiliare la Cota bursei. Admiterea in cotatia oficiala nu reprezinta un drept,
ci trebuie sa fie solicitata de emitent. Procedura de admitere, in conformitate
cu practica internationala comporta trei faze :
a) intocmirea dosarului de admitere care cuprinde conturile de
rezultate si bilanturile contabile aferente ultimilor 3-5 ani
incheiati ;
b) asumarea unor obligatii de catre emitent, cum ar fi :
- punerea la dispozitia pietei a unui cuantum de valori mobiliare
chiar din ziua introducerii in cotatia oficiala si mentinerea unei
piete active si regulate a acestor titluri ;
- informarea autoritatilor bursiere, in timp util, asupra tuturor
evenimentelor sociale care afecteaza existenta juridica a
societatii( modificari statutare,modificarea capitalului );
- publicarea in presa financiara, cel putin o data pe trimestru, a
unor informatii privind evolutia activitatii economico-financiare
a societatii emitente, inclusiv cifra de afaceri;
- emiterea inscrisurilor in conformitate cu anumite norme impuse
pe plan intern si international ;
- asigurarea la banci ori societati de asigurare.
c) examinarea si aprobarea cererii de catre organismul de
reglementare si supraveghere a pietei bursiere. Prin intermediul unor servicii
de studii financiare, emitentul care solicita inscrierea valorilor mobiliare la
cota bursei este examinat la sediul acestuia, din punct de vedere al dotarii
tehnice, conditiilor de munca, modului de organizare a serviciilor
administrative si comerciale.
Introducerea valorilor mobiliare in cotatia oficiala presupune si o
publicitate prealabila. Intr-un buletin de anunturi legale se publica :
denumirea, nationalitatea, sediul, obiectul de activitate, durata, capitalul,

108
ultimul bilant, pasivul obligatoriu, avantajele stipulate prin statut, pentru
investitori si administratori.
Inscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei de Valori Bucuresti
(BVB) este reglementata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
Societatea care doreste sa fie listata la BVB trebuie sa se supuna
legisla-tiei in vigoare, regulamentelor si procedurilor specifice stabilite de
catre Bursa.
Societatile comerciale care solicita cotarea actiunilor lor ordinare
trebuie sa indeplineasca anumite conditii. De asemenea, o data cu inaintarea
catre Bursa a cererii de inscriere a valorilor mobiliare la cota,insotita de
documentele cerute,
va fi platit, de catre emitent, un comision de procesare, nerambursabil, daca
respectiva cerere a fost respinsa.
In situatia in care societatea emitenta a respectivelor valori mobiliare
a primit, din partea Comisiei de Inscriere la Cota, Decizia de Inscriere la
Cota Bursei, atunci trebuie sa plateasca un comision de inscriere, a carui
valoare este stabilita in functie de valoarea nominala totala a valorilor
mobiliare respective, emise si aflate in circulatie. Nivelul comisionului
variaza in functie de natura valorilor mobiliare inscrise la cota (actiuni si
obligatiuni emise de persoane juridice romane inscrise la categoria I sau la
categoria de baza ; obligatiuni si juridice alte valori mobiliare, de natura
acestora emise de stat, judete, orase, comune si de citeva autoritati ale
administratiei publice centrale si locale).
Structura Cotei Bursei de Valori Bucuresti :
- sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane ;
- sectorul obligatiunilor si al altor valori mobiliare, emise de catre
stat, judete, orase, comune, de catre autoritati ale administratiei
publice centrale si locale si de catre alte autoritati ;
- sectorul international, rezervat valorilor mobiliare emise de
persoane juridice din strainatate.
Inscrierea la Cota Bursei in cadrul sectorului valorilor
mobiliare emise de persoane juridice romane.
Inscrierea la Cota Bursei a valorilor mobiliare ale unei societati
emitente, persoana juridica romana, va fi facuta prin intermediul unei
societati de valori mobiliare membra a Asociatiei Bursei, numita
initiatoare.Societatea membra initiatoare are indatorirea de a
reprezenta si a sustine societatea emitenta la procedura de inscriere, de a
inainta documentele emitentului la Bursa, de a familiariza respectivul
emitent cu activitatile specifice pietei de capital.
Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane este
organizat pe doua categorii : categoria a-II-a (de baza) si categoria I.
Principalele cerinte pentru inscrierea la categoria a II-a (de baza),
sunt urmatoarele :

109
 libera transferabilitate a valorilor mobiliare ;
inregistrarea la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare.
Inscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei se face pentru : valori
mobiliare evidentiate prin inscriere in cont sau/si valori mobiliare emise in
forma fizica si imobilizate conform procedurilor Bursei :
furnizarea de servicii adecvate catre detinatorii de valori
mobiliare ;
furnizarea de informatii ;
plata comisioanelor de inscriere la Cota Bursei ;
legatura cu Bursa (emitentul va numi o persoana care va
mentine legatura permanenta cu Bursa) ;
certificarea datelor furnizate de emitent de catre un cenzor
extern independent ;
aderarea la angajamentul de inscriere si mentinere la Cota
Bursei.
In cazul inscrierii in categoria I, emitentul va trebui sa indeplineasca
pe langa cerintele acestei categorii si pe cele prevazute pentru categoria de
baza.
Perioada de activitate de minimum 3 ani. Emitentul trebuie sa fi
obtinut profit net in ultimii 2 ani de activitate. In calculul profitului
net nu se ia in considerare profitul aferent venitului financiar.
Conducerea si alte aspecte legate de activitatea emitentului.
Bursa poate aprecia competenta profesionala si integritatea morala a
personalului de conducere a emitentului, precum si aspecte legate de
activitatea economico-financiara a acestuia, cum ar fi capitalul
circulant, fluxul de lichiditati etc.
Inscrierea la Cota Bursei a actiunilor.
Cel putin 15% din numarul actiunilor emise si aflate in circulatie
trebuie sa fie detinute de cel putin 1.800 de actionari, excluzand persoanele
implicate si angajatii emitentului. Fiecare dintre acesti 1.800 de actionari
trebuie sa detina un numar de actiuni a caror valoare totala minima sa fie de
10 lei. Procentul de minim 15% mentionat mai sus trebuie sa reprezinte
minim 7.5 lei de actiuni.
Inscrierea la Cota Bursei a obligatiunilor.
Cel putin 30% din numarul obligatiunilor emise si aflate in circulatie
trebuie sa fie detinute de cel putin 1.000 de detinatori, excluzand persoanele
implicate si angajatii emitentului. Fiecare dintre acesti 1.000 de detinatori
trebuie sa detina un numar de obligatiuni a caror valoare totala minima sa fie
30 lei. Procentul de minim 30 % mentionat mai sus trebuie sa reprezinte
minim 5 lei de obligatiuni.
Promovarea in categoria I a valorilor mobiliare ale unei societati
emitente, persoana juridica romana, va fi facuta prin intermediul unei societati

110
de valori mobiliare membra a Asociatiei Bursei, numita initiatoare, care va
sustine cererea de promovarea in fata Comisiei de Inscriere la Cota Bursei,
dupa ce va fi examinata de serviciul Emitenti.
Decizia de promovare a valorilor mobiliare in categoria I va fi data de
catre Comisia de Inscriere la Cota in termen de maximum o luna de la data
depunerii tuturor documentelor solicitate. Intrarea in vigoare a deciziei de
promovare este conditionata de plata comisionului de promovare.
Inscrierea la Cota Bursei in cadrul sectorului obligatiunilor
si a altor valori mobiliare emise de catre stat, judete, orase, comune,
de catre autoritati ale administratiei publice centrale si locale se de
catre alte autoritati.
Obligatiunile emise de catre stat, judete, orase, comune, de catre
autoritati ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati
sunt de drept admise la cota la primirea de catre Bursa a respectivului
document de emisiune si a platii comisionului prevazut.
Decizia privind inscrierea la cota a acestor valori mobiliare este luata de
Comisia de Inscriere la Cota, in urma analizei Cererii de Inscriere la cota
BVB a valorilor mobiliare si a documentului de emisiune care o insoteste.
Inscrierea la Cota Bursei in cadrul sectorului international.
In cadrul sectorului international se inscriu valorile mobiliare emise de
persoane juridice straine.
Conditiile necesare inscrierii la cota a acestor valori mobiliare sunt
aceleasi ca si pentru emitentii autohtoni, cu mentiunea de a avea respectivele
valori mobiliare depozitate la o societate comerciala de depozitare colectiva a
valorilor mobiliare, societate desemnata de Bursa.
Pentru a fi inscrise la cota BVB, valorile mobiliare straine vor trebui
sa fie inscrise pe o piata organizata din tara in care au fost emise si
recunoscute de BVB.
Valorile mobiliare de acest fel, acceptate la cota, vor fi afisate distinct
de cele autohtone.
Mentinerea la Cota Bursei a valorilor mobiliare incepe o data cu
intrarea in vigoare a deciziei de inscriere a acestora.
Pentru mentinerea valorilor mobiliare la Cota, emitentii acestora vor
trebui sa achite comisionul de mentinere, respectiv vor realiza furnizarea
informatiilor cerute de Bursa, informand permanent si pe deplin publicul atat
despre evenimentele importante, cat si despre deciziile ce pot afecta pretul
valorilor mobiliare. Emitentii ale caror valori mobiliare sunt inscrise la Cota
Bursei de Valori Bucuresti vor respecta in mod permanent cerintele prevazute
la inscriere.
Emitentul ale carui valori mobiliare sunt inscrise la Cota Bursei va
trebui sa realizeze furnizarea informatiilor in cel mai scurt timp posibil, in asa
fel incat sa asigure accesul echitabil al investitorilor la informatiile necesare
luarii deciziei de a investi. Emitentul ale carui valori mobiliare sunt inscrise la

111
Cota va inainta Bursei informatiile solicitate anual, semestrial si oricand
Bursa considera necesar, aceasta constituind furnizarea periodica a
informatiilor.
Actele sau faptele care pot afecta pretul sau alte aspecte in tranzactiile
cu valori mobiliare ale emitentului, ale societatilor comerciale asociate sau ale
acelor societati in care aceasta detine o pozitie majoritara si care devin
cunoscute personalului de conducere al emitentului, vor fi aduse imediat la
cunostinta Bursei si publicului. Transmiterea imediata a acestor informatii
catre Bursa si public constituie furnizarea continua a informatiilor.

Suspendarea, retrogradarea si retragerea de la Cota Bursei

Bursa poate suspenda sau retrage de la Cota valorile mobiliare ale

oricarui emitent daca :
- emitentul nu respecta conditiile Angajamentului de inscriere si
mentinere la Cota Bursei ;
- in opinia Bursei, nu mai poate fi mentinuta sau restabiliat o piata
ordonata a respectivelor valori mobiliare ;
- au loc fuziuni, reorganizari, diviziuni, consolidari, reclasificari ;
- actionarii iau decizia de retragere de la Cota ;
- emitentul nu plateste vreunul din comisioanele datorate Bursei si
mentine aceasta situatie pe o perioada de cel mult doua luni dupa
data exigibilitatii comisionului respectiv ;
- emitentul nu respecta cerintele formulate de catre Bursa in
legatura cu furnizarea informatiilor ;
- emitentul nu intocmeste rapoartele financiare conform
principiilor contabile prevazute de legislatia in vigoare sau nu se
conformeaza altor cerinte contabile solicitate de Bursa ;
Bursa poate retrograda valorile mobiliare ale oricarui emitent din
categoria I in categoria a II-a, in cazul in care :
- cerintele referitoare la profitul net nu mai sunt indeplinite;
- procentul minim privind actiunile emise in circulatie este mai
mic de 10 %, iar in privinta obligatiunilor este mai mic de 20
%;
- numarul actionarilor, excluzand persoane le implicate si
angajatii, este mai mic de 1.500, sau daca valoarea totala minima
detinuta de fiecare dintre acestia este mai mica de 9 lei ;
- numarul detinatorilor de obligatiuni, excluzand persoanele
implicate si angajatii, este mai mic de 800, sau daca valoarea
totala minima detinuta de acestia este mai mica de 25 lei.

Ordinele de bursa

112
 Orice tranzactie pe piata bursiera este initiata printr-un ordin de
vanzare sau de cumparare a valorilor mobiliare.
Dupa determinarea procedurii de deschidere de cont, clientul va
completa si semna un ordin de vanzare sau cumparare pentru fiecare tip de
valoare mobiliara, in parte, pe care doreste sa o tranzactioneze (sa o
achizitioneze sau sa o instraineze).
Transmiterea unui ordin se poate realiza :
fie prin prezentarea de fiecare data la agentul de valori
mobiliare care se ocupa de contul clientului respectiv;
fie prin alte mijloace, cum ar fi : telefon, fax, E-mail in functie de
conditiile stabilite intre client si agentul de valori mobiliare in
momentul deschiderii contului.
Ordinul dat de client este de fapt o oferta (in cazul vanzarii),
respectiv o comanda (in cazul cumpararii) avand ca obiect tranzactionarea
unui anumit volum de valori mobiliare, in anumite conditii. Astfel, ordinul
trebuie sa cuprinda informatii cu privire la :
sensul operatiunii (vanzare sau cumparare) ;
produsul bursier ce face obiectul ordinului;
cantitatea oferita / comandata ;
tipul tranzactiei ( la vedere / la termen, cu specificarea scadentei
in cazul tranzactiilor la termen).
Cea mai importanta indicatie este cea legata de pret, respectiv cursul
la care se ofera sau se comanda produsul bursier. Din acest punct de vedere, in
practica s-au consacrat tipurile de ordine prezentate in cele ce urmeaza :
Ordinul la piata (market order) este un ordin de vanzare-cumparare
la cel mai bun pret oferit de piata. Practic, un ordin de cumparare la piata
impune obtinerea celui mai scazut pret existent in bursa, in momentul in care
brokerul de incinta primeste instructiune de executare a ordinului. Un ordin de
vanzare la piata trebuie executat la cel mai mare pret existent, cand brokerul
de incinta primeste ordinul. Daca brokerul nu reuseste sa execute ordinul in
conditiile respective, se spune ca a pierdut piata, iar firma de brokeraj este
obligata sa despagubeasca pe client pentru pierderile suferite de acesta din
eroarea profesionala (sau eventual frauda) a brokerului sau. Astfel de situatii
sunt rare la bursele consacrate.
Ordinul limita (limit order) este cel in care clientul precizeaza pretul
maxim pe care intelege sa-l plateasca in calitate de cumparator, respectiv
pretul minim pe care il accepta in calitate de vanzator. Acest ordin nu poate
executat decat daca piata ofera conditiile impuse prin ordin. Unui ordin cu
limita de pret ii este asociata intotdeauna clauza la un pret mai bun,
aceasta inseamna ca daca brokerul poate cumpara titlurile la un pret mai mic

113
sau le poate vinde la un pret mai mare, el este obligat sa o faca imediat. In caz
contrar, brokerii sunt raspunzatori pentru a fi pierdut piata.
Ordinul stop ( stop loss order) are drept scop limitarea pierderii si
actio-neaza oarecum in sens contrar ordinului cu limita de pret. El devine un
ordin de vanzare cumparare la piata, atunci cand pretul titlului evolueaza
in sens contrar asteptarii clientului. Astfel, un ordin stop de vanzare este plasat
la un nivel inferior pretului curent al pietei, pentru prezervarea profitului
obtinut la un titlu cumparat anterior cu un pret mai mic sau pentru a limita
reducerea pretului pietei la anumite titluri detinute de client.
Sa presupunem ca un investitor a cumparat actiuni Xla un curs de
3.5lei , iar cursul acestora pe piata a ajuns la 4.5lei. Pentru a se proteja
impotriva unei scaderi ulterioare a cursului, investitorul adreseaza ordinul
vinde stop la 4.3lei, ceea ce inseamna ca atunci cand pretul pietei, in
scadere, ajunge la 4.3lei ordinul se executa, ca si cand ar fi un ordin la
piaa. Cursul, daca ar fi crescut in continuare, ordinul ar fi ramas inactiv.
Un ordin stop de cumparare este plasat la un nivel superior cursului
curent al pietei, urmarindu-se reducerea pierderii la o pozitie de vanzare luata
anterior.
Spre exemplu, un investitor care a vandut actiuni x la 4 lei isi poate
limita pierderea in cazul cresterii cursului actiunii x, prin adresarea unui
ordin cumpara stop la 4.2lei, ceea ce va asigura o limitare a pierderii
investitorului daca cursul creste peste 4.2lei.
Ordinele stop limita sunt acele ordine de tranzactie stop care la
declansare devin ordine limita. Astfel, ordinul vinde stop 2.5, limita 2.3 se
declanseaza cand cursul, in scadere, ajunge la 2.5 si se poate executa pana
canda ajunge la 2.3. Ordinul cumpara stop 2.5, limita 2.75 se declanseaza
atunci cand cursul, in crestere, ajunge la 2.5 si se executa pana la cel mult
2.75.
Ordine cu mentiuni speciale, ca de exemplu:
totul sau nimic (all or none), stocul de titluri va fi tranzactionat
integral sau deloc;
imediat sau anuleaza (immediate or cancel) cere ca tranzactia sa
fie executata imediat total sau partial. Partea neexecutata se
anuleaza;
dintr-o data sau deloc (fill or kill), tranzactia fie se executa
imediat la pretul stabilit, fie se anuleaza;
ordin la deschidere (at the opening), tranzactia se efectueaza la
cursul de deschidere sau se anuleaza;
ordin la inchidere (at the end), tranzactia trebuie efectuata in
ultimele 30 de secunde ale zilei de tranzactionare.
Pot exista si alte situatii care impun mentiuni speciale, cum ar fi : in
jurul,cu atentie,cu grija. Ordinul in jurulcomporta o limita de curs,
dar lasa intermediarului o oarecare latitudine de a efectua operatiunea cand se

114
ajunge in jurul cursului indicat de client. Ordinul cu atentie sau cu grija
permite intermediarului sa execute ordinul in una sau mai multe sedinte de
bursa, in functie de posibilitatile pietei.
Clientul are posibilitatea sa anuleze sau sa modifice ordinul sau,
oricand, inainte de executarea acestuia.
In executarea ordinelor de bursa, o problema esentiala o reprezinta
respectarea regulilor de prioritate. Prin prioritate de pret se intelege faptul ca
agentii de bursa trebuie sa execute ordinele de cumparare la preturi mai mari,
inaintea celor date la preturi mai mici: similar, ordinele de vanzare la preturi
mai mici vor fi executate inaintea celor la preturi mai mari. In cazul ordinelor
date la acelasi pret, se procedeaza conform urmatoarelor reguli:
- prioritatea de timp sau precedenta, inseamna ca primul ordin
plasat va fi primul executat;
- prioritatea de volum arata ca primul ordin executt va fi cel cu
volumul cel mai mare;
- executarea pro-rata inseamna ca toate ordinele la acelasi pret
vor fi executate in raport cu volumul lor. Aceasta regula se aplica
atunci cand piaa nu permite executarea integrala a ordinelor,
alocandu-se pentru fiecare o rata din volumul disponibil al pietei.
Daca se considera criteriul valabilitatii, ordinele bursiere pot fi:
- ordine valabile o zi, care pot fi executate numai in ziua cand au
fost lansate;
- ordine cu valabilitate prestabilita, (maximum sase luni), care pot
fi anulate de investitor in orice moment inainte de executie;
- ordine fara valabilitate precizata, care se executa, de regula,
pana la finele lunii in curs (pentru tranzactii cash) sau pana la
finele angajamentului asumat de investitor (pentru tranzactiile la
termen).
Initial, la Bursa de Valori Bucuresti s-au acceptat doar doua tipuri de
ordine: la piaa si la limita, cu conditia existentei in contul clientului a
disponibilului necesar acoperirii tranzactiei, specificate in ordinul de
cumparare si daca contul de valori mobiliare al clientului acopera in intregime
cantitatea specificata in ordinul de vanzare.
Incepand cu anul 1999, prin adoptarea sistemului de tranzactionare
HORIZON TM bursa are la dispozitie noi tipuri de ordine caracterizate de
modalitati specifice de executie in functie de piaa, utilizand o gama larga de
optiuni.

Tehnici de cotare

Cotarea valorilor mobiliare este operatiunea prin care se inregistreaza

ordinele de vanzare si de cumparare in vederea formarii si efectuarii

115
tranzactiilor. Tehnicile de cotare au evoluat de la cotarea clasica prin
strigare la cotarea electronica. Cotarea titlurilor si executarea ordinelor
bursiere difera de la o piaa la alta in raport de sistemul de tranzactionare
adoptat. Tehnicile de cotare consacrate in practica internationala sunt
prezentate in cele ce urmeaza.
Cotarea prin anuntare publica a ordinelor este o tehnica folosita atat
pe pietele intermitente, cat si pe cele continue. Fiecare valoare
mobiliara este repartizata pentru tranzactionare la unul din ringurile
aflate in incinta bursei (de aici si denumirea de tranzactionare in ring).
Negocierile sunt deschise de un functionar al bursei care striga titlul
ce urmeaza a fi negociat. Apoi, agentii de bursa anunta cu voce tare
preturile lor de vanzare si cumparare, cautand parteneri interesati.
Incheierea tranzactiei are loc atunci cand un agent de bursa, care a
strigat cotatiile sale, primeste un raspuns afirmativ din partea altui
agent de bursa.
Cotarea pe baza de carnet de ordine presupune centralizarea de catre
agentii de bursa a ordinelor primite de la clienti intr-un document
numit carnet de ordine (order book); el contine ordinele repartizate
in raport cu gradul lor de negociabilitate. Carnetul de ordine poate sa
fie deschis pentru consultare de catre agentii de bursa terti ( cum este
cazul la Tokyo Stock Exchange) sau inchis ( la NYSE si AMEX, unde
numai pretul si volumul celor mai bune cotatii sunt anuntate in bursa).
Contractarea are de regula un caracter bilateral si se produce atunci
cand un agent de bursa a raspuns favorabil la oferta facuta de alt agent
de bursa.
Cotarea prin casier, care presupune centralizarea de catre agentii de
bursa a ordinelor primite de la clienti, intr-un document denumit
carnet de ordine (order book), ce contine ordinele repartizate in raport
cu gradul lor de negociabilitate.
Cotarea prin inscrierea pe tabla, in cadrul careia ordinele sunt
prezentate in asa fel incat sa fie vazute de toti agentii de bursa care
participa la sedinta respectiva. Aceasta se realizeaza prin inscrierea pe
un tabel electronic a primelor doua (cele mai bune) preturi de
cumparare si de vanzare, respectiv cotatiile ASK si BID. Contractarea
are loc atunci cand un agent de bursa tert accepta o cotatie ce figureaza
pe tabla.
Cotarea in groapa (pit trading), care este o varianta a tehnicii
clasice de tranzactionare in ring. Groapa este un spatiu semicircular
foarte aglomerat, unde iau loc agentii de bursa si isi striga preturile de
vanzare si cumparare, putand actiona pe cont propriu sau in contul
unor terti. Este una din metodele cele mai spectaculoase de cotare,
utilizandu-se pentru valorile mobiliare cel mai intens negociate si
indeosebi pentru contracte futures si optiuni.

116
 Cotarea pe blocuri de titluri (block trading), care se deruleaza in afara
salii principale de negocieri a bursei, intr-un spatiu special amenajat.
Blocurile de titluri sunt contracte de volum mare. Dimensiunea
contractelor este atat de insemnata, incat poate influenta situatia pietei.
Din acest motiv, negocierea lor este supusa unui regim special: in
tranzactii se tine seama de informatiile venite din sala de negocieri, dar
contractarea blocurilor de titluri se realizeaza separat, urmand apoi ca
tranzactia sa fie raportata la bursa, dupa ce a fost incheiata.
Cotarea electronica presupune utilizarea tehnologiei moderne in
procesul de transmitere a ordinelor si de prezentare a acestora in bursa.
Electronizarea poate merge mai departe, cuprinzand executarea
ordinelor (contractarea) si lichidarea contractelor.
Sistemul de cotare al Bursei de Valori Bucuresti este un sistem
computerizat care permite transmiterea, interactiunea si executia ordinelor
pe piaa continua. Tranzactiile cu valori mobiliare inscrise la Cota bursei,
dar care se derulau initial in afara sistemului de cotare automat, sunt
considerate tranzactii speciale, tehnica de cotare fiind similara celei pe
blocuri de titluri.

Formarea cursului bursier

Cursul bursier se formeaza prin confruntarea directa a cererii cu

oferta, pe baza ordinelor inregistrate la bursa la un moment dat pentru fiecare
valoare mobiliara inscrisa la cota bursei.
Tehnica clasica de formare a cursului se bazeaza pe concentrarea si
centralizarea cererii si a ofertei. Nivelul cotat al cursului este pretul de
echilibru dintre cererea cumulata si oferta cumulata.
Principiul urmarit este cel al asigurarii contrapartidei.

4.3. Sistemul de tranzacionare al Bursei de Valori Bucureti

Sistemul de tranzacionare utilizat de BVB la deschiderea ei, a fost un

sistem electronic numit S.T.E.A. (Sistemul de Tranzacionare si Execuie
Automata). Acesta a fost realizat dup modelul de software canadian (CATS
varianta imbunatatita). In prezent, sistemul de tranzacionare la B.V.B. se
numete HORIZON.
Sistemul Horizon de nregistrare si execuie a ordinelor este un sistem
de licitaie electronica. Ordinele sunt afiate in sistem in ordinea celor mai

117
bune preturi (ordinea descresctoare a preturilor pentru ordinele de
cumprare, si cresctoare a preturilor pentru ordinele de vnzare). Identitatea
vinzatorilor si a cumparatorilor, sau a S.S.I.F. cu care acetia lucreaz, nu este
prezentata in sistemul de tranzacionare asigurnd confidenialitatea
operaiunilor derulate.
In funcie de parametrii tranzaciei, aciunile unui emitent se pot
tranzaciona pe mai multe segmente ale sistemului de tranzacionare ( numite
si piee). Pentru un investitor, acest mecanism intern al sistemului de
tranzacionare este de mai multe ori puin relevant: de derularea efectiva a
tranzaciilor pe pieele corespunztoare se ocupa angajaii S.S.I.F., investitorul
neavnd nici o grija despre aceste detalii. Insa cunoaterea acestor mecanisme
este utila, si poate deveni chiar foarte necesara pentru anumite tranzacii.
Categoriile de tranzacii efectuate in Bursa de Valori Bucureti sunt:

1.Tranzactiile in piaa continua si intermitenta

Valorile mobiliare nscrise la cota bursei pot fi tranzacionate prin
mecanismele pieei continue sau intermitente (fixing) in funcie de situaia
pieei pentru fiecare valoare mobiliara. De regula, mecanismele pieei
continue se aplica acelor valori mobiliare care au o piaa activa (volum si
frecventa ridicata a tranzaciilor) in timp ce valorile mobiliare ce au o piaa
lenta (volum mic, frecventa a tranzaciilor mica) sunt tranzacionate in piaa
intermitenta.
b) Tranzacionarea in piaa intermitenta este alctuita din una sau
mai multe (maximum cinci) sesiuni de tranzacionare. Prima sesiune se
numete sesiune principala toate celelalte fiind sesiuni suplimentare. Este
necesara aceasta distincie deoarece o sesiune de tranzacionare este formata
din mai multe etape, etape ce difer dup cum este vorba de sesiunea
principala sau sesiunile suplimentare, astfel:
Sesiunea principala presupune:
Introducerea ordinelor;
Fixingul (licitaia) care presupune:
Identificarea tranzaciilor posibile
Calcularea si afiarea preturilor de piaa
Alocarea
Sesiunea suplimentara presupune:
Introducerea ordinelor;
Negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzacionate
Alocarea
nchiderea
Tiprirea rapoartelor de tranzacionare, compensare, decontare si
comision
Afiarea preturilor valorilor mobiliare tranzacionate
Introducerea ordinelor in sistem

118
 Ordinele de vnzare/cumprare de valori mobiliare sunt introduse in sistem
de ctre agenii de bursa. Pana in momentul stabilirii preului de piaa un
ordin introdus este revocabil sau modificabil.
Identificarea tranzaciilor posibile
Preul valorilor mobiliare se calculeaz prin algoritmul de fixing
(licitaie), care identifica preul la care cea mai mare cantitate de valori
mobiliare va putea fi tranzacionata.
Calcularea si anunarea preturilor de piaa
In cazul in care volumul maxim de tranzacii s-ar putea efectua la mai
multe preturi, preul la care se tranzacioneaz va fi cel mai apropiat de preul
de referina.
Preul de referina este media ponderata cu volumul a preturilor
tranzaciilor efectuate in cursul edinei. Toate tranzaciile pentru o valoare
mobiliara se efectueaz la acelai pre.
Preul de piaa este preul la care se ncheie o tranzacie bursiera intr-o
sesiune de tranzacionare.
Alocarea . Alocarea ordinelor se face dup urmtoarele reguli si in
ordinea descrisa mai jos:
Toate ordinele de cumprare ale clienilor, cu preul mai mare (bun)
dect preul de piaa si toate ordinele de vnzare ale clienilor cu
preul mai mic (mai bun) dect preul de piaa se vor executa
integral, in msura in care cantitatea de valori mobiliare este
suficienta;
Ordinele care au avut preul specificat egal cu preul de piaa se vor
executa integral, parial sau deloc;
Dup alocarea preului de piaa si alocarea ordinelor cu preturi mai
bune, ordinele cu preul egal cu preul de piaa sunt alocate astfel:
Toate ordinele clienilor care au avut preul egal cu preul de
piaa au prioritate de alocare fata de ordinele proprii ale
societatii;
Ordinele clienilor sunt executate in ordinea cresctoare a
cantitilor; daca este necesara o alocare in cazul a doua sau
mai multe ordine cu cantitati egale, se utilizeaz principiul
precedentei (primul venit primul servit);
Daca toate ordinele de bursa ale clienilor au fost executate
integral, atunci ordinele proprii ale societatilor membre vor fi
alocate, prioritatea fiind data de timpul la care a fost introdus
ordinul in sistem, conform principiului precedentei (primul
venit primul servit).
Negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzacionate
In cazul in care dup alocare au mai rmas ordine neexecutate, avnd
preul egal cu preul stabilit in sesiunea principala, va avea loc o sesiune
suplimentara pentru acoperirea cantitatii netranzacionate aflata in surplus.

119
Pentru cantitatea de valori mobiliare in surplus, vor putea fi introduse ordine
de sens contrar numai la preul de piaa. Dup expirarea timpului alocat
sesiunii principale, in baza ordinelor introduse si a principiilor de alocare,
tranzaciile se vor executa la preul stabilit in sesiunea principala. Deoarece
pro-ordinele sunt alocate de sistem dup ce toate ordinele clienilor au fost
integral executate, exista posibilitatea ca in aceasta sesiune sa existe ordine
care conduc la formarea unui nou pre, caz in care sesiunea suplimentara va fi
anulata automat si se va activa o noua sesiune principala.
Exemplu de fixing :
Sa presupunem ca ne aflam la nceperea unei edine de tranzacionare.
Agenii de bursa procedeaz la introducerea ordinelor. Pentru societatea
comerciala Terapia acestea sunt:

S.S.I.F. Broker: OCc = 375 aciuni la preul de 5.050

S.S.I.F. IRI : OCp = 100 aciuni la preul de 5.050
S.S.I.F. Catalina : OCc = 100 aciuni la preul de 5.090
OVc = 100 aciuni la preul de 5.070
S.S.I.F. Global : OCc = 310 aciuni la preul de 5.110
S.S.I.F. Expandia: OVc = 150 aciuni la preul de 5.040
S.S.I.F Gelsor : OVc = 150 aciuni la preul de 5.100
S.S.I.F ansa : OCp = 125 aciuni la preul de 5.100
S.S.I.F. Romaxa: OVp = 425 aciuni la preul de 5.090
S.S.I.F. Capital : OVp = 100 aciuni la preul de 5.030
S.S.I.F. Regent : OVc = 25 aciuni la preul de 5.060
S.S.I.F. Actinvest: OCp = 75 aciuni la preul de 5.080
S.S.I.F. Strim : OCc = 150 aciuni la preul de 5.070
S.S.I.F. Active : OVc = 400 aciuni la preul de 5.100
S.S.I.F. INVESTCO: OVp = 245 aciuni la preul de 5.050

Unde : OCc = ordin de cumprare dat de clientul S.S.I.F.;

OCc = ordin de cumprare dat de S.S.I.F. pentru portofoliul
propriu;
OVc = ordin de vnzare dat de clientul S.S.I.F.;
OVp = ordin de vnzare dat de S.S.I.F. pentru portofoliul
propriu.
La ora prestabilita nceteaz procesul de introducere a ordinelor si se
intra in faza de deschidere a pieei in care sistemul de tranzacionare
aranjeaz ordinele introduse de agenii de bursa dup urmtoarea structura:

OFERTA DE OFERTA DE Minimum

CUMPARARE PR VINZARE Cantitati
(BID) ET (ASK) cumulate

120
 Cantitate Cantitate Cantitate Cantitate
cumulata cumulata
310 310 5.11 - 1.595 310
0
435 125 5.10 400 1.595 435
0
535 100 5.09 425 1.195 535
0
610 75 5.08 150 770 610
0
760 150 5.07 100 620 620
0
760 - 5.06 25 520 520
0
1.135 375 5.05 245 495 495
0
1.235 100 5.04 150 250 250
0
- 5.03 100 100 100
0

Etape de calcul :
1) aranjarea ordinelor dup pre in ordine descresctoare;
2) se cumuleaz cantitile separat pe ordine de cumprare si pe ordine
de vnzare, dup urmtorul model:
OC : 310 + 125 = 435 + 100 = 535 + 75 = 610 + 150 = 760 +0 = 760
OV : 100 + 150 = 250 + 245 = 495 + 25 = 520
Se observa ca sumele se cumuleaz ncepnd cu cel mai bun pre ( la
cumprare de sus in jos si la vnzare de jos in sus);
3) se retine cea mai mica valoare dintre cele doua (vnzare/cumprare)
corespunztoare cantitilor cumulate;
4) valoarea cea mai mare dintre cele calculate in etapa 3 este cea care
corespunde preului de piaa , acesta fiind preul la care cea mai mare
cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzacionata.
De indata ce calculatorul a stabilit astfel preul de piaa acesta va fi
anunat prin mesaj pe ecran.
Valoarea cea mai mare de cumprare (5110), respectiv valoarea cea mai
mica de vnzare (5030) reprezint cele mai bune preturi de cumprare,
respectiv de vnzare din piaa la momentul fixingului.
Urmeaz etapa de alocare, care in exemplul prezentat mai sus se va
efectua astfel:
a) se vor aloca intai ordinele de vnzare in urmtoarea ordine:

121
 100 + 150 + 25 + 245 + 100 = 620 aciuni care vor merge la
cumparatori in ordinea urmtoare:
310 + 100 + 150 = 560 reprezentnd ordine ale clienilor S.S.I.F.-urilor si
numai 60 aciuni pentru ordinul cu cantitatea de 125 aciuni, ordin care are
prioritate fata de ordinul de 75 aciuni deoarece a fost introdus, ca timp, in
sistem naintea celui de al doilea. Raman astfel nesatisfcute cele doua cereri
( prima parial mai puin 65 aciuni, iar a doua integral), care dei se
ncadrau in preul de piaa nu au mai existat oferte de vnzare (din punct de
vedere cantitativ) spre a fi satisfcute.
b) tranzacionarea in piaa continua este alctuita dintr-o sesiune de
tranzacionare care parcurge urmtoarele etape:
pre deschidere
introducerea ordinelor
deschidere
identificarea tranzaciilor posibile, calcularea si anunarea
preturilor de deschidere
alocarea
sesiune de tranzacionare continua
afiarea ordinelor ramase neexecutate
introducerea si executarea ordinelor in piaa continua
raportarea continua a tranzaciilor si transmiterea informaiilor de
piaa
nchidere
tiprirea rapoartelor de tranzacionare, compensare, decontare si
comision
afiarea preturilor valorilor mobiliare tranzacionate

Identificarea tranzaciilor posibile, calcularea si anunarea preturilor

de deschidere
Preul de deschidere este preul tuturor tranzaciilor care se efectueaz
in momentul in care se deschide piaa, fiind calculat pe baza ordinelor
introduse in sistem in cadrul etapei de pre deschidere, pentru fiecare valoare
mobiliara, printr-un algoritm de fixing (licitaie) care identifica preul la care
cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzacionata.
In cazul in care la deschidere s-au determinat mai multe preturi la care
se pot executa tranzaciile (cantitati egale cu preturi diferite) si preul de
referina al edinei precedente este in afara intervalului format de aceste
preturi, atunci preul de deschidere va fi acela care este cel mai apropiat de
preul de referina.
In cazul in care preul de referina al edinei precedente este cuprins
in intervalul dintre aceste preturi, atunci preul de deschidere este chiar preul
de referina.

122
 *Alocarea in cadrul etapei de deschidere
Toate ordinele de cumprare cu un pre mai mare dect preul de
deschidere si toate ordinele de vnzare cu preul mai mic dect preul de
deschidere se vor executa integral in msura in care cantitatea de valori
mobiliare este suficienta. Preturile tuturor ordinelor cu preturi mai bune
dect preul de deschidere, care nu au fost executate in momentul aplicrii
algoritmului de fixing si alocare vor fi modificate in mod automat si vor
deveni egale cu preul de deschidere.
Ordinele avnd preul egal cu preul de deschidere pot fi executate
integral, parial sau deloc, astfel:
prioritatea de alocare a valorilor mobiliare este data de tipul contului,
dup cum urmeaz:
- cont client;
- cont instituie financiara;
- cont propriu;
- cont angajat.
in cadrul fiecrui tip de cont, ordinea de execuie se stabilete conform
principiului precedentei (primul venit primul servit).
Ordinele de cumprare cu preul mai mic dect preul de deschidere si
ordinele de vnzare cu preul mai mare dect preul de deschidere nu se
executa.

*Afiarea ordinelor ramase neexecutate

Dup calcularea preului de deschidere si raportarea tranzaciilor ctre
membri, cel mai bun (mare) pre de cumprare si cel mai bun (mic) pre de
vnzare al fiecrei valori mobiliare vor constitui cotaiile de piaa pentru acea
valoare mobiliara. Introducerea ordinelor poate ncepe.
Cotaiile bursei in orice moment arata cea mai buna cerere si cea mai
buna oferta. Pentru ca ordinele sa poat fi executate, preturile acestora trebuie
sa coincid cu una din aceste cotaii (cea mai buna cerere sau cea mai buna
oferta).

*Introducerea si executarea ordinelor in piaa continua.

Fiecare ordin introdus este valabil pana cnd este executat, retras,
anulat sau blocat de ctre Bursa.
Prioritile de executare a ordinelor in piaa continua sunt:
cel mai bun pre (cel mai mare la cerere / cel mai mic la oferta);
la acelai pre prioritatea de alocare a valorilor mobiliare este
data de tipul contului, dup cum urmeaz: cont client, cont instituie
financiara, cont propriu, cont angajat;
in cadrul fiecrui tip de cont, ordinea de execuie se stabilete
conform principiului precedentei (primul venit primul servit).

123
 *Raportarea continua a tranzaciilor
Bursa va afia tranzaciile pe msura efecturii lor, precum si cotaiile
cererii si ofertei att pe monitoare, cat si ctre public prin afiajul electronic.

2. Tranzaciile ncruciate (Cross)

Tranzacia ncruciata este tranzacia la care participa ca intermediar, att
pentru cumparator cat si pentru vnztor, aceeai S.S.I.F..
Tranzaciile ncruciate se pot efectua intre:
doi clieni ai aceleiai Societati de Servicii de Investiii Financiare;
S.S.I.F. pe cont propriu si un client al sau;
Un angajat al S.S.I.F. si un client al societatii;
Un angajat al S.S.I.F. si societatea pe cont propriu.
Acest tip de tranzacie trebuie raportat la bursa pentru a putea fi efectuat
transferul de proprietate si pentru a putea fi efectuata supravegherea
tranzaciei ( in vederea protejrii investitorilor si respectrii regulilor bursei).
Bursa va verifica sa nu existe situaii de conflict de interese situaii prin care
societatea de intermediere va aranja tranzacii ncruciate pentru a putea
obine un avantaj in nume propriu fata de client sau va putea conferi un
avantaj unui client in detrimentul celuilalt, sau fata de ceilali participani pe
piaa.
In funcie de modul in care se introduc ordinele de bursa, se disting
doua tipuri de tranzacii ncruciate :
a) tranzacia ncruciata neintenionata are loc ca rezultat al introducerii
de ctre agentul de bursa de ordine distincte de cumprare si de vnzare, care
pot conduce la efectuarea tranzaciei pe parcursul edinei in mod automat;
b) tranzacia ncruciata intenionata are loc atunci cnd agentul de bursa
decide sa coreleze un ordin de vnzare si un ordin de cumprare, astfel incat
acestea sa fie introduse direct ca tranzacie, printr-o singura comanda care
include ambele ordine, fara a fi afectata de celelalte ordine din piaa.

Reguli de efectuare a tranzaciilor ncruciate:

1. Ordinele de bursa de vnzare si de cumprare sunt completate cu data
si ora la care au fost semnate si transmise de ctre clieni agentului pentru
valori mobiliare. Corelarea ordinelor de vnzare si de cumprare va fi
efectuata de ctre agentul pentru valori mobiliare care va completa ordinul
cross.
2. Ordinele cross se introduc in sistem in ordinea in care au fost primite
si nregistrate, respectndu-se prevederile regulamentelor B.V.B.
3. Ordinele cross sunt supuse executrii la cel mai bun pre din piaa si
numai daca piaa nu permite execuia unuia dintre ordine la cel mai bun pre,
atunci aceste ordine se vor putea executa prin efectuarea unei tranzacii
ncruciate intenionate.

124
 4. Executarea a doua ordine de bursa, de cumprare si de vnzare, prin
efectuarea unei tranzacii ncruciate intenionata este condiionata de
avantajul prezentat de aceasta att pentru cumparator cat si pentru vnztor.
De aceea tranzacia ncruciata intenionata va fi efectuata de ctre agentul de
bursa numai atunci cnd situaia din piaa este in avantajul ambelor parti.
Tranzacia ncruciata se va baza pe ordinul cross ntocmit de ctre agentul
pentru valori mobiliare.
5. Sistemul de tranzacionare si execuie automata (S.T.E.A.) al bursei
permite introducerea tranzaciei ncruciate numai in timpul perioadei de
tranzacionare pe piaa continua.
6. Daca intr-o edina de tranzacionare se intenioneaz efectuarea pe
acelai cont a unui volum de tranzacii ncruciate ce depaseste 5% din totalul
valorilor mobiliare emise de o societate, acest lucru trebuie anunat
preedintelui edinei de tranzacionare, nainte de atingerea acestui procent.
Neanunarea inteniei efecturii unor astfel de tranzacii conduce automat la
anularea lor de ctre B.V.B. si perceperea unui comision de anulare egal cu
cel de tranzacionare.
7. Tranzacia ncruciata poate fi introdusa in urmtoarele condiii:
a) Daca in momentul introducerii tranzaciei ncruciate, in piaa exista
si ordine de cumprare, preul tranzaciei poate fi egal cu cel mai bun pre de
cumprare, cu cel mai bun pre de vnzare sau cu orice alt pre in intervalul
dintre cel mai bun pre de cumprare si cel mai bun pre de vnzare.
b) Daca in momentul introducerii tranzaciei ncruciate in piaa exista
numai ordine de vnzare, preul acesteia trebuie sa fie situat in intervalul
acceptat de sistem pentru ziua respectiva, dar nu poate fi mai mare dect cel
mai bun pre de vnzare.
c) Daca in momentul introducerii tranzaciei ncruciate in piaa exista
numai ordine de cumprare, preul acesteia trebuie sa fie situat in intervalul
acceptat de sistem pentru ziua respectiva, dar nu poate fi mai mic dect cel
mai bun pre de cumprare.
d) Daca in momentul introducerii tranzaciei ncruciate in piaa nu
exista nici ordine de cumprare, nici ordine de vnzare, preul acesteia trebuie
sa fie cat mai apropiat de preul de referina, de deschidere sau al tranzaciei
precedente.

3. Tranzaciile speciale

Tranzaciile speciale sunt tranzaciile care au o valoare mai mare de 1

miliard lei sau o cantitate care depaseste 5% din emisiunea de valori
mobiliare efectuata de un emitent. Acestea se anunta la bursa pana la
ncheierea edinei de tranzacionare prin completarea unui formular special
in care se introduc toi termenii propui ai tranzaciei. Preul negociat al unei
tranzacii speciale trebuie sa se ncadreze intr-o marja procentuala admisa

125
potrivit regulamentelor si procedurilor fata de preul de referina al edinei
precedente pentru valoarea mobiliara respectiva. Tranzacia se considera
ncheiata in momentul in care serviciul de tranzacionare si supraveghere a
pieei o aproba si se confirma executarea tranzaciei speciale ambelor parti
participante la tranzacie.

4. Tranzaciile exceptate

Aceste tranzacii nu se fac prin intermediul sistemului de tranzacionare

al bursei dar sunt raportate bursei pentru a fi operate in registrul bursei si
pentru a fi supravegheate. Aceste tranzacii nu sunt fcute publice.
Tranzaciile considerate a fi exceptate sunt urmtoarele:
tranzaciile rezultate din hotrri judectoreti sau din executri silite;
tranzaciile directe 2;
donaii si moteniri.
Bursa de Valori Bucureti ca organism profesional relevant al pieei de
capital, este un element pe baza cruia se determina procedurile de audit.
In opinia noastr si in conformitate cu standardele de audit, un audit
este proiectat sa ofere o asigurare rezonabila ca situaiile financiare luate ca
un ntreg nu sunt eronate in mod semnificativ.
Asigurarea rezonabila, este un concept legat de acumularea probelor de
audit necesare pentru ca auditorul sa concluzioneze ca nu exista erori
semnificative in situaiile financiare considerate ca un ntreg.
Gradul de asigurare se refera la ntregul proces de audit.
Sistemul de tranzacionare al Bursei confer o asigurare rezonabila
din punctul de vedere al auditrii, ncadrndu-se totui in limitri inerente
care afecteaz abilitatea auditorului de a detecta erorile.
Aceste limitri sunt cauzate de factori ca :
- utilizarea testelor negocierea si tranzacia in piaa continua si
intermitenta ;
- limitrile inerente ale oricrui sistem de contabilitate perioada
relativ incerta a situaiei contabile privind tranzaciile de valori mobiliare
realizate, dar nedecontate si nenregistrate in registre ;
- faptul ca, majoritatea probelor de audit sunt persuasive si mai puin
conclusive piaa de capital si tranzacionarea valorilor mobiliare prin
intermediul BVB si a SSIF-urilor ofer probe de audit persuasive avnd in
vedere dinamica tranzaciilor si implicit a modificrilor patrimoniale care
trebuiesc contabilizate.

4.4 Indicii Bursieri

2
Legea 297/2004

126
 Indicii bursieri sunt produse sintetice ce exprima evolutia cursului
valorilor mobiliare pe o anumita piaa. Necesitatea introducerii indicilor
bursieri a fost determinata de existenta unui produs bursier prin care sa se
realizeze urmarirea in ansamblu a pietei respective si care sa nu reflecte doar
evolutia unui singur titlu cotat. Rolul principal al unui indice bursier este de a
reflecta evolutia de ansamblu a pietei la care se refera. Primul indice bursier a
fost al lui Dow Jones Industrial Average, aparut la Bursa din New York in
1896. acesta a fost urmat de indicele britanic FT SE 30, de indicele japonez
Nikkei si de multi altii, care apartin primei generatii de indici, in structura
carora se cuprind actiuni ale caror emiteni apartin aceluiasi domeniu de
activitate (de regula, ramura industriei) si din acest punct de vedere au o
capacitate de informare limit ata.
O noua etapa in evolutia indicilor bursieri a reprezentat-o aparitia
indicilor din generatia a douacare includ un numar mult mai mare de actiuni
din diverse sectoare ale economiei, ducand la o caracterizare mai buna a pietei
bursiere si la o mai buna satisfacere a nevoii de informare. Indicii din
generatia a doua, denumiti si indici compoziti (NYSE pe piaa New York-ului,
FT-SE-100 pe piata Londrei sau TOPIX pe piaa japoneza), au un grad de
relevanta mai ridicat, datorita cuprinderii unui numar mai mare de firme,
apartinand unor domenii diferite de activitate, inclusiv institutii bancare, de
asigurari, firme din ramura transporturilor, telecomunicatiilor etc.
Daca initial, indicii bursieri au fost construiti doar pentru actiuni, astazi
exista indici care urmaresc evolutia altor titluri de valoare, cum ar fi
obligatiunile sau titlurile emise de fondurile mutuale. Diversificarea indicilor
bursieri este si o consecinta directa a diversificarii produselor bursiere si a
pietei de capital, in general.
Indicii bursieri au evoluat, in ceea ce priveste relevanta, de la o
singura piaa de capital, localizata intr-o anume tara, la piaa financiara
internationala, fapt pus in evidenta prin aparitia indicilor mondiali si a
indicilor caracteristici tarilor din spatiul monedei unice europene.
Data fiind diversitatea lor, indicii bursieri se clasifica dupa mai multe
criterii, si anume:
a) dupa valorile mobiliare in raport de care se construieste indicele, se
deosebesc urmatoarele categorii de indici:
o Indici bursieri pentru actiuni;
o Indici bursieri pentru obligatiunu;
o Indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale si alte
institutii de acest fel.
Cei mai raspanditi indici care se calculeaza in aproape toate tarile din
lume unde exista o piaa de capital sunt indicii pentru actiuni. Intre acestia
se numara: Dow Jones Industrial Average, Standard & Poors 500 si Nasdaq
100 ( in SUA), indicii FT-SE (in Marea Britanie), DAX (in Germania),

127
 Nikkei si Topix (in Japonia), CAC-40 (in Franta), BET, BET-C si Rasdaq-C
(in Romania).
b) In functie de modul de calcul, indicii pentru actiuni se impart in :
o Indici din prima generatie, care se calculeaza, in
general, ca o simpla medie aritmetica a cursului actiunilor
componente, ajustata cu un divizor care sa exprime diversele
modificari ce se petrec asupra actiunilor componente, cum ar fi
fuziuni, divizari sau modificari importante de capital;
o Indici bursieri din generatia a doua al caror
caracteristici principale sunt:
- cuprind un numar mai mare de firme (500 in cazul S&P, 2000
sau chiar 3000 in cazul indicilor Frank Russell);
- actiunile componente apartin mai multor domenii de activitate
(mai putin in cazul indicilor sectoriali)
- metodologia lor de calcul presupune, de cele mai multe ori,
ponderarea actiunilor cu cursul bursier sau capitalizarea bursiera.
In aceasta categorie se includ indicii Topix, S&P 500, DAX, CAC-40,
ca si indicii calculati pe piaa de capital a Romaniei.
c) In functie de gradul de cuprindere, indicii bursieri se clasifica in:
- indici generali ai pietei, care cuprind actiuni apartinand mai
multor domenii de activitate sa exprime cat mai bine structura
pietei respective si evolutia economiei in ansamblul ei. Printre
cei mai cunoscuti indici de acest tip se numara Nasdaq-100,
CAC-40, Ft-SE Actuaries 100, DAX, BET.
- indici sectoriali, care reflecta evolutia unui singur sector al
economiei: industria automobilelor, industria extractiva, industria
alimentara, industria farmaceutica, transporturi, constructii,
tehnica de calcul si informatica, publicitate si mass-media, banci,
asigurari, alte servicii financiare, utilitati publice etc.
d) In functie de intervalul la care sunt calculati, indicii se impart in:
- indici calculati in timp real, de obicei la intervale cuprinse intre
15 secunde si un minut (majoritatea indicilor existenti la ora
aceasta in lume);
- indici calculati doar la sfarsitul zilei de tranzactionare.
e) Dupa apartenenta valorilor mobiliare care intra in calculul
indicelui, la una sau mai multe piete de capital se deosebesc:
- indici ce cuprind in portofoliul lor actiuni cotate pe o singura
piaa bursiera, fie actiunile unor firme autohtone, fie ale unor
firme straine cotate si pe piaa respectiva;
- indici mondiali, care iau in calcul actiuni ce coteaza pe diverse
piete ale lumii si care au criterii suplimentare referitoare la tarile
care intra in calcul, pe langa criteriile stabilite pentru un titlu
individual. Cei mai cunoscuti indici de acest tip subt FT

128
 Actuarial World Stock Index, MSCI (calculat de Morgan
Stanley), indicii Frank Russell, ca si Dow Jones Euro STOXX,
care este calculat pentru piaa europeana cuprinzand tarile care
au adoptat moneda Euro.
f)In functie de tipul pietei de capital pe care sunt calculati indicii,
exista:
o indici specifici pietei bursiere (cum este indicele
RASDAQ-C);
o indici ai pietei extrabursiere (ca, de exemplu, indicele
RASDAQ-C).
f) In raport de institutia care calculeaza indicele se intalnesc:
o Indici oficiali, calculati de catre organismele abilitate
prin reglementarile pietei de capital respective, cum este cazul
indicelui BET;
o indici calculati de institutiile pietei de capital in
colaborare cu publicatii financiare, cum ar fi The Wall Street
Journal, pentru indicele Dow Jones, sau Financial
Times,pentru indicii FT-SE;
o indici calculati de diverse publicatii economico-
financiare;
o indici calculati de catre societati de valori mobiliare,
firme de consultanta si alte institutii financiare, care de regula
sunt indici neoficiali.

Constructia indicilor bursieri

Constructia indicilor bursieri, indiferent de locul sau modul de

determinare al acestora, se bazeaza pe o serie de principii, printre care se
numara:
- indicii bursieri sunt utilizati indeosebi in analiza strategiilor de
investitii si ca masura a performantei portofoliilor create in
cadrul fondurilor de pensii, societatilor de asigurari, fondurilor
mutuale si altor investitori institutionali;
- metodele de calcul al indicilor bursieri trebuie sa reflcte
intotdeauna realitatea;
- metodele de calcul al indicilor nu trebuie sa prezinte o
ncomplexitate deosebita, iar informatiile si datele folosite la
determinarea indicilor trebuie sa fie disponibile oricui;
- informatiile folosite in calculul indicilor trebuie sa aiba la
origine surse autorizate. In cazul indicilor care tin seama de

129
 evenimente, cum ar fi cresteri sau scaderi de capital, acordari
de dividende, emisiuni de drepturi de subscriere, datele
folosite trebuie sa provina de la compania respectiva si se
urmareste folosirea informatiilor cu cat mai putine cmodificari
fata de cele existente in documentele publicate de firma
respectiva;
- in orice moment trebuie sa se asigure continuitatea si
comparabilitatea cu momentele anterioare, in masura
posibilitatilor;
- consistenta datelor si a metodelor de calcul trebuie mentinuta,
oriunde este posibil, ceea ce inseamna ca trebuie sa se asigure
stabilitatea surselor de date.
In tarile care inregistreaza rate inalte ale deprecierii monedei
nationale, pentru a se asigura o mai buna compatibilitate in timp a indicilor,
acestia sunt calculati, pe langa moneda nationala, si in valuta. Este si cazul
celor doi indici calculati la Bursa de Valori Bucuresti, BET si BET compozit,
calculati nu numai in lei, ci si in dolari SUA si in Euro;
- toti operatorii implicati in activitatea bursiera trebuie sa se
asigure ca indicii continua sa satisfaca nevoia de informatii existenta pe piaa
bursiera si sa faca orice fel de propuneri pe care le considera utile in acest
domeniu.
Alcatuirea indicilor din generatia a doua s-a realizat pe baza unor
cerinte cum sunt:
a) selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui
bursier, tinand seama de faptul ca acestea trebuie sa exprime evolutia pietei in
general.
Criteriile de selectare a valorilor mobiliare ce compun indicele bursier
sunt:
- grad de capitalizare bursiera ridicat;
- grad mare de dispersie, adica difuzia valorilor mobiliare in
randul detinatorilor sa fie foarte mare;
- cotarea valorilor mobiliare sa se realizeze prin sistemul bursei
informatizate;
- structura valorilor mobiliare ce compun indicele sa urmeze
repartitia pe sectoare de activitate a titlurilor inscrise in Cota
oficiala a bursei.
b) atribuirea unei anumite importante prin :
- pondere egala pentru toate valorile mobiliare din structura
indicelui;
- ponderea cu capitalizare bursiera, ceea ce face ca o modificare
cu un anumit procent a unei actiuni cu o pondere importanta in
capitalizarea totala a pietei sa aiba o influenta mai mare asupra

130
 indicelui decat o modificare cu acelasi procent a unei actiuni mai
putin importante sub aspectul capitalizarii;
- fara pondere, prin luarea in considerare numai a cursului
valorilor mobiliare;
c) alegerea datei de referinta pentru care indicele se egaleaza cu 100,
1000, sau, respectiv 10000 puncte, in functie de reglementarile pietei.
Indicele aferent oricarei alte perioade exprima o crestere sau o diminuare
fata de perioada de baza.
O importanta deosebita prezinta etapa selectiei valorilor mobiliare
care intra in componenta indicelui. Criteriile folosite pentru alegerea
actiunilor care vor fi selectate difera de la indice la indice. Unul dintre
criteriile prezentate la determinarea componentei multor indici este acela
conform caruia actiunile trebuie sa fie cotate la prima categorie a pietei
bursiere respective. Acest criteriu este folosit in cazul indicelui Nikkei 225,
FT-SE 30, al altor indici, inclusiv al indicelui BET. De obicei acest criteriu se
aplica la calculul celor mai importanti indici de pe piaa respectiva, indici care
contin actiunile considerate blue chips ale pietei de capital in cauza. In
multe cazuri, ca, de exemplu, pentru Nikkei 225, retrogradarea unui titlu la
categoria a doua a bursei duce la excluderea automata a acestuia din
componenta indicelui.
De asemenea, sunt selectate actiunile emise de firme puternice,
stabile, cu o crestere sustinuta a activitatii si ai caror indicatori economici le
recomanda ca o buna investitie.
Actiunile intrate in componenta indicelui trebuie sa reprezinte cat
mai bine piaa bursiera respectiva, in cadrul indicilor generali ai pietei, sau
sectorul economic respectiv, in cadrul indicilor sectoriali.
Un criteriu prezent adesea in determinarea actiunilor componente ale
indicilor este lichiditatea definita ca volum al tranzactiilor efectuate cu o
anumita valoare mobiliara intr-o anumita perioada de timp, urmarindu-se ca
aceasta sa fie cat mai mare.
Lichiditatea se poate determina si ca procent al volumului
tranzactiilor desfasurate cu actiunile ce intra in componenta indicelui in
totalul tranzactiilor realizate pe piaa respectiva. In alte cazuri, lichiditatea
este privita ca volum minim al tranzactiilor zilnice pentru un anumit titlu. Este
cazul indicelui NASDAQ 100 care are drept conditie a includerii unui titlu in
portofoliul sau un volum minim de 100000 de actiuni tranzactionate zilnic.
Un alt criteriu esential se refera la capitalizarea bursiera a actiunii
respective. De remarcat ca aceasta conditie apare si in cazul unor indici care
nu sunt ponderati cu capitalizarea bursiera.
Explicatia acestui criteriu rezida din faptul ca prin constructia
indicelui se urmareste o reflectare cat mai buna a pietei respective si aceasta
se poate realiza cel mai bine daca indicele include in componenta sa actiuni a
caror capitalizare bursiera insumata sa reprezinte o pondere cat mai mare din

131
capitalizarea bursiera totala a pietei. Anumiti indici cum sunt Dow Jones, FT-
SE 100, Nikkei sau DAX-100 ajung sa reprezinte, prin actiunile pe care le
includ, peste 90% din capitalizarea totala a pietei respective.
In cazul indicelui BET cele zece actiuni luate in calcul trebuie sa
reprezinte cel putin 60% din capitalizarea intregii piete bursiere.
Un criteriu intalnit la mai multi indici, printre care FT-SE 100, indicii
Nasdaq sau DAX se refera la necesitatea ca actiunile incluse in structura
indicelui sa fie emise de o companie autohtona. In cazul indicilor calculati pe
piaa londoneza necesitatea ca toate actiunile componente sa fie ale unor
firme autohtone este determinata si de introducerea recenta a unui indice care
reflecta evolutia companiilor multinationale, respectiv al unuia care exprima
miscarea actiunilor emise de firme straine, dar care coteaza si la Londra.
De asemenea, in cazul unor indici care includ in structura atat actiuni
autohtone, cat si straine, se poate intampla ca pentru titlurile straine sa fie
stabilite si unele conditii speciale, de multe ori diferite de cele impuse
actiunilor emise de companii ce isi au sediul in tara respectiva.
Un criteriu intalnit la unii indici se refera la intervalul de timp care s-
a scurs de la momentul listarii actiunilor pe piaa respectiva. De exemplu,
indicele Nasdaq-100 stabileste conditia referitoare la vechimea listarii
actiunilor in legatura cu capitalizarea bursiera, astfel:
actiunile care se afla in primele 25% in ceea ce priveste
capitalizarea bursiera trebuie sa fi fost cotate timp de cel putin un
an;
celelalte actiuni trebuie sa fi fost cotate timp de cel putin un an;
Un alt criteriu comun multor indici se refera la tipul valorilor
mobiliare luate in calculul indicelui. Acesta difera in functie de tipul
indicelui. Astfel, pentru indicii pentru actiuni, titlurile luate in calcul trebuie
sa fie actiuni comune sau actiuni preferentiale participative. De obicei,
actiunile preferentiale neparticipative nu se iau in calculul indicilor bursieri.
O alta conditie, des intalnita, se refera la ponderea din totalul
actiunilor emise care trebuie sa se afle pe piaa, adica sa fie disponibile
pentru tranzactionare.
O alta conditie, mai putin folosita, este valoarea minima de
tranzactionare (curs bursier) a actiunilor respective. Spre exemplu, in aczul
indicilor Frank Russell nu se accepta actiuni cu o valoare mai mica de un
dolar.
Spre deosebire de indicii care urmaresc doar evolutia companiilor
dintr-o anumita tara sau sunt listati doar la o anumita bursa, exista indici
mondiali. Acestia iau in considerare actiuni cotate pe diverse piete si, astfel,
genereaza noi criterii legate de selectia titlurilor componente, in sensul ca
aceasta este precedata de o selectie a tarilor componente, respectiv a tarilor pe
ale caror piete de capital coteaza actiunile care vor fi luate in calculul
indicelui.

132
 De exemplu, in cazul indicelui Dow Jones EURO STOXX calculat
pentru Europa, o noua tara este luata in calcul daca sunt indeplinite
urmatoarele criterii:
tranzactiile cu actiuni derulate la bursa de valori a tarii respective
sunt desfasurate in mod continuu (este o piaa continua);
sunt date publicitatii cursurile actiunilor care coteaza pe piaa
respectiva, atat in ceea ce privesc cursurile curente, care trebuie
puse la dispozitia publicului in timp real (DJ STOXX fiind
calculat in timp real, la fiecare 15 secunde), cat si in ceea ce
privesc cursurile istorice, folosite in scopuri statice si pentru
efectuarea de analize privind evolutia actiunilor si a indicelui;
tarile fac parte din spatiul EURO, respectiv au adoptat moneda
unica europeana;
este asigurata transparenta de informatie referitoare la rapoartele
financiare anuale, indicatorii financiari si alte date referitoare la
companiile componente.
O a doua etapa importanta in constructia indicilor este atribuirea de
ponderi. Aceasta etapa este caracteristica indeosebi indicilor din generatia a
doua. Atribuirea unor anumite ponderi indicilor bursieri este justificata de
necesitatea de a se evita situatia in care evolutia cursului unei anumite actiuni
ar avea o influenta prea mare asupra indicelui.
Indicii care sunt construiti fara nici un fel de ponderi au dezavantajul
ca variatia unei singure actiuni, care are pret mare (deseori determinat de o
valoare nominala mare), poate influenta in mod substantial evolutia indicelui,
ceea ce duce la reflectarea inexacta si eronata a evolutiei pietei, incalcandu-se
in acest mod unul din principiile de baza ale constructiei indicilor.
Cu toate acestea, unii indici foarte importanti pe plan mondial, cum ar
fi Dow Jones Industrial Average sau Nikkei 225 sunt calculati in acest mod
(cu deosebirea ca termenul de la numitorul formulei de calcul nu este egal
neaparat cu numarul actiunilor componente, ci este un divizor care se schimba
periodic ca urmare a unor modificari in structura titlurilor componente, de
tipul fuziunilor, splitarilor valorii nominale ale actiunilor etc.).
Pentru a se evita fenomene de tipul celui prezentat mai sus indicii
sunt construiti folosindu-se un sistem de ponderi. Exista doua alternative:
ponderi egale atribuite fiecarei actiuni;
ponderea cu capitalizarea bursiera.
In primul caz, dezavantajele influentei unei actiuni sunt eliminate in
totalitate, deoarece fiecarei actiuni i se atribuie o astfel de pondere incat
modificarea fiecarei actiuni cu un anumit procent va imprima indicelui o
modificare identica.
In al doilea caz, actiunile sunt ponderate cu capitalizarea bursiera,
ceea ce va face ca o modificare cu un anumit procent a unei actiuni cu o
pondere importanta in capitalizarea totala a pietei sa aiba o influenta mai

133
 mare asupra indicelui decat modificarea cu acelasi procent a unei actiuni
mai putin importante sub aspectul capitalizarii.
Stabilirea datei de referinta reprezinta un moment cu o semnificatie
deosebita pentru indicele bursier respectiv. Pentru data respectiva indicele
primeste valoarea de 100, 1000 sau 10.000 de puncte, dupa caz.
Deseori data de referinta este data de la care incepe calculul
indicelui, cum este cazul cu indicele BET, a carui data de referinta este 19
septembrie 1997, data la care indicelui i s-a atribuit valoarea de 1000
puncte.
Data de referinta este folosita in cadrul analizei evolutiei indicilor,
prin compararea valorii indicelui la o anumita data cu cea de la data de
referinta. Indicele aferent oricarei alte perioade exprima intotdeauna o
crestere sau o scadere fata de data de referinta.

Calculul indicilor bursieri

Metodologia de calcul a indicilor este diferita in functie de tipul si

caracteristicile fiecarui indice. Astfel, in cazul indicilor din prima generatie,
indicele se calculeaza ca o medie aritmetica a cursurilor actiunilor
componente, ajustate cu un divizor a carui valoare se modifica periodic, in
functie de modificarile petrecute in structura patrimoniala a emitentului.
Relatia generala de calcul a unui indice (I) este:

Suma cursurilor actiunilor componente

I = -------------------------------------------------
Divizor
In cazul indicilor ponderati se ia in considerare capitalizarea bursiera,
cursul actiunilor fiind inmultit cu numarul de actiuni.
Formula de calcul a indicelui la momentul t (It) este:
n

( p it x q io x c it)
i=1
It = Kt x ---------------------------------- x Valoarea de baza a indicelui
n
( p io x q io )
i=1
unde :
n = numarul actiunilor ce intra in componenta indicelui
p io = pretul actiunii i la data de referinta
q io = numarul actiunilor companiei i la data de referinta
p it = cursul actiunii i la momentul t
KT = divizor

134
 c it = factorul de corectie pentru actiunea t

O formula mai simpla unde nu exista factori de corectie pentru fiecare

actiune, ci doar un factor general de corectie care ia in considerare
modificarile petrecute cu actiunile componente, se foloseste pentru indicele
BET. Astfel:

BET t = 1.000 f x

135
 CAP V. PIAA EXTRABURSIERA

O piaa fara bariere geografice

Foarte multi investitori sunt initial derutati in legatura cu aceasta piaa

deoarece ea nu este amplasata intr-un singur loc, spre deosebire de bursa de
valori care are un ring de tranzactionare, intr-un loc bine determinat. In locul
unei piete in adevaratul sens al cuvantului exista numai o retea de
telecomunicatii. Aceasta consta in aceea ca firmele aflate peste tot in teritoriu
pot incheia tranzactii intre ele prin intermediul telefonului. Si deoarece liniile
telefonice se afla aproape peste tot in lume se poate spune ca piaa de tip Over
The Counter este o piaa fara bariere geografice.

Participantii pe piaa RASDAQ

Tranzactiile pe aceasta piaa sunt efectuate numai de catre

intermediarii de valori mobiliare, respectiv de catre societatile de valori
mobiliare autorizate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare. (C.N.V.M.).
Societatile de Valori Mobiliare se pot grupa in functie de activitatile pe
care le desfasoara, in urmatoarele trei categorii:
- societati de valori mobiliare care actioneaza numai pe contul
clientilor (BROKERI) sunt acele societati de valori mobiliare care
prin agentii lor de valori mobiliare (brokeri) persoane fizice
vand/cumpara valori mobiliare in numele si pe contul clientilor.
Aceste societati nu fac altceva decat sa contacteze un alt
broker/dealer/formator de piaa sau pur si simplu sa introduca
ordinul in sistemul de tranzactionare pentru a satisface oferta
clientului, sa efectueze tranzactia si sa faca demersurile
corespunzatoare pentru efectuarea operatiunilor de compensare,
decontare si inscriere in Registru.
Aceste societati isi desfasoara activitatea prin agenti de valori mobiliare
(brokeri) care sunt acele persoane fizice care actioneaza in numele si in
interesul societatii avand obligatia sa satisfaca in cele mai bune conditii
ordinele clientilor lor.
- Societati de valori mobiliare care actioneaza numai pe cont propriu
(DEALERI) sunt acele societati de valori mobiliare care pot
cumpara/vinde actiuni pentru/din portofoliul propriu in scop

136
 speculativ. O societate de valori mobiliare care actioneaza in nume
propriu poate actiona si in numele si pe contul clientilor.
Aceste societati isi desfasoara activitatea prin agenti de valori mobiliare
(dealeri si brokeri). Acele persoane fizice care efectueaza operatiuni pentru
portofoliul societatii urmarind obtinerea unui profit din diferenta de pret
dintre pretul de cumparare si cel de vanzare al valorilor mobiliare se
denumesc dealeri, iar cei care actioneaza in numele si in interesul societatii
avand obligatia sa satisfaca in cele mai bune conditii ordinele clientilor lor se
numesc brokeri.
Agentii care tranzactioneaza in sistemul RASDAQ se mai numesc si
traderi.
- Societati devalori mobiliare formatoare de piaa (market makeri)
sunt acele societati de valori mobiliare care actioneaza in nume
propriu si care au rolul de a face piaa prin afisarea permanenta de
cotatii ferme, fiind gata in orice moment sa cumpere / vanda valorile
mobiliare pentru care fac piaa in cantitate standard (o anumita
cantitate impusa de ANSVM) si la pretul ferm de oferta.
Formatorul de piaa este de fapt un dealer care face piaa pentru una sau
mai multe valori mobiliare, nominalizate, asumandu-si anumite obligatii in
plus fata de un dealer obisnuit, precum aceea de a oferi in orice moment un
pret de vanzare / cumparare.
Aceste societati isi desfasoara activitatea prin agenti de valori mobiliare
(market makeri si brokeri). Acestia sunt acele persoane fizice care efectueaza
operatiuni pentru portofoliul societatii urmarind introducerea de cotatii
avantajoase pentru societate, si cei care actioneaza in numele si in interesul
societatii, avand obligatia sa satisfaca in cele mai bune conditii ordinele
clientilor lor (brokerii).

Adaosul / Reducerea / Comisionul

In venitul unei societati de valori mobiliare care actioneaza in numele si

pe contul clientilor (broker) este comisionul ce se percepe in urma unei
tranzactii. Acest comision, conform Regulamentului privind autorizarea si
exercitarea intermedierii de valori mobiliare, se aplica la valoarea tranzactiei
si nu poate sa depaseasca 8 % (inclusiv taxele si alte cheltuieli legate de
executarea tranzactiei).
Cand societatea de valori mobiliare nu actioneaza ca broker ci ca
market maker, aceasta nu percepe comision ci: incearca sa cumpere valorile
mobiliare la un pret mai mic decat cel la care societatea se gandeste ca le va
vinde si incearca sa vanda valorile mobiliare la un pret mai mare decat cel de
la care le-a cumparat.
Profitul societatii poate avea, in functie de tranzactie, o dubla natura:

137
 - Daca societatea vinde unui client al sau o valoare mobiliara din
portofoliu, atunci societatea va inregistra practic un dublu venit:
venitul pe care il inregistreaza ca diferenta intre pretul de achizitie al
valorii mobiliare respective si pretul de vanzare si venitul realizat
din adaosul pe care societatea il percepe ca rezultat al serviciului
prestat (mark up). Aceasta valoare se adauga la pretul de executie al
tranzactiei;
- Daca societatea cumpara de la un client al sau o valoare mobiliara,
societatea va inregistra la momentul achizitionarii un venit rezultat
din prestarea serviciului (executarii ordinului) catre client. Acest
venit numit reducere (mark down) se deduce din pretul de executie
al tranzactiei;
- Daca societatea vinde / cumpara o valoare mobiliara din / pentru
portofoliul propriu de la o alta societate de valori mobiliare (piaa
inter dealer) singurul venit obtinut de aceasta este: la momentul
vanzarii, reprezentat de diferenta dintre pretul de cumparare si pretul
de vanzare iar la momentul cumpararii nu exista nici un profit.

Piaa de negociere

RASDAQ este o piaa de negociere: se negociaza preturile intre

formatorul de piaa si agentii de RASDQ care actioneaza in numele clientilor
lor sau in numele societatii de valori mobiliare pentru care lucreaza.

Sistem de piaa pe baza de cotatii

RASDAQ reprezinta o retea de computere care leaga intre ele societatile

de valori mobiliare aflate in teritoriu. Nu exista un loc unic unde se realizeaza
tranzactiile, orice societate de valori mobiliare poate incheia o tranzactie cu
alta societate de valori mobiliare prin intermediul retelei, la un anumit pret si
pentru o anumita cantitate, in acelasi moment in care alte doua societati de
valori mobiliare pot incheia o tranzactie cu aceeasi valoare mobiliara la un alt
pret, tot prin intermediul retelei.
Totodata, in sistem trebuie sa existe in orice moment, pentru orice
valoare mobiliara, pentru care exista formatori de piaa, o cotatie, adica un
pret de vanzare si / sau unul de cumparare.

Sistem de decontare: livrare contra plata

Sistemul de decontare folosit de RASDAQ este unul de livrare contra

plata, ceea ce inseamna ca in momentul in care banii au plecat spre decontare
din contul clientului cumparator, in acelasi moment au plecat si valorile
mobiliare din contul clientului vanzator.

138
 5.1.Consideratii generale si scurt istoric

A fost lansata oficial la 25 octombrie 1996, ca Piaa Naionala de Valori

Mobiliare RASDAQ, pentru a rspunde necesitaii existentei unui mediu
instituional si tehnic corect si transparent pentru tranzacionarea tuturor
aciunilor distribuite in cadrul Programului de Privatizare in Masa. RASDAQ
este rezultatul direct al cooperrii romano-americane, legiferata prin semnarea
in 1995 a unui Memorandum de nelegere de ctre guvernele Romniei si
SUA, prin care Agenia pentru Dezvoltare Internaionala a Statelor Unite
(USAID) se obliga sa deruleze in Romnia proiectul Dezvoltarea pieei
romaneti de capital, pentru sprijinirea programului de reforma al
Guvernului Romniei. Guvernul Romniei s-a obligat la rndul sau sa
promoveze o orientare ctre sectorul privat al instituiilor pieei de capital si
sa asigure valorile mobiliare intr-un volum care sa justifice asistenta acordata
de USAID.
Sistemul ales NASDAQ a fost considerat cel mai potrivit, avnd in
vedere caracteristicile noii piee romaneti de capital: numr mare de societati
listate, condiii mai puin restrictive de listare, sistem de formatori de piaa
(market makers) oferind lichiditate si vizibilitate emitenilor si, nu in
ultimul rnd, un numr extrem de mare de acionari distribuii arbitrar in
teritoriu lucru ce impunea un sistem pentru vnzare/cumprare uor
accesibil de la distanta, din orice ora. Succesul arhitecturii concepute pentru
sistemul RASDAQ este dovedit de contribuia importanta adusa la procesul
de concentrare a acionariatului, msurata prin faptul ca pe parcusul celor
peste 6 ani de existenta, prin aceasta piaa au fost ncheiate peste 1,5 milioane
de tranzacii cu 8,7 miliarde de aciuni emise de un numr de aproximativ
5000 de emiteni, in valoare totala de aproape 1,5 miliarde de dolari, intr-un
mediu de tranzacionare eficient, fiind, prin numrul emitenilor si al
acionarilor, piaa cu cea mai mare dimensiune din Europa si una dintre
primele piee din lume. Prin amploarea si implicaiile sale, RASDAQ s-a
identificat cu economia romneasca si a parcurs mpreuna cu aceasta toate
suiurile si coborurile tranziiei, a resimit toate crizele financiare si politice
si a marcat pozitiv fiecare moment de cretere.
Sistemul de tranzacionare RASDAQ este un sistem electronic de mare
capacitate si performanta. Este un sistem de negociere, in care participanii
afieaz cotaii de cumprare si/sau vnzare pentru fiecare valoare mobiliara
in care sunt interesai (tip quote-driven). In prezent, circa 3.000 de societati
comerciale societati mici, in dezvoltare, dar si companii mari, care au
devenit nume de referina isi tranzacioneaz aciunile la Bursa Electronica
RASDAQ.

139
 RASDAQ opereaz folosind tehnologie de nalta clasa intr-un sistem in
care formatorii de piaa se afla in competiie pentru a oferi cele mai bune
preturi de vnzare si cumprare. In prezent sunt nregistrate ca participani
direci 72 de societati de servicii de investiii financiare.
nceputul anului 2000 a fost momentul care a marcat diversificarea
instrumentelor financiare tranzacionabile pe RASDAQ, prin introducerea
facilitaii de tranzacionare a instrumentelor financiare cu venit fix, de tip
certificate de depozit bancar.
Cu toate ca nu a fost listata dect o singura emisiune de 10 miliarde de
lei si numrul si valoarea tranzaciilor au fost reduse, proiectul a fost
considerat un succes: pentru prima oara in piaa romneasca de capital fiind
emise, tranzacionate si compensate/decontate alte valori mobiliare dect
aciunile, un exerciiu important att pentru societile de valori mobiliare cat
si pentru investitori, reprezentnd si punctul de plecare pentru alte proiecte
ambiioase. Un alt moment de referina a fost realizarea procedurilor si
aplicaiilor dezvoltate la solicitarea APAPS, care au devenit un suport al
privatizrilor derulate prin piaa de capital: licitaii speciale, oferte publice la
pre fix determinat prin evaluarea cererii si licitaiile electronice

5.2. Bursa Electronica RASDAQ

Principalul atu al Bursei Electronice RASDAQ, demonstrat in intreaga

sa activitate, ramane superioritatea serviciilor tehnice furnizate clientilor.
Fiabilitatea tehnica garantata 99,9999% a platformei de tranzactionare
(Stratus Continuum Mainframe si aplicatia de tranzactionare Portal
dezvoltata in cadrul NASDAQ), controlul total asupra resurselor software si
serviciile superioare de acces la date prin vectorii web (www.rasd.ro) si data-
feed impun sistemul RASDAQ ca mediu important de informare si dezvoltare
operationala.

In 2003, Bursa Electronica RASDAQ are in dezvoltare noi module de

tranzactionare pentru diversificarea instrumentelor financiare:
- obligatiuni corporative
- obligatiuni municipale
- obligatiuni ipotecare
- oferte publice initiale
Cadrul de reglementare a fost redactat si supus aprobarii Comisiei
Nationale a Valorilor Mobiliare si aplicatiile corespunzatoare au fost
implementate pentru primele doua categorii de instrumente financiare. Pentru
implementarea celorlalte produse este necesara colaborarea cu autoritatile.

140
 Anul 2003 este anul Consolidarii pietei bursiere din Romania. Bursa
Electronica RASDAQ si Bursa de Valori Bucuresti si-au anuntat oficial
intentia de a fuziona intr-o singura piata bursiera bine capitalizata si lichida,
cu un sistem de tranzactionare, compensare, decontare si registru modern si
cu reglementari compatibile cu ale burselor europene, care sa raspunda mai
bine unui mediu nou, concurential.
1995 Piata RASDAQ este rezultatul direct al cooperarii romano-
americane, legiferata, prin semnarea in 1995, a unui Memorandum de
Intelegere intre Guvernele Romaniei si SUA, prin care Agentia pentru
Dezvoltare Internationala a Statelor Unite (USAID) a derulat in Romania
proiectul Dezvoltarea pietei romanesti de capital.
1997 Piata Nationala a Valorilor Mobiliare RASDAQ a
fost oficial lansata la 25 octombrie. Acest eveniment a reprezentat un pas
important in constructia Pietei de Capital din Romania. La acest moment,
Bursa de Valori Bucuresti deja constituita, nu avea capacitatea preluarii
responsabilitatii tranzactionarii unui asemenea numar de emitenti, nici din
punct de vedere tehnic, nici din cel al criteriilor de listare, mai restrictive,
specifice unei burse de valori.
1997 RASDAQ a lansat prima licitatie speciala in Romania, destinata
derularii operatiunilor de vanzare a actiunilor detinute de Autoritatea pentru
Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS).
1998 2000 RASDAQ a depasit Bursa de Valori
Bucuresti in valoarea anuala de tranzactionare.
1998 La data de 31 iulie a fost lansat indicele RASDAQ Compozit.
1999 RASDAQ a publicat primul buletin lunar (pe internet) cu cei mai
importanti indicatori si evenimente ale lunii anterioare, statistici, rapoarte ale
emitentilor, activitatea societatilor de valori mobiliare, evolutia preturilor, etc.
2000 Implementarea platformei RASDAQ de tranzactionare a
certificatelor de depozit bancar a marcat punctul de referinta pentru inceputul
diversificarii valorilor mobiliare oferite de Piata de Capital din Romania.
2002 RASDAQ a initiat un process complex de transformare intr-o bursa
moderna. Aceasta presupune schimbari de structura a actionariatului, control,
proceduri, transparenta si protectia investitorilor.
2002 Noul Regulament de Integritate si Transparenta a fost aprobat de
CNVM. Cei mai performanti emitenti au fost invitati sa faca parte din
Categoriile de Excelenta, in conformitate cu criterii financiare si de piata. Au
fost impuse, de asemenea, limitari mai stricte ale variatiei zilnice a preturilor.
2002 Au fost lansati oficial doi indici (RAQ-I si RAQ-II), care urmaresc
evolutia zilnica a preturilor actiunilor pentru Categoriile de Excelenta.
2002 Bursa Electronica RASDAQ a promovat conceptul de parteneriat
cu emitentii, in special pentru Categoriile de Excelenta, in baza unui acord de
principiu din partea societatilor. Prevederile acestor acorduri se refera la

141
standardele de transparenta ale emitentilor, care nu au fost impuse in anii
precedenti.
2002 La data de 10 octombrie a avut loc pentru prima data in Romania
Gala Premiilor Pietei de Capital, eveniment menit sa celebreze valorile care
si-au facut simtita prezenta in piata romaneasaca de capital pe ansamblu. Au
fost scoase la rampa performante ale unor companii listate pe cele doua
componente ale pietei romanesti de capital, precum si contributiile unor
institutii sau personalitati la dezvoltarea pietei de capital din Romania
(societati de avocatura, de consultanta, personalitati politice, mass-media,
etc).

2002 In data de 28 noiembrie, Bursa Electronica RASDAQ a organizat

Seminarul de Instruire pentru emitenti in domeniul Standardelor
Internationale de Contabilitate (IAS). In baza unei colaborari cu firma de
audit si consultanta DELOITTE & TOUCHE, reprezentanti ai peste 20 de
companii listate au avut posibilitatea de a participa la un schimb de experienta
pe tema IAS. Acest eveniment face parte din actiunile intreprinse de Bursa
Electronica RASDAQ in scopul apropierii de emitenti si de promovare a
avantajelor apartenentei la una din Categoriile de Excelenta RASDAQ.
2003 Bursa Electronica RASDAQ in stransa colaborare cu CNVM s-a
angajat intr-un proces de restructurare, in vederea mentinerii la cota a
companiilor care indeplinesc cerinte minime de listare.
2003 18-20 aprilie, a avut loc la Sinaia prima Conventie Anuala a
Brokerilor din Romania care a hotarat sa mandateze Bursa Electronica
RASDAQ si Bursa de Valori Bucuresti pentru a pregati cadrul de
reglementare si cadrul operational necesar aderarii pietei valorilor mobiliare
din Romania la tructurile pietei de capital ale Uniunii Europene. Brokerii au
adus unele modificari statutului ANSVM si statutului Bursei Electronice
RASDAQ. De asemenea, pentru a raspunde noilor prevederi legale, societatea
cu raspundere limitata RASDAQ a fost transformata in societatea pe actiuni
Bursa Electronica RASDAQ.
2003 22 mai, Bursa Electronica RASDAQ si Bursa de Valori Bucuresti
si-au anuntat oficial intentia de unificare a celor doua piete.
2003 29 august, la Constanta a avut loc seminarul cu tema Finantarea
Afacerilor pe Piata de Capital, proiect sponsorizat de Agentia Americana de
Dezvoltare Internationala (USAID) in asociere cu Bursa Electronica
RASDAQ (BER) si Bursa de Valori Bucuresti (BVB). Obiectul intalnirii a
fost prezentarea metodelor de finantare de pe pietele de capital, cu accent pe
avantajele aduse societatilor precum si actionarilor acestora.

A. Listarea la Categoriile de Excelenta.

142
 Cele doua Categorii de Excelenta includ cateva dintre cele mai
cunoscute companii romanesti, care trebuie sa indeplineasca standarde
ridicate de performanta financiara si lichiditate. La Categoriile de Excelenta
sunt listate in prezent 35 de societati.

Cerinte Categoria I de Excelenta

Categoria a-II-a de
Excelenta
1. Profit Cel putin un an din -
ultimii doi
2. Cifra de afaceri > 9 mil. EURO > 2.5 mil. EURO
3. Active totale > 4.5 mil. EURO -
4. Capital social > 1 mil. EURO > 0,5 mil. EURO

5. % free-float sau > 15% > 10%

valoarea de piata a
free-float > 150,000 EURO > 50.000 EURO
6. % zile de
tranzactionare /an > 50% > 25%

Categoria de Baza RASDAQ este cea mai cuprinzatoare categorie a

Bursei Electronice RASDAQ si in prezent cuprinde circa 3.000 de emitenti.
Conditiile pentru inscrierea la Categoria de Baza nu sunt atat de stricte ca la
Categoriile de Excelenta. Pe masura ce se dezvolta, companiile pot opta
pentru promovarea la Categoriile de Excelenta RASDAQ.
Pentru a fi listata la Categoria de Baza, o companie trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
- societate deschisa;
- actiunile companiei sunt inregistrate la Oficiul de Evidenta a Valorilor
Mobiliare (OEVM);
- societatea are contract de furnizare de servicii cu o societate de
registru independenta autorizata de CNVM;
- capital social mai mare de 100.000 euro (Legea nr. 525/2002);
- numar de actionari mai mare de 100 (Legea nr. 525/2002);
- sa respecte obligatiile de informare periodica si continua.

B. Bursa Electronica RASDAQ nu este o piata OTC ( over the

counter)
RASDAQ a fost infiintata ca urmare a necesitatii existentei unui mediu
organizat, reglementat, transparent, accesibil, pentru tranzactionarea actiunilor
miilor de societati devenite publice ca urmare a Programului de Privatizare in
Masa. RASDAQ detine un sistem electronic de tranzactionare accesibil din

143
toate colturile tarii de catre utilizatori directi si un mecanism automat de
decontare administrat de o societate privata si independenta. Parametrii unei
tranzactii sunt strict stabiliti printr-un set de proceduri tehnice ale Bursei, fara
a fi necesar un schimb fizic de documente.

Institutiile conexe Bursei Electronice RASDAQ

ANSVM
Fidela modelului NASDAQ, proprietarul initial al sistemului de
tranzactionare a fost Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare
ANSVM, o asociatie profesionala, non-profit, rolul sau constand in
promovarea celor mai inalte standarde de conduita in domeniu, reprezentarea
intereselor membrilor sai, perfectionarea pregatirii profesionale si dezvoltarea
pietei de capital.
Asociatia a fost infiintata in 1995.Membrii sai sunt societatile de
servicii de investitii financiare active pe piata romaneasca de capital,
autorizate de CNVM. Consiliul Director al ANSVM este constituit din 4
membri si un presedinte, alesi pentru mandate de 2 ani.

Bursa Electronica RASDAQ S.A.

A fost initial constituita ca o structura tehnica afiliata ANSVM, avand
ca obiect de activitate administrarea sistemului de tranzactionare, sub forma
unei societati cu raspundere limitata aflata in proprietatea ANSVM. Dupa
integrarea operationala cu ANSVM din 2002, RASDAQ a preluat si dezvoltat
departamentele de emitenti si supravegherea pietei, alaturi de activitatile
tehnice aferente. In prezent este o societate pe actiuni avand ca actionari
ANSVM si membrii sai, cu participatii egale. Nici un actionar nu poate detine
mai mult de 5% din drepturile de vot si nu se distribuie dividende.

Societatea Nationala de Compensare, Decontare si Depozitare

(SNCDD S.A.)
Societatea pe actiuni avand ca actionari bancile, societatile de servicii
de investitii financiare, ANSVM si alte entitati din piata de capital. Rolul
SNCDD este de a oferi servicii de compensare utilizatorilor directi ai
RASDAQ, de a asigura decontarea actiunilor si de a actiona ca un depozitar
central pentru actiunile tranzactionate la Bursa Electronica RASDAQ.
SNCDD actioneaza si ca un custode, pastrand valorile mobiliare in numele
societatilor de servicii de investitii financiare.
SNCDD este de asemenea autoritatea nationala pentru alocarea
codurilor ISIN si poate furniza servicii de registru companiilor listate pe piata
de capital din Romania.

Registrele independente ale actionarilor.

144
 In prezent sunt active 9 societati de registru (inclusiv SNCDD) care
furnizeaza servicii de registru pentru companiile listate la Bursa Electronica
RASDAQ. Registrele sunt implicate indirect in procesul de tranzactionare,
prin responsabilitatea asumata fata de emitenti de a le oferi, la cerere, lista la
zi a actionarilor. Obiectul principal de activitate este inregistrarea valorilor
mobiliare si a detinatorilor acestora pentru fiecare companie listata. Prin
conectarea la SNCDD aceste companii primesc informatii privind schimbarile
in structura actionariatului ca rezultat al procesului de tranzactionare. Pe de
alta parte, ofera informatii despre actiuni corporatiste: modificari de capital
social, splitari, divizari, fuziuni, etc.

2002 a fost un an cu importante realizari pentru Bursa Electronica

RASDAQ. Promovarea parteneriatului cu emitentii a avut rolul de a
imbunatati transparenta si de a oferi servicii mai bune investitorilor.
Companiile promovate la Categoriile de Excelenta si-au dat acordul pentru
listarea la categoriile superioare, angajandu-se sa respecte prevederile legale
privind informarea actionarilor. Astfel, circa 4.000 de rapoarte primite de la
peste 1.000 de emitenti au fos difuzate public in primele trei trimestre ale
anului 2003, ceea ce a avut ca rezultat cresterea transparentei si atragerea
atentiei potentialilor investitori. Inca din anul 1998 prin intermediul site-ului
RASDAQ puteau fi accesate informatii privind rapoartele financiare
semestriale si anuale pentru peste 4.500 de companii.

In 2002, prin Bursa Electronica RASDAQ s-au tranzactionat in medie

actiuni de peste 514.000 USD/zi. Capitalizarea pietei a fost la sfarsitul anului
2002 de 1,8 miliarde USD cu 71% mai mult decat in anul 2001. Indicele
RASDAQ Compozit a atins un maxim istoric de 1.140,85 puncte fiind
pentru prima oara in ultimii 5 ani cand Indicele Compozit a trecut de 1.000 de
puncte.

In stransa colaborare cu CNVM, Bursa Electronica RASDAQ s-a

angajat intr-un process complex de restructurare a pietei. Scopul acestei
reforme este mentinerea la cota numai a companiilor care indeplinesc cerinte
minime de listare.

Acest proces face parte dintr-o initiativa mai complexa, avand ca

principal obiectiv consolidarea Bursei Electronice RASDAQ, supravegherea
si monitorizarea mai eficienta a emitentilor de catre CNVM si BER precum si
cresterea transparentei pietei.

In aceasta privinta, Bursa Electronica RASDAQ lucreaza in prezent la

un nou regulament numit Regulamentul privind admiterea la tranzactionare
si mentinerea valorilor mobiliare si a altor instrumente financiare la Bursa

145
Electronica RASDAQ. Dupa finalizarea Regulamentului, acesta va fi trimis
spre aprobare la CNVM.

In primavara anului 2003, Bursa Electronica RASDAQ a anuntat public

schimbarea misiunii sale, dorind sa devina principala optiune pentru
atragerea de resurse financiare prin intermediul pietei de capital din
Romania:. Este astfel, pentru prima data cand Bursa Electronica RASDAQ a
incercat sa-si redefineasca rolul si imaginea intr-o economie de piata in
crestere. Astfel, BER poate deveni o solutie pentru companiile care doresc sa
atraga capital, nu neaparat companii de anvergura, ci si companii nou
infiintate, sau in dezvoltare, care au nevoie de capital. Aceasta trasatura poate
sa devina rolul Bursei Electronice RASDAQ in perspectiva fuziunii cu Bursa
de Valori Bucuresti, iar abilitatea de a dezvolta aplicatii noi va reprezenta in
mod sigur un atu important.

RASDAQ 2002 in cifre(usd)

Numarul de societati tranzactionabile 3,000
Capitalizarea pietei la finele 2002 1.8 miliarde
Volumul total de actiuni 2.1 miliarde
Volumul mediu zilnic de actiuni 8.7 milioane
Valoarea total tranzactionata in 2002($) 127 milioane
Valoarea medie tranzactionata zilnic ($) 0.5 milioane
Cel mai mare volum de tranzactionare dintr-o zi 44.2 milioane
($) 21 oct. 2002
Indicele RASDAQ Compozit Inchidere 1,051.88
RAQ I Inchidere 974.77
RAQ II Inchidere 1,104.23

Standardele foarte ridicate ale sistemului de comunicare si ale

platformei de tranzactionare, precum si sistemul quote-driven bazat pe
activitatea formatorilor de piata aflati in competitie, diferentiaza Bursa
Electronica RASDAQ de bursele traditionale. Investitorii nu se mai intalnesc
fata in fata pentru a tranzactiona valori mobiliare, beneficiind, totodata si de
avantajele competitiei dintre formatorii de piata.
Formatorii de piata sunt membri ai Bursei (desi nu toti membrii BER
sunt formatori de piata). Ca formatori de piata, membrii trebuie sa
indeplineasca cerinte de capital superioare si sa se conformeze unor
reglementari specifice. De exemplu:
- garantarea executiei fiecarui ordin la cel mai bun prt posibil;
- angajamentul de a cumpara si vinde actiunile pentru care sunt
formatori de piata;
- angajamentul de a fi formatori de piata pe o perioada determinata de
timp.

146
 Formatorii de piata trebuie sa se inregistreze cu cotatii ferme de
cumparare si/sau vanzare pentru actiunile unei anumite companii.
Nu exista o limita a numarului de formatori de piata pentru actiunile
unei societati.
Bursa Electronica RASDAQ este o piata electronica, iar tehnologiile
inalte utilizate hardware, software si telecomunicatii au reprezentat un
element cheie in dezvoltarea ei. Informatiile legate de activitatea de
tranzactionare sunt transmise simultan la peste 90 de terminale din intreaga
tara. Bursa Electronica RASDAQ furnizeaza tuturor participantilor la piata
acces egal la informatiile de piata.
Investitorii fie persoane fizice sau juridice pot beneficia de servicii
de acces vizual query only care le ofera posibilitatea de a-si plasa ordinele
in conformitate cu informatiile primite in timp real.
Companiile listate la Bursa Electronica RASDAQ acopera intreg
spectrul economiei romanesti: constructii, transporturi, comert, finante,
energie, industria alimentara, turism, industria farmaceutica, etc. Unele dintre
cele mai cunoscute companii au ales RASDAQ: ARGUS Constanta (Industria
alimentara), ALPROM (Metalurgie), HERCULES Baile Herculane (Turism),
InterContinental Hotel (Turism), SOCEP Constanta (Transporturi), Rompetrol
Group (Energie), ASIROM Asigurare-Reasigurare (Finante), ANA-IMEP
(Echipamente electrice), BRAU UNION Romania (Fabricarea berii),
HABER (Fabricarea berii), COMPANIA DE BERE Romania- (Fabricarea
berii), BRAICONF Braila (Textile), INT Carpati (Turism), DUCTIL
(Echipamente electrice), Braila Shipyard (Constructii navale), SANEX
(Fabricarea de obiecte sanitare din ceramica), IAR Brasov (Constructii de
aeronave).
RASDAQ a reprezentat poarta de intrare in economia romaneasca
pentru investitori puternici precum LAFARGE, DAMEN SHIPYARDS,
TIMKEN, KOYO SEIKO, HEIDELBERGER CEMENT si alti investitori
strategici.
Sectoare industriale reprezentate pe BER
Industria % din Capitalizare Val. tot. a
tranzactiilor in 2002
(%)
Alimentara si a berii 12% 13%
Chimica si petrochimica 11% 5%
Comert 6% 7%
Constructii si materiale de 17% 47%
constructii
Finante 5% 1%
Masini si echipamente 8% 8%
Metalurgie 14% 4%
Turism 7% 2%

147
Altele 19% 19%
100% 100%

Indici RASDAQ
Indicele RASDAQ Compozit urmareste evolutia valorii de piata a
companiilor listate la Bursa Electronica RASDAQ. Modificarile de prt ale
fiecarei actiuni au ca rezultat cresterea sau scaderea indicelui, proportional cu
valoarea de piata a fiecarui emitent. Valoarea de piata pretul de inchidere
inmultit cu numarul de actiuni emise este actualizata zilnic.
Toate companiile care se tranzactioneaza pe piata sunt incluse in
indicele RASDAQ Compozit. Aceste include actiunile a aproximativ 3.000 de
societati romanesti din domenii variate, de la agricultura la finante. In 2002
indicele a crescut cu 27% in ciuda tendintei de scadere a pietelor din regiune.

Indicii RAQ I and RAQ II, reflecta evolutia valorii de piata a

companiilor listate la cele doua Categorii de Excelenta si au fost lansati la
aniversarea a 6 ani de existenta a Bursei Electronice RASDAQ, pe 29
octombrie 2002, la o valoare de pornire egala cu a indicelui RASDAQ
Compozit. Metoda de calcul este aceeasi cu cea a indicelui RASDAQ
Compozit, dar numai grupul respectiv de companii.
Dupa integrarea operationala a ANSVM/RASDAQ SRL in 2002, Bursa
Electronica RASDAQ a preluat si responsabilitatile de supraveghere a pietei.
Cel mai important regulament propriu ANSVM/RASDAQ este numit
Regulamentul de Practica Onesta. Acest set de reguli stabileste principiile
privind conduita in afaceri, standardele de publicitate, regulile de
tranzactionare, relatiile cu clientii si procedurile disciplinare pentru membri.
Departamentul de Supraveghere a Pietei vegheaza la respectarea
reglementarilor in vigoare, in scopul protectiei intereselor investitorilor prin
monitorizarea constanta a operatiunilor societatilor de servicii de investitii
financiare si supravegherea respectarii regulilor de tranzactionare din
Regulamentul de Practica Onesta. Folosind aplicatiile sistemului de
tranzactionare PORTAL, precum si alte aplicatii suplimentare dezvoltate in-
house, departamentul supravegheaza activitatea de tranzactionare, intervenind
imediat prin functia de mesaje a programului ori de cate ori exista un motiv
de suspectare a nerespectarii Regulamentului de Practica Onesta. Rapoartele
de supraveghere sunt generate la cerere:
- Raport privind actualizarea cotatiilor inregistreaza fiecare
modificare in cotatia de cerere/oferta a unui trader si activitatea trader-ului pe
o anumita actiune pe parcursul unei zile de tranzactionare;
- Raport privind pretul de tranzactionare monitorizeaza fluctuatia
pretului pentru fiecare actiune pe parcursul unei zile si furnizeaza automat
rapoarte exceptie cand sunt miscari semnificative de prt;

148
 - Raport privind volumul de tranzactionare monitorizeaza fluctuatiile
de volum pentru fiecare actiune pe parcursul zilei si furnizeaza automat
rapoarte exceptie cand exista o crestere a volumului;
- Raport de tranzactionare monitorizeaza operatiunile de raportare a
tranzactiilor pentru respectarea regulilor de tranzactionare;
- Raport privind identificarea tranzactiilor efectuate in baza
informatiilor confidentiale urmareste miscarile de prt si volum inainte si
dupa publicarea informatiilor primite de la emitenti pentru a determina
posibilele tranzactii efectuate in baza informatiilor confidentiale;
- Raport privind activitatea pe emitenti identifica traderii, volumele
raportate, cotatiile cele mai mici si cele mai mari ale cererii si ofertei pentru
fiecare actiune in timpul zilei, pentru a determina cele mai tranzactionate
actiuni.
Rapoartele zilnice sunt discutate cu Directorul General, iar problemele
importante sunt raportate Comisiei de Disciplina/ Consiliul de Administratie,
pentru cercetari suplimentare si masuri disciplinare, daca este necesar.
Principalele atributii ale Departamentului de Supraveghere a Pietei
sunt: supravegherea on-line a activitatii de cotare si tranzactionare,
respectarea regulilor de tranzactionare, comunicarea cu brokerii in vederea
ajustarii cotatiilor si confirmarea/anularea tranzactiilor, identificarea situatiilor
care necesita investigatii suplimentare, monitorizarea activitatii formatorilor
de piata, redactarea Buletinului Informativ transmis prin intermediul
sistemului (interpretarea Regulamentului de Practica Onesta, notificari asupra
conditiilor speciale de piata, notificari asupra ofertelor pietei), elaborarea si
modificarea regulamentelor, investigarea reclamatiilor.

Cap . 5.3. Sistemul de tranzactionare RASDAQ

149
 CAP. VI PIAA DE CAPITAL INTERNATIONALA

6.1.

150