Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
austenitice i superaustenitice: conin maxim 0,15% carbon, minim 16% crom i suficient nichel
i/sau mangan pentru a stabiliza structura austenitic; adugarea de nichel n oelurile inoxidabile
mbuntete deformabilitatea i sudabilitatea acestora;
un adaos de 8...12% nichel permite inox-ului s fie
laminat, presat, ambutisat i crete i rezistena la
coroziune;
feritice: conin 10,5....18% crom i aprox. 0,05%
carbon;
martensitice: conin aprox. 13% crom i procente
ridicate de carbon (chiar peste 1%); sunt cele mai ieftine
oteluri inox, dar sunt greu deformabile i sudabile;
duplex: au coninut extrem de nalt de crom (peste
22%) i aprox. 3% molibden; rezist n mediile cele mai
corozive;
durificabile prin precipitare: conin ca element de
aliere cuprul (care mbuntete rezistena la acizi) i
niobiu (care reduce coroziunea n zona sudurilor); sunt
inox- uri scumpe, au costuri ridicate de prelucrare, dar
combin rezistena remarcabil la coroziune a oelurilor
austenitice cu proprietile mecanice excelente ale
oelurilor martensitice.
Nichelul amelioreaza, in special, rezistenta la coroziune in medii acide, siab oxidante sau neoxidante si
ridica tenacatatea otelurilor. Adaosurile de cupru maresc influenta nichelului.
Molibdenul, mbunatateste in special rezistenta la coroziune locala si in medii clorice.
Titanul, niobiul reactioneaza cu carbonul si formeaza carburi stabile, maresc stabilitatea termica si
rezistenta Ia coroziune intercristalina a otelurilor.
Siliciul si aluminiul maresc rezistenta la temperaturi ridicate, iar cateva miimi de bor amelioreaza
comportarea la fluaj a otelurilor inoxidabile.
Manganul este adaugat ca inlocuitor al nichelului pentru efectul sau gamagen si permite ridicarea
indicelui economic al otelurilor inoxidabile.
Cromul este elementul principal de aliere al tuturor claselor de oteluri inoxidabile, participarea lui fiind de
minimum 12%.
In scopul modificarii proprietatilor fizice, chimice si mecanice se adauga otelurilor inoxidabile diverse
elemente, considerate ca elemente de microaliere.
Molibdenul adaugat in proportie de 1... 3% otelurilor CrNi contribuie la ridicarea proprietatilor
mecanice la cald a otelurilor inoxidabile. Este un element cu caracter alfagen care stabilizeaza ferita.
Molibdenul mareste rezistenta chimica a otelurilor inoxidabile in acizi reducatori si in prezenta ionilor de
clor.
Wolframul este un element cu caracter alfagen si provoaca o crestere a proprietatilor mecanice la
temperaturi joase si inalte otelurilor inoxidabile austenitice. Wolframul nu modifica rezistenta la coroziune
a otelurilor inoxidabile.
Cuprul amelioreaza rezistenta la coroziune a otelurilor inoxidabile in unii reactivi. Se adauga otelurilor
inoxidabile pentru a mari efectul austenitizant al nichelului.
Titanul si niobiul au rol alfagen si datorita afinitatilor fata de carbon, mpiedica formarea carburilor de
crom si saracirea austenitei in acest element. Au rol de stabilizator, respectiv de a mpiedica precipitarea
carburilor de crom in cazul incalzirii de lunga durata a otelurilor inoxidabile in intervalul temperaturilor de
673... 973 K. Se recomanda ca, continutul in titan si in niobiu sa fie stabilit in functie de continutul in
carbon (Ti=8xC; Nb=5xC).
Sulful, seleniul si fosforul se adauga uneori otelurilor inoxidabile, pentru a le usura prelucrabllitatea
prin aschiere.
Structura otelurilor inoxidabile va depinde de participarea elementelor cu caracter alfagen si gamagen din
compozitia lor. De fapt, structura otelurilor inoxidabile este afectata de raportul dintre echivalentul in crom
(elemente alfagene) si echivalentul in nichel (elemente gamagene).
O comparatie intre otelurile inoxidabile din punct de vedere al compozitiei chimice este indicata mai jos
Nie %
40
10%Fe
b'' 20%Fe
A
b' 40%Fe
A+M e d 80%Fe
20 a
g b c A+Fe
M A+Fe+M
a' M+Fe
Fe+M Fe
10 20 40 Cre %
Ni e%
Diagrama original a lui Schaeffler folosete urmtoarele relaii:
IA
Cre=Cr+Mo+1.5Si+0.5Nb
Nie=Ni+30C+0.5Mn
II
Compozitia chimica . Diagrama DeLong
A+Fe
IV M III Fe
Cre %
0
18 A
4 2
16
9
14
18
12 A+Fe
A+
M
10
A+
M+F
e
16 20 24 27 Cre %
Zona I, ce cuprinde oeluri pur austenitice la care problema principal la sudare este fisurarea la cald a
custurii;
Zona II, ce cuprinde oeluri austenitice i A+F cu coninut mare de Fe - fragilizeaz custura prin
apariia fazei .
Zona III, ce cuprinde oeluri feritice, la care principala problem este fragilizarea datorit creterii
intense a granulaiei cu ocazia parcurgerii ciclului termic la sudare;
Zona IV, ce cuprinde oeluri martensitice i ferito-martensitice, ce ridic probleme privind fisurarea la
rece.
4. Diagrame de echilibru.
Diagrama de echilibru Fe-Cr
conformitate EN 10088-1. Datorit tenacitii lor ridicate la temperaturi joase, oelurile inoxidabile complet
austenitice se pot folosi i la aplicaii criogenice.
Oeluri austenitice cu azot, cu limit de curgere convenional ridicat. Aceste oeluri conin un mic
adaos de azot (pn la 0,45 %), acesta antrennd o cretere a limitei de curgere convenional (0,2 %).
Azotul se poate aduga la fel de bine la oelurile inoxidabile cu coninut normal sau sczut de carbon.
Azotul este un element care stabilizeaz austenita i poate antrena o reducere a coninutului de ferit
delta n timpul sudrii.
Oeluri austenitice refractare. Oelurile destinate exploatrii la temperaturi ridicate pot avea coninuturi
ridicate de crom i/sau de siliciu pentru creterea rezistenei la oxidare. Adugarea de molibden, azot,
aluminiu, carbon, pmnturi rare, titan i/sau niobiu poate crete, de asemenea, caracteristicile la
temperaturi nalte.
Oelurile inoxidabile complet austenitice necesit utilizarea de materiale de adaos similare sau
uor mbogite cu elemente de aliere i sunt sensibile la fisurarea la cald.
Materialele consumabile pentru sudare pot avea un coninut crescut de mangan n vederea
reducerii riscului de fisurare la cald.
Gazele de protecie pentru sudarea WIG sunt, n general, argonul, combinaia argon-hidrogen, argon-
heliu sau alte combinaii ale acestor gaze, n conformitate cu SR EN ISO 14175:2008 (inlocuieste EN 439).
Adugarea la argon a hidrogenului sau a heliului (SR EN ISO 14175:2008) permite deseori
viteze de sudare mai ridicate.
Gazele de protecie pentru sudarea MIG/MAG a oelurilor inoxidabile austenitice trebuie
selectate n conformitate cu SR EN ISO 14175:2008, ntruct sunt disponibile ntr-o mare varietate.
Comportarea metalurgica la sudare a otelurilor inoxidabile austenitice
Datorit ductilitii i a tenacitii lor ridicate, oelurile inoxidabile austenitice sunt rareori
sensibile la fisurarea la rece, dup sudare.
n acelai timp, unele mbinri sudate din oel inoxidabil austenitic pot fi sensibile la fisurarea la cald, care
cuprinde fisurarea n timpul solidificrii (fisuri la solidificare) i fisurarea n zona influenat termic din
metalul de baz sau n metalul depus (fisuri datorate licuaiei).
Recomandri pentru evitarea fisurrii la cald sunt urmtoarele:
Pentru oelurile inoxidabile standard, alegerea materialelor pentru sudare consumabile trebuie
fcut astfel nct s se obin un continut de ferit n metalul depus cuprins ntre 3 FN i 15 FN;
Pentru oelurile inoxidabile complet austenitice, se aleg materiale consumabile pentru sudare
avnd coninut sczut n impuriti i coninut crescut n mangan;
Asigurarea unei curenii optime;
Reducerea bridrii mbinrii;
Utilizarea unei energii liniare de sudare reduse i evitarea unei bi topite cu lime mare;
Reducerea temperaturii ntre treceri (maximum 150 C);
Raportul lime/adncime a bii topite trebuie s fie cuprins ntre 1 i 1,5.
Oelurile inoxidabile complet austenitice sunt mai sensibile la fisurarea la solidificare, datorit
modului lor de solidificare.
segregrii i precipitrii n vederea obinerii unei rezistene optime la coroziune. In general, aceste
tratamente necesit o punere n soluie complet i necesit deci o atenie special din cauza riscului de
deformare, a reducerii rezistenei la coroziune i a oxidrii. Dac nu este posibil realizarea clirii de
punere n soluie complet, relaxarea tensiunilor la temperatur mai joas (450 ) de cele mai multe ori nu
este eficienta.
2.15 Oeluri nalt aliate (inoxidabile) 2014 ASR Cap. 2.15 10/ 15
Curs de Inginer Sudor Internaional/European IWE/EWE
2.15 Oeluri nalt aliate (inoxidabile)
Rezistena la coroziune
Oelurile inoxidabile feritice sunt sensibile la coroziunea intregranular, chiar dac se evit srcirea n
crom printr-un coninut extrem de sczut de carbon i de azot, prin stabilizare (cu titan, niobiu/tantal sau
zirconiu) sau prin recoacere la temperaturi cuprinse ntre ntre 750 C i 800 C. Oelurile inoxidabile
feritice avnd un coninut de crom situat la limita inferioar i fr nichel prezint la suprafa un film
pasiv mai slab fa de muli ageni chimici. Pentru condiii mai puin agresive, rezistena lor la coroziune
poate fi suficient.
Mediu aliate
Cele mai uzuale oeluri inoxidabile duplex, de exemplu cele cu simbolizarea numeric 1.4462 n
conformitate cu EN 10088-1, sunt oeluri mediu aliate cu coninut mediu de molibden
Inalt aliate
Comparativ cu oelurile inoxidabile duplex mediu aliate, oelurile inoxidabile duplex nalt aliate, de
exemplu cele cu simbolizarea numeric 1.4410 n conformitate cu EN 10088-1, au coninuturi mai
ridicate de molibden i azot i de aceea sunt utilizate n medii puternic corosive.
2.15 Oeluri nalt aliate (inoxidabile) 2014 ASR Cap. 2.15 11/ 15
Curs de Inginer Sudor Internaional/European IWE/EWE
2.15 Oeluri nalt aliate (inoxidabile)
Toate procedeele de sudare cu arc electric menionate n EN 1011-1 sunt adecvate pentru sudarea
oelurilor inoxidabile duplex. Procedeele de sudare care sunt utilizate n mod normal fr metal de adaos
sau care implic o rcire rapid, de exemplu sudarea cu plasm, sudarea cu laser, sudarea cu fascicul
de electroni i sudarea electric prin presiune, se pot utiliza numai dac sunt luate precauii speciale.
Fisurarea
Oelurile inoxidabile duplex sunt puin sensibile la fisurarea la cald, datorit modului lor de solidificare
feritic.
Hidrogenul coninut n metalul depus la sudarea oelurilor duplex poate fi responsabil de diferite tipuri de
fisurare mai ales dac metalul depus are un coninut foarte ridicat de ferit (> 110 FN = aproximativ 75 %
ferit) i un coninut ridicat de hidrogen asociat cu o bridare sever.
Rezistena la coroziune
Rezistena la coroziune a oelurilor inoxidabile duplex este legat de microstructura i de compoziia lor
chimic. Ele sunt n general utilizate pentru buna lor rezisten la coroziune n puncte i la coroziunea
fisurant sub tensiune.
Este important utilizarea unui metal de baz i a unui metal de adaos care s asigure un echilibru
controlat ntre austenit i ferit att n ZIT ct i n metalul depus. In general, caracteristicile sunt atinse
dac se obin coninuturi de ferit cuprinse ntre 30 FN i 100 FN.
2.15 Oeluri nalt aliate (inoxidabile) 2014 ASR Cap. 2.15 12/ 15
Curs de Inginer Sudor Internaional/European IWE/EWE
2.15 Oeluri nalt aliate (inoxidabile)
2.15 Oeluri nalt aliate (inoxidabile) 2014 ASR Cap. 2.15 13/ 15
Curs de Inginer Sudor Internaional/European IWE/EWE
2.15 Oeluri nalt aliate (inoxidabile)
Rezisten la coroziune
In general, rezistena la coroziune este mai redus dect a oelurilor austenitice. Oelurile martensitice
sunt sensibile la coroziunea n crevas i coroziunea n puncte cu toate c acestea au rezistena la
coroziune mbuntit prin adaos de molibden. Aceste oeluri nu sunt utilizate de obicei n medii foarte
corosive, dar ele sunt alese pentru rezistena lor la uzare i cavitaie. Rezistena la coroziune a oelurilor
austenito-martensitice este mbuntit peste cea a oelurilor martensitice.
Tratamente termice post sudare
Daca otelurile martensitice sunt sudate cu materiale consumabile pentru sudare austenitice atunci nu se
cere TT post sudare.
Daca in schimb se utilizeaza materiale de adaos cu compozitia chimica similara cu a materialului de
baza, tratamentul termic se va efectua conform recomandarilor producatorului metalului de baza
2.15 Oeluri nalt aliate (inoxidabile) 2014 ASR Cap. 2.15 14/ 15
Curs de Inginer Sudor Internaional/European IWE/EWE
2.15 Oeluri nalt aliate (inoxidabile)
d cea mai bun combinaie posibil intre duritate, rezilien i structura cea mai favorabil pentru
rezistena la coroziune.
2.15 Oeluri nalt aliate (inoxidabile) 2014 ASR Cap. 2.15 15/ 15